Consideraţii introductive:

Înainte de a face studiul juridic al criminalităţii este necesar a se face studiul său criminologic fiindcă, pe de o parte criminalitatea – înainte de a primi consacrare juridică – este un fenomen social, lezând interesele

societăţii şi fiind timbrată (etichetată) ca atare de conştiinţa socială 1) .

Criminalitatea 2) este un fenomen complex, individual, social, natural (fizic) şi juridic. În geneza criminalităţii

se disting factori multipli:

individuali – care vizează individul ca unitate biopsihologică;sociali – vizează mediul social al individului;

naturali – vizează mediul natural al individului.

1) T. Pop, Curs de Criminologie, Institutul de arte grafice, “Ardealul”, Cluj, 1928, (în prefaţă) p. III-IV;2) T. Pop, op. cit., p.538

În general şi în abstract nu se poate vorbi În general şi în abstract nu se poate vorbi de preponderenţa nici unei categorii de factori. de preponderenţa nici unei categorii de factori. În concret, acţiunea, influenţa diferitelor În concret, acţiunea, influenţa diferitelor categorii de factori şi raportul dintre acestea categorii de factori şi raportul dintre acestea vor varia de la caz la caz, de la individ la vor varia de la caz la caz, de la individ la individ, fiind infinite combinaţiile în care individ, fiind infinite combinaţiile în care factorii se prezintă.factorii se prezintă.

Cercetarea factorilor criminogeni se analizează din punct de vedere

static – etiologia crimei şi dinamic – trecerea la act.

Priveşte fenomenul criminal în ansamblu, identificând acei factori care au condus la comiterea faptelor şi permite o cunoaştere generală a acestor factori criminogeni.

Factorii individuali – biopsihologici – vizează individul ca unitate biopsihologică. Cercetarea influenţei eredităţii asupra criminalităţii s-a făcut, prin studierea familiei şi gemenilor - factori ereditari.

Studiile referitoare la familie au avut ca punct de plecare observaţia: copii tind să semene cu părinţii în ceea ce priveşte înfăţişarea, comportamentul şi mentalitatea; ereditatea presupune chiar transmiterea însuşirilor sau caracterelor fizice, psihice de la părinţi la copii. Totuşi simpla existenţă a ascendenţilor sau descendenţilor (criminali) infractori nu este o dovadă certă a eredităţii criminalităţii deoarece este posibil ca mediul individului să fie factorul determinant. În anumite cazuri ereditatea poate să aibă o preponderenţă mai însemnată(ex.:copii proveniţi din părinţi infractori şi care au fost încredinţaţi spre adopţie sau plasaţi în instituţii de ocrotire şi care au părăsit căminul devenind delincvenţi).

Studiile referitoare la gemeni au avut ca premisă existenţa unei distincţii clare între gemenii monozigoţi (care sunt proveniţi dintr-un singur ovul: sunt aproape identici din punct de vedere fizic şi psihic) şi gemenii dizigoţi (care provin din mai multe ovule fecundate în acelaşi timp: care nu se aseamănă şi nu sunt confundaţi).

Johannes Lange, unul din investigatori a încercat să determine rolul eredităţii în criminalitate făcând un studiu asupra unui grup de 13 perechi de gemeni identici (monozigoţi) şi un grup de 17 gemeni dizigoţi. În primul caz, la adulţii de sex masculin dacă unul din gemeni avea dosar penal, celălalt, în mod asemănător, a fost închis în 77% din cazuri. În cel de-al doilea caz numai 12% din cazuri aveau dosar penal, atunci când unul dintre ei a fost închis.

Factori anatomo – fiziologici Caracteristicile anatomo-morfologice - pot influenţa psihicul individului, constituind un handicap (nu numai fizic) care îngrădeşte participarea la viaţa socială, creând complexe de inferioritate care duc la un comportament deviant;

Sistemul nervos central – cercetarea relaţiei dintre sistemul nervos central (SNC) şi comportamentul deviant, în trecut, s-a realizat folosind măsurători indirecte. Tehnicile moderne (tomografia) computerizată (CT), rezonanţa magnetică (MRI), etc. sunt utilizate pentru a găsi anormalităţile structurale din lobii frontal şi temporal, care, în general, pare să controleze impulsurile şi emoţiile. Disfuncţia lobului frontal poate caracteriza delincvenţi violenţi, iar a celui temporal poate caracteriza agresiunea sexuală3) .

3) A. Raine, op. cit., p.103-127; 130, 150 – trece în revistă indicatorii neuropsihologici ai disfuncţiilor creierului şi comportamentului anormal ;

Factori anatomo – fiziologici

Sistemul nervos autonomic (S.N.A.) care controlează multe dintre funcţiile involuntare ale corpului (presiunea sângelui, activitatea inimii, plămânilor, cea intestinală, nivelul hormonilor), care la rândul lui controlează motivaţia, foamea, setea, furia şi agresivitatea, amintirea - joacă un anumit rol în cadrul comportamentului antisocial. H.J. Eynseck4) a susţinut că psihopaţii sunt extrem de entrovertiţi şi eşuează să dezvolte o conştiinţă adecvată din cauza felului în care sistemul lor nervos autonomic funcţionează. Mednick5) a susţinut că ritmul restabilirii răspunsului conductibilităţii pielii (SCR) poate fi luat drept etalon şi pentru S.N.A.

4) H.J. Eynseck, Crime and Personality, Houghton Mifflin, Boston, 1964, p.39-43;5) Sarnoff A. Mednick, A Biosocial Theory of the Learning of Law – Abiding Behavior, in Mednick and Christiansen

eds., Biosocial Bases of Criminal Behavior, Gardner Press, New York, 1977, p. 1-8

Factori anatomo – fiziologici

Neurotransmiţătorii - sunt substanţe chimice care permit transmiterea impulsurilor electrice înăuntrul creierului, sunt baza procesării informaţiilor. Neurotransmiţătorii stau la baza tuturor tipurilor de comportament, inclusiv a comportamentului antisocial6) . În jur de 30 de studii au încercat să sugereze trei niveluri de neurotransmiţători - serotomina, dopamina şi norepinephina – care pot fi asociate cu un comportament antisocial.

Hormonii – tulburările în dezvoltarea şi funcţionarea sistemului glandular – tiroidă, suprarenală, pituitară – au consecinţe asupra funcţionării organismului cu modificări de comportament la unii indivizi. O atenţie mai mare s-a acordat legăturii dintre nivelul hormonal şi comportamentul agresiv şi criminal.

6) P.A. Brennam, S.A. Mednick, J. Volavka, Biomedical Factors in Crime, James Q. Wilson and Joan Petersilia eds., Crime, I.C.S. Press, San Francisco, 1995, p.82;

Testosteronul este asociat cu delincvenţa juvenilă, schimbările biologice (hormonale) sunt asociate cu irascibilitatea şi agresivitatea.

Un alt factor care determină sau înlesneşte angrenarea într-un comportament deviant (criminal) îl constituie

FACTORUL PSIHICFACTORUL PSIHIC

se clasifică în trei grupe:

fenomene cognitive –senzaţii, percepţii, memorie, imaginaţie, limbaj, gândire – sunt factorii orientativi de cunoaştere a situaţiei;

procese afective – trebuinţe, aspiraţii, emoţii, sentimente, sunt factori propulsivi, determină acţiunea (inclusiv crima);

reacţii motorii – reflexe, instincte, deprinderi, acţiunile voluntare, voinţa – sunt factori de mişcare, de punere în aplicare a dorinţei (inclusiv aceea a comiterii crimei).

H. Rohracher7) face distincţia între: forţe psihice care declanşează şi orientează comportamentul uman şi funcţiuni psihice care descriu structura, modul de acţiune.

Motivul8) este acel fenomen psihic care are un rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea

conduitei. Motivaţia este alcătuită din structura tuturor motivelor.

La baza motivaţiei stă principiul hemostaziei, potrivit căruia organismele tind să-şi menţină aceeaşi stare, un anume echilibru constant. Când echilibrul este perturbat atunci fiinţa vie reacţionează în vederea restabilirii lui. Dezechilibrele înseamnă apariţia unor trebuinţe: nevoia de hrană, de apă, de căldură, etc.; trebuinţa dă naştere la tendinţe sau impulsuri care declanşează o mişcare. Când trebuinţa este conştientă vorbim de „dorinţă” iar tendinţa conştientă de scopul ei este denumită „intervenţie”.

7) H. Rochacher, K. Charactekunde, Urban – Schwarzenberg, Wien – Innsbruck, 1969 citat de Andrei Cosmovici, op. cit. , p.93;

8) Andrei Cosmovici, op. cit., p.93;

În încercările de a grupa principalele motive în În încercările de a grupa principalele motive în câteva direcţii fundamentale H.Thomaecâteva direcţii fundamentale H.Thomae9)9) vorbeşte de vorbeşte de „tendinţele existenţei”:„tendinţele existenţei”:

tendinţa reglativă cuprinde domeniul trebuinţelor vitale de hrană, apă, căldură; domeniul trebuinţelor erotice şi frica;

tendinţa integrării sociale;

activarea existenţei, nevoia unei varietăţi, fuga de monotonie;

tendinţa creativă, nevoia competenţei, a cunoaşterii;

tendinţa normativă referitoare la tendinţa supunerii faţă de normele şi regulile sociale.

9) H. Thomae, Das Individuum und Seine Welt, Gotingen, Hogrefe, 1968, citat de Andrei Cosmovici, op. cit., p.201;

Stările afective10) sunt trăiri care exprimă gradul de concordanţă sau neconcordanţă dintre un obiect (fiinţă sau lucru) sau o situaţie şi tendinţele noastre. Ele sunt în indisolubilă legătură cu trebuinţele, tendinţele, interesele şi aspiraţiile noastre.

stări afective statice – stările afective elementare: durerea şi plăcerea senzorială; agreabilul şi dezagreabilul; dispoziţiile şi emoţiile;

stări afective dinamice – sentimente şi pasiuni.

Stările afective se împart în două mari grupe:

10) Andrei Cosmovici, op. cit., p. 219-221;

Gândirea este o succesiune de operaţii – comparaţia, analiza, sinteza, abstractizarea şi generalizarea, prezente în orice act de reflexie, în relaţie cu o anumită categorie de probleme .

Inteligenţa nu poate fi măsurată direct – principala unitate de măsură, IQ, poate măsura abilitatea de lecturare, de interpretare sau motivaţia rezolvării sarcinilor. Martin R.Haskell şi Lewis Yablonski11) au concluzionat: inteligenţa redusă nu este, prin ea însăşi, un factor cauzat al crimei. Aşa numitele liste de inteligenţă tind să măsoare gradul în care individul a asimilat şi interiorizat valorile clasei de mijloc decât inteligenţa.

11) Martin R. Haskell, L. Yablonski, Criminology: Crime and Criminality, Rand McNally, C.P.C., Chicago, 1974, p.259-260;

Aşa numitele teste de inteligenţă tind să măsoare gradul în care individul a asimilat şi interiorizat valorile clasei de mijloc decât inteligenţa. Aşa cum devenim din ce în ce mai conştienţi de limitele testului de inteligenţă în comparaţia dintre un criminal şi un non-criminal, diferenţele dintre cele două mostre tind să dispară. Putem anticipa că un debil mintal va fi mai repede încarcerat decât alţi indivizi.

Mary Woodward12) , după ce a recenzat studii de inteligenţă printre delincvenţi a concluzionat că „un IQ scăzut are un rol scăzut sau nu are nici un rol în producerea comportamentului delincvent”.

12) Mary Woodward, The Role of Law Intelligence in Delinquency, British Journal of Delinquency, 5 (april) 1955;

TRECEREA LA ACT( săvârşirea crimei)

Pornind de la ideea că săvârşirea crimei este un act complex – un adevărat proces psiho – social – atenţia criminologilor s-a îndreptat spre cercetarea dinamică a factorilor şi proceselor săvârşirii concrete a unei crime.

Activitatea umană13) este o succesiune de acţiuni exterioare – comportamentul şi interioare – conduita şi presupune o înlănţuire de scopuri, un proiect de existenţă care începe să se contureze o dată cu adolescenţa, în funcţie de mediul social, modele de existenţă, posibilităţile persoanei (aptitudini şi resurse).

13) A. Cosmovici, Psihologie generală, Collegium, Polirom, Iaşi, 1966, p.243;

TRECEREA LA ACTActul de voinţă este un act de sinteză, foarte complex, în care este antrenată întreaga personalitate: memoria şi gândirea, sentimentele şi deprinderile, temperamentul şi caracterul.

Personalitatea infractorului nu este a unui criminal înnăscut, între delincvenţi şi non-delincvenţi există o diferenţă de grad cu determinare multicauzală. Diferenţa constă în valoarea şi conţinutul informaţiilor cu care sunt în contact.

Individul cu orientare antisocială asimilează cu preponderenţă informaţiile perturbante. Un individ cu trăsături de caracter negative va asimila informaţiile perturbante şi va adopta cariera criminală, eficienţa informaţiilor este direct proporţională cu trăsăturile de caracter ale subiectului.

TRECEREA LA ACTPersonalitatea este un concept care înfăţişează rezultatul unui proces de adaptare a fiinţei umane la lume sau altfel spus „este considerată o unitate biopsihosocială, purtător al funcţiilor epistemice, pragmatice şi oxiologice”.

Aptitudinile reprezintă sisteme operaţionale stabilizate, superior dezvoltate şi de mare eficienţă.

Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei biopsihice, determinate atât de secreţiile glandulare, endocrine, cele ale tiroidei, paratiroidei, hipofizei şi suprarenalelor, precum şi a sistemului de activare reticulară din diencefal.

Caracterul este un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant în faptele de conduită ale individului14) . Alegerea unei anumite conduite cere reflexiune, decizie – datorită situaţiilor, alternativelor, conflictelor ivite – voinţa fiind cea care caracterizează activitatea voluntară a omului.

14) Al. Roşca, Psihologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 504;

Atitudinea psihică faţă de o anumită faptă şi urmările acesteia – vinovăţia – este rezultatul interacţiunii a doi factori: conştiinţă şi voinţă.

decizia – momentul caracteristic voinţei – presupune hotărârea pentru una dintre alternative şi tactica necesară punerii în aplicare;

executarea hotărârii – punerea în aplicare a deciziei luate.

apariţia conflictului – în funcţie de caracterul celor două alternative (sau mai multe); dacă una dintre alternative este mult mai intensă,

declanşează acţiunea imediat;

deliberarea – presupune analiza fiecărei alternative, a consecinţelor neglijării ei şi alcătuirea unui plan pentru eliminarea sau reducerea

riscurilor;

În analiza actului voluntar se pot distinge patru etape15) :

15) A. Cosmovici, Psihologie generală, op. cit., p.244 - 245;

Actul infracţional este răspunsul pe care personalitatea orientată antisocial îl oferă unei situaţii determinate16) . Trecerea la act este favorizată de anumiţi factori endogeni – care privesc persoana, exogeni – ce privesc mediul individului şi situaţionali – ce privesc o anumită situaţie.

Trecerea la săvârşirea crimei este o etapă de mişcare pe parcursul căreia se face trecerea la săvârşirea crimei urmată de săvârşirea propriu-zisă a acesteia.

16) Ghe. Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Europa – Nova, Bucureşti, 1996, p.172;

Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, în interiorul cărora „actorul” (cel implicat în respectivul comportament) are oricând posibilitatea de a alege „direcţia” (calea pe care o urmează).

Modelele particulare de trecere la act au fost analizate de Etienne de Greeff, Jean Pinatel, Howard S.Becker. Etienne de Greeff analizează cazurile de săvârşire a unor crime grave în care procesele psihice, în special cele morale, sunt mai complexe. În faza asentimentului ineficace încolţeşte ideea de crimă, pe fondul unei descurajări, frustrări, umilire, izolare, etc. Faza asentimentului formulat – faza contradictorie – caracterizată de acceptarea crimei, este faza în care se mai caută argumente, justificări pentru comiterea crimei.

Faza de criză – faza cea mai grea – care după adoptarea hotărârii se trece la săvârşirea faptei este actul săvârşirii crimei. Principiul morţii fiind admis, nu rămâne decât să accepte, să se coboare personal la act. Criminalul se găseşte în acest moment într-o stare morală şi fizică acută.

Pinatel explică trecerea la act prin acţiunea conjugată a celor patru trăsături psihice care alcătuiesc nucleul personalităţii criminale17) : „egocentrismul” – ignorarea oprobiului social; „labilitatea” explică ignorarea ameninţării pedepsei; „agresivitatea” – învinge obstacole materiale susceptibile să împiedice executarea; „indiferenţa afectivă” asigură ignorarea sentimentului că produce un rău aproapelui său.

17) Jean Pinatel în P. Bouzat şi J. Pinatel, Traité de Droit Pénal et Criminologie, Tone III, Dalloz, Paris, 1963;18) Howard S. Becker, Outsiders, op. cit., p.9;

Becher apreciază că în realitate „nu toate cauzele acţionează simultan şi că trebuie să se ia în considerare faptul că modurile de comportament se dezvoltă potrivit unei secvenţe ordonate18) şi numai reunind explicaţiile fiecărei secvenţe se poate explica un anumit comportament în ansamblu.”