9-12

CU

LTIV

AR

EA L

IMB

II R

OM

ÂN

EM

ihai

Co

zma

Román nyelvmûvelés Román tanítási nyelvû gimnázium

9—12. osztály

CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE

Mihai Cozma

R. sz.: NT-33273/2ISBN 978-963-19-6879-8

NT_33273_2_borito_2020_tb.indd 2-3NT_33273_2_borito_2020_tb.indd 2-3 2020. 03. 06. 9:20:282020. 03. 06. 9:20:28

Mihai Cozma

CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE

Oktatási Hivatal

NT_33273_2_beliv_1_2_old._2022_Csk.indd 1NT_33273_2_beliv_1_2_old._2022_Csk.indd 1 2022. 02. 18. 10:25:482022. 02. 18. 10:25:48

A tankönyv 2020. szeptember 8-án a TKV/3129-1/2020 számon tankönyvi engedélyt kapott.

Referenţi:Dr. Ileana Mureşanu

Dr. Maria Gurzău Czeglédi

Redactarea prezentei ediţii: Rodica Müller

Coperta şi ilustraţiile:Magstúdió Design Kft.

A tankönyvvé nyilvánítási eljárásban kirendelt szakértők:Iulia Olteanu, Ábrahám Julianna, Dr. Péterff y Pálné

Redactarea ediţiei originale a manualului de lucru „Cultivarea limbii române”:Viorica Orosz Fábián

© Mihai Cozma, Oktatási Hivatal (Nemzeti Tankönyvkiadó Zrt.), 2010

Készült az Oktatási és Kulturális Minisztérium támogatásával.Manualul a fost elaborat cu sprijinul Ministerului Învăţământului şi Culturii.

A tankönyv megfelel az OM kerettantervének 28/2000 (IX. 21.)

ISBN 978-963-19-6879-8

Oktatási Hivatal1055 Budapest, Szalay utca 10–14.

Telefon: (+36-1) 374-2100E-mail: tankonyv@oh.gov.hu

A kiadásért felel: Brassói Sándor mb. elnökRaktári szám: NT-33273/2

Tankönyvkiadási osztályvezető: Horváth Zoltán Ákos Utánnyomásra előkészítette: Elekes GabriellaMűszaki szerkesztő: Kóródiné Csukás Márta

Grafi kai szerkesztő: Görög IstvánnéTerjedelem: 13,6 (A/5) ív

Tömege: 270 gramm1. kiadás: 2022

Formakészítés: Magstúdió Design Kft.

Gyártás: Könyvtárellátó Nonprofi t Kft.

NT_33273_2_beliv_1_2_old._2022_Csk.indd 2NT_33273_2_beliv_1_2_old._2022_Csk.indd 2 2022. 02. 18. 10:25:482022. 02. 18. 10:25:48

3

Familiar: Ofi cial:

Salutul la întâlnireSalut! Bună dimineaţa! / Bună ziua! / Bună seara!– Salut! – Bună ziua, domnule profesor!– Salut, Petre! – Bună ziua! Formule introductiveCe mai faci? Ce mai faceţi?– Servus, Ileana! – Bună ziua, doamnă profesoară!– Servus! – Bună ziua!– Ce mai faci? – Ce mai faceţi?

– Bine, mulţumesc!

sau

– Binişor. / Nu prea bine. / Cam prost.

– Salut! Bine te-am găsit! – Bună ziua! Bine v-am găsit!– Bine ai venit! Pofteşte, ia loc! – Bine aţi venit! Poftiţi, luaţi loc!

Ce mai e nou?

– Nu te-am văzut de mult. – Nu v-am văzut de mult. Ce mai e nou pe la voi? Ce mai e nou pe la dumneavoastră?

– Nimic nou. / Nimic deosebit. / Suntem cu toţii bine, sănătoşi.

Conversaţii de toate zilele (cotidiene)

ALecţia 1 Lecţia întâi

4

A cere scuze– Te rog să mă scuzi! – Vă rog să mă scuzaţi!– Îmi cer scuze! – Vă cer scuze!– Iartă-mă că te deranjez! – Iertaţi-mă că vă deranjez! sau– Scuză-mă că te deranjez! – Scuzaţi-mă că vă deranjez!

– Nu mă deranjezi / deranjaţi deloc.

Explicaţii

Lexic

Cea mai răspândită formă de salut între băieţii din România este Salut! Forma Servus! este folosită în Transilvania. Se poate folosi şi la noi.Formele de Bună!, Ciao! se întâlnesc în toate regiunile.Gramatică

1. Când după forma de salut urmează o adresare persoanei salutate, între ele punem virgulă: Salut, Eva!; Bună ziua, doamnă profesoară!; Sărut mâna, mamă!

2. Unele substantive folosite des pentru indicarea persoanelor cărora ne adresăm se formează după următoarele reguli:

a) cele cu care ne adresăm unei persoane de gen masculin se folosesc cu altă formă decât aceea specifi cată în dicţionar:

(Petru) Petre! (domn) domnule! (Ionel) Ionele! (vecin) vecine! (Radu) Radule! dar (băiat) băiete! (Vasile) Vasile! la plural: băieţi! (Mircea) Mircea! băieţilor!

A ruga– Te rog să mă ajuţi! – Vă rog să mă ajutaţi!

altfel spus:

– Te-aş ruga să mă ajuţi... – V-aş ruga să mă ajutaţi...

– Cu plăcere!

A mulţumi– Îţi mulţumesc pentru ajutor / sfaturi. – Vă mulţumesc foarte mult pentru ajutor / sfaturi.

– Cu plăcere! / Pentru puţin!

5

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

adult (adulţi) – Ce mai faci / faceţi? a deranja (pe cineva) − Mulţumesc, bine. / Nu prea bine. – Te deranjez? – Ce mai e nou? – Nu mă deranjezi deloc. – Nimic deosebit.

Salut. – Îţi / vă mulţumesc foarte mult. Ia loc! / Luaţi loc! – Îţi / vă mulţumesc pentru ajutor.

• Scrierea corectă

(folosirea virgulei) Salut, Eva! Bună ziua, băieţi! Mulţumesc, domnule director!

• Formele gramaticale de vocativ Domnule profesor! Doamnă profesoară! Bună seara, vecine! Bună seara, vecină! Ce mai faci, băiete? Bună ziua, Ana! Ce mai faceţi, băieţilor? Bună ziua, fetelor!

Reţineţi...!

1. Improvizaţi trei dialoguri scurte (întâlnirea dintre doi ti-neri care nu s-au văzut de mult, dintre doi adulţi şi dintre un adult şi un tânăr)!

2. Adresaţi-vă fi ecare colegului de bancă şi solicitaţi-i ajutorul.

Exerciţii

b) cele cu care ne adresăm unei persoane de gen feminin se scriu sub aceeaşi formă cu cea menţionată în dicţionar:

(Maria) = Maria! / Mario! (doamnă) = doamnă! (Ana) = Ana! / Ano! (vecină) = vecină! / vecino! (fată) = fată! / fato! la plural: fetelor!

6

Familiar: Ofi cial:

Salutul la întâlnire

Bine ai venit! Bine aţi venit!– Bine ai venit la noi! – Bine aţi venit la noi!– Bine te-am găsit! – Bine v-am găsit!

BLecţia 1 Lecţia întâi

Exprimarea bucuriei şi a regretului

– Îmi pare bine că te văd din nou. – Îmi pare bine că vă văd din nou. – Şi mie la fel.

– Îmi pare rău că n-am avut cum să te anunţ / să vă anunţ de sosirea mea. – Nu-i nimic. / Nu face nimic.

– Îmi pare bine că ne întâlnim iar. – Şi mie la fel.

– Îmi pare nespus de rău că am întârziat. – Nu face nimic. / Nu contează.

– Îmi pare bine că te văd. / Sunt bucuros că ne-am întâlnit. / Mă bucur de succesul obţinut!– Îmi pare rău că am întârziat. / Regret că nu ne putem întâlni. / Păcat! / Ce păcat!

Formule introductive

– Mă mai cunoşti? – Mă mai cunoaşteţi? sau– Mă mai ţii minte? – Mă mai ţineţi minte?– Mă mai recunoşti? – Mă mai recunoaşteţi? – Sigur! / Cum să nu! / Fireşte! / Bineînţeles! – Îmi pare rău, nu. – Nu-ţi mai aminteşti de mine? – Nu vă mai amintiţi de mine?

– Ba da. – Îmi pare rău, nu.

– De unde eşti? – De unde sunteţi?– Unde mergi? – Unde mergeţi?– Până unde călătoreşti? / Mergi departe? – Până unde călătoriţi? / Mergeţi departe?– Ce doreşti? / Cu ce te putem servi? – Ce doriţi? / Cu ce vă putem servi?

7

Întâlnire cu o cunoştinţă

– Mă mai cunoşti?– Nu.– Serios?– Pe cuvânt.– Am fost colegi de clasă.– Nu-mi aduc aminte.– De fapt, eram într-o clasă paralelă.

Poate îţi aduci aminte că purtam părul lung, pe spate.– Stau prost cu memoria.– Şi eu. De fapt, după un trimestru, am trecut la alt liceu.

Totuşi, mă mir că nu mă reţii. Odată ţi-am împrumutat o radieră. – Se poate. Deşi, din câte ştiu, aveam radieră întotdeauna.– Poate ai uitat-o acasă...– Poate. – Mă ajuţi într-o problemă?– Dacă pot.– Poţi. E vorba de construirea unei case. – Şi?– Nu primesc aprobarea de la primărie.

Poţi să rezolvi ceva?– Nu. – Nu vrei?– Da. Nu vreau.– Adică, aşa stăm. Nu vrei...– Auzi? La ce liceu zici că am fost noi colegi?– La „Creangă”.– Eu n-am fost elev decât la „Caragiale”.– Dacă nu vrei să mă ajuţi, nu mai contează dacă am fost sau nu colegi de liceu. Numai bine!– Salut!

Salutul la despărţire

– La revedere!– Numai bine! / Pe curând! / Pe mâine!sau– Cu bine!– Salutări şi celorlalţi!– Transmite, te rog / Transmiteţi, vă rog, calde salutări Mariei.– Ne revedem mâine / săptămâna viitoare / la vară.– Transmite, te rog, salutările noastre şi celorlalţi!

8

Explicaţii

Lexic

cunoştinţă = persoană (fi e ea băiat sau bărbat, fată sau femeie) pe care o cunosctrimestru = trei luni, o treime din anul şcolarnu-i nimic / nu face nimic = nu-i bain-am avut cum (să te anunţ) = n-am putut (să te anunţ)pe cuvânt = pe cuvântul meu de onoare

Bine aţi venit!La primirea unor oaspeţi ofi ciali, se foloseşte în mod obişnuit acest salut, deseori şi ca inscrip-ţie sub forma de Bine aţi venit, dragi oaspeţi!

Gramatică

1. Cu ba da se răspunde numai la o întrebare care începe cu nu... (?)– N-ai auzit ce s-a întâmplat? – N-ar trebui să-l vizităm pe Mihai?– Ba da. – Ba da.

2. Construcţia nu... decât... se foloseşte foarte des în limba română. Are înţelesul de„numai”; câteva exemple: Corect: Incorect:N-am decât 15 minute la dispoziţie. Am numai 15 minute la dispoziţie.N-am auzit decât ieri. Numai ieri am auzit.Nu ştiu decât câteva cuvinte. Ştiu numai câteva cuvinte.

3. Conjugarea verbelor neregulate a fi , a avea, a vrea la indicativ prezent şi perfect compus:

Indicativ prezent Perfect compusa fi a avea a vrea a fi a avea a vrea

eu sunt am vreau am fost am avut am vrut

tu eşti ai vrei ai fost ai avut ai vrut

el / ea este are vrea a fost a avut a vrut

noi suntem avem vrem am fost am avut am vrut

voi sunteţi aveţi vreţi aţi fost aţi avut aţi vrut

ei / ele sunt au vreau au fost au avut au vrut

Remarcaţi că în limba română, înaintea conjuncţiei că nu se pune virgulă niciodată.

9

1. Răspundeţi la următoarele întrebări pe baza textului Întâlnire cu o cunoştinţă!

Cine se întâlneşte? / Cine sunt cei care se întâlnesc? / Cine cu cine se întâlneşte? De ce îşi aduce aminte unul dintre ei? De ce se miră el? Ce îl roagă pe fostul coleg? În ce problemă ar trebui să-l ajute? De ce nu vrea să-l ajute „cunoştinţa”? De ce nu mai contează pentru el la ce liceu au studiat?

2. Reproduceţi pe roluri dialogul dintre cei doi „foşti colegi”!

Exerciţii

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurilecunoştinţă (-e) – Bine ai / aţi venit!coleg de clasă (de şcoală...)a reţine pe cineva/ceva/în/cu/de/la/să – Îţi mai aduci aminte de mine?a anunţa pe cineva/ceva – Sigur. / Cum să nu. / Fireşte. / Bineînţeles.a transmite cuiva ceva/de la/la – Mă bucur că te-am văzut din nou.– Stau prost cu memoria. – Şi eu mă bucur că ne-am întâlnit. – La revedere!– Îmi pare bine / Îmi pare rău. – Numai bine!– Nu-i nimic / Nu face nimic / Nu contează. – N-ai auzit că...?– N-am avut cum să te /să vă anunţ. – Ba da.

• Scrierea corectăLipsa virgulei înaintea conjuncţiei că.

• Formele gramaticaleMă ţii minte. Te ţin minte... etc.E vorba despre viaţă.

• Construcţia gramaticalăN-am urmat studiile / Nu am fost elev / N-am studiat decât la Liceul Caragiale.

10

Familiar: Ofi cial:

Identifi careaCum te cheamă? Cum vă numiţi?

– Cum te cheamă? – Cum vă numiţi, vă rog?– Marin. – Ana Croitoru.– Şi mai cum? – Croitoru e numele– Încă o dată Marin. soţului dumneavoastră?– Adică Marin Marin? – Nu, e numele meu– Da. Şi toată lumea mă de fată.întreabă, în glumă, – Mă scuzaţi, credeam căcare Marin e numele sunteţi căsătorită.meu de familie şi – Sunt, cum să nu, dar mi-amcare-i numele mic. păstrat numele de fată Croitoru.– Se înţelege. Ai un Asta a fost dorinţa tatăluinume foarte ciudat. meu, pentru că sunt singurăNici n-am întâlnit la părinţi.până acum un astfel Am vrut neapărat să păstrezde nume. numele lui de familie.

Cum te cheamă? Cum vă cheamă?Cum te numeşti? Cum vă numiţi?Care-i numele tău? Care-i numele dumneavoastră?

Date personaleLecţia 2 Lecţia a douaA

sau – Nu ştiu dacă vă cunoaşteţi. Faceţi cunoştinţă!

Autoprezentarea – Dă-mi / Daţi-mi voie să mă prezint. – Permite-mi/Permiteţi-mi să mă prezint. – Îmi pare bine. / Mă bucur să vă cunosc.

Prezentarea cuiva– Aceasta este prietena mea. / Ea este prietena mea.– Aceştia sunt prietenii mei, Vasile şi Mihai.– Dă-mi voie să ţi-o prezint pe Maria. – Daţi-mi voie să v-o prezint pe Maria.– Permite-mi să ţi le prezint pe colegele mele. – Permiteţi-mi să vi le prezint pe colegele mele.

11

Vârsta

Câţi ani ai? Câţi ani aveţi?Ce vârstă ai? Ce vârstă aveţi?

– Câţi ani ai? – Câţi ani aveţi?– 15 (cincisprezece). – Ieri am împlinit 50 (cincizeci) de ani.– Credeam că suntem de aceeaşi vârstă. – Mulţi înainte!– De ce, tu în ce an te-ai născut? – Mulţumesc.– În 1970. – De altfel, nu arătaţi de 50 – Atunci eşti cu doi ani mai mare decât de ani. Eu credeam că sunteţi mai mine. tânăr decât mine. – Poate aveţi dreptate. Îmi pare bine că par mai tânăr.

Data şi locul naşterii Data naşterii: ziua, luna, anul Locul naşterii:

A cere informaţii despre familie

Câţi copii aveţi?

– Aveţi copii?– Am un băiat şi o fată.– Să vă trăiască!– Mulţumesc.– Ce vârstă au copiii?– Băiatul are 9 ani, fetiţa 7 ani.– Atunci deja amândoi merg la şcoală.– Da, din anul acesta şi fetiţa.

Câţi fraţi ai?

– Ai fraţi şi surori?– Da.– Mai mici sau mai mari? – Un frate mai mare, de 16 (şaisprezece) ani,

şi o soră mai mică, de 14 (paisprezece) ani.– Şi eu aproape la fel: un frate geamăn şi o soră mai mică, de 13 (treisprezece) ani.

Ghicitoare

Nu e sora mea, nu e fratele meu, dar şi tata şi mama zic: Acesta este copilul meu. Cine e?

12

Explicaţii

Lexicnu arăţi că ai 30 de ani / de 50 de ani = nu se vede pe tine că ai vârsta respectivă(sunt) mai mic / mai mare = mai tânăr / mai în vârstă(copilul) merge la şcoală = umblă la şcoală(te-ai schimbat) grozav = foarte multGramatică1. Folosirea pronumelor de politeţe:

a) Pronumele personal cu care ne adresăm cel mai politicos unei persoane este dumneavoastră. Prin el înţelegem una sau mai multe persoane. Se foloseşte numai cu această singură formă.b) Pronumele de politeţe dumneata este folosit în limba literară, numai de către adulţi, când

un adult se adresează unui tânăr sau unui alt adult cu un statut social inferior: Dumneata încă eşti elev de şcoală? Dumneata ai copii? Are şi forma dumitale: Ce mai fac copiii dumitale?2. Folosirea numeralelor împreună cu substantivelea) Între 1 – 19 101 – 119 201 – 219 numeralul se leagă de substantiv ..................... prin simplă alăturare 1001 – 1019 ..................... 11 (unsprezece) locuri 104 (o sută patru) persoane 219 (două sute nouăsprezece) forinţib) De la 20, 120, 220, 1020 numeralul se leagă de substantiv cu prepoziţia de 20 (douăzeci) de persoane 21 (douăzeci şi una) de persoane 180 (o sută optzeci) de locuri 1020 (o mie douăzeci) de forinţi3. Scrierea şi pronunţarea unor numerale Scriem: Pronunţăm: 14 paisprezece paisprezece 15 cincisprezece cinsprezece 50 cincizeci cinzeci 16 şaisprezece şaisprezece 60 şaizeci şaizeci

13

1. Formulaţi propoziţii în care să caracterizaţi fi inţe şi lucruri, folosind şi următoarele adjec-tive şi expresii cu rol de adjectiv:

tânăr (tineri), tânără (tinere), mai mic, mai mare, ciudat (ciudaţi), ciudată (ciudate), căsă-torit, căsătorită, cuminte (cuminţi), bine educat, bine educată.

2. Imaginaţi-vă câte un dialog între tineri în care se vorbeşte despre nume, despre vârstă, despre familie.

Exerciţii

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

nume de familie, ...mic – Câţi ani ai? / Câţi ani aveţi?glumeţ (glumeaţă; -i, -e) – Am 20 de ani.ciudat (ciudată; ciudaţi, -e) – Mulţi înainte!băiat sau fată cuminte (cuminţi) încurcat (-ă; încurcaţi, -e) – Aveţi copii?copil bine educat – Da, am trei copii.cu doi ani mai mare, ...mai mic – Să vă trăiască!frate / soră mai marefrate mai mic, soră mai mică – În ce an eşti /sunteţi născut?de aceeaşi vârstă – În 1970.a sta de vorbă cu cineva

• Scrierea corectă

Am doi copii. Copiii mei încă nu merg la şcoală.

• Formele gramaticale ale verbului a părea

Reţineţi...!

eu parmai tânăr (mai tânără)tu pari

el / ea parenoi părem

mai tineri (mai tinere)voi păreţiei/ele par

14

Fişa cu date personale

Cazându-ne la un camping, la un hotel, precum şi în multe alte situaţii, ni se spune: „Completaţi, vă rog, această fi şă!” Adică suntem rugaţi să ne scriem pe o fi şă datele personale pe baza buletinu-lui / cărţii de identitate sau a paşaportului.

La mulţi ani!

Cei cu numele Dumitru îşi sărbătoresc ziua onomastică în fi ecare an la 26 octombrie. Pentru sâmbătă am fost invitată la familia Precup ca să sărbătorim împreună cu ei şi cu alte rude ziua lui Dumitru. Aşa-l chea-mă pe copilul Precupeştilor, dar în familie nu i se zice decât Mitică.La masă ne-am adunat mulţi, totul a fost frumos. Pe masă se afl au, tot felul de fl ori, iar între ele un tort mare de ciocolată. Pe tort era scris cu cremă: LA MULŢ ANI, MITICĂ!Când am văzut greşeala ortografi că, i-am spus imediat gazdei:– Aţi uitat să puneţi un „i” la capătul cuvântului MULŢI.

BLecţia 2 Lecţia a doua

15

Explicaţii

Lexic

domiciliu = casa sau locul unde locuieşte cineva în mod stabil; locuinţăprofesie, profesiune = ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, meserie(zi) onomastică = ziua numeluirudă, rude = persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, familie, neam, viţăaşa o fi = e posibil, poatenepot, nepoată, nepoţel, nepoţică = înseamnă nu numai „copilul copilului meu”, ci şi copilul

verişorului sau al verişoarei mele, copilul fratelui sau al surorii mele

şantier = loc pe care se construieşte sau se repară o clădire, ori orice altă construcţiedocumentele de identitate: buletin / carte de identitate,

paşaportcertifi cat de naştere / de elev / de studentlegitimaţie de bibliotecă / de serviciupermis de conducere / de vînătoare

2. Urarea La mulţi ani! se foloseşte cu mai multe ocazii: ● la Anul Nou; ● la ziua onomastică sau la cea de naştere; ● la orice aniversare.3. Datarea se face în ordinea: zi – lună – an

Remarcaţi faptul că nu se pune punct nici după unităţile datei, nici după data întreagă!De exemplu: 15 mai 1987

24 noiembrie 1988 10 februarie 2010Gramatică1. Pronunţarea. Forma multor cuvinte româneşti se termină într-un i pronunţat foarte scurt:

ani (...ni), părinţi (...ţi), tineri (...ri), locuieşti (...ti)La întîlnirea dintre două cuvinte, acest i nu trebuie pronunţat totdeauna.

BEl nu s-a supărat, fi indcă sîntem verişori. Dar n-a înţeles care-i problema mea.– Despre ce „i” vorbeşti tu? Eu zic că nu lipseşte acolo niciun „i”. Nu aud pe nimeni pronunţîndu-l pe „i” în cuvîntul acesta. Apoi, de fi ecare dată cînd el sau altul ridica paharul cu vin pentru a rosti urarea „La mulţi ani!”, îmi zîmbea de parcă mi-ar fi spus să ascult bine că acel „i” nu se aude deloc.Ştiu că verişorul meu nu e singurul care face greşeli în scris şi în pronunţare. Dar eu ori de cîte ori aud sau văd scrisă urarea „La mulţi ani!”, îmi aduc aminte de verişorul şi de nepoţelul meu, Mitică.

Ideea după Ion Roman

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 15Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 15 2021. 03. 29. 16:11:522021. 03. 29. 16:11:52

16

1. Citiţi cu glas tare următoarele cuvinte: Atenţie la pronunţarea lui i fi nal scurt de la sfârşitul cuvintelor!

locuri, tineri, mari, întrebări; câţi, forinţi, mulţi, fraţi; ani, buni, luni, pagini; Bucureşti, (te) numeşti, peşti, veşti; şcoli, boli, greşeli; pomi, lumi, dă-mi; popi, lupi, rupi

2. Înlocuiţi părţile subliniate în propoziţii cu altele, la fel de potrivite, care se găsesc în tex-tele lecţiei! Model: Mitică îşi sărbătoreşte azi ziua onomastică.Mitică azi îşi sărbătoreşte ziua numelui.Familia Precup m-a invitat pentru sâmbătă să sărbătorim împreună ziua lui Dumitru.Acasă i se zice numai Mitică.Au fost prezenţi mulţi. Gazda n-a înţeles ce problemă am eu.Îmi zâmbea totdeauna când ridica paharul. Nu numai verişorul meu face greşeli în scris.Aşa trebuie să fi e.În buletin este scris: numele, prenumele, data naşterii, locul naşterii.

Exerciţii

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialoguriledate personale a i se zicenumele de familie a completa (–ez) cu / în / la / pentru(zi) onomasticăprenumele / numele mic – Nu înţeleg, care-i problema?domiciliu (-i)profesie (-i) – Sunt de profesie inginer.ocupaţie (-i) sauadresă (-e) – Meseria mea e inginer.buletin (-e) paşaport (paşapoarte) La mulţi ani!multă lume / puţină lume• Ortografi a şi ordinea în datare

23 iulie 2010

Se pronunţă când cuvântul următor începe cu vocala: a..., o..., u... sau î: La mulţi ani! Eşti om cumsecade. Spune-mi un nume! Ce vezi în cameră?

17

PrezentareaLecţia 3 Lecţia a treia

Ce greutate ai?1

– Am 55 de kg.– O greutate tocmai potrivită. Nu eşti nici slab, nici gras.– Aşa cred şi eu. Totuşi, acasă mi se spune că ar trebui să mă mai îngraş.

Sinonime populare despre statura omului

Omul de statură prea înaltă este numit de către popor lungan, lungău, măgădău, găligan, hojmalău.Celui de statură foarte mică i se zice pitic, prichindel, ciot, ghibirdic. Despre el se crede însă că este mai deştept decât cei înalţi. Cum spune o zicătoare: Mic la stat, mare la sfat. (Adică: e mic la statură, dar ştie să dea sfaturi înţelepte.)

Câteva portrete

1. Viorica Tulcan, de 14 ani. Are păr blond, neted, lăsat pe spate, ochi albaştri, nas potrivit, faţă palidă, uşor pistruiată, buze înguste.

Ce înălţime ai?

– 1 m 89 de cm.– Eşti cel mai înalt dintre colegi?– Probabil. Mai am un coleg tot atât de înalt. Oricum, eu n-aş vrea să mai cresc...

– Eu am 1 m 53 de cm înălţime.– La fel de scundă sunt şi eu. Am 1 m 51 de cm.– Atunci încă şi ţie ţi se poate spune: „Să creşti mare!”

1 2

2– 78 de kg.– La vârsta ta e cam mult. Nu te-ai gândit să slăbeşti vreo 10 kilograme?– De gândit m-am gândit, dar nu ştiu cum să încep.– Ar trebui să faci mai multă mişcare.

A

18

2. Gheorghe Pantea, de 15 ani. Are păr castaniu, creţ, ochi căprui, nas aproape cârn, faţă brunetă, prelungă, cu o aluniţă sub ochiul stâng, buze cam pline. Poartă ochelari.

3. Elena Micu, în vârstă de 50 de ani. Are părul negru, vopsit. Poartă coafură potrivită pentru vârsta ei. Are ochi verzui, faţă netedă, bronzată, nas potrivit, buze rujate.

4. Traian Roşu, în vârstă de 67 de ani. Îl poţi recunoaşte uşor după părul cărunt şi după mustaţa şi barba sa la fel de albe.Îi place să aibă pieptănătura mereu îngrijită, cu părul dat frumos la o parte.Pe faţă are riduri, dar ochii lui gri şi zâmbitori ne fac să uităm de vârsta pe care o are.

Explicaţii

Lexicscund (scundă) = persoană de statură mică, măruntochi căprui = ochi de culoare cafenie-gălbuiepieptănătură = fel de aranjare a părului, la bărbaţi, frizurăcoafură = fel de aranjare a părului, la femeirid (riduri) = încreţitură a pielii obrazului, zbârciturăGramatică1. La verbele unipersonale cu două pronume (a i se cuveni, a i se întâmpla, a i se părea, a i se

spune) înaintea pronumelui în acuzativ, pronumele în dativ are forme neaccentuate (scurte).

În text întâlnim structura i se zice unde i este forma neaccentuată a pronumelui personal în dativ. În toate cazurile în care pronumele personal sau refl exiv în dativ este urmat de un pronume în acuzativ, formele pronominale neaccentuate vor fi : mi, ţi, i, şi

ni, vi, li, şi

19

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

statură (-i) portret (-e) – Ce înălţime (greutate) ai?pieptănătură (-i) – Am 1 m 62 de cm (59 de kg).păr blond / castaniu / negru / căruntpăr lins / drept /creţ / scurt / lung, ... – Tu eşti cel mai înalt?păr dat la o parte / lăsat pe spate / pieptănat cu cărare – Probabil.nas potrivit / cârn / obraznicochi căprui /albaştri / negriobraznic (-ă; -i, -e)şiret (şireată; şireţi, -e)sprinten (-ă; -i, -e)curios (curioasă; curioşi, curioase)bârfi tor (bârfi toare; -i, bârfi toare)închipuit (-ă; închipuiţi, -e)

a i se ziceIndicativ prezent Perfect compus Viitor literar Viitor popular

mie mi se zice mi s-a zis mi se va zice o să mi se zică

ţie ţi se zice ţi s-a zis ţi se va zice o să ţi se zică

lui / ei i se zice i s-a zis i se va zice o să i se zică

nouă ni se zice ni s-a zis ni se va zice o să ni se zică

vouă vi se zice vi s-a zis vi se va zice o să vi se zică

lor li se zice li s-a zis li se va zice o să li se zică

2. Cu toate că întrebarea se referă la o cantitate (o însuşire, o greutate), întrebarea trebuie în-cepută totdeauna cu pronumele ce?

Ce înălţime ai? Ce greutate ai? Ce vârstă ai? Ce temperatură ai?3. În limbajul administrativ se scrie 150 cm, 150 kg, dar se citeşte: o sută cincizeci de centime-

tri o sută cincizeci de kilograme.

20

• Construcţiile gramaticale

1. mi se ..., ţi se ..., i se ... ni se ..., vi se ..., li se ...2. Gradele de comparaţie ale adjectivelor:

... mai ... decât ... Eu sunt mai înaltă decât ea. ... la fel de ... ca şi ... Tu eşti la fel de înalt ca şi el. ... tot atât / tot aşa de ... ca şi ... Tu eşti tot atât de înalt ca şi el. ... cel mai ... dintre ... Tu eşti cel mai înalt dintre colegi? ... cea mai .... dintre Tu eşti cea mai înaltă dintre colege? ... cei mai ...din Voi sunteţi cei mai înalţi din clasă. ... cele mai ... din Ele sunt cele mai înalte din familie.

Atenţie! Dacă substantivul la care se face referirea este la singular folosim din, dacă este la plural dintre.

3. De gândit m-am gândit, dar...4. (Ochii lui) ne fac să uităm de vârsta pe care o are.

1. Descrieţi persoanele din imagine!

2. Formulaţi propoziţii care să conţină comparaţii în-tre însuşiri, după modelul dat:

Model: Eva este mai mare cu 5 ani decât Silvia. / Silvia este mai mică cu 5 ani decât Eva.

Eva are 20 de ani. Silvia are 15 ani. Ştefan are 1 m 70 de cm înălţime. Şi Andrei are 1 m 70 de cm.Ana şi Maria au fi ecare 50 de kg. Emilia şi Veronica au câte 53 de kg.Mihai are 1 m 55 de cm şi 58 de kg. Ionel are 1 m 60 de cm şi 70 de kg. Teodor are 1 m 55 de cm şi 62 de kg.O fată are 1 m 47 de cm, o altă fată are 1 m 50 de cm, Valeria are 1 m 45 de cm.Eu am 17 ani, tu ai 18 ani, Tiberiu are 15 ani.Şi bunicul, şi bunica au 60 de ani.Când am fost la cules de mere, Florica a cules 50 de kg, Vasile 130 de kg,iar noi doi împreună 190 de kg.

3. Explicaţi pe scurt următoarele însuşiri: curajos, mândru, cinstit, modest, corect, obraznic, leneş. Spuneţi antonimele acestora.

Exerciţii

21

Lecţia 3 Lecţia a treia

Credinţe populare despre trăsăturile fi zice ale omului

Despre păr

Cine are fi re de păr alb în cap încă de tânăr, va avea noroc în viaţă.Să nu-şi pună nimeni sita în cap, că-i cade părul tot.Fata să nu-şi pună o pălărie de băiat în cap că-i cade părul. Nici să nu lingă lingura sau să mănânce din oală că se va mărita cu un bărbat chel.

Despre faţă

Când îţi ard obrajii, te vorbeşte cineva de rău.Dacă în prima zi de Paşti mănânci caş, vei fi alb la faţă tot anul.O aluniţă sau mai multe pe faţă sunt semne de mare noroc.Primăvara, când vezi rândunelele pentru prima dată, să arunci cu ţărână peste cap ca să nu facipistrui pe obraz peste vară.

Despre ochi

Când ţi se bate ochiul drept, e semn că vei avea o bucurie; când ţi se bate cel stâng, te aşteaptă o supărare.Când ţi se bate ochiul stâng, te vorbesc duşmanii, când ţi se bate ochiul drept, înseamnă bine.

Despre gură

Când intră cineva pentru întâia oară într-un oraş, sau se duce într-un loc unde n-a mai fost, e bine să ia o pietricică în gură şi s-o pună sub limbă ca să nu i se întâmple ceva rău acolo.

Portrete despre Eminescu

1

Aşa cum l-a văzut scriitorul Ioan Slavici:„Era un tânăr oacheş, cu faţa curată şi rasă peste tot..., cu ochi mărunţi şi visători şi totdeauna cu un zâmbet oarecum batjocoritor pe buze.”

2

Cum l-a văzut prietenul său Ştefanelli:„Părul său negru îl purta lung, pieptănat fără cărare spre ceafă şi astfel fruntea lată părea şi mai lată de cum era, ceea ce-i da o înfăţişare senină, inteligentă... Avea statura mijlocie, era lat în spate, dar totul era proporţionat.”

B

22

3

Scriitorul Alexandru Negruzzi l-a văzut astfel:„Era un tânăr slab, palid, cu ochii vii şi visători totodată, cu părul negru, lung, ce i se cobora aproape până la umeri, cu un zâmbet blând şi melancolic, cu fruntea înaltă şi in-teligentă.”

Ce gândesc părinţii despre caracterul copiilor lor?

Revista Flacăra, din România, i-a întrebat pe părinţi:

1. Ce le place la copilul lor? 2. Ce nu le place...?

Gh. E. despre fi ul său Dan, 14 ani, clasa a VIII-a:

1. E un om corect, de cuvânt. Nu are gaşcă, ci prieteni.2. Nu e stăruitor, îl atrag prea multe deodată: istoria, baletul, muzica.

D. Ş. despre fi ica sa Elena, 13 ani, clasa a VIII-a:

1. E sinceră, nu suportă minciuna nici la ea, nici la alţii. Se indignează când o colegă se laudă: „L-am dus pe profesor”. Îi place foarte mult sportul.

2. Nu e destul de perseverentă, nici la învăţătură, nici la sport.

P. M. despre fi ul său Florin, 18 ani, clasa a XII-a:

1. E timid, ascultător. Îi place să facă totul: repară ceasuri, scrie poezii, cântă la chitară.2. E greu de pornit la treabă. Nu e un elev strălucit. Nu şi-a găsit încă o adevărată pasiune.

M. S. despre fi ica sa Mariana, 14 ani, clasa a VIII-a:

1. E îndrăzneaţă, se descurcă în toate, şi în treburile copilăreşti, şi în cele gospodăreşti, şi în cele şcolăreşti. Are o fi re independentă.

2. Nu se lasă condusă, crede că ea singură ştie totul.

Explicaţii

Lexictânăr oacheş = tânăr cu părul negru şi ten măsliniugaşcă (găşti) = în argou, „grup de prieteni, bandă de tineri”stăruitor (-i), stăruitoare = care lucrează, învaţă cu sârguinţă neîntreruptă, perseverent l-a dus (pe profesor) = l-a păcălit

23

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

sincer (-ă; -i, -e) zîmbet batjocoritor, ...blîndtimid (-ă; timizi, -e) a suporta / ceva / pe cinevaperseverent (-ă; perseverenţi, -e) a se indigna de cevapasiune (-i) a se descurcaa atrage / ceva / pe cineva a duce pe cineva / undevaom corect, de cuvînt a cînta la chitarăfrunte inteligentăochi vii şi visători

Gramatică1. Verbele care exprimă o acţiune ce nu este atribuită niciunei persoane, care nu are subiect

propriu-zis se întrebuinţează la persoana a treia singular: se aude, se recomandă, se spune, se zice, se vorbeşte.Pronumele refl exiv se poate avea două sensuri:a) pronumele refl exiv se cu sens impersonal

În familie i se zice Mitică.Acasă mi se spune să mă mai îngraş.Ce se aude despre el? La fel se formulează indicaţiile de folosire a diferitelor aparate, precum şi prescripţiile medicale şi reţetele culinare. Verbele refl exive cu sens impersonal pot fi întîlnite şi într-o formă de tutuire, la persoana a doua singular ca în textul de mai sus despre credinţele populare: „Dacă în prima zi de Paşti mănînci caş, vei fi alb la faţă.” (Cine să mănînce caş? – ,,Ori-cine”, ,,oricare om.” Cine va fi alb? – ,‚Oricare om”.) Aceeaşi formă se întîlneşte în reţetele culinare transmise din gură în gură sau în indicaţii-le domestice: „Pui la fi ert apa într-o oală mare, pui zarzavatul curăţat şi pui şi-un pui...”

b) pronumele refl exiv se cu sens pasivCum se pronunţă corect?Aici se vorbeşte limba română literară.

2. Să se observe formele neaccentuate ale pronumelui în dativ mi, ţi, i, ni, vi, li, despre care s-a vorbit în partea „A” a acestei lecţii, puse înaintea pronumelui în acuzativ mi ţi i ni vi li

se bate / zbate ochiul stîng

B

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 23Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 23 2021. 03. 29. 16:11:542021. 03. 29. 16:11:54

24

• Deosebirea de înţeles dintre faţă şi obraz• Asemănarea de înţeles dintre întâi, pentru prima dată şi pentru întâia oară, pentru prima

oarăPrimăvara, când vezi rândunelele întâi...Când intră cineva pentru întâia oară într-un oraş...

• Formele gramaticale1. totul: Crede că ea singură ştie totul.2. formele verbale impersonale: se zice că; dacă la Paşti mănânci caş...

• Expresiile1. pe cap: Are păr alb pe cap; în cap: Să nu-şi pună sita în cap...2. te vorbeşte cineva...: Te vorbesc duşmanii.3. te vorbeşte de rău: Te vorbeşte cineva de rău.

• Scrierea corectăFolosirea liniuţei de unire în: clasa a VIII-a, ... a XII-a...

Exerciţii

1. Răspundeţi pe baza textelor din lecţie!Ce se spune despre cel care are fi re de păr alb în cap?Ce se zice că se poate întâmpla cu fata care linge lingura sau mănâncă din oală?Ce se zice: după ce se cunoaşte că ne vorbeşte cineva de rău?De ce se zice să aruncăm ţărână peste cap, primăvara, când vin rândunelele?Ce se zice: la ce te poţi aştepta când ţi se bate ochiul stâng?De ce statură era Eminescu? / Cum era faţa lui? / Cum îi erau ochii?

2. Formulaţi întrebări pentru părţile de propoziţie sau pentru frazele subliniate!Model: Dacă mănânci caş vei fi alb la faţă. Cum vei fi dacă mănânci caş?Să nu pună nimeni sita în cap că-i cade părul.Când îţi ard obrajii, te vorbeşte cineva de rău.Când ţi se bate ochiul drept, e semn că vei avea o bucurie.Când intră cineva într-un oraş, e bine să ia o pietricică în gură.Eminescu era un tânăr slab, palid.

3. Caracterizaţi câţiva poeţi şi scriitori, aşa cum îi cunoaşteţi din fotografi i şi din biografi i!(Folosiţi ca model portretele despre Eminescu!)

25

Cum e vremea? Cum să ne îmbrăcăm?

Lecţia 4 Lecţia a patra

1

– Cum e afară?– E timp frumos, cu cer senin. – Cam câte grade sunt?– Termometrul de pe balcon arată 13 (treisprezece) grade.– Nu-i rece pentru o dimineaţă de vară?

Proverbe româneşti: Vremea râde, vremea plânge. E îmbrăcat subţire şi tremură gros. Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

– E timp frumos. sau– E frumos.– E soare.– E lună.– E plăcut.– E cald.– E senin.

– E frig.– Ninge.– E urât.– E noros.– E vânt.– E vreme mohorâtă.– Bate vântul.– E rece.– E ceaţă.

Cum e afară?

A

26

– Nu cred să fi e. Temperatura de dimineaţă nu contează prea mult. Important e cum o să fi e mai târziu.

– Te cred. Atunci, să mergem azi la ştrand?– De acord.

Ger cumplit

– Auzi? Aşa de frig să fi e afară cum arată fl orile de gheaţă din geam?– Încă dacă ar fi numai frig! Dar e un ger de crapă pietrele. – Dă drumul la radio, să ascultăm cu câte grade a scăzut temperatura.– Bine, dar te sfătuiesc să-ţi cauţi căciula cea groasă, să nu ieşi fără ea.

2

Cum e afară?

– Cum e afară? – Ploaia a stat, dar bate un vânt puternic.– Dincotro bate vântul?– Parcă dinspre apus.– Atunci ne putem încă aştepta să plouă.– Probabil, pentru că şi acum mai tună şi fulgeră. – Încotro fulgeră şi tună?– Înspre răsărit. – Astea sunt urmele ploii care a trecut deja peste noi.

1

– E timp noros.– Crezi că va şi ploua?– Ştiu eu?– Uită-te la iarbă şi la frunze!– Ce pot să-mi spună iarba şi frunzele despre ploaie?– Pe mine m-a învăţat bunicul că dacă dimineaţa vezi stropi de rouă pe iarbă şi pe frunze, poţi să

fi i sigur că nu va ploua în ziua aceea...– Niciodată n-am auzit despre aşa ceva.– Vezi, te-ai şi făcut pe jumătate meteorolog.

2

Vântul bate dinspre...

sud

nord

vest(apus)

est(răsărit)

27

După cum e vremea, aşa ne îmbrăcăm:

E cald. Iau 1. un tricou şi nişte pantaloni scurţi...2. o bluză subţire, o fustă...(în picioare) 1.

2. nişte sandale uşoare...

E rece. Iei1. şosete, adidaşi...2. ciorapi, pantofi cu toc jos...(în picioare)

1. o cămaşă, un sacou, nişte blugi...2. o rochie, un jerseu...

E frig. Ia 1. un sacou gros, un pardesiu...2. un pulover, un palton...

1. şosete, pantofi ...2. ciorapi-chilot, bocanci...(în picioare)

E ger. Luăm1. nişte şosete groase, bocanci...2. nişte cizme...(în picioare)

1. un pulover gros, un fular, un palton...2. o jachetă, o haină de blană

E vânt. Luaţi1. gluga, o şapcă, o căciulă2. gluga, un batic, o pălăriePe cap puneţi

un hanorac, o jachetă cu glugă1.2.

Plouă. Iau un impermeabil, o pelerină1.2.

1.2.(în picioare) nişte cizme de cauciuc

Mă deschei la cămaşă. Îmi deschei cămaşa.

Se face mai cald.

Mă schimb şi eu.Te schimbi şi tu.

Se schimbă vremea.

Îmi scot pardesiul şiîmi iau paltonul.Îţi scoţi pantofi i şiîţi iei ghetele.Mă închei la cămaşă.Îmi închei cămaşa.

Se face mai frig.

28

Explicaţii

Lexic

a) Cuvintele est şi vest se folosesc mai mult în vorbirea ofi cială şi ştiinţifi că. În vorbirea de toate zilele se spune răsărit şi apus.

b) În registrul popular se folosesc expresiile: dă drumul la radio, televizor sau aprinde radioul, televizorul.

Gramatică

1. În limba română pronumele personale în dativ care precedă un verb au sens posesiv atunci când înlocuiesc adjectivul posesiv din structura verb+substantiv articulat+adjectiv posesiv.

Corect Incorect

Îmi iau paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Iau paltonul meu / cămaşa mea

pantofi i mei / cizmele mele

Îţi iei paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Iei paltonul tău / cămaşa ta

pantofi i tăi / cizmele tale

Îşi ia paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Ia paltonul său / cămaşa sa

pantofi i săi / cizmele sale

Ne luăm paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Ne luăm paltonul nostru / cămaşa noastră

pantofi i noştri / cizmele noastre

Vă luaţi paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Vă luaţi paltonul vostru / cămaşa voastră

pantofi i voştri / cizmele voastre

Îşi iau paltonul / cămaşapantofi i / cizmele Îşi iau paltonul / cămaşa

pantofi i / cizmele lor

2. Nu cred să fi e frig = Nu cred că este frig. Aşa de frig să fi e? = Oare este aşa de frig?

Îmi curăţ singur camera. Curăţ singur camera mea. Vă repar maşina. Repar maşina voastră. Repar maşina dumneavoastră.

29

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialoguriletermometru (-e) – Cum e afară?grad (-e) – E frumos.tricou (-uri) – Ploaia a stat. / Bate vântul. / E ceaţă.jerseu (-uri) hanorac (-e) – Va ploua?pardesiu (-e) – Probabil.impermeabil (-e) haină de blană – Plouă?batic (-uri) – Da, dar nu contează.şosetă (-e) – Să mergem la ştrand!ciorapi-chilot – De acord.cizme de cauciuc – Încotro o luăm?aprinde radioul, televizorul – Înspre staţia de autobuz.

• Au acelaşi înţeles:

Ştiu eu? = Eu nu ştiu. răsărit = est; apus = vest Mă închei la cămaşă = Îmi închei cămaşa. Mă deschei la cămaşă. = Îmi deschei cămaşa. Cum o să fi e...? = Cum va fi ...?

• Au înţeles contrar Îmi iau paltonul. ≠ Îmi scot paltonul. Mă îmbrac. ≠ Mă dezbrac. Îmi iau paltonul. ≠ Îmi dau jos paltonul.

Exerciţii

1. Răspundeţi la următoarele întrebări! Daţi câte două răspunsuri posibile la fi ecare întrebare:

Cum e vremea acum? Câte grade sunt afară? Dincotro bate vântul? Încotro se văd norii? Mai plouă? Cum să ne îmbrăcăm? Dar pe cap ce punem?

2. Formulaţi două dialoguri scurte:a) un dialog despre vreme; b) un dialog despre îmbrăcăminte. Folosiţi în ele cât mai multe dintre cuvintele, construcţiile şi propoziţiile cuprinse în capi-tolul Reţineţi...!

3. Explicaţi proverbul de mai jos: Nu haina face pe om.

30

Lecţia 4 Lecţia a patraB

Dialog de dimineaţă

– Mamă! Fii drăguţă, coase-mi blugii ăştia. Li s-a rupt un buzunar. Numai tu ştii să lucrezi cu maşina de cu-sut... Pui acolo un petic şi gata.

– Tu n-ai putea să-i coşi? Şi de unde să iau un petic tot atât de spălăcit cum sunt blugii? Parcă ziceai că azi aveţi o serbare la şcoală...

– Nu astăzi, mâine după-masă.– Atunci nu mai am de zis nimic!– Da, şi bineînţeles mâine îmi voi lua costumul şi că-

maşa nouă.– O să-ţi pui şi o cravată?– Nu-mi prea place să-mi închei cămaşa până la ultimul

nasture. Mă strânge la gât...

Prognoza meteorologică

Cine vrea să ştie cum va fi vremea azi, mâine, poimâine sau săptămâna viitoare, n-are decât să studieze buletinele meteorologice transmise la radio, la televizor sau publicate în ziare. Aceste buletine anunţă vremea pe baza unor observaţii ştiinţifi ce.

*

Oamenii însă ştiu de mult să prevestească vremea şi după anumite semne de pe corpul lor sau din natură. O veche credinţă populară este, de exemplu, că, dacă te mănâncă pielea sau urechile, se va schimba vremea.Ne putem aştepta la timp frumos dacă:– noaptea cade multă rouă;– fumul se ridică drept în sus;– soarele, când apune, are o culoare aurie;– rândunelele zboară sus de tot.Vremea va fi mohorâtă când:– pe cer se mişcă nori subţiri ca nişte vălurele;– fumul se întinde la suprafaţa pământului;– spre seară, vântul se înteţeşte.

31

Explicaţii

Lexic

a prevedea vremea / timpul probabil = a da o prognoză a vremiiVor cădea precipitaţii sub formă de ploaie şi lapoviţă.Temperaturile sunt în scădere uşoară.Temperaturile vor scădea până la minus 10 grade Celsius.Temperaturile sunt în creştere uşoară. Temperaturile se vor ridica până la 35 de grade Celsius.

Gramatică

1. În limba română al doilea verb este întotdeauna la conjunctiv în afară de verbele a putea şi a şti care pot fi şi la infi nitiv. Verbele la conjunctiv sunt precedate de conjuncţia să.

a terminaIndicativ prezent Conjunctiv prezent

eu termin vreau să termintu termini vrei să terminiel / ea termină vrea să terminenoi terminăm vrem să terminămvoi terminaţi vreţi să terminaţiei / ele termină vor să termine

2. Verbele refl exive cu pronumele în dativ de tipul: a-şi aminti / a-şi aduce aminte, a-şi închi-pui / a-şi cumpăra (pronominale cu dativ) se conjugă astfel:

a-şi cumpăraForma afi rmativă

Indicativ prezent Perfect compus Viitor literar Imperativeu îmi cumpăr mi-am cumpărat îmi voi cumpăratu îţi cumperi ţi-ai cumpărat îţi vei cumpăra Cumpără-ţi...!el / ea îşi cumpără şi-a cumpărat îşi va cumpăranoi ne cumpărăm ne-am cumpărat ne vom cumpăravoi vă cumpăraţi v-aţi cumpărat vă veţi cumpăra Cumpăraţi-vă...!ei / ele îşi cumpără şi-au cumpărat îşi vor cumpăra

32

În text întâlnim: mi-, ţi-, şi-, ne-, v-, şi-, -mi, -ţi, -şi, ne, vă, -şi

Remarcaţi pronunţia diferită a vocalei i când e urmată de vocala a şi când e precedată de negaţia nu.

2. Construcţia consecutivă atât de... încât / aşa de...încât se foloseşte când gradul unei însuşiri sau stări este ilustrat prin urmările însuşirii, stării:

Era aşa de frig încât a îngheţat focul în sobă. Am fost aşa de bolnav încât n-am putut sta în picioare.

Forma negativăeu nu-mi cumpăr nu mi-am cumpărat nu-mi voi cumpăratu nu-ţi cumperi nu ţi-ai cumpărat nu-ţi vei cumpăra Nu-ţi cumpăra!el / ea nu-şi cumpără nu şi-a cumpărat nu-şi va cumpăranoi nu ne cumpărăm nu ne-am cumpărat nu ne vom cumpăravoi nu vă cumpăraţi nu v-aţi cumpărat nu vă veţi cumpăra ei / ele nu îşi cumpără nu şi-au cumpărat nu-şi vor cumpăra Nu vă cumpăraţi!

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

umbrelă (-e) a călca cevaprevestire (-i) a rezolva ceva / pentru cinevablugi a îmbrăca ceva / pe cinevamaşină de cusut a coase cu / la / de / pentruculoare auriesoarele apune – Ce părere ai? Cum îmi vine?vreme mohorâtă – Îţi vine bine! / Îţi stă bine cu haina asta!spălăcit (-ă; spălăciţi, -e)a prevesti – Îmbracă-ţi haina de sărbătoare!a-l mânca pielea / urechile – Pune-ţi şi o cravată!vântul se înteţeşte

• Au acelaşi înţelesnu contează = n-are importanţă

• Construcţiile gramaticale(a fost) aşa de... încât...

33

Exerciţii

1. Răspundeţi la întrebări!De unde putem şti cel mai sigur cum va fi vremea?De ce sunt cele mai sigure prognoze, buletinele meteo transmise la radio, la televizor?După care semne din natură ne putem aştepta la timp frumos?Care semne din natură prevestesc o vreme mohorâtă?Cum se poate deteriora o haină?

2. Puneţi întrebări pentru părţile subliniate în următoarele propoziţii şi fraze!Model: Când veţi avea serbare la şcoală?

Mâine după-masă vom avea serbare la şcoală.Nu-mi place să-mi închei cămaşa până la ultimul nasture.Cine vrea să ştie cum va fi vremea n-are decât să studieze buletinele meteorologice.Oamenii ştiu să prevestească vremea şi după anumite semne din natură.Ne putem aştepta la timp frumos dacă fumul se ridică drept în sus.Un explorator căruia îi place să mintă povesteşte despre frig.Cuvintele s-au făcut bucăţi de gheaţă şi trebuia să le topim ca să ne înţelegem.

3. Descrieţi persoanele din imagine!

34

Unde locuiţi? / Unde staţi?

Lecţia 5 Lecţia a cinceaA

Dialoguri între locuitorii şi vizitatorii oraşuluiVă place oraşul nostru?

Astfel sunt întrebaţi deseori turiştii veniţi din ţară şi din străinătate, la Giula.– Îmi place foarte mult. Sunt pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, dar cred că nu şi pentru

ultima oară.– Ce aţi văzut până acum?– Am vizitat cetatea şi Muzeul Erkel, am fost la băile termale. Cel mai mult îmi place însă să văd

locurile mai ascunse dintr-un oraş.– Pe unde v-aţi plimbat?– Am făcut o plimbare pe strada principală, pe malul canalului care străbate oraşul. Am mai umblat

prin centru.– Aţi văzut statuia lui Petőfi ?– În faţa clădirii Primăriei?– Da, exact. Ce părere aveţi despre ea?– După părerea mea este cea mai reuşită statuie a poetului. Îl reprezintă aşa cum era într-adevăr:

un tânăr de statură mijlocie, slăbuţ, simplu.– Vă propun să vizitaţi şi casa în care a fost găzduit poetul!– O s-o vizitez neapărat.

Spuneţi-mi, vă rog...!

– Scuzaţi-mă! Sunteţi de aici?– Da, poftiţi!– Spuneţi-mi, vă rog, cum pot să ajung la piaţă?– Cunoaşteţi puţin oraşul?– Nu, deloc.– Mergeţi întâi, drept înainte pe strada aceasta. Când ajungeţi

la Bulevardul Béke, luaţi-o la stânga, treceţi podul, traversaţi bulevardul, o luaţi la dreapta, unde vedeţi o piaţă mare. Ace-ea încă nu e piaţa pe care o căutaţi. În piaţa aceasta mare, în dreapta, o să vedeţi clădirea Liceului Erkel. Vizavi de liceu, în partea cealaltă a pieţei, este o clădire mare, ce seamănă cu o cazarmă. Mergeţi pe lângă ea şi cam în spatele acestei clădiri o să ajungeţi pe o stradă laterală care duce exact la piaţă.

– Mi se pare prea complicat, cred că o să mă rătăcesc dacă merg pe jos. Mai bine iau un taxi.

– Dacă aşteptaţi două minute, până când intru în magazinul aces-ta, vă conduc o bucată de drum. Merg şi eu în direcţia aceea.

– Sunteţi foarte amabil. Vă mulţumesc!

35

Pe urmele strămoşilor noştri...

Zilele trecute, la televizor în cadrul unei emisiuni dedicate tu-rismului am văzut următorul interviu al unei ziariste din Româ-nia făcut în oraşul Giula. Cel întrebat era un tânăr român din acest oraş:

Ziarista: Nu vă supăraţi, sunteţi din Giula?Aveţi puţin timp la dispoziţie?

Tânărul: Da, Giula e oraşul meu natal şi vă răspund cu plăcere la întrebări, vă rog.

Ziarista: Dacă un turist din România v-ar întreba ce se poate vizita în oraşul dumneavoastră, ce i-aţi răspunde?

Tânărul: Multe. Şi pentru asta mi-ar trebui ceva timp. L-aş îndruma în Parcul Sfântul Nicolae din vecinătatea Catedralei Ortodoxe Române unde se găseşte bustul lui Liviu Rebreanu şi al lui Moise Nicoară. Apoi în Piaţa Pomuţ, unde, pe clădirea fostului internat al şcolii româneşti, în anul 1998 a fost dezvelită o placă în memoria generalului Gheorghe Pomuţ.

Ziarista: Şi în cazul în care acest turist ar dori mai multe informaţii despre aceste mărturii semni-fi cative ale vieţii şi ale culturii româneşti din Ungaria ce l-aţi sfătui?

Tânărul: Să treacă pe la biblioteca Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria şi să răsfo-iască publicaţiile acestuia unde va găsi informaţii cu adevărat interesante.

Ziarista: Mulţumesc. Şi să fi u sinceră, eu în mod sigur voi fi acel turist.Tânărul: Mă bucur că v-am trezit interesul. Sper ca reportajul dumneavoastră să trezească şi

interesul altora.

Explicaţii

Lexic

primărie = instituţie condusă de un primar, clădirea în care îşi are sediul această instituţiea trece podul = a merge de la un capăt până la celălalt al poduluia traversa strada = a trece de pe o parte pe alta a străziia conduce pe cineva = ceea ce se numeşte la noi a petrece pe cineva, a însoţi pe cineva la plecareplacă comemorativă = placă aşezată pe o clădire cu scopul de a comemora, a evoca amintirea unei personalităţi sau a unui evenimentpublicaţie (-i) = tipăritură cu apariţie periodică

36

2. Viitorul popular construit cu o să

În vorbirea de toate zilele, formele de viitor popular se folosesc mult mai des decât viitorul literar:

a vizitaForma afi rmativă Forma negativăeu o să vizitez nu o să vizitez n-o să viziteztu o să vizitezi nu o să vizitezi n-o să viziteziel / ea o să viziteze nu o să viziteze n-o să vizitezenoi o să vizităm nu o să vizităm n-o să vizitămvoi o să vizitaţi nu o să vizitaţi n-o să vizitaţiei / ele o să viziteze nu o să viziteze n-o să viziteze

a intra în cameră la teatru

a veni la Bucureşti în România la şcoală în vizită

a merge la Bucureşti în România în vacanţă

a rămâne în Ungaria în Seghedin

a urca în tren la etaj

a pleca în Bucureşti în România

Gramatică

1. Viitorul literar

Forma afi rmativă: Forma negativă: eu voi nu voi tu vei nu vei el / ea va vizita nu va vizita noi vom nu vom voi veţi nu veţi ei / ele vor nu vor

3. Prepoziţiile în şi la

a) Prepoziţiile în şi la pot fi folosite cu acelaşi verb, dar condiţionate de substantivul pe care-l precedă:

37

Remarcaţi că numele de ţări este precedat doar de în, pe când cele de oraşe de ambele:

Locuiesc în Ungaria. dar Locuiesc în Seghedin la Seghedin.

b) În limba română, există construcţiile la stânga, la dreapta şi în stânga, în dreapta.

Ele se pot folosi după următoarea regulă:

– când vrem să exprimăm direcţia, adică după verbele de mişcare (încotro...?) folosim con-strucţiile la stânga, la dreapta:

Mergem la stânga. Luaţi-o la dreapta!

– când vrem să indicăm locul, poziţia unui obiect, folosim de obicei construcţiile în stânga, în dreapta:

În stânga se vede clădirea Primăriei. În dreapta se înalţă turnul bisericii.

Remarcaţi folosirea substantivului piaţă cu prepoziţiile în şi la în funcţie de următoarele sensuri:

piaţă = loc întins şi deschis dintr-o localitate, adesea amenajat cu spaţii verzi, statui

Locuiesc în Piaţa Széchenyi. Ne întâlnim în Piaţa Unirii la ora 10.

piaţă = loc special amenajat unde se face comerţ cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare

Merg la piaţă. Cumpăr de la piaţă. În piaţă marfa e proaspătă.

Observaţi şi folosirea în corelaţii a prepoziţiilor în / din şi la / de la:

intru în clasă ≠ ies din clasă intru în clădire ≠ ies din clădire intru în şedinţă ≠ ies din şedinţă

merg la şcoală ≠ vin de la şcoală merg la repetiţie ≠ vin de la repetiţie

38

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurilestatuie (-i) drept înaintestradă principală / laterală înapoibust (-uri) la stânga / la dreaptavizavi de... liceu / gară în faţa / în spatele...liceului / ...găriiamabil (-ă; -i, -e) a propune − Unde e piaţa mare?a trece podul − Ia-o / luaţi-o la dreapta, apoi drept înainte.a traversa strada după părerea mea − Unde se afl ă cinematograful?a face o plimbare − În Piaţa Victoriei.

• Formele verbale de viitoro să (vizitez, vizitezi...)

• Construcţiile de numeralpentru prima oară pentru ultima oară

(întâia)• Construcţii corelative de orientare

întâi (mergeţi pe strada...) după aceea (luaţi-o pe strada...)

Exerciţii

1. Formaţi grupe de doi elevi şi improvizaţi următoarele dialoguri:

a) Cum pot să ajung (de la liceu) la spital?b) Cum pot să ajung (de la liceu) la gară?c) Cum pot să ajung (de la liceu) la băile termale?

2. Schimbaţi formele de viitor ale verbelor!

Model: Vara viitoare voi vizita oraşul. Vara viitoare o să vizitez oraşul.

Când mă vei vizita la Giula? Vei vedea că îţi va plăcea acest oraş de câmpie.Voi căuta pentru prima oară oraşul vostru. Cred că vom ajunge şi la cetate. Dacă vreţi, vă voi conduce şi la băi. Poate veţi face şi o baie. Acolo, veţi vedea şi un parc frumos. Vom face totul să te vizităm.

3. Compuneţi un dialog!Tema dialogului: Stau de vorbă cu un turist din România venit la Giula.

39

Ce mai e nou în alte oraşe? De exemplu: la Debreţin

BLecţia 5 Lecţia a cincea

În oricare oraş vechi din ţara noastră, dorinţa cetăţenilor este ca modernizarea oraşului să se facă fără pierderea valorilor, a frumuseţilor moştenite din trecut. Şi cei din Debreţin sunt foarte atenţi unde şi cum se construiesc cartierele noi.– Se ştie că în anul 1982 au fost mari discuţii în oraş în legătură cu construirea cartierului Tó-

coskert.– Da, şi nu-i de mirare, pentru că era vorba despre una dintre cele mai frumoase părţi ale Debre-

ţinului. Acest Tócoskert a fost şi până atunci un cartier rezidenţial, cu câteva vile într-adevăr preţioase.

– Atunci de ce s-a hotărât să se construiască tocmai pe locul acela?– Pentru că acolo s-a putut construi, cu cele mai mici cheltuieli, un cartier nou. Partea aceea a

oraşului avea curent electric, avea conductele de apă şi de gaz, era canalizată.– De atunci, oamenii s-au împăcat cu cartierul nou?– Cei care astfel s-au putut muta în locuinţe noi sunt foarte fericiţi. Dar cred că şi ceilalţi locuitori

ai oraşului sunt mulţumiţi pentru că ceea ce s-a construit e mult mai frumos decât la ceea ce s-au aşteptat ei: blocurile sunt la distanţă potrivită unul de altul, sunt de mărimi şi culori diferite. Între ele sunt mulţi arbori (în spatele lor este chiar şi o pădure) şi ici-colo s-au păstrat şi casele famili-ale, împreună cu grădinile lor. Se găseşte acolo tot ce trebuie într-un cartier nou: creşă, grădiniţă, şcoală, dispensar medical, magazin alimentar şi aşa mai departe.

40

Explicaţii

Lexic

locuitor (-i), locuitoare = persoană care are domiciliul obişnuit într-un oraş, într-o regiune, într-o ţarăcetăţean = locuitor al unui stat care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel statcartier rezidenţial = o parte de oraş formată din case familiale cu grădină, vilecentrul oraşului = centrul vechi, istoric al unui oraşcartier central ≠ cartier de periferieduplex = apartamente construite pe două nivele, cu un perete comun, dotate cu puţin teren în jurul clădiriicanalizare/canalizaţie = a dota un teren cu un sistem de colectare şi evacuare a apei întrebu-inţateintroducerea luminii electrice = ansamblu de lucrări efectuate pentru introducerea energiei electrice

Gramatică

1. Construcţii gramaticalecel mai...dintre + pluralMihai este cel mai înalt dintre colegi / dintre noi / dintre băieţi.cel mai...din + singularMihai este cel mai înalt din clasă / din şcoală / din familie.

2. Omonimegrădiniţa din jurul casei = diminutiv de la grădină; grădina din jurul caseigrădiniţa de copii = instituţie pentru educarea şi instruirea copiilor între 3 şi 6 ani

Oraşe acoperite?

Este o dorinţă veche a omului să trăiască într-un mediu cu o climă permanent plăcută.Până acum, o astfel de climă s-a obţinut la unele hoteluri sau stadioane, prin acoperirea lor totală cu cupole din sticlă sau din material plastic.Mai nou, oamenii de ştiinţă se gândesc şi la acoperirea unor oraşe întregi.De pe acum, oraşul Winnipeg din Canada vrea să-şi construiască un acoperiş din beton şi sticlă deasupra unei părţi a oraşului. Acoperişul ar apăra oraşul de frig, care aici ajunge până la minus 40 de grade. Se aşteaptă ca, sub acoperişul încălzit, oamenii să poată circula şi iarna în cămaşă.Acesta să fi e viitorul?

41

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

cartier (-e) rezidenţial (-e) în fi ecare săptămână = săptămânalcurent electric înainte cu zece aniconductă de apă (de gaz...) nu-i de mirarecreşă (-e) a se simţi (bine)grădiniţă (-e) magazin alimentar − Te simţi bine la noi?telefon mobil − Da, mă simt ca acasă.vreodatăpermanent Copilul plânge, a căzut şi s-a lovit la picior.a (se) plânge Maria se plânge că are mult de învăţat.

• Construcţiile gramaticale

Nu ştiu dacă aţi auzit ...?

• Propoziţia interogativă de tipul

Care-i situaţia la voi în localitate? Ce noi cartiere se proiectează?

Exerciţii

1. Răspundeţi pe baza lecţiei!

La ce sunt atenţi cetăţenii din Debreţin?De ce au fost mari discuţii în legătură cu noul cartier al oraşului?De ce s-au plâns cetăţenii?De ce s-a construit cartierul tocmai pe locul acela?Sunt mulţumiţi azi oamenii?Cum arată azi cartierul?

2. Prezentaţi pe scurt lucrările cu care se pregăteşte terenul pentru construirea unui cartier nou!

3. Formulaţi cu ajutorul pronumelor interogative Ce? sau cu Care? întrebări!

Acest cartier rezidenţial a fost înainte o parte a oraşului cu multe spaţii verzi.Dorinţa cetăţenilor este ca modernizarea oraşului să se facă fără pierderea valorilor din trecut.Un oraş din Canada vrea să-şi facă un acoperiş din beton şi sticlă.

42

Unde staţi? / Unde locuiţi?

Lecţia 6 Lecţia a şaseaA

– Locuim într-o casă cu grădină în cartierul rezidenţial, pe strada Eminescu.– Locuiesc la căminul liceului, iar la sfârşitul săptămânii merg la Micherechi.– Locuiesc împreună cu părinţii în noul cartier al oraşului.

dar– Locuiesc în Piaţa Sfântul Nicolae, într-un apartament spaţios.

Unde locuieşti? Unde locuiţi?

În Seghedin, pe strada Kossuth.În Giula, în cartierul Budrio.

– Pe

– Înce

stradă

cartierlocuiţi?

Observaţi că prepoziţia din text se reia în întrebare!

43

Cine n-are probleme destule îşi face casă nouă

– Vezi tu, Vasile, când mi-ai spus asta acum un an nu te-am crezut.– Şi acum?– Sunt sătul până peste cap. Nu întotdeauna materialele de construcţie sunt aduse la timp, iar con-

structorul nu se prea ţine de cuvânt. Să nu mai vorbesc de cheltuielile neprevăzute.– Pereţii fi ind deja ridicaţi, se vede că vreţi să vă faceţi casă mare.– Omul îşi face casă o singură dată în viaţă. În cea veche nu se putea trăi comod. Nu era destul de

spaţioasă, iar instalaţia electrică şi încălzirea trebuiau refăcute.– Ce o să faceţi cu anexele din curte?– Le demolăm pe toate. Ne facem lângă casă un garaj mare, în el o să am şi eu, în sfârşit, un mic

atelier. Încolo, vrem să vedem cât mai multă iarbă şi fl ori în curte.– Peste un an o să fi e frumos.− Sper şi eu.

La ce etaj stai? La al câtelea etaj s-a oprit liftul?

La etajul II (etajul doi) La al doilea etaj. La etajul I (etajul întâi) La primul etaj.

44

Explicaţii

Lexic

treaptă, (-e) = fi ecare dintre suprafeţele orizontale situate la înălţimi şi distanţe egale care alcătuiesc o scarăscară (scări) = element de construcţie alcătuit dintr-un şir de trepte (de piatră, marmură) cu balustradă, servind pentru comunicarea între etajescara blocului, scările blocului = fi ecare intrare a unui bloc de locuinţe, numerotatăGramatică1. Folosirea verbelor a locui în / la / cu / lângă /pe şi a sta în /cu / la / lângă / pe / sub / pesteLocuiesc / Stau în Ungaria / România / Europa Seghedin / noul cartier al oraşului centrul oraşului / Piaţa Unirii / în blocul B, apartamentul 22

Apartament la înălţime

Pe cutia poştală de la intrarea blocului scrie: Jova Mihály, 19. em., 65. Asta înseamnă că rudele mele stau la penulti-mul etaj al celui mai înalt bloc de locuinţe din Szolnok.

– Cum vă simţiţi într-un apartament la o aşa înălţime?– Să nu zici şi tu, cum ne spun prietenii, că ajungem cu

fruntea în nori.– Cam aşa e. V-aţi obişnuit deja?– Da, ne-am obişnuit.– Şi ce faceţi când se defectează liftul?– Aşa ceva nu s-a întâmplat decât o singură dată, când

timp de o jumătate de oră n-a fost curent în bloc.– A trebuit să urcaţi scările până aici sus?

– Nu. Eram acasă. Însă a trebuit să coborâm scările ca să ieşim în oraş. De atunci, liftul merge bine.

– Dar copiilor, le place să stea aici, nu le lipseşte curtea unde se jucau atâta?– Ba da, dar este aici lângă bloc un teren de joacă. Şi cum vezi, stăm aproape de gară, iar pe fereas-

tra de la camera lor se văd foarte bine liniile de cale ferată. Aici, la Szolnok, sosesc şi pornesc trenuri aproape fără întrerupere.

– Staţi să văd şi eu! Băieţii au dreptate. Totul se vede minunat.

Scări şi trepte

La New York, un zgârie-nori cu 86 de etaje are scările compuse din 1575 de trepte.Numai liftul să funcţioneze!

Pe19m

– –

– – – –

– – Nu Eram acasă Însă a trebuit să cobo

45

Locuiesc / Stau la ţară oraş căminul şcolii etajul 3

Locuiesc / Stau pe strada EminescuLocuiesc / Stau lângă gară / liceu / bisericăLocuiesc / Stau peste drumdarLocuiesc cu părinţii.Stau la părinţi.

2. Formele verbale de conjunctiv

La persoanele I-a şi a II-a singular şi plural indicativul şi conjunctivul sunt identice (vezi Lecţia 4, pag. 31).

La persoana a III-a, singular şi plural, verbele la modul conjunctiv se deosebesc de cele de la indicativ.

a) Regulile de construire a formelor de conjunctiv sunt următoarele:

– să se termine în -ă (când forma de indicativ se termină în -e sau în consoană)– să se termine în -e (când forma de indicativ se termină în -ă)

Exemple: Mihai trebuie să rămână aici. (Zoli rămâne aici.) Mihai o să rămână aici.

Ei trebuie să rămână acasă. (Ei rămân acasă.) Lifturile trebuie să funcţioneze. (Lifturile funcţionează.) Lifturile o să funcţioneze.

b) La verbul a sta forma poate fi ori să stea, ori să steie – formă populară: Copiilor le place să stea (să steie) aici?

3. Accentuarea numeralului o dată

Pentru accentuare se foloseşte adjectivul singură: N-am fost decât o singură dată la Szolnok.

4. Numerarul ordinal şi numeralul cardinal

a) – La ce etaj stai? La etajul doi. b) – La al câtelea etaj mergeţi? La etajul al doilea.

46

Exerciţii

1. Corelaţi substantivele (a) cu verbele (b), apoi folosiţi în propoziţii şi fraze construcţiile obţinute.

a) la parter, robinetul, scările, curent, lumina, liftul, material (de construcţie)b) o să urcăm, n-a fost, să aprindem, s-a defectat, nu funcţionează, nu merge, n-am găsit,

stăm, să urcăm

2. Descrieţi unde locuiţi, folosind şi cuvintele sau expresiile de mai jos:

cheltuieli, încălzire centrală, locuinţă, apartament, curent, maşină, rudă (rude), scări, cartier

a sta, a aprinde lumina, a stinge lumina, a spera, a funcţiona, a urca scările, a coborî scările, trepte, teren de joacă

pe strada..., în piaţa..., în cartierul..., la bloc, la cămin, cu părinţii, la parter, la etaj, circulaţie

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurilezidar (-i) a funcţiona (-ez)material (-e) de construcţie a se defecta (-ez)baie (băi) a aprinde / a stinge luminacurent (electric) timp de o jumătate de orăîncălzire centrală De necrezut!instalaţie electrică clădiri anexe – Pe ce stradă stai?casă cu etaj / cu grădină lift (-uri) – Unde stai?ultim (-i), ultimă (-e) – În Piaţa Unirii.penultim (-i), penultimă (-e) cutie poştală, cutii poştale – Unde stai?a urca scările/treptele – Stau cu părinţii / la cămin / la bloc.a coborî scările/treptele

• Formele verbale cu să la persoana a III-a(el, ea; ei, ele) trebuie să meargă; o să meargă să urce scările

să stea (să steie) aici• Deosebirea în scris o dată de două ori etc. dintre odată altădată

• Au acelaşi înţeles funcţionează bine liftul merge bine

47

Am stat în chirie, ne-am mutat în apartament propriu

BLecţia 6 Lecţia a şasea

Camioane încărcate cu mobilă opresc unul după altul în faţa blocurilor. Bărbaţi, femei, copii cară dulapuri, fotolii, scaune, pachete mari şi mici. De mâine, ei vor fi locatarii acestor blocuri.Pe un bilet avem scrisă o adresă: Blocul F. Scara C, Etajul III, apartamentul numărul 36. Suntem invitaţi la familia Dobó. Ne-am înţeles prin telefon să venim tocmai azi, în ziua mutării.Sunăm la uşa apartamentului lor de la etajul III.

– Poftiţi înăuntru!Este un apartament cu două camere mai mari şi una mică (de 3 pe 3 metri) pe o suprafaţă totală de 67 m2 (metri pătraţi).– Sunteţi mulţumiţi cum au lucrat constructorii?– Da. Se cunoaşte că au lucrat cu multă grijă. Pentru noi, apartamentul acesta este o adevărată minune.– Unde aţi stat înainte?– Am stat în chirie, într-o locuinţă cu mult mai mică. Bineînţeles, împreună cu copiii, fetiţa are doi ani, iar băiatul patru ani. Cheltuielile de întreţinere, încălzirea, apa şi electrica vor fi mai mari, dar nu vom plăti chirie. Şi din câştigul nostru lunar ne vom descurca.

După un reportaj din Népszabadság

48

Acasă

Ce avem şi cum este...?

Locuinţă spaţioasă.Apartament confortabil.Antreu / Hol îngust.Bucătărie bine amenajată: cu dulapuri pentru vase, cu maşină de gătit electrică / cu aragaz, cu frigider, cu chiuvetă, cu maşină de spălat vasele.Cămară cu multe rafturi.Baie amenajată cu cadă,cu duş, cu chiuvetă, cu boiler,cu maşină de spălat.Cameră de zi mobilată cu dulapuri,bibliotecă, canapea, fotolii, masă.Pe jos sunt covoare.

În fi ecare cameră avem lămpi moderne.La ferestre sunt perdele şi draperii.Pe pereţi sunt tablouri.

Dormitorul este mobilat cu paturi, şi dulapuri.

Ce facem...?

Amenajăm apartamentul.

Gătim.Spălăm vasele.

Facem baie.Facem duş.Spălăm rufele.Aerisim camera.Facem curat în cameră, dăm cu aspiratorul, ştergem mobila şigeamurile cu o cârpă.

Tragem perdelele şi draperiile.Luăm o carte de pe raftul bibliotecii, neaşezăm comod în fotoliu.Punem rufele călcate în dulap, pe rafturi.Punem hainele la loc, pe umeraşele din dulap.Facem patul.

49

Explicaţii

Lexic

locatar (-i) = persoană care locuieşte într-o casă, într-un bloca cumpăra pe credit = a cumpăra cu împrumut de la bancăcâştig (-uri) = salariul + alte venituri ale unei persoanem2 = se citeşte „metru pătrat”, metri pătraţi(cameră ) de 3 pe 3 m = de 3 x 3 m taxe de întreţinere:lumina, gazul, apa, căldura, salubritatea = sumele de bani pe care loca-tarii unui bloc trebuie să le plătească lunarsalubritate = serviciu public care se ocupă cu curăţenia dintr-o localitate câştig lunar = venit lunar, salariu + compensaţiile primite de o persoană pe perioada de o lună amenajarea apartamentului = a aranja un apartament; a-l mobila şi a-l dota cu tot ce este necesar pentru a servi ca şi locuinţă, cămin

Gramatică

1. Conjugarea verbelor terminate în -i, -î

Majoritatea verbelor terminate în -i, -î se conjugă la prezent cu sufi xul -esc/respectiv -ăsc înaintea consoanei r. Verbele de tipul a dormi, a curăţi, a acoperi, a auzi, a descoperi, a fugi, a ieşi, a răsări, a simţi, a suferi, a coborî formează indicativul prezent fără desinenţa -esc / -ăsc.

2. Formele de diateza pasivă ale verbelor

În limba literară, formele verbale pasive sunt foarte des folosite:...la ferestre sunt puse perdele şi draperii...uşa a fost deschisă cu o cheie de rezervă Deseori, prin ele se exprimă o acţiune al cărei autor trebuie înţeles general: Suntem invitaţi şi noi. (De către cine? – De către „cineva”, ,,oricine”.)Blocul acesta a fost construit în 1985.

a dormi a coborî a vorbi a hotărîeu dorm cobor vorbesc hotărăsctu dormi cobori vorbeşti hotărăştiel / ea doarme coboară vorbeşte hotărăştenoi dormim coborâm vorbim hotărâmvoi dormiţi coborâţi vorbiţi hotărâţiei / ele dorm coboară vorbesc hotărăsc

50

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

chiriaş,ă (-i, -e) etajeră (-e)antreu (-uri) / hol (-uri) aşternut (-uri)sufragerie (-i) lustră (-e)tavan (-e) / plafon (plafoane) confortabil (-ă; -i, -e)maşină de gătit (electrică, aragaz) spaţios (spaţioasă; spaţioşi, -e)boiler (-e) a constata(cameră) mobilată a instala (-ez)dulap (-uri) a amenaja (-ez)umeraş (-e) a face baie / duşraft (-uri) a face curat / curăţeniebibliotecă (-i) a da cu aspiratorulvitrină (-e)

• Au alt înţelesa instala: a monta o instalaţie, o maşină, o aparatură tehnică

Mi-am instalat un aparat de aer condiţionat.a amenaja: a aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări

Mi-am amenajat modern camera de zi.

raft: poliţă fi xată într-un dulap, la o etajerăAm aşezat cu grijă hainele călcate pe rafturile din dulap.

etajeră: mobilă formată dintr-unul sau mai multe rafturi suprapuse, pe care se aşează cărţi sau alte obiecte

Mi-am cumpărat o etajeră în camera de zi.

• Formele verbale de diateza pasivă care exprimă nu numai o acţiune, ci – în mod general – şi autorul acţiunii:

Apartamentul a fost amenajat cu mobilă modernă de către locatari.

Exerciţii

1. Descrieţi încăperile, mobilierul şi aparatele electrocasnice din locuinţa voastră.2. Citiţi cu atenţie (numărul, ordinea, mărimea, suprafaţa):

Intrăm în blocul B numărul 20. Familia Cozma locuieşte la etajul III. Sunăm la uşa aparta-mentului 29. Este un apartament mare, cu o suprafaţă de 80 m2.Camera de zi este spaţioasă şi frumos mobilată.

3. Descrieţi casa pe care aţi dori să o aveţi.4. V-aţi mutat într-un apartament nou cu trei camere. Descrieţi camera voastră!

51

Recapitulare I

Vocabular

Lecţia 7 Lecţia a şaptea

Cuvinte şi expresii folosite în conversaţiile de toate zilele (cotidiene)

Familiar: Ofi cial:

Salutul şi formule introductive

– Salut ! – Bine aţi venit!– Te salut! – Bine v-am găsit!

– Ce mai faci? – Ce mai e nou?– Mulţumesc, bine. – Nimic deosebit.

– Mă mai cunoşti? – Mă mai cunoaşteţi?

– Sigur! / Bineînţeles!

A ruga

– Te-aş ruga să mă ajuţi. – Vă rog să mă ajutaţi.– Cu plăcere! – Cu multă plăcere!

A mulţumi

– Îţi mulţumesc pentru ajutor. – Vă mulţumesc foarte mult. – Cu plăcere! – Pentru puţin!

A cere scuze

– Iartă-mă că te deranjez. – Scuzaţi-mă că vă deranjez.– Nu mă deranjezi deloc! – Nu mă deranjaţi.

AB

52

Identifi carea

– Cum te cheamă? – Cum vă numiţi?– Câţi ani ai? – Câţi ani aveţi?– Ce vârstă ai? – De ce vârstă sunteţi?– Câţi fraţi ai? – Câţi copii aveţi?

Urări

– Azi e ziua mea. Am 20 de ani. – La mulţi ani! Îţi urez / Îţi urăm... Vă urez / urăm „La mulţi ani!” Îţi doresc / Îţi dorim... Vă doresc / dorim „La mulţi ani!”

Caracterizarea unei persoane (trăsături fi zice, trăsături morale)

– Ce înălţime ai? – De ce statură sunteţi?– Ce greutate ai? – Ce greutate aveţi? Are păr blond (faţă..., ochi..., nas..., buze...)

E corect / sincer / silitor / curajos / sprinten / harnic.

E mincinos / obraznic / leneş / laş.

Vremea

E timp frumos / urât. E soare. E vânt. E ceaţă.Se face soare. Se face frig.

Îmbrăcămintea şi încălţămintea

Purtăm sacou (rochie, pulover, ciorapi, cizme).Ne luăm puloverul. Ne scoatem puloverul.Mă încalţ cu pantofi i noi.

Orientarea în mediul înconjurător

– Unde locuieşti?– Unde stai?

– Unde...?(direcţia)– Unde...?(locul)

– La stânga.

– În dreapta.– În spate.– La etaj.– La parter.

– Drept înainte.

– În stânga.– În faţă.– La nord.– La est. – La vest.– La sud.

– La dreapta.

– Vizavi de...

– La Giula.– Pe strada Béke

53

1. Prezentaţi o întâlnire dintre doi tineri şi una dintre doi adulţi! În centrul convorbirii lor să stea formele de salut şi întrebările de tipul Ce mai faci / faceţi? şi Ce mai e nou?

2. Formulaţi, în dialog, o rugăminte şi răspunsurile referitoare la: Te rog... (sau: V-aş ruga...) etc.

3. Întrebaţi pe un coleg şi pe un adult despre datele lui personale! Despre: nume, vârstă, locul şi data naşterii, familie (copii, fraţi, surori), ocupaţie.

4. Prezentaţi-vă vârsta, comparând-o cu cea a fraţilor sau a surorilor şi cu cea a colegilor!

5. Puneţi întrebări referitoare la vremea de afară!

6. Daţi îndrumări unui băiat şi unei fete referitoare la felul cum să se îmbrace: a) când e cald; când e frig; când e vânt; când plouă. b) la întâlnirea cu prietenii; când merge la examen; la o serbare; la un eveniment festiv.

7. Îndrumaţi pe cineva care vă întreabă: – Spuneţi-mi, vă rog, cum pot să ajung la... ?

8. Imaginaţi-vă că staţi de vorbă cu cineva care s-a mutat în casă nouă. Întrebaţi şi răspundeţi!

9. Formaţi propoziţii imperative, folosind verbele care exprimă acţiuni referitoare la casă, la apar-tament.

Model: Acum să nu mergem cu liftul. Mai bine să urcăm scările!

Exerciţii recapitulative

A

B1. Imaginaţi-vă întâlnirea cu un fost coleg de clasă (cu o fostă colegă de clasă). Scrieţi în caietele voastre dialogul pe care-l purtaţi! În centrul dialogului să stea surpriza, păre-

rea de bine, părerea de rău.

2. Povestiţi amănunţit cum vă sărbătoriţi ziua onomastică sau ziua de naştere!

3. Întocmiţi un proiect pentru reconstruirea satului sau cartierului în care locuiţi şi prezentaţi-l colegilor!

54

IIGramatică

Folosirea articolului hotărât

vorba: Despre ce este vorba?copiii: Ce mai fac copiii / părinţii / colegii ?

Pronunţarea cuvintelor terminate în i fi nal scurt:

a) Când cuvântul este independent. (De ex. Poftiţi!)

b) Când cuvântul se afl ă înaintea unui alt cuvânt, care începe cu vocala a sau o, u, sau î.(De exemplu: La mulţi ani!)

c) Când cuvântul se afl ă înaintea unui alt cuvânt, care începe cu o consoană sau cu vocala i, sau e. (De exemplu: Mulţi cetăţeni...)

Cazul nominativ şi vocativ al unor substantive

(masculine)

N. băiat băieţi băieţii domnul Petru V. băiete! băieţi! băieţilor! domnule! Petre!

(feminine)

N. fată fete fetele doamna Ana

V. fată!/ fato! fete! fetelor! doamnă! Ana / Ano!

Folosirea articolului nehotărât

un hanorac albastru.Mă îmbrac cu o cămaşă albă.

Mă încalţ cu nişte sandale.

55

Gradele de comparaţie ale adjectivelor

mai... decât...la fel de... ca (şi) ...tot atât de / tot aşa de........ ca (şi) ...cel mai... dintre...cel mai......din...

Pronumele refl exive

Formele de dativ îmi, îţi, îşi, ne, vă, îşi.De exemplu: Îmi iau un pulover.

Pronumele personale

Formele de dativ mi, ţi, i, ni, vi, li, folosite înaintea pronumelor refl exive sau personale în acuzativ.

Pronumele de politeţe dumneavoastră şi dumneata

Declinarea şi regulile folosirii lor.

Numeralul adverbial o dată

Ortografi a lui în comparaţie cu adverbul odată.

Numeralul ordinal

– Ortografi a: clasa a VIII-a. – Folosirea numeralului cardinal cu rol de numeral ordinal: etajul doi.

Numeral + substantiv

Cu şi fără prepoziţia de:1 – 19..............fără de O sută douăzeci de locuri.101 – 119........fără de

20 – 100.........cu de Două sute nouăsprezece locuri.120 – 200.......cu de

56

Prepoziţiile

Folosirea prepoziţiilor: în, la, pe, deFolosirea prepoziţiilor corelative

Folosirea lor cu înţeles posesiv.De exemplu: Îşi scoate puloverul.

Formele lor mai scurte:mi-, ţi-, şi-, ne-, v-, şi-

De exemplu: Şi-a scos ghetele.-mi, -ţi, -şi, ne-,-vă, -şi

De exemplu: Scoate-ţi ghetele!

Pronumele interogativ Ce?

Îl folosim când dorim să cerem informaţii (identitate, calitate): De exemplu: – Ce vârstă aveţi?

Conjugarea verbelor de conjugarea a IV-a

a curăţi, a coborî a aerisi (-esc), a hotărî (-ăsc)

Modul conjunctiv al verbelor

Regulile după care se construiesc formele de persoana a III-a singular şi plural:(el / ea, ei / ele) să viziteze, să trăiască

Formele de viitor ale verbelor

Viitorul literar şi viitorul popular

Verbe la forme impersonale

Când autorul unei acţiuni (subiectul logic al propoziţiei) nu este exprimat printr-un cuvânt aparte:

● formă de refl exiv la persoana a III-a singular: Aici nu se vorbeşte româneşte.● formă de pers. a II-a singular: Când aştepţi bine (= când omul aşteaptă bine), vine rău.● formă de diateza pasivă: Podul a fost construit în 1982.

57

Exerciţii recapitulativeA

B

1. Formaţi propoziţii în care să apară substantive la cazul vocativ!a) Cu substantive proprii şi comune a căror formă de vocativ nu se deosebeşte de cea de nominativ. De exemplu: Ce mai faci, Vasile?b) Cu substantive proprii şi comune care au formă specială de vocativ. De exemplu: Ce mai faci, vecine?2. Folosiţi substantive cu articol nehotărât la singular şi la plural! Formaţi cu ele propoziţii! (Alegeţi

dintre cele de mai jos acele substantive care în vorbirea obişnuită pot primi articol nehotărât.) rebus - rebusuri, anecdotă - anecdote, rid - riduri, tânăr - tineri, adult - adulţi, înălţime -înăl-

ţimi, vârstă - vârste, an - ani, greutate, bloc - blocuri, stradă - străzi, piaţă - pieţe, lumină - lumini, îmbrăcăminte, cămaşă - cămăşi, pantofi , pantaloni, pălărie - pălării, etaj - etaje, scară - scări, cameră - camere.

3. Exprimaţi, în propoziţii, numărul precis al unor fi inţe şi lucruri, folosind sau nefolosind prepo-ziţia de între numeral şi substantiv.

Numerele să fi e: 9, 19, 25, 108, 218, 400, 1001, 1017, 1020.4. Formaţi propoziţii cu pronumele de politeţe dumneavoastră şi dumneata, folosind aceste pro-

nume la cazurile nominativ, genitiv, dativ şi acuzativ!

1. Folosiţi prepoziţiile potrivite: Eu îmi sărbătoresc ziua onomastică ... 26 noiembrie.Verişorul meu mai face câte o greşeală ... scris sau ... pronunţare.Îmi aduc aminte ... Mitică. Nu suntem ... aceeaşi vârstă. ... ce vârstă sunt copiii dumneavoastră? întreabă un tată care stă ... vorbă cu un alt tată.

2. Completaţi următoarele propoziţii, punând verbele dintre paranteze la diateza pasivă:a) Ne place ( a invita) la ... de ...b) Profesorul trebuie (a aştepta) în ... de ...c) Pentru a fi gustoase, fructele e bine ( a culege) când sunt ...d) Televizorul acesta ( a repara ) săptămâna trecută de...

3. Transformaţi după model:Model: Îmi pun cravata verde. Mi-am pus cravata verde. Îmi pun cravata verde. Vă luaţi umbrela cu voi? Peste pulover îşi îmbracă şi hanoracul. Ne punem batic pe cap. De ce îţi scoţi impermeabilul? Îşi scoate şosetele din picioare. Îmi calc o cămaşă.

4. Puneţi la modul conjunctiv verbele dintre paranteze. Rezolvaţi exerciţiul în caietele voastre.a) Elenei îi place (a face) ... sport.b) Suntem rugaţi (a ne scrie) ... datele personale pe o fi şă.c) Unii elevi nu vor ( a citi) ... .d) Mulţi tineri doresc ( a studia) ... în străinătate .e) Unii tineri doresc ( a lucra) ... vara, în timpul vacanţei.

58

IIICunoştinţe de compunere

1Compunerea sub formă de dialog

• Cuprinde schimbul de idei dintre două persoane, A şi B. A se exprimă, de obicei, cu propoziţii sau fraze interogative, mai rar enunţiative. B răspunde de cele mai multe ori cu propoziţii sau fraze enunţiative, iar uneori şi interogative:

– Mă mai cunoşti? – Mă mai cunoşti? – Te cunosc. – De unde să te cunosc?

• Trăsăturile caracteristice ale dialogului sunt următoarele:

1. Adresările directe: prin cuvinte de salut cu care se începe sau se încheie conversaţia cuprinsă în dialog: Salut!, Bună ziua!, La revedere!, Cu bine!; prin forma de vocativ a numelui lui B: Ce mai faci, vecine?...; prin formele verbale de persoana a II-a singular sau plural: Unde mergi?; Unde mergeţi?

2. Cuvinte cu care A trezeşte şi menţine atenţia lui B:

– Auzi, la ce liceu zici că am fost colegi? – Stai să-ţi explic.

3. Exprimarea directă – de obicei, prin interjecţii – a sentimentelor, emoţiilor: – Măi, de mult nu te-am mai văzut!

Constă în prezentarea însuşirilor fi zice şi morale ale unei persoane.Cel mai simplu fel de caracterizare este acela în care însuşirile cuiva sunt doar înşirate, sub formă de cuvinte, mai ales adjective, care exprimă în mod direct trăsăturile fi zice: „Era foarte tânăr; înalt şi zvelt; avea gâtul robust, mâini potrivite staturii...” Înşirarea trăsăturilor se face într-o anumită or-dine. Se poate începe, de exemplu, cu însuşirea cea mai caracteristică (de pildă: înălţimea), trecând apoi la altele, de importanţă mai mică; se arată întâi însuşirile fi zice, apoi cele morale. Rezultatul caracterizării este un portret.Într-un portret mai detaliat, persoana este caracterizată şi prin felul ei de a vorbi, prin mediul în care trăieşte, prin faptele sale şi prin multe altele. De exemplu: „E tăcut, vorbeşte pe scurt, e în stare să stea acasă zile întregi în camera lui. Când însă îi ceri să te ajute, nu trebuie să-i zici de două ori...” etc.

2Caracterizarea persoanelor

59

3Descrierea unui peisaj, a unui colţ din natură

În general, în descrierea unui peisaj, a unui colţ din natură sau a unui fenomen al naturii sunt pre-zentate trăsăturile caracteristice ale acestora, ca şi în cazul caracterizării persoanelor.

Descrierea mai simplă înşiră şi caracterizează, pe rând, lucrurile dintr-un mediu:„Pe malul dinspre oraş al râului este un mic parc, pe celălalt mal se vede marele ştrand, în apro-pierea acestuia se ridică turnul unei biserici vechi...”

Din descrierile mai pretenţioase afl ăm, în plus, şi sentimentele trezite în vorbitor de mediul de-scris: „Într-o zi de iarnă, am ieşit la pârâul de la marginea satului. Acolo unde, în vară, am petrecut atâtea zile frumoase, scăldându-ne cu prietenii, acum e frig şi gheaţă şi linişte mare. Doar câteva ciori zboară încoace şi-ncolo, parcă şi ele posomorâte...”

Descrierea se face, de obicei, după următoarea ordine:a) Se începe de la un anumit punct, continuându-se cu lucruri tot mai îndepărtate: „Ne uităm

pe fereastra şcolii. Vizavi vedem grădiniţa şi farmacia. ...Ceva mai departe, în dreapta, zărim clădirea gării... De acolo nu e departe cartierul unde stăm şi noi...”

b) Punctul de pornire este un lucru din depărtare. De la acesta descrierea ajunge la lucruri tot mai apropiate: „Deasupra satului se ridică nişte munţi stâncoşi, acoperiţi cu zăpadă... La poalele munţilor, copiii se adună să schieze, să se dea cu sania... La câţiva paşi de aici, pri-mele case se ascund în zăpada mare. Nu li se văd decât ferestrele...” Sunt caracteristice pentru descrieri verbele: se afl ă, găsim, se întinde, se vede, zărim, obser-văm şi adverbele: aici, peste tot, vizavi, în stânga, în dreapta, înăuntru.

Exerciţii recapitulative

A

1. Scrieţi o compunere sub formă de dialog în care vă exprimaţi direct sentimentele de interes şi încurajare a cuiva.

2. Treceţi discursul direct la forma indirectă.

B

1. Faceţi portretul unui scriitor român din Ungaria. Pregătiţi un referat despre opera lui lite-rară.

60

Momente dintr-o zi obişnuităLecţia 8 Lecţia a opta

Cât e ceasul? / Cât e ora? / Ce oră e?

La aceste întrebări, fi e ele auzite sau numai gândite, căutăm răspuns de multe ori pe zi.Se poate răspunde în mai multe feluri.

La televizor scrie: La radio se comunică: Noi spunem:

Ora exactă: Este ora... Este ora... 18:00 optsprezece şase fi x 18:15 optsprezece şase şi 15 şi şase şi un sfert cincisprezece minute 18: 31 nouăsprezece şapte fără 29 fără douăzeci şi nouă de minute

Ceas nou

Care ar fi răspunsul corect?

– Mi-am cumpărat un ceas nou, zice Ionescu.– Şi merge bine? întreabă Popescu.– Chiar foarte bine! Face o oră în 40 de minute.– Deci grăbeşte 20 de minute!– Da, dar mai bine să grăbească, decât să întârzie.

La ce oră? De la ce oră? Până la ce oră?

Ceasul deşteptător m-a trezit şi azi dimineaţă la 6 şi ceva. În casă, linişte totală. La ora asta, părinţii sunt plecaţi deja la serviciu. Mama e educatoare la o grădiniţă, iar tata e contabil la o întreprindere din Békéscsaba şi face naveta, în fi ecare dimineaţă pleacă la lucru cu trenul de 6.Până la ora 7, termin cu pregătirile de dimineaţă. Mă aşez la masă şi iau micul dejun. În timp ce mănânc, mai răsfoiesc manualul de istorie... Merg la şcoală cu bicicleta, aşa că în câteva minute sunt acolo. N-am întârziat niciodată, de altfel îmi place să fi u punctual.

A

61

Explicaţii

Lexic

la ora actuală = acumserviciu (-ii) = loc de muncăface naveta = călătoreşte zilnic (pentru serviciu, pentru şcoală ş.a.) într-o altă localitatea urmări (cu atenţie) = a asculta, a fi deosebit de atentpoznă (-e) = vorbă sau faptă care stîrneşte rîsul; farsă jucată cuiva

*

Este aproape ora 5 cînd sosesc acasă.– Ce a fost azi la şcoală? începe mama dialogul obişnuit.– Nimic deosebit. N-am fost nici ascultat, n-am dat niciun

extemporal, n-am luat nici notă mare, nici notă mică, profe-sorii nici nu m-au mustrat, nici nu m-au lăudat.

– De lăudat, ştiu că nu te-au lăudat. M-am întîlnit în oraş cu diriginta ta.

– S-a plîns de mine?– Nu, dar nici n-a spus că tu eşti mîndria şcolii.– Nu mă surprinde. Profesorii şi părinţii niciodată nu sînt mul-

ţumiţi de noi.– Eu nu zic că nu sînt mulţumită, dar aş vrea să fi u o dată

măcar şi mîndră de tine.

La ora 2, iau masa de prînz la cantina şcolii. Îmi aduc aminte că la 2 şi jumătate avem repetiţie de teatru. Pînă atunci, mai avem timp şi pentru o mică îngheţată la cofetăria din apropiere...

Şi elevii îşi fac datoria:

– citesc din temele făcute acasă;– răspund bine cînd sînt ascultaţi;– citesc din manual sau scriu la tablă;– urmăresc cu atenţie explicaţiile profesorilor...

Profesorii îşi fac datoria:

– controlează temele;– îi ascultă pe cîţiva elevi;– pun note;– îi pun pe unii elevi să citească sau să scrie;– explică, întreabă...

A

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 61Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 61 2021. 03. 29. 16:12:112021. 03. 29. 16:12:11

62

extemporal (-e) = probă scrisă, neanunţată, de obicei din lecţia din ziua respectivă, dată pentru verifi carea cunoştinţelor, lucrare de controlteză (-e) = lucrare scrisă dată în clasă la sfârşitul unei perioade de studiu ( a unui trimestru sau semestru)prânz (-uri) = masa de la amiazătrenul de 6 = în limbajul colocvial, trenul care are plecarea la ora 6ceasul grăbeşte = ceasul care nu merge bine, nu e precis, iar când se dă ora exactă arată mai multceasul întârzie = ceasul care nu merge bine, nu e precis, iar când se dă ora exactă arată mai puţina ţine din scurt = a fi sever şi consecvent în fi ecare dimineaţă / seară / zi / săptămână / an / lună / iarnă / vară

Gramatică

1. Citirea cuvintelor scrise cu litera x

Cuvintele fi x şi (ora) exactă dovedesc că litera x se citeşte cs sau gz.Se citesc cu cs:fi x, text, explicaţie, pix, exterior, taxi, Alexandru, xerox...Se citesc cu gz:exerciţiu, exact, examen, a executa, a exersa, a exista...

2. Modul imperativ al verbului a fi

Faţă de forma afi rmativă Fii (mândru)! formată din indicativ prezent, cea negativă se scrie numai cu un singur i: Nu fi (necăjit)! deoarece imperativul negativ singular se formează din infi nitiv precedat de negaţia nu.

3. Expresii cu înţeles factitiv Când vrem să arătăm că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acţiune, folosim expresia a pune să:

Profesorul îi pune pe elevi să scrie pe tablă. L-am pus pe fratele meu să-mi citească din ziar.

4. Când vorbim despre un grup de oameni format din persoane masculine şi feminine, pentru denumirea grupului folosim totdeauna un substantiv de genul masculin (bineînţeles, în for-ma lui de plural):

Ion şi Ana sunt elevi la Liceul „Nicolae Bălcescu”. Radu, Rodica şi Ana sunt premianţii clasei noastre. Ştefan şi Ştefana sunt fraţi gemeni. Doamna Moldovan, doamna Ionescu şi domnul Popescu sunt profesorii noştri.

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurileceas deşteptător, ceasuri deşteptătoare – Cât e ceasul?(masă de) prânz – Este ora... fi x.ora exactă – Este ora... şi ...minute.linişte totală – Este ora... fără ...minute.punctual (-ă; -i, -e) e just = e corect – La ce oră? De la ce oră? Până la ce oră?a-i asculta (pe elevi) – De la ora..... până la ora.......a pune / a lua note a ţine din scurt pe cineva – La ce ai fost ascultat azi?a urmări ceva – La istorie.a da teză – Ce notă ai luat?a copia (la teză) – Un doi.a face naveta – Prea puţin / Cam puţin!

Remarcaţi construcţia în fi ecare + substantiv

• Citirea cu cs sau cu gz a literei xfi x, explicaţie..., dar exact, exerciţiu...

• Forma de imperativ a verbului a fi

• Expresiile cu înţeles factitiv de tipul: pune să citească

• Folosirea prepoziţiei deîn construcţiile de tipul: se plânge de mine,...este mândru de mine, ...se pregăteşte de repetiţie.

63

Exerciţii

1. Puneţi întrebări pentru cuvintele subliniate! Ajung la şcoală în 20 de minute. M-am trezit la ora 6. Până la ora 7 am terminat cu pregăti-rile. În timp ce iau micul dejun, mai răsfoiesc un manual. Fac naveta cu trenul de ora 7. Între 7 şi 7,30 sunt în tren. La ora asta călătoreşte multă lume. De la 8, sunt ocupat cu treburile de serviciu. Termin după-amiază la ora 4. Apoi în 20-30 de minute ajung acasă.

2. Când...?Răspundeţi cât mai variat, amintind diferitele momente posibile dintr-o zi! Model: Dis-de-dimineaţă, ...seara târziu etc. Folosiţi-le pe toate în câte o propoziţie!

3. Povestiţi cât se poate de amănunţit desfăşurarea unei ore de limba română!

64

Câinele pârâtor

Lecţia 8 Lecţia a optaBNu ştiu cum se făcea că tocmai în zilele când eu băteam trotuarele fără rost prin Cişmigiu, privind cum zgârie patinatorii gheaţa, aşteptând să treacă orele de clasă, tocmai în acele zile, la prânz, mama era curioasă să afl e ce s-a întâmplat la liceu, cum au mers lecţiile din acea zi.– Şi-n prima oră ce-aţi avut?– Latină.– A venit profesorul Lugojeanu sau a trimis

pe cineva să-l suplinească?– A venit. Lugojeanu a venit.– Te-a ascultat?– Da.– Ce te-a pus să faci?– Mi-a cerut să traduc din Eneida.– Ai ştiut?– Am ştiut, cum să nu ştiu!

*

– Minţi, Vasilică!– Cum, mamă? Cum să mint?!– Minţi. Tot ce-ai spus nu sunt decât invenţii.

Aşa era! Inventasem! Din moment ce nici nu trecusem pe la şcoală... Dar de unde ştia?

*

Peste o săptămână, două, venea iar o zi cu soare sau cu fulgi mari de zăpadă, când numai de intrat în clasă n-aveam chef. O luam din nou razna... Potriveam aşa ca să ajung acasă la ora când s-ar cuveni să mă întorc de la liceu.La masă, chiar de la supă, mama începea să întrebe... – Minţi, Vasilică! Încheia apoi ea.

De unde ştie? Cine mă pârăşte, de n-apuc să las ghiozdanul din mână şi mama ştie tot?N-am mai putut răbda şi-am dat cărţile pe faţă.

– Bine, mamă, recunosc, aşa e cum spui. Mint. Am minţit întotdeauna. Dar cine-ţi spune? De unde ştii? Cine mă urmăreşte pas cu pas?

– Vrei să ştii cine te spune? Bunul tău prieten, Ţurcanu.– Ţurcanu?!

Ţurcanu era într-adevăr prietenul meu, un câine negru, care-mi era foarte drag.– Cum, Ţurcanu?– De la el am afl at că nu te urci în tramvai în fi ecare zi. El îmi spune când iei tramvaiul şi când te

duci la liceu pe jos. Ţurcanu spune tot.

65

– Dar cum se poate asta?– Ia gândeşte-te puţin, Vasilică. Nu ghiceşti? Câinele se ia după tine dimineaţa. După ce te urci în

tramvai, el se întoarce acasă. Când te duci pe jos la şcoală, te conduce până la poarta liceului. Asta durează de trei ori mai mult. După cât întârzie Ţurcanu până se întoarce, eu ştiu ce-ai făcut.

– Şi când nu mă duc deloc? Când trag chiulul, ca azi?– Tot Ţurcanu-mi spune. Când umbli haimana, în loc să-ţi vezi de treabă, câinele se ţine şi el după

tine. La prânz vă întoarceţi împreună, cei doi derbedei. Acum te-ai lămurit cine te pârăşte? N-am mai zis nici pâs. Întâmplarea m-a cuminţit. N-am mai lipsit de la şcoală. Adică am lipsit mult mai rar. Iar când mi se făcea totuşi de hoinăreală, aveam grijă să mă urc în tramvai, cel puţin pentru o singură staţie, ca să-mi derutez spionul, pe Ţurcanu.

După Sică Alexandrescu

Explicaţii

Lexic

se făcea că... = se întâmpla că.....a bate trotuarele = a se plimba fără rost, a hoinărioră de clasă = astfel se numeşte mai precis „ora” (de predare) la şcoalădin moment ce (nici nu trecusem pe la şcoală) = de vreme ceo luam razna = plecam de acasă fără nici o ţintă precisăa fi prins cu minciuna = a fi dat de gol, a se afl a adevărul fără voia taa-şi vedea de treabă = a lucra conştiincios, cu sârguinţă sau a nu se amesteca în problemele altora.umblă haimana = hoinăreştea trage chiulul, a chiuli = a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unor obligaţiia da cărţile pe faţă = a dezvălui adevărul; a discuta deschis

Gramatică

1. Construcţia gramaticală de tipul mi-a cerut să şi a-l ruga să

Remarcaţi că verbul a cere se foloseşte cu pronumele personal în dativ, iar verbul a ruga, se conjugă cu formele pronominale în acuzativ!

Mama

îmiîţiîinevăle

cere ceva Mama

măteîl, onevăîi, le

roagă să

66

2. a) Verbele de comunicare cer un complement în cazul dativ care răspunde la întrebarea cui? De exemplu: a cere, a da, a oferi, a împrumuta, a trimite, a telefona, a scrie, a spune, a răspunde, a explica, a mulţumi, a ura, a dori, a trimite etc.

Îi cer colegului o carte. Cui îi ceri?Le dau bomboane copiilor. Cui îi dai bomboane?Îi telefonez mamei. Cui îi telefonez?

Acestea cer folosirea înaintea verbului a pronumelui personal în dativ, de acelaşi gen, număr şi caz cu substantivul la cazul dativ.

b) În cazul verbelor (unipersonale cu pronume personal în dativ) de tipul a-i trebui, a-i plăcea, a-i fi foame / sete / somn / cald / frig / greu / uşor, a-i sta bine / rău, a-i fi bun / rău folosirea pronumelui personal în dativ este obligatorie:

Exemple:

Îmi trebuie o carte. Mi-a trebuit o carte. Îmi va trebui o carteÎmi trebuie nişte cărţi. Mi-au trebuit nişte cărţi. Îmi vor trebui nişte cărţi.

3. a) În limba română acuzativul se foloseşte după verbe ca: a aştepta, a căuta, a chema, a crede, a găsi, a invita, a întreba, a privi, a ruga, a saluta, a vedea etc. Substantivele la acuzativ au aceeaşi formă cu nominativul. Fac excepţie substantivele care denumesc persoane. Acestea vor fi precedate de pe şi dublate de pronumele în acuzativ, forma scurtă, aşezat înaintea verbului.

a-i trebui

Indicativ prezent Perfect compus Viitor

mie îmi trebuie mi-a / mi-au trebuit îmi va / vor trebui

ţie îţi trebuie ţi-a / ţi-au trebuit îţi va / vor trebui

lui, ei îi trebuie i-a / i-au trebuit îi va / vor trebui

nouă ne trebuie ne-a / ne-au trebuit ne va / vor trebui

vouă vă trebuie v-a / v-au trebuit vă va / vor trebui

lor le trebuie le-a / le-au trebuit le va / vor trebui

67

De exemplu:

Aştept autobuzul. dar Îl aştept pe Mihai. / O aştept pe Maria. Îl aştept pe tata. / O aştept pe mama. Îl întreb pe profesor. Îi caut pe colegi. / Le caut pe colege. Întrebări:

− Ce aştepţi? dar − Pe cine aştepţi?− Autobuzul. − Îl aştept pe Mihai.

b) Verbe unipersonale cu pronume personal în acuzativ obligatoriu: a-l durea, a-l supăra,a-l deranja, a-l chema, a-l interesa, a-l ustura etc.

a-l dureaIndicativ prezent Perfect compus

pe mine mă doare capul / mă dor picioarele m-a durut capul / m-au durut picioarele

pe tine te doare capul / te dor picioarele te-a durut capul / te-au durut picioarele

pe el îl doare capul / îl dor picioarele l-a durut capul / l-au durut picioarele

pe ea o doare capul / o dor picioarele a durut-o capul / au durut-o picioarele

pe noi ne doare capul / ne dor picioarele ne-a durut capul / ne-au durut picioarele

pe voi vă doare capul / vă dor picioarele v-a durut capul / v-au durut picioarele

pe ei îi doare capul / îi dor picioarele i-a durut capul / i-au durut picioarele

pe ele le doare capul / le dor picioarele le-a durut capul / le-au durut picioarele

4. Timpul imperfect

Formele de imperfect: începea, ştia, dădea, venea, era, aveam, băteam etc. întâlnite în text exprimă o acţiune continuă în trecut.Imperfectul mai poate exprima şi o acţiune repetată în trecut: „De câte ori chiuleam, eram prins cu minciuna.”

Faptul că reprezintă „fundalul“ evenimentelor localizate în trecut face să fi e folosit de pre-ferinţă în jurnale literare, memorii, amintiri. E întâlnit frecvent în limbajul imaginativ al copiilor, exprimând situaţii ireale, proprii jocului:„ Ziceam că eu eram doctorul şi tu veneai la mine să te consult. Eu îţi dădeam pastile de ciocolată şi tu te vindecai.”

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurilemaestru (maeştri) fără rostpatinator (-i) cum se cuvineceas solar (ceasuri solare) a bate trotuareleorologiu (-ii) a o lua raznaspion (-i) scurgerea timpuluiemoţionant (-ă; emoţionanţi, -e) a trage chiulula suplini (-esc) a-şi vedea de treabăa inventa (-ez)a urmări (-esc) pe cineva − Şi ce-ai zis când te-a prins cu minciuna?a deruta (-ez) pe cineva − N-am zis nici pâs.

• Folosirea verbului a cere cu un pronume personal în dativ: Profesorul mi-a cerut să citesc. a ruga cu un pronume în acuzativ: Mama m-a rugat să cumpăr nişte fructe.• Folosirea formelor verbale de imperfect în povestiri

68

Exerciţii

1. Când...? Căutaţi în lecţie părţi de propoziţie şi propoziţii întregi care exprimă timpul unei întâmplări! De exemplu: deodată, la ora când s-ar cuveni...Folosiţi-le în propoziţii şi în fraze!

2. Căutaţi în lectura Câinele pârâtor în câte feluri este redat ceea ce Vasilică face în loc să meargă la şcoală.

3. Răspundeţi pe baza lecturilor din lecţie!Când îl întreba mama pe Vasile despre şcoală?Cum încheia ea?Ce făcea Vasile când nu mergea la şcoală?Cum potrivea el lucrurile?Ce înseamnă că el „a dat cărţile pe faţă”?Cine îl „vindea”?De unde afl a mama lui dacă a mers la şcoală sau a hoinărit prin oraş?

4. Povestiţi o întâmplare de la şcoală la care aţi participat.Folosiţi în povestire şi formele de imperfect ale verbelor!

69

Bună dimineaţa, sâmbătă!

Pentru multă lume, sâmbăta este o zi de odihnă.Asta se cunoaşte încă de dimineaţă. Oamenii se scoală cu o oră, două mai târziu decât în celelalte zile. Acum şi ora dejunului se prelungeşte, membrii familiei au mai mult timp să discute. Rămâne timp destul şi pentru citirea ziarelor, a revistelor...Odihna însă nu înseamnă lipsă de orice activitate. Şi această zi are un program. În familia noastră, de pildă, sâmbăta facem cumpărături, apoi lucrăm în grădina din jurul casei, iar după-masă mer-gem în vizită la bunici ori la un fi lm bun.

Facem cumpărături

La alimentara

2 kg de pâine 2 sticle de suc 1 l de lapte 1 pachet de cafea 200 gr de brânză 1 baton de ciocolată 300 gr de parizer 1 kg de ardei 1 pui de 1–1,5 kg 1 kg de roşii

Cu această listă în buzunar mergem la cumpărături.

1

– Spuneţi-mi, vă rog, unde găsesc conservele şi cafeaua?– Cafeaua o găsiţi aici, în faţă, pe raftul ăsta. Conservele sunt pe raftul din spate.

2

– Cât costă acum un baton de ciocolată cu lapte?– 270 de forinţi. Ăsta-i preţul nou. Îl vedeţi pe etichetă.– E aşa de scumpă?– Ciocolata niciodată n-a fost ieftină.

Din programul unei zile libere

ALecţia 9 Lecţia a noua

70

3

– Ce doriţi, vă rog?– Vreţi să-mi cântăriţi 200 de grame de brânză?– De care doriţi?– Brânză de vacă.– Mai doriţi ceva?Am mai fi dorit şi pâine proaspătă, dar la acest magazin nu se găseşte.La casă, bărbaţi şi femei cu coşurile pline stau la coadă. Coada e lungă, însă avem noroc cu casie-riţa care lucrează repede.

Portocale

Vine o mamă la magazinul de legume şi fructe.Merge drept la vânzător:– Acum 20 de minute mi-am trimis băiatul să cumpere de la magazinul dumneavoastră 1 kg de

portocale. Acasă am cântărit punga şi, să mă credeţi, n-a avut mai mult de 600 de gr.– Asta se poate, doamnă, dar vă recomand să-l cântăriţi şi pe băiat.

La un magazin de confecţii

Confecţii de damăMagazinul de confecţii Confecţii de bărbaţi Confecţii pentru copii

– Ce mărime purtaţi la rochie?– 42.– Pot să vă arăt una cu dungi? Sau una în carouri? Sau una cu imprimeu?– O rochie uni n-aveţi?– Am avut, dar s-au vândut.– Păcat.– De ce n-o încercaţi pe aceasta? Este un maro plăcut, abia se văd pe ea nişte pătrăţele portocalii...

E exact mărimea dumneavoastră. V-ar veni bine...– Aş încerca-o!– Desigur! Poftiţi în cabina de probă!– Mulţumesc!– Vă e bună?– Mi-e tocmai bună şi-mi vine bine. O cumpăr. Mi-o împachetaţi?– V-o punem într-o pungă de plastic. E bine aşa?– Da. Vă mulţumesc.

71

Pălăria

– Pălăria asta nu-mi stă bine, constată o doam-nă mai în vârstă. Poate dacă n-ar fi pe ea pana aceasta de papagal.

– Din contră, doamnă! exclamă vânzătorul. Pana asta vă arată mai tânără cu 10 ani.

– Atunci, spuneţi-mi, vă rog, nu s-ar mai putea pune încă o pană?

– De ce nu?

Lucrând în grădină

Săpăm Prăşim Stropimcu hârleţul. cu sapa. cu furtunul / cu stropitoarea.

În jurul casei avem o grădină destul de mare. Nu cultivăm în ea nimic pentru vânzare, ci numai pentru nevoile noastre. Totuşi, ne dă de lucru în fi ecare zi.– Nu este ceva mai frumos în viaţă decât să lucrezi zilnic într-o grădină cu tot felul de legume, fructe şi fl ori, este părerea tatălui meu. Şi într-adevăr: abia că soseşte după-amiază de la serviciu, că îl şi vezi lucrând printre straturile de morcovi, pătrunjei, ardei, roşii.Azi ne punem cu toţii pe treabă. Este vremea muncilor agricole de primăvară. Tata stropeşte po-mii, tunde via, seamănă cartofi ; mama seamănă mazăre şi diferite fl ori; noi, copiii, pregătim solul pentru răsadurile timpurii, adunăm crengile de prin grădină.Nu ne pare rău că trebuie să lucrăm în grădină, pentru că suntem convinşi de ceea ce spune pro-verbul românesc: Lucrul are rădăcini amare, dar fructe dulci.

Mergem la un fi lm

– Nu ştii ce fi lm rulează deseară la cinematograful Urania?– Parcă un fi lm englez. Vrei să-l vezi?– Dacă mai sunt bilete.– La ora asta? Să mă crezi: dacă fi lmul e bun, n-o să mai găseşti bilete, iar dacă o să găseşti, în-

seamnă că fi lmul nu e bun.

72

Explicaţii

Lexic

rest = sumă de bani care se înapoiază celui care, neavând bani potriviţi, plăteşte mai multa merge la un fi lm = a merge la cinematografa face cumpărături = a cumpăra, a intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu banicoadă = şir lung de oameni care îşi aşteaptă rândul la ceva, undevaproduse ieftine = produs cu preţ relativ mic, care nu costă scumpmarfă scumpă = marfă care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicata-i sta bine ceva / cu ceva = a-i veni bine, a arăta bine îmbrăcat cu o anumită hainăabia că soseşte = imediat ce a sosit; de îndată ce soseşte; cum a sosita proba un articol de îmbrăcăminte sau de încălţăminte = a încerca acel obiect

Gramatică

1. Articolul hotărât -a în cazul substantivelor terminate în -a, -ea sau -i se leagă prin vocala u de terminaţiile substantivelorDe exemplu: pijama pijamaua

cafea cafeaua curea cureaua stea steaua perdea perdeaua zi ziua

2. Folosirea adjectivelor demonstrative

a) Ele pot fi folosite, înaintea sau în urma substantivelor. Înaintea substantivelor se folosesc numai formele care nu se termină în -a (excepţie este acea):

acest magazin / magazinul acesta acel magazin / magazinul acela această grădină / grădina aceasta acea grădină / grădina aceea aceşti vânzători / vânzătorii aceştia acei vânzători / vânzătorii aceia aceste grădini / grădinile acestea acele grădini / grădinile acelea

Formele în -a nu se pot folosi decât după substantive care în acest caz se articulează.

b) În conversaţie, după substantivele articulate cu articol hotărât se folosesc deseori şi formele populare:

magazinul ăsta magazinul ăla grădina asta grădina aia vânzătorii ăştia vânzătorii ăia grădinile astea grădinile alea

Atenţie: ăla, aia, ăia, astea dau valoare peiorativă substantivelor la care se referă.

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

munci agricole a cântări (-esc)baton (batoane) de ciocolată a încerca / a proba (o rochie)etichetă (-e) a prăşi (-esc)magazin de legume şi fructe (rochie) cu dungi, ...în carouri, ...cu imprimeu,casieriţă (-e) imprimată, ...cu pătrăţele, ...unimagazin universal − Cât costă un kilogram de roşii?raion de încălţăminte − 280 de forinţi.raion de confecţii − Vă rog să-mi cântăriţi o jumătate de kilogram.confecţii pentru copiia sta la coadă − Ce mărime aveţi (doriţi) la rochie?pâine proaspătăconvins (-ă; convinşi, -e) − Costumul vă vine bine.

73

c) Folosite singure, formele în -a sunt pronume demonstrative:

Acesta e colegul meu. Aceasta e maşina mea. Aceştia sunt prietenii noştri. Acestea sunt colegele mele. Ăsta e pixul meu. Asta e cartea mea. Ăştia sunt banii mei. Astea sunt fl orile mele s.a.m.d.

3. Exprimarea greutăţii

Greutatea este exprimată în limba română prin unităţile:

a) greutatea substanţelor solide:

tonă (t) kilogram (kg) gram (gr) o tonă de grâu 1 kilogram de pâine 100 de grame de pâine un sfert de kilogram o jumătate de kilogram

b) greutatea substanţelor lichide: decalitru (dal) litru (l) decilitru (dl) un sfert de litru 1 decilitru de lapte o jumătate de litru 1litru de lapte

• Folosirea adjectivelor demonstrativeînainte sau după substantive:acest raft – raftul acesta – (Care raft?) formele populare se folosesc numai după substantive articulate:raftul ăsta – (Care raft?)

• Folosirea denumirilor unităţilor de măsură a greutăţiikilogram (kg), gram (g) pentru materii solide: 2 kg de zahăr

450 de grame de făinălitru (l), centilitri (cl) pentru materii lichide: 1 litru de lapte

2 cl de ulei• Exprimarea timpului

indicarea timpului: o oră, două acum o oră / trei zile / un an cu o oră / o zi / o săptămână / o lună / un an în urmă astăzi, mâine, poimâine, ieri, alaltăieri, aseară, deseară

• Exprimarea aproximaţieicam o oră / vreo oră / aproximativ o orăcam 1 kg de fructe / aproximativ 1 kg de fructe

• Articolul hotărât -a la substantivele terminate în -a, -ea şi -i

74

Exerciţii

1. Răspundeţi la întrebări!

Prin ce se cunoaşte dimineaţa că sâmbăta este o zi liberă?Ce înseamnă mai precis odihna de sâmbătă?Din ce poate consta programul unei zile libere?Vrem să afl ăm greutatea unui pepene. Ce îl rugăm pe vânzător?Cum îşi laudă vânzătorul marfa?Cine cu ce scop cultivă legume sau fructe în grădina din jurul casei?Din ce lucrări constau muncile agricole de primăvară în grădină?

2. Formaţi propoziţii, folosind următoarele cuvinte şi expresii:

3. Prin ce s-a deosebit sâmbăta voastră trecută de cea descrisă în lecţie? Pregătiţi o scurtă prezentare cu această temă.

ziare, reviste, discotecă, fi lm, brânză, coş, pungă de plastic, restul, bani mărunţiieftin, cu dungi, în carouri, cu pătrăţele, cu imprimeu, uni, maroa discuta, a cântări, a sta la coadă, a recomanda, a împacheta, a săpa, a prăşio zi, două, ce doriţi (?), spuneţi-mi, vă rog, cât costă (?), vreo 4500 de forinţi, ce fi lm rulează (?)

75

Jurnalul unei săptămâni(În versuri din folclorul românesc)

BLecţia 9 Lecţia a noua

O vânzătoare şi doi clienţi(Într-un magazin din anii ’70)

M-am hotărât, în preajma Crăciunului, să-mi reînnoiesc garderoba.Am intrat, deci, într-un elegant magazin din centru. În faţa mea, un client. Am aşteptat, cu răbdare, să-mi vină rândul.– Poate doriţi altă cravată? îl întreabă tânăra

vânzătoare pe cel din faţa mea cu un zâm-bet pe obraz. (Pe tejghea se afl a o duzină de cravate.)

Clientul murmură ceva.– Cu plăcere, îi răspunde vânzătoarea şi, cât

ai clipi, îi aduce încă o duzină de cravate de toate culorile, care de care mai frumoase.

Clientul le priveşte cu de-amănuntul mult-mult şi se decide:– Asta! zice el, iar tânăra continuă să-i zâm-

bească:– Avem nişte cămăşi... una şi una, şi uni şi în

dungi şi cămăşi sport, tocmai numărul dum-neavoastră. Vasilescule, cămăşile – ştii care.

– Imediat!Şi Vasilescu pune în faţa clientului o duzină de cămăşi de toate culorile.

1Luni îi lunei;Marţi îi morcovei;Miercuri ne-om duce la târg;

Joi om târgui;Vineri ne-om întoarce acasă;Sâmbătă ne-om odihni;Duminică dac’ a lucra popa, om lucra şi noi.

2Lunea, marţea n-am lucratMai de când m-am măritat.Miercurea n-am îndrăznitFiindc-aşa am pomenit.Joi mi-a fost frică de trăsnit;Vineri am fost obricit(ă);Sâmbăta m-am bolnăvit;Duminica mi-a trecut.

Spuneţi în câteva propoziţii ce înţelegeţi din aceste versuri!

76

Clientul alege două:– Astea!– Foarte bine! zice vânzătoarea. Aveţi gust! Poate doriţi şi altceva de ultima modă?Timp de o jumătate de ceas vânzătoarea i-a mai oferit o curea, nişte butoni de manşetă.În sfârşit, clientul a plătit, apoi şi-a luat pachetul şi a plecat.Atunci m-am apropiat de tejghea.– Aş dori o cravată, una de culoare gri!– N-avem! mi-a răspuns încruntată vânzătoarea.Mă fulgeră din nou cu privirea şi repetă sec:– N-avem!– Atunci, daţi-mi câteva de alte culori, să aleg!– Nu se poate! Aţi cerut o cravată gri! V-am spus: n-avem! Ce mai doriţi?– Un papion!– N-avem!– Dar văd în vitrină câteva!– Vasilescule, ia vezi ce ne tot pisează dumnealui!Vasilescu se îndreaptă spre mine foarte plictisit, îmi scoate dintr-un raft un papion verde:– Ia-l! îmi zice pe un ton aspru.– Nişte ciorapi... am văzut că aveţi de mai multe culori.Deodată se amestecă vânzătoarea:– Ce ne tot baţi capu’, domnule? Ai venit să cumperi sau să ne enervezi?– Aş dori două cămăşi.– Ce fel de cămăşi?– De sport!– Vasilescule...Mi se arată nişte cămăşi demodate.– Nu de astea!– Da de care?– De alea din care i-aţi oferit şi domnului dinaintea mea. Şi, dacă se poate mai arătaţi-mi câteva

cravate... şi câteva batiste, aşa cum l-aţi servit pe domnul acela.– Ce vorbeşti? mi-o tăie vânzătoarea. Nu cumva eşti şi dumneata revizor?

După I. Peltz

Grădina dintre blocuri(Un dialog din România anilor ’70)

Două grădiniţe (nu mai mult de trei metri pe patru) foarte bine îngrijite şi frumos împrejmuite, în-tre blocurile unui cartier orăşenesc. Doi bărbaţi în vârstă, intelectuali, elegant îmbrăcaţi şi înarmaţi cu câte o sapă, lucrează pământul.– Bună dimineaţa, vecine!– Bună dimineaţa!– Ai ieşit la praşilă? A câta e?– A patruzeci şi doua.– Dar ce plantă ai pus acolo?

77

– Fasole. Ce plantă minunantă, nu-i aşa?... Îmi place cum se caţără... Parcă e un copil care se agaţă de gâtul unei mame... Şi dumneata iubeşti plantele?

– Foarte mult. Pentru mine, care nu sunt decât un legumicultor amator, ca orice orăşean, o plantă înseamnă uneori mai mult decât un prieten. Uite, am cultivat acum câţiva ani, tot aici, nişte do-vleci. Simpli dovleci. O plantă pe care o comparăm de multe ori cu un cap tâmpit. „Are un cap ca un dovleac”, se zice. Ei bine, nici nu-ţi imaginezi ce sensibilă şi ce inteligentă e această plantă.

– Inteligentă?– Da. Într-o dimineaţă, mă scol pe la şase fără un sfert, ies în grădiniţă, îi pun dovleacului la ră-

dăcină câteva grame de îngrăşăminte chimice, pe urmă îl stropesc cu apă distilată, adică fără microbi... În clipele acelea îl simt deodată cum se uită spre mine cu toate frunzele, vrând parcă să mă îmbrăţişeze şi să mă pupe, recunoscător. Pe cuvântul meu dacă nu mi-au dat lacrimile.

– Presa a scris că plantele şi fl orile sunt sensibile la muzică.– Eu am verifi cat anul trecut pe un cuib de cartofi , unul de roşii şi altul de mazăre. La unul i-am pus

o instalaţie cu muzică rock, la altul o instalaţie cu muzică folk, iar la mazăre i-am pus romanţe.– Şi la care i-a mers mai bine?– La mazăre. Uite-aşa avea bobul: cât nuca.– Oricum, v-a costat ceva instalaţia muzicală.– Două mii. Era stereo. Dar a meritat. Am scos aproape trei chile de mazăre, unu de roşii şi zece

de cartofi . Eu cultiv totul din pasiune.– Şi eu la fel. Spor la lucru, vecine!– Mulţumesc, asemenea.

78

Lexic

client = persoană care cumpără de la un magazin, care consumă ceva într-un local public etc.duzină = grup de douăsprezece obiecte de acelaşi felde duzină = care are o calitate inferioarăo doime/o jumătate = jumătate dintr-un întreg împărţit în părţi egaleo treime = fi ecare dintre cele trei părţi egale în care se împarte un întreg, a treia parte dintr-un întrego pătrime/un sfert = fi ecare dintre cele patru părţi egale în care se împarte un întrega-i merge bine = a o duce bine, a trăi liniştit şi mulţumita-i da lacrimile = a fi impresionat de ceva până la lacrimia aştepta să-i vină rândul = a aştepta răbdător

Gramatică

1. Ortografi e

Numele de zile terminate în -i (luni, marţi, miercuri, vineri) articulate cu articol hotărât se scriu cu e: lunea, marţea, miercurea, vinerea.

Aceste forme au sens repetitiv: lunea = în fi ecare luni

2. Pronumele şi adjectivele interogativ-relative: Cine...? Ce...? şi Care... ?

Ca interogative, ţin locul cuvintelor aşteptate ca răspuns la o întrebare. Ca relative, fac le-gătura cu cuvinte din alte propoziţii.

Cine....? se foloseşte pentru fi inţe şi variază după caz:

Cine a mâncat îngheţata?A cui este îngheţata cu frişcă?Cui îi e încă foame?Pentru cine ai comandat îngheţata?

Expresii: cine ştie? = nu se ştienu cine ştie ce = nu mare lucruzică cine ce vrea = indiferent, orice zice lumea

Care....? se foloseşte pentru a selecta şi identifi ca dintr-un grup de obiecte sau fi inţe similare.Care îngheţată îţi place mai mult?

Explicaţii

79

Variază după gen, număr şi caz:

care / cărui / căruia băiatcare / cărei / căreia fată care / căror / cărora băieţi / fete

Expresii: care mai de care = cu toate forţelecare pe care = Oare cine va câştiga?

Ce...? se referă la lucruri, acţiuni, stări. Este invariabil.Ce cămaşă doriţi? = Care cămaşă o doriţi?

Ce...? înaintea unui substantiv se referă la identitatea sau la calitatea substantivului:Ce culoare are cămaşa ta? = Ce fel de culoare are cămaşa ta?

– Ce om e Radu? – Simpatic. / Bun. / Deştept. / De încredere.

Ce...! în propoziţiile exclamative este echivalent cu superlativele. Se marchează în scris cu semnul exclamării.

Ce plantă minunată-i asta!Ce frumos lucraţi!

Expresii: Ce frumos! Ce bine! Ce om!

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

jurnal (-e) sensibil (-ă; -i, -e)tejghea (tejghele) a (se) enerva (-ez)papion (papioane) a oferi / a se oferipraşilă (-e) a servi (-esc)legumicultor (-i) a-i da lacrimileîngrăşământ chimic care de care mai frumoasăcuib de cartofi Aştept să-mi vină rândul.kilogram = popular, chilă (-e) Ei bine...instalaţie muzicală Pe cuvântul meu!ton (tonuri) cât ai clipi – Spor la lucru, vecine!una şi una – Mulţumesc, asemenea.

80

• Identitatea sau calitatea substantivului

Ce stradă căutaţi? = Care stradă o căutaţi?Ce fi lm ai văzut ieri? = Ce fel de fi lm ai văzut ieri?

• Formarea propoziţiilor exclamative cu Ce... !Ce frumoasă grădină aveţi!

• Deosebirea de înţeles dintre adverbele în sfârşit şi pe urmă

În sfârşit, ai terminat!Întâi a ales dintre cravate, pe urmă n-a cumpărat nici una.

Exerciţii

1. Ce fel de? (= Cum este? Cum sunt?)Căutaţi în lecţie acele cuvinte şi construcţii din care afl ăm cum este o fi inţă sau un lucru.

De exemplu: un vecin bun (ce fel de vecin?) un magazin elegant (ce fel de magazin?) cravate de toate culorile (ce fel de cravate?) folosim îngrăşăminte chimice (ce fel de îngrăşăminte?)

2. Cum...?Care cuvinte şi construcţii din lecţie exprimă modul de desfăşurare al acţiunilor?

De exemplu: Am aşteptat cu răbdare să-mi vină rândul.

3. Când...?Prin care cuvinte şi construcţii se exprimă în lecţie timpul, momentul acţiunilor?

De exemplu: M-am hotărât, în preajma Crăciunului, să-mi reînnoiesc garderoba.

4. Unde...?Scoateţi din lecţie numai construcţiile cu prepoziţie sau locuţiuni prepoziţionale:

De exemplu: Vasilescu pune în faţa clientului o duzină de cămăşi.

81

Mişcare, sport = sănătate

ALecţia 10 Lecţia a zecea

1

– Ce-i cu tine?– Nu mă simt bine.– Ar trebui să te duci la medic.– Medicul nostru de familie a avut azi orele de consultaţie între 7 şi 12.– Mergi atunci la o policlinică de specialitate.

3

– Ce ţi-a spus medicul?– Că am gripă şi că trebuie să rămân în

pat câteva zile. Mi-a prescris şi medi-camente.

– Ai fost şi la farmacie?– Nu. Voiam să te rog să-mi scoţi tu medi-

camentele. Mi-a fost greu să merg până acolo.

– Bine. Dă-mi încoace reţetele! Dar pe când mă întorc, să te văd deja în pat!

– Poate îmi faci şi un ceai cu lămâie?– Bineînţeles!Sunt la dispoziţia ta, numai

să te faci bine!

2

La dispensar, bolnavul intră în cabinetul medicului.– Ce vă supără?– Mă doare capul şi în gât, o dată mi-e frig, apoi mi-e cald, transpir, n-am poftă de mâncare...– V-aţi luat acasă temperatura?– Da. Acum o oră am avut 38 cu 4.– Scoateţi-vă cămaşa să vă examinez. Respiraţi adânc...

82

Monologul unui viitor campion(Băiatul e slab, palid. Acum stă pe gânduri, nu se poate hotărî ce sport să facă.)

Profesorul de educaţie fi zică mi-a spus azi că ar trebui să fac cât mai multă mişcare. Zice că fără sport voi rămâne pentru totdeauna slăbuţ. Auzi, acolo, eu slăbuţ! Parcă n-aş avea muşchi! (Îşi su-fl ecă mâneca de la cămaşă, îşi pipăie muşchii de la braţ, care într-adevăr sunt moi, slabi.)Hm! Da. Profesorul are dreptate. Dar am să-i dovedesc că o să devin campion.Dar în care ramură sportivă? Uite, aici am o listă despre sporturile cele mai interesante. Să le iau în ordine alfabetică!

A – atletism – Cred că acesta ar fi cel mai potrivit sport pentru statura şi greutatea mea. Dar ce sport atletic să aleg?Alergarea? Mama n-o să fi e de acord, o să-i fi e frică că mă îmbolnăvesc.Săritura în înălţime? Sunt prea mic de statură...Aruncarea greutăţii? Cum o să arunc eu greutatea cu muşchii mei?

B – baschet– Ar trebui să fi u mult mai înalt pentru un astfel de sport. Dar nici nu-mi plac deloc sporturile unde nu este decât o singură minge pentru o echipă întreagă. De aceea nu vreau să joc nici fotbal, nici volei, nici polo pe apă...

B – box – Boxul? Nu, nu! Boxul şi lupta nu sunt pentru mine. Nu-mi plac sporturile tari. Omul poate primi nişte lovituri straşnice şi nici nu ştie pentru ce.

C – ciclism – Nu se poate. N-am bicicletă sport şi tata mi-a spus că nici n-o să-mi cumpere...Î – înot – Ce bine ar fi ! Asta e! O să mă fac înotător. Dar... să nu uit că în bazinele de înot

apa e prea rece şi o să răcesc... Nu. Nici înotător nu mă fac.P – patinaj – Nu zic, patinajul artistic e frumos, dar mi-ar fi frică mereu, să nu cad. Gheaţa e

prea alunecoasă... S – schi – Trebuie să car schiurile în spate... Nu se poate face schi decât iarna...

...E şi frig în munţi şi munţii sunt prea departe...Ş – şah – Am găsit! Aici e şahul! Acolo nu-ţi trebuie muşchi, forţă. Munceşti cu capul,

dar faci şi mişcare când muţi piesele şi când te plimbi în jurul mesei până ce partenerul îşi bate capul ce să mute. M-am hotărât: mă fac şahist. Vreau să devin campion în sportul acesta.

Copiii mici ştiu să pună întrebări grele

Lui Fănică îi place foarte mult sportul.Într-o zi, el rămâne acasă fi ind bolnav. Vine doctorul să-l vadă. Îl examinează, îi ia şi temperatura, apoi îi spune: – Ai o febră de 40o.– E mult? întreabă Fănică.– Da, foarte mult.– Şi care-i recordul mondial?

83

Fete fotbaliste

– E adevărat?– Ce?– Că joci fotbal într-o echipă de fete.– De ce nu? Fac pariu că încă n-ai văzut cum jucăm.– Ai şi câştigat pariul.– Şi tu crezi că fetele nu pot să lovească mingea cu piciorul

sau cu capul? Am o colegă de echipă care a fost câţiva ani şi arbitru la meciuri de băieţi...

– Eu îmi închipui uşor că fotbalul poate fi jucat frumos şi de către fete.

– Vino sâmbătă să ne vezi. Jucăm un meci amical.– Aveţi mulţi suporteri la meciuri?– Încă nu prea mulţi, dar fac o galerie!– Atunci, sâmbătă o să aveţi cu unul mai mult. Merg şi eu să

vă susţin: Hai, fetele! Haideţi!

Explicaţii

Lexic

1. Folosirea cuvintelor doctor şi medicAmândouă se pot folosi când vorbim despre medic: Am fost la medic. Am fost la doctor.Când ne adresăm direct medicului folosim numai cuvântul doctor:

Domnule doctor! La fel şi dacă medicul este femeie: Doamnă doctor!

2. Valoarea polisemantică a verbului a lua a) Iau o carte. Îmi cumpăr o carte. Iau o carte de la bibliotecă. Împrumut o carte de la bibliotecă. b) Când mi-e frig îmi iau paltonul. Mă îmbrac cu paltonul.

În legătură cu situaţii de boală se folosesc deseori construcţii de felul: a lua medicamente Iau medicamentele de 3 ori pe zi. a-i lua temperatura / pulsul / tensiunea Medicul îmi ia temperatura / pulsul. a i se lua sânge pentru analize Mi se ia sânge pentru analize.

Însă atenţie: a i se face o injecţie Doctorul mi-a făcut o injecţie. a-şi face analizele Trebuie să-mi fac analizele.

84

3. Exprimarea unor stări fi zice şi sufl eteşti

Corect se zice: Mi-e frig. Mi-e cald. Mi-e foame. Mi-e sete. Mi-e lene să... etc.Iar la celelalte persoane: (ţie) Nu ţi-e frig?; (lui, ei) Nu-i e frig?; (nouă) Ne e frig.; (vouă) Vă e frig?; (lor) Le e frig.

4. Formule de felicitare

Formulele Felicitările mele! sau Felicitările noastre! se folosesc numai în momentul când exprimăm direct (personal) felicitarea către o persoană. Se mai poate zice: Te felicit! sau Vă felicit! Când vorbim numai despre felicitare, folosim verbul a felicita: Am felicitat-o de ziua numelui. Am vrut să vă felicităm. Felicităm cu aceste formule cu ocazia câştigării unor concursuri, obţinerii unor premii, la aniversări, la inaugurări, la vernisaje, la lansări de carte ş.a.

5. Scrierea corectă

bine înţeles Profesorul explică tare şi rar, ca să fi e bine înţeles. bineînţeles (desigur) Bineînţeles că voi avea grijă de tine, doar eşti tare bolnav.

nu mai Nu mai înţeleg nimic! numai (doar) Numai tu mă înţelegi.

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

consultaţie (-i) a fi consultat de un medicfebră / temperatură a examina (-ez) un bolnavcabinet medical (cabinete medicale) a inspira ≠ a expiramedic primar / specialist / de familie a respiraguturai a transpiragripă (-e) a prescrie (medicamente)reţetă (-e)campion mondial (campioni mondiali) – Ce aveţi?alergare, alergări – Nu mă simt bine. / Am frisoane.săritură în înălţime/în lungime/cu prăjina Am ameţeli. / Am greţuri.aruncarea greutăţii bazin (-e) de înot – Ce s-a întâmplat?

85

patinaj (artistic) – Am căzut. / Am alunecat. / Am dat cu capul în....record (-uri) mondial (-e) − M-am lovit la mână / la picior / la cap.....arbitru (-i)suporter (-i) – Ce vă doare?repriză (-e) − Mă doare în gât / gâtul.sport de performanţă a câştiga pariul

− Hai, fetele! Haide! − Felicitările mele / noastre! − Care-i scorul?

• Construcţiile cu a lua, a face

Trebuie să iau medicamente. Asistenta îmi face o injecţie.Medicul îi ia temperatura. Marin face sport de performanţă.

• Construcţiile de tipul mi-e foame, ţi-e sete etc.

Exerciţii

1. Ce ai? Ce aveţi? Exprimaţi stări fi zice, boli! Daţi sfaturi în legătură cu ele!Model: Mă simt cam rău. Du-te la doctor!

2. Explicaţi pe scurt ce înseamnă: campion, sport de performanţă, a face pariu ( a paria), suporter, a susţine o echipă, a ţine cu o echipă

3. Purtaţi cu colegul vostru de bancă un dialog, folosind următoarele cuvinte şi expresii:

mişcare, sport, muşchi, forţă, campion, concurs, minte, echipă, scor, rezultat, meci, arbitru, repriză, a sta pe gânduri, a-şi bate capul, a fi de acord să..., a lovi, a arunca, a câştiga, a pierde, a face, a juca, a participa, a susţine, a face pariu, a paria

86

Bolnavii la medic

Lecţia 10 Lecţia a zeceaB

– Atunci de ce nu vă duceţi la un veterinar?

În partea a) găsiţi trei anecdote neterminate. Completaţi-le alegând din partea b) sfârşitul fi ecărei anecdote în parte!

a)

– Dacă nu m-ar durea capul, m-aş simţi chiar bine. Şi aşa, însă, mănânc ca un lup, toată ziua mun-cesc ca un cal, iar seara sunt obosit ca un câine.

*

*

*

*

– Trebuie să ţineţi regim. Trei zile să nu mâncaţi decât brânză, pâine prăjită şi fructe. De băut să nu beţi decât ceai cu lămâie.

– Trebuie să vă spun sincer că aveţi o boală foarte gravă. Din zece bolnavi, de obicei, nouă mor de boala aceasta.Pacientul se sperie grozav.

b)

– Când să mănânc toate acestea? Înainte sau după prânz?

– Dumneavoastră însă aveţi mare noroc, pentru că nouă pacienţi mi-au şi murit. Dumneavoastră, fi ind al zecelea, o să vă vindecaţi neapărat.

87

La dentist

În plină noapte, directorul Alcaz sări din pat clătinînd din cap, ţinîndu-se de falcă, chinuit de o durere cumplită de măsea.Ostenit, s-a aşezat pe marginea patului şi, cînd să se creadă mai uşurat, a sărit ars, pornind la plim-bare şi dînd cu pumnii în masă, în pereţi, în tot ce întîlnea în cale. A încercat toate lucrurile: s-a pălit cu puiul de pernă încălzit la gura sobei, şi-a oblojit măseaua cu usturoi pisat, a luat şi o gură de apă rece ca să amorţească nervii, aşa cum auzise din bătrîni...După multe dureri ascuţite în falcă, se hotărî să caute un dentist.În stradă şi-a ridicat gulerul şi, cu capul între umeri, cu mîinile în buzunar înainta prin zăpadă. Durerile îl părăsiseră. Nimic însă nu-l mai putea întoarce.A luat-o pe strada Lipscani, unde ştia, din vedere, un dentist. Oprindu-se în faţa unei porţi masive, a bătut cîtăva vreme.

– Cine-i?– Domnul doctor e acasă?– Eu sînt... Cine eşti dumneata?– Îmi daţi voie, Alcaz, directorul... – Vă necăjeşte măseaua? Poftiţi.– Scuzaţi că vă deranjez la ora asta... a început Alcaz intrînd în cabinetul doctorului.– Nu face nimic. Şedeţi în fotoliu, să vedem.– Ia spune, doctore, doare rău, ce zici?– Deloc.– Spui drept?– Garantat.– Doctore, să ştii că dacă mi-o scoţi

bine, îţi trimit un curcan îndopat cu nuci, să mă pomeneşti.

– Mulţumesc! Căscaţi gura!– Ce ai în mînă?– Nimic.– Arată să văd!– Poftim. Poate nici să nu fi e nevoie.– Crezi?– Să vedem.– Aşa ne amăgiţi dumneavoastră... – Deloc. N-aş avea niciun interes.

O măsea tratată face mai mult decît una scoasă.

– Bravo, doctore! Îmi place de dum-neata că eşti băiat sincer... Se vede că eşti român verde...

B

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 87Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 87 2021. 03. 29. 16:12:202021. 03. 29. 16:12:20

88

– Deschideţi gura mai mult. Asta vă doare?– Aia... aşa mi se pare, ...eu ştiu?– S-o ştergem cu puţină vată...– Dacă crezi că trebuie s-o scoţi, scoate-o. Numai să nu mă doară, doctore.– N-aveţi să simţiţi nimic. Nu vă temeţi.– Nu mi-e frică, dar nu-mi place să mă doară. Umblă binişor şi-ţi promit o balercuţă de vin roşu.– Mulţumesc... vă doare?– Ai scos-o?– Deja? O, nu merge aşa repede. Trebuie anesteziat bine ca să nu doară.– Aşa... să nu mă doară deloc, dragă doctore, că am să te recomand la toată lumea... Şi dacă ai

copii, pot să le dau lecţii de franceză...– Căscaţi gura, mai mult, fără frică. Nu vă temeţi.– Aa!– Clătiţi-vă!– Glurulurulu... ptiu! Gata?– V-a durut?– Puţin.– Mai clătiţi-vă!– Glurulurulu... ptiui! Unde-i măseaua?

Poftim. Vedeţi, era atacată la rădăcină.– Hm!... Nu era cine ştie ce lucru. Puteai să n-o scoţi... Unde mi-e căciula?– În antreu.– Bine zici... Poftim, 20 de lei! – Dumneavoastră vreţi să glumiţi, domnule? Douăzeci de lei la mijlocul nopţii?– Lacomi mai sunteţi!... D-aia vă urăşte toată lumea, şi bine face. Nu vă mai săturaţi de bani. Cu

cinci lei mi-o scotea orice bărbier.

(După schiţa lui Gh. Brăiescu, apărută în anul 1924)

Lexic

Particularităţi ale lexicului: registrul popular, registrul literar

a ţine regim = a trăi cu mâncăruri uşoare, după sfaturile mediculuipui (de pernă) = pernă mică, periniţă(omul) are chef (să stea întins) = doreşte multromân verde = român adevărata şti pe cineva din vedere = a fi văzut pe cineva; a nu fi făcut cunoştinţăCum te simţi? se foloseşte atunci când ne interesăm despre sănătatea cuivaCum te simţi? / Cum te afl i? întrebăm despre felul cum „se simte” cineva undeva:

Cum te simţi la noi? → registrul literarCum te afl i la Giula? → registrul popular

Explicaţii

89

Gramatică

1. Viitorul popular construit cu verbul auxiliar a avea + conjunctiv

Pe lângă formele de tipul o să .......(Lecţia 5, pagina 36) viitorul popular se poate forma şi cu verbul a avea la prezent indicativ, urmat de conjunctiv prezent:

am să termin avem să terminăm ai să termini aveţi să terminaţi are să termine au să termine

De exemplu: Am să întreb pe cineva. Ai să vezi că nu-i uşor.Rar, se mai foloseşte şi la persoana a II-a plural:N-aveţi să simţiţi nimic.

2. Conjugarea verbelor neregulate: a mânca, a bea, a da, a şti la indicativ prezent

a mânca a bea a da a ştieu mănânc beau dau ştiutu mănânci bei dai ştiiel / ea mănâncă bea dă ştie

noi mâncăm bem dăm ştimvoi mâncaţi beţi daţi ştiţiei / ele mănâncă beau dau ştiu

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

pacient (pacienţi) inerţie (-i)(medic) veterinar poartă masivăjunghi (-uri) măsea tratatămijloc (mijloace) la îndemâna oricuiformă fi zică a (se) păli = a (se) lovi (-esc)un pasionat al alergării a obloji = a pansa (-ez)cros (-uri) a amăgi (-esc) = a păcăli (-esc)tentaţie (-i) a anestezia (-ez)pericol (-e) a (se) clăti (-esc)febră musculară a-şi menţine starea de sănătate

90

• Conjugarea verbelor a mânca, a bea, a şti, a da

• Viitorul popular al verbelor construit cu auxiliarul a avea+ conjunctiv

Am să te întreb. Ai să te convingi.

Exerciţii

1. Daţi sfaturi cum trebuie să se îngrijească un bolnav!

a) care are gripă;b) care trebuie să ţină regim.

2. Înlocuiţi cuvintele (expresiile) subliniate cu altele asemănătoare ca înţeles!

O măsea tratată face mai mult decât una scoasă.Măseaua asta vă doare?Întâi trebuie anesteziată bine.O să vă recomand la toată lumea. Cum? Douăzeci de lei la mijlocul nopţii?Doare rău?Ce zici?Spui drept?

3. Formaţi propoziţii în care să intre şi următoarele cuvinte şi construcţii:

în plină noapte, chinuit de o durere de..., ai încercat, s-a oblojit la..., am luat-o..., îmi daţi voie, scuzaţi că vă deranjez, doare, am să vă recomand la..., ne clătim, vă urăşte, (un) mij-loc, a menţine

4. Treceţi în vorbirea indirectă dialogul din textul „La dentist!”

5. Cu ajutorul dicţionarului găsiţi familia de cuvinte pentru termenii următori:

boală, gripă, grijă, farmacie, lacrimă, a mâncajoc, sport, baschet, a obliga, a observa

Formulaţi propoziţii cu aceste cuvinte.Model: boală, boli; bolnav, -i, -ă, -e; a (se) îmbolnăviCând eşti bolnav, trebuie să urmezi sfaturile medicului.

91

Vizită în România I(Primele întâlniri)

ALecţia 11 Lecţia a unsprezecea

Cu trenul spre Bucureşti

1

Atenţie! Trenul intercity Traianus din direcţia Budapesta soseşte la linia a II-a. După 10 minute, pleacă mai departe în direcţia Lökösháza – Curtici – Arad – Bucureşti. Astfel se anunţă, seară de seară, sosirea acestui tren în gara din Békéscsaba.

pasagerii Împreună cu toţi pasagerii, am ieşit şi noi din sala de aşteptare.bagajele Stăm pe peron cu bagajele lângă noi. Pasagerii şi feroviarii aşteaptă cu întârziere nerăbdare trenul care soseşte cu o întârziere de 15 de minute.biletele Ne mai uităm o dată la bilete şi la tichete, ca să ştim sigur tichetele pentru care vagon şi locuri sunt ele valabile.în tren În sfârşit, urcăm în tren!în compartiment În compartimentul nostru suntem doar patru pasageri. Astfel, avem mai

mult loc pe banchete.conductorul Abia porneşte trenul, apare şi conductorul să controle-controlul biletelor ze biletele: – Bună seara! Biletele, vă rog! A început o călătorie de noapte lungă şi obositoare.

92

2

Al doilea moment important al acestei călătorii estegrănicerul controlul paşapoartelor, la graniţă. Iată că a şi apărut paşaportul grănicerul: – Paşapoartele, vă rog! Veniţi pentru prima oară în România? – Nu, am mai fost de nenumărate ori, însă de data aceasta vom vizita capitala.

După ce răsfoieşte amănunţit fi ecare paşaport ne urează călătorie plăcută.

Bulevarde cu clădiri moderne

– Plimbându-mă pe câteva bulevarde largi şi în Piaţa Republicii, m-am convins că Bucureştiul e plin de clădiri moderne.

– Îmi aduc aminte că nici n-am prea văzut case în stil clasic...– Sunt totuşi câteva frumoase. Mie îmi place foarte mult Ateneul, cu coloanele lui de tip antic. Am

fost şi în interior; e o frumuseţe. Am auzit că se ţin acolo concerte simfonice. Aş vrea să particip la unul până când sunt în Bucureşti.

Vizita oraşului Parcuri şi lacuri

– Se spune deseori că Bucureştiul este un oraş al parcurilor şi al fl orilor.

– Eu am văzut un parc chiar în mijlocul ora-şului. Are şi un lac, unde te poţi plimba cu barca.

– Da. Este Parcul Cişmigiu. Mulţi bucureş-teni se odihnesc pe băncile parcului acelu-ia, se plimbă pe alei. Parcuri şi mai mari se găsesc lângă lacurile din părţile de nord-est ale capitalei.

Câteva date despre capitala României

Oraşul Bucureşti se afl ă în Câmpia Dunării, la 60 km nord de Dunăre şi la 100 km sud de Carpaţi. Locul unde este aşezat e străbătut de două mici râuri: Dâmboviţa şi Colentina.Odinioară, pe acest loc erau păduri mari, prin care treceau drumuri de păstori. Legenda spune că primul om care s-a aşezat aici a fost un păstor cu numele Bucur. De aici ar veni numele de Bucu-reşti. Bucureştiul este capitală din secolul al XVII-lea. Azi are circa două milioane de locuitori.

93

O cină la restaurant

Marii turişti zic că o ţară străină trebuie cunoscută şi prin stomac, gustând din mâncărurile ei.Am călătorit toată noaptea, ne-am plimbat mult prin oraş, am mâncat numai pe apucate... Aşa că până spre seară, ni s-a făcut foame.

– Să intrăm în restaurantul ăsta! Ne aşezăm la masă. Apare ospătarul:– Bună seara! Cu ce vă putem servi?– Am dori să mâncăm ceva bun.– Vă aduc o listă de bucate.

– Nu ştim ce să comandăm... V-am ruga să ne recomandaţi dumneavoastră nişte mâncăruri speci-fi ce româneşti.

– Cu plăcere. Pentru gustare v-aş recomanda o salată de vinete. Felul întâi poate fi o ciorbă ţără-nească sau o supă de pasăre cu zdrenţe de ouă. Iar felul doi v-aş putea servi sărmăluţe în oală de lut, cu mămăliguţă, sau un pui la tavă cu varză roşie...

– Da, dar vă rugăm să ni le serviţi cât mai repede.

AperitiveBrânză telemea cu măsline 8 leiSalată de vinete 5 leiOchiuri mocăneşti 4 leiSupe şi ciorbeCiorbă de perişoare 9 leiCiorbă pescărească 10 leiSupă de carne 8 leiFripturi Friptură la grătar 20 leiMititei 4 leiFicat pane 10 leiSarmale 16 leiTocăniţă de purcel cu mămăliguţă 12 leiFrigărui asortate 18 leiDesertPrăjitură cu mere 3 leiClătite cu brânză 4,5 lei

94

Lexic

mititel (-i ) = cârnăcior făcut din carne condimentată care se mănâncă fript la grătar; mic, miciospătar = angajat în sectorul comercial care serveşte pe consumatori într-un restaurant sau

într-un alt local de consumaţie şi încasează contravaloarea consumaţieioaspete = (de exemplu, la restaurant) vine numai „un oaspete”

cuvântul „musafi r” se foloseşte numai pentru oaspetele nostru personal, în familiebanchetă = bancă sau canapea montată în vehicule

(de exemplu: bancheta din faţă sau din spate a maşinii)

1 leu nou (1 RON)= 10 000 de lei vechi (ROL)

Gramatică

1. Există o mică deosebire între verbele a merge – a pleca – a porni, astfel:

a) a merge se foloseşte cu înţeles general:Unde mergi? (– Merg la piaţă.) Cu cine mergi? etc.

b) a pleca se foloseşte numai cu înţelesul de „a merge de aici, de undeva ...”:Unde-i Florica? – A plecat acum 5 minute. (adică: de aici)Trenul pleacă la ora 6. (adică: din gară)

c) a porni exprimă momentul de începere a unei mişcări:Trenul porneşte deja. Să pornim la drum!

2. Declinarea adjectivelor şi pronumelor demonstrative

Singular(N. şi A.) Acest parc pare a fi Cişmigiul.

Plecăm din această gară.(G. şi D.) Ne plimbăm cu barca pe lacul acestui parc.

Ne afl ăm pe peronul acestei gări. Îi telefonez acestui elev. Îi telefonez acestuia. Îi telefonez acestei colege. Îi telefonez acesteia.

Plural(N. şi A.) Aceşti cetăţeni sunt bucureşteni.

Discutăm despre aceste probleme.(G. şi D.) Mergem în urma acestor cetăţeni.

După rezolvarea acestor probleme trecem la altele. Le scriem acestor prieteni / prietene. Le scriem acestora.

Explicaţii

95

La fel se declină şi pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare:

acel...acelui Ne plimbăm cu maşina acelui coleg. Ne plimbăm cu maşina aceluia.

acea...acelei Îi scriu acelei prietene. Îi scriu aceleia.

acei... acelor... Le telefonez acelor colegi / colege.

acele Le telefonez acelora.

Formele de adjective demonstrative folosite după substantive se declină mai rar:

Ne plimbăm cu barca pe lacul parcului aceluia.Maşina roşie este a colegei aceleia.Le scriem colegilor / colegelor acelora.

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

tren internaţional tocană, tocăniţăsală de aşteptare pui la tavăcontrolor (de bilete) frigărui asortateviteză medie valabil (-ă; -i, -e)coloană (la clădire) asortat (-ă; asortaţi, -e)interior (interioare) a ştampila (-ez)circa = aproximativ = cam a comanda / a face comandagustare (gustări) seară de seară = în fi ecare searăciorbă (de perişoare, pescărească) supă de pasăre − Am mâncat pe apucate.salată (de vinete)mămăligă − Ni s-a făcut foame.mititei

• Folosirea corectă a verbelor a merge, a pleca şi a porni

Mergem împreună. Plec imediat, nu mai rămân aici. Au pornit alergătorii.

• Folosirea adjectivelor şi pronumelor demonstrative la genitiv şi la dativ

Trecem podul acestui râu.Vrem să intrăm şi în interiorul acelei clădiri.Îi mulţumesc acestuia.Le trimit fl ori acelora.

96

• Folosirea prepoziţiei

Suntem în tren. Mâncăm la restaurant. Trenul pleacă de la linia a II-a. Pentru gustare, vă re-comand o salată.

Exerciţii

1. Răspundeţi scurt la întrebări!

Unde-i sala de aşteptare?Unde este biroul de informaţii?La care / ce casă se dau tichetele pentru accelerat?De la care linie pleacă trenul vostru?Care dintre aceste bagaje sunt ale tale?La ce clasă aveţi bilete?Ce număr are vagonul vostru?Unde-l găsim pe conductor?În ce parte a trenului se afl ă vagonul-restaurant?

2. Purtaţi câte un mic dialog la gară:

a) la biroul de informaţii;b) la casa de bilete;c) cu un feroviar.

3. Priviţi harta României şi precizaţi unde se afl ă Bucureştiul!

4. Povestiţi o călătorie de neuitat cu trenul folosind cuvintele şi expresiile de mai jos:

gară, accelerat, personal, întârziere, bagaje, valiză, sacoşă, conductor, compartiment, ban-chetă, geam, coloană a anunţa, a se urca, a coborî, a merge, a pleca, a porni, a circula, a servi (-esc), a dori (-esc), a mâncaîn tren, în exterior, în interior, la masă, pentru gustare, la felul doi

− În sfârşit...!, − La ce oră...?, − Din ce direcţie...?, − La ce linie...?, − Mi s-a făcut foame! − Mi-e sete!, − Ne e foame.

97

La restaurantul Athénée Palace

BLecţia 11 Lecţia a unsprezecea

Dintre numeroasele localuri elegante ale Bucureştiului se distinge restaurantul hotelului Athénée Palace (Strada Episcopiei Nr. 1.)Aici este ospătar de cincizeci de ani şi „Conu’ Jorj”. Dânsul cunoaşte toate secretele meseriei de ospătar şi ne vorbeşte cu plăcere despre ele...

– Conu’ Jorj, care-i secretul succesului în profesia dumneavoastră?– Talentul. Ca la teatru. Trebuie să-ţi studiezi orice mişcare. Şi zâmbetul. Fără zâmbet nu faci

nimic.– Şi când sunteţi supărat?– La serviciu nu sunt niciodată supărat.– Un ospătar trebuie să fi e şi prezentabil?– Trebuie. Ştiţi, înainte, la marile restaurante, dacă purtai ochelari, nu te primea. Era socotit un

defect.– Ce greşeli se pot face în serviciul dumneavoastră?– Multe.– Dumneavoastră greşiţi?– În tinereţe, poate. Acum, mai la bătrâneţe, nu-mi

amintesc să fi greşit.– Sunt nişte reguli la restaurant pe care trebuie să le

ştie şi clienţii?– De exemplu, o doamnă nu comandă direct. Se con-

sultă cu soţul, îi spune lui ce doreşte şi el comandă.Nu garderobierul ţine haina doamnei, ci soţul. Nu se intră la masă cu alte lucruri în afară de o geantă...

– Vi se pare importantă îmbrăcămintea celor care iau masa într-un local?

– Da, foarte importantă. Să ştiţi că, de exemplu, în Brazilia, unde sunt călduri mari, bărbaţii au voie să intre în cămaşă, dar numai cu cravată!

– La noi cum e?– Cine-i om şi se respectă, nu vine oricum, dar sunt şi

tineri care vin în pulover.– Aici luaţi masa şi dumneavoastră?– Eu în timpul serviciului nu pot să mănânc. Numai

când am terminat, mă retrag în sala japoneză.– Soţia dumneavoastră găteşte bine?– Bine, foarte bine, numai că eu nu sunt pretenţios,

mâncarea mea preferată e slănina cu ceapă.

98

– Conu’ Jorj, care e meniul ideal recomandat de un ospătar care vrea să servească bine?– De exemplu, începi cu aperitivul, apoi vine cu peşte. Şi după asta o mâncare – să zicem un vânat:

fi e fazan, fi e prepeliţă. Pe urmă dai friptura cu salată. Apoi vii cu desertul. La urmă de tot, brânza cu fructele.

– Şi cafeaua?– La desert.

După revista România pitorească

O reţetă românească(Pentru chifteluţe de legume)

Curăţăm şi tocăm foarte fi n doi morcovi, trei cartofi , un sfert de varză, o conopidă mică şi câteva ciuperci. Le înăbuşim în două linguri de unt şi puţină apă.Frecăm un pumn de miez de pâine, muiat în lapte, cu două ouă fi erte şi date pe răzătoare. Punem şi legumele în pasta aceasta, spargem un ou crud deasupra, amestecăm cu sare, piper şi „Vegeta”.Facem, trecând mâinile prin făină, chifteluţe mici, cărora le dăm drumul în apă clocotită şi puţin sărată. Le fi erbem foarte puţin, le scoatem şi le trecem prin pesmet prăjit în unt.Fierbinţi sunt minunate.

Explicaţii

Lexic

punct de frontieră = este locul ofi cial de trecere peste graniţa statuluiaperitiv = este o denumire mai elegantă a „gustării” cu care începe o masă cu mai multe feluria prăji = faţă de carne, care „se frige”, legumele sau pâinea se prăjesca scăpa trenul = a pierde trenul = a ajunge imediat după plecarea trenuluia prinde trenul = a ajunge în ultimul moment la trenîmi pare că, în registrul popular = mi se pare că, în registrul literar

Gramatică

1. Îmbinările stabile de cuvinte = locuţiunile În vorbirea românească de toate zilele, în loc de cuvinte simple se folosesc deseori îmbinări de cuvinte, care trebuie considerate drept un singur cuvânt. Ele se numesc locuţiuni.

Locuţiuni verbale:Dă fuga! în loc de: Fugi...!Pune în mişcare. în loc de: Porneşte...

99

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

înfăţişare, înfăţişări (om) prezentabilcheltuială, cheltuieli (ou) moalegarderobă (-e) mâncare fi erbintegarderobier (-i) a protesta (-ez)meniu (-uri) a zări (-esc)aperitiv (-e) a salva (-ez)vânat (-uri) a întrerupeconopidă (-e) a se distingechifteluţă (-e) a vorbi (-esc) fl egmaticdesert (-uri) a crescut dubluşampanie (-i) slănină − Mă rog...preţios (preţioasă; preţioşi, preţioase) − Păi,...pretenţios (pretenţioasă; pretenţioşi, pretenţioase)

• Înţelesul identic al verbelor a pierde, a scăpa în expresiile:Am pierdut trenul = Am scăpat trenul.

2. Denumirea cu forme diminutivale a mâncărurilor şi a băuturilorEste un vechi obicei românesc să se zică în loc de:

mămăligă mămăliguţă ciorbă ciorbiţă sarmale sărmăluţe chiftele chifteluţe

3. Pronume personal cu valoare de politeţe de persoana a III-a

Să se observe, că, vorbindu-se despre Conu’ Jorj nu se zice el, ci dânsul, având o nuanţă de politeţe relativă.

Se folosesc formele:

dânsa în loc de „ea” dânşii în loc de „ei” dânsele în loc de „ele”

În Moldova aceste forme nu au valoare de politeţe.De exemplu: Mi s-a îmbolnăvit pisica. Dânsa e destul de bătrână.

100

• Deosebirea de înţeles dintrea frige şi a prăji

• Varietatea de exprimare a aproximaţiei numerice:cam / vreo / circa / spre / aproape 30 m

• Pronumele personal de persoana a III-a dânsul, dânsa, dânşii, dânsele cu valoare de politeţe:Am văzut aici o doamnă. Dânsa cine e?

Exerciţii

1. Răspundeţi la întrebări!

Ce înţelegeţi prin secretele meseriei?Dar prin secretul succesului într-o meserie?De câţi ani este Conu’ Jorj ospătar?Despre ce reguli vorbeşte el?De ce reguli ţineţi şi voi seama atunci când luaţi masa într-un local?Care este mâncarea / prăjitura voastră preferată?

2. Descrieţi o cofetărie renumită din oraşul / localitatea voastră.

3. Formaţi grupe de trei şi improvizaţi un dialog purtat într-un restaurant ţinând seama de regulile de pe vremea lui Conu’ Jorj.

4. Citiţi ceea ce e scris pe panoul de mai jos:Model: Acceleratul Pannonia pleacă din staţie la ora 17,10 de la linia I.

Trenul: Plecări ora: Linia:

Acceleratul Panonnia 17,10 IExpresul Săgeata Albastră 13,30 IV Personalul Békés 14,45 VRapidul Orient 9,40 VIIC Traianus 1,55 VIIIRapidul Ady 6,15 II

101

Vizită în România II(Pe urmele culturii româneşti)

ALecţia 12 Lecţia a douăsprezecea

Un sat în capitală

Ca să cunoşti cultura românească a satelor, nu trebuie neapărat să ieşi din Bucureşti.– Luaţi troleibuzul numărul 9 şi coborâţi la a cincea staţie, ne-a îndrumat un cetăţean.Şi într-adevăr, cam atâta trebuie să mergem din centrul capitalei ca să ajungem la Muzeul Satului de pe malul lacului Herăstrău.A fost înfi inţat în anul 1936. În el sunt adunate la un loc case, biserici, mori şi alte construcţii ţără-neşti din toate regiunile României. Cea mai veche casă a fost făcută în 1802.Este un sat cum nu există nicăieri în ţară, pentru că fi ecare casă este de alt tip: cele mai multe sunt din lemn, altele din cărămidă, între ele vezi câte una cu acoperiş de paie, ascuţit ca şi o căciulă de cioban, alta are acoperişul de şindrilă, de stuf sau de ţiglă... Atrag privirea mai ales porţile de lemn foarte frumos cioplite sau biserica de lemn cu un turn înalt de vreo 30 m, în care şi cuiele sunt toate de lemn... Ar fi fost păcat să nu vedem aceste dovezi ale talentului ţăranului român.

*

Acum mi-ar fi părut rău dacă nu mi-aş fi adus apa-ratul de fotografi at şi dacă nu puneam în el un fi lm color.Am făcut multe fotografi i, nu ştiu ce o să se aleagă de ele. Pentru mai multă siguranţă, la chioşcul de la intrarea muzeului, am luat şi nişte vederi, ca să am amintiri.Îmi aduc aminte că ar trebui să scriu o vedere pen-tru cei de acasă.

Dragă mamă şi tată,

Am ajuns cu bine la Bucureşti. Acum am vizitat Muzeul Satului.Căsuţa de pe această vedere mi-ar plăcea s-o pun pe roţi şi s-o aduc acasă...O să vă scriu mai pe larg mâine sau poimâine, în-tr-o scrisoare.

Vă sărutăSofi a

Salutările mele şi celorlalţi!

102

Cărţi româneşti

– Aş vrea să vă întreb ceva: la librăria dumneavoastră aveţi şi cărţi tehnice?– Ce anume doriţi?– O carte despre istoria tehnicii româneşti.– Dacă veneaţi ieri, încă vă puteam da, dar s-au terminat toate, nu mai avem. Cartea a apărut în

puţine exemplare.– Ce ghinion!– Pot să vă recomand eventual o altă carte despre dezvoltarea ştiinţei româneşti.– S-o văd!

*

Muzică românească

CD-uri – – N-aveţi cumva CD-uri cu muzică populară românească din Ardeal? – Acum nu avem. Dar pot să vă ofer seria de CD-uri care cuprinde creaţii origi-

nale din întreaga muzică populară românească: melodii la diferite instrumente, cîntece, doine, muzică păstorească, balade...

– S-ar putea să ascult puţin?CD-player – – Cum să nu. Pun un CD-player, iar dumneavoastră îl ascultaţi prin cască... DVD Avem această muzică şi pe DVD-uri. Vreţi să pun unul în DVD-player? – Mă interesează mai mult CD-urile. Le cumpăr. Mi le împachetaţi? – Bineînţeles.

O seară de teatru

– Am o idee!– Anume?– Să mergem deseară la un spectacol de teatru. Ai vă-

zut ce interesantă este clădirea Teatrului Naţional? Ar fi bine s-o cunoaştem şi pe dinăuntru.

– Depinde ce piesă se joacă.– O scrisoare pierdută de Caragiale.– Vezi, asta mi-ar plăcea s-o văd. Am citit-o de multe

ori, dar niciodată n-am văzut-o pe scenă. Crezi că mai găsim bilete?

– Lasă numai pe mine! O să fac rost de bilete, n-ai nicio grijă.

A

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 102Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 102 2021. 03. 29. 16:12:262021. 03. 29. 16:12:26

103

Lexica vorbi mai rar = ...într-un ritm mai lent (nu este egal cu „rareori”!)cărţile s-au terminat = ...s-au epuizat (au fost vândute toate)ce o să se aleagă (de poze) = (ce) o să fi e (cu pozele)Bis! = interjecţie prin care spectatorii solicită repetarea unei părţi dintr-un program

Gramatică

1. Formula de adresare iniţială în corespondenţă Dragă / dragul meu / frate / Mihai, Dragă / draga mea / prietenă / Ileana, Dragi / dragii mei / fraţi, Dragi / dragile mele / prietene, Stimate domnule... Stimată doamnă...... Stimate domnule director,2. Formule de adresare fi nală în corespondenţă Cu drag / Cu mult drag / Cu tot dragul / Cu toată dragostea Cu cele mai bune gânduri / Cu toată consideraţia Cu toată stima / Cu tot respectul

Remarcaţi că după adresare, punem totdeauna virgulă şi nu semnul exclamării.3. O funcţie specială a formelor verbale de imperfect

Când trebuie exprimată o dorinţă sau o posibilitate nerealizată din trecut se poate folosi ori o formă de trecut a modulului condiţional-optativ (dacă aş fi venit), ori una de imperfect (dacă veneam).

Explicaţii

a veniImperfect Condiţional - optativ perfect

eu veneam aş fi venittu veneai ai fi venitel / ea venea ar fi venitnoi veneam am fi venitvoi veneaţi aţi fi venitei / ele veneau ar fi venit

Formele de imperfect sunt mai simplu de folosit.

104

Reţineţi...!

• Cuvintele, expresiile, dialogurile

acoperiş de stuf, ...de ţiglă original (-ă; -i, -e)aparat (-e) de fotografi at excepţional (-ă; -i, -e)chioşc (-uri) însufl eţit (-ă; însufl eţiţi, -e)dezvoltare (dezvoltări) strălucit (-ă; străluciţi, -e)CD (-uri) a înfi inţa (-ez)CD-player neapăratDVD (-uri) pe dinăuntru ≠ pe dinafarăDVD-player Pentru mai multă siguranţă, am făcut fotografi i.cască (căşti) Dragă mamă şi tată / Dragii meicreaţie (-i) − Ce anume doriţi?instrument (muzical) − Ce ghinion!spectacol (-e) de teatru − N-ai (nici o) grijă!repetiţie (-i) − Lasă pe mine (treaba cu biletele)!eventual − Fac eu rost de bilete.

• Folosirea corectă a verbului a lua nu numai când suntem îndrumaţi să mergem pe jos în-tr-o anumită direcţie sau cu maşina noastră proprie (Luaţi-o pe strada aceasta, apoi... ), ci de fi ecare dată şi când ni se propune să mergem cu un mijloc de transport:

Luaţi un taxi! / Luaţi autobuzul! Luaţi tramvaiul numărul 6. Exprimare eliptică: Luaţi şasele!

• Ortografi a cuvântului tehnic. Atenţie la scrierea lui cu h!

• Folosirea formelor verbale de indicativ imperfect în locul celor de condiţional-optativ perfect

Era mare păcat să nu vedem Muzeul Satului. în loc de: Ar fi fost mare păcat...

• Formulele de adresare iniţială şi de adresare fi nală în corespondenţă

105

Exerciţii

1. Schimbaţi: aş fi fost... eram... eram... aş fi fost...

Model: Unde ai fi vrut să mergi? / Unde voiai să mergi?

a) Unde ai fi vrut să mergi? Am fi fost fericiţi să ajungem azi la Muzeul Satului. Şi pe ea o interesa acest program. Nimeni nu se gândea că muzeele sunt deschise şi lunea. M-ar fi interesat bisericile de lemn din Maramureş. Dacă trăiam la sat, cred că şi noi aveam o astfel de casă de lemn.

b) Ne-am fi putut gândi şi la alt program. Cred că se putea intra şi pe poarta aceea. M-aş fi plimbat cu plăcere pe bulevardele bucureştene.

Dacă s-ar fi cerut, s-ar fi deschis şi azi muzeul. Te supărai dacă te rugam să mai aştepţi un pic?

2. Imaginaţi-vă o plimbare prin Bucureşti folosind şi următoarele substantive, verbe, prepoziţii:

Bucureşti, staţie, vedere, mal, lemn, poartă, troleibuz, muzeu, fotografi e, chioşc, instrument muzical, CD, CD-player, cască.

la, din, de pe, de, a asculta, a face, a lua, a ieşi, a coborî, a înfi inţa (-ez), a ciopli (-esc), a pune, a face rost.

3. Dialoguri

a) Imaginaţi-vă că sunteţi la Bucureşti, într-o excursie cu clasa. Aveţi la voi aparatul de foto-grafi at. Vă opriţi undeva să faceţi câteva fotografi i.

Prezentaţi într-un dialog ceea ce discutaţi (despre fotografi at) în această situaţie.Model: – Fă-mi şi mie o fotografi e aici în faţa... etc.

b) Mergeţi la un chioşc unde se vând şi vederi.Alegeţi dintre ele vorbind cu vânzătoarea. Cum cereţi vederile şi timbrele?Ce întrebaţi?Cum alegeţi?Improvizaţi un mic dialog!

106

Mult timp, în activitatea creatoare a românilor princi-palul material a fost lemnul.„Din lemn iese şi cruce şi măciucă” spune o zicătoare românească ca să înţelegem că întrebuinţarea lemnu-lui depinde cel mai mult de om, de intenţia şi price-perea lui. Minunatele porţi de la curţi, stâlpi de casă, obiectele din interiorul casei, instrumente muzicale, crestăturile în lemn de la sate dovedesc că poporul român a învăţat să se folosească de acest material nu numai în mod practic, ci şi cu mult simţ artistic.Răspândirea şi prelucrarea artistică a lemnului la români se explică prin bogăţia în păduri a munţilor unde trăiesc ei.

Pădurea însă niciodată n-a fost pentru român doar o sursă de a obţine lemnul. „Codru-i frate cu românul” spune un cântec, pentru că în multe momente istorice grele pădurea i-a ascuns şi i-a ocrotit pe români de duşmani. De aceea, lemnul pădurii este considerat de către ei o fi inţă dragă. În cinstea lui se organizează şi azi multe serbări şi petreceri: la Coteşti, în judeţul Vrancea are loc sărbătoarea teiului.Cel mai drag dintre copaci este pentru român bradul. Acesta este copacul reprezentativ al mun-telui, este simbolul simetriei şi al formei perfecte, iar datorită frunzelor rămase verzi şi în timpul iernii, este şi simbolul duratei.De brad, românul se leagă cu tot sufl etul, de aceea poţi auzi pe câte un meşter lemnar spunând: „Eu nu pot vedea când taie bradul”. Multe momente ale vieţii au fost puse odinioară în legătură simbolică cu bradul. Astfel, copilul nou-născut era închinat bradului spre a fi ocrotit de acesta şi ferit de rele. Închinarea se făcea în prezenţa părinţilor sau a rudelor, rostindu-se următoarea rugăminte:

Arta lemnului în viaţa poporului român

Lecţia 12 Lecţia a douăsprezeceaB

Mpa„DrolupeobcrronuRroun

Pădurea însă niciodată n-a fost pentru român

Nou-născutul mai era şi scăldat „în frunză de brad”, în timp ce se rostea cântec de leagăn:

„Puiul mamii, puiuţ, pui, Dormi, dormi, dormi,Că pe tine te-am scăldatÎn frunză de lemn de brad.”

După revista România pitorească

„Brade, mări, brad!Nu te mânia,Nu te înfoia,Rogu-mă, brad, ţie,Să-l primeşti pe...

Făt să-ţi fi e,Făt iubit,Rupt din tine,Şi cât trăieşti,Să-l ocroteşti,De toate cele.”

107

Din biografi a lui George Enescu

Timp de multe secole, hora de duminică a fost marele eveniment al satelor româneşti.În jurul anului 1885, la Cracalia, în nordul Moldovei, horele se desfăşurau în curtea familiei Enescu care nu de mult s-a mutat aici din satul Liveni. Unicul fi u al familiei, George (părinţii îi spuneau Jurjac), abia avea 5 ani, dar nu lipsea niciodată de la aceste manifestări de jocuri şi muzică popu-lară. Îl atrăgeau melodiile cântate de lăutari, pe care, în scurt timp, a învăţat să le cânte la vioara sa

Câteva personalităţi ale ştiinţei româneşti

Plimbându-ne prin Bucureşti, de exemplu în Piaţa Universităţii, unele statui ne aduc aminte şi de istoria ştiinţei româneşti.

– Pe locul unde vezi statuile lui Ion Heliade Rădulescu, a lui Spiru Haret şi a lui Gheorghe Lazăr era cândva Mănăstirea Sfântul Sava, importantă pentru învăţământul românesc. În această mă-năstire a deschis Gheorghe Lazăr, în 1818, prima şcoală superioară în limba română din Ţara Românească. Aici a fost învăţător şi poetul Heliade Rădulescu.

– Dar în ce limbă s-a predat la şcoli înainte de 1818?– În limba greacă, limba boierilor. E interesant însă că marii boieri, şi după 1818, au vrut să se

introducă în şcoală limba franceză şi nu limba română.– Ce s-a predat la prima şcoală superioară?– Filosofi e, matematică şi, aşa cum spunea Gheorghe Lazăr, „inginerie”.– Am citit undeva că şi Spiru Haret era un mare matematician.– Într-adevăr. Şi dacă vorbim despre şcolile româneşti, să amintim că aceste şcoli au dat mai târziu

ştiinţei mondiale numeroşi savanţi. Poate ai auzit şi tu despre medicii Victor Babeş şi C. I. Parhon, despre istoricul Nicolae Iorga sau despre renumiţii matematicieni şi savanţi medici de azi.

De la muzica populară la cea clasicăGeorge Enescu şi Ciprian Porumbescu

Muzica populară a românilor îşi are continuarea şi în muzica clasică – mai cu seamă în cea a marilor compozitori George Enescu şi Ciprian Porumbescu.Compoziţiile lui Enescu „ Poema română”, „Rapsodiile româ-ne”, „Sonata a III-a”, opera „Oedip”, sau „Balada” lui Ciprian Porumbescu – au un caracter popular şi, astfel, naţional. În ele muzica europeană se îmbină cu cea românească, îmbogăţindu-se amândouă.

108

mică. Cel mai vestit lăutar al regiunii trebuia să recunoască părinţilor băiatului:– Mi-a furat toată învăţătura... Eu pot învăţa acum de la el.S-a născut la Liveni, în 1881.De mic, era considerat copil-minune. La vârsta de 4 ani, învăţase să scrie şi să citească, să adune şi să scadă. Ştia şi să cânte la vioară.După ce a învăţat de la lăutari melodiile satului, prima sa în-tâlnire cu muzica clasică s-a datorat vestitului muzician din Iaşi, Eduard Caudella, la care a fost dus de către tatăl său.– Ei, băiete, vrei să-mi cânţi ceva? întrebase Caudella bătân-du-l pe umeri pe băiatul de 5 ani.– Cântă dumneata mai întâi să văd ce ştii, ceru băiatul.Muzicianul îl bătu iar uşor pe umeri, apoi luă una dintre viori şi şi-o aşeză sub bărbie.– Dacă trebuie neapărat...‚ oftă el, privindu-l pe tatăl copi-lului.Caudella nu era un mare violonist, dar ceea ce cânta era pentru tânărul Enescu cu totul neobişnuit. Niciodată n-ar fi gândit că asemenea sunete se cheamă şi ele „muzică”. La Caudella, notele nu se înşirau una lângă alta – ca şi în melodiile populare învăţate – ci se îmbulzeau, se aşezau unele peste altele ca şi când nu ar fi cântat o vioară, ci două sau mai multe. Dar în acelaşi timp exista în aceste cântece o ordine precisă... George Enescu cântă şi el, aşa cum ştia. Îl înfuria însă sărăcia melodiilor sale învăţate după ure-che... Apoi maestrul îl întrebă dacă ştie note.– De ce să ştiu note? sări micul George.– Fiindcă vrei să faci muzică.– Dar muzica se cântă, nu se citeşte!– Şi limba se vorbeşte, răspunse profesorul, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ştii să citeşti. După această întâlnire cu marele maestru, George Enescu învăţă în scurt timp notele şi învăţă să cânte şi la pian. Nu are mai mult de 5 ani, când compune şi o „operă” pentru pian şi vioară... După o pregătire muzicală în străinătate, la unii dintre cei mai celebri maeştri ai epocii, din co-pilul-minune va deveni unul dintre cei mai mari violonişti, pianişti şi compozitori de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Ca semn al recunoaşterii valorii sale universale, cel mai mare festival de muzică clasică din Româ-nia, cu prestigioasă participare internaţională se numeşte Festivalul „ George Enescu”.

Pagini din trecutul teatrului românesc

Primele spectacole de teatru în ţările româneşti au fost organizate în jurul anului 1800.A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost o epocă de înfl orire în viaţa teatrului românesc. S-au înfi inţat mai multe teatre şi şcoli de teatru. S-au ivit autori de drame şi comedii, ca Vasile Alecsan-dri, Costache Negruzzi, Ion Luca Caragiale..., care au creat opere atât de trainice, încât ele sunt puse în scenă şi în zilele noastre.Azi, numai la Bucureşti funcţionează peste 30 de teatre.

della, notele nu se înşirau una lângă

109

Lexic

C.F.R. (citit: cefere) = Căile Ferate Românenote muzicale = forme scrise ale sunetelor muzicale, ale melodiilora face economie = a cheltui cât mai puţini bani (a strânge bani)

Gramatică

1. Construcţii cu verbul a cânta:

Să cânte muzica!

Acest verb se foloseşte în multe construcţii cu numele diferitelor instrumente muzicale:

a cânta la pian (...la vioară, ...la chitară, ...la orgă etc.) a cânta din fl uier

2. Verbele la perfectul simplu

Formele verbale (el) bătu, (el) ceru, (el) luă, (el) oftă şi altele accentuează că acţiunile ex-primate s-au desfăşurat într-un timp foarte scurt, în trecut ca şi perfectul compus.

Perfectul simplu se foloseşte regional, în Oltenia, Banat, Ţara Zarandului. Poate fi înlocuit cu perfectul compus.

Exemple:

Explicaţii

a intra a bate a găsi a coborî

eu intrai bătui găsii coborâi

tu intraşi bătuşi găsişi coborâşi

el / ea intră bătu găsi coborî

noi intrarăm băturăm găsirăm coborârăm

voi intrarăţi băturăţi găsirăţi coborârăţi

ei / ele intrară bătură găsiră coborâră

Atenţie! Forma intră ca şi toate verbele la persoana a III-a singular în -a, -ea, -i şi -î la perfectul simplu se accentuează pe ultima silabă.

110

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

pricepere (-i) crestături în lemn ştiinţă mondialăsimetrie (-i) matematician renumitdurată (-e) muzică clasicămeşter lemnar ordine precisămănăstire (-i) maestru celebruşcoală superioară (şcoli superioare) lăutar vestitsucces nemaipomenit epocă de înfl orirematematician (matematicieni) operă trainicăsavant (savanţi) existenţă permanentăistoric (-i) a ofta (-ez)copil-minune a se înfuriacompozitor (-i) a se ivicompoziţie (-i) a crea (-ez)manifestare (manifestări) a se angaja (-ez)lăutar (-i) a repeta (o piesă ...) / a face repetiţiimuzician (muzicieni) a învăţa (melodiile) după urecheviolonist (violonişti) mai cu seamăpianist (pianişti) timp de multe secoleactivitate creatoare a pune în scenă (o piesă)poartă minunată a duce la succes (o piesă)simţ artistic de-a lungul călătorieicopac caracteristic (unei zone) a compuneconstrucţie reprezentativă formă perfectă

• Construcţiile cu verbul a cânta Să cânte muzica! Ştii să cânţi la vioară?• Formele verbale ale perfectului simplu

De exemplu: În momentul acela intră şi Maria. Nu ajunse la timp. Văzu imediat scrisoarea pe masă. O deschise la timp. Mâncai bine şi mă culcai devreme.• Folosirea adjectivelor înaintea substantivelor

Pentru a accentua însuşirea, calitatea lucrurilor, deseori folosim adjectivele înaintea substan-tivelor. (În astfel de cazuri, adjectivul capătă articolul care ar aparţine substantivului.)Caudella era un mare violonist.Vestitul muzician din Iaşi...

111

Exerciţii

1. Răspundeţi pe baza lecţiei!

Cum se realizează prelucrarea artistică a lemnului la români?De ce este considerat lemnul pădurii o fi inţă dragă?Ce simbolizează bradul la români?Prin ce se manifestă legătura simbolică cu bradul?

*

Ce importanţă avea pentru cultura românească Mănăstirea Sfântul Sava?În ce limbă se preda la şcoli înainte de 1818?Despre care personalităţi ale culturii româneşti aţi citit şi prin ce sunt renumite ele?

*

De ce era considerat micul George Enescu un copil-minune?Unde şi de la cine a învăţat el să cânte la vioară?Ce considera el de copil despre muzica clasică?Ce părere avea despre notele muzicale?Care sunt operele lui mai de seamă?Ce importanţă au operele lui pentru muzica românească şi pentru cea mondială?

2. Formaţi propoziţii cu următoarele substantive şi verbe:

a compune, a cânta, a crea, a juca, lăutari, a repeta, pian, a preda, acordeon, a ocroti, tradiţii, natură, orchestră, institut de teatru, piesă, taraf, operă

3. Căutaţi sinonimele următoarelor cuvinte:

activitate, principal, a întrebuinţa, intenţie, pricepere, obiecte, sufl et, a ocroti, a se bucura, a construi, a mări, a muta, probă, sfert, jumătate, ştire, voinţă, zăpadă

112

Lecţia 13 Lecţia a treisprezeceaA

Vizită în România III(Excursii prin ţară, întâlniri cu oameni şi locuri)

România are o suprafaţă de 237.500 km2 (kilometri pătraţi), din care o treime este alcătuită din munţi, o treime din păduri şi o altă treime din câmpie.

În lumea munţilor şi a pădurilorLa Voineşti, lângă Covasna

Sat de munte

Râul Bâsca curge repede din munţi, se aude bine cum cântă din pietre. Trece şerpuind prin uliţele înguste şi prin curţile oamenilor, pierzându-se în păduri de brazi. Femeile ies cu rufele la râu, iar pe frânghii atârnă la uscat ţesături lungi, cu dungi roşii şi verzi.Că ne afl ăm într-un sat de munte, de asta ne aduce aminte şi aerul atât de tare şi de curat, de parcă înţeapă. Simţim că sângele aleargă în noi mai repede, inima pompează aprig, ochii ne lăcrimează după respiraţiile adânci.Aici oamenii sunt sănătoşi ca brazii.

Păstorii

Una dintre îndeletnicirile principale ale voineştenilor este păstoritul. Un păstor recunoscut a fost încă nu demult şi Neculai Neguţ, în vârstă de 95 de ani.

– Satul ăsta s-a făcut numai din ciobani. Şi eu aveam oi încă de mic copil. Vara le păstoream aici unde aveam stâna, iar din toamnă mergeam cu ele peste munte, în alte părţi ale ţării.

– Şi cât mergeaţi aşa peste munte?– Până ajungeam la un loc bun de păşunat. Mergeam până la Galaţi, la Brăila, până în balta Do-

brogei, coboram la Dunăre şi iar urcam până în Moldova... Dar cine zice că n-am fost statornici nu ştie nimica. Noi aici, în satul ăsta aveam vatra unde ne întorceam, de unde plecam şi unde am şi rămas.

– Când vă întorceaţi?– Iarna eram toţi duşi, dar la Sfânt Ilie şi de Sfânta Maria, iar ne adunam grămadă din toate părţile

ş-atunci începea ş-o veselie, serbări, cântam, jucam. Şi iarăşi mergeam când se lăsa toamna...

113

Muncitorii forestieri

Unii dintre locuitorii satului sunt muncitori forestieri, lucrează în pădurile de brad care încep ime-diat după ultimele case...Intrăm în pădure pe valea râului Bâsca Mare. La locul numit „planul înclinat”, doi forestieri se odihnesc lângă nişte trunchiuri de brad lungite în iarba crudă. Alături, un cal alb cu ciucuri roşii şi clopoţei. Aerul e plin de aburi...

– Cu caii căraţi lemnele?– Nu numai. Avem vagonete speciale care urcă pe şine până la peste 1000 de metri. Cu caii tra-

gem trunchiurile numai acolo unde vagonetele n-ar putea circula: pe urcuşuri şi coborâşuri mai înclinate.

– E grea munca de forestier?– Niciodată n-a fost uşoară. Acum însă, de când avem fi erăstraie cu motor - drujbe, copacii nu mai

trebuie doborâţi cu securea. Şi asta înseamnă foarte mult.– De aici unde se transportă lemnele?– La Covasna, unde apoi sunt prelucrate în scânduri.

114

Lexicocupaţie = îndeletnicire(la) ţară = în sat, în lumea sateloraprovizionare = asigurarea oamenilor cu alimente sau cu alte bunuri

Gramatică1. Despre scrierea cu liniuţă de unire

În construcţia din lecţie ş-atunci începea ş-o veselie şi în altele, liniuţa de unire se foloseşte numai pentru a reda vorbirea din registrul popular. În registrul literar: şi atunci începea şi o veselie ş. a.

2. Formele verbelor la gerunziu Când verbele au terminaţia -ind, -ând sunt la modul gerunziu, mod nepersonal care se for-mează de la tema infi nitivului + terminaţiile -ind, -ând.Este echivalentul unor propoziţii:

a) modaleRâul Bâsca trece şerpuind prin uliţele înguste... = Râul Bâsca trece şi şerpuieşte...

b) temporale Depărtându-ne de oraşul Drobeta-Turnu Severin şi mergând cu maşina spre Craiova... = În timp ce ne depărtăm de oraşul..., când mergem cu maşina...

c) condiţionaleMergând pe jos, am vedea mai multe. = Dacă am merge pe jos, am putea vedea mai multe.

d) cauzaleMergând cu maşina, am ajuns mai repede. = Din cauză că am mers cu maşina...

e) relativeNe asculta cu gândurile rătăcind departe. = Ne asculta cu gândurile care rătăceau departe. Atenţie la scrierea cu liniuţă de unire a formelor de gerunziu urmate de pronumele perso-nale sau refl exive la dativ sau acuzativ!

depărtându-mă depărtându-ne depărtându-te depărtându-vă depărtându-se depărtându-se sau

ascultându-l, întrebându-mă, văzându-te, cerându-i, cerându-mi-le, amintindu-şi• Remarcaţi vocala u, care leagă pronumele de verbul la gerunziu, cu excepţia formei de acu-

zativ feminin singular -o: văzând-o, chemând-o, ascultând-o• Forma negativă a gerunziului: neavând, neştiind ş.a.

Poate îngloba şi adverbul mai: nemaivând, nemaiştiind ş.a.Exemple: Neavând timp, nu ţi-am telefonat.

Nemaiamintindu-mi adresa ta, nu ţi-am scris.

Explicaţii

115

Reţineţi...!

• Cuvintelele şi expresiile

ţesătură (-i) aerisire (-i)îndeletnicire (-i) baterie (-i) de acumulatorcioban (-i) aprigstână (-e) acuşi-acuşi(loc de) păşunat cenuşiu (-e; -i, -i)(muncitor) forestier statornic (-ă; -i, -e)trunchi (de brad) a înţepaurcuş (-uri) ≠ coborâş (-uri) a păstoriîntreprindere (-i) a doborî (copaci)sector (sectoare) a transporta

• Folosirea formelor de gerunziu ale verbelor

Scrierea cu liniuţă de unire a pronumelor postpuse:Ducându-mă cu maşina, am ajuns la timp.

Gerunziu negativ: Nescriindu-mi tema, am luat o notă rea.

Exerciţii

1. Descrieţi pe scurt:a) un peisaj de munte;b) un peisaj de câmpie.

2. Cum aţi spune altfel?Vizitând Craiova, m-am dus să văd şi universitatea acestui oraş.Au trecut câteva ore căutându-mi loc la un hotel.Găsind o cameră, am avut timp de plimbare pe bulevarde.Auzind că aici este o mare uzină de maşini electrice, am vrut să o văd.Văzând că în tramvai e lume multă, am mers pe jos.

3. Formaţi propoziţii unind printr-un verb următoarele perechi de substantive! Model: rufe — râu: Rufele se spălau la râu. lemne — cai; trunchiuri (de brad) — vagonete; copaci — ferăstraie; lemn (de brad) — scânduri; vagonete — locomotivă (electrică); micherecheni — grădinărit.

4. Prezentaţi pe scurt:a) Ce face un păstor?b) Ce lucrează muncitorul forestier?

116

Lecţia 13 Lecţia a treisprezeceaB

Obiceiuri din bătrâni

Viaţa de la ţară trece prin mari schimbări şi în România. Cu toate acestea, multe obiceiuri vechi şi frumoase mai trăiesc şi azi.

Târgul de fete

În multe regiuni muntoase, oamenii trăiau la distanţe destul de mari unii de alţii. Ca să se întâl-nească, să se cunoască, s-a format obiceiul de a se aduna pe un munte o dată pe an. Această întru-nire se numea în unele locuri nedeia, iar în Munţii Apuseni târg.

*

În a treia duminică a lunii iulie, cea mai apropiată de Sfântul Ilie (20 iulie), dis-de-dimineaţă, oamenii din satele de la poalele muntelui Găina şi din alte părţi, chiar şi din străinătate, cu torţe în mâini şi cu lăutari în frunte, se îndreaptă spre vârful muntelui, de unde se aude chemarea tulnică-reselor. Astfel începe, în fi ecare an, sărbătoarea populară numită „târgul de fete”.În timpuri vechi, la acest târg feciorii îşi alegeau viitoarele soţii. Azi cei care vin pe muntele Găina participă la spectacole folclorice, dansează jocurile locale Pe loc şi Ţarina, umblă prin târg, unde olari, făurari de instrumente muzicale şi alţi meşteri populari îşi vând marfa.Un loc de frunte ocupă la târgul de fete instrumentul muzical tradiţional numit tulnic. Prin tulnic se transmiteau la mare distanţă diferite semnale sonore, atunci când nu apăruseră mijloace moderne de comunicare.

Furtul porţilorşi

strigarea peste sat

Nu departe de Cluj, în satul Nădăşel, în noaptea de Anul Nou, feciorii fură porţile fetelor. Poarta fi ecărei fete este dusă în curtea băiatului cu care „este în vorbă”. În cealaltă zi, porţile mutate sunt duse înapoi...

*

La 5 ianuarie, tinerii urcă dealul de lângă sat. Acolo, pe câte o roată de car, ei înfăşoară paie, cărora li se dă foc. Roata coboară repede, spre sat, semn că începe ceremonia obiceiului numit „strigarea peste sat’’. Tinerii, împărţiţi pe două grupe, încep să strige pe rând numele fetelor şi al feciorilor din sat şi înşiră păcatele acestora: care-i leneş sau leneşă, care bea prea mult, care vorbeşte urât cu părinţii... Nimeni nu se supără, fi indcă strigările conţin mult adevăr.

117

Pentru măritat şi însurat

Pe lângă Bistriţa Bârgăului, în noaptea spre Sfântul Andrei (30 noiembrie), fetele mănâncă turte bine sărate ca să viseze că un fl ăcău le dă apă să bea. Se crede că pe cine visează, acela va fi bărba-tul care le va lua de nevastă. În noaptea spre Sânziene (24 iunie), fetele aruncă pe case cununi de fl ori. Dacă cununa rămâne pe acoperiş, înseamnă că se vor mărita încă în anul acela.La sfârşitul Câşlegilor, feciorul tomnatic rămas neînsurat este pus de ceilalţi feciori să urce pe un deal, purtând un brad cu vârful înainte. Astfel vor ei să-l oblige pe fl ăcău să se însoare.

Lexic

a fi în vorbă cu cineva = despre doi tineri care se plac şi se întâlnesc desSânzâiene = sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), numită popular Sânzâiene(negustori veniţi) de-aiurea = ...de pe undeva, de departetulnic (-e) = instrument muzical din lemn, specifi c zonelor de munte

GramaticăVerbele la timpul numit mai-mult-ca-perfectulÎn forma verbală apăruseră se arată că acţiunea s-a petrecut într-un trecut foarte îndepărtat (eventual înaintea altei acţiuni din trecut). Mai-mult-ca-perfectul exprimă anterioritatea în raport cu un moment din trecut exprimat subînţeles sau presupus.Aceste forme se folosesc în special în povestirile populare şi în evocările cu caracter istoric.Este caracteristic pentru terminaţia lor sufi xul: -se, -sem, - seşi, -se, -serăm, -serăţi, - seră.

Explicaţii

a intra a bate a găsi a coborî

eu intrasem bătusem găsisem coborâsemtu intraseşi bătuseşi găsiseşi coborâseşiel / ea intrase bătuse găsise coborâsenoi intraserăm bătuserăm găsiserăm coborâserămvoi intraserăţi bătuserăţi găsiserăţi coborâserăţiei / ele intraseră bătuseră găsiseră coborâseră

La unele verbe neregulate şi la cele de conjugarea a III-a cu participiul în –s întâlnim două silabe se în forma de mai-mult-ca-perfect: a fi a avea a merge (mers) a alege (ales) (eu) fusesem avusesem mersesem alesesem (tu) fuseseşi avuseseşi merseseşi aleseseşi etc. etc. etc. etc.

118

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

întrunire (-i) Nu l-am văzut în veciitorţă (-e) vecilor.spectacol folcloricla poalele muntelui ≠ în vârful munteluiinstrument tradiţionalsemnal (-e) sonoremijloace de comunicarefecior tomnatic

• Formele verbelor la mai-mult-ca-perfect

Acasă nu mersese de două zile.Am afl at că fusese în satul vecin, la bunici.

Exerciţii

1. Folosiţi într-un dialog următoarele verbe refl exive:

a se întâlni, a se bucura, a se saluta, a se recomanda, a se prezenta

2. Spuneţi antonimele următoarelor cuvinte:

a intra; a căuta; a urca; a se aduna; vechi; a vinde; leneş; urât; mult; departe; sărat; înainte

Folosiţi-le în propoziţii!

3. Cu ajutorul dicţionarului găsiţi familia de cuvinte pentru termenii următori:

artă, loc, copil, familie, semn, scenă, sufl et, şcoală, teatru, ţară, român, ungur, a admira, a citi, a compune, a (se) distra, a schimba

Formulaţi propoziţii cu aceste cuvinte. Model: artă, artist/ă, artisticArtiştii au o imaginaţie foarte bogată.

119

O mică excursie în trecutul nostru I

ALecţia 14 Lecţia a paisprezecea

Giula şi cetatea ei de odinioară

Ne afl ăm în faţa cetăţii. Lângă noi, opreşte un autocar, din care coboară un grup de turişti străini. Privirile lor se îndreaptă imediat spre zidurile înalte şi groase. Parcă se şi miră un pic, pentru că s-au aşteptat la o cetate din piatră. Aceasta însă e din cărămidă. Puţine astfel de cetăţi se mai găsesc în Europa.Să ascultăm ce le spune ghidul şi ce întreabă ei.Ghidul: Oraşul Giula are o vechime de circa 800 de ani. Regii Ungariei din Evul Mediu au zidit pe locul acesta o cetate din care să poată supraveghea cu oştile lor regiunea Crişurilor.Un turist: Doar atât de mică era şi în trecut?Ghidul: Nu. Ceea ce se vede azi din ea era pe vremuri doar partea interioară, în care locuia stă-pânul cetăţii şi al regiunii, împreună cu familiile domnilor care îl însoţeau. Avea şi o curte mare

120

exterioară, cu întindere până unde este azi clădirea castelului, dar şi aceasta era înconjurată de ziduri întărite. În clădirile din această curte erau adăpostiţi ostaşii...O turistă: E adevărat că oştile inamice n-au reuşit niciodată să ocupe prin luptă această cetate?Ghidul: Da, aşa e. Era greu pentru inamici să se şi apropie de ea, din cauza apelor Crişului Alb, care o înconjurau din toate părţile...Un turist: Nu înţeleg cum se putea asta. Eu văd pe hartă, Crişul curge puţin mai departe de aici.Ghidul: Azi, da. Dar acum sute de ani, cele trei Crişuri nu erau cuprinse între diguri, ele se re-vărsau liber peste tot terenul care era mlăştinos. Regiunea Crişurilor era atunci plină de mlaştini acoperite cu trestie, în jurul lor creşteau păduri de stejar întunecoase. Satele (din câte 3, 10 sau 20 de căsuţe ca nişte colibe) se ascundeau în adâncul mlaştinilor şi al pădurilor. Şi uliţele Giulei de atunci erau ca nişte canale, pe care oamenii circulau cu barca. Chiar şi până la vecinul lor de vizavi. Zidurile cetăţii erau înconjurate de un şanţ cu apă; între şi de pe ele nu se putea intra şi ieşi decât pe un pod lung de lemn. În timpul asediilor acesta era desfăcut.O turistă: Cum au reuşit totuşi, turcii s-o ocupe în 1566?Ghidul: După ce au ajuns la Giula, turcii au atacat cetatea timp de 7 săptămâni. Cu puţin succes. Până la urmă, însă, apărătorii, constrânşi de foame, sete şi de boli grave, au predat-o ei singuri. Ca şi cetatea, şi oraşul a suferit mari distrugeri.

Sub papucul turcului

Din 1566, până la începutul anului 1695, turcii au fost domnii cetăţii din Giula şi ai regiunii întinse din jurul ei: până aproape de Debreţin, Seghedin şi părţile centrale ale ţării.Lunga stăpânire turcească a adus mult rău. Familiile mai bogate au fugit de aici. Populaţia săracă trebuia să lucreze şi să plătească impozite şi pentru stăpânul său ungur şi pentru turci. Era obligată să predea acestora din toate produsele de pe câmp, din pădure şi din jurul casei: grâu, orz, ovăz, mei, miere, carne etc. Şi mai mare nenorocire au adus pentru oameni atacurile prădalnice pornite pe neaşteptate împotriva satelor de către unele grupuri de turci şi tătari (aceştia din urmă făceau parte din oastea turcească), înainte de a părăsi aceste meleaguri. Casele au fost devastate şi incen-diate, oamenii prinşi şi duşi robi în Turcia, ca să fi e vânduţi pe bani. Puţini dintre ei au reuşit să se ascundă sau să se refugieze în locuri mai ferite.Aşa s-a întâmplat că localităţile de pe teritoriul unde trăim noi azi au rămas cu totul sau aproape pustii, lipsite de populaţie.

Aşezarea strămoşilor noştri pe locurile de azi

După ieşirea turcilor şi după încetarea războiului lui Rákóczi Ferenc împotriva Habsburgilor, ora-şul Giula şi multe sate bichişene şi bihorene au ajuns sub stăpâni noi, veniţi din Austria sau din alte părţi ale Ungariei. Pentru lucrarea pământului ei au chemat ţărani din sate de la nu prea mare distanţă de aici, care, în cele mai grele vremuri, aparţineau Principatului Transilvaniei şi nu au fost distruse. Până în jurul anului 1750, pe locul satelor şi al Giulei de odinioară s-a stabilit o

121

populaţie nouă, s-au format aşezări noi, pământul lor a început să fi e cultivat din nou. La Giula (Gy-ula), Leta Mare (Nagyléta)‚ Pocei (Pocsaj), Bedeu (Bedő)‚ Peterd (Mezőpeterd), Furta, Jaca (Zsá-ka), Vecherd (Vekerd), Apateu (Körösszegapáti), Săcal, (Körösszakál)‚ Crâstor (Sarkadkeresz-túr), Micherechi (Méhkerék), Ceaba (Békéscsaba), Bichiş (Békés), Ciorvaş (Csorvás), Chitighaz (Kéte-gyháza), Aletea (Elek), Pusta Otlăcii (Pusztaottlaka), Bătania (Battonya), Cenadul Unguresc (Ma-gyarcsanád), s-au aşezat şi familii de români. Noi, românii din Ungaria de azi, suntem urmaşii lor.

122

Lexicautocar = autobuz folosit pentru excursii, în turismperioadă = interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau se petrece cevamei = plantă cu seminţe mici, din care în trecut se gătea păsatulGramatică1. Deosebirea de înţeles dintre cuvintele:a) grupă (de studenţi) = colectiv de persoane înscrise şi participante la aceeaşi activitate or-

ganizatăgrup (de oameni, de turişti) = mai multe persoane laolaltă

b) duşman = persoană care ne vrea un răuinamic = duşman într-un război, într-o luptă, într-o confruntare

c) omul se opreşte(maşina, autocarul, trenul, tramvaiul etc.) (se) opreşte

d) vorbind despre fi inţe: Are vârsta de 80 de ani. vorbind despre lucruri: Are o vechime de 800 de ani.

2. Introducerea unor propoziţii În frază, deseori propoziţia subordonată este introdusă printr-unul dintre următoarele cuvinte:

a) pronumele care sau ce– fără prepoziţie: Au venit din sate care nu au fost distruse.

Au adus cu ei ce au avut.– cu prepoziţie: Lângă noi, opreşte un autocar din care coboară un grup de turişti. Aceasta e partea interioară în care locuia stăpânul cetăţii.

Erau nişte canale pe care se circula cu barca!b) un adverb

– fără prepoziţie, de exemplu: când, unde, cum: Când apărarea cetăţii devenise imposibilă, a fost predată. Apa se revărsa liber peste tot unde terenul era mai adânc. S-au salvat cum au putut.

– cu prepoziţie: Avea o curte exterioară cu întindere până unde este azi clădirea castelului. Noii locuitori au venit de unde nu era stăpânire turcească.c) conjuncţie

– simplă, de exemplu: ca, să: Era greu pentru inamici să se şi apropie de ea. Aşa s-a întâmplat că localităţile au rămas pustii.

– compusă: ca să Oamenii au fost duşi în Turcia ca să fi e vânduţi. d) cu locuţiuni conjuncţionale, de exemplu: pentru că, fără să: Au venit aici pentru că acolo nu mai era pământ liber. S-a mutat aici, fără să ştie a cui e moşia.

Explicaţii

123

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiileautocar (-e) adăpostit (-ă; adăpostiţi, -e)ghid (ghizi) turcesc (turcească; turceşti)Evul Mediu a supraveghea (-ez)oaste (oşti) a se adăposti (-esc)dig (-uri) a constrângeinamic (-i) / duşman (-i) a predaposesie (-i) a obligamlaştină (-i) a devasta (-ez)trestie (-i) a incendia (-ez)stejar (-i) a se stabili (-esc)barcă (bărci) de odinioarăstăpânire (-i) pe timpul (asediilor)impozit (-e) în posesia (unor stăpâni noi)Principatul Transilvaniei până la urmă = în cele din urmă

• Deosebirea de înţeles dintregrupă – grup, duşman – inamic, se opreşte – opreşte, vârstă – vechime

• Cuvintele speciale (pronume, adverbe, conjuncţii ş.a.) cu care introducem propoziţiile subordonate: care‚ din care‚ unde‚ de unde, că, pentru că, fără să etc.

Exerciţii

1. Exprimaţi-vă altfel!Înlocuiţi cuvintele şi expresiile subliniate cu altele posibile:

Satele de odinioară erau mult mai mici decât cele de azi.Domnitorul ţării a zidit aici o cetate mare.Oastea din cetate trebuia să supravegheze toată regiunea.Adevărul e că ne-am aşteptat la o cetate mai veche.Pe vremuri, hotarul satului nostru era inundat de apă.Oare cum se trăia la Giula pe timpul turcilor?Suntem obligaţi să ne cunoaştem trecutul.Puţine aşezări au supravieţuit stăpânirii turceşti.Ostaşii străini le-au devastat şi pustiit.Trăim de aproape 300 de ani pe aceste meleaguri.

2. Enumeraţi câteva localităţi în care trăiesc şi români din Ungaria.

124

Lecţia 14 Lecţia a paisprezeceaB

Începuturile istoriei româneşti la Giula

Încă pe la începutul dominaţiei turceşti, Giula s-a construit din nou. Din scrierea unui călător turc, Evlia Celebi, se poate citi că în 1666 era un oraş dezvoltat, cu 1060 de case şi 200 de prăvălii. Cizmarii de aici ştiau să facă cele mai frumoase cizme şi renumiţii papuci cu toc înalt; plăcinta de Giula era foarte cunoscută şi ea.

Tot de la călătorul turc afl ăm şi despre prezenţa unei populaţii româneşti în oraş: „În Giula, mulţi ştiu să vorbească ungureşte şi româneşte, iar iobagii toţi sunt unguri şi români, sârguincioşi, silitori şi oameni binevoitori”.

După eliberarea de sub stăpânirea turcească, oraşul a trebuit să sufere şi de pe urma războaielor lui Rákóczi, astfel în 1705 a fost ars din temelii.

Numai după aceşti ani de război a început să-şi revină. O parte din populaţie s-a reîntors în oraş. Repopularea acestuia însă s-a făcut mai mult cu familii de iobagi maghiari şi români din alte localităţi ale regiunii Crişurilor. Din 1724, oraşul are şi locuitori germani.

Românii s-au aşezat întâi în partea de nord-est a oraşului. Acolo unde, cu timpul, s-a format Oraşul mare românesc (în Miklósváros). Familii de români s-au mutat şi în zona de sud-vest, formându-se acolo Oraşul mic românesc (în Krisztinaváros). Asemănător familiilor de maghiari şi germani, cele de români au primit şi ele pământ, lemne pentru construirea caselor, scutiri de im-pozite, dreptul de a practica liber credinţa lor religioasă. În 1721, ortodocşii români îşi construiesc o bisericuţă de lemn. Peste şapte ani, îşi ridică una din cărămidă. În 1771, comunitatea ortodoxă română are pe lângă biserică şi o şcoală cu un dascăl.

(După Elena Csobai şi Florica Olteanu)

125

Stabilirea familiilor române la Micherechi(Ce spune tradiţia locală?)

După tradiţia locală, istoria românească a Micherechiului a început în 1755 (în secolele pre-cedente avea, ca orice sat din aceste părţi, numai populaţie maghiară). În primăvara acestui an, comisia trimisă de noul stăpîn al satului, arhiducele Eszterházy Antal, a ajuns în hotarul Michere-chiului, unde a găsit un om: un român cu numele Moga Crăciun, aşezat acolo cu toată familia sa. L-au întrebat dacă plăteşte cuiva arendă sau dare. Moga a răspuns că plăteşte nobililor din Salonta arendă şi daruri de coponi, unt şi miere. I s-a spus ca de aici încolo să nu plătească nobililor salon-tani, ci noului stăpîn Eszterházy.

Comisia l-a sfătuit pe Moga Crăciun să meargă prin satele româneşti din apropierea Salontei şi să le spună oamenilor de acolo că stăpînul Eszterházy e gata să le dea lor această moşie pentru a-şi construi o aşezare pe ea şi a o folosi contra unei arende şi a unor daruri – după cum se vor înţelege cu domnul. Astfel, într-o marţi dimineaţa, Moga a plecat spre satele Cefa, Inand, Ianoşda, Mădăraş, Tulca, Ciumeghiu. A vorbit cu oamenii şi i-a invitat să vină odată la el, în hotarul Miche-rechiului, ca să discute ce şi cum să fi e...

Într-o duminică, s-au adunat acasă la Moga Crăciun 15 oameni veniţi din mai multe sate, ca să se sfătuiască. Mai tîrziu, într-o anumită zi, au mers toţi la Drişca (Derecske) unde era centrul moşiei Eszterházy. Au făcut tocmeala cu proprietarul pămîntului şi, împreună cu famiilile lor, s-au stabilit la Micherechi.

(După Teodor Pătcaş)

Primele case ale românilor din Chitighaz(După monografi a lui Iosif I. Ardelean)

Străbunii românilor chitighăzeni au fost colonizaţi aici cam în anul 1702. Tot ţinutul era de cîmpie; casele se construiau pe jumătate săpate în pămînt. În aranjarea lor nu se ţinea cont de nicio regulă. Se zice că înainte de a se apuca de construirea unei case, aveau obiceiul de a arunca o pogace, şi pe locul unde se oprea pogacea, acolo se făcea casa.

În trecut, locuinţele erau făcute din noroi învîrtoşat şi erau acoperite cu tulei. Pereţii erau văru-iţi; în unele locuri numai în jurul ferestrelor. Ferestruicile de la odăi le prindeau cu cuie şi în timp de iarnă le astupau cu paie împotriva frigului. Odăile erau mobilate foarte simplu. În colţul dintre cele două ferestre – una spre uliţă, alta spre curte („ocol”) – era o măsuţă înconjurată de o laviţă lungă, dreptunghiulară; la capătul ei o ladă înfl orată („împănată”); mai departe un pat înalt, încărcat cu perne („perini”) pînă sus la pod. Pe perete se afl a un raft lung încărcat cu farfurii. Icoana Maicii Domnu-lui se afl a în fi ecare casă, iar sub ea o oglinduţă. La intrare, era un cuptor de pămînt înconjurat de vatră. Pe grindă se punea busuioc şi siminoc din abunden-ţă, ca să deie miros plăcut...

În odaia din spate se afl a o masă, războiul de ţesut pînză, o masă lungă şi o laviţă dreptunghiulară; în colţul acesteia era pîinea acoperită.

Între cele două odăi era bucătăria cu hornul ei de trestie şi o vatră pe care se găteau mîncărurile. Lîngă aceasta, era cămara cu hambarul de grîu.

B

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 125Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 125 2021. 03. 29. 16:12:352021. 03. 29. 16:12:35

126

Lexic

plăcintă = prăjitură făcută din foi de aluat sau din aluat de pâine, între care se pune o umplu-tură de brânză, de fructe, de carnetemelie = bază, fundament, fundaţiea-şi reveni = a se întoarce la starea (sufl etească) normalătradiţie = totalitatea credinţelor, obiceiurilor moştenite arendă = sumă plătită stăpânului pentru folosirea pământului contra unei arende = în contul unei arende

Gramatică

1. Ortografi ea) La cuvintele care la singular se termină în -x şi au pluralul cu -i, forma de plural se scrie cu

-cşi la capăt: de ex. ortodox – ortodocşi, jucător fi x – jucători fi cşib) elementele componente din denumirile compuse ale punctelor cardinale se unesc în scris

prin liniuţă de unire: nord-est, nord-vest, sud-est, sud-vest

2. Unele forme verbalea) Deseori, pentru exprimarea unui obiect folosim infi nitivul lung substantivizat, format din

forma scurtă + re:De exemplu: a lucra – lucrare; a dicta – dictare; a citi – citire.Aceste forme pot fi înlocuite de infi nitivul scurt precedat de prepoziţii.Astfel,

spunem: în loc de: dreptul de a practica credinţa dreptul de practicare religioasă; a credinţei religioase; pentru a-şi construi pentru construirea unui un sat sat al lor

Multe forme de infi nitiv se pot înlocui şi cu forme de conjunctiv.De exemplu: ...pentru a-şi construi sat, ... ... ca să-şi construiască un sat

b) Pentru exprimarea unui eveniment din trecut, scrierile istorice folosesc de multe ori forma de prezent a verbelor, şi nu cea de trecut. În felul acesta, povestirea devine mai vie. De exempu: În 1721, ortodocşii români din Giula îşi construiesc o bisericuţă de lemn.În 1771, comunitatea ortodoxă are şi o şcoală.

3. Discursul indirectPentru discursul indirect folosim mai frecvent următoarele verbe:

a) care cer cazul dativ: a spune ca / să, a zice ca / să, a răspunde că, a cere să, a mulţumi pentru etc.

Explicaţii

127

b) care se folosesc cu cazul acuzativ: a întreba dacă /ce / când / cum, a ruga să, a saluta pe, a invita pe, a trimite pe etc. Discurs directExemple: Dan şi Dana, la telefonDan: − Salut, Dana!Dana: − Ciao!Dan: − Ce mai faci?Dana: − Învăţ pentru teza de luni.Dan: − Nu vrei să faci o pauză?Dana: − Ba da. Sunt deja obosită. De ce întrebi?Dan: − Pentru că am luat bilete la fi lm.Dana: − Grozav! La ce fi lm?Dan: − Ghici!Dana: − Nu ştiu.Dan: − La Romeo şi Julieta.Dana: − Perfect! Ce bine-mi pare! La ce oră începe?Dan: − La trei! Vin după tine imediat!Dana: − Mulţumesc! Te aştept!Discursul indirectDan o salută pe Dana.Dana îi răspunde lui Dan la salut.Dan o întreabă (pe Dana) ce mai face.Dana îi zice (lui Dan) că învaţă pentru teza de luni.Dan o întreabă (pe Dana) dacă nu vrea să facă o pauză.Dana e de acord, fi indcă e obosită, dar vrea să ştie de ce o întreabă Dan.Dan îi spune (Danei) că a luat bilete la fi lm.Dana e încântată şi îl întreabă (pe Dan) la ce fi lm a luat bilete. Dan îi cere (Danei) să ghicească, dar ea nu ştie. Atunci Dan îi spune (Danei) că a luat bilete la Romeo şi Julieta.Dana se bucură foarte mult şi îl întreabă (pe Dan) la ce oră începe fi lmul.Dan îi spune (Danei) că începe la ora trei şi că merge după ea imediat.Dana îi mulţumeşte (lui Dan) şi îi spune că îl aşteaptă (pe el, pe Dan).

Propoziţia subordonată introdusă prin dacă:

a) Când dorim să comunicăm ce a întrebat cineva, dar fără să citim întrebarea (fără să o redăm direct)‚ folosim o propoziţie subordonată introdusă prin conjuncţia dacă, atunci când între-barea nu începe printr-un adverb interogativ

spunem: în loc de: L-au întrebat dacă plăteşte cuiva arendă. L-au întrebat: Plăteşti cuiva arendă? Vă întreb dacă doriţi ceva de băut. Vă întreb: Doriţi ceva de băut? b) Tot prin conjuncţia dacă se introduce subordonata condiţională:

Vin dacă mă inviţi. Mergem la ştrand dacă nu plouă.

128

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

cizmar (-i) vatră (vetre)eliberare (eliberări) busuioctemelie (-i) război (războaie) (de ţesut) repopulare (repopulări) hambar (de grâu) (-e)scutire (-i) precedent (-ă; precedenţi, -e)ortodox (ortodocşi) binevoitor (binevoitoare; -i, binevoitoare)comunitate (comunităţi) dreptunghiular (-ă; -i, -e)arendă înfl orat (-ă; înfl oraţi,-e)dare (dări) a-şi revenidar (-uri) a practica (o credinţă religioasă)copon (-i) a se coloniza (-ez)nobil (-i) a (se) învârtoşa (-ez)tocmeală (tocmeli) contra unui preţ, contra unei arendetulei a face tocmeală, a se tocmi (-esc)icoană (-e)

• Ortografi a cuvintelor ortodocşi, fi cşi, nord-est, nord-vest, sud-est, sud-vest

• Forme verbale de infi nitiv precedat de prepoziţii, în loc de substantive

De exemplu:

Mi-a plăcut ideea de a merge pe jos. Pentru a ajunge mai repede, a luat un taxi.

• Propoziţii subordonate introduse prin conjuncţia dacă:

Nu ştiu dacă ai auzit ce s-a întâmplat aseară. Să vezi dacă a venit cineva. Dacă aş învăţa mai mult, aş avea note mai bune.

• Sinonime

dascăl = învăţător; stăpânire = domnie; ţinut = regiune; a aranja = a amenaja; a ţine cont = a avea în vedere; fereastră = geam; ferestuică = gemuleţ; coş = horn; hornar = coşar; a se stabili = a se aşeza; a se înţelege = a se tocmi; a se apuca = a începe;a face o tocmeală = a face o înţelegere

129

Exerciţii

1. Cum s-ar mai putea spune? (Înlocuiţi cuvintele subliniate cu altele posibile!)Model: Stăpînirea turcească a durat aproape 130 de ani. / Dominaţia turcească a durat

aproape 130 de ani.

Stăpînirea turcească a durat aproape 130 de ani.Tot ţinutul era de cîmpie.În aranjarea caselor nu se ţinea cont de nicio regulă.Înainte de a se apuca de construirea unei case, aruncau o pogace. Ferestruicile de la odăi le prindeau cu cuie.Fumul ieşea repede pe hornul bucătăriei.La început, cei care s-au aşezat aici nu trebuiau să plătească dare. Au făcut tocmeala cu proprietarul moşiei.Spre anii 1800, aveau deja şi şcoală cu un dascăl.

2. Transformaţi propoziţiile următoare în altele care să nu cuprindă vorbirea directă. Unde e necesar folosiţi conjuncţia dacă!

Model: Unchiul m-a întrebat: – Îţi place sportul? / Unchiul m-a întrebat dacă îmi place sportul.

Unchiul m-a întrebat: – Îţi place sportul?I-am răspuns: – Îmi place foarte mult.Apoi, el mi-a spus: – Azi începe campionatul naţional de tenis.L-am întrebat: – Acest campionat se organizează în fi ecare an?El s-a mirat: – Cum de nu ştii asta?Apoi, l-am mai întrebat: – Unde o să aibă loc primele partide?Unchiul a întrebat: – Cînd vrei să mergi să le vezi?Eu l-am întrebat pe unchiul Vasile: – Vii şi dumneata?

B

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 129Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 129 2021. 03. 29. 16:12:362021. 03. 29. 16:12:36

130

Lecţia 15 Lecţia a cincisprezeceaA

O mică excursie în trecutul nostru II

La începutul primăverii şi al toamnei(La Sfântul Gheorghe şi Sfântul Mihai)

În trecut, agricultorii ţineau seamă de două mari peri-oade ale anului:– una, de la ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie)

până la cea de Sfântul Mihai (29 septembrie); acesta era timpul celor mai importante lucrări de pe câmp şi al scoaterii animalelor la păscut;– alta, de la Sfântul Mihai până la Sfântul Gheorghe,

după terminarea lucrărilor de pe câmp şi aducerea ani-malelor de la păscut acasă în grajduri; atunci oamenii îşi vedeau de treburile lor legate de muncile din casă şi din jurul casei, precum şi de odihna de iarnă.S-au obişnuit să-şi organizeze o mare parte a vieţii după cele două sărbători. Lucrătorii cu salariu calculat pe zi – numiţi zilieri („zi-leri”) – se angajau la munci cu ziua de Sfântul Ghe-orghe până la Sfântul Mihai. Pentru lunile de iarnă, slugile se tocmeau cu stăpânii de la ziua de Sfântul Mihai până la cea de Sfântul Gheorghe. „Mă duc slugă de iarnă până la Sfântul Gheorghe”, spuneau ei. Plăti-rea datoriilor era fi xată şi ea pentru una dintre aceste zile: „O să-ţi plătesc la Sfântul Mihai (sau la Sfântul Gheorghe)”. În aceste două zile se ţineau şi cele mai mari târguri ale anului. Târgurile din Giula, Bichiş şi Bătania erau căutate de multă lume din această regiune.

(După Bencsik János)

h h )” Î t d ă il ţi i

APRILIE

Tradiţii din bătrâni

De la venirea lor pe locurile de azi şi până nu demult, strămoşii noştri şi-au trăit viaţa după anumite tradiţii moştenite de la părinţii, bunicii şi străbunicii lor. Aveau credinţe şi obiceiuri vechi atât în legătură cu munca de toate zilele, cât şi cu momentele de sărbătoare şi de distracţie. Respectând tradiţiile, ei ţineau ordine în viaţa lor.În zilele noastre, majoritatea tradiţiilor nu se mai practică. Totuşi, pentru a ne cunoaşte trecutul, trebuie să ştim câte ceva şi despre credinţele şi obiceiurile de atunci.

131

Credinţe

Dacă a trăsnit înaintea zilei de Sfântul Gheorghe, se aştepta în anul acela o recoltă bogată. La Chitighaz, se credea că, cu câte zile va trăsni înainte de Sfântul Gheorghe, cu atâtea coroane se va scumpi grâul.

*

În ziua de Paşti, feciorii şi fetele din Bedeu mergeau dis-de-dimineaţă la fântână după apă. Erau curioşi cu cine se vor întâlni mai întâi pe drum. Fetele credeau că feciorul cu care se vor întâlni le va fi soţ sau că viitorul soţ va avea numele acestui fecior. La fel şi feciorii...

Fetele din Chitighaz credeau că se vor mărita mai devreme dacă îşi vor face şapte păpuşi din tulei pe care le vor îmbrăca în rochii, le vor pune într-o oală (numită „ciortoi”) lângă câteva boabe de fasole şi căţei de usturoi, şi vor pune oala aceasta, seara, ca să nu le vadă nimeni, la prima încru-cişare de uliţe.

*

Primăvara, la scoaterea vitelor la păşunea din hotarul satului, vaca de muls era mânată cu o nuia de răchită sfi nţită. În poartă, pe spatele vacii se făcea cu această nuia semnul crucii, spunându-se: „Dumnezeu să o mântuie de cele rele.”În unele locuri (de exemplu, la Bedeu)‚ vacile se scoteau la păşune cu funia. La întoarcerea acasă, gazda trebuia să ţină funia în mâna stângă, apoi, tot cu această mână, s-o arunce în curte peste poartă. Toate acestea se făceau pentru ca „cele rele’’ să nu fure laptele vacii.La Micherechi, se credea că în noaptea zilei de Sfântul Gheorghe laptele poate fi furat şi de strigoi. Pentru a se apăra de ei, seara, băieţii şi fetele rupeau crenguţe de măceş şi le puneau în ferestre, pe uşi, pe porţi şi pe garduri.

(După Lucia Borza, Bencsik János şi Emilia Martin)

Obiceiuri

De Crăciun

În Ajunul Crăciunului, sub masa încărcată cu mâncăruri se punea fân, porumb şi apă pentru „calul lui Crăciun”.Toată noaptea ardea lumina în casă. În dimineaţa Crăciunului, fânul, porumbul şi apa se dădeau animalelor pentru a le feri de boală şi de moarte. (Micherechi).În altă parte, sub masa cu pomul de Crăciun se punea un coş cu porumb boabe. În porumb se făcea cu mâna o mică adâncitură, de parcă un cal şi-ar fi vârât în el botul. Din acest porumb gazda hrănea apoi animalele, ca să aibă noroc la creşterea lor. (Chitighaz).

132

La masa de Crăciun, românii din Bătania puneau în mijloc o farfurie cu grâu. Peste grâu un colac. În colac se înfi gea o lumânare. După ce aprindea lumânarea, gazda dădea cu tămâie prin casă, familia se ruga şi numai după aceasta se aşezau să cineze. Întâi mâncau supă de fasole şi colac numit „sănătate”. Acest colăcaş se împărţea în atâtea bucăţi, câţi membri avea familia. Apoi urma plăcinta cu mac, la urmă, fructele uscate. Din plăcinta cu mac se lăsau atâtea bucăţi, câţi pomi roditori erau în grădina gazdei. În dimineaţa Crăciunului, aceste bucăţi se puneau la rădăcina fi ecărui pom, rostindu-se următoare cuvinte:

„Noi vă hrănim pe voi, Voi ne hrăniţi pe noi.”

De Paşti

Înainte de a merge la biserică, membrii familiei se spălau în apa în care era pus un ban de argint şi un ou roşu. Oul roşu simboliza sănătatea – să înroşească obrajii‚ iar banul trebuia să aducă bogăţie. Fetele se spălau în această apă ca să fi e „văzute şi jucate.”În ziua de Paşti, dis-de-dimineaţă, începea slujba de Învi-ere a lui Isus Cristos, slujbă care se ţine şi azi. Creştinii erau chemaţi la biserică de glasul clopotelor şi al toacei. După Înviere şi până la Înălţarea Domnului (40 de zile) se salutau cu salutul „Cristos a înviat!“ „Adevărat că a înviat!”.Creştinii ieşeau din biserică şi o înconjurau ţinând pra-puri, icoane sfi nte şi lumânări în mână. În acest timp, clopotele sunau fără întrerupere şi se cântau cântecele bisericeşti rânduite Paştilor. Apoi intrau din nou în biserică, unde preotul le împărţea păştiţă (pâine sfi nţită muiată în vin roşu) care simbolizează trupul şi sângele lui Cristos.Sosind acasă de la biserică, gazda îşi saluta familia cu „Cristos a înviat!” Apoi ciocnea un ou roşu cu membrii familiei, rostind toţi împreună: „Cristos a înviat!”Şi numai după aceasta se aşezau la masă pentru dejun.

(După Emilia Martin)

tele sunau fără întrerupere şi se cântau

Lexic

tradiţii = credinţe + obiceiuricoroană (e) = unitatea monetară din acea vreme existentă şi azi în unele ţări(tradiţiile) ţineau ordine în viaţa lor = îi făceau să trăiască după un anumit program, ritm ţineau seamă = luau în consideraţieîşi vedeau de treburi = se ocupau de lucrurile lora (se) mântui = a apăra, a salva de ceva rău; în creştinism: a salva sufl etul de osânda veşnică, de iada (se) hrăni = (cu înţeles vechi) a da omului sau animalului să mănânce(fetele să fi e) văzute = observate, remarcate

Explicaţii

133

toacă = placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele pen-tru a se anunţa începerea serviciului religios sau alte momente ale acestuia la biserică sau la mănăstirePaşti Este un substantiv care denumeşte cea mai mare sărbătoare creştină, are numai formă de plural: „La Paşti sărbătorim învierea lui Cristos”, „La biserică, se cântă cântece rânduite „Paştilor”.La evrei, Paştile rememorează ieşirea din Egipt, sub conducerea lui Moise.Tot în această formă se vorbeşte şi despre „Paştile morţilor”.Apare şi în expresii ca: „Din an în Paşti” = foarte rar : E atât de ocupat că trece pe la noi din an în Paşti. „Paştile cailor” = niciodată: „Ştii când o să-ţi primeşti tu banii de la el? La Paştile cailor”!Se întâlneşte însă şi sub forma de singular: Paşte.Gramatică

Varietatea complementelor de timp constituite prin îmbinarea mai multor cuvinte: în acest timp, în aceste zile, în Ajunul Crăciunului etc. dată de diferitele împrejurări de timp, acţi-une, stare:

În zilele noastre, majoritatea acestor tradiţii nu se practică.Cu câte zile va trăsni înainte de Sfântul Gheorghe...În aceste două zile se ţineau târgurile cele mai mari.Dacă a trăsnit înaintea zilei de Sfântul Gheorghe...În ziua de Paşti, fetele şi feciorii mergeau la fântână.În noaptea dinaintea zilei de Sfântul Gheorghe, laptele poate fi furat de strigoi.În constituirea acestor îmbinări au mare importanţă prepoziţiile în, de, la, cu.

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

străbunici dis-de-dimineaţă/dimineaţa devreme/cu noaptea-n capcredinţă (-e,) a moşteni (-esc)perioadă (-e) a respectarăchită (-e) a se angaja (-ez)funie (-i) a (se) mântui (-esc)căţel (-i) de usturoi a înfi geîncrucişare (încrucişări) de uliţe a rosti (-esc)tămâie a ţine seamă de (ceva)toacă (-e) a-şi vedea de (treabă)icoană (-e)

• Forma de plural a cuvântului Paşti. Variantă: Paşte

• Complementele de timp şi exprimarea raporturilor temporale

134

Exerciţii

1. Exprimaţi-vă altfel!

În locul părţilor subliniate, exprimaţi-vă altfel, mai pe larg, acolo unde este posibil:

Când strămoşii noştri au venit pe locurile de aici...Ei au trăit după anumite tradiţii moştenite de la bătrâni.Unde au trăit strămoşii lor?Acesta era timpul celor mai importante lucrări de pe câmp. Se credea că fânul, porumbul şi apa de sub masa de Crăciun fereau animalele de boli şi de moarte.

2. Puneţi întrebări pentru propoziţiile subliniate:

De la venirea lor aici până nu demult respectau tradiţiile vechi.Respectând tradiţiile, ei ţineau ordine în viaţa lor.Pentru a înţelege trecutul, trebuie să cunoaştem credinţele şi obiceiurile locului.Agricultorii ţineau seamă de două mari perioade ale anului.Acesta e timpul celor mai importante lucrări de pe câmp.S-au obişnuit să-şi organizeze viaţa după tradiţii.Lucrătorii cu salariu calculat pe zi se angajau la munci sezoniere.Plătirea datoriilor era fi xată pentru una dintre aceste zile.Tinerii erau curioşi să vadă cu cine se vor întâlni în drum.La întoarcerea acasă, gazda trebuia să ţină funia în mâna stângă.Funia trebuia s-o arunce în curte.Toate acestea se făceau pentru ca „cele rele“ să nu fure laptele vacii.

3. Compuneri

a) Imaginaţi-vă un târg din trecut: ce se vindea şi ce se cumpăra acolo; cum se comportau oamenii; cum se tocmea vânzătorul şi cumpărătorul.

b) Ce credinţe şi obiceiuri mai cunoaşteţi în afară de cele din lecţie?

c) Explicaţi de ce trebuie să cunoaştem credinţele şi obiceiurile poporului nostru!

135

Despre şcolile româneşti de la noi

BLecţia 15 Lecţia a cincisprezecea

Din anii 1700, până în 1945, românii din Ungaria de azi învăţau româneşte la nişte şcoli foarte sim-ple, care, de obicei, nu aveau decât primele două clase elementare. În aceşti doi ani de şcoală, un dascăl sau o dăscăliţă îi învăţa pe copii să scrie, să citească şi să numere româneşte şi ungureşte.În clasele a III-a şi a IV-a (şcolile săteşti n-au avut niciodată mai multe clase)‚ se preda aproape numai ungureşte, cu toate că cei mai mulţi elevi români nu vorbeau deloc limba maghiară. Religia era singura materie care se preda în limba română.Copiii familiilor sărace (cele mai multe familii erau în această stare) nici nu treceau în clasa a III-a, deoarece la vârsta de 9 ani erau scoşi din şcoală şi daţi de slugă.

O excepţie din trecut: clasele româneşti din Aletea

Într-o zi frumoasă de septembrie a anului şcolar 1940-41, în timpul orei de conversaţie, noi, elevii din clasa a III-a am auzit un zgomot pe coridor. În momentul următor, cineva a bătut la uşă.– Tessék!, a răspuns doamna învăţătoare Kontur. În clipa aceea, a intrat în clasă domnul director Nagy László şi un bărbat tânăr.Toată clasa s-a ridicat în picioare. Prin uşa deschisă, pe coridor, se vedeau vreo zece-douăzeci de copii, fete şi băieţi, mai mici şi mai mari, cu ghiozdane, traiste şi săculeţe în spate sau pe umăr.

– Staţi jos, copii! a ordonat domnul director. Apoi a continuat: Români şi ţigani, ridicaţi-vă! (Se ştie că la Aletea trăiesc demult ţigani care vorbesc româneşte.)Ne-am ridicat vreo şase. Dar dintre români nu toţi!– Vi-l prezint pe domnul învăţător Zaharie Unk. Începând cu ziua de azi, dânsul va fi învăţătorul vostru. Să învăţaţi bine şi să vă purtaţi omeneşte şi cu domnul învăţător!Atunci domnul învăţător ne-a spus:– Luaţi-vă cu voi lucrurile şi veniţi după mine! Am ieşit în coridor, apoi am trecut pe la încă 2-3 clase. Domnul director şi domnul învăţător au intrat, noi îi aşteptam afară. După ce, aşa, ne-am adunat tot mai mulţi elevi, am format coloane (înainte fetele, în urma lor băieţii), iar domnul învăţător ne-a condus la şcoala nouă. Acolo ne-a arătat sala de clasă şi am rămas în recreaţie. Când a sunat clopoţelul, am intrat în clasă. Domnul profesor ne-a spus următoarele:– Copiilor! De azi, sunteţi elevii Secţiei Române a Şcolii Elementare de Stat din Aletea. Cred că ştiţi că aici funcţionează şi o secţie germană. Vă rog să vă străduiţi ca, pe lângă obiectele obliga-torii, să învăţaţi şi limba voastră maternă, româna. Eu, învăţătorul vostru, sunt român din Cenadul Unguresc. Sper şi cred că o să ne împrietenim şi o să ne înţelegem. Aşa să fi e!De aici încolo, la fi ecare început şi sfârşit de zi ne rugam în cor şi ungureşte şi româneşte.

136

Începeam cu: Doamne, Doamne ceresc Tată, Noi pe tine te rugăm, Luminează a noastră minte, Lucruri bune să-nvăţăm.

Sfârşeam ziua cu: Toţi, cu inima curată, Doamne, ţie-ţi mulţumim, Că ne-ai ajutat şi astăzi Lucruri bune să-mplinim. Acasă, am povestit cu toţii cele întâmplate cu noi la şcoală.În ziua următoare, am constatat că unii dintre cei care ieri au trecut cu noi la secţia română n-au venit la şcoală. Au venit însă câţiva părinţi să vorbească cu domnul învăţător.Apoi am afl at că cei care lipseau din clasă s-au reîntors la şcoală şi în clasele de unde au fost aduşi aici ieri. Câteva zile, domnul învăţător se vedea trist.În scurt timp, însă, situaţia s-a schimbat, pentru că au început să vină alţi copii, de la sălaşe şi din sat, care nu ştiau destul de bine ungureşte. Peste câteva săptămâni eram mai mulţi de 40.A fost pentru noi un mare eveniment când ne-a sosit manualul de limba română: „Abecedar şi carte de citire”, editat la Cluj. Conţinea poveşti, snoave, poezii, cântece şi multe altele. După cum ţin minte, era răsfoit cu multă plăcere şi de către părinţi.Mulţumită acestui manual şi domnului învăţător Unk, am îndrăgit şcoala românească şi ne-am însuşit acolo cunoştinţe interesante. În anul următor, s-au înscris la noi şi mai mulţi elevi.Singura şcoală românească de stat în Ungaria înainte de 1945, a fost şcoala noastră.

(După Petru Popuţa)

Începuturile şcolii din Giula

Dacă înainte de 1945 românii de aici aveau numai şcoli cu două clase, sărace în toate privinţele, susţinute de biserici şi ele sărace, din 1946 li s-au asigurat şi lor şcoli de stat. În toamna anului 1945, Parlamentul ţării a hotărât înfi inţarea la Giula a unui gimnaziu românesc cu 8 clase: de la clasa a V-a, până la clasa a XII-a.În primăvara anului următor, doi preoţi giu-lani plini de sufl et, Gheorghe Negru şi Du-mitru Sabău, au umblat prin satele româneşti căutând copii pentru clasa a V-a a acestui gimnaziu. Părinţii au înţeles uşor ce poate însemna pentru viitorul copilului învăţătura la o şcoală de la oraş. Dar s-au împăcat greu cu gândul că de aici încolo copilul lor va trăi departe de ei, la căminul şcolii („la colej”, cum se spunea); şi că se va face „domn”, şi poate se va înstrăina de părinţi. Au avut însă mare încredere în cei doi preoţi, aşa că pen-tru anul şcolar 1946-47 s-au şi înscris 20 de

lă.i t t i l ţi â ă

137

elevi: şapte din Giula, patru din Săcal, trei din Micherechi, doi din Pusta Otlăcii, doi din Ciorvaş, unu din Aletea, unu din Chitighaz.În primii ani, sala de clasă, apoi sălile, erau în clădirea Şcolii maghiare nr.1, iar căminul lângă biserica ortodoxă, acolo unde azi e sediul Episcopiei. O singură sală servea şi ca dormitor, şi ca su-fragerie, şi ca loc pentru învăţat. Copiii dormeau în paturi de fi er, cele trebuincioase pentru gătirea mâncărurilor (făină, zahăr, ouă, legume etc.) erau aduse de către părinţii copiilor. Viaţa la cămin se desfăşura milităreşte, după un program sever. În clasa a V-a învăţau numai băieţi. Primele fete (3) au apărut la şcoală în 1947.Mai târziu, această şcoală giulană a tuturor românilor din Ungaria a fost organizată în 8 clase ge-nerale şi (din 1949) în 4 clase de liceu.În acelaşi timp, şi la sate au început să se formeze şcolile româneşti cu 8 clase.Din 1953 (anul de bacalaureat al primei clase), şcoala poartă numele lui Nicolae Bălcescu. În anul 2009 s-au sărbătorit 60 de ani de la înfi inţarea liceului.

Lexic

excepţie = ceea ce rămâne în afara unei reguli sau obişnuinţesecţia română = totalitatea claselor în care se predă în limba română la o şcoalăsălaş = gospodărie izolată de agricultorisnoavă = scurtă povestire populară cu conţinut hazliua îndrăgi (şcoala) = a ajunge să iubească (şcoala)a-şi însuşi = a învăţa până ştie „colej” = denumirea tradiţională a căminului de elevi la românii din Ungaria, pe baza cuvân-tului „colegiu”sediu = clădirea (centrul) unei instituţii

Gramatică

Ordinea părţilor de propoziţie

SUBIECTUL ATRIBUTUL PREDICATUL COMPLEMENTUL (complementele) Copiii săraci nu învăţau la şcoală decât doi ani.

De multe ori, însă, pentru a ne exprima mai clar sau mai accentuat, aplicăm o altă ordine a părţilor de propoziţie. De exemplu, folosim complementul de timp sau cel de loc (ori amândouă) la început de propoziţie:

Din anii 1700 până în 1945, românii din Ungaria de azi învăţau româneşte... În clasele a III-a şi a IV-a, se predă ungureşte.Atunci, domnul profesor ne-a spus...Acolo, ne-a arătat sala de clasă.Înainte de 1949, la Giula nu era liceu românesc.

Explicaţii

138

Reţineţi...!

• Cuvintele şi expresiile

clasă (-e) elementară (-e) a edita (-ez)materie (-i) de predare a susţinedisciplină (-e) de studiu a funcţiona (-ez)excepţie (-i) a-şi însuşi (-esc)oră de conversaţie a răsfoi (-esc)obiect (-e) obligatoriu (-i) plini de sufl et/cu sufl et = entuziaştisălaş (-e) a se ridica în picioareepiscopie (-i) a ţine minteşcoală confesională / de stat sever (-ă; -i,-e) în toate privinţelegimnaziu (-i) de aici încolomilităreşte a avea încredere în cineva

• Folosirea substantivelor în formă de plural când se referă la mai multe obiecte enumerate: clasele I şi a II–a; grupele de începători şi avansaţi; cunoştinţele de limbă şi literatură română.

• Folosirea complementelor de timp şi de loc la începutul propoziţiilor:Azi va fi timp frumos. În satul nostru nu este liceu.

Exerciţii

1. Puneţi întrebări pentru părţile de propoziţie subliniate!Din anii 1700 pînă în 1945, românii de aici aveau şcoli sărăcăcioase.În clasele a III-a şi a IV-a, se preda numai în limba maghiară.Copiii săraci nu învăţau decât două clase, deoarece erau daţi de slugă.Elevii din clasa a III-a au auzit un zgomot pe coridor.Ne-am ridicat vreo şase.Începând cu ziua de azi, Zaharia Unk va fi învăţătorul nostru.Acolo, ne-a arătat sala de clasă.Domnul învăţător ne-a spus următoarele:...În scurt timp, situaţia s-a schimbat.Manualul era răsfoit cu multă plăcere şi de părinţi.Părinţii aveau mare încredere în cei doi preoţi.

2. Compuneria) Ce ştiţi despre trecutul şcolar al părinţilor şi bunicilor?b) Imaginaţi-vă cum se desfăşura în trecut o oră la şcoală.c) Înşiraţi cele mai obişnuite propoziţii imperative rostite de profesori la şcoală.

Exemple: Deschideţi caietul! Scrie pe tablă!

139

Recapitulare I

Vocabular

Lecţia 16 Lecţia a şaisprezecea

Cuvinte şi expresii folosite în conversaţia despre:

timp

– Cât e ceasul? Cât e ora? Ce oră e? ( – Când?)– Este ora 6 fi x, 6 şi 5, 6 fără 5. – La ora asta. – La (de la... până la...) ce oră? – Seară de seară. (Zi de zi)– La (de la... până la...) ora 6. (– Cât timp?) – Timp de mai multe secole.

viaţa şcolară

– Te-a ascultat azi? În ce limbă se predă la şcoala voastră?– Da.– La ce? Profesorul ascultă 2 elevi.– La română. Pune note mari sau mici.– Ce notă ai luat?– Un cinci.

profesii şi sectoare de activitate

La ce oră plecaţi la serviciu? La ce întreprindere lucraţi? Cu ce faceţi naveta? Mă întorc (de la serviciu) la ora 4.

*

Profesii: agricultor, inginer agronom / mecanic / constructor / de mine / de drumuri şi poduri, miner, muncitor forestier / feroviar, medic specialist / de famile / veterinar, ospătar, chelner, me-canic, şofer, casieriţă, vânzătoare, ghid, profesor, scriitor, om de ştiinţă, artist, actor, compozitor, muzician etc.

Sectoare de activitate: agricultură, arhitectură, artă, artizanat, industrie, transporturi, comerţ, sănă-tate, ştiinţă, artă, turism etc.

AB

140

cumpărături

Mergem după cumpărături. Ce doriţi, vă rog?Intrăm într-o alimentară. Cât costă?...într-un magazin (universal). Vreţi să-mi cântăriţi 100 gr de... ...într-un supermarket...într-un mallTrecem la raionul de confecţii. Ce număr aveţi (la cămaşă)?E multă lume. Stăm la coadă. Poftiţi restul!

sănătate, boli

– Azi este program Am fost la doctor.la dispensar? Doctorul m-a consultat.

– Ce ai (aveţi)? ...mi-a luat temperatura.– Mă doare în gât / gâtul ...mi-a făcut o injecţie.– Am gripă. N-am o boală gravă.– Am guturai. Trebuie să ţin regim.

sport, pasiuni şi interese

– Ce sport faci? Care-i rezultatul? Care-i scorul?– Fac atletism. / Joc tenis. Care-i echipa campioană? / Cu care echipă ţii?– Ce te pasionează / interesează? – Pescuitul. / Grădinăritul. – Colecţionez timbre / reviste etc.

călătorie, transporturi

Luăm trenul de Arad. De la care linie pleacăAm pierdut / am scăpat trenul ...?trenul. Suntem în tren. Câtă întârziere are acceleratul 202?Azi nu circulă trenurile. De unde pleacă autobuzul spre Seghedin?Conductorul controlează Luaţi tramvaiul / autobuzul nr. 10!biletele.

oraş, sat, clădiri

Pe ce bulevard suntem? casă cu acoperiş de ţiglă / de stufUnde se afl ă primăria? case cu crestături în lemnCe reprezintă monumentul case-muzeuacesta? case cu stâlpi ciopliţiSatul are trotuare asfaltate. clădire cu coloane de piatră

141

mâncăruri – la restaurant

Cu ce vă pot servi? Să comandăm de pe lista de bucate: Pentru gustare vă servesc... salată de vinete, supă de pasăre, ciorbă ţărănească,Serviţi, vă rog, ...! friptură, pui pane, cartofi prăjiţi;o salată verde, Ce ne puteţi recomanda un suc, o apă minerală plată / carbogazoasăpentru felul întâi, ...feluldoi, ...felul trei?

muzică

Ascultăm muzică la radio, Acum să cânte muzica!la CD-player. Cântă orchestra...Aş dori nişte CD-uri Ştii să cânţi la pian, cu muzică românească. ...la vioară, ...din fl uier?Ştii să cânţi după note? la vreun instrument?Nu cunosc notele.

teatru

Am văzut pe afi ş că Spectacolul începe la ora 7.la teatru se joacă piesa... Spectacolul are succes laActorii, actriţele au apărut public.pe scenă. Publicul aplaudă.Azi are loc repetiţia generală a piesei.

fi lm

Deseară mergem la un fi lm, Ce fi lm rulează?la Cinematograful Petőfi . Cine este regizorul? Cine sunt actorii principali?

142

Exerciţii recapitulative

A1. Povestiţi evenimentele ultimei ore de limba română!

Folosiţi, între altele, cuvintele ori expresiile: a suna de intrare, a suna de ieşire, a controla, temă, a explica, a fi ascultat (ă), a răspunde.

2. Cumpărături.

Intraţi într-un magazin universal!Purtaţi câte un dialog:

a) cu vânzătoarea;b) cu casieriţa.

3. Faceţi o descriere generală a Budapestei! (Dunărea, bulevardele, pieţele, parcurile, clădirile mai importante.)

4. Vorbiţi despre activitatea culturală care se desfăşoară în şcoala voastră. Enumeraţi câteva spec-tacole susţinute de colegii voştri, precum şi acţiunile la care participaţi.

143

B1. Enumeraţi magazinele cunoscute din oraş!

Descrieţi amănunţit o librărie sau un alt magazin în care intraţi des.

2. Profesii, ocupaţii

Relataţi ce lucrează un bucătar, un inginer, un doctor, un profesor, un şofer, o femeie de serviciu.

3. Boală, sănătate

a) Enumeraţi câteva boli frecvente!b) Spuneţi ce măsuri preventive se iau pentru a ne feri de gripă!c) Relataţi sfaturile primite cel mai des de la medicul de familie!

4. Enumeraţi sporturile pe care le cunoaşteţi!

Relataţi despre ultima întâlnire sportivă la care a participat şcoala, respectiv clasa voastră!

5.Transporturile, circulaţia

Enumeraţi ce mijloace de transport rutier, maritim, fl uvial şi aerian cunoaşteţi!

6. Oraş, sat

Faceţi o relatare din care să reiasă aşezarea geografi că a localităţii voastre natale!

7. Muzică

Prezentaţi una din echipele de dansuri populare româneşti cunoscute şi îndrăgite de voi!

8. Ce fi lm românesc aţi văzut?

Enumeraţi actori sau regizori români cunoscuţi!

144

IIGramatică

ACitirea cuvintelor care conţin litera x: cs: text, explică, taxi, taxă, taxator x = gz: exact, exerciţii, examen, a examina, examinator, exemplarDiferenţele de sens dintre verbele: a merge – a pleca – a porni

Unde mergi? Mergeţi acasă? Mergi cu maşina?Plecăm peste 5 minute. Trenul pleacă de la linia a II-a.Trenul a şi pornit. După mici pregătiri, am pornit la drum.

Forma adjectivului dragăa) Formă unică la masculin şi feminin

singular şi plural: Dragă Ionele, Dragă Maria, Dragă mamă şi tată, Dragă Ana şi MihaidarDragi părinţi, Dragi colegi, Dragi colege

b) Forma variabilă articulată cu articolul hotărât când e urmat de posesivul meu, mea, mei, mele: Dragul meu, Draga mea, Dragii mei, Dragile mele, Dragul nostru, Draga noastră, Dragii noştri, Dragile noastre

Modul gerunziu al verbelora) Valoarea modală: Îşi începe timpul liber, citind ziarele şi revistele.

(Cum îşi începe timpul liber?)b) Valoarea temporală: Căutându-se prin buzunare, şi-a dat seama că...

(Când şi-a dat seama că...?)c) Valoarea condiţională: Învăţând, ar fi ştiut... (Cu ce condiţie ar fi ştiut?)d) Scrierea cu liniuţă de unire a pronumelor refl exive şi personale postpuse gerunziului:

apropiindu-mă; apropiindu-te; cerându-i; scriindu-mi; trezindu-se

Formele de imperfect ale verbelor– Folosite deseori în locul formelor de trecut ale modului condiţional-optativ: (Dacă am fi văzut...) Dacă vedeam... (Ar fi fost frumos să...) Era frumos să...

145

BArticularea numelor zilelor:

luni – lunea marţi – marţea miercuri – miercurea vineri – vinerea

Locuţiunile verbale cu: a da, a face, a puneMaria mi-a dat o mână de ajutor.Cine a pus în scenă această piesă?Am făcut rost de un CD grozav.

Forma de dativ a pronumelor personale cu verbe unipersonale a-i fi foame a-i cere

Mi-e Îmi Ţi-e Îţi Îi e foame / sete etc. Îi cere să... Ne e Ne Vă e Vă Le e Le

Verbe pronominale cu două pronume (în dativ şi acuzativ) a i se părea

Mi Ţi I se pare că... Ni Vi Li

Pronumele şi adjectivele demonstrative

a) Regulile de folosire

Înaintea substantivelor se folosesc formele: acest..., acel..., aceasta..., acea...

Substantivele nu se articulează precedate de adjectivul demonstrativ.Acest băiat.

146

– După substantive şi ca pronume se folosesc formele în -a: ...acesta ...acela; ...ăsta, ...ăla (cu nume de persoane formele populare de depărtare au sens peiorativ)Acesta. Acela. Ăsta. Ăla.

Substantivele urmate de adjective demonstrative în -a se articulează întotdeauna.b) Declinarea– De cele mai multe ori se folosesc construcţiile: adjectiv demonstrativ + substantiv nearticulat:

Primăria acestui oraş; ...acelui oraş– Mai rar, substantivul articulat urmat de adjectivul demonstrativ în -a, caz în care se declină

ambele elemente:Primăria oraşului acestuia; ...oraşului aceluia

Viitor popular cu a avea am să..., ai să... Am să vă recomand la toată lumea. Ai să vezi mâine ce lume multă o să fi e aici.

Modul imperativ al verbului a fi

Afi rmativ:Fii atent!Forma negativă:Nu fi necăjit!Perfectul simplu al verbelorintrai; bătui; găsii; coborâi;intraşi; bătuşi; găsişi; coborâşiMai-mult-ca-perfectul verbelorintrasem; bătusem; găsisem; coborâsem;intraseşi; bătuseşi; găsiseşi; coborâseşifusesem, avusesem, mersesemFolosirea corectă a unor prepoziţii de Profesorii se plâng de el.

Mişulică se pregăteşte de repetiţie.Cartea de istorie. Cartea de bucate.Îngheţată de vanilie. Tort de ciocolată. Pahar de vin. Un litru de lapte.

la La ce ai fost ascultat azi?Trenul soseşte la linia a III-a.La felul doi pot să vă servesc un pui la tavă.Merg la Giula. Am examen la matematică. Sunt corigent la istorie.Mă pricep la calculatoare. Sunt bun la engleză.

147

1. Copiaţi următoarele propoziţii în caietele voastre punând liniuţa de unire acolo unde se cere!

Model: De unde îl cunoaşteţi pe Ionică? / De unde-l cunoaşteţi pe Ionică?

De unde îl cunoaşteţi pe Ionică?De ce îmi spui asta tocmai mie?Pe dânsa încă nu o cunosc.De ce nu îţi place fi lmul ăsta?Nimeni nu îi zice Costică.

2. Formulaţi oral câte trei propoziţii cu folosirea verbelor a merge, a pleca, a porni, comparând propoziţiile între ele. Observaţi deosebirea de înţeles dintre cele trei verbe!

Exerciţii recapitulative

A

B1. Scrieţi în caietele voastre câte 3 propoziţii folosind verbele a pârî, a se hotărî, a mânca, a bea

– la persoana I-II-III singular!

Model: Nu ştii cine mă pârăşte? / Nu-mi place să pârăsc. / E urât să pârăşti.

2. Formele de viitor ale verbelor. Puneţi la viitorul literar şi popular, verbele de mai jos:

Săptămâna viitoare (fac) o călătorie prin ţară.Dacă trenurile (nu întârzie), (termin) programul în 7 zile.(Vezi) în fotografi i prin ce locuri frumoase am trecut.Natura ne (aşteaptă) cu cele mai frumoase culori de toamnă.Voi când (plecaţi) la drum?Anul acesta nu (mergem) nicăieri.

148

1

Povestirea

Prin această formă de compunere se comunică diferite întîmplări. Deseori însă din povestire reies şi sentimentele autorului.Întîmplările se desfăşoară în anumite împrejurări, iar locul poate cuprinde nişte lucruri caracteris-tice. De aceea povestirea poate cuprinde descrieri ale unui loc sau ale anumitor lucruri.Întîmplările povestite sînt în legătură strînsă şi cu anumite persoane. Pentru a le cunoaşte, ele sînt caracterizate. Astfel, povestirea conţine şi caracterizări de personaje.Personajele sînt prezentate uneori cît se poate de viu. De exemplu, sînt puse să vorbească direct, sub formă de dialoguri.Părţile povestirii, cu descrieri, cu caracterizări, cu dialoguri alternează. De exemplu:„Tabăra noastră era într-o pădure deasă. Corturile ——— locul întîmplăriierau presărate printre brazii înalţi de vreo 20 m.Peste pădure se întindea o linişte mare, de noapte. ——— descriereParcă am fi într-o tabără pustie.Ce e drept, numai cei doi paznici sînt acasă. ——— întîmplăriCeilalţi au plecat în căutarea a doi prieteni care s-aurătăcit undeva prin munţi şi nu s-au întors acasă seara.Dar, pst! Parcă se aude gălăgia celor plecaţi.Ei sînt, nu-i nicio îndoială! În sfîrşit, au sosit! ——— sentimentŞi încă împreună cu cei doi rătăciţi!– Pe unde v-aţi pierdut, măi, alpiniştilor?! ——— dialog– Nu ne-am pierdut. Am ajutat o grupă de şcolari.S-a întîmplat un accident...Sandu, care ne spune toate acestea, este un băiat ——— caracterizarerobust, un tip sportiv. Trebuie să-l apreciem că asărit în ajutorul altora...”etc.De multe ori, aşa ca şi în exemplul de mai sus, povestirea începe cu prezentarea locului.În majoritatea cazurilor întîmplările din povestire apar în ordine cronologică. Uneori însă – asta se vede şi mai sus – totul începe cu cel mai emoţionant moment al întîmplărilor (tinerii din tabără au plecat în căutarea celor doi) şi de aici sînt depănate, invers, toate celelalte evenimente.În povestiri sînt frecvente formele de imperfect şi mai mult ca perfect:„Pe vremuri mergeam cu oile peste munţi. Uneori treceam şi Dunărea...”Nici nu ajunsesem bine la cabană, cînd s-a pornit furtuna.

IIICunoştinţe de compunere

ABABA

Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 148Román TK_33273_2_2021_Csk.indd 148 2021. 03. 29. 16:12:412021. 03. 29. 16:12:41

149

2

Scrisoarea ofi cială şi scrisoarea particulară

Este forma de compunere prin care o persoană se adresează în scris direct altei persoane.Autorul scrisorii îşi exprimă rugămintea, sentimentele sau povesteşte diferite întâmplări, caracte-rizează persoane, descrie lucruri, scrie despre convorbirea sa cu o altă persoană etc. Prin urmare, scrisorile – la fel ca şi povestirile – pot cuprinde elementele tuturor formelor de compunere: dia-loguri, caracterizări, descrieri, povestiri.Scrisorile sunt de două mari tipuri: ofi ciale şi particulare. Dintre deosebirile lor, merită să fi e cu-noscute înainte de toate unele formule de corespondenţă caracteristice.

a) Cererea

Câteva formule caracteristice:

Stimate Domnule Director, ...........................

Subsemnatul (Subsemnata) ...................... , vă rog să binevoiţi a mă anunţa

despre ............ . Alăturat vă trimit ............ . Cu mulţumiri anticipate ............,

Cu stimă: .....................................

Exemplu:

Stimate Domnule Preşedinte,

Răspunzând la scrisoarea dv. din 31 iunie, vin să vă comunic că aşteptăm delegaţia pen-

tru ziua de 1 august.

............................................................................................................................................Vă rog să binevoiţi a ne anunţa despre ora sosirii delegaţiei.

Cu salutări colegiale:

................................... director

Giula, 15 iulie 2010

150

b) Scrisoarea particulară

Câteva formule caracteristice:

Dragă Ionică (Florica), .................................... M-am bucurat de rândurile tale

............................. . În scrisoarea următoare o să-ţi scriu mai pe larg ............................. .

În aşteptarea răspunsului ............................ . Salutări călduroase ....................................,

Cu (mult) drag ................................. .

Exemplu:

Dragă Rica,

Ieri am primit rândurile tale într-un moment când aveam mare nevoie de ele. Iartă-mă că

îţi scriu abia acum, dar...

Aici e răcoare şi se poate petrece o vacanţă plăcută şi liniştită. Liniştită, dar nu pentru

mine. Sunt trei săptămâni de când Gelu nu mi-a trimis nici un rând...

............................................................................................................................................

Tu ce mai faci? Răspunde-mi repede, pentru că săptămâna viitoare plecăm la mare... Salutări şi lui Andrei.

Te sărută a ta Cora

Râşnov, 2 iulie 2010

Exerciţii recapitulative

1. Povestiţi o întâmplare hazlie. Povestirea să cuprindă locul şi împrejurările întâmplării, ca-racterizarea personajelor, prezentarea propriu-zisă a întâmplării, atitudinea şi sentimentele participanţilor.

2. Vorbiţi despre avantajele poştei electronice.

151

Cuprins

Lecţia 1

A Conversaţii de toate zilele (cotidiene) ..................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 2

A Date personale ......................................................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 3

A Prezentarea ...........................................................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 4

A Cum e vremea? Cum să ne îmbrăcăm? ................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 5

A Unde locuiţi? / Unde staţi? ...................................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 6

A Unde staţi? / Unde locuiţi? ...................................................................................................

B ...............................................................................................................................................

Lecţia 7

RECAPITULARE ..................................................................................................................

I. VOCABULAR A şi B ..........................................................................................................Exerciţii recapitulative ...................................................................................................

II. GRAMATICĂ A şi B ..........................................................................................................Exerciţii recapitulative ...................................................................................................

III. CUNOŞTINŢE DE COMPUNERE A şi B ......................................................................1. Compunerea sub formă de dialog .....................................................................................2. Caracterizarea persoanelor ................................................................................................3. Descrierea unui peisaj, a unui colţ din natură ...................................................................

3

6

10

14

17

21

25

30

34

39

42

47

51

5153

5457

58585859

152

Lecţia 8

A Momente dintr-o zi obişnuită ..............................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 9

A Din programul unei zile libere .............................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 10

A Mişcare, sport = sănătate .....................................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 11

A Vizită în România I ..............................................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 12

A Vizită în România II ...........................................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 13

A Vizită în România III ...........................................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 14

A O mică excursie în trecutul nostru I ....................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 15

A O mică excursie în trecutul nostru II ...................................................................................B ..............................................................................................................................................

Lecţia 16

RECAPITULARE .................................................................................................................

I. VOCABULAR A şi B .........................................................................................................Exerciţii recapitulative ...................................................................................................

II. GRAMATICĂ A şi B .........................................................................................................Exerciţii recapitulative ...................................................................................................

III. CUNOŞTINŢE DE COMPUNERE .................................................................................1. Povestirea .........................................................................................................................2. Scrisoarea ofi cială şi scrisoarea particulară .....................................................................

6064

6975

8186

9197

101106

112116

119124

130135

139

139142

144147

148148149