Embed Size (px)
Citation preview
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Specializarea Geografia Turismului
LUCRARE DE LICENȚĂ
Candidat – Dragoș Gabriel CHIȚAC
Profesor Coordonator – Conf. Dr. Cristian SECU
Iași, iulie 2013
2
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Specializarea Geografia Turismului
LUCRARE DE LICENȚĂ
Influența Primăverii Arabe
asupra turismului din
nordul Africii
Candidat – Dragoș Gabriel CHIȚAC
Profesor Coordonator – Conf. Dr. Cristian SECU
Iași, iulie 2013
3
Cuprins Rezumat ......................................................................................................................................................... 5
Capitolul I. Introducere ...................................................................................................................................... 6
1. Introducere în conceptul de Primăvară Arabă ............................................................................................ 6
1.1 Etimologie ............................................................................................................................................ 6
1.2 18 decembrie 2010 ............................................................................................................................... 6
1.3 Cauze.................................................................................................................................................... 6
2.Evoluția spațiului geografic și a economiilor din Nordul Africii................................................................ 7
2.1 Scurtă istorie a Africii de Nord ............................................................................................................ 7
2.2 Descrierea țărilor nord-africane implicate în Primăvara Arabă ......................................................... 11
2.3 Africa și turismul ............................................................................................................................... 16
Capitolul II. Turismul în țările afectate de Primăvara Arabă ........................................................................... 17
1. Potențialul turistic al Africii de Nord ....................................................................................................... 17
1.1. Elemente naturale importante pentru potențialul turistic .................................................................. 17
1.2. Elemente antropice importante pentru potențialul turistic ................................................................ 20
2. Principalele tipuri de turism prezente în Africa de Nord ......................................................................... 24
2.1. Turismul medical .............................................................................................................................. 24
2.2. Turismul de afaceri ........................................................................................................................... 25
2.3. Eco-turismul ...................................................................................................................................... 25
2.4. Backpacking ...................................................................................................................................... 26
2.5. Turismul istoric și cultural ................................................................................................................ 26
3. Fluxuri turistice – Africa de Nord ............................................................................................................ 27
3.1.Evoluția numărului de turiști / țară .................................................................................................... 27
3.1.1. Analiza graficelor cu numărul de turiști pe țări ............................................................................. 28
3.2. Agențiile de turism românești și pachetele turistice nord-africane ................................................... 33
3.3. Concluzii –fluxuri turistice ............................................................................................................... 35
Capitolul III. Evoluția turismului în țările afectate de Primăvara Arabă ......................................................... 37
1. Evoluția PIB-ului și aportul turismului .................................................................................................... 37
a. Evoluția PIB-ului în Algeria (%) ......................................................................................................... 37
b. Evoluția PIB-ului în Egipt (%) ............................................................................................................. 38
c. Evoluția PIB-ului în Libia (%) ............................................................................................................. 38
d. Evoluția PIB-ului în Maroc (%) ........................................................................................................... 39
e. Evoluția PIB-ului în Tunisia (%) ......................................................................................................... 39
2. Contribuția turismului la PIB-ul nord-african .......................................................................................... 40
3. Contribuția turismului la numărul de angajați ......................................................................................... 42
4. Investiții în turism .................................................................................................................................... 44
4
Deschiderea unei afaceri ......................................................................................................................... 45
5. Transporturile aeriene – numărul de pasageri .......................................................................................... 47
6. Industria hotelieră în Africa de Nord ....................................................................................................... 48
7. Perspective de viitor pentru Africa de Nord ............................................................................................ 49
Componenta politico-economică ........................................................................................................... 49
Incercarea țărilor arabe de a readuce turiști ........................................................................................... 51
Concluzii .......................................................................................................................................................... 53
Bibliografie ...................................................................................................................................................... 54
5
Rezumat
Africa este cel de-al doilea continent ca mărime din lume și cel mai populat după Asia. Din acest motiv
orice activitate economică este importantă și reprezintă un domeniu de studiu incitant pentru mulți
cercetători. Această zonă a cunoscut multe perioade fluctuante, cu schimbări politice, religioase și etnice
rezultând zone culturale unice în lume. Aici se încadrează și Africa de Nord, componentă a Africii ce este
separată de Africa Subsahariană de cel mai mare deșert al lumii, Sahara.
Primăvara Arabă este o serie de evenimente conflictuale ce s-a răspândit în Orientul Mijlociu și Africa de
Nord, începând cu sfârșitul anului 2010. Aceste proteste au avut amplori diverse și ca elemente comune
găsim regimul totalitar, religia dominantă a țării și cauzele.
Unind aceste două concepte am considerat că va rezulta un subiect interesant de analizat și studiat, aceste
considerente fiind susținute și de înclinările personale spre studierea influențelor conflictelor asupra
economiei și mai ales asupra turismului.
Ca obiectiv major mi-am propus întocmirea unor baze de date cu informații cât mai actualizate referitoare
la evoluția turismului în țările nord-africane, operațiune urmată de construcția unor grafice pe baza acestor
baze de date; al doilea mare obiectiv a fost realizarea unei analize cât mai complexă și completă asupra
potențialului turistic din țările vizate și modul în care Primăvara Arabă a afectat acest potențial iar nu în
ultimul rând obiectivul a fost să creez o lucrare cursivă, educativă și care să aducă cât mai multe lămuriri
celor care se întreabă cum Primăvara Arabă a influențat turismul.
Analizând obiectivele propuse pot spune că mi-am atins scopul, graficele cuprinse în lucrarea de față au
caracter informațional, sunt făcute pe baza unor informații actualizate iar aspectul ușurează analiza, putând fi
folosite în orice analiză viitoare; analiza potențialului a fost făcută pe baza prestigiului obiectivelor (numărul
de turiști, includerea pe Lista obiectivelor UNESCO etc.), iar restul lucrării este în simetrie cu aceste
obiective.
Pentru realizarea lucrării au fost folosite informații din cărți de specialitate, lucrări tematice dar și articole
din mass-media, și au fost consultate site-uri de internet (toate fiind de încredere și informația verificată din
mai multe surse). Documentarea a fost o experiență folositoare, ajutându-mă să conștientizez importanța
selectării informației și m-a făcut să descopăr și să aleg noi metode de analiză a informației și a rezultatelor.
Au existat unele limitări referitoare la regimurile totalitare, în special în cazul Libiei, care au redus din
importanța unor grafice, însă am încercat să limitez acest factor, analizând datele existente.
6
Capitolul I.
Introducere
1. Introducere în conceptul de Primăvară Arabă
1.1 Etimologie
Primăvara arabă ca și termen (eng. Arab Spring) a pornit cel mai probabil de la jurnalistul
american Marc Lynch, care l-a folosit în 6 ianuarie 2011 într-un articol publicat de revista Foreign
Policy – denumit ,,Obama’s ‘Arab Spring’?’’. Pe de altă parte Joseph Massad de la publicația al-
Jazeera spune că ,,termenul nu a fost întâmplător ales, ci face parte din strategia Statelor Unite ale
Americii de a controla scopurile mișcărilor’’. Numele este și o aluzie la Primăvara Popoarelor din
anul 1848 sau la Primăvara de la Praga din 1968. Datorită succeselor electorale ale islamiștilor
perioada de desfășurare a evenimentelor a fost denumită și Primăvara Islamică sau Iarna Islamică.
1.2 18 decembrie 2010
Primăvara Arabă este un val revoluționar de demonstrații, proteste și războaie ce au ocupat lumea
arabă începând cu data de 18 decembrie 2010. Pentru a diferenția puțin gravitatea evenimentelor
petrecute, trebuie spus că dictatorii au fost înlăturați de la putere în Tunisia, Egipt, Libia și Yemen,
revolte civile au avut loc în Bahrein și Siria, proteste majore au izbucnit în Algeria, Irak, Iordania,
Kuweit, Maroc și Sudan iar proteste minore au fost în Liban, Mauritania, Oman, Arabia Saudită,
Djibouti și Sahara Occidentală. Țările bogate în petrol au reușit să evite conflictele, familiile care se
aflau la putere rămânând acolo.
1.3 Cauze
Deși cauzele pornirii Primăverii Arabe sunt numeroase și complexe, majoritatea analiștilor sunt
de acord că situația economică e principala cauză. Dintre factorii importanți și decisivi voi aminti:
dictatura aspră, monarhia absolută, violarea drepturilor omului, corupția guvernamentală, declinul
economic, șomajul crescut, sărăcia extremă și unii factori demografici, precum procentul de
populație slab educată etc.
Un alt punct de vedere destul de interesant și puțin cercetat îi aparține filosofului slovenian Slavoj
Zizek, care este de părere că protestele iraniene din 2009 reprezintă punctul de pornire al Primăverii
7
Arabe. Revoluția din Kîrgîzstan din 2010 se poate adăuga la această listă a evenimentelor-
declanșatoare.
Unul dintre cele mai dramatice și periculoase motive pentru care populația se revoltă este lipsa
mâncării și creșterea prețurilor în industria alimentară. Acest aspect este dezvoltat de Breisinger
Clemens, Ecker Olivier și Perrihan Al-Riffai și publicat în 2011 de către IFPRI (International Food
Policy Research Institute). Conform acestui raport țări ca Egipt, Maroc, Tunisia sau Libia au creșteri
economice cu 5-6% în medie pe an între 2005-2010 conform datelor oficiale, însă experți externi
sunt de altă părere și aduc ca și contra-argument situația precară a locurilor de muncă, insecuritatea
alimentară sau inegalitaea socială.
Și un ultim factor destul de important este prezența petrolului; astfel Tunisia și Egipt țări mai
puțin bogate decât Libia sau alte țări din Orientul Mijlociu nu și-au putut controla masele cu acest
aspect.
2.Evoluția spațiului geografic și a economiilor din Nordul Africii
2.1 Scurtă istorie a Africii de Nord*
2.1.1 O Sahara total diferită – 8000-3000 î.e.n.
In această perioadă Sahara era o regiune total diferită față de cea actuală, peisajul ei primitor
oferind adăpost pentru rinoceri, hipopotani, girafe , chiar și elefanți și pești. Dat fiind aceste
condiții, se pare că acesta este locul și momentul în care comunitățile neolitice au trecut de la
vânătoare și cules la păstorit și creșterea vitelor. Picturile lor rupestre sunt dovezi clare ale acetui
lucru. Un alt lucru care reiese din aceste picturi este faptul că acei oameni domesticiseră deja
câinele, dar și că purtau piei de animale ca haine.
In jurul anului 3000 î.e.n. o schimbare treptată în clima zonei a transformat Sahara în deșertul de
astăzi. De altfel se pare că de-a lungul mileniilor astfel de modificări -de la umed la uscat și invers-
au influențat puternic zona. Cu cât devenea mai aridă, cu atât mai mult Sahara devenea o barieră
între coasta mediteraneană și restul Africii. Cam în această perioadă Africa de Nord devine „casă”
pentru una dintre primele mari civilizații, și anume egiptenii.
8
2.1.2 Prima civilizație a Africii
Rădăcinile naturale ale Egiptului par a fi de origine nord-estică, și anume din așa numita
Semilună Fertilă –teritoriul dintre Peninsula Sinai și Golful Persic. Similar, Etiopia, o altă civilizație
timpurie a Africii are puternice influențe din Peninsula Arabică, aflată la mică distanță – doar Marea
Roșie separând aceste două regiuni. Astfel Egipt și Etiopia, flancate de deșert în vest și de junglă în
sud, au evoluat la început în totală izolație față de restul Africii.
Ceea ce a adus Egiptul în contextul nord-african a fost dezvoltarea rutelor maritime de către
fenicieni, în, aproximativ, secolul 8 î.e.n. Incepand cu acest moment fenicienii își impun puterea
prin construirea Cartaginei, una dintre cetățile feniciene aflate pe tărmul Africii de Nord. Cu toate
acestea interiorul teritoriului rămâne ocupat de berberi, triburi nomadice a căror origine nu este
cunoscută, dar se crede că sunt în regiune din anul 2000 î.e.n. Din anul 300 î.e.n. coasta Africii de
Nord are în Alexandria unul dintre cele mai strălucite orașe ale lumii mediteraneene. Dar, întreaga
regiune va cădea în curând sub conducerea Romei, odată cu distrugerea Cartaginei în 146 î.e.n. și
anexarea Egiptului în 30 î.e.n.
2.1.3 122 î.e.n – sec.VII e.n. – Romani, vandali și apoi romani din nou
De la cucerirea ei și până la încercarea de a construi o colonie romană, peste Cartagina au trecut
mai puțin de 25 ani. Cu toate că era considerat un loc cu influențe negative iar romanii credeau în
existența unor creature malefice în zonă, Iulius Cezar a fost cel care a inițiat înființarea unei colonii
acolo. După moartea sa Cartagina se dezvoltă într-un înfloritor oraș roman, cunoscut ca, colonia
Julia Carthago. Până la jumătatea primului secol după Hristos această colonie devine al doilea cel
mai mare oraș -după Roma, din Imperiul Roman. Aceste fâșii de teren fertile se regăsesc și astăzi pe
teritoriul Marocului, Algeriei, Tunisiei și Libiei continuându-se în provinciile egiptene, unde Nilul
le-a permis romanilor accesul în interiorul continentului.
După această dominație romană a sosit momentul ca zona să fie cucerită de regele Vandalilor –
Gaiseric în 439 e.n. Odată cu această victorie Imperiul Vandal a cucerit și Sicilia, Sardinia, Corsica
și Insulele Baleare, ba chiar au avut și o invazie în actuala Italie în 455. Dar existența acestui
imperiu a fost de scurtă durată, el fiind anihilat de Expediția Bizantină din 533.
Intreaga coastă nord-africană este readusă sub domnia Romei în 533 de către generalul
Belisarius, acesta învingându-i pe vandali. Autoritatea împăratului este readusă, excepție făcând
colțul nord-vestic al Afrcii, unde s-a încercat construirea câtorva castele. In următorul secol, atât
9
Cartagina cât și Alexandria se vor ridica la faima de altădată, asta până când o nouă putere va
domina zona – Arabii.
2.1.4 Cucerirea arabă – sec. VII e.n.
Una dintre cele mai dramatice și rapide mișcări ale unui popor le aparține arabilor, care au cucerit
teritorii vaste în jurul sec. VII – singurul fenomen care se poate compara cu acesta este cel al
Mongolilor din sec. XIII e.n. Triburile din deșerturile actualei Peninsule Arabică reprezentau
cuceritorii arabi. Aeștia erau înzestrați cu o ferocitate înnăscută, dar și cu o corectitudine morală
dată de noua lor religie.
Când Mohamed a murit în 632 partea vestică a Arabiei era musulmană. Doi ani mai târziu
întreaga peninsulă era convertită la religia musulmană, iar armatele musulmane s-au mutat în zona
dintre Siria și Mesopotamia.
2.1.5 Africa de Nord musulmană – începând cu 642 e.n.
Cucerirea arabă a Nordului Africii începe cu sosirea armatei în 640 în fața Babilonului, una dintre
cele mai cunoscute fortificații bizantine. Arabii o cuceresc după un asediu și își stabilesc propriul
oraș-garnizoană la est, numindu-l Al Fustat.
Armata se mută apoi spre Alexandria, însă aici apărarea durează mai bine de 14 luni, până când
un tratat surprinzător este semnat. Conform acestuia grecii vor pleca în pace, iar arabii sunt obligați
să-i lase un an pentru a face acest lucru. Astfel cea mai puternică și bogată provincie bizantină a fost
cedată arabilor fără luptă.
Ofensiva arabilor continuă spre vest, cucerind toate marile orașe, însă singurul impediment în
cucerirea totală a zonei este cel ridicat de populațiile indigene berbere. Punctul de cotitură este atins
în 670 odată cu stabilirea unei noi baze militare la Kairouan. Din acest loc sigur dominația arabă
asupra zonei este adusă la un nou maxim, iar până la începutul sec.8 Nordul Africii este complet
supus arabilor. Următorul pas este făcut în 711 odată cu traversarea Gibraltarului și intrarea în
actuala Spanie.
Coasta nord-africană rămâne sub conducere musulmană până în zilele noastre, însă se pare că
exercitarea puterii se făcea destul de greu din centrul califatului – indiferent că era Damasc sau
Bagdad. In schimb diverse dinastii berbere preiau conducerea.
10
2.1.6 Coasta barbară – sec. XVI – sec. XX
Odată cu decăderea dinastiilor berbere bogata fâșie de coastă nord-africană atrage atenția a două
dintre marile puteri ale momentului – Spania în vest și Turcia în est. Rivalitatea turco-spaniolă
durează pe tot parcursul sec. XVI, dar este încet câștigată de către turci printr-o metodă mai puțin
ortodoxă. Este vorba despre permiterea piraților turci să atace și să se stabilească pe coasta africană,
așezările întemeiate de ei intrând sub protecția Imperiului Otoman. Prima astfel de așezare a fost
stabilită în actuala Algerie în 1512. Două altele au urmat în 1551 în Libia. Tunisia a fost cucerită
treptat între 1534 și 1574, cu ajutorul lui Khair ed-Din – cunoscut ca și Barbarossa.
Pirateria rămâne principala ocupație și sursă de venit a așezărilor turce de pe coasta barbară.
Intervenția europeană este cea care readuce ’liniștea’ și ’pacea’ în zonă. Algeria este complet
ocupată de francezi în 1847, Tunisia devine protectorat francez în 1881, și apoi Marocul în 1912. In
acelasși an Libia este ocupată de Italia, regiunea intrând în ultima fază înainte de independență.
2.1.7 Independența : 1951 – 1962
Dintre națiunile nord-africane care și-au câștigat independența fără conflicte sângeroase se
numără Egiptul și Libia. Cea de-a doua a avut de câștigat de pe urma înfrângerii Italiei în cel de-al
Doilea Război Mondial, soarta țării căzând în mâinile Națiunilor Unite. Rezultatul este un
referendum, urmat de independența Libiei în 1951.
Cele trei colonii franceze au câștigat independența după lupte sângeroase ce au durat ani întregi.
Două dintre ele –Tunisia și Maroc- au profitat de încăpățânarea francezilor de a păstra Algeria.
Când situația algeriană atinge un maxim negativ, Franța își concentrează trupele aici, ducând la
stabilirea independeței celorlalte două state amintite. Intr-un final, în 1962, Franța recunoaște
independeța Algeriei și coasta nord-africană devine zona cu cinci state pe care o știm astăzi.
11
2.2 Descrierea țărilor nord-africane implicate în Primăvara Arabă
2.2.1 Religia
Țara % populație creștină % populație islamică % populație - alte religii
Algeria 1 99 0
Egipt 10 90 0
Libia 1 97 2
Maroc 1,1 98,7 0,2
Tunisia 1 98 1
Fig. 1.1 – Religia în țările nord-africane, sursa: CIA, The World FactBook
In tabelul de mai sus regăsim împărțite procentual principalele religii ale țărilor care constituie
subiectul meu de studiu. După cum se observă islamismul domină cu desăvârșire (cu procente de
peste 97%) în toate țările, cu excepția Egiptului. Ca fapt divers, trebuie spus că acel 10%
reprezentând populația creștină din Egipt este cel mai mare procent al unei minorități religioase din
lumea arabă; și este dat de prezența populației copte. Aceasta este descendenta populației egiptene
care a acceptat religia creștină în primele secole ale erei noastre.
Motivul pentru care am ales religia ca prim factor în înțelegerea Primăverii Arabe este predilecția
unor religii –sau mai bine spus a adepților acesteia- spre violență, spre acte violente și datorită
percepției morții martirice / în luptă dată de ‘învățăturile’ respectivei religii.
In ultimii ani o problemă apărută prin anii ’80 a prins contur și a intrat în viața cotidiană,
terorismul religios. Mark Juergensmeyer –scriitor american specializat pe studiul violenței
religioase- definește acest fenomen ca totalitatea actelor care produc spaimă –sentiment descris de
martori și nu de organizația care a comis fapta - și este acompaniat de o motivație, justificare sau
organizare religioasă.
Bruce Hoffman – directorul Centrului pentru Studii în Securitate din cadrul Universității
Georgetown – spune că terorismul religios are trei trăsături :
- autorii actelor teroriste trebuie să folosească vechi scripturi pentru a-și justifica faptele;
- figurile clerice trebuie să fie implicate în roluri organizatorice;
- imaginile apocaliptice sunt văzute de autori ca necesare.
12
2.2.1.1 Islamul și violența
In ciuda prezenței violenței religioase la nivel mondial, marea majoritate a societăților
occidentale asociază termenul de violență cu islamul și lumea musulmană. Acest lucru se datorează
evenimentelor tragice din ultima perioadă, printre care atentatul de la World Trade Center,
atentatele sinucigașe de la metroul londonez sau din Madrid, și altele. Insă se pare că problema are
rădăcini istorice, ajungând până la cucerirea Spaniei, crudiadele – deși nu au fost începute de
musulmani, dar și de dominația otomană în Europa estică.
Pentru a înțelege mai bine de unde vine această percepție și adevărul din spatele ei, trebuie spus
că însuți cuvântul ’islam’ se traduce prin ’pace’, și că în istoria acestei religii există la fel de multă
violență ca în istoria oricărei alte religii. Un alt lucru greu de delimitat este definirea ’violenței’ ca și
fenomen; totuși putând fi asimilată cu : forță intensă, răni fizice și psihice, exercitarea forței
împotriva drepturilor omului, vehemență dură și imediată, prejudicii materiale și morale. Dacă
aceste definiții sunt acceptate, următoarea chestiune este despre cum islamul este relaționat cu ele.
In ceea ce privește ’forța’ islamul nu este complet împotriva folosirii ei, ci caută să o controleze
sub aspectul legii divine al-shari’a. Acest cuvânt este unul dintre acele în care ’forța’ se regăsește
peste tot, în natură, în societatea umană, printre oameni și în sufletul uman. Scopul islamismului
este de a stabili un echilibru între aceste varii forțe. Toată forța folosită pentru stabilirea și
menținerea acestui echilibru este acceptată, de fapt necesară. Cu toate acestea intensitatea forței
depinde de circumstanțe, și trebuie spus că motivele și interesele personale însoțite de forță sunt
pedepsite. Un lucru important este că legea islamică interzice rănirea de orice fel a celor neimplicați
în război, cu atât mai mult a copiilor și femeilor. In concluzie trebuie spus că islamul are ca scop
atingerea păcii, însă uneori acest scop poate fi atins prin forță !
Un alt concept care corelează islamul cu violența este Jihadul ! Cuvânt de origine arabică, acesta
a primit cu timpul semnificația de război sfânt (împrumutată din vocabularul cruciaților), deși la
început se referea la străduința comunității arabe de a se extinde calitativ și cantitativ. După cum
știm multe atentate începând cu anii ’90 au fost corelate de atentatori cu acest termen de Jihad;
acesta căpătând o notă de teroare în rândul comunităților vestice. Am ales să explic puțin acest
termen și implicația lui deoarece acesta arată capacitatea de a acționa violent a arabilor, având –
conform spuselor lor- fundamente religioase.
13
2.2.2 Forma de guvernământ
Țara Forma de guvernământ
Algeria Republică prezidențială
Egipt Republică semi-prezidențială
Libia Autoritate provizorie
Maroc Monarhie constitunțională
Tunisia Republică
Fig. 1.2 – Forma de guvernământ în țările nord-africane, sursa: CIA, The World FactBook
Trebuie spus că în majoritatea țărilor implicate în Primăvara Arabă conducătorii și guvernele au
fost înlăturate de la putere, iar în unele situația încă nu este pe deplin calmă – cel mai grav la acest
capitol stă Libia. Cel mai ’ușor’ –dacă putem spune așa- au scăpat Algeria care a organizat alegeri
parlamentare în această perioadă grea, și partidul aflat la putere a strâns aproape 50% din voturi; și
Maroc care a implementat o reformă constituțională ca răspuns la proteste. In Tunisia și Egipt
guvernele și președinții au fost înlăturați de la putere (Ben Ali respectiv Hosni Mubarak), iar în
Libia dictatorul Muammar Gaddafi a fost ucis în timpul unui război civile, ce a beneficiat de o
intervenție militară străină.
2.2.3 Rezumat – Primăvara Arabă
Țara Data începerii Status - progres Număr victime Situație
Algeria 28 decembrie 2010 încheiată în ianuarie 2012 8 proteste majore
Egipt 25 ianuarie 2011 răsturnare de guvern la 11
februarie 2011
846 răsturnare de guvern
Libia 17 februarie 2011 răsturnare de guvern la 23
august 2011
25-30.000 răsturnare de guvern
Maroc 20 februarie 2011 în desfășurare 6 proteste și răsturnare
de guvern
Tunisia 18 decembrie 2010 răsturnarea guvernului în
14 ianuarie 2011
338 schimbare de guvern
Fig. 1.3 – Rezumatul Primăverii Arabe, sursa : CIA, The World FactBook
14
După cum se poate observa în tabelul de mai sus datele de început ale Primăverii Arabe diferă de
la țară la țară, însă majoritatea se regăsesc la începutul anului 2011, însă mai importante sunt datele
de pe coloana cu numărul victimelor. Din nou Algeria și Maroc sunt țările mai puțin afectate
datorită deciziilor politice luate, în timp ce Egiptul și Tunisia se află la mijloc cu 846 respectiv 338
victime. Situația cea mai dramatică este în Libia unde numărul vitimelor variază între 25 și 30 de
mii, datele fiind fluctuante datorită fostului regim dar și a proastei întocmiri a rapoartelor oficiale.
2.2.4 Graficul șomajului*
După cum se poate observa cea mai abruptă scădere a ratei șomajului se găsește în Algeria de la
30% din populația țării în 1999 la 10% în 2011. Se pare că Primăvara Arabă a influențat ușor acest
indice deoarece în 2010 el era de 9,9% înregistrându-se astfel o creștere minoră de 0,1%.
Marocul a trecut și ea printr-o creștere îngrijorătoare chiar înainte de Primăvara Arabă, de la
9,1% în 2009 la 9,8 în 2010. Un alt caz similar este cel al Egiptului care a înregistrat o creștere a
șomajului începând cu 2008 – 8,4%, apoi 2009 – 9,4%, 9,7% în 2010 și 12,2% în 2011. Deci
vorbim despre aproape 4 procente în patru ani. Aceeași situație este și în Tunisia, unde de la 13,3%
în 2009 s-a ajuns la 18% în 2011, înregistrând astfel cea mai mare creștere din nordul Africii.
*datele Libiei sunt aproximate de autorul graficului (datele oficiale fiind din 1999, 2000, 2001, 2004, 2009, 2010)
Fig. 1.4 – Graficul șomajului – Africa de Nord, sursa : Index Mundi
0
5
10
15
20
25
30
35
40
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Algeria
Egipt
Libia
Maroc
Tunisa
15
2.2.5 Graficul evoluției nașterilor (fig. 1.5) și Graficul evoluției deceselor (fig. 1.6)
Fig. 1.5 – Graficul evoluției nașterilor – Africa de Nord, sursa : Index Mundi
Primul lucru pe care îl observăm la aceste două grafice este diferența mare între scările verticale
–care reprezintă numărul de născuți / decese la mia de locuitori – respectiv cea a nașterilor e între
12 și 30, în timp ce cea a deceselor e între 3 și 9; acest lucru conduce la o concluzie simplă și anume
o creștere a populației tinere. Acest factor împreună cu o ușoară creștere a șomajului sunt mai mult
ca sigur în topul listei factorilor declanșatori ai Primăverii Arabe.
Fig. 1.6 – Graficul evoluției deceselor – Africa de Nord, sursa: Index Mundi
12
14
16
18
20
22
24
26
28
30
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Algeria
Egipt
Libia
Maroc
Tunisia
2.5
3.5
4.5
5.5
6.5
7.5
8.5
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Algeria
Egipt
Libia
Maroc
Tunisia
16
2.3 Africa și turismul
Turismul este ramura economică cu cea mai rapidă creștere în Africa, și nu numai. Continentul
african primește 4,8% din numărul total de turiști la nivel mondial, și chiar dacă pare un procent mic
acesta este foarte important pentru economia Africii. Din aceștia aproximativ o treime aleg țările din
Magreb, o altă treime sudul Africii, un sfert Africa de Est și restul este atras de alte zone mai
importante de pe continent. Africa este o destinație unică și diferă cu mult față de celelalte
continente. Pentru început acest continent reprezintă o lume paralelă, un loc unde istoria a stagnat și
oamenii trăiesc după reguli milenare și superstiții la fel de vechi. Satele africanilor așezate în spații
fără graniță, lângă zone dominate de animale periculoase, pe scurt sălbăticie. O altă imagine este
oferită de presa occidentală, și anume un continent plin de catastrofe naturale, războaie și genocide,
droguri și foamete. Aceste două viziuni sunt mai complexe decât par, și trebuie folosite în scopul
atragerii turiștilor și nu invers.
Pentru o perioadă destul de mare turismul nu a fost luat în calcul când se discuta de dezvoltare.
Acest lucru se datora privirii turismului ca o formă de neo-colonialism, fie era o problemă de
afacere privată. In plus imaginile cu bogătașii care făceau poze din mașini în timp ce oamenii
flămânzi stăteau pe marginea drumului nu au ajutat deloc la răspândirea turismului în rândul
africanilor. Insă o dată cu trecerea timpului oamenii au conștientizat importanța turismului,
guvernele țărilor favorizând dezvoltarea acestuia. Una dintre organizațiile care se ocupă de studierea
turismului și de implicațiile acestuia asupra populației este African Studies Centre. Conform unor
rapoarte publicate de aceștia destinațiile africane preferate sunt diverse, și situate în diferite țări –
neexistând un punct focalizator. Principalele atracții sunt parcurile din estul și sudul Africii,
turismul etnic în partea vestică, iar Ghana și Gambia sunt destinații pentru americanii de culoare
care practică turismul ancestral.
Cert este că turismul a început să devină o principală sursă de venit pentru mulți oameni din
nordul Africii, și este important ca aceștia să protejeze acest. Un eveniment ca Primăvara Arabă
influențează negativ turismul, și poate conduce la falimente dezastruoase pentru firme mari, ce vor
avea influențe puternice asupra localnicilor implicați în turism.
17
Capitolul II.
Turismul în țările afectate de Primăvara Arabă
1. Potențialul turistic al Africii de Nord
1.1. Elemente naturale importante pentru potențialul turistic
1.1.1. Cadrul natural
Relieful Africii de Nord este dominat de cel mai mare deșert al lumii Sahara. Cu cele peste 9
milioane de kmp, acesta ocupă o treime din suprafața Africii, întinzându-se de la Oceanul Atlantic
până la Marea Roșie. Cea mai mare parte a lui este alcătuită din pustiuri stâncoase –hamade-, cu
pietriș -serir-, și mai puțin din pustiuri nisipoase –erguri.
O altă formă de relief importantă pentru Africa de Nord sunt Munții Atlas. Aceștia se întind
pe teritoriul Marocului, nordului Algeriei și Tunisiei. Cu o lungime de aproximativ 2500 kilometri,
și cu Vârful Toubkal (4167 metri) acești munți reprezintă un punct major de atracție atât pentru
cercetători cât și pentru turiști.
Un alt element major al potențialului turistic din Africa de Nord este Nilul și delta lui. Pe
valea acestui fluviu trăiește cea mai mare parte a populației Egiptului, și tot aici se întâlnesc cele
mai mari producții agricole ale acestui stat. La cei 6650 kilometri Nilul nu este doar cel mai mare
fluviu al Terrei, ci și cel mai important rezervor de apă și sedimente al țărilor prin care trece. Delta
Nilului se formează în nordul Egiptului la vărsarea în Marea Mediterană, și este una dintre cele mai
mari delte ale lumii, cu peste 240 kilometri (între Alexandria în vest și Port Said în est) în lumgime
și 160 kilometri în direcția nord-sud.
Coasta mediteraneană este zona cea mai cultivată agricol a Africii de Nord. Varii culturi de
la orez, cereale și bumbac la plantații arboricole se regăsesc în această arie. Culturi tipice
mediteraneene precum măsline, smochine și citrice sunt și ele pe lista culturilor care prosperă aici.
Strâmtoarea Gibraltar este un alt punct turistic, ce este împărțit de Maroc cu Spania. Aceasta
are o poziție strategică, făcând evident legătura dintre Mediterană și Oceanul Atlantic. Denumită și
Coloanele lui Hercule, zona deține și câteva insulițe cerute atât de spanioli cât și de marocani, și a
devenit ușor datorită peisajelor, dar și datorită apropierii celor două continente, un punct destul de
important pentru turiști.
18
Fauna Africii de Nord, deși nu la fel de spectaculoasă ca cea a savanelor sau a pădurilor
tropicale, atrage turiști dornici de o porție de sălbăticie africană. Printre cele mai mari mamifere din
această zonă găsim hiena pătată, gazela Dama sau leopardul, și fie că le vizitați într-o grădină
zoologică sau într-un safari experiența merită toată investiția. Pe lângă acestea numeroase specii de
reptile (șerpi, șopârle), amfibieni sau păsări (printre care struțul și flamingo) completează peisajul
faunistic al Africii de Nord.
1.1.2. Arii protejate
In ceea ce privește parcurile naționale țările africane stau destul de bine. Dacă ar fi să fac un
inventar simplu Algeria are 11 parcuri, Maroc 10, Tunisia 8, Egiptul 4 și în Libia situația este din
nou îngreunată de fostul regim dictatorial care nu a fost preocupat de înființarea unor astfel de arii
protejate sau de promovare și informare (la nivel oficial există 7 parcuri naționale și alte câteva
zone protejate, însă singurul despre care se știu mai multe lucruri este Parcul Național El Kouf
înființat în 1978).
In Algeria marea majoritate a parcurilor se află pe coasta mediteraneană a țării, unele cuprinzând
și porțiuni acvatice, având rol de protecție asupra speciilor marine. Singurele excepții sunt Parcul
Național Ahaggar – situat într-o zonă înaltă din centrul Saharei (sudul Algeriei), de-a lungul
Tropicului Racului, pe lângă flora, fauna și relieful zonei aceasta este deosebită și prin dovezile
unor așezări preistorice datând din 6000 î.e.n.[,,A Report from the Sahelo Saharian Interes Group –
Parc National de L’Ahaggar Survey, Algeria (March 2005)’’ – noiembrie 2006]; și Parcul Național
Tassili n’Ajjer stabilit în lanțul muntos cu același nume – un vast platou în sud-estul țării, la granița
cu Libia și Niger, și la fel ca și parcul anterior și acesta atrage prin multitudinea de elemente
naturale și antropice ancestrale [,,Tassili National Park, Sahara Algeria’’- archmillennium.net
16.12.2012].
Egiptul vine și el cu câteva dintre cele mai spectaculoase parcuri ale Africii. In primul rând este
Parcul Național Elba. Acesta își are ca centru vârful Gebel Elba (1435 metri), împreună cu alte
vârfuri din așa numitul triunghi Hala’ib. Ceea ce surprinde la acest parc este că precipitațiile sunt
sub formă de ceață, condensarea fiind încetinită de temperaturile ridicate, creându-se astfel ceea ce
localnicii numesc o oază de ceață. Acest fenomen creează un mediu unic în această țară, și
transformă zona într-un adevărat focar de biodiversitate [,,Biodiversity Conservation Capacity
Building in Egypt’’ – EEAA –Egyptian Environmental Affairs Agency – 2006 p.16]. Un alt parc
special din Egipt este Parcul Național Ras Muhammad, situat în extremitatea sudică a Peninsulei
19
Sinai, cu Golful Suez la vest și Golful Akaba la est. Acest parc este deosebit datorită principalelor
atracții pe care acesta le oferă, și anume cele legate de apă [red-sea-shadow.com 2012 ].
Scufundările pentru a vedea coralii, vasele scufundate sau viața marină (pești, țestoase, stele de
mare, moluște etc.) sunt la mare căutare în rândul turiștilor care ajung aici, și pe lângă superbitatea
peisajelor subacvatice aceștia reușesc să scape de temperaturile de peste 40 grade Celsius din timpul
verii.
In Libia majoritatea parcurilor sunt înființate pentru protecția florei și faunei, mai puțin a
locurilor cu valoare istorică, culturală sau științifică [lista parcurilor din Libia de pe parks.it –
sursa http://www.unep-wcmc.org/]. Dintre acestea multe se află în apropierea Mării Mediterane,
inclusiv unul dintre cele mai vizitate – Rezervația Naturală Benghazi. La doar 14 kilometri de
marea amintită, această rezervație este faimoasă pentru păsările migratoare, pentru dunele și
mlaștinile prezente acolo, dar și pentru Laguna Ayn Zayanah. Un alt parc important al Libiei el
Parcul Național El Kouf, situat în apropierea orașului Bayda, acesta este atractiv datorită protejării
mediului terestru (cu dune, vegetație deosebită) dar și a celui acvatic (delfini, pești). Alte elemente
cu potențial turistic din zonă sunt stâncile și peșterile.
Din cele 10 parcuri naționale ale Marocului cel care iese în evidență este Toubkal, atât prin
elementele protejate, prin vechime (cel mai vechi al acestei țări – deschis în 1942), dar și printr-un
scandal apărut în octombrie 2012, când un monument vechi de 8000 de ani a fost distrus[,,Pagan
rock carving in Morocco destroyed’’ gulfnews.com 18.10.2012]. Parcul Național Souss-Massa este
și el valoros pentru Maroc deoarece acesta adăpostește multe specii de păsări, majoritatea protejate
și foarte apreciate de turiști. Pe lângă superbele păsări aceștia pot vizita și ariile special amenajate
pentru diferite tipuri de antilope și gazele[,,Parc National de Souss-Massa and Aglou’’ – BirdLife
International – 2012 ] .
Cel mai important parc al Tunisiei este Parcul Național Ichkeul, proiectat în jurul lacului
omonim, și care din 1980 este monument UNESCO [whc.unesco.org]. Incepând cu 1996 acesta a
intrat în atenția mediei mondiale, datorită pericolului de distrugere a ecosistemului cu ocazia
construirii unor baraje pe râurile ce aprovizionează lacul cu apă. Pe lângă scăderea volumului apei
ce vine în lac, un alt fenomen este mai îngrijorător, creșterea salinității din lac, ce produce o
schimbare a florei și faunei acvatice. Unele măsuri au fost luate și păstrate de către responsabili,
însă se pare că schimbarea este mult mai gravă decât s-a anticipat[,,Report of the Workshop on
Ichkeul Lake’’ – Ramsar Convention 28-29 ianuarie 2003]. Parcul Național Jebil deosebit prin
suprafață (cea mai mare din Algeria) dar și prin faptul că este situat în întregime în Deșertul Sahara.
20
Evident vegetația și fauna este una specifică deșertului, însă cu toate astea parcul atrage prin
unicitate și farmec mulți turiști [,,Tunisia: Jebil National Park’’ – en.tunisientunisie.com/].
1.2. Elemente antropice importante pentru potențialul turistic
Cele mai importante elemente antropice pentru potențialul turistic al unei țări se regăsesc pe Lista
Patrimoniului Mondial UNESCO. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Stiință și Cultură a
propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume prin Convenția privind
Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural aprobată în 1972; în septembrie 2012 Lista
cuprindea 962 de elemente (745 culturale, 188 naturale și 29 mixte), iar Convenția fusese ratificată
de 190 țări.
In continuare voi realiza pentru fiecare țară un ,,calcul’’ al potențialului turistic, folosind aceste
obiective din Lista UNESCO [whc.unesco.org/en/list], urmărind să fac și o grupare a lor, pentru o
valorificare cât mai bună. Pe lângă acestea voi mai include și alte obiective cu potențial turistic, și
voi analiza modul în care ele se folosesc de acest potențial, sau cum se pot ele dezvolta.
1.2.1. Algeria
Analizând obiectivele Algeriei de pe
Lista UNESCO observăm că toate se leagă
de trecutul îndepărtat al acestei țări, însă
include atât elemente romane cât și islamice
sau tribale. Astfel Orașul Vechi (Kasbah)
din Alger, Valea M’Zab și Fortificația
montană de la Beni Hammad aparțin
civilizației musulmane, în timp ce Ruinele
romane de la Djemile, Ruinele romane de la
Timbag și Ruinele vechiului oraș Tipasa
aparțin civilizației romane. Singurul loc ce
nu este legat de aceste civilizații este Tassili
n’Ajjer cu picturile sale rupestre.
Fig. 2.1 - Harta obiectivelor UNESCO – Algeria
21
Uitându-ne peste aceste obiective putem trage concluzia că Algeria poate atrage turiști interesați de
istorie și arhitectură în special, sau pe cei care vor să experimenteze vremurile demult apuse. Cert
este că turiști pentru asemenea obiective există, Roma fiind poate cel mai la îndemână exemplu, sau
Ierusalim , ambele orașe bogate în vestigii romane, respectiv arabe. Un alt avantaj al vechilor orașe
din Algeria este dispunerea lor geografică; evident întemeietorii lor au evitat deșertul, astfel că ele
se află în partea nordică, sau central-nordică, unele relativ aproape de capitala Alger, putând forma
astfel o aglomerare turistică cu specific cultural.
1.2.2. Egiptul
Ca și în cazul Algeriei se pare că și Egiptul are
parte de un ,,conflict’’ culturalo-religios, când
vine vorba de edificiile UNESCO. Aici este vorba
despre creștinism și politeismul epocii faraonilor,
a doua religie fiind mult mai cunoscută din punct
de vedere al vestigiilor lăsate în urmă. Centrul
vechi al orașului Cairo este singurul care face
excepie, fiind dominat de moschei și alte clădiri
specifice islamului; un alt obiectiv UNESCO care
nu se încadrează aici este și Wadi Al-Hitan
(Valea Balenelor) – un monument evident cu
caracter natural. Vestigiile paleocreștine de la
Abu Mena și Mânăstirea Sfânta Ecaterina de pe
Muntele Sinai sunt cele două monumente care
aparțin creștinătății, ambele fiind foarte
importante pentru comunitățile locale și nu numai. Insă adevăratele vedete sunt vestigiile vechiului
Egipt, și anume : Teba și necropolele sale, Piramidele din Gizeh, orașul antic Memphis și
Monumentele de la Abu Simbel, Philae. Fiecare dintre acestea ar putea reprezenta un motiv de a
merge în Egipt, iar faptul că toate s-au ,,grupat’’ în această țară face ca o posibilă călătorie să
merite și mai mult. In plus faptul că toate se află pe malul sau în imediata apropiere a Nilului crește
posibilitatea ca turistul să dorească o croazieră pe acest fluviu, cu opriri la aceste puncte importante.
Fig. 2.2 – Harta obiectivelor UNESCO - Egipt
22
Importanța și valoarea acestor obiective este
arhi-cunoscută și dezvoltată în multe lucrări, însă
eu aș vrea să spun că Piramidele de la Gizah și
întreg complexul de acolo (împreună cu Sfinxul)
reprezintă cel mai vizitat punct turistic al Egitului
și unul dintre cele mai vizitate ale Africii nordice.
1.2.3. Libia
Cu toate că Libia a avut parte de un regim
totalitar în ultima perioadă nimeni nu poate nega
trecutul istoric al acestei țări și a regiunii în sine.
Astfel UNESCO a inclus în Patrimoniul Mondial
cinci obiective majore : Leptis Magna, Sabratha,
Kyrene (Cirene), Picturile rupestre din regiunea
Tadrart Acacus și Nucleul urban vechi din Ghadames. Poate cel mai cunoscut dintre toate este
Leptis Magna un fost oraș roman, ale cărui ruine se află la doar 130 km de Tripoli. Celelalte două
situri arheologice din această listă aparțin altor două mari culturi ale lumii antice: cea feniciană
(Sabratha) respectiv grecii (Cirene). Această afiliere multi-culturală aduce un bonus în ceea ce
privește potențialul turistic, atrăgând turiștii interesați de istorie, indiferent dacă au sau nu vreo
preferință în ceea ce privește cultura vizată. Un alt obiectiv UNESCO care surprinde prin
frumusețea lui este vechiul oraș Ghadames – o adevărată ,,perlă în deșert’’ ,după cum mai este
cunoscut, acesta este amplasat într-o oază sahariană, reprezentând unul dintre cele mai bune
exemple de așezări tradiționale. Picturile rupestre de la Tadrart Acacus, aflate la mică distanță de
Tassilli N’Ajjer – Algeria, reflectă vechea faună și floră din zona respectivă, dar și fostele metode
de vânătoare și procurare a hranei, acest lucru dându-le î importanță și mai mare din punct de
vedere turistic și științific.
Fig. 2.3 – Harta obiectivelor UNESCO - Libia
23
1.2.4. Marocul
Din cele nouă obiective UNESCO din Maroc o
mare parte, respectiv cinci, sunt medine –
aparținând lumii islamice. Însă pe lângă acestea mai
sunt incluse și alte obiective, unele cu un potențial
uriaș datorită unicității și ineditului de care dau
dovadă. Un prim exemplu este Mazagan (El Jadida)
care este o fostă fortificație portugheză, aflată la
doar 90 km sud-vest de Casablanca, construită în
secolul al 16-lea. Nucleul istoric al Rabat-ului, Situl
arheologic de la Volubilis dar și Orașul fortificat
Ait-Ben-Haddou sunt alte obiective diferite ca
origine și funție dar care puse împreună reprezintă
un nucleu important în construcția viitoarelor
strategii turistice pe care Marocul le poate implementa.
Ca în mai toate țările nord-africane Marocul poate beneficia de fostele dominații succesive,
indiferent de locul de provenienă a lor, de religie sau alte caracteristici, asta dacă reușește să
combine acești factori. Astfel se pot crea tururi turistice ce îmbină cultura romană cu cea arabă și
respectiv cea locală. Spre exmplu, analizând harta
cu obiectivele UNESCO, observăm că Mazagan
poate fi ușor combinat cu Medina din Marrakech
și cu Orașul fortificat Ait-Ben-Haddou pentru a
crea un tur diversificat și ușor accesibil
potențialilor turiști.
1.2.5. Tunisia
La fel ca și celelalte state nord-africane Tunisia
beneficiază de o multitudine de obiective turistice
cu rădăcini diferite. Uitându-ne peste lista cu
obiectivele UNESCO găsim elemente romane
(Amfiteatrul de la El Djem), arabe (medinele din
Tunis, Sousse etc.), punice (Orașul punic
Fig. 2.4 – Harta obiectivelor UNESCO – Maroc
Fig. 2.5 – Harta obiectivelor UNESCO - Tunisia
24
Kerkuan) sau mixte (Situl arheologic din Dougga). Faptul că Tunisia este o țară mică (ca suprafață)
este un real avantaj pentru actorii implicați în turism, distanțele dintre obiective fiind mici, și deci
costul unui pachet turistic fiind mai mic atrăgând astfel un număr mai mare de turiști. Un alt avantaj
este acela al poziționării acestor obiective UNESCO în două mari arii (în nord și în est, respectiv în
zona Tunis și Sousse-Sfax).
2. Principalele tipuri de turism prezente în Africa de Nord
2.1. Turismul medical*
Cu toate că Africa de Nord trece printr-o perioadă grea din punct de vedere al stabilității politice,
economice etc., iată că această regiune devine din ce în ce mai mult un pol important pentru turiștii
străini care sunt în căutare de tratamente medicale ieftine, dar în același timp sigure.
Cele mai populare intervenții medicale sunt cele estetice (liposucție, mărirea sânilor sau alte
proceduri cosmetice). Proximitatea față de Europa și prețurile moderate fac din țările nord-africane
adevărate competitoare pentru regiunile/țările cu notorietate ăn domeniu, precum India, Pakistan,
Thailanda sau America Latină. Clinicile din Africa de Nord oferă pachete imbatabile, înlocuind
mediul spitalicesc cu stațiuni-clinică luxoase, echipate cu aparate moderne.
Un alt avantaj al acestor clinici este că marea majoritate a clienților sunt oameni cu venituri mari,
care preferă să piardă cât mai puțin timp, bani și energie – în special în condițiile crizei financiare ce
afectează continentul european și nu numai. Pe lângă europeni clinicile nord-africane atrag și clienți
din Rusia și chiar Statele Unite ale Americii, care își completează vacanțele cu intervenții medicale
sau invers.
Un ultim lucru bine de amintit despre turismul medical din Africa de Nord este că majoritatea
țărilor în care acest tip de turism prosperă au un sistem medical deplorabil; apărând un contrast uriaș
între condițiile de care beneficiază clienții străini și cele oferite localnicilor.
* adaptat după ,,Medical tourism booming in North Africa’’ – NewsDesk, 12 octombrie 2012
25
2.2. Turismul de afaceri*
Țările africane și-au îmbunătățit vizibil atractivitatea față de turiștii de afaceri în ultima perioadă,
însă la nivel global Africa este încă trecută cu vederea ca destinație importantă pentru turismul de
afaceri. Turismul de afaceri este o componentă importantă a economiei, aducând turiști cu venituri
mari ce stau cazați la hoteluri luxoase și beneficiază de condiții de top; în plus șansa ca aceștia să se
întoarcă cu familia în vacanță este mare.
Unele țări nord-africane au facilități de primire a unor oaspeți cu pretenții ridicate, însă
procedurile greoaie de obținere a vizei, starea proastă a infrastructurii rutiere, a celei turistice și
starea conflictuală din zonă sunt puncte slabe care le anulează și chiar depășesc pe cele tari.
Conform ICCA (International Congres and Convention Association) Africa a organizat doar
3.1% din totalul de întâlniri globale organizate de această asociație la nivelul anului 2011. World
Travel and Tourism Council raportează că la nivelul Africii turismul de afaceri aduce doar 1.8% din
totalul de venituri rezultate din turism (aproximativ 33 miliarde dolari) în anul 2012.
Cu toate acestea lucrurile tind să devină mai bune, Rob Davidson – profesor la Universitatea
Greenwich din Londra declară că multe guverne africane (inclusiv nord-africane) încearcă să
dezvolte turismul de afaceri , lucru ce va aduce doar beneficii majore.
* adaptat după ,,Bussiness tourism making strides in Africa’’ – International meeting Review,
19 februarie 2013
2.3. Eco-turismul*
Deși pare imposibil toate țările nord-africane au inclus turismul durabil în strategia națională de
dezvoltare economică. Astfel la începutul anului 2011 Marocul a devenit ultima țară din această
regiune care a făcut acest lucru, fapt dovedit de anunțarea planului ,,Vision 2020’’ care include
dublarea numărului de vizitatori străini, dar în același timp trebuie respectate anumite standarde
ecologice. Cuvinte cheie ca ,,dezvoltare durabilă’’, ,,responsabilitate față de mediu’’ sau ,,viață
socială și culturală autentică’’ caracterizează acest plan, ce se axează pe destinații ca Marrakech sau
coasta mediteraneeană.
Din punct de vedere al așezării regiunea nord-africană pare perfectă pentru dezvoltarea
ecoturismului, cu multe produse autentice și activități unice ca trekkingul pe munte sau în deșert, ce
pot fi dublate de construcții ecologice (colibe, oaze etc.). Valere Tjolle – expert în turismul durabil
în cadrul siteului TravelMole, spune că ,,In cadrul vizitelor recente este destul de clar că Africa de
26
Nord are din ce în ce mai mult succes în aducerea de turiști; în plus evenimentele culturale sunt
superbe[...]’’.
In decembrie 2010 –când evenimentele nu erau așa grave- ministrul turismului egiptean a promis
că țara va face pași importanți în industria turismului verde, acest lucru fiind legat de bună starea
națiunii pe termen lung. In cadrul conferinței din Cancun organizată de Națiunile Unite pe tema
Schimbării Climatice același ministrul declara că ,,If we don’t deal with tourism as if we we’re in
danger , we’ll lose’’, fapt ce denotă importanța cu care este văzut turismul în Egipt, și nu numai.
* adaptat după ,,Morocco, Egypt eye eco-tourism Markets’’ – Sarah Irving -greenprophet.com
2.4. Backpacking
Backpacking-ul este acea formă de turism care dorește să te rupă de vechile concepții ale agenției
de turism și să te aducă cât mai aproape de populația locală, de cultură, mentalități sau trăiri
desprinse din specificul local.
Mulți turiști își doresc să ajungă în locuri celebre ca Piramida lui Keops, Marrakech sau Tunis,
acest lucru fiind o problemă creând aglomerație, perturbare a localnicilor și poluare de mai multe
feluri. Din acest motiv a apărut backpackingul ca formă alternativă de a ajunge la anumite obiective
turistice fără a ,,crea probleme’’ și pentru a îmbunătăți experiența turistică.
Insă pentru a practica acest tip de turism trebuie avut în vedere anumite restricții și condiții legate
de destinație, de la populația locală la mediul politic și pericole faunistice ș.a. Spre exemplu accesul
în unele țări nord-africane se face greu datorită greutății cu care se obține viza, apoi odată ajunși
acolo mediul conflictual reprezintă un impediment uriaș, răpirile dese și conflictele cu localnicii pot
fi evitate purtând îmbrăcăminte specific locului, apoi transportul și schimbul valutar trebuie făcute
cu și la firme specializate și acreditate.
Un alt factor important este clima locală, dublată de faună. Spre exemplu în zonele deșertice
căldura din timpul zilei este dublată de răcoarea nopții, animale periculoase ca scorpionii căutând
adăpost în corturi sau încălțăminte.
2.5. Turismul istoric și cultural
Acest tip de turism este foarte important pentru industria turismului, și respectiv pentru economia
unei regiuni sau țări. Marea majoritate a obiectivelor turistice –inclusiv cele din Africa de Nord-
aparțin turismului istorico-cultural, lucru bun deoarece acesta atrage cei mai mulți turiști.
27
3. Fluxuri turistice – Africa de Nord
3.1.Evoluția numărului de turiști / țară
Numărul de turiști este suma tuturor vizitatorilor care călătoresc într-o țară străină pentru o
perioadă mai mică de 12 luni, și al căror principal scop nu este remunerat în urma călătoriei.
Următoarele grafice reprezintă evoluția în timp a acestui număr, iar analiza lor va arată existența
unor fluxuri turistice –de diverse mărimi- de turiști în țările vizate.
Un flux turistic este reprezentat de un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere și
unul de ofertă, iar modul de formare și amploarea acestuia sunt condiționate de caracteristicile celor
două bazine, precum și de o serie de factori de o mare diversitate, care determină intensitatea și
structura circulației turistice internaționale. Privit din această perspectivă turismul internațional
poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau naștere între țările sau regiunile emițătoare și cele
receptoare de turiști.(Cristureanu Cristina, 1992, p. 81)
Factorii care influențează fluxurile turistice sunt diverși, însă pricipalii sunt*:
- prețurile – reprezintă motivații esențiale în decizia turiștilor de a călători în afara granițelor țării
unde aceștia își au reședința obișnuită. Diferențele dintre nivelurile prețurilor produselor turistice
practicate în diferitele țări ale lumii, pentru oferte similare, ca nivel de confort, diversitate a
serviciilor și calitatea acestora se explică prin nivelul mai scăzut al salariilor din industria turistică
în unele țări, majoritatea aflate în curs de dezvoltare.
Prețurile practicate în industria turistică nord-africană sunt ridicate, însă obiectivele vizitate sunt
de o valoare uriașă și unică în lume, realizându-se astfel o echilibrare în raportul preț / calitate. In
fond acest raport este principala motivație în alegerea unei destinații sau luarea unei hotărâri în ceea
ce privește acest lucru.
- climatul – reprezintă, de asemenea, un motiv determinant pentru caracterul internațional al
turismului. Urmărind acest parametru se observă că marea majoritate a turiștilor ce circulă la nivel
internațional schimbă climatul, respectiv cei de la ,,cald’’ merg la ,,rece’’ și vice-versa. Climatul
nord-african este puternic influențat de cele două mari formațiuni geografice din zonă, respectiv
Deșertul Sahara și Marea Mediterană, însă un rol mai minor îl au și Munții Atlas și Delta Nilului.
- motive personale - loisir și vacanțe – fiind principala motivație pentru călătoriile realizate în
28
afara timpului obișnuit, afectat activităților personale
- afaceri – respectiv călătoriile întreprinse în cadrul activităților profesionale. In
această categorie sunt incluși voiajorii comerciali, membrii echipajelor de
aeronave sau nave maritime care efectuează escale, funcționarii guvernamentali
- cogrese și reuniuni – respectiv călătoriile realizate pentru a participa la
congrese sau alte tipuri de reuniuni
- sănătate – respectiv călătorii întreprinse fie pentru a beneficia de îngrijiri medi-
cale, fie pentru îmbunătățirea nivelului de sănătate, prin acțiuni ce țin de medicina
profilactică (preventivă)
- studii – respectiv călătorii realizate prin a asista la cursuri sau pentru formare
sau perfecționare profesională, într-o instituție de formare ale cărei cursuri pot să dureze un întreg
an școlar sau chiar mai mult
- religie – respectiv călătoriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj
3.1.1. Analiza graficelor cu numărul de turiști pe țări
a. Algeria
Fig. 2.6 – Numărul de turiști – Algeria, sursa : Index Mundi
400,000
600,000
800,000
1,000,000
1,200,000
1,400,000
1,600,000
1,800,000
2,000,000
Numărul de turiști - Algeria
Nr.turisti
29
După cum se poate observa graficul ce reprezintă numărul de turiști ce au sosit în Algeria este
unul ascendent, cu valoarea minimă de 520.000 în 1995 și valoare maximă de 1.9 milioane în 2009.
Cu toate că este o țară mare cu mult potențial turistic această țară a atins cifra de 1 milion de turiști
anual abia în intervalul 2002-2003, reușind să crească constant. Cea mai mare creștere este
înregistrată între mediile anilor 2004 și 2005, când turismul Algeriei a câștigat aproximativ 200.000
de turiști.
Folosind Strategia națională de dezvoltare turistică a Algeriei* realizâm de ce cifrele sunt așa
mici, respectiv datorită concentrării turismului algerian în regiunea sahariană (Tassili, Hoggar,
Timimoun etc.), dar și unei slabe dezvoltări a infrastructurii turistice și rutiere. Suprafața terestră a
țării este cea mai mare a unei țări cu ieșire la Marea Mediterană, și a doua de pe continentul african
după Sudan. Din același document observăm că guvernul algerian conștientizează importanța
turismului, respectiv a capacității turismului de a crea locuri de muncă, ce vor dezvolta consumul
intern și vor ajuta la emanciparea populației și la creșterea nivelului de trai. Beneficiile vor fi și mai
importante dacă ținem cont de țara are niște avantaje, cum ar fi mâna de lucru ieftină, cadrul natural
și antropic, prețurile terenurilor și a locuințelor mici, etc.
* ,,The national strategy of tourism development in Algeria : issues, opportunities and limitations’’
Dr. Kamel Boudam – Faculty of Economic Science and Management, University of Setif, Algeria
b. Egipt
Fig. 2.7– Numărul de turiști – Egipt, sursa : Index Mundi
0
2,000,000
4,000,000
6,000,000
8,000,000
10,000,000
12,000,000
14,000,000
16,000,000
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
20
07
20
08
20
09
20
10
Numărul de turiști - Egipt
Nr.turisti
30
Graficul Egiptului este mai fluctuant cu creșteri și descreșteri; cu un minim de 2.8 milioane turiști
în 1995 și cu un maxim de 14 milioane în 2010. Acest lucru se datorează uriașului potențial de care
are parte turismul egiptean, dar și unei strategii bine puse la punct de către conducătorii din turism.
Dintre deciziile ce au dezvoltat turismul în această țară voi aminti: stabilirea a 23 de zone protejate
(9% din teritoriul țării), dintre acestea 15 dispun de centre de informare a turiștilor, instruirea anuală
a cel puțin 400 de tineri în domeniul protecției ecologice si domeniul turismului, cmpletarea
infrastructurii în multe zone turistice, implicarea în multe activități internaționale și regionale etc.
Un alt punct major în care Egiptul începe să atragă din ce în ce mai mult turiști este ecoturismul.
La acest capitol mai multe țări sau organizații și-au arătat interesul în dezvoltarea unor proiecte,
cum ar fi: germanii au propus îmbunătățirea Muzeului Ras Mohamed și înființarea unui muzeu
subacvatic pentru urmărirea replantării coralilor, Austria și Danemarca împreună cu Comitetul
zonelor umede mediteraneene (Proiectul Ramsar) și-au arătat interesul în dezvoltarea proiectelor
legate de ariile protejate, Banca Mondială este interesată în finanțarea unui proiect legat de migrația
păsărilor, guvernele egiptean și cel italian au o cooperare în domeniul mediului, în special în
biodiversitate și zone protejate.
Toate aceste măsuri ar trebui să aibă ca finalitatea creșterea numărului de turiști, dar și asigurarea
unei mai bune protecții a mediului, și dezvoltarea unui turism durabil. Astfel se va crea un cerc
benefic atât pentru turiști, pentru agenții implicați în turism dar și pentru autoritățile statale.
c. Libia
Fig. 2.8– Numărul de turiști – Libia, sursa : Index Mundi
20,000
30,000
40,000
50,000
60,000
70,000
80,000
90,000
2004 2005 2006 2007 2008
Numărul de turiști - Libia
Nr.turisti
31
După cum se poate observa datele în ceea ce privește turismul libian sunt puține, acest lucru
datorându-se regimului totalitar care a dominat țara timp de mai multe zeci de ani. Cu toate că a
avut un vârf maxim de 81.000 de turiști în 2005, valorile medii sunt sub 40.000, cu o cădere între
2006 și 2008. Ca urmare a acestui lucru guvernul libian a implementat un plan în 2009, pe o
perioadă de 4 ani, prin care se spera aducerea a peste 1.8 milioane turiști străini pe această perioadă,
dar și dezvoltarea turismului domestic. Investițiile au început să crească, șase hoteluri de 5* urmând
a fi construite doar în capitala Tripoli, dublate de lucrări masive în infrastructura rutieră, de
transporturi aeriene dar și navală.
Ambițiile guvernamentale au fost dublate de uriașul potențial turistic al țării. Astfel s-a încercat
crearea de unități de primire și cazare în zona montană, dar și lângă obiective majore, ca cele de pe
lista UNESCO, sau locuri legate de al Doilea Război Mondial.
Viitorul este incert, iar turismul și călătorille pe teritoriul libian vor avea de suferit indiferent de
momentul în care se vor încheia conflictele. Libia are nevoie de o reconstrucție cât mai urgent, iar
eforturile legate de turism vor avea un efect benefic pentru țară, atât prin creștere proprie, cât și prin
angrenarea unor mecanisme complicate legate de celelalte industrii. Un alt domeniu în care Libia
mai are de lucru și în care orice îmbunătățire ar aduce mai mulți turiști este imaginea internațională;
odată ce acest capitol se va modifica graficul cu numărul de turiști va fi unul ascendent !
d. Maroc
Graficul cu numărul de turiști – Maroc este unul ascendent, cu un minim de 2.6 milioane în 1995
și un maxim de 9.2 milioane în 2010. Acest lucru se datorează obiectivelor turistice din această țară
dar și unor planuri de dezvoltare turistică bine puse la punct.
Creând un cadru turistic responsabil Marocul se dedică convingerii că turismul este ,,un
instrument al păcii și colaborării internaționale’’.* Respectul pentru valori trebuie să fie o
caracteristică obligatorie a agenților implicați în turism, atât privați cât și publici; afacerile turistice
trebuie construite astfel încât să permită dezvoltarea culturii tradiționale, fără a crea standardizare
sau sărăcire. Nu în ultimul rând turismul, prin acțiunile și factorii implicați, trebuie să protejeze
mediul, pentru a se crea un ciclu durabil și benefic pentru toată lumea.
32
Fig. 2.9– Numărul de turiști – Maroc, sursa : Index Mundi
e. Tunisia
Graficul Tunisiei este unul ascendent, cu câteva excepții – 1995-1996, 2001-2002 și 2008-2009,
și cu un minim de 3.8 milioane în 1996 și un maxim de 6.9 milioane în 2010.
Incă de la conceperea unei strategii coerente în turism -1962- Algeria s-a bazat pe turismul de
masă, centrat pe conceptul de pachet complet (80% dintre turiști vin în grupuri). Pentru a putea caza
cât mai mulți turiști autoritățile au demarat proiecte în domeniul infrastructurii turistice, și nu
numai.* Mare parte a turiștilor ce alegeau Tunisia ca destinație sunt americani, însă evenimente ca
Războiul din Golf sau atentatele de la 11 septembrie fac ca cifrele să scadă, afectând evident
graficul mai sus prezentat.
* ,,Tourism and development in Tunisia’’ Robert Poirier, Northern Arizona University, SUA
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
8,000,000
9,000,000
10,000,000
Numărul de turiști - Maroc
Nr.turisti
33
Fig. 2.10– Numărul de turiști – Tunisia, sursa : Index Mundi
3.2. Agențiile de turism românești și pachetele turistice nord-africane
Conform cifrelor de afaceri la nivelul anului 2011 în topul agențiilor de turism românești pe
primele poziții s-au clasat : Happy tour SRL, Eximtur SRL, Concept consult & Prospect SRL,
Perfect tour SRL, Black Pearl SRL, Accent travel & Events SRL, vola.ro SRL, Sunmedair travel &
tourism services SRL, Romania travel plus SRL și Hotelair SRL – asta doar pentru a le aminti pe
primele zece. (lista ,,Top agenții de turism, An: 2011” - http://www.vrajitorul.eu/top/157/agentii-de-
turism)
Astfel voi lua fiecare din această agenție și voi analiza pachetele turistice pe care acestea le pun la
dispoziție, evident, destinația fiind Africa de Nord. Voi încerca să analizez prețurile și destinațiile
de top, dar și complexitatea pachetelor – din acest lucru rezultând o mai bună percepție asupra
ofertei influențate puternic de cererea de pe piața românească.
Happy Tour SRL are spre vânzare două pachete pe Africa de Nord (conform site-ului oficial
http://www.happytour.ro/oferte), în Maroc respectiv Tunisia. Primul este ,,Maroc Poarta spre
Africa’’ iar prețul lui se ridică la 1144 Euro pentru o perioadă de 8 zile în perioada septembrie –
octombrie 2013. Printre serviciile incluse găsim : bilet de avion, 8 nopți de cazare la hotel de 4*,
transport, ghizi locali, asistență și taxele de aeroport. Printre punctele principale ale călătoriei găsim
destinații ca Rabat, Casablanca, Fes, Marrakech și Tinghir. Un alt pachet aparținând aceleiași firme
3,500,000
4,000,000
4,500,000
5,000,000
5,500,000
6,000,000
6,500,000
7,000,000
7,500,000
Numărul de turiști - Tunisia
Nr.turisti
34
este ,,Tunisia Explore’’ – la un preț de 960 Euro, pe o perioadă de 8 zile cu cazare, trasnport și
ghidaj inclus. Hammamet, Insula Djerba, Douz, Monastair, Tunis și Carthage sunt câteva dintre
principalele opriri din cadrul acestui circuit turistic.
Eximtur SRL dispune de o gamă mai variată pe Africa de Nord (ca număr), însă doar două țări
sunt vizate – Egipt și Tunisia.( http://www.eximtur.ro/) Numărul de vacanțe în Egipt este de 43 cu
prețuri variind în jurul cifrei de 700 Euro, iar destinațiile fiind la fel de variate însă marea majoritate
se axează pe descoperirea urmelor vechii civilizații egiptene. Cifra este și mai mare când analizăm
oferta pentru Tunisia – respectiv 89, cu un preț mediu de 500 Euro. Aici destinații sunt și mai
diverse, mergând de la mare spre munte și deșert. Un alt atu al ofertelor Eximtur este posibilitatea
de a alege între categorii foarte diferite de turism, de la cel medical la cel de relaxare, de la croaziere
pe Nil la alpinism pe dunele de nisip.
Cei de la Perfect Tour ( http://www.perfect-tour.ro/) au doar trei oferte pe Africa de Nord;
primele două se referă doar la cazarea în stațiunea Hurghada –cea mai mare din Egipt- la Premier
Le Reve Hotel & Spa 5* cu un preț de 75 Euro/noapte/persoană, sau la Premier Romance Boutique
5* cu un preț de 74 Euro /noapte/persoană. Aceste două pachete pot fi completate și de servicii de
transport, dar doar la cererea clientului. Cel de-al treilea pachet este unul special fiind o vacanță de
lux cu trenul din Cape Town (Africa de Sud) până în Cairo (Egipt), la un preț de 48500 Euro /
persoană cu o durată de 28 zile.
Celelalte firme fie se ocupă doar de vânzarea de bilete de avion / locurilor de cazare, pachetele
turistice pe Africa de Nord fiind puține sau ,,incomplete’’, insă faptul că există ofertă pe această
zonă geografică înseamnă că există și cerere. De altfel conform declarațiilor unor proprietari /
manageri de agenții de turism Africa de Nord rămâne în topul preferințelor românilor care își permit
o vacanță exotică, însă a mai scăzut interesul odată cu evenimentele ce alcătuiesc Primăvara Arabă.
Marius Usturoiu (director general al agenției de turism Mareea) a declarat că ,,dinamica
vânzărilor noastre a stagnat sau nu a fost spectaculoasă pentru destinații ca Egipt, Cuba, Mexic,
Tunisia sau Maldive.’’ Marius Cârlan (directorul agenției Euro Travel) spune că ,,agențiile
românești de turism nu au renunțat definitiv la destinațiile din Africa de Nord, cum ar fi Egiptul și
Tunisia, afectate de tulburările din timpul primăverii arabe.
* declarații luate din articolul ,,Agențiile de turism propun anul acesta circuite în ,,Africa Neagră’’
sau Mongolia, dar mizează și pe ofertele ,,clasice’’ în Grecia, Bulgaria și Turcia’’ gândul.info
12.01.2012 Iancu Liviu
35
3.3. Concluzii* –fluxuri turistice
Toate eveneimentele legate de Primăvara Arabă au avut un efect negativ asupra turismului. Astfel
sosirile în Tunisia au scăzut cu o treime în 2011, cu o înjumătățire a fluxurilor turistice venite
dinspre Europa. Guvernul tunisian a lansat mai multe campanii la nivelul capitalelor europene
pentru a promova obiectivele turistice ale acestei țări. Un alt pas a fost cel de organizare a unor
croaziere, însă majoritatea proiectelor au fost abandonate în cursul anului 2012, când instabilitatea a
crescut iar rentabilitatea a scăzut. Insă conform site-urilor de specialitate în domeniul turismului
călătoriile în această țară sunt doar pentru acei turiști care au spiritul de aventură dezvoltat, și care
se pot descurca în situații neprevăzute.
Turismul egiptean a avut și el de suferit din cauza conflictelor pierzând aproximativ 33% din
numărul de vizitatori. Si cu toate că acesta dădea semne de revenire după șocul inițial faptul că,
conflictele au continuat a oferit o imagine volatilă țării. Multe din companiile aeriene sau de
croazieră au renunțat la contractele cu Egiptul, însă câteva au revenit pe parcursul anului 2012, sau
chiar la finalul lui 2011 (în special cele ce se ocupau de croaziere pe Nil).
Violența și conflictele din Libia au împiedicat practic desfășurarea oricărei forme de turism pe
teritoriul acestei țări. Unele îmbunătățiri se văd de abia de la începutul lui 2013, când unele
companii aeriene au început să aibă ca destinație capitala Tripoli, însă turismul ca industrie este
departe de potențialul său real.
Tara care pare că a suferit cel mai puțin din cauza Primăverii Arabe este Marocul, cel puțin pe
plan turistic. Astfel turismul marocan a rămas stabil pe durata anului 2011, ba chiar cu o ușoară
creștere la începutul lui 2012. Evenimente ca atacul sinucigaș din aprilie 2011 când au murit 15
oameni în Marrakech pătează imaginea țării, însă se pare că autoritățile au reușit să echilibreze
lucrurile negative cu cele pozitive.
* ,,Arab Spring, One Year Later – Where (Not) to Go in the Middle East” –
independenttraveler.com
Analizând cifrele legate de numărul de turiști sosiți observăm că situația este foarte gravă în
Egipt, Tunisia și mai puțin în Maroc și Algeria, datele despre Libia lipsesc sau sunt incomplete
datorită regimului politic. Folosind aceste date am realizat graficul de mai jos.
36
Fig. 2.11 – Numărul de sosiri – Africa de Nord, sursa : Index Mundi
După cum se poate observa Primăvara Arabă are efecte diferite în funcție de țară, aici diferența
făcându-se din mai multe motive printre care populația locală și toți factorii legați de aceasta,
autoritățile naționale sau influența internațională. Toți acești factori au influențe directe sau
indirecte pentru turism, așa cum se poate observa în cadrul graficului.
Cu toate că Algeria și Marocul și-au păstrat tenta ascensională a graficului Primăvara Arabă ,,le-a
tăiat avântul”, înregistrând creșteri mai mici sau chiar stagnări. Spre exemplu numărul de turiști în
Algeria a crescut cu aproximativ 500.000 între 2009-2010, 2010-2011 și cu doar 70.000 între 2011-
2012; sau Marocul care între 2009-2010 a avut o creștere de 900.000 turiști, ca apoi între 2010-2011
și 2011-2012 să stagneze cu o ușoară creștere de 20.000!
Tunisia și Egipt pe de altă parte au avut parte de scăderi masive în urma Primăverii Arabe.
Egiptul a înregistrat un declin de 40% în decursul unui singur an, de la 14 milioane de turiști la
puțin peste 9,4 milioane scăderea încetinind, cifra turiștilor ajungând la 9,7 milioane.
Procentual Tunisia se află în aceeași situație ca și Egiptul, cu o scădere de aproximativ 40% între
2010 și 2011, de la 6,9 milioane la 4,7, ca mai apoi să crească în 2012 la 4,9.
0
2
4
6
8
10
12
14
Algeria Egipt Maroc Tunisia
Numărul de sosiri (milioane)
2009
2010
2011
2012
37
Capitolul III. Evoluția turismului în țările afectate de Primăvara Arabă
1. Evoluția PIB-ului și aportul turismului
PIB-ul (produsul intern brut) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață
a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în
interiorul unei țări în decurs de un an. (,,Economia Generală” - Conf.Dr. Mircea Maniu,
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca)
Analizarea evoluției PIB-ului este importantă deoarece turismul are un aport de 5 până la 8% (în țările
nord-africane), fiind astfel un element important în calculul acestui indicator. Din acest motiv orice declin al
turismului trebuie remediat cu ajutorul tuturor agenților implicați în economie, altfel consecințele îi vor
afecta pe toți.
a. Evoluția PIB-ului în Algeria (%)
Fig. 3.1 – Evoluția PIB-ului în Algeria, sursa: Index Mundi
După cum se poate observa graficul evoluției PIB-ului Algeriei este unul fluctuant, cu creșteri și
descreșteri, cel mai mare prag negativ fiind între 2005 și 2006. Insă pe perioada de descreștere
2005-2007 PIB-ul algerian nu a influențat PIB-ul nord-african și cu atât mai puțin pe cel african-
asta denotă o pondere mică. Primăvara Arabă se vede foarte clar pe acest grafic în perioada 2010-
2012.
0.0
1.0
2.0
3.0
4.0
5.0
6.0
7.0
8.0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Evoluția PIB-ului - Algeria
Evoluția PIB-ului - Africa de Nord
Evoluția PIB-ului - Africa
38
b. Evoluția PIB-ului în Egipt (%)
Graficul evoluției PIB-ului egiptean este unul aproape simetric cu cel al PIB-ului nord-african,
arătând astfel o proporționalitate între ele. Pe perioada 2008-2012 PIB-ul Egiptului a cunoscut doar
scăderi, cu o singură excepție în 2010, însă Primăvara Arabă este foarte ușor observabilă în cadrul
acestui grafic.
Fig. 3.2 – Evoluția PIB-ului în Egipt, sursa: Index Mundi
c. Evoluția PIB-ului în Libia (%)
După cum se poate observa graficul evoluției PIB-ului libian este unul fluctuant, însă cea mai
mare diferență este între 2010 și 2011 (-40%), influență directă a Primăverii Arabe, ca mai apoi să-
și revină ușor (+20%). In continuare evoluția acestui grafic este instabilă, și chiar dacă diferența este
mare se vede o ușoară simetrie cu graficele evoluției PIB-urilor african și nord-african.
Fig. 3.3 – Evoluția PIB-ului în Libia, sursa: Index Mundi
0.0
1.0
2.0
3.0
4.0
5.0
6.0
7.0
8.0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Evoluția PIB-ului - Egipt
Evoluția PIB-ului - Africa de Nord
Evoluția PIB-ului - Africa
-50.0
-40.0
-30.0
-20.0
-10.0
0.0
10.0
20.0
30.0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Evoluția PIB-ului - Libia
Evoluția PIB-ului - Africa de Nord
Evoluția PIB-ului - Africa
39
d. Evoluția PIB-ului în Maroc (%)
Graficul evoluției PIB-ului marocan este foarte fluctuant pe perioada 2003-2009, reușind să se
stabilizeze relativ după acest an. Influența Primăverii Arabe este slabă, ba chiar PIB-ul Marocului a
cunoscut o creștere în 2011.
Fig. 3.4 – Evoluția PIB-ului în Maroc, sursa: Index Mundi
e. Evoluția PIB-ului în Tunisia (%)
In cadrul graficului evoluției PIB-ului tunisian se observă cel mai bine influența Primăverii Arabe
asupra țării, Africii de Nord și continentului african. PIB-ul Tunisiei se află în declin încă din 2007,
cu o accelerare în 2010, însă dă semne de revenire din perioada 2011-2012.
Fig. 3.5 – Evoluția PIB-ului în Tunisia, sursa: Index Mundi
0.0
1.0
2.0
3.0
4.0
5.0
6.0
7.0
8.0
9.0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Evoluția PIB-ului - Maroc
Evoluția PIB-ului - Africa de Nord
Evoluția PIB-ului - Africa
-2.0
-1.0
0.0
1.0
2.0
3.0
4.0
5.0
6.0
7.0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Evoluția PIB-ului - Tunisia
Evoluția PIB-ului - Africa de Nord
Evoluția PIB-ului - Africa
40
2. Contribuția turismului la PIB-ul nord-african
Fig. 3.6 – Contribuția turismului la PIB-ul nord-african, sursa: Index Mundi
Fig. 3.7 – Contribuția turismului la PIB-ul nord-african, sursa: Index Mundi
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Contribuția turismului la PIB-ul nord-african - mld$
miliarde dolari ($)
3
3.5
4
4.5
5
5.5
6
6.5
7
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Contribuția turismului la PIB-ul nord-african - %
contributie %
41
Analizând cele două grafice cu contribuția turismului asupra PIB-ului (atât procentual cât și
monetar) observăm că turismul este o componentă vitală a economiei nord-africane. Astfel
observăm că aportul financiar s-a dublat pe perioada 2001-2012, de la puțin peste 20 miliarde $ la
puțin sub 40. De altfel Primăvara Arabă pare a fi influențat puțin contribuția, însă se observă o
încetinire în perioada 2010-2011. Acest lucru se datorează influenței diferite pe care aceste
evenimente a avut-o asupra țărilor nord-africane, ajungându-se la o echilibrare între acele țări cu
pierderi și cele cu câștiguri.
Creșterea contribuției turismului la PIB-ul național implică în domeniile legate de turism ca
infrastructura rutieră, turistică dar și în crearea de zone de acces pentru turiști. Printre efectele
acestor măsuri care trebuie supervizate se numără creșterea de energie electrică dar și degradarea
mediului și a resurselor locale. Aceste presiuni, care uneori pot depăși anumite limite ale zonei, se
regăsesc de obicei în zone sensibile, atât din punct de vedere al mediului, cât și uman.
Principalul efect al turismului asupra PIB-ului este că primul accelerează cererea de bunuri și
produse. Astfel creșterea consumului duce la creșterea activității pieței și în consecință a PIB-ului.
Zonele care au o activitate intensă în turism creează o mulțime de oportunități pentru populația
locală, în special pentru cea tânără. Hotelurile, parcurile de amuzament, atracțiile și multe astfel de
componente turistice au nevoie de oameni pentru a-și oferi serviciile. Din moment ce creșterile și
descreșterile numărului de șomeri afectează PIB-ul, iată că locurile de muncă create de turism
influențează pozitiv macroindicatorul. Oamenii care sunt angajați au venit pe care să-l cheltuiască,
crescând astfel consumul.
Cheltuielile și efectul turismului asupra PIB-ului pot fi legate de maniera în care turiștii caută
anumite lucruri, creând cererea. Principalele astfel de servicii sunt legate de transport – bilete de
avion, autobuz, combustibili etc.-, cazare și alimentație, urmate apoi de amuzament și informare. In
unele economii naționale cererea de bunuri din turism reprezintă un procent important din total.
Un alt efect este acela de introducere de noi servicii, direct legate de cerere. Spre exemplu
industria ușoară de producere a suvenirurilor se mulează doar după ceea ce caută turiștii, alte criterii
fiind foarte puțin relevante. Unele astfel de servicii nu ar exsta fără turism și fără turiștii care
achiziționează un bun sau un serviciu, de aceea apare sezonalitatea (de aici importanța analizării
PIB-ului la nivel anual).
Principalul efect negativ al turismului asupra PIB-ului apare doar în acele zone slab dezvoltate și
sărace, unde marea majoritate a facilităților turistice sunt deținute de străini sau de câțiva agenți
locali. Exemple de astfel de facilități sunt cele legate de transporturile aeriene și acomodare, în
42
aceste cazuri problema fiind că banii se duc spre firme străine care nu vor investi decât în serviciile
lor, fără a implica și populația/investitorii locali.
In ceea ce privește procentul pe care turismul îl reprezintă în cadrul PIB-ului observăm că
graficul este fluctuant, cu o ușoară scădere începând cu 2009; acest lucru se poate datora
diversificării economiilor naționale sau creșterii PIB-ului. Acest procent este important deoarece
poate angrena investiții mai mari din partea autorităților responsabile de turism. Din moment ce
turismul aduce mulți bani la economia națională este evident ca autoritățile să investească mai mulți
bani, creându-se astfel un cerc benefic turism-PIB. Pe lângă faptul că autoritățile investesc mai mult
în turism cu condiția ca acesta să aducă venit, un alt lucru pe care contribuția în cadrul PIB-ului o
face este angrenarea unor mecanisme prin care turismul capătă un statut mai important în cadrul
economiei. Astfel se vor crea strategii naționale și locale de promovare a turismului, campanii de
conștientizare a populației asupra importanței turismului sau alte astfel de măsuri.
3. Contribuția turismului la numărul de angajați
Fig. 3.8 – Numărul de angajați din turism – Africa de Nord, sursa: Index Mundi
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Numărul de angajați din turism - Africa de Nord
milioane
43
Fig. 3.9 – Procentul reprezentat de angajații din turism – Africa de Nord, sursa: Index Mundi
După cum se poate observa turismul implică un procent destul de mic din totalul de angajați ai
Africii de Nord. Cu doar 6% în 2011 acest grafic se află în declin încă din 2007 când a fost foarte
aproape de 7%; pe perioada Primăverii Arabe s-a înregistrat o scădere de aproximativ 0,3%, și
cifrele indică că lucrurile se vor agrava în anii ce urmează, asta dacă guvernele nu intervin. Faptul
că puțini oameni sunt angajați în turism, deci în servicii, arată că țările respective sunt slab
dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Cu cât ponderea de angajați din servicii va fi mai mare cu atât
țara respectivă va avea un grad de dezvoltare mai ridicat; de aici rezultând slaba dezvoltare a țărilor
nord-africane. Descreșterea începută în 2007 mai denotă un lucru, și anume că cei ce lucrau în
turism au renunțat la aceste joburi pentru altele bazate mai mult pe forța fizică și mai sigure (în
special în agricultură) și care implică mai multă certitudine pe viitor. Sau o altă cauză a scăderii este
concedierea angajaților din lipsă de turiști, aici Primăvara Arabă făcându-și simțită prezența într-un
mod foarte agresiv.
Cifrele sunt la fel de mici și atunci când analizăm graficul cu numărul de angajați din turism. La
cele aproximativ 165 de milioane de locuitori din Africa de Nord doar puțin sub 3 lucrează în
turism. Cifra este foarte modestă, și deși e bine că totuși există lucrători în turism, arătând încă o
dată slaba dezvoltare a zonei.
Cert este că în ultimele două decade turismul a jucat un rol mai mult decât important în economia
națiunilor și în cea mondială de altfel. Creșterea călătoriilor la nivel mondial au fost stimulate de
0
1
2
3
4
5
6
7
8
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Procentul reprezentat de angajații din turism - Africa de Nord
% din totalul de angajati
44
mărirea veniturilor, a timpului liber, îmbunătățirea transporturilor și a infrastructurii, globalizare, în
special a bunurilor dar și de diversificarea serviciilor. Deși investiția în infrastructura inițială este
absolut necesară odată cu creșterea numărului de turiști trebuie dezvoltată și această componentă,
este nevoie de mai multe hoteluri, restaurante etc. – lucru ce generează apariția de noi locuri de
muncă din varii domenii (de la construcții la marketing și management).
Turismul este de altfel o opțiune atractivă pentru stimularea dezvoltării zonelor rurale și a celor
sărace, unde acesta poate crea locuri de muncă stabile și remunerate mult mai bine decât cele din
agricultură sau industrie.
In toate regiunile lumii se așteaptă ca turismul să acapareze cât mai mult din totalul de angajați,
chiar și în Africa. Aici se preconizează un procent de 3% până în 2020, cifra fiind negativ afectată
de lipsa infrastructurii și a investițiilor slabe în acest domeniu. O altă cauză este greaua trecere la
economia de piață. Cu toate acestea turismul, cu aproximativ 8 milioane de angajați pe cuprinsul
întregului continent, este principala forță de angajare, depășind industrii ca cea chimică,
constructoare de mașini, comunicații sau minerit.
4. Investiții în turism
Dacă tot am vorbit despre contribuția turismului la PIB și la numărul de angajați graficul de mai
jos ne arată și implicarea autorităților în susținerea turismului. Cu un maxim de aproximativ 11
milarde de dolari în 2008 acesta este într-o continuă descreștere ajungând la 9.7 miliarde în 2011.
Făcând o corelație între contribuția turismului la PIB și cât investesc guvernele nord-africane vedem
o diferență uriașă, respectiv de 27 miliarde (38 versus 9), poate așa se explică slaba dezvoltare a
infrastructurii la nivel național, preferându-se o concetrare în jurul punctelor principale de atracție,
fără a se dori o diversificare. Este și normal ca la nivelul unei macroeconomii să se împartă banii în
mai multe direcții, însă dacă o mai mare parte din căștiguri s-ar întoarce în turism s-ar crea un
circuit benefic, iar rezultatul s-ar vedea imediat, atât pentru PIB cât și pentru turism.
De altfel poate chiar evenimente de genul Primăverii Arabe ar fi putut fi stopate dacă banii ar fi
fost folosiți în domenii ca sănătate, educație sau în crearea de locuri de muncă. Poate că pe viitor
distribuția veniturilor va fi făcută mai bine și se vor acoperi ariile mai sensibile ale economiei.
45
Fig. 3.10 – Investiții în turism – Africa de Nord, sursa: Index Mundi
* Deschiderea unei afaceri
In graficul de mai sus am observat cum autoritățile investesc în turism, dar influența acestora se
poate vedea și în ușurința cu care o persoană fizică sau juridică își poate deschide o afacere. Pentru
a afla acest lucru voi apela la doi indicatori : numărul de zile necesar pentru a porni o afacere și
taxele statale (% din venituri).
Fig. 3.11 – Timpul necesar pentru a deschide o afacere, sursa: Index Mundi
0
2
4
6
8
10
12
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Investiții în turism - Africa de Nord
miliarde UDS ($)
0
5
10
15
20
25
30
35
40
Algeria Egipt Libia Maroc Tunisia
Timpul necesar pentru a deschide o afacere Africa de Nord
zile
46
Fig. 3.12 – Taxe pe bunuri și servicii, sursa: Index Mundi
După cum se poate observa dintre antreprenorii nord-africani cel mai dezavantajat este cel libian,
având nevoie de 35 zile în medie pentru a-și deschide o afacere, iar dacă reușește acest lucru va
avea parte de o taxare de 40% din profit. Cel mai bine stă cel egiptean, care are nevoie de doar o
săptămână pentru a porni o afacere și va fi taxat cu doar 25% din venituri.
Combinația acestor doi indicatori și analiza rezultatului este foarte importantă deoarece timpul și
banii sunt două elemente genetice ale unei afaceri; nimeni nu se apucă de o afacere fără a analiza cât
timp îi va consuma și mai ales cu ce profit se va alege (dacă ,,se merită”).
Analizând procentul taxelor din venit observăm că țările nord-africane se înscriu în jurul mediei
mondiale, exceptând comunista Libie. Autoritățile marocane ridică și ele puțin ștacheta la 35%, însă
cele 11 zile necesare pentru lansarea afacerii mai diminuează foarte puțin din gravitatea acestui
procent.
Unele state nord-africane au luat anumite măsuri* pentru a ușura accesul pe piața economică a
antreprenorilor de orice dimensiune, unele fiind în curs de aplicare, altele fiind deja cuantificate.
Astfel Algeria a îmbunătățit accesul la credite bancare prin eliminarea pragului minim a venitului
(2013), a ușurat creditarea asigurând garantarea prin lege a celor ce împrumută și a împrumutaților
(2012), a introdus noi reglementări pentru o mai bună administrare a construcțiilor de orice fel, a
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
Algeria Egipt Libia Maroc Tunisia
Taxe pe bunuri și servicii - Africa de Nord
% din profit
47
redus taxele (de la 25 la 19%) la care sunt supuse prodcerea de bunuri, construcțiile dar și unele
servicii –printre care și turismul (2010).
Egiptul a redus costurile la care erau supușii posibilii antreprenori și a ușurat munca celor ce se
ocupau de importuri și exporturi prin introducerea unui sistem informatic de depunere a
documentelor (2011), și la fel ca Algeria a îmbunătățit sistemul de creditare în ultimii ani.
Marocul a adus și el îmbunătățiri în domeniul bancar și al construcțiilor, în timp ce Tunisia a
lucrat la capitolul energiei electrice dar și a comerțului.
5. Transporturile aeriene – numărul de pasageri
Fig. 3.13 – Numărul de pasageri – transporturi aeriene, sursa: Index Mundi
In ultimii ani transportul aerian a devenit o componentă majoră a dezvoltării economice, și deci și
a turismului. De altfel aceste două componenete economice formează un tot unitar ce reprezintă o
bază reală pentru economie.
Totuși, analizând riscurile și problemele actuale printre care creșterea prețurilor și a taxelor,
limitări pentru protejarea mediului, creșterea prețurilor combustibililor, inabilitatea de a întreține
sau crea noi structuri de infrastructură, criza economică observăm că transporturile sunt foarte
vulnerabile, cu atât mai mult când vorbim de țări în curs dedezvoltare, ca cele din Africa de Nord.
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Algeria Egipt Libia Maroc Tunisia
milioane
48
Acest lucru poate conduce la împuținarea zborurilor și chiar la stoparea lor spre anumite destinații
ce nu rentează.
O altă problemă a turismului și transporturilor este faptul că acestea nu sunt unite, rezultând astfel
multe conflicte și neconcordanțe în ceea ce privește anumite reguli. De multe ori se ajunge la
protejarea agresivă a companiilor mondiale, fără a se încerca diferite metode prin care s-ar ajunge la
profituri mai mari.
Conform Organizației Mondiale a turismului în 2011 din cele 980 de milioane de turiști la nivel
mondial în jur de 501 au folosit avionul ca mijloc de transport. Aceeași organizație prezice că se va
ajunge la 1 miliard de turiști ce vor folosi avionul la circa 1.8 miliare de turiști în total la nivelul
anului 2030.
6. Industria hotelieră în Africa de Nord
Africa de Nord primește din ce în ce mai multă atenție din partea lanțurilor hoteliere cu renume
mondial, acestea recunoscând importanța extinderii în această zonă.
Bazându-mă pe informațiile furnizate de către aceste lanțuri prin site-urile proprii am întocmit
tabelul de mai jos (fig. 3.14) în care este inclusă evoluția numărului de hoteluri și a numărului de
camere pe perioada 2010-2012, în Africa de Nord.
2010 2011 2012
Hoteluri Camere Hoteluri Camere Hoteluri Camere
72 16,909 75 17,038 79 17,448
Fig. 3.14 – Numărul de hoteluri și camere – Africa de Nord, sursa: africainvestor.com
Istoric Africa de Nord a fost dominată de eforturi de dezvoltare, în special în punctele majore de
atracție a turiștilor ca Egipt și Tunisia, însă Primăvara Arabă a încetinit unele construcții iar pe
altele le-a anulat. Cu toate că cifrele au crescut, predicțiile de dinaintea evenimentelor conflictuale
din 2010-2011-2012 arătau cifre mai mari atât la numărul de hoteluri cât și la camere.
Un alt aspect important este reprezentat de brandurile prezente în Africa de Nord; aspect
important în stabilirea unor criterii de prestigiu și renume. Astfel mai jos am realizat un tabel
(fig.3.15) cu două clasificări a marilor lanțuri hoteliere prezente în Africa de Nord, după numărul de
hoteluri și numărul de camere.
49
după numărul de hoteluri după numărul de camere
Ibis 19 Radisson Blu 3759
Radisson Blu 15 Hilton 3206
Onomo 13 Ibis 2632
Movenpick 12 Movenpick 2182
Novotel 12 Novotel 2037
Hilton 9 InterContinental 2010
Park Inn 9 Onomo 1579
Azalai 7 Park Inn 1498
InterContinental 6 Kempinski 1371
Kempinski 6 Marriott 1250
Fig. 3.15 – Clasificarea hotelurilor – Africa de Nord, sursa: africainvestor.com
Analizele de acest gen sunt foarte importante deoarece lanțurile mari construiesc doar acolo unde
este cerere, respectiv din partea turiștilor străini (cu atât mai mult în zonele sărace). Un alt beneficiu
al numărului cât mai mare de hoteluri / camere este acela al măririi grupului țintă și a numărului de
componenți, pur și simplu cu cât sunt mai multe hoteluri cu atât un posibil client va avea mai multe
variante din care să aleagă, crescând astfel ca acesta să aleagă ca destinație Africa de Nord.
7. Perspective de viitor pentru Africa de Nord
Componenta politico-economică
Cu toate că Primăvara Arabă încă își face simțită prezența în zonă Africa de Nord începe
ușor-ușor să revină la parametrii de dinaintea începerii evenimentelor conflictuale. Astfel Egiptul și
Tunisia sunt țările cele mai afectate din punct de vedere economic, și riscă să le fie afectată și
tranziția spre un trai al populației mai bun. Intre timp Marocul și Algeria au experimentat revolte ce
denotă un viitor politic incert, lucru ce va afecta toate componentele economice (mai gravă este
situația din Maroc, unde luarea unor decizii majore este necesară pentru a evita crize și mai mari).
Libia se confruntă cu o problemă în administrarea resurselor de orice fel, ea plecând de la zero în
ceea ce privește cadrul politic, economic – internațional și instituțional. Din punctul de vedere al
politicii și economiei un punct de cotitură va fi modul în care conflictele vor reuși să schimbe scena
50
politică (într-o direcție favorabilă); cu alte cuvinte întrebarea este dacă democratizarea poate fi
implementată și menținută în condițiile date.
O altă întrebare legată de Africa de Nord și Primăvara Arabă este cât vor dura efectele negative.
In mod cert economia țărilor implicate au fost afectate: Egipt și Tunisia au pierdut aproximativ 35-
40% din turiști, pe lângă investitorii străini care oricum erau puțini la număr din cauza crizei
financiare, iar măsurile guvernamentale pentru mărirea salariilor au fost implementate cu mari
costuri, rezultatul fiind mai mult unul negativ decât pozitiv. Alte acțiuni au avut efecte pe termen
scurt, cum ar fi întreruperi în lanțul logistic al rețelelor industriale egiptene și tunisiene, stoparea
distribuției de petrol dinspre Libia ș.a., însă important este că orice analiză pe termen scurt se
termină cu rezultate foarte sumbre pentru țările nord-africane. Alături de criza financiară mondială,
presiunea populației și incertitudinea poliică sunt și ei factori care ajută la construirea acestor
scenarii sumbre, iar schimbarea acestora va transforma radical zona. In Libia evoluția economică va
depinde de administrarea eficientă a resurselor de petrol atât pe plan intern cât și internațional.
După Primăvara Arabă multe țări au încercat să mărească salariile, rata de angajare a populației
ocupate și au redus impozitele pentru mâncare și energie, plus multe alte măsuri ce au încercat să
creeze un context social mai bun; unde s-a reușit populația s-a calmat, unde nu protestele au
continuat până la soluționarea tuturor problemelor sau până la înlăturarea regimurilor totalitare.
Din punct de vedere economico-politic toate reformele care s-au implementat în spațiul nord-
african (înainte și după Primăvara Arabă) au avut ca principal efect o creștere a mobilității
populației și o diversificare a ramurilor economice. Aceste două efecte au implicații directe în
turism, ajutând la o dezvoltare a acestuia cu ajutorul resurselor locale. Accesul în mediul afacerist
este dificil, însă în ultimii ani s-au făcut pași pentru înlesnirea acestui aspect, îngreunând eliminarea
monopolului impus de puținii afaceriști – locali sau străini.
In data de 23 septembrie 2012 secția de Economie Globală și Dezvoltare din cadrul Institutului
Brookings (Washington DC) a organizat o discuție publică având ca subiect tranziția economică a
țărilor nord-africane. Mai mulți interlocutori au luat cuvântul, printre care ministrul Economiei din
Germania, guvernatorul Băncii Centrale din Tunisia, ministrul Dezvoltării din Suedia etc., această
întâlnire având ca și concluzii faptul că reformele începute trebuie continuate și finalizate, revoltele
trebuie studiate mai bine pentru a fi evitate și pentru a fi descoperite adevăratele motive și poate cea
mai importantă măsură ce trebuie aplicată în zonă este democratizarea politică.
51
Incercarea țărilor arabe de a readuce turiști
Pe 10 noiembrie 2012 la Londra a avut loc o adunare în cadrul expoziției World Travel Market la
care au fost prezenți și reprezentanții turismului din țările nord-africane afectate de Primăvara
Arabă. Aceștia au subliniat importanța alegerilor democratice din Egipt și Tunisia, înlăturarea
regimului Gaddafi din Libia și pe repornirea turismului în zonă.
In Tunisia turismul este un sector important pentru economie, Moncef Battikh –din cadrul
Biroului Național al Turismului- afirmând că pe durata anului 2011 țara a pierdut în jur de 40% din
turiști, afectând grav economia națională. Acesta adaugă că numărul de vizitatori a început să-și
revină, și la fel de important multe companii de transport și-au reluat activitatea în țară – în special
cele aeriene. In încheiere acesta a spus că nu este nicio problemă că Partidul Islamist a câștigat
alegerile, și că pentru ei orice turist este ca un musafir, fiindu-i asigurată securitatea și buna
dispoziție.
Mohamed Yousef, directorul general al companiei Ramasside Travel, spune că Egiptul este o țară
foarte sigură, și că violențele provocate de populație sunt direcționate spre autorități, nicidecum spre
turiști sau persoane străine, și că totul este amplificat de mass-media internațională. Deși cifrele
spun că Egiptul a piedut în jur de 35% din turiști, aceasta afirmă că s-a ajuns la acest procent într-un
mod foarte disproporționat, dând ca exemplu Sharm el-Sheik destinație ce nu a suferit aproape
deloc în urma Primăverii Arabe.
Libia este una din acele țări în care turismul ar putea avea o creștere spectaculoasă, atât timp cât
turistului i se oferă siguranță și protecție. Printre avantajele Libiei regăsim sutele de kilometri de
plajă mediteraneeană, clima plăcută, multitudinea de ruine antice dar și faptul că se află la o distanță
relativ mică de Europa.
Marocul a fost multă vreme preferata europenilor în ceea ce privește vacanțele exotice, și a rămas
relativ neafectată de Primăvara Arabă. Deși au fost câteva proteste autoritățile marocane au știut
cum să calmeze populația, reușind astfel să evite evenimente de genul celor din Egipt sau Libia.
Regele Mohammed VI a propus reforme în creșterea forței instituțiilor democratice dar și în ceea ce
privește drepturile omului, reforme ce au fost aprobate prin referendum de populație, urmând a fi
implementate. Ca urmare numărul turiștilor nu numai că nu a scăzut, ba chiar a și crescut ușor;
probabil cei ce aveau programate călătorii în Egipt, Tunisia sau Libia s-au răzgândit și au ales
Marocul ca destinație.
52
Autoritățile ar trebui să profite de toate oportunitățile pentru a demara proiecte de dezvoltare
turistică, indiferent că sunt susținute de economia internă sau de cea internațională. Cu toate că
unele reforme au fost începute –mai ales după Primăvara Arabă- multe lucruri bune se pot face,
lucruri ce vor ajuta economia, creându-se un cerc benefic pentru toată lumea, de la populația locală
până la turist. In general Africa de Nord este văzută ca o zonă exotică, cu multe obiective turistice
unice și cu un potențial uriaș, și cu siguranță în viitor se va acorda mai multă atenție turismului,
evident în zonele în care nu s-a făcut acest lucru până acum. Analizând sondajele de opinie și toate
studiile făcute de mass-media sau de agențiile de turism obsrevăm că această zonă este una cu o
cerere destul de mare, iar oferta nu este pe măsură (atât infrastuctural cât și ca pachete turistice),
lucrurile fiind înrăutățite de evenimentele începute în 2010. Insă dacă se va reuși asigurarea
securității turiștilor aceștia vor reveni deoarece obiectivele turistice merită vizitate.
Teoretic dezvoltarea turismului are undă verde în zonele care au nevoie de așa ceva, sau poate
reveni la cotele inițiale doar dacă vor fi respectate și asigurate unele condiții pentru turiști. Multe
dintre aceste condiții se leagă de securitate, infrastructură, transport și alimentație; mulți specialiști
consideră că pot fi îndeplinite cu ajutorul investițiilor din partea statului, iar cea mai importantă este
siguranța călătorilor ! Aici intervin mulți factori, de la caracteristicile populației la reformele statale,
însă cu sacrificii și investiții se poate ajunge la un stadiu în care atât populația cât și autoritățile să
fie mulțumite, construindu-se un mediu favorabil tuturor, iar turismul alături de alte ramuri
economice se poate dezvolta la adevăratul potențial.
53
Concluzii
Această lucrare a avut ca scop principal analiza efectelor pe care Primăvara Arabă le-a avut
asupra turismului din nordul Africii, urmat de analiza potențialului turistic a zonei și modul în care
autoritățile au reacționat pentru a anula efectele negative și a le susține pe cele pozitive.
Analizând istoria de care a avut parte Africa de Nord observăm că însăși această componentă are
un potențial turistic uriaș, cu multe vestigii arabe, romane sau ale unor populații locale. La acestea
se adaugă populația locală actuală, care are anumite caracteristice dătătoare de unicitate și atracție.
Potențialul turistic de care dă dovadă Africa de Nord este o caracteristică importantă a turismului
în zonă, determinând fluxuri majore atât dinspre Europa cât și dinspre Statele Unite ale Americii.
Turiștii pot experimenta mai multe tipuri de turism, în funcție de preferințe, vârstă, venit etc.
Turismul este important atât pentru populația locală, pentru agenții implicați dar și pentru
autorități. Acest lucru poate fi observat din graficele cu contribuția turismului la PIB-ul țărilor, dar
și la numărul de angajați. Analiza acestor date indică gradul de implicare pe care autoritățile ar
trebui să-l aibă în ceea ce privește turismul.
In urma analizei datelor referitoare la numărul de turiști s-a observat că turismul a avut mult de
suferit (în special în Egipt și Tunisia, și mai puțin în Algeria și Maroc), însă odată cu sfârșitul anului
2012 datele arată că turiștii încep să revină – ca urmare a încetării protestelor corelată cu reformelor
pe care autoritățile le-au demarat, în domenii ca sănătate, învățământ sau locuri de muncă;
obiectivele turistice din zonele afectate de Primăvara Arabă sunt unice și cu un potențial uriaș, fapt
ce face ca turiștii să treacă peste ușoara instabilitate din zonă.
In legătură cu infrastrucura turistică datele arată că Africa de Nord beneficiează de un număr
decent de hoteluri, unele dintre ele făcând parte din lanțuri internaționale. Acest lucru ajută turistul
în luarea unei decizii în ceea ce privește o posibilă călătorie, având opțiunea de a alege în funcție de
posibilitățile materiale. Un alt punct important este numărul de turiști care a apelat la transporturile
aeriene, lucru important de studiat deoarece acest tip de transport devine o adevărată forță în turism,
multă lume apelând la avionane din motive de securitate, economie de timp și bani.
Important și cert este că zona dispune de un potențial uriaș, și care poate fi valorificat prin măsuri
în ceea ce privește liniștirea populației locale, dar și de amenajare a unei infrastructuri bogate, ce
permite turistului să aibă o călătorie plină de satisfacții, iar zona nu va avea decât de căștigat !
54
Bibliografie
1. Marc Lynch, 6 ianuarie 2011 - ,,Obama’s Arab Spring?’’, foreignpolicy.com
2. Joseph Massad, 29 august 2012 - ,,The Arab Spring and other American seasons”, aljazeera.com
3. Heather Maher, 23 septembrie 2012 - ,,Muslim Protests: Has Obama helped bring on an anti-US Islamist
Spring?” , theatlantic.com
4. Tamara Cofman, 19 iulie 2012 - ,,Learning to live with the Islamist Winter’’, foreignpolicy.com
5. ,,Ahmadinejad row with Khamenei intensifies” – 6 mai 2011, aljazeera.com
6. Clemens Breisinger, Olivier Ecker, 17 mai 2011 - ,,Economics of the Arab awakening”, ifpri.org
(International Food Policy Research Institute)
7. John Iliffe – Africans: The History of a Continent, Ed. Cambridge University Press, 1995
8. Thomas Pakenham – The Scramble for Africa 1876-1912, Ed. HarperCollins, 1992
9. Oliver Ransford – The Great Trek, Ed. Cardinal, 1974
10.John Reader – Africa: a biography of the continent, Ed. Vintage Books, 1999
11. Frank Willet – African Art, Ed. Thames and Houdson, 2002
12. CIA, The World FactBook, cia.gov/
13. Flavia Krause, 27 ianuarie 2011 - ,,Obama poised to step up criticism of Mubarak if crackdown is
intensified’’, bloomberg.com
14. Juan Cole, 10 februarie 2011 - ,,Labor movement drives Egypt, Tunisia protests’’, detnews.com
15. Karin Laub, 8 septembrie 2011 - ,,Lybian estimate: At least 30,000 died in the war’’, sfgate.com
San Francisco Chronicle
16. Rory Mulholland, Jay Deshmukh, 3 octombrie 2011 - ,,Residents flee Gaddafi hometown’’,
news.smh.com The Sydney Morning Herald
17. David Miller, 7 iunie 2011 - ,,Demonstrator’s death energizes Moroccan protesters’’, jpost.com The
Jerusalem Post
18. ,,Report: 338 killed during Tunisian revolution’’ – 5 mai 2012, ahram.org.eg
19. Achy Lahcen, 31 mai 2012 - ,,Algeria avoids the Arab Spring?’’, carnegieendowment.org
20. George Busby, Dada Gotelli, Tim Watcher - ,,A report from the Sahelo Saharan Interest Group – Parc
National de L’Ahaggar Survey, Algeria(2005)”, noiembrie 2006
21. ,,Tassili National Park, Sahara Algeria’’ – archmillennium.net
22. ,,Biodiversity Conservation Capacity Building in Egypt’’ – EEAA (Egyptian Environmental Affairs
Agency), 2006, p. 16
23. ,,Protected Areas in the Libyan Arab Jamahiriya’’, parks.it
24. ,,Pagan rock carving in Morocco destroyed’’ – 18 octombrie 2012, gulfnews.com
55
25. ,,Parc national de Souss-Massa and Aglou’’, birdlife.org
26. ,,Report of the Workshop on Ickheul Lake’’, Ramsar Convention, 28 & 29 ianuarie 2003
27. ,,Tunisia: Jebil National Park’’, en.tunisientunisie.com
28. ,,Medical tourism booming in North Africa’’ – 12 octombrie 2012, northafricapost.com
29. ,,Business Tourism making strides in Africa’’ – 19 februarie 2013, internationalmeetingsreview.com
30. Country Indicators – indexmundi.com
31. World Heritage List – UNESCO whc.unesco.org/en/list
32. Sarah Irving, 30 ianuarie 2011 - ,,Morocco, Egypt eye eco-tourism markets’’, grenprophet.com
33. Cristureanu, Cristina – Economia și politica turismului internațional, Ed. Abeona, București, 1992, p. 81
34. Davidson, R., Bussiness Travel, Ed. Pitman Publishing, Londra, 1994, p.1
35. Vellas, Francois, Economie et Politique du Tourisme International, Ed. Econominca. Paris, 1995
36. Gray, P., International Travel – International Trade, Ed. Lexington Books, 1970, p. 117
37. Minciu, Rodica, Economia turismului, Ed. Uranus, București, 2005
38. ,,The national strategy of tourism development in Algeria : issues, opportunities and limitations’’ Dr.
Kamel Boudam – Faculty of Economic Science and Management, University of Setif, Algeria
39. ,,Eco-tourism and Sustainable Development’’ – Dr. Mamdouh Riad Tadros, Minister, Ministry of
Environmental Affairs, Egipt ; Dr. Mohamed Khalil, Egyptian Environment Affairs Agency (EEAA)
40. ,,Travel and Tourism in Libya’’ - http://www.euromonitor.com/ - iunie 2011
41. ,,Responsible, fair and sustainable’’ http://www.visitmorocco.com/
42. ,,Tourism and development in Tunisia’’ Robert Poirier, Northern Arizona University, SUA
43. Iancu Liviu, 12 ianuarie 2012 - ,,Agențiile de turism propun anul acesta circuite în ,,Africa Neagră’’ sau
Mongolia, dar mizează și pe ofertele ,,clasice’’ în Grecia, Bulgaria și Turcia’’ gândul.info
44. ,,Arab Spring, One Year Later – Where (Not) to Go in the Middle East” – independenttraveler.com
45. Charles Schlumberger, 14 septembrie 2009 - ,,Air transport and Tourism”, The World Bank, Beijing,
China
46. Chris Lyle, 15 iunie 2012 - ,,Air transport challenges and opportunities : A tourism perspective”,
Montego bay, Jamaica
