Upload
asm-md
View
0
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
ACADEMIA LUI DUMNEZEU:Academia Pontificală de Ştiinţe.
Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă.
Albert Einstein (1879–1955).
Academia Pontificală de Ştiinţe — lat. PONTIFICIAE ACADEMIAE
SCIENTIARUM (în continuare A.P.Ş) este academia de ştiinţe a
Vaticanului. Instituţia, în forma ei actuală fiind reconstituită şi
reînnoită în 1936, de către papa Pius al XI-lea (1922–1939).
Academia este internaţională ca scop, multi–etnică în compoziţie şi
non–sectantă în alegerea membrilor [1].
Istoria modernă a A.P.Ş începe în 1936, dar rădăcinile se trag
din 1603, când principele Federico Cesi (1585–1630) botanist şi
naturalist, cu binecuvântarea papei Clement al VIII-lea (1592–1605)
şi sub conducerea renumitului savant, Galileo Galilei (1564–1642) a
fondat la Roma Accademia dei Lincei1(lat: Lynceorum Academia) [2, p.133].
Instituţia creată de Cesi a fost prima academie dedicată exclusiv
ştiinţei, exemplul său fiind preluat mai târziu de alte state,
precum Anglia, unde a fost creată Societatea Regală (Royal Society,
1662) şi Franţa, unde a fost creată Academia de Ştiinţe (Académie des
Sciences, 1666) [3, p.8]. Academia a fost plasată sub protecţia Sf.
Ioan Evanghelistul, deseori reprezentat în miniatură pe publicaţii
cu un vultur şi un râs [3, p.9].
1 Literalmente academia celor cu ochi de râs/linx. Râs/linx–specie de felină, pisica sălbatică.
1
În pofida faptului că Federico Cesi a luat drept model pentru
crearea instituţiei academia Aristotelo–Platonică, scopul său de
fapt era unul inovator şi special deoarece a cerut de la
academicieni să creeze o metodă de cercetare bazată pe observaţie,
experiment şi metoda inductivă. În baza acestor cerinţe, F. Cesi a
numit academia sa “dei Lincei” deoarece potenţialii membri trebuiau
să dispună de ochi ageri precum râşii/lincşii, pentru a putea
penetra secretele naturii, observându-le la nivelele microscopice
şi macroscopice [3, p.8].
F. Cesi a fost deasemenea interesat de descoperirile
ştiinţifice şi naturaliste apărute în “Lumea Nouă”. Publicată în
1628, culegerea Rerum medicarum thesaurus novae Hispaniae, cunoscută
ulterior ca Tesoro Messicano, reprezintă o colecţie a noilor
cunoştinţe geografice şi naturale, culese din cele două Americi [3,
p.9].
Academia nu a rezistat în timp, după moartea fondatorului
(1630), devenind nefuncţională. În 1847, papa Pius al IX-lea (1846–
1878) a restabilit academia cu numele Pontificia Accademia dei Nuovi Lincei
[2, p. 137].
La 28 oct. 1936, papa Pius al XI-lea prin al său Motu Proprio2
intitulat In Multis Solaciis a instituit Academia Papală de Ştiinţe în
forma sa actuală [4, XV], stabilind statutul academiei, care a fost
reînnoit ulterior în 1976, de către papa Paul al VI-lea (1963–1978)
şi în 1986 de către papa Ioan Paul al II-lea (1978–2005) [3, p.1].
2 Lat: din propria iniţiativă. Document/ act emis de Papa de la Roma.2
Considerăm de cuviinţă să înserăm scurte informaţii biografice
despre viaţa şi activitatea fondatorului modern al A.P.Ş, papa Pius
al XI-lea. Pe numele său de mirean Achille Ratti, viitorul papă s-a
născut la 31 mai 1857, în localitatea Desio, lângă Milano. În 1879
a host hirotonit preot la Lateran. Preotul Achille Ratti a studiat
la Universitatea Gregoriană din Roma, iar în perioada anilor 1882-
1888 a fost profesor la seminarul din Padova. Între 1888 şi 1911,
viitorul papă a activat în cadrul bibliotecii ambrosiene din
Milano. Remarcabil paleograf, Achille Ratti a editat misele
ambroziene şi a publicat alte lucrări. În 1911, a început să
activeze în cadrul bibliotecii Vaticanului, devenind prefectul
instituţiei în 1914. În aprilie 1918, Archille Ratti este trimis ca
reprezentant al papei Benedict al XV-lea în Polonia, fiind promovat
la rangul de nunţiu3 şi consacrat arhiepiscop de Lepanto în
octombrie 1919. Aflat în Polonia, acesta a refuzat să părăsească
Varşovia ameninţată de trupele bolşevice4, continuându-şi misiunea.
Pentru acţiunile sale şi atitudinea curajoasă, Archille Ratti a
fost numit de către Benedict al XV-lea, arhiepiscop al Milanului şi
cardinal. La conclavul din 2–6 februarie 1922, cardinalul Archille
Ratti a fost ales papă cu numele Pius al XI-lea.
3 Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-un alt stat.4 August 1920.
3
În calitate de papă,
Pius al XI-lea a fost
destul de activ,
manifestându-se atât pe
tărâmul religios cât şi cel
politic, internaţional,
reuşind să semneze
concordate cu cca. 20 de
state. Papa Pius al XI-lea
are meritul de a fi
soluţionat conflictul
dintre Sfântul Scaun şi
regatul italian. Prin
Tratatul de la Lateran5
încheiat între Papă şi
primul-ministru Italiei, Benito Mussolini, Vaticanul a fost
recunoscut ca stat independent şi neutru, recunoscând în schimb
regatul italian în frunte cu dinastia de Savoya şi capitala la
Roma. Papa Pius al XI-lea şi-a exprimat în repetate rânduri
îngrijorarea în privinţa creşterii şi întăririi regimurilor
totalitare, precum cel nazist sau sovietic.
Deasemenea, au fost criticate de către papă măsurile anti-catolice
adoptate în unele state ale lumii, precum şi persecuţiile
5 11 feb. 1929.4
Papa Pius alXI-lea
catolicilor în state precum Mexic sau URSS. Papa Pius al XI-lea a
privit cu reticenţă şi regimul fascist al lui Mussolini,
exprimându-şi atitudinea negativă faţă de acesta în repetate
rânduri [4, p.18].
Întorcându-ne la subiectul de studiu propriu-zis, menţionăm că
A.P.Ş. este o instituţie independentă şi se bucură de libertate în
domeniul cercetării [3, p.2]. Totuşi, conform statutului, academia
este amplasată sub patronajul direct al Suveranului Pontif în
exerciţiu. Conform aceluiaşi act, scopul prestigioasei instituţii
este de a promova progresul ştiinţelor matematice, fizice şi
naturale, precum şi studiul problemelor epistemologice [5, partea
I, art. 2]. Domeniile de cercetare ale A.P.Ş. cuprind şase direcţii
mari: a) ştiinţe fundamentale; b) ştiinţa şi tehnologia problemelor
şi provocărilor globale: c) ştiinţele destinate rezolvării
problemelor Lumii a Treia; d) etica şi politica ştiinţei; e)
bioetica; f) epistemologia. Aceste şase domenii largi de cercetare
sunt la rândul lor împărţite în nouă domenii mai mici: fizica şi
disciplinile înrudite; astronomia; chimia; ştiinţele pământului şi
mediului; ştiinţele vieţii (botanica, agronomia, zoologia,
genetica, biologia moleculară, biochimia, neuroştiinţele,
chirurgia); matematica; ştiinţele aplicate; filosofia şi istoria
ştiinţelor [3, p.2].
Pentru realizarea scopurilor propuse, conform statutului, [5,
partea I, art. 3], academia îşi propune să: a) să ţină sesiuni
plenare ale academicienilor; b) să organizeze întruniri pentru a
promova progresul ştiinţei şi soluţionarea importantelor probleme
5
ştiinţifico-tehnice care sunt fundamentale pentru dezvoltarea
umanităţii; c) să promoveze investigaţiile ştiinţifice şi
cercetările care pot contribui, în viitorul, apropiat, la
explorarea problemelor morale, sociale şi spirituale; d) să
organizeze conferinţe şi festivităţi; e) să publice procesele
verbale ale propriilor şedinţe, precum şi rezultatul cercetărilor
ştiinţifice ale academicienilor şi ale altor cercetători [3, p.3].
Conform art. 4 al aceluiaşi statut [5], pentru a promova
cercetările ştiinţifice, A.P.Ş. odată la doi ani acordă medalia
Pius al XI-lea unui tânăr cercetător de renume mondial (în vârstă
de până la 45 ani) [6]. Premiul a fost instituit de către papa Ioan
al XXIII-lea (1958–1963) [3, p.4].
Rezultatele ştiinţifice, precum şi alte realizări ale
academicienilor A.P.Ş sunt publicate în mai multe publicaţii,
dintre care menţionăm trei mai importante: Scripta Varia; Documenta;
Commentarii. Cele mai importante lucrări sunt publicate în Scripta
Varia. În seria Documenta sunt reproduse texte scurte care abordează
diverse activităţi precum cuvântările papilor sau declaraţii ale
academicienilor pe subiecte importante actuale. În seria Comentarii
sunt incluse articole, observaţii şi comentarii pe subiecte
ştiinţifice specifice. [3, p.4].
Conform statutului A.P.Ş., [5, partea a II-a, art. 5],
candidaţii pentru un loc în academie sunt aleşi de către A.P.Ş. în
baza studiilor ştiinţifice originale, şi a calităţilor morale
extraordinare, recunoscute. În alegerea candidaţilor lipsesc
discriminările etnice, religioase, rasiale, candidaţii aprobaţi de
6
către papă, devin membri pe viaţă. Alături de academicienii
pontificali, din oficiu, membri ai A.P.Ş devin: directorul
Observatorului din Vatican; directorul laboratorului astrofizic al
Observatorului din Vatican; prefectul Bibliotecii Vaticanului şi
prefectul Arhivelor Secrete ale Vaticanului, şi sunt cunoscuţi ca
academicieni pro tempore [7]. Aceşti academicieni dispun de aceleaşi
drepturi ca şi academicienii pontificali. Numărul academicienilor
al A.P.Ş constituie 80 de membri aleşi pe viaţă. Prin selectarea
academicienilor se urmăreşte completarea tuturor ramurilor de
cercetare, precum şi reprezentarea din toate zonele geografice [7].
Academia este condusă de un preşedinte, ales dintre
academicieni de către Suveranul Pontif, de care depinde în mod
direct [3, p.3]. Preşedintele rămâne în exerciţiu pe parcursul a
patru ani şi poate fi reales de către Papa. Preşedintele ghidează
şi coordonează toate activităţile A.P.Ş şi reprezintă academia în
faţa Suveranului Pontif, precum şi în faţa altor autorităţi sau
instituţii, conform art. 8 din statut [5]. Preşedintele este
asistat în conducere de către Consiliul Academiei, compus din:
preşedintele în exerciţiu, fostul preşedinte, numit de către Papă,
preşedinte emerit pentru restul vieţii, şi 7 membri, numiţi de
către Sfântul Părinte, la propunerea preşedintelui, pe o perioadă
de patru ani, cu posibilitatea realegerii pentru încă un mandat [5,
art. 8]. Consiliul se întâlneşte de cel puţin două ori pe an.
Preşedintele A.P.Ş este asistat direct de către directorul
cancelariei, numit de către Suveranul Pontif, pentru o perioadă de
patru ani [5, art. 9]. Primul preşedinte al A.P.Ş a fost Agostino
7
Gemelli, iar cancelar Pietro Salviucci. În 2011 s-a produs o
premieră în istoria academiei, papa Benedict al XVI-lea (2005–2013)
numindu-l pe academicianul Werner Arber6 preşedinte al A.P.Ş. În
urma acestei decizii, Werner Arber a devenit primul preşedinte ne-
catolic al instituţiei papale [8].
A.P.Ş. este amplasată în Vatican, în edificul cunoscut sub
numele de Casina Pio IV. Casina Pio IV este o vilă construită ca
reşedinţă de vară pentru papa Pius al IV-lea (1559–1565). Complexul
Casina Pio IV reprezintă un monument arhitectonic extrem de
valoros, împodobit cu frumoase fresce, reliefuri, mozaice şi
havuzuri.
Imagine din interiorul vilei Casina Pio IV.
6 Werner Arber este un microbiolog şi genetician născut la 3.06. 1929 în Gränichen, Elveţia. Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1978. Este protestant.
8
La etapa iniţială (1936-1937), publicaţiile academiei erau
dominate de lucrările cercetătorilor italieni, dar nu lipseau şi
publicaţiile cercetătorior străini [3, p.13]. Pe parcursul
Războiului al Doilea Mondial, activitatea academiei, a intrat într-
o perioadă de stagnare, cu toate că au fost publicate lucrările
unor cercetători italieni cu origini evreieşti, precum
matematicienii Tullio Levi-Civita, Vito Voltera ş.a. În pofida
desfăşurării operaţiunilor de război şi a situaţiei de
instabilitate, insecuritate ş.a., cauzate de acest măcel, papa Pius
al XII-lea (1939–1958) s-a adresat la 30 noiembrie 1941 cu ocazia
începerii celui de-al patrulea an academic. În cuvântarea sa,
intitulată Dumnezeu, unicul Conducător şi Legislator al Universului, papa Pius al
XII-lea a menţionat, printre altele, că ştiinţa adevărată niciodată
nu dezavantajează sau umileşte omul. Intelectul uman, care
reprezintă un cadou de la Dumnezeu, permite omului să se aventureze
pe tărâmul cercetării, cunoaşterii. O astfel de investigaţie în
lumea creată descoperă planul Lui Dumnezeu, iar universul este o
şcoală divină de instruire. În privinţa celui de-al Doilea Război
Mondial, papa a menţionat că ştiinţa poate fi o sabie cu două
tăişuri, aducând viaţă sau moarte, iar câmpurile şi mările pline de
sânge nu reprezintă ideea Lui Dumnezeu în privinţa utilizării
ştiinţei [4, p. 91]. În adresarea sa, papa deasemenea a oferit o
profundă reflecţie privind poziţia omului în relaţia cu Creaţia şi
Dumnezeu [3, p. 13].
În perioada războiului, ştiinţa a fost îndreptată, în special,
spre satisfacerea nevoilor militare, ceea ce a creat o anumită
9
lacună. După finalizarea conflictului, s-a început o perioadă de
resetare şi reconstrucţie a relaţiilor internaţionale. Mediul
ştiinţific a suferit destul de pe urma acestui război, legăturile
şi schimburile inter-academice fiind pe alocuri întrerupte. În
volumul A.P.Ş. intitulat Relationes de Auctis Scientiis tempore belli (1939–
1945) au fost publicate rezultatele ştiinţifice obţinute în
perioada războiului din varii domenii, care prezentau un mare
interes pentru comunitatea ştiinţifică. Această lucrare monumentală
a constituit un prilej pentru reluarea contactelor ştiinţifice
între naţiunile care în perioada războiului au fost în tabere opuse
[3, p.14].
Pe parcursul anilor 1950 ai sec. XX, pe lângă problemele
legate de reconstrucţia şi dezvoltarea regiunilor subdezvoltate, au
început să fie abordate şi problemele legate de ştiinţele aplicate.
Anii 1960 ai sec. al XX-lea au fost caracterizaţi de o creştere şi
dezvoltare a ştiinţelor conectate cu electronica şi de cucerirea
spaţiului cosmic, care au impulsionat dezvoltarea industriei şi
tehnologiei, precum şi sporirea arsenalului nuclear.
Pe parcursul existenţei A.P.Ş., suveranii pontifi deseori s-au
adresat membrilor academiei, abordând diverse probleme de
importanţă regională sau mondială. Aceste adresări au fost de bun
augur, ele subliniind sprijinul Vaticanului pentru cooperarea
dintre lumea ecleziastică şi cea ştiinţifică. În continuare vom
prezenta ideile principale ale unor adresări ale pontificilor pe
diverse probleme.
10
La 30 oct. 1961, papa Ioan al XXIII-lea (1958–1963) s-a
adresat membrilor A.P.Ş. în care a reiterat înţelegerea perfectă
care a existat mereu între Biserică şi ştiinţa adevărată,
reafirmând suportul Bisericii acordat ştiinţei. Suveranul pontif,
printre altele, a mai menţionat că credinţa şi raţiunea nu sunt în
opoziţie una cu alta ci se ajută reciproc [4, p.165].
În cadrul lucrărilor celui de-al Doilea Conciliu Vatican7 au
fost abordate o serie de probleme cărora Biserica Catolică trebuia
să le facă faţă, pentru a rezista în sec. al XX-lea. În 1967 a
fost publicată enciclica8 Popularum Progresio, în care papa Paul al
VI-lea (1963–1968) atenţiona asupra problemelor majore din Lumea a
Treia. Se lansa astfel, un apel spre cooperarea ştiinţifică
internaţională care ar ajuta şi favoriza ţările aflate în curs de
dezvoltare. Enciclica susţinea că progresul ştiinţific şi
dezvoltarea trebuie să fie ghidate de un nou umanism [3, p.15].
Răspunzând operativ apelului lansat de către papă, membrii
A.P.Ş. au considerat că este necesar o colaborare directă cu
cercetătorii din statele Lumii a Treia, astfel că în 1968 s-a
desfăşurat săptămâna ştiinţifică dedicată materiei organice şi
fertilităţii solului [3, p.16]. În adresarea sa din 27 aprilie 1968
către participanţii la săptămâna ştiinţifică, papa Paul al VI-lea a
afirmat că academia a fost fondată pentru a răspândi dragostea şi
respectul Bisericii faţă de lumea ştiinţifică. Pontificul a7 1962-19658 Scrisoare/circulară trimisă de Papă credincioşilor catolici, în care sunt
expuse poziţia oficială a Bisericii Catolice privind probleme legate de religie,
etică, societate, etc.11
avertizat asupra pericolului cauzat de armele nucleare şi
bacteorologice, menţionând că adevăratul scop al ştiinţei este unul
constructiv şi nu destructiv [4, p. 191]. Săptămâna ştiinţifică cu
genericul Materia organică şi fertilitatea solului a urmărit în mod special
aplicarea rezultatelor ştiinţifice în creşterea producţiei agricole
şi soluţionarea problemelor legate de foamea din Lumea a Treia [3,
p.16].
În 1972, preşedinte al A.P.Ş a fost ales Carlos Chagas, care
a devenit primul laic ales în această funcţie.
Papa Paul al VI-lea la o întâlnire cu academicienii. 19 aprilie 1975
Anii 1980 ai sec. al XX-lea se caracterizează prin dezvoltarea
unor direcţii noi în cercetarea ştiinţifică, îndreptate spre12
ştiinţele vieţii, precum ecologia şi ştiinţele pământului [3, p.
17].
În noiembrie 1980, în cadrul săptămânii ştiinţifice cu
genericul Omenirea şi energia: Necesităţi-Resurse-Speranţe, papa Ioan Paul al
II-lea (1978–2005) s-a adresat participanţilor menţionând că
omenirea trebuie să găsească noi metode în utilizarea resurselor
energetice care au fost puse la dispoziţia omului de către
Dumnezeu. Pontificul, deasemenea, a subliniat că politica
energetică trebuie să promoveze siguranţa ecologică şi protecţia
omului. Suveranul pontif a atenţionat asupra pericolului economic
şi moral al societăţii de consum şi asupra inegalităţii în relaţia
cu resursele mondiale. În abordarea resurselor energetice, care
reprezintă un bun universal, omenirea trebuie să tindă să lucreze
în beneficiul tuturor şi să respecte natura. Acestea reprezintă o
datorie a dreptăţii şi carităţii, afirma papa Ioan Paul al II-lea
[4, p. 245].
13
Adresarea papei Ioan-Paul al II-lea către membrii A.P.Ş. 12 noiembrie, 1983.
La 28 oct. 1986 A.P.Ş. a sărbătorit 50 de ani de la
proclamaţia papei Pius al XI-lea care a pus bazele instituţiei
moderne. Cu această ocazie, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat
membrilor academiei, menţionând că papa Pius al XI-lea a dorit ca
instituţia să devină un senat ştiinţific al Bisericii Catolice.
Pontificul a adăugat că nu există contradicţie între ştiinţă şi
religie, deşi ştiinţa trebuie să fie în armonie cu înţelepciunea şi
etica. Suveranul pontif, deasemenea, a menţionat că în preocuparea
sa pentru adevăr, ştiinţa trebuie să servească cultura şi omul.
Fragmentarea trebuie evitată, iar savanţii, gânditorii şi teologii
trebuie să lucreze în comun. Ştiinţa trebuie să lucreze pentru pace
şi balanţa ecologică. La finalul cuvântării sale, papa Ioan Paul al14
II-lea a lăudat activitatea A.P.Ş, ca o dovadă a armoniei dintre
oamenii de ştiinţă şi Biserică [4, p. 280].
În cadrul săptămânii de studiu din noiembrie 1991, dedicată
resurselor şi populaţiei, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat
participanţilor, menţionând că relaţia dintre creşterea accelerată
a populaţiei globului şi disponibilitatea resurselor naturale,
prezintă o problemă îngrijorătoare a societăţii contemporane. În
privinţa oamenilor, papa a îndemnat pentru creşterea nivelului
educaţional, îmbunătăţirea situaţiei femeii, protejarea mediului
ambiant precum şi redistribuirea resurselor economice ş.a [4, p.
331].
Pe 13 noiembrie 2000, papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat
participanţilor în cadrul săptămânii de lucru cu genericul Ştiinţa şi
viitorul omenirii. Papa a amintit despre responsabilitatea etică a
cercetărilor ştiinţifice deoarece acestea au consecinţe pentru
omenire. Adevărul, libertatea şi responsabilitatea sunt integrate
în experienţa savantului care are datoria de a servi cu desăvârşire
întreaga umanitate. Pontificul deasemenea a menţionat că ştiinţa a
angajat Biserica într-un dialog fructuos. Progresul ştiinţific
trebuie să fie deasemenea şi un progres al omenirii, deaceea el
trebuie să se bazeze pe condiţiile de caritate şi serviciu, a
conchis Suveranul Pontif [4, p.385].
În data de 9 noimebrie 2003 în cadrul A.P.Ş. a fost organizată
o sesiune aniversară dedicată împlinirii a 400 ani de la fondarea
instituţiei9. La această sesiune, care a fost precedată de o misă9 După cum am menţionat A.P.Ş. îşi trasează originea din Accademia dei Lincei fondată
în 1603 de Federico Cesi.15
solemnă au participat numeroşi savanţi, feţe bisericeşti,
reprezentanţi ai diverselor academii ştiinţifice din întreaga lume,
care au discutat despre istoria instituţiei şi rolul acesteia în
lumea contemporană [9]. În pofida atmosferei de sărbătoare care a
cuprins participanţii la sesiunea aniversară, în 7–8 noiembrie şi
10–11 noiembrie 2003 au avut loc sesiunile unor grupuri de lucru cu
genericul: Înţelepciunea/cugetul, creierul şi educaţia şi Tehnologia celulelor
primordiale şi ale terapii inovative [9].
În perioada 15–19 mai 2009 la A.P.Ş. a fost organizată o
săptămână de lucru cu genericul Plantele transgenice pentru securitatea
alimentară în contextul dezvoltării [10]. Unul dintre participanţi, Ingo
Potrykus10 în articolul său11 a menţionat că sărăcia în ţările în
curs de dezvoltare deseori este cauzată de nivelul scăzut al
producţiei agricole, fapt ce afectează potenţialul uman de
dezvoltare. Biotehnologia plantelor posedă un potenţial mare pentru
ameliorarea situaţia [11, p. 447]. Printre concluziile generale
care au fost formulate la finalul săptămânii de lucru menţionăm:
mai mult de 1 mlrd. din populaţia globală suferă de subnutriţie
(an. 2009), fapt care impune dezvoltarea noilor sisteme şi
tehnologii agricole; Comunitatea ştiinţifică trebuie să fie
responsabilă pentru cercetare şi dezvoltare fapt ce ar duce la
creşterea productivităţii agricole...; Agricultura la moment (an.
2009) este nesustenabilă, caracterizată prin pierderea amsivă a
solului fertil şi aplicarea industrială inacceptabilă a
pesticidelor ş.a. [11, p.645]. 10 Profesor emerit de ştiinţe ale plantelor la ETH Zürich, Elveţia.11 Intitulat Constraints to biotechnology introduction for poverty alleviation.
16
În 10 februarie 2010 a fost organizat un seminar ştiinţific cu
genericul Dezarmarea nucleară, neproliferarea şi dezvoltarea [12]. Editorii
colecţiei/revistei au inserat mesajul papei Benedict al XVI-lea
adresat cu ocazia serbării Zilei Mondiale a Păcii, în care
pontificul menţiona că pentru a cultiva pacea este necesar de
protejat creaţia, deoarece creaţia este începutul şi fundamentul
tuturor lucrurilor create de Dumnezeu [12]. În cadrul sesiunii de
lucru, unul dintre participanţi William F. Burns12 a menţionat că
una din consecinţele celui de-al Doilea război Mondial au fost
schimbările din strategiile naţionale de securitate ca urmare a
invenţiei armelor nucleare. Prin urmare aceste schimbări au afectat
serios relaţiile dintre SUA şi URSS pe parcursul Războiului Rece
[12, p.23]. În continuare, autorul menţionează că mai bine de şase
decenii conceptul de descurajare nucleare a permis evitarea unui
nou război la scară mondială, în pofida faptului că omenirea a
produs mai mult de 100000 de dizpozitive nucleare de la începutul
„erei nucleare” [12, p.24]. În concluzie, autorul menţionează că pe
parcursul ultimului sfert de secol, SUA şi Federaţi Rusă
(principalele puteri nucleare) şi-au redus considerabil arsenalul
nuclear, implementând măsuri pentru a reduce tensiunile şi
posibilitatăţile de a fi utilizate întâmplător [12, p.29].
Am propus cititorului genericul doar unora dintre sesiunile
ştiinţifice, atelierelor de lucru ş.a precum şi fragmente din unele
comunicări pentru a prezenta varietatea domeniilor de cercetare şi
abordare a A.P.Ş.
12 General-maior al forţelor armate SUA (în rezervă). 17
În majoritatea statelor suverane există câte o academie de
ştiinţă care joacă un rol esenţial în promovarea ştiinţei la nivel
naţional, contribuind deasemenea şi la nivel regional sau mondial.
Relaţiile dintre academii şi state sunt importante, deoarece de ele
depinde buna funcţionare a mediului ştiinţific în general.
Pe parcursul existenţei, relaţiile dintre A.P.Ş şi Biserica
Catolică au fost extrem de fructuoase. Biserica a oferit un suport
constant academiei, respectând munca depusă de academicieni,
facilitând autonomia în procesul de cercetare [3, p.18]. Prin
intermediul academiei, Vaticanul a adus la cunoştinţa comunităţii
ştiinţifice internaţionale, poziţia sa privind subiecte de
importanţă mondială, precum bunăstarea omenirii, protecţia mediului
înconjurător sau cooperarea dintre state ş.a. În baza adresărilor,
mesajelor, către academie, suveranii pontifi au fost capabili să
ofere o nouă dimensiune relaţiei dintre credinţă şi raţiune,
ştiinţă şi înţelepciune, iubirea faţă de adevăr şi căutarea Lui
Dumnezeu [3, p. 18]. Adresările au oferit elemente importante de
reflecţie nu doar în relaţia cu responsabilităţile etice şi morale
ale ştiinţei, ci de asemenea sensului cercetărilor ştiinţifice şi
efoturilor acestora de a afla adevărul şi cunoaşterea profundă a
realităţii [3, p.19].
Academia Pontificală de Ştiinţe reprezintă o instituţie
academică de renume mondial. Pe parcursul existenţei sale, A.P.Ş a
reuşit să ocupe un loc important în procesul de cercetare la nivel
mondial, graţie sprijinului considerabil depus de Vatican, precum
şi a tenacităţii şi seriozităţii cu care conducerea academiei a
18
tratat misiunea sa nobilă. În pofida faptului că academia a fost
creată sub auspiciile Vaticanului, aceasta nu reprezintă un vârf de
lance al Bisericei Catolice în lumea ştiinţifică. Dimpotrivă,
bucurându-se de autonomie în procesul de cercetare, A.P.Ş
reprezintă o instituţie academică serioasă, care îşi aduce aportul
la soluţionarea celor mai stringente probleme ale umanităţii.
Anual, A.P.Ş. organizează săptămâni de studiu dedicate diverselor
probleme actuale cu care se confruntă societatea umană. În cadrul
acestor săptămâni de lucru, participă specialişti din întreaga
lume, fapt ce demonstrează prestigiul de care se bucură A.P.Ş în
mediul academic. O trăsătură definitorie a academiei este
cooperarea strânsă dintre savanţi şi teologi, care analizează
diverse probleme. O astfel de cooperare permite o analiză
comprehensivă, sistematică a problemelor stringente cu care se
confruntă societatea umană la nivel global, permiţând identificarea
unor soluţii acceptate atât de comunitatea ştiinţifică cât şi de
teologi.
Fiind deschisă oricărui cercetător de renume mondial,
indiferent de religie, rasă sau apartenenţa etnică transformă
A.P.Ş. într-un templu al cunoştinţelor unic prin natura şi misiunea
sa. În cadrul unui dialog consistent, cercetători din întreaga
lume, lipsiţi de povara diverselor segregări pe varii criterii,
încearcă să găsească soluţii pentru a împiedica omenirea de la
pierire.
Faptul că suveranii pontifi, cu regularitate, se adresează
membrilor academiei, demonstrează importanţa acestei instituţii
19
pentru Vatican, şi în special misiunea sa nobilă şi specială: acea
de a uni lumea savantă cu lumea religioasă pentru a face faţă
provocărilor cu care se confruntă comunitatea umană. A.P.Ş nu este
prizoniera unor clişee dăunătoare, ci dimpotrivă, se află într-un
pas cu schimbările. Pe lista preocupărilor figurează atât noi
provocări legate de progresul ştiinţific din sec. XXI, cât şi
tradiţionalele probleme precum: foametea, poluarea, gestionarea
rezonabilă a resurselor, protejarea florei şi faunei, etc.
O pleiadă întreagă de savanţi notorii au fost aleşi membri ai
A.P.Ş. printre care: Max Planck13, Ernest Rutherford14, Alexander
Fleming15, George Emil Palade16, Niels Bohr17, Otto Hahn18, Stephen
Hawking19 ş.a. Prezenţa unor astfel de genii în rândurile
academicienilor pontificali reprezintă o dovadă în plus a
prestigiului şi importanţei de care se bucură A.P.Ş la nivel
mondial.
Cu siguranţă A.P.Ş reprezintă o academie model, o dovadă că
ştiinţa şi religia nu sunt rivale, ci dimpotrivă, lucrează cot la
cot pentru a atinge scopul suprem: Bunăstarea Omenirii.
13 Fizician german. Premiul Nobel pentru fizică în 1918.14 Fizician şi chimits britanic. Premiul Nobel pentru chimie în 190815 Bacteriolog scoţian. Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină în 1945.16 Specialist român în biologia celulară. Premiul Nobel pentru fiziologie şi
medicină în 1974.17 Fizician danez. Premiul Nobel pentru fizică în 1922.18 Chimist german. Premiul Nobel pentru chimie în 1944.19 Renumit fizician şi cosmolog englez.
20
Bibliografie:
1) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/history.html2) Les Académies en Europe XIXe–XXe siècles. Paris. 2007.
3) Sanchez Sorondo, Marcelo. The Pontifical Academy of Sciences: A
Historical Profile. Vatican. 2003.
4) Papal Addresses to the Pontifical Academy of Sciences 1917-2002 and to
the Pontifical Academy of Social Sciences 1994-2002. Vatican. 2003.
5) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/statutes.html
6) http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/about/medal.html
7)
http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/academicians/perdurante.ht
ml
8) http://www.dici.org/en/news/benedict-xvi-names-a-protestant-to-head-
the-pontifical-academy-of-sciences/
9)
http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/events/2003/anniversary.ht
ml
10)
http://www.casinapioiv.va/content/accademia/en/events/2009/transgenicplan
ts.html
11) New Biotechnology. Transgenic plants for food security in the context
of development. Vatican. Vol. 27. Num. 5. 2010. Scripta Varia 113.
12) Nuclear Disarment, Non-Proliferation and Development. Vatican. 2010.
Scripta Varia 115.
21