ACADEMIA LUI DUMNEZEU:Academia Pontificală de Ştiinţe.

Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă.

Albert Einstein (1879–1955).

Academia Pontificală de Ştiinţe — lat. PONTIFICIAE ACADEMIAE

SCIENTIARUM (în continuare A.P.Ş) este academia de ştiinţe a

Vaticanului. Instituţia, în forma ei actuală fiind reconstituită şi

reînnoită în 1936, de către papa Pius al XI-lea (1922–1939).

Academia este internaţională ca scop, multi–etnică în compoziţie şi

non–sectantă în alegerea membrilor [1].

Istoria modernă a A.P.Ş începe în 1936, dar rădăcinile se trag

din 1603, când principele Federico Cesi (1585–1630) botanist şi

naturalist, cu binecuvântarea papei Clement al VIII-lea (1592–1605)

şi sub conducerea renumitului savant, Galileo Galilei (1564–1642) a

fondat la Roma Accademia dei Lincei1(lat: Lynceorum Academia) [2, p.133].

Instituţia creată de Cesi a fost prima academie dedicată exclusiv

ştiinţei, exemplul său fiind preluat mai târziu de alte state,

precum Anglia, unde a fost creată Societatea Regală (Royal Society,

1662) şi Franţa, unde a fost creată Academia de Ştiinţe (Académie des

Sciences, 1666) [3, p.8]. Academia a fost plasată sub protecţia Sf.

Ioan Evanghelistul, deseori reprezentat în miniatură pe publicaţii

cu un vultur şi un râs [3, p.9].

1 Literalmente academia celor cu ochi de râs/linx. Râs/linx–specie de felină, pisica sălbatică.

1

În pofida faptului că Federico Cesi a luat drept model pentru

crearea instituţiei academia Aristotelo–Platonică, scopul său de

fapt era unul inovator şi special deoarece a cerut de la

academicieni să creeze o metodă de cercetare bazată pe observaţie,

experiment şi metoda inductivă. În baza acestor cerinţe, F. Cesi a

numit academia sa “dei Lincei” deoarece potenţialii membri trebuiau

să dispună de ochi ageri precum râşii/lincşii, pentru a putea

penetra secretele naturii, observându-le la nivelele microscopice

şi macroscopice [3, p.8].

F. Cesi a fost deasemenea interesat de descoperirile

ştiinţifice şi naturaliste apărute în “Lumea Nouă”. Publicată în

1628, culegerea Rerum medicarum thesaurus novae Hispaniae, cunoscută

ulterior ca Tesoro Messicano, reprezintă o colecţie a noilor

cunoştinţe geografice şi naturale, culese din cele două Americi [3,

p.9].

Academia nu a rezistat în timp, după moartea fondatorului

(1630), devenind nefuncţională. În 1847, papa Pius al IX-lea (1846–

1878) a restabilit academia cu numele Pontificia Accademia dei Nuovi Lincei

[2, p. 137].

La 28 oct. 1936, papa Pius al XI-lea prin al său Motu Proprio2

intitulat In Multis Solaciis a instituit Academia Papală de Ştiinţe în

forma sa actuală [4, XV], stabilind statutul academiei, care a fost

reînnoit ulterior în 1976, de către papa Paul al VI-lea (1963–1978)

şi în 1986 de către papa Ioan Paul al II-lea (1978–2005) [3, p.1].

2 Lat: din propria iniţiativă. Document/ act emis de Papa de la Roma.2

Considerăm de cuviinţă să înserăm scurte informaţii biografice

despre viaţa şi activitatea fondatorului modern al A.P.Ş, papa Pius

al XI-lea. Pe numele său de mirean Achille Ratti, viitorul papă s-a

născut la 31 mai 1857, în localitatea Desio, lângă Milano. În 1879

a host hirotonit preot la Lateran. Preotul Achille Ratti a studiat

la Universitatea Gregoriană din Roma, iar în perioada anilor 1882-

1888 a fost profesor la seminarul din Padova. Între 1888 şi 1911,

viitorul papă a activat în cadrul bibliotecii ambrosiene din

Milano. Remarcabil paleograf, Achille Ratti a editat misele

ambroziene şi a publicat alte lucrări. În 1911, a început să

activeze în cadrul bibliotecii Vaticanului, devenind prefectul

instituţiei în 1914. În aprilie 1918, Archille Ratti este trimis ca

reprezentant al papei Benedict al XV-lea în Polonia, fiind promovat

la rangul de nunţiu3 şi consacrat arhiepiscop de Lepanto în

octombrie 1919. Aflat în Polonia, acesta a refuzat să părăsească

Varşovia ameninţată de trupele bolşevice4, continuându-şi misiunea.

Pentru acţiunile sale şi atitudinea curajoasă, Archille Ratti a

fost numit de către Benedict al XV-lea, arhiepiscop al Milanului şi

cardinal. La conclavul din 2–6 februarie 1922, cardinalul Archille

Ratti a fost ales papă cu numele Pius al XI-lea.

3 Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-un alt stat.4 August 1920.

3

În calitate de papă,

Pius al XI-lea a fost

destul de activ,

manifestându-se atât pe

tărâmul religios cât şi cel

politic, internaţional,

reuşind să semneze

concordate cu cca. 20 de

state. Papa Pius al XI-lea

are meritul de a fi

soluţionat conflictul

dintre Sfântul Scaun şi

regatul italian. Prin

Tratatul de la Lateran5

încheiat între Papă şi

primul-ministru Italiei, Benito Mussolini, Vaticanul a fost

recunoscut ca stat independent şi neutru, recunoscând în schimb

regatul italian în frunte cu dinastia de Savoya şi capitala la

Roma. Papa Pius al XI-lea şi-a exprimat în repetate rânduri

îngrijorarea în privinţa creşterii şi întăririi regimurilor

totalitare, precum cel nazist sau sovietic.

Deasemenea, au fost criticate de către papă măsurile anti-catolice

adoptate în unele state ale lumii, precum şi persecuţiile

5 11 feb. 1929.4

Papa Pius alXI-lea

catolicilor în state precum Mexic sau URSS. Papa Pius al XI-lea a

privit cu reticenţă şi regimul fascist al lui Mussolini,

exprimându-şi atitudinea negativă faţă de acesta în repetate

rânduri [4, p.18].

Întorcându-ne la subiectul de studiu propriu-zis, menţionăm că

A.P.Ş. este o instituţie independentă şi se bucură de libertate în

domeniul cercetării [3, p.2]. Totuşi, conform statutului, academia

este amplasată sub patronajul direct al Suveranului Pontif în

exerciţiu. Conform aceluiaşi act, scopul prestigioasei instituţii

este de a promova progresul ştiinţelor matematice, fizice şi

naturale, precum şi studiul problemelor epistemologice [5, partea

I, art. 2]. Domeniile de cercetare ale A.P.Ş. cuprind şase direcţii

mari: a) ştiinţe fundamentale; b) ştiinţa şi tehnologia problemelor

şi provocărilor globale: c) ştiinţele destinate rezolvării

problemelor Lumii a Treia; d) etica şi politica ştiinţei; e)

bioetica; f) epistemologia. Aceste şase domenii largi de cercetare

sunt la rândul lor împărţite în nouă domenii mai mici: fizica şi

disciplinile înrudite; astronomia; chimia; ştiinţele pământului şi

mediului; ştiinţele vieţii (botanica, agronomia, zoologia,

genetica, biologia moleculară, biochimia, neuroştiinţele,

chirurgia); matematica; ştiinţele aplicate; filosofia şi istoria

ştiinţelor [3, p.2].

Pentru realizarea scopurilor propuse, conform statutului, [5,

partea I, art. 3], academia îşi propune să: a) să ţină sesiuni

plenare ale academicienilor; b) să organizeze întruniri pentru a

promova progresul ştiinţei şi soluţionarea importantelor probleme

5

ştiinţifico-tehnice care sunt fundamentale pentru dezvoltarea

umanităţii; c) să promoveze investigaţiile ştiinţifice şi

cercetările care pot contribui, în viitorul, apropiat, la

explorarea problemelor morale, sociale şi spirituale; d) să

organizeze conferinţe şi festivităţi; e) să publice procesele

verbale ale propriilor şedinţe, precum şi rezultatul cercetărilor

ştiinţifice ale academicienilor şi ale altor cercetători [3, p.3].

Conform art. 4 al aceluiaşi statut [5], pentru a promova

cercetările ştiinţifice, A.P.Ş. odată la doi ani acordă medalia

Pius al XI-lea unui tânăr cercetător de renume mondial (în vârstă

de până la 45 ani) [6]. Premiul a fost instituit de către papa Ioan

al XXIII-lea (1958–1963) [3, p.4].

Rezultatele ştiinţifice, precum şi alte realizări ale

academicienilor A.P.Ş sunt publicate în mai multe publicaţii,

dintre care menţionăm trei mai importante: Scripta Varia; Documenta;

Commentarii. Cele mai importante lucrări sunt publicate în Scripta

Varia. În seria Documenta sunt reproduse texte scurte care abordează

diverse activităţi precum cuvântările papilor sau declaraţii ale

academicienilor pe subiecte importante actuale. În seria Comentarii

sunt incluse articole, observaţii şi comentarii pe subiecte

ştiinţifice specifice. [3, p.4].

Conform statutului A.P.Ş., [5, partea a II-a, art. 5],

candidaţii pentru un loc în academie sunt aleşi de către A.P.Ş. în

baza studiilor ştiinţifice originale, şi a calităţilor morale

extraordinare, recunoscute. În alegerea candidaţilor lipsesc

discriminările etnice, religioase, rasiale, candidaţii aprobaţi de

6

către papă, devin membri pe viaţă. Alături de academicienii

pontificali, din oficiu, membri ai A.P.Ş devin: directorul

Observatorului din Vatican; directorul laboratorului astrofizic al

Observatorului din Vatican; prefectul Bibliotecii Vaticanului şi

prefectul Arhivelor Secrete ale Vaticanului, şi sunt cunoscuţi ca

academicieni pro tempore [7]. Aceşti academicieni dispun de aceleaşi

drepturi ca şi academicienii pontificali. Numărul academicienilor

al A.P.Ş constituie 80 de membri aleşi pe viaţă. Prin selectarea

academicienilor se urmăreşte completarea tuturor ramurilor de

cercetare, precum şi reprezentarea din toate zonele geografice [7].

Academia este condusă de un preşedinte, ales dintre

academicieni de către Suveranul Pontif, de care depinde în mod

direct [3, p.3]. Preşedintele rămâne în exerciţiu pe parcursul a

patru ani şi poate fi reales de către Papa. Preşedintele ghidează

şi coordonează toate activităţile A.P.Ş şi reprezintă academia în

faţa Suveranului Pontif, precum şi în faţa altor autorităţi sau

instituţii, conform art. 8 din statut [5]. Preşedintele este

asistat în conducere de către Consiliul Academiei, compus din:

preşedintele în exerciţiu, fostul preşedinte, numit de către Papă,

preşedinte emerit pentru restul vieţii, şi 7 membri, numiţi de

către Sfântul Părinte, la propunerea preşedintelui, pe o perioadă

de patru ani, cu posibilitatea realegerii pentru încă un mandat [5,

art. 8]. Consiliul se întâlneşte de cel puţin două ori pe an.

Preşedintele A.P.Ş este asistat direct de către directorul

cancelariei, numit de către Suveranul Pontif, pentru o perioadă de

patru ani [5, art. 9]. Primul preşedinte al A.P.Ş a fost Agostino

7

Gemelli, iar cancelar Pietro Salviucci. În 2011 s-a produs o

premieră în istoria academiei, papa Benedict al XVI-lea (2005–2013)

numindu-l pe academicianul Werner Arber6 preşedinte al A.P.Ş. În

urma acestei decizii, Werner Arber a devenit primul preşedinte ne-

catolic al instituţiei papale [8].

A.P.Ş. este amplasată în Vatican, în edificul cunoscut sub

numele de Casina Pio IV. Casina Pio IV este o vilă construită ca

reşedinţă de vară pentru papa Pius al IV-lea (1559–1565). Complexul

Casina Pio IV reprezintă un monument arhitectonic extrem de

valoros, împodobit cu frumoase fresce, reliefuri, mozaice şi

havuzuri.

Imagine din interiorul vilei Casina Pio IV.

6 Werner Arber este un microbiolog şi genetician născut la 3.06. 1929 în Gränichen, Elveţia. Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1978. Este protestant.

8

La etapa iniţială (1936-1937), publicaţiile academiei erau

dominate de lucrările cercetătorilor italieni, dar nu lipseau şi

publicaţiile cercetătorior străini [3, p.13]. Pe parcursul

Războiului al Doilea Mondial, activitatea academiei, a intrat într-

o perioadă de stagnare, cu toate că au fost publicate lucrările

unor cercetători italieni cu origini evreieşti, precum

matematicienii Tullio Levi-Civita, Vito Voltera ş.a. În pofida

desfăşurării operaţiunilor de război şi a situaţiei de

instabilitate, insecuritate ş.a., cauzate de acest măcel, papa Pius

al XII-lea (1939–1958) s-a adresat la 30 noiembrie 1941 cu ocazia

începerii celui de-al patrulea an academic. În cuvântarea sa,

intitulată Dumnezeu, unicul Conducător şi Legislator al Universului, papa Pius al

XII-lea a menţionat, printre altele, că ştiinţa adevărată niciodată

nu dezavantajează sau umileşte omul. Intelectul uman, care

reprezintă un cadou de la Dumnezeu, permite omului să se aventureze

pe tărâmul cercetării, cunoaşterii. O astfel de investigaţie în

lumea creată descoperă planul Lui Dumnezeu, iar universul este o

şcoală divină de instruire. În privinţa celui de-al Doilea Război

Mondial, papa a menţionat că ştiinţa poate fi o sabie cu două

tăişuri, aducând viaţă sau moarte, iar câmpurile şi mările pline de

sânge nu reprezintă ideea Lui Dumnezeu în privinţa utilizării

ştiinţei [4, p. 91]. În adresarea sa, papa deasemenea a oferit o

profundă reflecţie privind poziţia omului în relaţia cu Creaţia şi

Dumnezeu [3, p. 13].

În perioada războiului, ştiinţa a fost îndreptată, în special,

spre satisfacerea nevoilor militare, ceea ce a creat o anumită

9

lacună. După finalizarea conflictului, s-a început o perioadă de

resetare şi reconstrucţie a relaţiilor internaţionale. Mediul

ştiinţific a suferit destul de pe urma acestui război, legăturile

şi schimburile inter-academice fiind pe alocuri întrerupte. În

volumul A.P.Ş. intitulat Relationes de Auctis Scientiis tempore belli (1939–

1945) au fost publicate rezultatele ştiinţifice obţinute în

perioada războiului din varii domenii, care prezentau un mare

interes pentru comunitatea ştiinţifică. Această lucrare monumentală

a constituit un prilej pentru reluarea contactelor ştiinţifice

între naţiunile care în perioada războiului au fost în tabere opuse

[3, p.14].

Pe parcursul anilor 1950 ai sec. XX, pe lângă problemele

legate de reconstrucţia şi dezvoltarea regiunilor subdezvoltate, au

început să fie abordate şi problemele legate de ştiinţele aplicate.

Anii 1960 ai sec. al XX-lea au fost caracterizaţi de o creştere şi

dezvoltare a ştiinţelor conectate cu electronica şi de cucerirea

spaţiului cosmic, care au impulsionat dezvoltarea industriei şi

tehnologiei, precum şi sporirea arsenalului nuclear.

Pe parcursul existenţei A.P.Ş., suveranii pontifi deseori s-au

adresat membrilor academiei, abordând diverse probleme de

importanţă regională sau mondială. Aceste adresări au fost de bun

augur, ele subliniind sprijinul Vaticanului pentru cooperarea

dintre lumea ecleziastică şi cea ştiinţifică. În continuare vom

prezenta ideile principale ale unor adresări ale pontificilor pe

diverse probleme.

10

La 30 oct. 1961, papa Ioan al XXIII-lea (1958–1963) s-a

adresat membrilor A.P.Ş. în care a reiterat înţelegerea perfectă

care a existat mereu între Biserică şi ştiinţa adevărată,

reafirmând suportul Bisericii acordat ştiinţei. Suveranul pontif,

printre altele, a mai menţionat că credinţa şi raţiunea nu sunt în

opoziţie una cu alta ci se ajută reciproc [4, p.165].

În cadrul lucrărilor celui de-al Doilea Conciliu Vatican7 au

fost abordate o serie de probleme cărora Biserica Catolică trebuia

să le facă faţă, pentru a rezista în sec. al XX-lea. În 1967 a

fost publicată enciclica8 Popularum Progresio, în care papa Paul al

VI-lea (1963–1968) atenţiona asupra problemelor majore din Lumea a

Treia. Se lansa astfel, un apel spre cooperarea ştiinţifică

internaţională care ar ajuta şi favoriza ţările aflate în curs de

dezvoltare. Enciclica susţinea că progresul ştiinţific şi

dezvoltarea trebuie să fie ghidate de un nou umanism [3, p.15].

Răspunzând operativ apelului lansat de către papă, membrii

A.P.Ş. au considerat că este necesar o colaborare directă cu

cercetătorii din statele Lumii a Treia, astfel că în 1968 s-a

desfăşurat săptămâna ştiinţifică dedicată materiei organice şi

fertilităţii solului [3, p.16]. În adresarea sa din 27 aprilie 1968

către participanţii la săptămâna ştiinţifică, papa Paul al VI-lea a

afirmat că academia a fost fondată pentru a răspândi dragostea şi

respectul Bisericii faţă de lumea ştiinţifică. Pontificul a7 1962-19658 Scrisoare/circulară trimisă de Papă credincioşilor catolici, în care sunt

expuse poziţia oficială a Bisericii Catolice privind probleme legate de religie,

etică, societate, etc.11

avertizat asupra pericolului cauzat de armele nucleare şi

bacteorologice, menţionând că adevăratul scop al ştiinţei este unul

constructiv şi nu destructiv [4, p. 191]. Săptămâna ştiinţifică cu

genericul Materia organică şi fertilitatea solului a urmărit în mod special

aplicarea rezultatelor ştiinţifice în creşterea producţiei agricole

şi soluţionarea problemelor legate de foamea din Lumea a Treia [3,

p.16].

În 1972, preşedinte al A.P.Ş a fost ales Carlos Chagas, care

a devenit primul laic ales în această funcţie.

Papa Paul al VI-lea la o întâlnire cu academicienii. 19 aprilie 1975

Anii 1980 ai sec. al XX-lea se caracterizează prin dezvoltarea

unor direcţii noi în cercetarea ştiinţifică, îndreptate spre12

ştiinţele vieţii, precum ecologia şi ştiinţele pământului [3, p.

17].

În noiembrie 1980, în cadrul săptămânii ştiinţifice cu

genericul Omenirea şi energia: Necesităţi-Resurse-Speranţe, papa Ioan Paul al

II-lea (1978–2005) s-a adresat participanţilor menţionând că

omenirea trebuie să găsească noi metode în utilizarea resurselor

energetice care au fost puse la dispoziţia omului de către

Dumnezeu. Pontificul, deasemenea, a subliniat că politica

energetică trebuie să promoveze siguranţa ecologică şi protecţia

omului. Suveranul pontif a atenţionat asupra pericolului economic

şi moral al societăţii de consum şi asupra inegalităţii în relaţia

cu resursele mondiale. În abordarea resurselor energetice, care

reprezintă un bun universal, omenirea trebuie să tindă să lucreze

în beneficiul tuturor şi să respecte natura. Acestea reprezintă o

datorie a dreptăţii şi carităţii, afirma papa Ioan Paul al II-lea

[4, p. 245].

13

Adresarea papei Ioan-Paul al II-lea către membrii A.P.Ş. 12 noiembrie, 1983.

La 28 oct. 1986 A.P.Ş. a sărbătorit 50 de ani de la

proclamaţia papei Pius al XI-lea care a pus bazele instituţiei

moderne. Cu această ocazie, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat

membrilor academiei, menţionând că papa Pius al XI-lea a dorit ca

instituţia să devină un senat ştiinţific al Bisericii Catolice.

Pontificul a adăugat că nu există contradicţie între ştiinţă şi

religie, deşi ştiinţa trebuie să fie în armonie cu înţelepciunea şi

etica. Suveranul pontif, deasemenea, a menţionat că în preocuparea

sa pentru adevăr, ştiinţa trebuie să servească cultura şi omul.

Fragmentarea trebuie evitată, iar savanţii, gânditorii şi teologii

trebuie să lucreze în comun. Ştiinţa trebuie să lucreze pentru pace

şi balanţa ecologică. La finalul cuvântării sale, papa Ioan Paul al14

II-lea a lăudat activitatea A.P.Ş, ca o dovadă a armoniei dintre

oamenii de ştiinţă şi Biserică [4, p. 280].

În cadrul săptămânii de studiu din noiembrie 1991, dedicată

resurselor şi populaţiei, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat

participanţilor, menţionând că relaţia dintre creşterea accelerată

a populaţiei globului şi disponibilitatea resurselor naturale,

prezintă o problemă îngrijorătoare a societăţii contemporane. În

privinţa oamenilor, papa a îndemnat pentru creşterea nivelului

educaţional, îmbunătăţirea situaţiei femeii, protejarea mediului

ambiant precum şi redistribuirea resurselor economice ş.a [4, p.

331].

Pe 13 noiembrie 2000, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat

participanţilor în cadrul săptămânii de lucru cu genericul Ştiinţa şi

viitorul omenirii. Papa a amintit despre responsabilitatea etică a

cercetărilor ştiinţifice deoarece acestea au consecinţe pentru

omenire. Adevărul, libertatea şi responsabilitatea sunt integrate

în experienţa savantului care are datoria de a servi cu desăvârşire

întreaga umanitate. Pontificul deasemenea a menţionat că ştiinţa a

angajat Biserica într-un dialog fructuos. Progresul ştiinţific

trebuie să fie deasemenea şi un progres al omenirii, deaceea el

trebuie să se bazeze pe condiţiile de caritate şi serviciu, a

conchis Suveranul Pontif [4, p.385].

În data de 9 noimebrie 2003 în cadrul A.P.Ş. a fost organizată

o sesiune aniversară dedicată împlinirii a 400 ani de la fondarea

instituţiei9. La această sesiune, care a fost precedată de o misă9 După cum am menţionat A.P.Ş. îşi trasează originea din Accademia dei Lincei fondată

în 1603 de Federico Cesi.15

solemnă au participat numeroşi savanţi, feţe bisericeşti,

reprezentanţi ai diverselor academii ştiinţifice din întreaga lume,

care au discutat despre istoria instituţiei şi rolul acesteia în

lumea contemporană [9]. În pofida atmosferei de sărbătoare care a

cuprins participanţii la sesiunea aniversară, în 7–8 noiembrie şi

10–11 noiembrie 2003 au avut loc sesiunile unor grupuri de lucru cu

genericul: Înţelepciunea/cugetul, creierul şi educaţia şi Tehnologia celulelor

primordiale şi ale terapii inovative [9].

În perioada 15–19 mai 2009 la A.P.Ş. a fost organizată o

săptămână de lucru cu genericul Plantele transgenice pentru securitatea

alimentară în contextul dezvoltării [10]. Unul dintre participanţi, Ingo

Potrykus10 în articolul său11 a menţionat că sărăcia în ţările în

curs de dezvoltare deseori este cauzată de nivelul scăzut al

producţiei agricole, fapt ce afectează potenţialul uman de

dezvoltare. Biotehnologia plantelor posedă un potenţial mare pentru

ameliorarea situaţia [11, p. 447]. Printre concluziile generale

care au fost formulate la finalul săptămânii de lucru menţionăm:

mai mult de 1 mlrd. din populaţia globală suferă de subnutriţie

(an. 2009), fapt care impune dezvoltarea noilor sisteme şi

tehnologii agricole; Comunitatea ştiinţifică trebuie să fie

responsabilă pentru cercetare şi dezvoltare fapt ce ar duce la

creşterea productivităţii agricole...; Agricultura la moment (an.

2009) este nesustenabilă, caracterizată prin pierderea amsivă a

solului fertil şi aplicarea industrială inacceptabilă a

pesticidelor ş.a. [11, p.645]. 10 Profesor emerit de ştiinţe ale plantelor la ETH Zürich, Elveţia.11 Intitulat Constraints to biotechnology introduction for poverty alleviation.

16

În 10 februarie 2010 a fost organizat un seminar ştiinţific cu

genericul Dezarmarea nucleară, neproliferarea şi dezvoltarea [12]. Editorii

colecţiei/revistei au inserat mesajul papei Benedict al XVI-lea

adresat cu ocazia serbării Zilei Mondiale a Păcii, în care

pontificul menţiona că pentru a cultiva pacea este necesar de

protejat creaţia, deoarece creaţia este începutul şi fundamentul

tuturor lucrurilor create de Dumnezeu [12]. În cadrul sesiunii de

lucru, unul dintre participanţi William F. Burns12 a menţionat că

una din consecinţele celui de-al Doilea război Mondial au fost

schimbările din strategiile naţionale de securitate ca urmare a

invenţiei armelor nucleare. Prin urmare aceste schimbări au afectat

serios relaţiile dintre SUA şi URSS pe parcursul Războiului Rece

[12, p.23]. În continuare, autorul menţionează că mai bine de şase

decenii conceptul de descurajare nucleare a permis evitarea unui

nou război la scară mondială, în pofida faptului că omenirea a

produs mai mult de 100000 de dizpozitive nucleare de la începutul

„erei nucleare” [12, p.24]. În concluzie, autorul menţionează că pe

parcursul ultimului sfert de secol, SUA şi Federaţi Rusă

(principalele puteri nucleare) şi-au redus considerabil arsenalul

nuclear, implementând măsuri pentru a reduce tensiunile şi

posibilitatăţile de a fi utilizate întâmplător [12, p.29].

Am propus cititorului genericul doar unora dintre sesiunile

ştiinţifice, atelierelor de lucru ş.a precum şi fragmente din unele

comunicări pentru a prezenta varietatea domeniilor de cercetare şi

abordare a A.P.Ş.

12 General-maior al forţelor armate SUA (în rezervă). 17

În majoritatea statelor suverane există câte o academie de

ştiinţă care joacă un rol esenţial în promovarea ştiinţei la nivel

naţional, contribuind deasemenea şi la nivel regional sau mondial.

Relaţiile dintre academii şi state sunt importante, deoarece de ele

depinde buna funcţionare a mediului ştiinţific în general.

Pe parcursul existenţei, relaţiile dintre A.P.Ş şi Biserica

Catolică au fost extrem de fructuoase. Biserica a oferit un suport

constant academiei, respectând munca depusă de academicieni,

facilitând autonomia în procesul de cercetare [3, p.18]. Prin

intermediul academiei, Vaticanul a adus la cunoştinţa comunităţii

ştiinţifice internaţionale, poziţia sa privind subiecte de

importanţă mondială, precum bunăstarea omenirii, protecţia mediului

înconjurător sau cooperarea dintre state ş.a. În baza adresărilor,

mesajelor, către academie, suveranii pontifi au fost capabili să

ofere o nouă dimensiune relaţiei dintre credinţă şi raţiune,

ştiinţă şi înţelepciune, iubirea faţă de adevăr şi căutarea Lui

Dumnezeu [3, p. 18]. Adresările au oferit elemente importante de

reflecţie nu doar în relaţia cu responsabilităţile etice şi morale

ale ştiinţei, ci de asemenea sensului cercetărilor ştiinţifice şi

efoturilor acestora de a afla adevărul şi cunoaşterea profundă a

realităţii [3, p.19].

Academia Pontificală de Ştiinţe reprezintă o instituţie

academică de renume mondial. Pe parcursul existenţei sale, A.P.Ş a

reuşit să ocupe un loc important în procesul de cercetare la nivel

mondial, graţie sprijinului considerabil depus de Vatican, precum

şi a tenacităţii şi seriozităţii cu care conducerea academiei a

18

tratat misiunea sa nobilă. În pofida faptului că academia a fost

creată sub auspiciile Vaticanului, aceasta nu reprezintă un vârf de

lance al Bisericei Catolice în lumea ştiinţifică. Dimpotrivă,

bucurându-se de autonomie în procesul de cercetare, A.P.Ş

reprezintă o instituţie academică serioasă, care îşi aduce aportul

la soluţionarea celor mai stringente probleme ale umanităţii.

Anual, A.P.Ş. organizează săptămâni de studiu dedicate diverselor

probleme actuale cu care se confruntă societatea umană. În cadrul

acestor săptămâni de lucru, participă specialişti din întreaga

lume, fapt ce demonstrează prestigiul de care se bucură A.P.Ş în

mediul academic. O trăsătură definitorie a academiei este

cooperarea strânsă dintre savanţi şi teologi, care analizează

diverse probleme. O astfel de cooperare permite o analiză

comprehensivă, sistematică a problemelor stringente cu care se

confruntă societatea umană la nivel global, permiţând identificarea

unor soluţii acceptate atât de comunitatea ştiinţifică cât şi de

teologi.

Fiind deschisă oricărui cercetător de renume mondial,

indiferent de religie, rasă sau apartenenţa etnică transformă

A.P.Ş. într-un templu al cunoştinţelor unic prin natura şi misiunea

sa. În cadrul unui dialog consistent, cercetători din întreaga

lume, lipsiţi de povara diverselor segregări pe varii criterii,

încearcă să găsească soluţii pentru a împiedica omenirea de la

pierire.

Faptul că suveranii pontifi, cu regularitate, se adresează

membrilor academiei, demonstrează importanţa acestei instituţii

19

pentru Vatican, şi în special misiunea sa nobilă şi specială: acea

de a uni lumea savantă cu lumea religioasă pentru a face faţă

provocărilor cu care se confruntă comunitatea umană. A.P.Ş nu este

prizoniera unor clişee dăunătoare, ci dimpotrivă, se află într-un

pas cu schimbările. Pe lista preocupărilor figurează atât noi

provocări legate de progresul ştiinţific din sec. XXI, cât şi

tradiţionalele probleme precum: foametea, poluarea, gestionarea

rezonabilă a resurselor, protejarea florei şi faunei, etc.

O pleiadă întreagă de savanţi notorii au fost aleşi membri ai

A.P.Ş. printre care: Max Planck13, Ernest Rutherford14, Alexander

Fleming15, George Emil Palade16, Niels Bohr17, Otto Hahn18, Stephen

Hawking19 ş.a. Prezenţa unor astfel de genii în rândurile

academicienilor pontificali reprezintă o dovadă în plus a

prestigiului şi importanţei de care se bucură A.P.Ş la nivel

mondial.

Cu siguranţă A.P.Ş reprezintă o academie model, o dovadă că

ştiinţa şi religia nu sunt rivale, ci dimpotrivă, lucrează cot la

cot pentru a atinge scopul suprem: Bunăstarea Omenirii.

13 Fizician german. Premiul Nobel pentru fizică în 1918.14 Fizician şi chimits britanic. Premiul Nobel pentru chimie în 190815 Bacteriolog scoţian. Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină în 1945.16 Specialist român în biologia celulară. Premiul Nobel pentru fiziologie şi

medicină în 1974.17 Fizician danez. Premiul Nobel pentru fizică în 1922.18 Chimist german. Premiul Nobel pentru chimie în 1944.19 Renumit fizician şi cosmolog englez.

20

Bibliografie:

1) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/history.html2) Les Académies en Europe XIXe–XXe siècles. Paris. 2007.

3) Sanchez Sorondo, Marcelo. The Pontifical Academy of Sciences: A

Historical Profile. Vatican. 2003.

4) Papal Addresses to the Pontifical Academy of Sciences 1917-2002 and to

the Pontifical Academy of Social Sciences 1994-2002. Vatican. 2003.

5) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/statutes.html

6) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/medal.html

7)

http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/academicians/perdurante.ht

ml

8) http://www.dici.org/en/news/benedict-xvi-names-a-protestant-to-head-

the-pontifical-academy-of-sciences/

9)

http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/events/2003/anniversary.ht

ml

10)

http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/events/2009/transgenicplan

ts.html

11) New Biotechnology. Transgenic plants for food security in the context

of development. Vatican. Vol. 27. Num. 5. 2010. Scripta Varia 113.

12) Nuclear Disarment, Non-Proliferation and Development. Vatican. 2010.

Scripta Varia 115.

21