organizarea profesiilor juridice

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCUFACULTATEA DE DREPT

ANUL UNIVERSITAR 2013-2014

Dr . MANUELA TĂBĂRAŞ

DISCIPLINA:

Organizarea profesiilor juridiceEdiţia a VI-a

ANUL I. SEMESTRUL 2

Suport de curs pentru învăţământul la distanţă

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA MAGISTRATURII

Sediul materiei:

- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară – republicată, modificată şi completată - versiune actualizata pana la data de: 01/10/2011;- Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii - Republicată , Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 -versiune actualizata pana la data de: 27/03/2011;- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor - republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificată şi completată - versiune actualizata pana la data de: 03/08/2011;-Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005-versiune actualizata pana la data de: 01/10/2011.

I. Principiile organizării judiciare

Organizarea judiciară se instituie având ca obiectiv asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor funda-mentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.

ORGANIZAREA PROFESIILOR JURIDICE

În societăţile contemporane, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane.

Această funcţie implică existenţa unor servicii publice apte să realizeze activitatea jurisdicţională şi organizate pe baza unor principii proprii, funcţionale şi autonome.

Doctrina nu este unanimă în ceea ce priveşte determi-narea principiilor de organizare a sistemului judiciar, unele stau la baza organizării sistemului judiciar democratic, altele vizează mai degrabă funcţionarea acestuia, iar altele însăşi democra-tismul şi umanismul sistemului procesual, sau chiar fizionomia procesului civil (egalitatea în drepturi, gratuitatea justiţiei etc.) decât organizarea judecătorească propriu-zisă.

Vom incerca în cele ce urmează să oglindim acele principii care au tins să cîstige recunoaşterea unanimă.

I.1. Justiţia constituie monopol de stat

I.2. Principiul autonomiei instanţelor judecătoreşti

I.3. Principiul independenţei judecătorilor

I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor

I.5. Principiul legalităţii instanţei

I.6. Principiul caracterului permanent şi a sediului stabil al instanţelor

I.7. Principiul organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie

I.8. Principiul colegialităţii

I. ORGANIZAREA MAGISTRATURII

I.9. Principiul conform căruia instanţele judecătoreşti sunt unitare

I.10. Principiul specializării instanţelor judecătoreşti

I.11. Egalitatea în faţa justiţiei

I.12. Principiul dreptul la apărare

I.13. Principiul gratuităţii justiţiei

I.14. Principiul accesul liber la justiţie

II. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară

Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile prezentei legi. În cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat.

În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asi-gure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii.

De reţinut însă că cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.

Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace

tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.

Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.

La cerere şi contra unei taxe de timbru, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.Reguli comune desfăşurării activităţii instanţelor- Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în

mod aleatoriu, în sistem informatizat.- Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi

trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.- Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă

a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

- Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

- În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de divergenţă, în condiţiile legii.

- Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.

- Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se

consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.1

III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi

a judecătoriilor

Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:

a)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b)Curţi de apel;c)Tribunale;d)Tribunale specializate;e)Instanţe militare;f)Judecătorii. Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară

sunt stabilite de lege. În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă

interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,

1 În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de divergenţă

conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrarea justiţiei ca serviciu public.

III.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

III.2. Curţile de apel

III.3. Tribunalele

III.4. Instanţele militare

IV. Ministerul Public

Potrivit Constituţiei României, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Natura juridică a Ministerului Public a fost obiectul unor permanente controverse. Modalităţile prin care ministrul justiţiei îşi exercită autoritatea asupra Ministerului Public au fost stabilite prin art.66 din Legea 304/2004 pentru organizarea judecătorească.

Însemnătatea deosebită a asigurării independenţei politice a procurorului în contextul garantării legalităţii şi imparţialităţii urmăririi penale a fost evidenţiată şi în cadrul Congresului ONU din 1995 de la Cairo pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor.

Astfel, din conţinutul documentelor cadru prezentate la acest congres, în condiţiile unei tendinţe generale de influenţare prin mijloace politice ori administrative a deciziilor adoptate de procurori în cursul investigaţiilor penale, rezultă necesitatea de a se proceda la o reconsiderare şi reafirmare a

rolului crucial care îi revine procurorului în administrarea justiţiei penale şi de a se garanta exercitarea, independent de orice imixtiune politică, a acestor importante responsabilităţi, în conformitate cu litera şi spiritul principiilor directoare ale ONU.

Instanţele nu au dreptul să-şi modifice actele de sesizare şi nici să facă aprecieri orale sau în motivarea hotărârilor asupra valorii acţiunii procurorilor.

De asemenea, preşedintele completului de judecată nu are dreptul să refuze cuvântul procurorului şi nici să-l retragă. Procurorul este titularul acţiunii penale, dar misiunea de a descoperi infracţiuni şi de a-i identifica pe autorii acestora revine poliţiei. Conform art.218 din Codul de procedură penală, procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate să încunoştinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de care au luat cunoştinţă.

IV.1. Organizarea Ministerului Public

IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribu-nale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii.

IV.2. Atribuţiile Ministerului Public

IV.3. Departamentului National Anticoruptie

V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii

V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii

Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, care realizează formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor în funcţie, precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii. Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti.

Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.

V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-nală iniţială a magistraţilor

V.3. Magistraţii stagiari

V.4. Asistenţii judiciari

V.5. Consiliul Superior al Magistraturii2

V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.3.1. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al

2 LEGE nr. 317 din 1 iulie 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii - Republicare

Magistraturii V.5.3.2. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al

Magistraturii

VI. Ministerul Justiţiei

Atribuţii ale Ministerului Justiţiei.

VII. Statutul magistraţilor

VII.1. Corpul magistraţilor

VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-nală iniţială a magistraţilor.

VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor.

VII.3.1. Numirea magistraţilor

VII.3.2. Promovarea magistraţilor.

VII.3.3. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor.

VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. Incompatibilităţi şi interdicţii

VIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.

VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii

IX. Răspunderea magistraţilor

Potrivit legii privind statutul magistraţilor, aceştia

răspund: civil, disciplinar, administrativ penal.

IX.1. Răspunderea civilă

IX.2. Răspunderea disciplinară

X. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor

Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în structură următoarele compartimente auxiliare de specialitate:a)registratura;b)grefa;c)arhiva;d)biroul de informare şi relaţii publice;e)biblioteca.

X.2. Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează. Repartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului.

X.3. Personalul de specialitate informaticăX.4. Grefierii

XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor

şi protecţia magistraţilor

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE3

1. Arătati care este sediul materiei organizării magistraturii ;

2. Enumeraţi principiile organizării judiciare;3. Arătaţi în ce constă principiul autonomiei instanţelor

judecătoreşti ( sau a altui principiu );4. Indicaţi modul de organizare al Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie ( sau a altei instanţe );5. Indicaţi competenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

( sau a altei instanţe );6. Explicaţi natura juridică a Ministerului Public;7. Indicaţi modul de organizare al Ministerului Public;8. Arătaţi în ce constau atribuţiile Ministerului Public;9. Departamentului National Anticoruptie;10. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii;11. Admiterea în magistratură;12. Formarea profesională iniţială a magistraţilor;13. Magistraţii stagiari;14. Asistenţii judiciari;15. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii;16. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii;17. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii;18. Competenţele Ministerul Justiţiei în domeniul

administrarii justiţiei ;19. Numirea, promovarea magistraţilor;

3 Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.

20. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor;21. Drepturile magistraţilor;22. Îndatoririle magistraţilor;23. Inamovibilitatea judecătorilor ;24. Incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţia de

magistrat ;25. Răspunderea civilă a magistraţilor;26. Răspunderea disciplinară a magistraţilor;27. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul

instanţelor şi al parchetelor.

indaco.ro |

LEGISLAŢIE RO

LEGISLAŢIE EU

JURISPRUDENŢĂ

ACHIZIŢII PUBLICE

MODELE

AJUTOR

IEŞIRE

calendar

Iesire

Folosiţi butonul de IEŞIRE din contul dvs când doriţi să părăsiţi serviciul!

Pentru a căuta un text în fereastra curentă folosiţi CTRL+F

Parlamentul RomânieiImprimare

Lege nr. 304 (r1) din 28/06/2004

Versiune actualizata pana la data de: 01/10/2011

privind organizarea judiciară

Adaugă la Acte urmăriteAfişează ultimele 10 acteAfişează versiuni in alte limbi

Tip DataPublicat 29/06/2004;Consolidări în 2005 25/07/2005; Republicare 1 din 13/09/2005; Consolidări în 2006 30/06/2006; 07/09/2006; Consolidări în 2007 08/10/2007; Consolidări în 2008 18/04/2008; 04/11/2008; Consolidări în 2009 29/12/2009; Consolidări în 2010 25/11/2010; 16/12/2010; Consolidări în 2011 22/07/2011; 01/10/2011;

Fişa actului Afişează informaţii generale Acţiune Act Data Titlu act

acţiune

Republicat în baza

Lege nr. 247 din 19/07/2005

25/07/2005

privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

Afişează a se vedea

Acţiune

ActData acţiune

Titlu act

A se vedea

Lege nr. 71 din 03/06/2011

01/10/2011

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

A se vedea

Decizie nr. 855 din 23/06/2011

25/08/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din L...

A se vedea

06/07/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 alin. (111...

A se vedea

25/05/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din Codul civi...

A se vedea

07/04/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 din Codul de p...

A se vedea

21/03/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 alin. (111...

A se vedea

Regulament din 21/09/2006

06/10/2006

privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor

A se vedea

19/09/2006

privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari

A se vedea

Ordonanţă de urgenţă nr. 27 din 29/03/2006

07/04/2006

privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal ...

A se vedea

14/03/2006

privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de ...

A se vedea

20/09/2005

al Institutului Naţional al Magistraturii

A se vedea

23/11/2004

de ordine interioară a parchetelor

A se vedea

07/10/2004

privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de manager economic şi a ce...

A se Hotărâre nr. 159 din 27/0 privind aprobarea Regulamentului de ordine

vedea 24/09/2004

9/2004 interioară a instanţelor judecătoreşti

Afişează atacat

Acţiune

ActData acţiune

Titlu act

Atacat prin

07/04/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 din Codul de p...

Atacat prin

Decizie nr. 1362 din 21/10/2010

21/12/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr....

Atacat prin

Decizie nr. 1034 din 14/09/2010

16/11/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a...

Atacat prin

Decizie nr. 1094 din 21/09/2010

07/10/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din...

Atacat prin

Decizie nr. 1042 din 14/09/2010

28/09/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (1) din L...

Atacat prin

Decizie nr. 1056 din 16/09/2010

28/09/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă ...

Atacat prin

Decizie nr. 1059 din 16/09/2010

28/09/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din ...

Atacat prin

10/05/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civ...

Atacat prin

06/05/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de ...

Atacat prin

26/04/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g...

Atacat prin

09/04/2010

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (4) şi (...

Atacat prin

Decizie nr. 1585 din 19/11/2009

28/01/2010

Atacat prin

Decizie nr. 1486 din 10/11/2009

19/01/2010

Atacat prin

Decizie nr. 1147 din 15/09/2009

22/10/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) şi ar...

Atacat prin

15/10/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2481 ş...

Atacat prin

29/07/2009

Atacat prin

29/07/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 30...

Atacat prin

27/07/2009

Atacat prin

03/07/2009

Atacat prin

23/06/2009

Atacat prin

11/06/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Le...

Atacat prin

04/06/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi ...

Atacat prin

04/06/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80-88 din Legea n...

Atacat prin

21/05/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 d...

Atacat prin

Decizie nr. 1323 din 04/12/2008

13/03/2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 508/2004 priv...

Atacat prin

Decizie nr. 1049 din 09/10/2008

14/11/2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă ...

Atacat prin

18/10/2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi art. 54 alin. ...

Atacat prin

15/08/2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303...

Atacat prin

24/01/2007

Atacat prin

22/01/2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 5 din Codul de proce...

Atacat prin

07/12/2006

Atacat prin

03/11/2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) fraza a doua din ...

Atacat prin

28/06/2006

Ataca Decizie nr. 345 15/05 referitoare la admiterea excepţiei de

t prin din 18/04/2006 /2006neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Le...

Atacat prin

22/03/2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi ale art...

Atacat prin

30/01/2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi art. 13...

Atenţie! Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte ce au

suferit numeroase modificări de-a lungul timpului dar care nu au fost republicate în Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face referire în

nici un document oficial ele având numai un caracter informativ. În caz contrar, Indaco Systems îşi declină răspunderea pentru orice consecinţe

juridice ar putea genera.

___________Text actualizat la data de 01.10.2011. Actul include modificările

din următoarele acte:- Legea nr. 17/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din 19/01/2006.- O.U.G. nr. 50/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 566 din 30/06/2006.- O.U.G. nr. 60/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 07/09/2006.- O.U.G. nr. 100/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 684 din 08/10/2007.- O.U.G. nr. 137/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 745 din 04/11/2008.- O.U.G. nr. 56/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 381 din 04/06/2009.- O.U.G. nr. 114/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 919 din 29/12/2009.- Legea nr. 202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26/10/2010.- O.U.G. nr. 109/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 846 din 16/12/2010.- Legea nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 409 din 10/06/2011.- Legea nr. 148/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 19/07/2011.

Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării. Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.

TITLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL I Principiile organizării judiciare

Art. 1. - (1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (2) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. (3) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. Art. 2. - (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi. (2) Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii. Art. 3. - Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege. Art. 4. - (1) În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. (2) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. Art. 5. - Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.

CAPITOLUL II Accesul la justiţie

Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil. (2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit. Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii. Art. 8. - Asistenţa judiciară internaţională se solicită sau se acordă în condiţiile prevăzute de lege, de tratatele internaţionale la care România este parte sau, după caz, pe bază de reciprocitate. Art. 9. - Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară.

CAPITOLUL III Dispoziţii generale privind procedura judiciară

Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. Art. 11. - Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective. Art. 12. - Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Art. 13. - (1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată. (2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. (3) La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.

Art. 14. - (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile prezentei legi. (3) În cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat. (4) În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii. (5) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română. (6) Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează, consemnându-se în limba română. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în încheierea de şedinţă. (7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale. Art. 15. - Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii. Art. 16. - Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în condiţiile legii. Art. 17. - Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

TITLUL II Instanţele judecătoreşti

CAPITOLUL I Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

SECŢIUNEA 1 organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Art. 18. - (1) În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării.

(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. (3) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator principal de credite. (4) Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de stat. Art. 19. - (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din: preşedinte, un vicepreşedinte, 4 preşedinţi de secţii şi judecători. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie. ___________ Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

(3) La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora. ___________ Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 2. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

Art. 20. - (1) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde în structură Cancelaria, direcţii, servicii şi birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.

SECŢIUNEA a 2-a Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Art. 21. - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. ___________ Art. 21. a fost modificat prin punctul 3. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

Art. 22. - Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă: a) în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b) recursurile, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 23. - (1) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege. (2) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. Art. 24. - Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară. ___________ Art. 24. a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

Art. 241. - Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă. ___________ Art. 241. a fost introdus prin punctul 3. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

Art. 25. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru: a) Abrogată prin punctul 4. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010. b) soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; c) sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. Art. 26. - Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce

Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă. Art. 27. - (1) La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei. (2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei.

SECŢIUNEA a 3-a Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Art. 28. - (1) Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere. (2) Preşedintele reprezintă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în relaţiile interne şi internaţionale. (3) Preşedintele, vicepreşedintele şi 9 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secţii, constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Când se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la şedinţele colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii. Art. 29. - (1) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are următoarele atribuţii: a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă, precum şi statele de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b) analizează candidaturile depuse pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii raportul consultativ asupra promovării în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; c) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea, promovarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi; d) organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în condiţiile legii; e) propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este prezidat de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către vicepreşedinte. (3) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea

preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau la solicitarea a cel puţin 3 dintre membrii săi. (4) Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi. Art. 30. - Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se întruneşte pentru: a) aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicităţii; b) aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice; c) alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 4-a Completele de judecată

Art. 31. - (1) Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii. (2) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, desemnaţi de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Art. 32. - (1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători. (3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei. (4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat. ___________

Art. 32. a fost modificat prin punctul 5. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

Art. 33. - (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, vicepreşedintele prezidează Secţiile Unite, Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet, când participă la judecată. ___________ Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 6. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

(2) Abrogat prin punctul 7. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010. (3) Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie. Art. 34. - În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în Secţii Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puţin două treimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenţi.

CAPITOLUL II Curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile

SECŢIUNEA 1 Organizarea curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a

judecătoriilor

Art. 35. - (1) Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege. (2) În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale. ___________ Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 4. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

Art. 36. - (1) Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. (2) În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti. (3) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale. ___________ Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 5. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

Art. 37. - (1) În domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. (2) Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. (3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. Art. 38. - (1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1. (2) Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 39. - (1) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate. (2) În cadrul judecătoriilor se vor organiza secţii sau complete specializate pentru minori şi familie. Art. 40. - (1) Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie, precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor. (2) Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie. (3) Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Art. 41. - (1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului. (3) În mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţei poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii. Art. 42. - În raport cu volumul de activitate, cu natura şi complexitatea cauzelor deduse judecăţii, pentru curţile de apel, tribunale şi judecătorii se pot înfiinţa sedii secundare cu activitate permanentă în alte localităţi din judeţ sau în municipiul Bucureşti.

SECŢIUNEA a 2-a Conducerea instanţelor judecătoreşti

Art. 43. - (1) Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia. (2) Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită, de asemenea, atribuţii de coordonare şi control ale administrării instanţei unde funcţionează, precum şi ale instanţelor din circumscripţie. (3) Preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor specializate exercită şi atribuţii de administrare a instanţei. Art. 44. - Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite. (2) Pentru instanţele militare, Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terţiar de credite. ___________ Alineatul (2) a fost introdus prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.

Art. 45. - (1) În funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea cauzelor, la curţile de apel, tribunale şi tribunale specializate, preşedintele poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi, iar la judecătorii, preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte. (2) La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi. Art. 46. - (1) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate. (2) Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei

judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat. (3) Atribuţiile date prin lege sau prin regulament în competenţa preşedinţilor sau a vicepreşedinţilor de instanţe nu pot fi delegate colegiilor de conducere. ___________ Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 1. din Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2006 începând cu 30.06.2006.

Art. 47. - Preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească, potrivit legii, şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată. Art. 48. - Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie. Art. 49. - (1) În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 41. (2) Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea componenţă: a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor; b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. (21) În cazul în care la judecătorii şi tribunale specializate numărul judecătorilor este mai mic de 3, atribuţiile colegiului de conducere se exercită de preşedinte. ___________ Alineatul (21) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2006 începând cu 30.06.2006.

(3) Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi. (4) La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii. (5) La curţile de apel şi tribunale, când colegiul de conducere dezbate probleme economico-financiare sau administrative, la şedinţele acestuia participă şi managerul economic al instanţei, cu vot consultativ. (6) În funcţie de problemele supuse dezbaterii, la şedinţele colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor şi tribunalelor specializate pot fi invitaţi şi judecători de la alte instanţe, care nu au drept de vot. (7) Membrii aleşi ai colegiilor de conducere pot fi revocaţi de adunările generale în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege.

Art. 50. - (1) La instanţele judecătoreşti se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, adunări generale ale judecătorilor. (2) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă după cum urmează: a) adunarea generală a curţii de apel şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia acesteia - de preşedintele curţii de apel; b) adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia acestuia - de preşedintele tribunalului; c) adunarea generală a tribunalului specializat - de preşedintele acestuia; d) adunarea generală a judecătorilor - de preşedintele judecătoriei. (3) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă şi la solicitarea unei treimi din numărul judecătorilor care fac parte din aceasta. (4) Adunările generale ale judecătorilor se pot convoca şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau colegiul de conducere al instanţei. Art. 51. - Adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 50 alin. (1), au următoarele atribuţii: a) dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe; b) aleg, în condiţiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii; c) dezbat probleme de drept; d) analizează proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii; e) formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii; f) aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere; g) iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 317/2004*) privind Consiliul Superior al Magistraturii; h) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente. ___________ *) Legea nr. 317/2004 este republicată la pag. 22-32.

SECŢIUNEA a 3-a Completele de judecată

Art. 52. - (1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia. Art. 53. - (1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. (2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 54. - (1) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale. (2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. (3) În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de divergenţă, în condiţiile legii. (4) Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă. Art. 55. - (1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. ___________ Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează. (3) Abrogat prin punctul 9. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

CAPITOLUL III Instanţele militare

Art. 56. - (1) Instanţele militare sunt: a) tribunalele militare; b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti; c) Curtea Militară de Apel Bucureşti. (2) Circumscripţiile instanţelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege. (3) Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu. Art. 57. - (1) Instanţele militare judecă la sediul acestora. Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc. (2) Instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română. Art. 58. - (1) La şedinţele de judecată, judecătorii şi procurorii militari sunt obligaţi să poarte uniforma militară.

(2) Când inculpatul este militar activ, preşedintele completului de judecată, precum şi procurorul care participă la judecarea cauzei trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi categorie de grade. (3) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care este înregistrată cauza. Art. 59. - (1) În municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara funcţionează tribunale militare. (2) Tribunalele militare judecă procesele şi cererile date prin lege în competenţa lor. (3) Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod corespunzător, colegiile de conducere fiind formate din preşedinte şi doi judecători. Art. 60. - (1) În municipiul Bucureşti funcţionează Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. (2) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod corespunzător, colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi judecători. (3) Abrogat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008. Art. 61. - (1) Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul Bucureşti, ca instanţă unică, cu personalitate juridică, fiind condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod corespunzător, colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi judecători. (2) Abrogat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.

TITLUL III Ministerul Public

CAPITOLUL I Atribuţiile Ministerului Public

Art. 62. - (1) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (2) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii. (3) Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.

(4) Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice. Art. 63. - Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii: a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative; b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală; c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii; d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată; f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege; g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii; h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului; i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu; j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă; k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege. Art. 64. - (1) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. (2) În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei. (3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale. ___________ Alineatul (3) a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 60/2006 începând cu 07.09.2006.

(4) Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii: a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii; b) în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa; c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile. ___________

Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 3. din Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2006 începând cu 30.06.2006.

(5) Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4), de procurorul ierarhic superior. ___________ Alineatul (5) a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 60/2006 începând cu 07.09.2006.

Art. 65. - (1) Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv. (2) Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie. (3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi. Art. 66. - (1) Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. (2) Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor. (3) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) atrage răspunderea juridică potrivit legii. Art. 67. - (1) Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului. (2) Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor. (3) În procesele penale, la şedinţa de judecată, poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. Art. 68. - Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră netemeinice şi nelegale. Art. 69. - (1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,

după caz, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de ministrul justiţiei. (2) Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate. (3) Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii.

CAPITOLUL II Organizarea Ministerului Public

SECŢIUNEA 1 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Art. 70. - (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public. (2) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct. (3) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ajutat de 3 consilieri. (4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ordonator principal de credite. Art. 71. - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice, din ţară sau din străinătate. Art. 72. - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercită, direct sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor parchetelor. Art. 73. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie participă la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, precum şi la orice complet al acesteia, când consideră necesar. (2) În cazul imposibilităţii de participare, procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe adjunctul său ori pe un alt procuror pentru a participa,

în locul său, la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute la alin. (1). Art. 74. - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează, dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participă la şedinţele Curţii Constituţionale, în cazurile prevăzute de lege. Art. 75. - (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură secţii conduse de procurori şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori şefi. (2) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului. (3) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii. (4) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop. (5) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4). (6) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice. (7) La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator. (8) Comisia prevăzută la alin. (4) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este formată din 3 procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii. (9) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. (10) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

(11) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. (111) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţiei. ___________ Alineatul (111) a fost introdus prin punctul 1. din Ordonanţă de urgenţă nr. 56/2009 începând cu 04.06.2009.

(12) Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege specială. (13) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată*), se aplică în mod corespunzător. ___________ *) Legea nr. 303/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.

Art. 76. - În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern. Art. 77. - (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public. (2) Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este constituit din procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul, şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. (3) Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător. Art. 78. - (1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anual sau ori de câte ori este necesar. (2) Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător. Art. 79. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de

luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

SECŢIUNEA a 2-a Parchetul Naţional Anticorupţie

Art. 80. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie este specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, potrivit legii, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României şi funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (2) Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Parchetul Naţional Anticorupţie are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti. Art. 81. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. (2) Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia. Art. 82. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie este condus de un procuror general, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de 2 adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (2) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este ajutat de 2 consilieri, asimilaţi consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este ordonator principal de credite. (4) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Parchetului Naţional Anticorupţie se asigură de la bugetul de stat. Art. 83. - (1) În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet. (2) Colegiul de conducere al Parchetului Naţional Anticorupţie este constituit din procurorul general, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. (3) Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător. Art. 84. - (1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie se convoacă de către procurorul general al acestui parchet, anual sau ori de câte ori este necesar.

(2) Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător. Art. 85. - În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine cu caracter intern. Art. 86. - (1) În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general al acestui parchet. (2) Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu circumscripţiile acestora. Art. 87. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii. (2) Pentru a fi numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop. (3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2). (4) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice. (5) La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator. (6) Comisia prevăzută la alin. (2) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi este formată din 3 procurori de la Parchetul Naţional Anticorupţie. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii. (7) Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie. (8) Procurorii numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare. (9) La data încetării activităţii în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. (91) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele

dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei. ___________ Alineatul (91) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă de urgenţă nr. 56/2009 începând cu 04.06.2009.

(10) Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie sunt stabilite prin lege specială. (11) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, se aplică în mod corespunzător. Art. 88. - Parchetul Naţional Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Parchetului Naţional Anticorupţie.

SECŢIUNEA a 3-a Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi

familie şi judecătorii

Art. 89. - (1) Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet. (2) Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea. (3) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică. Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate juridică. Art. 90. - (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structură secţii, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţie pentru minori şi familie. (2) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii pot funcţiona secţii maritime şi fluviale. (3) Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se stabilesc de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul ministrului justiţiei. Art. 91. - În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale tribunalelor şi judecătoriilor se înfiinţează sedii secundare ale parchetelor, cu activitate permanentă, având aceeaşi circumscripţie cu sediile secundare ale instanţelor pe lângă care funcţionează. Art. 92. - (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali.

(2) Parchetele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori. (3) Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale exercită şi atribuţii de coordonare şi control al administrării parchetului unde funcţionează, precum şi al parchetelor din circumscripţie. (4) Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă judecătorii exercită şi atribuţii de administrare a parchetului. (5) Dispoziţiile art. 46 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. ___________ Alineatul (5) a fost introdus prin punctul 5. din Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2006 începând cu 30.06.2006.

Art. 93. - Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terţiari de credite. Art. 94. - (1) În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct. (2) La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi. Art. 95. - (1) Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi. (2) Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii şi birouri, în funcţie de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora. (3) Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor, ţinând cont de specializarea acestora. Art. 96. - (1) În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generale de conducere ale parchetelor. (2) Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii au în componenţă procurori care deţin funcţii de nivelul celor prevăzute la art. 49 alin. (2) pentru colegiile de conducere ale instanţelor. (3) Dispoziţiile art. 49 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător. Art. 97. - Dispoziţiile art. 50 şi 51 se aplică în mod corespunzător şi pentru organizarea şi desfăşurarea adunărilor generale ale procurorilor.

SECŢIUNEA a 4-a Organizarea parchetelor militare

Art. 98. - (1) Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, iar pe lângă tribunalele militare funcţionează parchetele de pe lângă tribunalele militare. (2) Circumscripţiile parchetelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege. (3) Parchetele militare prevăzute la alin. (1) au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu. Art. 99. - (1) Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror militar adjunct. (2) Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de un procuror general militar, ajutat de un procuror general militar adjunct. Art. 100. - (1) Parchetele militare exercită prin procurorii militari atribuţiile prevăzute la art. 63, care se aplică în mod corespunzător. (2) Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele privind fapte penale comise de militari români dislocaţi pe teritoriul altor state, în cadrul unor forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română. Procurorii militari participă la şedinţele de judecată ce se desfăşoară potrivit art. 57. (3) Parchetele militare dispun de organe de cercetare specială puse în serviciul lor şi faţă de care exercită atribuţiile prevăzute la art. 63 lit. b). (4) Dispoziţiile art. 96 şi 97 se aplică în mod corespunzător. Art. 101. - (1) Când inculpatul este militar activ, procurorul militar care efectuează urmărirea penală trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi categorie de grade. (2) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care este înregistrată cauza. Art. 102. - (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează secţii sau servicii de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari care au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu. (2) Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi pentru stabilirea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea în rândul militarilor, secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie organizează şi desfăşoară activităţi comune ale procurorilor militari cu organele de control din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi din cadrul altor structuri militare, pe bază de protocoale.

TITLUL IV Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii

Art. 103. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, care realizează formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor în funcţie, precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii. (2) Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor. (3) Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti. Art. 104. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este condus de un consiliu ştiinţific format din 13 membri: un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un judecător al Curţii de Apel Bucureşti, un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, 3 profesori universitari, recomandaţi de Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din cadrul Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un reprezentant al asociaţiilor profesionale legal constituite ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi directorul Institutului Naţional al Magistraturii, care face parte de drept din consiliu şi îl prezidează. (2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi revocaţi de Consiliul Superior al Magistraturii. Numirea directorului Institutului Naţional al Magistraturii şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se face din rândul personalului de instruire de specialitate juridică al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor didactice din învăţământul superior juridic acreditat potrivit legii. ___________ Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 08.10.2007.

(3) Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de 3 ani şi poate fi reînnoit, cu excepţia mandatului reprezentantului auditorilor de justiţie, care este ales pe un an. (4) Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid politic. ___________

Alineatul (4) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 08.10.2007.

Art. 105. - Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii. Art. 106. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este finanţat de la bugetul de stat, prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. (2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator secundar de credite. Art. 107. - (1) Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. (2) Structura organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. Art. 108. - (1) Personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi, cu acordul lor, în cadrul Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului. (2) Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi, în condiţiile legii, şi cadre didactice din învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini, precum şi personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru desfăşurarea procesului de formare profesională. (3) Salarizarea personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii la plata cu ora se face în funcţie de numărul de ore de seminar sau curs susţinute, de indemnizaţia brută lunară a funcţiei de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de norma didactică stabilită conform art. 80 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 109. - Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public, centre regionale de formare profesională continuă a grefierilor şi a altor categorii de personal de specialitate.

TITLUL V Asistenţii judiciari

Art. 110. - Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare; c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie; d) cunosc limba română; e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Art. 111. - (1) Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii. (2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari. (3) Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, se aplică şi asistenţilor judiciari. (4) Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. (5) Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. Art. 112. - Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzute la art. 55 alin. (2), precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Art. 113. - (1) Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei. (3) Împotriva sancţiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat. Hotărârea curţii de apel este definitivă. (4) Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei. (5) Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea din funcţie a acestora se comunică Consiliului Economic şi Social de ministrul justiţiei. Art. 114. - Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc: a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei; b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari. Art. 115. - Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau completelor specializate.

TITLUL VI Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor şi al

parchetelor

Art. 116. - (1) Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în structură următoarele compartimente auxiliare de specialitate: a) registratura; b) grefa; c) arhiva; d) biroul de informare şi relaţii publice; e) biblioteca. (2) Instanţele judecătoreşti şi parchetele pot avea şi alte compartimente stabilite prin regulamentele prevăzute la art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (1). (3) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă aceste curţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie au, de asemenea, în structură un compartiment de documentare şi un compartiment de informatică juridică. Compartimentele de informatică juridică se pot organiza şi în structura tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe. (4) Instanţele şi parchetele militare au în structură şi un compartiment de documente clasificate. Art. 117. - (1) Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei sau ale parchetului cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei activităţii judiciare, în condiţiile stabilite de lege. (2) Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt, poate fi un judecător sau procuror desemnat de preşedintele instanţei sau, după caz, de conducătorul parchetului ori un absolvent al unei facultăţi de jurnalistică sau specialist în comunicare, numit prin concurs sau examen. Art. 118. - (1) Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează. (2) Repartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului. (3) La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi parchetele de pe lângă acestea, compartimentele în care îşi desfăşoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt conduse de prim-grefieri, iar la secţiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile Parchetului Naţional Anticorupţie, la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, de grefieri-şefi. (4) Personalul de specialitate informatică va fi subordonat din punct de vedere administrativ preşedintelui instanţei din care face parte şi profesional

Direcţiei de exploatare a tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului Justiţiei. (5) Personalul auxiliar de la instanţele şi parchetele militare, de la secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie poate proveni şi din rândul militarilor activi. Art. 119. - (1) Grefierii care participă la şedinţele de judecată sau la efectuarea actelor de urmărire penală sunt obligaţi să efectueze toate consemnările despre desfăşurarea acestora şi să îndeplinească orice alte însărcinări din dispoziţia şi sub controlul preşedintelui completului de judecată sau, după caz, al procurorului. (2) La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să poarte ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei unde funcţionează. Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se asigură în mod gratuit. (3) La şedinţele de judecată, grefierii militari sunt obligaţi să poarte uniforma militară. Art. 120. - (1) În vederea informatizării activităţii instanţelor şi parchetelor, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie iau măsuri pentru dotarea tehnică corespunzătoare a acestora. (2) Numărul informaticienilor se stabileşte de către preşedintele instanţei sau, după caz, de către conducătorul parchetului, cu avizul conform al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, respectiv al compartimentului informatic din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) În cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului Naţional Anticorupţie, avizul prevăzut la alin. (2) nu este necesar. (4) În vederea creării unui sistem informatic unitar şi funcţional, instituţiile sistemului judiciar au obligaţia de a duce la îndeplinire măsurile prevăzute în strategia de informatizare a sistemului judiciar, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei. (5) Dotarea tehnică necesară informatizării instanţelor militare, a secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi a parchetelor militare se asigură de Ministerul Apărării Naţionale.

TITLUL VII Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor şi protecţia magistraţilor

Art. 121. - (1) Paza sediilor instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, a bunurilor şi valorilor aparţinând acestora, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a activităţii în

aceste sedii se asigură, în mod gratuit, de către Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate. (2) Numărul personalului Jandarmeriei Române necesar pentru aplicarea prevederilor alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei şi ministrului administraţiei şi internelor, precum şi a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) Activitatea personalului prevăzut la alin. (2) este coordonată de preşedintele instanţei sau de conducătorul parchetului. Art. 122. - (1) Instanţele şi parchetele militare dispun de poliţia militară pusă în serviciul lor de Ministerul Apărării Naţionale, în mod gratuit. Necesarul de personal de poliţie militară va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Apărării Naţionale. (2) Poliţia militară pusă în serviciul instanţelor şi parchetelor militare este subordonată preşedinţilor sau prim-procurorilor acestora. (3) Paza sediilor instanţelor şi parchetelor militare, a celorlalte spaţii folosite de acestea, a bunurilor şi valorilor ce le aparţin, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a activităţii se asigură, în mod gratuit, de către Poliţia Militară. (4) Numărul personalului necesar pentru fiecare instanţă sau parchet va fi stabilit de ministrul justiţiei, la propunerea preşedintelui Curţii Militare de Apel şi a secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Art. 123. - Poliţia Română şi Jandarmeria Română au obligaţia de a acorda sprijinul necesar, potrivit atribuţiilor legale, instanţelor şi parchetelor militare, secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru buna desfăşurare a procesului penal, la solicitarea acestora. Art. 124. - Modul de utilizare a personalului de poliţie pentru asigurarea protecţiei judecătorilor şi procurorilor, precum şi modul de utilizare a personalului Jandarmeriei Române pentru asigurarea pazei sediilor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, a bunurilor şi valorilor aparţinând acestora, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare se stabilesc prin protocol încheiat între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie sau, după caz, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

TITLUL VIII Gestiunea economico-financiară şi administrativă a instanţelor şi

parchetelor

CAPITOLUL I Organizarea departamentului economico-financiar şi administrativ

Art. 125. - (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, curţile de apel, parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe lângă tribunale au în structură câte un departament economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic. (2) Managerul economic este subordonat preşedintelui instanţei sau, după caz, conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează. (3) Departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea asigură activitatea economică, financiară şi administrativă şi pentru tribunalele specializate şi judecătoriile sau, după caz, pentru parchetele din circumscripţia lor. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi ordonatorilor de credite pentru instanţele şi parchetele militare. ___________ Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 21. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.

Art. 126. - (1) Poate fi numită în funcţia de manager economic persoana care a fost admisă la concursul organizat în acest scop de către: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru managerul economic al acestei instanţe; b) curţile de apel, pentru managerii economici ai curţilor de apel şi ai tribunalelor; c) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru managerul economic al acestui parchet şi pentru managerii economici ai parchetelor de pe lângă curţi de apel şi tribunale; d) Parchetul Naţional Anticorupţie, pentru managerul economic al acestui parchet. (2) La concursul prevăzut la alin. (1) se pot înscrie persoanele care au studii economice superioare şi o vechime în specialitate de minimum 5 ani. (3) Numirea în funcţia de manager economic a persoanelor declarate admise la concursul prevăzut la alin. (1) se face prin ordin al conducătorului instanţei sau, după caz, al conducătorului parchetului care organizează concursul. (4) Personalul din cadrul departamentului economico-financiar şi administrativ este încadrat de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe bază de concurs sau probă practică. (5) Concursul prevăzut la alin. (1) şi (4) se organizează potrivit unui regulament aprobat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ministrul justiţiei, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie. Art. 127. - Managerul economic are următoarele atribuţii principale: a) conduce departamentul economico-financiar şi administrativ al instanţei sau parchetului în cadrul căruia funcţionează; b) răspunde pentru gestiunea economico-financiară a instanţelor sau parchetelor fără personalitate juridică din circumscripţia instanţei sau a parchetului în cadrul căruia funcţionează; c) îndeplineşte, pe baza delegării primite din partea ordonatorilor de credite, toate atribuţiile acestora prevăzute de lege; d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la organele abilitate a proiectelor de buget anuale, la termenele şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare; e) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanţelor şi parchetelor şi ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor materiale în vederea desfăşurării corespunzătoare a activităţii instanţelor şi parchetelor; f) ia măsuri pentru elaborarea şi fundamentarea temelor de proiectare pentru lucrările de reparaţii curente şi capitale ale sediilor şi obiectivelor de investiţii, urmăreşte şi răspunde de realizarea acestora; g) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea sau administrarea instanţelor ori, după caz, a parchetelor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acestora; h) urmăreşte şi răspunde de utilizarea cu eficienţă a fondurilor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale, precum şi a celor constituite din veniturile proprii, potrivit legii; i) organizează ţinerea la zi a contabilităţii instanţei şi parchetului din circumscripţia în cadrul căreia funcţionează şi controlează efectuarea corectă a tuturor operaţiunilor financiar-contabile în documentele specifice, precum şi întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite a situaţiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată; j) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanţelor şi parchetelor din circumscripţiile în cadrul cărora funcţionează, stabilind măsuri pentru asigurarea condiţiilor materiale în vederea desfăşurării corespunzătoare a activităţii acestora. De asemenea, asigură ordinea, curăţenia şi paza bunurilor în sediile instanţelor, inclusiv măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Art. 128. - Managerii economici, informaticienii şi personalul de specialitate din activitatea financiar-contabilă şi din birourile locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile au calitatea de funcţionari publici, având drepturile şi obligaţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. *) Potrivit art. II din Legea nr. 17/2006, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, în ceea ce îi priveşte pe informaticieni, se

abrogă prevederile art. 128 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Art. 129. - Preşedinţii instanţelor şi conducătorii parchetelor pot delega calitatea de ordonator de credite managerilor economici. Art. 130. - (1) Instanţele militare care nu au sediul în municipiul Bucureşti şi parchetele de pe lângă acestea au în structură un compartiment economico-administrativ. (2) Personalul auxiliar din compartimentul economico-administrativ are următoarele atribuţii principale: a) întocmeşte documentaţia pentru achiziţiile publice, serviciile şi lucrările necesare desfăşurării activităţii instanţelor; b) asigură aprovizionarea cu materiale de întreţinere şi uz gospodăresc, mijloace fixe şi obiecte de inventar sau alte bunuri necesare desfăşurării optime a activităţii instanţelor; c) asigură întreţinerea şi funcţionarea clădirilor, instalaţiilor tehnico-sanitare de încălzire, a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din dotare; d) asigură ordinea, curăţenia şi paza bunurilor în sediile instanţelor; e) întreprinde măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor unor calamităţi.

CAPITOLUL II Bugetele instanţelor şi parchetelor

Art. 131. - (1) Activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite. (3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (4) Bugetele instanţelor şi parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale, ministrul apărării naţionale având calitatea de ordonator principal de credite. Art. 132. - (1) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel elaborează proiectele de buget anual pentru instanţele sau, după caz, parchetele din circumscripţiile lor. (2) Proiectele de buget elaborate potrivit alin. (1) se transmit Ministerului Justiţiei sau, după caz, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie îşi elaborează propriile proiecte de buget anual. În

bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt cuprinse şi bugetele parchetelor de pe lângă celelalte instanţe judecătoreşti. (4) Proiectele de bugete elaborate potrivit alin. (1) şi (3) se supun avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii. (5) Bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aprobă de adunarea generală a judecătorilor acestei curţi, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice. (6) Proiectele de buget anual ale instanţelor militare se elaborează de Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării, iar cele ale parchetelor militare - de secţia sau serviciul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după consultarea instanţelor, respectiv a parchetelor militare, şi se transmit ordonatorului principal de credite. ___________ Alineatul (6) a fost modificat prin punctul 22. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.

(7) Anual, Guvernul României va include în bugetul Ministerului Apărării Naţionale fondurile necesare potrivit art. 131 alin. (4). Art. 133. - (1) Fiecare instanţă şi fiecare parchet se încadrează cu numărul necesar de judecători sau, după caz, de procurori, precum şi cu numărul necesar de personal auxiliar de specialitate şi personal al departamentului economico-financiar şi administrativ. (2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii curţilor de apel, împreună cu ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie analizează anual volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor şi, în funcţie de rezultatele analizei, iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 134. - (1) Numărul maxim de posturi pentru instanţe şi parchete se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul maxim de posturi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei şi a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. (3) Pentru instanţele şi parchetele militare, numărul maxim de posturi se aprobă, potrivit alin. (1), cu avizul consultativ al ministrului apărării naţionale. Art. 1341. - (1) În cazul în care buna funcţionare a instanţelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma: a) numirii în funcţii de conducere;

b) numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; c) detaşării; d) alegerii în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii; e) suspendării din funcţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; f) vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an. (2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanţă sau, după caz, parchet de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite. (3) După încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) şi (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet. (4) Pentru asigurarea posturilor necesare de judecător sau procuror la încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), se constituie, prin bugetul de stat, un fond de rezervă de 50 de posturi de judecător şi 50 de posturi de procuror. Numărul posturilor din fondul de rezervă se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului. (5) Posturile prevăzute la alin. (4) vor fi repartizate instanţelor şi parchetelor prin ordin al ministrului justiţiei, în situaţia în care la instanţele sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante. (6) În cazul vacantării ulterioare a unor posturi la instanţa sau parchetul respectivă/respectiv, temporar sau definitiv, posturile de judecător sau procuror repartizate în condiţiile alin. (4) se reinclud de drept, de la data vacantării, în fondul de rezervă, iar judecătorul sau procurorul care a ocupat un astfel de post este considerat încadrat pe postul care se vacantează. Includerea postului vacantat în fondul de rezervă se constată prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la vacantare. (7) Sumele de bani corespunzătoare finanţării posturilor neocupate prevăzute la alin. (1) vor fi virate la bugetul de stat, la sfârşitul fiecărui an calendaristic. ___________ Art. 1341. a fost introdus prin punctul 3. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 08.10.2007.

Art. 135. - (1) Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei.

(2) Statele de funcţii şi de personal pentru fiecare instanţă militară şi parchet de pe lângă aceasta se aprobă prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului apărării, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. ___________ Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 4. din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.

Art. 136. - Începând cu data de 1 ianuarie 2012, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ___________ Alineatul a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 109/2010 începând cu 16.12.2010.

TITLUL IX Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 137. - Pe lângă instanţele judecătoreşti funcţionează, în condiţiile legii, următoarele structuri: a) serviciile de reintegrare socială şi supraveghere; b) oficiile registrului comerţului; c) alte structuri înfiinţate prin lege specială. Art. 138. - (1) Statul este obligat să asigure sediile şi celelalte mijloace materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a activităţii instanţelor şi parchetelor. (2) Guvernul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, pun la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Ministerului Justiţiei, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului Naţional Anticorupţie sediile necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor. (3) Drepturile materiale şi băneşti ale personalului instanţelor şi parchetelor militare şi mijloacele materiale, inclusiv cele auto, necesare funcţionării instanţelor şi parchetelor militare, secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se asigură de Ministerul Apărării Naţionale. Art. 139. - (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: a) organizarea administrativă a curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor;

b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii; c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor inspectori, preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale celorlalte categorii de personal; d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor; e) vacanţa judecătorească; f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate; g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ. (2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se elaborează de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Ministerul Justiţei şi se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 140. - (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se stabilesc: a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Parchetului Naţional Anticorupţie, a parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii; b) atribuţiile procurorilor generali, prim-procurorilor şi ale adjuncţilor acestora, ale procurorilor inspectori, ale procurorilor şefi şi ale procurorilor, precum şi ale celorlalte categorii de personal; c) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale procurorilor; d) ierarhia funcţiilor administrative din cadrul Ministerului Public; e) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor; f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ din cadrul parchetelor. (2) Regulamentul de ordine interioară prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 141. - Referirile la Curtea Supremă de Justiţie cuprinse în actele normative în vigoare se consideră a fi făcute la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Art. 142. - (1) Datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Dispoziţiile prezentei legi privind managerii economici ai instanţelor şi ai parchetelor se aplică începând cu 1 iulie 2005.

(3) Funcţia de manager economic se echivalează cu funcţia de director executiv. (4) Până la începerea funcţionării Tribunalului Ilfov şi a parchetului de pe lângă această instanţă, cauzele de competenţa acestora se soluţionează de Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Art. 143. - (1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) privind repartizarea cauzelor în sistem informatizat se aplică treptat, acţiunea încheindu-se până în anul 2007. (2) Până în anul 2007 repartizarea cauzelor la instanţele care nu dispun de sistem informatizat se face în mod aleatoriu, în condiţiile stabilite prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Art. 144. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă: a) dispoziţiile art. 1-5, art. 7-11, art. 17-26, art. 27-35, art. 44-54, art. 56 şi 57 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările şi completările ulterioare; b) dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. 1, 3 şi 4, art. 4-9, art. 10-16, art. 17 alin. 11 -13 şi alin. 3-5, art. 18-25, art. 26-41, art. 691-695, art. 70-85, art. 132, art. 133 alin. 1 şi 3, art. 134 şi art. 136-160 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la directorii economici se abrogă de la data de 1 iulie 2005. NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile art. II-IV, VII şi VIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 304/2004 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale titlului XVI al Legii nr. 247/2005. "Art. II. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, funcţiile de judecător inspector şi procuror inspector se desfiinţează, iar posturile se transformă în posturi de judecător, respectiv procuror. (2) Activităţile aflate în curs de desfăşurare ale judecătorilor inspectori şi procurorilor inspectori vor fi continuate de judecători sau procurori desemnaţi de conducătorii instanţelor judecătoreşti sau parchetelor. Art. III. - Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de judecată, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii publice a absolvenţilor unei facultăţi de jurnalistică sau a specialiştilor în comunicare se aplică de la 1 iulie 2006. Art. IV. - (1) Circumscripţiile teritoriale ale parchetelor militare din municipiile Bacău, Braşov, Constanţa, Craiova, Oradea, Ploieşti şi Târgu Mureş care se desfiinţează prin intrarea în vigoare a prezentei legi se redistribuie în concordanţă cu circumscripţiile teritoriale ale instanţelor militare în aceste localităţi, potrivit anexei nr. 2 la prezenta lege.

(2) Funcţiile reduse ca urmare a reorganizării instanţelor şi parchetelor militare, potrivit prezentei legi, trec în statele de funcţii ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Public, cu luarea măsurilor de finanţare prin transferul la aceste instituţii a fondurilor corespunzătoare din bugetul Ministerului Apărării Naţionale. (3) Spaţiile şi dotările materiale ale parchetelor militare desfiinţate vor fi preluate de parchetele militare cărora, prin redistribuire, le revin circumscripţiile teritoriale ale unităţilor desfiinţate. (4) Personalul auxiliar civil şi militar din cadrul instanţelor şi parchetelor militare care optează pentru transfer la instanţele şi parchetele civile sau ale căror funcţii au fost reduse va fi transferat, ţinându-se seama de opţiunea exprimată, la instanţele şi parchetele civile din raza de domiciliu sau din alte localităţi. (5) La transferul personalului auxiliar civil şi militar de la instanţele şi parchetele militare la instanţele sau parchetele civile, se ţine seama, potrivit legii, de vechimea în muncă şi de activitatea profesională. În acest caz, trecerea în rezervă sau direct în retragere a personalului auxiliar militar este obligatorie.

............................................................................................

Art. VII. - Regulamentele prevăzute de prezenta lege se actualizează şi se adoptă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. VIII. - (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor fi organizate alegeri pentru colegiile de conducere ale instanţelor şi parchetelor. (2) Atribuţiile membrilor actualelor colegii de conducere încetează la expirarea termenului prevăzut la alin. (1)."

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

Avocatura este o instituţie cu o îndelungată tradiţie istorică4. Referindu-se la vechimea şi rolul instituţiei, d'Aguesseau spunea că este: „Un ordre aussi ancien que la magistrature, aussi noble que la vertu, aussi necesaire que la justice" (un ordin la fel de vechi ca cel al magistraţilor, la fel de nobil ca virtutea şi la fel de necesar ca justiţia)5.

Deşi apărarea justiţiabililor s-a realizat în forme mult diferite de cele din epoca modernă putem afirma că avocatura a evoluat paralel cu justiţia şi a fost influenţată de organizarea politică şi statală.

Originea avocaturii este plasată în unanimitate la Roma, unde, aşa cum afirma proceduristul român E. Herovanu, la finele Republicii „a cunoscut cea mai frumoasă epocă a istoriei sale".

Instituţia avocaturii este atribuită lui Romulus, în a cărui epocă funcţionau aşa-numiţii „patroni"; ei aveau misiunea de a asista, în formă gratuită, pe justiţiabili în epoca legis-acţiunilor, „patronii" au fost utilizaţi numai de către patricieni, oamnei cu stare şi dare de mână. În perioada procedurii formulare, avocatura a dobândit valenţele unei adevărate profesiuni şi a încetat să fie un serviciu gratuit. Ea a început să fie exercitată de adevăraţi jurisconsulţi, numiţi „advocaţi". De aici provine şi denumirea actuală a persoanelor ce exercită funcţia de apărare în faţa organelor judiciare.

În perioada împăratului Justinian avocatura era organizată în colegii şi corporaţii cu caracter profesional. Activitatea avocaţială era retribuită prin plata de onorarii.4 A se vedea L. Dănilă - Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.5 I. Leş - Organizarea sistemului judiciar românesc, Ed All Beck, Bucureşti, p. 224.

Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început să fie o caracteristică a societăţilor moderne când avocatura a devenit o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită de condiţii profesionale şi de orice control public.

Istoria avocaturii a ilustrat, prin nume de o celebritate şi recunoaştere mondială, onorabilitatea şi prestigiul profesiei de avocat. Un Cicero în Roma, un Demostene în Grecia, un Raymond Poincare sau un Alexandre Millerand la francezi (foşti preşedinţi ai Republicii) au făcut parte din elita avocaturii.

Şi în Romania profesia a fost onorată în mod strălucit de Take Ionescu, Barbu. S. Delavrancea, Mircea I. Manolescu, Ionel Teodoreanu, Alexandru Djuvara şi de Istrate Micescu.

Dar nu au lipsit nici critici la adresa corpului avocaţilor, cum ar fi acelea aduse de de Montesquieu, La Fontaine şi de Racine pe motiv că avocaţii apără pe oricine şi chiar pe criminali. Apărarea este întotdeauna utilă şi ea trebuie făcută cu onestitate, demnitate şi echilibru. Ideea este foarte sugestiv exprimată de E. Herovanu, care remarcă: „Ceea ce însă orice om de bun simţ trebuie să vadă şi să înţeleagă e că, într-o societate liberă, oficiul de avocat, exercitat de cetăţeni luminaţi, oneşti şi independenţi, e tot atât de indispensabil ideii de justiţie, ca şi acel de magistrat destinat, la rândul său, celor ce reprezintă cumpătarea, demnitatea şi imparţialitatea".6

Profesia de avocat apare în România, în mod necesar, ca urmare a organizării judecătoreşti, fiind cunoscută ca profesie chiar prin Regulamentele Organice când necesitatea dreptului de reprezentare creează necesitatea dreptului de apărare.

Epoca de legiferare fanariotă constituie punctul de plecare în organizarea propriu-zisă a profesiei.

Astfel, vechiletul reprezenta, până la Regulamentul Organic, o instituţie coexistenta cu cea a avocatului. Legiuirile

6 Pentru mai multe detalii I. Leş, op. cit., p. 28-229.

lui Caragea-Vodă şi ale lui Andronache-Donici, constată fără a crea, existenţa avocaturii şi rolul acesteia.

Prin Regulamentul Organic din iulie 1831 şi ianuarie 1832 se înfiinţează Avocatura şi ştiinţele de obşte.

Ofisul domnesc din 4 iulie 1836 completează reglementarea prin noi articole din Organicul Regulament împlinitor dezvoltând principii cu privire la avocaţi.

În această perioadă reglementări privind profesia de avocat întâlnim în Circularele Departamentului Dreptăţii din 1 Noiembrie 1837 şi 13 August 1843, Ofisul Domnului Ţării Româneşti, George-Dimitrie Bibescu, către Departamentul Dreptăţii din 3 Februarie 1847.

O nouă etapă începe cu Legea pentru constituirea Corpului de avocaţi din 6 decembrie 1864, ce se completează cu Legea din 8 iunie 1884.

O dată cu aceasta au debutat şi dezbaterile moderne, ce se continuă pânâ în prezent privind sistemul deschis sau inchis al profesiei de avocat, cu alte cuvinte dacă avocatura trebuie să fie constituită ca o castă sau pe temeiul principiului libertăţii absolute în practica avocaturii.

În mod majoritar s-a susţinut ideea alcătuirii unui corp de profesionişti, idee care nu însemnă un monopol, ci reglementarea pe ciretrii profesionale şi obiective a activităţii.

În perioada respectivă, legile de organizare reglementau condiţiile moderne, ce se regăsesc intr-o oarecare măsură şi în prezent, cu privire la admiterea în profesie şi funcţionarea avocaţilor în Corp, la constituirea Barourilor şi a Consiliilor de disciplină, la statornicirea regulilor pentru apărare a intereselor şi onoarei Corpului prin reglementarea răspunderii disciplinare etc.

O dată cu Legea din 12 martie 1907, Baroul Român intră în epoca de organizare socială ce durează până la 1919, când începe unificarea naţională a Barourilor, proces finalizat

în 19317.Regele Carol al II-lea, la 4 septembrie 1940, promulgă

Decretul-Lege nr. 3012 pentru organizarea corpului de avocaţi din România, avocatul fiind asimilat funcţionarului public, iar profesia subordonată organelor puteri excutive

Astfel Baroul de avocaţi şi Uniunea Avocaţilor din România din vechile reglementări îşi pierd calitatea de persoane juridice de drept privat, devenind persoane juridice de drept public.

Ministerului Justiţiei capătă competenţa de a confirma sau refuza alegerile decanilor şi consilierilor baroului pe motive de ordin general şi naţional; de a putea convoca adunarea generală a barourilor direct, de a dizolva consiliul baroului etc.

Decretul nr. 39/1950 privitor la profesia de avocat introduce noţiunea de „avocat jurisconsult" privitor la avocaţii din serviciile juridice ale statului şi instituţiilor de stat, din organizaţiile economice sau întreprinderile statului şi din cooperative şi întreprinderi particulare, act normativ modificat prin Decretul nr. 143/1955 ce a reglementat o nouă organizare şi funcţionare a oficiilor juridice.

Prin Decretul nr. 281 din 15 iulie 1954, profesia de avocat intră în epoca subordonării faţă de regimul comunist, Ministerul Justiţiei fiind învestit cu conducerea generală a activităţii avocaturii. Au fost înlocuite unele denumiri ca; baroul în colegiu de avocaţi; avocaţii sunt incluşi în birouri colective de asistenţă juridică, iar la nivel central se instituie Consiliul Central al Colegiului de Avocaţi.

Se instituie totodată obligaţia pentru avocaţi de a comunica organelor de stat competente informaţii şi acte provenind de la client dacă privesc fapte care aduc atingere

7 Legea pentru organizarea şi unificarea Corpului de Avocaţi, promulgată de Regele Ferdinand la 19 februarie 1923 modificată prin Legea pentru organizarea Corpului de Avocaţi, promulgată de Regele Carol al II-lea la 22 decembrie 1931 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 28 decembrie 1931.

securităţii statului şi păcii, formulă menită să încurajeze şi să legalizeze abuzul.

Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 eliberează instituţia avocaturii de sub conducerea Ministerului de Justiţie, restabilind organizarea şi funcţionarea acesteia în baza princi-piului autonomiei profesiei. Avocatul se supune numai legii şi conştiinţei sale dispune acest decret.

Uniunea Avocaţilor din România şi Barourile îşi redobândesc personalitatea juridică, se revine la denumirile anterioare perioadei comuniste şi sunt abrogate o seamă de prevederi şi articole ale Decretului nr. 281/1954.

Cu toate acestea nu putem vorbi decât de un inceptu şi nu de o reală reformă pe calea independenţei exercitării acestei profesii şi astfel abil în anul 1995 putem vorbi de o lege nouă, modernăm a profesiei de avocat, specifică unei societăţi democratice, respectiv Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat .

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr, 51/1995: „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, .... Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, dezbate, adoptă şi modifică statutul profesiei."

Sediul materiei:

- Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, modificat - Statut din 25 septembrie 2004 al profesiei de avocat adoptat în şedinţa Consiliului U.N.B.R. din 25 septembrie 2004 modificat

I. Principii şi reguli fundamentale de organizare şi exercitare a profesiei

Art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicata, prevede că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile legii şi ale statutului profesiei.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale: a) principiul legalităţii; b) principiul libertăţii; c) principiul independentei; d) principiul autonomiei şi descentralizării; e) principiul păstrării secretului profesional;f) principiul pregătirii profesionale continue.

II. Activitatea avocaţială

Activitatea avocatului se realizează prin:

II.1. Consultaţii în scris sau verbal şi cereri cu caracter juridic

II.2. Asistenţă şi reprezentare II.3. Redactarea de acte juridice (notificări, memorii,

petiţii etc.), atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare

II.4. Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate.

II.5. Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină.

II.6. Activităţi de mediere

II.7. Activităţi fiduciare

II.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale

II.9. Orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.

III. Dobândirea calităţii de avocat

III.1. Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în Tabloul avocaţilor întocmit de baroul din care fac parte.

Poate fi membru al Barourilor din România cel care îndeplineşte anumite condiţii.

Exista limite si nedemnitati ale profesiei de avocat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;b)ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;c)exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.8

8 Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni

Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:a)calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;b)activitatea didactică universitară ;c)ocuparea de funcţii didactice în învăţământul juridic superior;d)activitatea literară şi publicistică;e)funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, în condiţiile legii.f) avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni.g) avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa decanului baroului în care îşi exercită profesia.

III.2. Avocatul străin

III.3. Primirea în profesie

III.3.1. Regula primirii în profesie

III.3.2. Procedura primirii în profesie

III.3.3. Primirea în profesie a persoanelor provenind dintr-

c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni;d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic, sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată.

un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care sunt autorizate să-şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru.

III.3.4. Stagiu de pregătire profesională

IV. Definitivarea în profesia de avocat

V. Transferul avocaţilor

Avocatul poate, din motive justificate, să solicite transferul într-un alt barou şi va adresa în acest sens, în scris, o cerere decanului baroului de la care doreşte să se transfere.

VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

VI.1. Calitatea de avocat încetează:a)prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei.

b)prin deces.

c)dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară;

d)dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

VI.2. Calitatea de avocat este suspendată:a)în caz de incompatibilitate;b)pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;c)în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 3 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor

integrală;d)la cerere.

VII. Drepturile avocaţilor

Exercitarea profesiei de avocat presupune asigurarea unor drepturi şi obligaţii pentru avocaţi. Drepturile avocaţilor sunt prevazute în art. 28-37 din Legea de organizare şi funcţionare nr. 51/1995.

VIII. Îndatoririle avocaţilor

Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, indepen-denţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie îndatoriri ale acesteia.

Avocatul este obligat să respecte aceste principii în activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.

Îndatoririle avocatului pot fi structurate după cum se raportează la relaţia sa cu clientul, cu organele profesiei sau cu instanţa de judecată.

IX. Reguli de deontologie profesională

IX.1. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocat şi client

IX.2. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocaţi

IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc

IX.2.2. Concurenţa profesională

X. Contractul de asistenţă juridică

X.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă juridică

X.2. Efectele contractului de asistenţă juridică

XI. Organizarea profesiei de avocat

XI.1. Formele de exercitare a profesiei de avocat

Potrivit art. 5 din lege profesia de avocat se exercită, la alegere, în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale. La acestea se adauga societăţi civile profesionale cu răspundere limitată.

1. Cabinetul individual.

12. Cabinete asociate

13. Cabinete grupate

4. Societatea civilă profesională 5. Societatea civilă profesională cu răspundere limitată

Colaborarea este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme de exerciţiu a profesiei de avocat. Avocatul colaborator nu are Salarizarea în interiorul profesiei este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme de exercitare a profesiei căreia îi este subordonat în legătură cu determinarea condiţiilor concrete de muncă. Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul

la clientelă proprie.9

XI.2. Principiile organizării şi funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat

XI.3. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei

XI.4. Organizarea profesiei de avocat

XI.4.1. Baroul.

Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, iar sediul baroului este în oraşul de resedinta al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti. Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

Organele de conducere ale baroului sunt: a) adunarea generală; b) consiliul; c) decanul.

XI.4.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R.

Uniunea Naţionala a Barourilor din România (U.N.B.R.) este formată din toate barourile din România şi are sediul în municipiul Bucureşti.

U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, acestea formându-se din

9 Contractul de salarizare în interiorul profesiei se încheie în formă scrisă între avocatul salarizat şi titularul cabinetului individual, sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.

contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. şi poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit legii şi statutului profesiei.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt: a) Congresul avocaţilor; b) Consiliul U.N.B.R.; c) Comisia permanenta a U.N.B.R.; d) Preşedintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează şi: a) Comisia centrala de cenzori; b) Comisia centrala de disciplina; c) Aparatul tehnic-administrativ.

XII. Răspunderea disciplinară

Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale orga-nelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit dispoziţiilor legii.

Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare şi functionare a profesiei sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia sau în afară acesteia, de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.

Abaterea disciplinară, în sensul Legii 51/1995, este reprezentata de fapta săvârşită de un avocat, prin care se incalca dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile

obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei.

Abaterea disciplinară grava este reprezentata încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 şi din statut ce prevăd expres o astfel de calificare.

Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea disciplinara a avocatului.

Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.

Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

Consiliile barourilor sunt obligate să ţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat şi să comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei, constituite potrivit legii.

XII.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disci-plinare

Instanţele disciplinare sunt:a)Comisia de disciplină a baroului;b)Comisia centrală de disciplină;c)Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit conform art. 72 alin. (3) din Lege.

XII.1.1. Comisia de disciplină a baroului

XII.1.2. În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină.

XII.1.3. Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară, în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia centrală de disciplină, ca instanţă de fond, şi a încheierilor prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.

Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia Permanentă, îndeplineşte funcţia de grefier al Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în condiţiile alineatului precedent.

Executarea deciziilor disciplinare se face de către consiliul baroului în care avocatul este înscris.

XII.2. Reguli de procedură

XII.3. Sancţiunile disciplinare

În cazul savarsirii de abateri disciplinare, avocatului i se pot aplica urmatoarele sancţiuni disciplinare: a) mustrarea; b) avertismentul; c) amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit la bugetul baroului. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la un an; e) excluderea din profesie.

1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de organizare şi exercitare a profesiei.

2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează activitatea avocatului.

3. Arătaţi în ce constă activitatea avocatului de a da consultaţii în scris sau verbal, (sau de asistenţă şi reprezentare juridică, sau de atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare sau de activităţi de mediere etc).

4. Condiţiile dobândirii calităţii de avocat.5. Limite de exercitare a profesiei de avocat.6. Cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei de

avocat.7. Avocatul străin. 8. Primirea în profesia de avocat .9. Stagiul de pregătire profesională a avocaţilor. 10. Drepturile avocaţilor.11. Îndatoririle avocaţilor. 12. Reguli de deontologie profesională.13. Confraternitatea profesiei de avocat.14. Contractul de asistenţă juridică.15. Formele de exercitare a profesiei de avocat.16. Avocatul titular.17. Avocatul asociat.18. Avocatul colaborator. 19. Avocatul salarizat.20. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei. 21. Baroul. 22. Răspunderea disciplinară

indaco.ro |

LEGISLAŢIE RO

LEGISLAŢIE EU

JURISPRUDENŢĂ

ACHIZIŢII PUBLICE

MODELE

AJUTOR

IEŞIRE

calendar

Iesire

Folosiţi butonul de IEŞIRE din contul dvs când doriţi să părăsiţi serviciul!

Pentru a căuta un text în fereastra curentă folosiţi CTRL+F

Parlamentul RomânieiImprimare

Lege nr. 51 din 08/03/2006

Versiune actualizata pana la data de: 12/11/2009

a serviciilor comunitare de utilităţi publice

Adaugă la Acte urmăriteAfişează tematicile actuluiLista de acte similare ...Afişează ultimele 10 acteAfişează versiuni in alte limbi

Tip DataPublicat 21/03/2006;Consolidări în 2008 26/02/2008; Consolidări în 2009 12/11/2009;

Fişa actului Afişează informaţii generale

Acţiune ActData acţiune Titlu act

Promulgat prin

Decret nr. 306 din 07/03/2006

21/03/2006

pentru promulgarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice

Afişează a se vedea

Acţiune

ActData acţiune

Titlu act

A se vedea

26/07/2011

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. ...

A se vedea

Ordin nr. 222 din 15/09/2009

25/09/2009

pentru aprobarea indicatorilor specifici de fundamentare a fondului de salarii în domeniul serviciil...

A se vedea

Ordonanţă de urgenţă nr. 13 din 20/02/2008

26/02/2008

pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi a...

A se vedea

26/02/2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. ...

A se vedea

Lege nr. 265 din 19/07/2007

06/08/2007

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim...

A se vedea

05/07/2007

de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de...

A se vedea

Lege nr. 101 din 25/04/2006

08/05/2007

serviciului de salubrizare a localităţilor

A se vedea

Normă metodologică din 14/03/2007

26/03/2007

de stabilire, ajustare sau modificare a valorii activităţilor serviciului de iluminat public

A se vedea

Lege nr. 230 din 07/06/2006

21/03/2007

a serviciului de iluminat public

Afişează atacat

Acţiune

ActData acţiune

Titlu act

Atacat prin

19/03/2009

Atacat prin

Decizie nr. 1077 din 14/10/2008

10/11/2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea servici...

Atacat prin

24/07/2008

Atacat prin

15/02/2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit....

Ataca Decizie nr. 370 18/05 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a

t prin din 17/04/2007 /2007 dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea servic...

Atenţie! Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte ce au

suferit numeroase modificări de-a lungul timpului dar care nu au fost republicate în Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face referire în

nici un document oficial ele având numai un caracter informativ. În caz contrar, Indaco Systems îşi declină răspunderea pentru orice consecinţe

juridice ar putea genera.

___________ Text actualizat la data de 12/11/2009. Actul include modificările din următoarele acte: - O.U.G. nr. 13/2008 publicată în MOF nr. 145 din 26/02/2008 - Legea nr. 329/2009 publicată în MOF nr. 761 din 09/11/2009.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice. (2) În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu privire la: a) alimentarea cu apă; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate; c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat; e) salubrizarea localităţilor; f) iluminatul public; g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea;

h) transportul public local. (3) Prevederile prezentei legi se aplică serviciilor comunitare de utilităţi publice definite la alin. (2), înfiinţate, organizate şi furnizate/prestate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, municipiului Bucureşti şi, după caz, în condiţiile legii, la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale. (4) Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi au următoarele particularităţi: a) au caracter economico-social; b) răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică; c) au caracter tehnico-edilitar; d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu; e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol; f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate; g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene; h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale; i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă; j) pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat; k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului «beneficiarul plăteşte»; l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţie se face prin preţuri şi tarife reglementate sau taxe speciale. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează: a) asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice - asociaţia de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, având ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente acestor servicii; b) autorităţi de reglementare competente - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, denumită în continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul

Energiei, denumită în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutieră Română, denumită în continuare A.R.R., sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz; c) autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor; d) avizare preţuri şi tarife - activitatea de analiză şi verificare a preţurilor şi tarifelor, desfăşurată de autorităţile de reglementare competente, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor şi tarifelor, concretizată prin emiterea unui aviz de specialitate; e) delegarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice - acţiunea prin care o unitate administrativ-teritorială atribuie unuia sau mai multor operatori titulari de licenţă, în condiţiile prezentei legi, atât gestiunea propriu-zisă a unui serviciu ori a unei activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice a cărui/cărei răspundere o are, cât şi concesiunea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia/acesteia; delegarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice implică dreptul şi obligaţia operatorului de a administra şi exploata sistemul de utilităţi publice aferent serviciului/activităţii delegate. Delegarea gestiunii poate fi efectuată şi de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza unui mandat special acordat de acestea; f) licenţă - actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilităţi publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilităţi publice; g) operator - persoană juridică de drept public sau de drept privat înregistrată într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat sau, după caz, structură fără personalitate juridică în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care are competenţa şi capacitatea, recunoscute prin licenţă emisă de o autoritate naţională de reglementare competentă ori un organism echivalent dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilităţi publice şi care asigură nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciului/activităţii, precum şi administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent acestuia/acesteia; g1) operator regional - societate comercială cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, înfiinţată în baza hotărârilor autorităţilor deliberative ale acestora; operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului/activităţii de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, inclusiv administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, cât şi implementarea programelor de investiţii publice de

interes zonal sau regional realizate în comun în cadrul asociaţiei, destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activităţi; operatorul regional se înfiinţează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi, subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale; operatorul regional este asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 249/2007. h) utilizatori - persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii; i) sistem de utilităţi publice - ansamblul bunurilor mobile şi imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale, specific unui serviciu de utilităţi publice, prin ale cărui exploatare şi funcţionare se asigură furnizarea/prestarea serviciului; j) infrastructură tehnico-edilitară - ansamblul sistemelor de utilităţi publice destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice; infrastructura tehnico-edilitară aparţine domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi este supusă regimului juridic al proprietăţii publice sau private, potrivit legii; k) domeniu public - totalitatea bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosinţă sau interes public local ori judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene şi care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes public naţional; l) domeniu privat - totalitatea bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute la lit. k), intrate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale prin modalităţile prevăzute de lege; m) monopol în domeniul serviciilor de utilităţi publice - situaţie de piaţă caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator; n) stabilirea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a calculaţiei preţurilor şi tarifelor, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, prin care se stabilesc structura şi nivelurile preţurilor şi tarifelor, după caz, pentru serviciile de utilităţi publice; o) ajustarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de

reglementare competente, prin care se asigură corelarea nivelului preţurilor şi tarifelor stabilite anterior cu evoluţia generală a preţurilor şi tarifelor din economie; p) modificarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a structurii şi nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, aplicabilă în situaţiile când intervin schimbări în structura costurilor care conduc la recalcularea preţurilor şi tarifelor. __________ Literele a), e) şi g) au fost modificate prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 13/2008. - Litera g1) a fost introdusă prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 3. - (1) Serviciile de utilităţi publice sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi se înfiinţează, se organizează şi se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi de gradul de dezvoltare ale acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă. (2) În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general al comunităţilor locale este prioritar. Prevederile prezentei legi vizează satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunităţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativ-teritoriale. (3) Abrogat. (4) Detalierea înfiinţării, organizării, dezvoltării, finanţării, funcţionării şi gestionării fiecărui serviciu de utilităţi publice se face prin legi speciale, prin norme şi reglementări sectoriale adoptate prin hotărâri ale Guvernului şi prin ordine ale autorităţilor de reglementare competente. (5) Serviciile de utilităţi publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor operatori sau al unor operatori regionali definiţi potrivit art. 2 lit. g), respectiv lit. g1). Operatorii pot avea următorul statut: a) compartimente funcţionale organizate în structura aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene; b) servicii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale; c) servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale; d) societăţi comerciale cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale;

e) societăţi comerciale cu capital social privat; f) societăţi comerciale cu capital social mixt. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (3) a fost abrogat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (5) a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 4. - (1) Sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz. (2) Dacă amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilităţi publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparţinând domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege. (3) Pentru asigurarea protecţiei şi funcţionării normale a sistemelor de utilităţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autorităţile competente. (4) Lucrările de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi lucrările de revizii, reparaţii şi remediere a avariilor sunt lucrări de utilitate publică. Art. 5. - (1) În vederea identificării, înregistrării, descrierii şi reprezentării pe hărţi şi planuri cadastrale, cât şi în documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, sistemele de utilităţi publice se evidenţiază şi se inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, conform legii. (2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice destinate realizării serviciilor. Art. 6. - Serviciile de utilităţi publice se organizează şi se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor: a) autonomiei locale; b) descentralizării serviciilor publice;

c) subsidiarităţii şi proporţionalităţii; d) responsabilităţii şi legalităţii; e) asocierii intercomunitare; f) dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele; g) protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; h) asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei; i) administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; j) participării şi consultării cetăţenilor; k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice. Art. 7. - (1) Serviciile de utilităţi publice sunt supuse regimului juridic al serviciilor publice de interes general, fiindu-le aplicabile obligaţiile de serviciu public definite potrivit următoarelor exigenţe/cerinţe fundamentale, şi anume: a) universalitate; b) continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale reglementate; c) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung; d) accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale reglementate; e) transparenţă decizională şi protecţia utilizatorilor. (2) Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure: a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor, corespunzător prevederilor contractuale; b) sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii; c) protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor; d) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor; e) introducerea unor metode moderne de management; f) introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităţi publice; g) dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare; h) informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor servicii; i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 13/2008.

- Litera g) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 9 din O.U.G. nr. 13/2008.

CAPITOLUL II Autorităţi şi competenţe

SECŢIUNEA 1 Autorităţile administraţiei publice locale

Art. 8. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice. (2) În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu: a) elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor; b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor, de amenajare a teritoriului, urbanism şi mediu; c) asocierea intercomunitară în scopul înfiinţării, organizării, gestionării şi exploatării în interes comun a unor servicii de utilităţi publice, inclusiv pentru finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice sistemelor de utilităţi publice; d) alegerea modalităţii de gestiune a serviciilor de utilităţi publice şi darea în administrare sau, după caz, concesionarea bunurilor proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice; d1) urmărirea, monitorizarea şi raportarea indicatorilor de performanţă şi aplicarea metodologiei de comparare a acestor indicatori, prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice; e) participarea unităţilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăţi comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean, după caz;

f) contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii în vederea dezvoltării, reabilitării şi modernizării sistemelor existente; g) garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii serviciilor de utilităţi publice în vederea înfiinţării sau dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor; h) elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor şi a altor acte normative locale referitoare la serviciile de utilităţi publice, pe baza regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru şi a contractelor-cadru de furnizare/prestare ori a altor reglementări-cadru elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente; i) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente; j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autorităţile de reglementare competente; k) restrângerea ariilor în care se manifestă condiţiile de monopol; l) protecţia şi conservarea mediului natural şi construit. (3) Împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. __________ Literele c), d) şi h) de la alin. (2) au fost modificate prin art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 13/2008. - Litera d1) de la alin. (2) a fost introdusă prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 9. - (1) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public. Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de utilizatorii serviciilor de utilităţi publice: a) să asigure gestionarea şi administrarea serviciilor de utilităţi publice pe criterii de competitivitate şi eficienţă economică şi managerială, având ca obiectiv atingerea şi respectarea indicatorilor de performanţă a serviciului, stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe; b) să elaboreze şi să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării serviciilor de utilităţi publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale;

c) să promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităţi publice şi programe de protecţie a mediului pentru activităţile şi serviciile poluante; d) să adopte măsuri în vederea asigurării finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor; e) să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor; f) să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora; g) să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi; h) să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor şi responsabilităţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă şi a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a sistemelor de utilităţi publice sau a altor bunuri aparţinând patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurarea protecţiei utilizatorilor. (2) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune adoptată. În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) autorităţile administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilităţi publice, următoarele drepturi: a) să stabilească cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii; b) să solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului; c) să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apărute în relaţia cu utilizatorii serviciilor; d) să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice propuse de operatori, în baza metodologiilor elaborate de autorităţile de reglementare potrivit competenţelor acordate acestora prin legea specială; e) să monitorizeze şi să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performanţă şi continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat;

f) să sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul indicatorilor de performanţă şi eficienţă la care s-a obligat şi nu asigură continuitatea serviciilor; g) să refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcţionează în condiţii de monopol, să solicite avizul autorităţilor de reglementare competente. (3) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să rezilieze unilateral contractele de delegare a gestiunii serviciilor şi să organizeze o nouă procedură pentru delegarea gestiunii acestora, dacă constată şi dovedesc nerespectarea repetată de către operatori a obligaţiilor contractuale şi dacă operatorii nu adoptă programe de măsuri care să respecte condiţiile contractuale şi să asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a parametrilor de calitate asumaţi. (4) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice: a) să asigure un tratament egal pentru toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate, de ţara de origine, de organizarea acestora şi de modul de gestiune adoptat; b) să asigure un mediu de afaceri concurenţial, transparent şi loial; c) să respecte angajamentele asumate faţă de operator prin hotărârea de dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului; d) să asigure resursele necesare finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, corespunzător clauzelor contractuale; e) să păstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea datelor şi informaţiilor economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de interes public. __________ Litera d) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 2-a Asociaţiile de dezvoltare comunitară

Art. 10. - (1) Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, pot să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, în scopul constituirii unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca obiect furnizarea/prestarea în comun a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi înfiinţarea, modernizarea şi/sau dezvoltarea, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente. (2) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sunt structuri de cooperare cu personalitate juridică de drept privat şi statut de utilitate publică recunoscut prin efectul

legii, destinate exercitării şi realizării în comun a competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, stabilite în sarcina acestora potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale Legii nr. 215/2001, republicată, şi ale Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006. (3) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se constituie, funcţionează şi dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005. Prin derogare de la prevederile art. 13 din Legea nr. 215/2001, republicată, organele asociaţiei sunt adunarea generală, consiliul director şi comisia de cenzori. Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociaţiei. (4) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata, în condiţiile legii, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, prin hotărâri ale autorităţilor lor deliberative, să exercite, pe seama şi în numele lor, dreptul de a delega gestiunea serviciilor de utilităţi publice transferate în responsabilitatea asociaţiilor, inclusiv dreptul de a concesiona bunurile aparţinând domeniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale membre care constituie infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor de utilităţi publice. În acest scop, hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale privind mandatarea şi actele juridice de constituire a asociaţilor trebuie să conţină prevederi detaliate şi complete privind condiţiile de exercitare de către asociaţii a mandatului special încredinţat. (5) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, să exercite, în numele şi pe seama lor, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), la art. 9 şi la art. 32, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c), d) e), f) şi g), la art. 9 alin. (1) lit. d), respectiv alin. (4) lit. d) şi la art. 32 alin. (4). Exercitarea atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a), h), i) şi j), la art. 9 alin. (1) lit. b), la art. 9 alin. (2) lit. a), d) şi g), la art. 9 alin. (3) şi la art. 32 alin. (2) şi (3) este condiţionată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei. (6) Sistemele de utilităţi publice sau părţile componente ale acestora, realizate în comun prin programe de investiţii noi realizate în cadrul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, aparţin proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se înregistrează în patrimoniul acestora conform prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza următoarelor criterii: a) bunurile situate pe raza unei singure unităţi administrativ-teritoriale, pe care o şi deservesc, vor aparţine domeniului public al acesteia;

b) bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale vor aparţine domeniului public al judeţului, dacă toate unităţile administrativ-teritoriale implicate sunt situate în acelaşi judeţ şi judeţul este membru al asociaţiei; c) bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale vor aparţine domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii, dacă aceste unităţi administrativ-teritoriale sunt situate în judeţe diferite sau dacă judeţul nu este membru. (7) Statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene. (8) Modul de organizare şi de funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se stabileşte prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, pe baza actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru. Monitorizarea, centralizarea şi evaluarea modului de organizare şi funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice intră în responsabilitatea structurilor specializate din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 3-a Autorităţile administraţiei publice centrale

Art. 11. - (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în domeniul serviciilor de utilităţi publice, în concordanţă cu Programul de guvernare şi cu obiectivele Planului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării, prin: a) aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice; b) îndrumarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, organizării, exploatării şi gestionării eficiente a serviciilor de utilităţi publice, respectiv pentru reabilitatea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor; c) acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne şi externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judeţean;

d) acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii. (2) Guvernul examinează periodic starea serviciilor de utilităţi publice şi stabileşte măsuri pentru dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii acestora, corespunzător cerinţelor utilizatorilor şi nevoilor localităţilor, pe baza unor strategii sectoriale specifice. (3) Guvernul sprijină autorităţile administraţiei publice locale prin măsuri administrative, legislative şi economico-financiare, în scopul dezvoltării şi îmbunătăţirii cantitative şi calitative a serviciilor de utilităţi publice şi al asigurării funcţionării şi exploatării în condiţii de siguranţă şi eficienţă economică a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora. (4) În exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor menţionate la alin. (1), (2) şi (3) Guvernul urmăreşte: a) armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean cu cele privind dezvoltarea socio-economică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului; b) descentralizarea serviciilor de utilităţi publice şi consolidarea autonomiei locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi controlul funcţionării acestora; c) elaborarea strategiilor şi politicilor locale cu privire la serviciile de utilităţi publice şi la implementarea acestora, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii; d) implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţă în sfera serviciilor de utilităţi publice, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea participării capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegată; e) întărirea capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice; f) promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiinţarea şi exploatarea unor sisteme de utilităţi publice; g) promovarea colaborării, sub diferite forme, dintre autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul privat pentru finanţarea înfiinţării, dezvoltării, modernizării şi exploatării unor servicii de utilităţi publice, respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora; h) restrângerea şi reglementarea ariilor unde prevalează condiţiile de monopol caracteristice unor servicii de utilităţi publice. Art. 12. - Exercitarea funcţiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare, monitorizare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice este încredinţată Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în calitate de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, având următoarele atribuţii: a) elaborează şi promovează Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b) elaborează şi promovează strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente; c) iniţiază, elaborează şi promovează proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul său de activitate; d) fundamentează, avizează şi coordonează, la nivel central, stabilirea priorităţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice; d1) monitorizează, centralizează şi evaluează realizarea indicatorilor de performanţă pentru serviciile comunitare de utilităţi publice; e) coordonează şi monitorizează implementarea programelor guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilităţi publice, inclusiv a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externă din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internaţionale; f) elaborează politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale; g) avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra activităţilor specifice serviciilor de utilităţi publice; h) iniţiază şi propune măsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente; i) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilităţi publice; j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi responsabilităţi în domeniul serviciilor de utilităţi publice sau în legătură cu acestea; k) solicită informaţii ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activităţile specifice utilităţilor publice; l) furnizează informaţii cu privire la activităţile specifice serviciilor de utilităţi publice altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. __________ Partea introductivă a fost modificată prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 13/2008. - Litera d1) a fost introdusă prin art. I pct. 15 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 4-a Autorităţi de reglementare

Art. 13. - (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi A.R.R. au calitatea de autoritate de reglementare, în sensul prezentei legi. (2) A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentă pentru următoarele servicii de utilităţi publice: a) alimentarea cu apă; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate; c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; d) producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepţia activităţii de producere a energiei termice în cogenerare; e) salubrizarea localităţilor; f) iluminatul public; g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale; g1) transport public local, conform competenţelor acordate prin legea specială. (3) A.N.R.S.C., potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii. (4) Producerea energiei termice în cogenerare este supusă licenţierii, reglementării şi controlului A.N.R.E. (5) A.R.R. este autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul de transport public local şi, potrivit competenţelor acordate de prezenta lege şi de legea specială, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru transportul public de persoane, acordă licenţe de transport şi monitorizează şi controlează respectarea de către operatori a legislaţiei în vigoare privind transporturile rutiere, respectiv a condiţiilor impuse prin licenţele de transport. __________ Litera g1) de la alin. (2) a fost introdusă prin art. I pct. 16 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatele (4) şi (5) au fost modificate prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 14. - (1) A.N.R.S.C. este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) A.N.R.S.C. îşi desfăşoară activitatea în temeiul următoarelor principii:

a) protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţionează în sfera serviciilor de utilităţi publice; b) promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol; c) promovarea principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor; d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat; e) asigurarea egalităţii de tratament şi de şanse în relaţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu operatorii serviciilor de utilităţi publice; f) conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei. (3) A.N.R.S.C. îşi exercită prerogativele de autoritate publică în condiţii de echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori, cât şi faţă de autorităţile administraţiei publice locale. A.N.R.S.C. îşi exercită competenţele şi atribuţiile conferite prin prezenta lege faţă de toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara de origine şi de modalitatea în care este organizată şi se desfăşoară, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităţi publice, precum şi faţă de agenţii economici sau instituţiile publice care desfăşoară în condiţii de monopol unele activităţi specifice serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. colaborează cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Transporturilor, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu ministerele, cu primăriile şi consiliile judeţene, cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul serviciilor de utilităţi publice ori în legătură cu acestea, cu asociaţiile utilizatorilor, cu operatorii economici specializaţi care prestează servicii de sector, cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cu asociaţiile patronale şi sindicale. __________ Alineatele (1) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 15. - (1) Activitatea A.N.R.S.C. este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. A.N.R.S.C. poate beneficia de programe cu finanţare internaţională. Tarifele percepute pentru acordarea licenţelor, tarifele percepute pentru eliberarea autorizaţiilor, tarifele pentru consultanţă şi prestări de servicii acordate la cerere, contribuţii ale operatorilor de servicii de utilităţi publice aflaţi în sfera sa de reglementare şi orice alte sume încasate în condiţiile legii se fac venit la bugetul de stat.

(2) Modalitatea de stabilire şi aprobare a nivelului tarifelor şi al contribuţiilor menţionate la alin. (1) se prevede în regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C. (3) Abrogat. (4) Abrogat. __________ Alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 19 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alin. (1) a fost modificat prin art. 62, pct. 1 din Legea nr. 329/2009. - Alin. (3) şi (4) au fost abrogate prin art. 62, pct. 2 din Legea nr. 329/2009.

Art. 16. - (1) A.N.R.S.C. este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat, numiţi şi revocaţi de primul-ministru la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. (2) Calităţii de preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al A.N.R.S.C. le sunt aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiilor de secretar de stat şi, respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calităţi sunt, de asemenea, incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori. (3) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii: a) la expirarea duratei; b) prin demisie; c) prin deces; d) prin imposibilitatea exercitării mandatului pentru o perioadă mai lungă de 60 de zile consecutive; e) la apariţia unei incompatibilităţi prevăzute de lege; f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit. (4) Preşedintele şi vicepreşedintele se revocă de către autoritatea care i-a numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penală prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. (5) În cazul în care preşedintele A.N.R.S.C., din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, vicepreşedintele preia atribuţiile acestuia, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare. (6) Preşedintele reprezintă A.N.R.S.C. în relaţiile cu terţii, persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. (7) În exercitarea prerogativelor sale, preşedintele A.N.R.S.C. emite avize, ordine şi decizii.

(8) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (9) Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. __________ Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 20 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alin. (9) a fost introdus prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alin. (7) a fost modificat prin art. 62, pct. 3 din Legea nr. 329/2009.

Art. 17. - (1) Preşedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu consultativ ale cărui lucrări le coordonează. (2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiţi prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. Componenţa consiliului consultativ este următoarea: - un membru propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor; - un membru propus de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor; - un membru propus de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; - un membru propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor; - un membru propus de Federaţia Autorităţilor Locale din România; - un membru propus de organizaţiile sindicale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice; - un membru propus de asociaţiile patronale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice; - un membru propus de asociaţiile cu reprezentativitate la nivel naţional ale utilizatorilor serviciilor de utilităţi publice; - un membru propus de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice. (3) Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de către o persoană desemnată prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. (4) Consiliul consultativ armonizează interesele operatorilor din domeniul serviciilor de utilităţi publice cu cele ale utilizatorilor şi cu cele ale autorităţilor administraţiei publice locale, evaluează impactul reglementărilor A.N.R.S.C. şi face propuneri de îmbunătăţire a acestora, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C. (5) Consiliul consultativ se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru sau la cererea preşedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui sau pentru dezbaterea problemelor privind domeniul de activitate al instituţiei.

(6) Sarcinile şi atribuţiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C. Art. 18. - (1) În cadrul A.N.R.S.C. funcţionează direcţii, servicii sau compartimente. Structura organizatorică a A.N.R.S.C. se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (2) În structura A.N.R.S.C. se organizează şi funcţionează agenţii teritoriale fără personalitate juridică, conform zonelor de dezvoltare regională. (3) Sediile, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi modul de coordonare a agenţiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (4) Repartizarea numărului de posturi pentru aparatul central şi agenţiile teritoriale se face prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (5) Prefecţii, împreună cu consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C. pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii agenţiilor sale teritoriale. Art. 19. - (1) Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariaţi angajaţi pe bază de contract individual de muncă. Calitatea de salariat al A.N.R.S.C. este incompatibilă cu exercitarea oricăror activităţi cu caracter comercial din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi cu participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori din acest domeniu. (2) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare, prin fişa postului. (3) Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileşte în conformitate cu reglementările legale în vigoare. (4) Angajarea, promovarea, precum şi modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale contractului colectiv de muncă şi se aprobă prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 22 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 20. - (1) A.N.R.S.C. are următoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare; a) elaborează şi stabileşte reglementări sectoriale de nivel secundar şi terţiar cu caracter obligatoriu; b) acordă, modifică, suspendă sau retrage licenţele ori autorizaţiile, după caz; c) solicită autorităţilor administraţiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, după caz;

d) elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor; e) eliberează, potrivit competenţelor acordate prin legi speciale specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile speciale; f) avizează proiectele de acte normative elaborate şi promovate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu impact asupra domeniului său de activitate; g) organizează sistemul informaţional de culegere, prelucrare şi sinteză a datelor cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, la infrastructura tehnico-edilitară aferentă acestora, precum şi la activitatea operatorilor; h) întocmeşte şi gestionează baza de date necesară desfăşurării activităţii proprii şi pentru furnizarea de informaţii Guvernului, ministerelor sau altor autorităţi centrale şi locale interesate; i) organizează sistemul de monitorizare, evaluare şi control în teritoriu privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei sectoriale specifice fiecărui serviciu; j) monitorizează aplicarea şi respectarea de către operatori şi autorităţile administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora; k) monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori autorizaţiei; l) elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare şi le aprobă prin ordin al preşedintelui; m) elaborează şi adoptă criterii şi indicatori de performanţă care să permită monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor; n) sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi transparenţă; o) propune autorităţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort şi Consiliului Concurenţei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestă condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă, în vederea limitării efectelor caracterului de monopol al serviciilor; p) iniţiază şi organizează programe de instruire şi pregătire profesională în domeniile de activitate reglementate;

q) prezintă anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi la activitatea proprie. Raportul se dă publicităţii; r) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări în domeniul său de activitate; s) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. (2) Raportul anual al A.N.R.S.C., împreună cu baza de date gestionată de A.N.R.S.C., constituie elemente de fundamentare şi actualizare a Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a strategiilor proprii adoptate de autorităţile administraţiei publice locale. (3) Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi autorităţile administraţiei publice locale sunt raporturi de cooperare şi îndrumare metodologică, iar raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare şi control privind respectarea condiţiilor de acordare a licenţelor şi autorizaţiilor, a procedurilor de stabilire, ajustare şi modificare a preţurilor şi tarifelor. (4) În vederea exercitării atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces la informaţiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul său de activitate, inclusiv la cele din evidenţele contabile ale acestora. A.N.R.S.C. are dreptul să facă publice orice date sau informaţii care sunt de interes public. __________ Litera e) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 23 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 21. - (1) Abrogat. (2) A.N.R.S.C. este abilitată să adopte în termen de un an de la publicarea prezentei legi, prin ordin al preşedintelui acesteia, următoarele reglementări: a) normele metodologice privind stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor aplicabile serviciilor de utilităţi publice; b) regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul său de activitate, în conformitate cu prevederile legale; c) regulamentul pentru autorizarea agenţilor economici care montează şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor; d) normele privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru apă rece, agent termic pentru încălzire, apă caldă de consum; e) normele metodologice de facturare şi repartizare pe proprietari individuali a consumului total înregistrat la nivelul branşamentului condominiului. (3) A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licenţelor, aplicabil operatorilor care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, şi îl supune spre aprobare Guvernului.

(4) Acordarea licenţelor se face de către comisiile de acordare a licenţelor stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licenţelor, prevăzut la alin. (3). (5) Din comisiile de acordare a licenţelor fac parte, cu rol consultativ, şi specialişti desemnaţi de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice. __________ Alineatul (1) a fost abrogat prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 22. - Abrogat. __________ Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 25 din O.U.G. nr. 13/2008.

CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice

SECŢIUNEA 1 Gestiunea serviciilor de utilităţi publice

Art. 23. - (1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale. (2) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi: a) gestiune directă; b) gestiune delegată. (3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice. (4) Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi

publice, regulamentul serviciului şi caietul de sarcini se elaborează în cadrul asociaţiei, se supun avizării autorităţilor administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la art. 10 alin. (5), şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei. (5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice. __________ Alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 26 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 24. - (1) Raporturile juridice dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori sunt reglementate prin: a) hotărâri de dare în administrare, adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii directe; b) hotărâri de atribuire şi contracte de delegare a gestiunii, adoptate, respectiv aprobate, după caz, de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii delegate. (2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităţi publice şi utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfăşurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de sarcini specifice acestora. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 27 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 25. - (1) Bunurile proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor, pot fi: a) date în administrare şi exploatare operatorilor, în baza hotărârii de dare în administrare - în cazul gestiunii directe; b) concesionate operatorilor în condiţiile legii, în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii serviciului - în cazul gestiunii delegate. (2) În cazul gestiunii delegate, concesionarea bunurilor proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor şi/sau

activităţilor care fac obiectul delegării gestiunii, este parte intrinsecă a contractelor de delegare a gestiunii; aceste bunuri se transmit operatorilor/operatorilor regionali spre administrare şi exploatare pe perioada delegării gestiunii, prin una dintre modalităţile prevăzute la art. 30 din prezenta lege, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor şi/sau a activităţilor delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 28 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 26. - (1) Bunurile proprietate publică din componenţa sistemelor de utilităţi publice sunt supuse inventarierii anuale şi se evidenţiază distinct, extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura capitalului ori ţara de origine a operatorilor. (2) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al societăţilor comerciale înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau ca participare la constituirea unor societăţi comerciale cu capital mixt şi nu pot constitui garanţii pentru creditele bancare contractate de autorităţile administraţiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. (3) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu prevederile legale. (4) Bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. (5) În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, gratuit şi libere de orice sarcini, unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt integrate domeniului public al acestora. Art. 27. - (1) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi transferate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acelaşi termen, bunurile aparţinând domeniului public a căror valoare a fost inclusă în aceste acţiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unităţilor administrativ-teritoriale. (2) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea şi compensarea

creanţelor în acţiuni, precum şi creanţele deţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - A.N.A.F. nu pot fi înstrăinate/valorificate decât cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale în coordonarea cărora se află societăţile comerciale şi care au drept de preempţiune la cumpărarea acţiunilor, respectiv a creanţelor. Noul patronat rezultat este obligat să menţină furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publică timp de 5 ani de la preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului respectiv se face numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale. Art. 28. - (1) Conducerea executivă a operatorilor furnizori/prestatori, înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale sau la care unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari majoritari, este angajată pe baza unui contract individual de muncă, la care se anexează un contract de performanţă; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui contract de muncă individual, cu respectarea contractului colectiv de muncă şi a Codului muncii. Persoanele cu funcţii de conducere, precum şi personalul cu funcţii de execuţie au calitatea de personal contractual. (2) Contractul de performanţă are ca obiect stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă, aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.

SECŢIUNEA a 2-a Gestiunea directă

Art. 29. - (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative şi executive, în numele unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, îşi asumă şi exercită nemijlocit toate competenţele şi responsabilităţile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora. (2) Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept public înfiinţaţi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în baza hotărârilor de dare în administrare adoptate de autorităţile deliberative ale acestora; aceşti operatori pot fi: a) compartimente funcţionale organizate în structura aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene; b) servicii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale; c) servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. (3) Operatorii organizaţi ca servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică, au patrimoniu propriu, funcţionează pe bază de

gestiune economică şi se bucură de autonomie financiară şi funcţională; aceşti operatori sunt subiecte juridice de drept fiscal, sunt titulari ai codului unic de înregistrare fiscală şi ai conturilor deschise la unităţile teritoriale ale trezoreriei sau la unităţile bancare şi întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale. (4) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea de gestiune directă furnizează/prestează servicii de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, şi a sistemului de utilităţi publice aferent serviciului, adoptată de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. Prin hotărârea de dare în administrare se clarifică drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la furnizarea/prestarea serviciului, inclusiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferente acestuia. (5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. (6) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de interes local sau judeţean cu personalitate juridică, care gestionează servicii de utilităţi publice, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau din împrumuturi destinate cofinanţării acestora se administrează şi se utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate. (7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice în regim de gestiune directă au obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preţ. __________ Alineatele (1) - (6) au fost modificate prin art. I pct. 29 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 3-a Gestiunea delegată

Art. 30. - (1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competenţele şi responsabilităţile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi concesiunea

sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor, respectiv dreptul şi obligaţia de administrare şi de exploatare a acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii. (2) Delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice, respectiv operarea, administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente, se poate face pentru toate sau numai pentru o parte dintre activităţile componente ale serviciilor, pe baza unor analize tehnico-economice şi de eficienţă a costurilor de operare, concretizate într-un studiu de oportunitate. (3) Contractele de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărâri de atribuire adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale şi se semnează de primari, de preşedinţii consiliilor judeţene sau, după caz, de preşedinţii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza mandatului acestora. (4) Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori sau operatori regionali de drept privat, care pot fi: a) societăţi comerciale cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale, înfiinţate de autorităţile deliberative ale acestora; b) societăţi comerciale rezultate ca urmare a reorganizării regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes local sau judeţean, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, al căror capital social este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de asociat sau de acţionar unic; c) societăţi comerciale cu capital social privat; d) societăţi comerciale cu capital social mixt. (5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate furnizează/prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, precum şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. Operatorii cu statut de societăţi comerciale al căror capital social este deţinut în totalitate de unităţi administrativ-teritoriale se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de adunarea generală a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. (6) Contractul de delegare a gestiunii este un contract încheiat în formă scrisă, prin care una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, în calitate de delegatar, atribuie, pe o perioadă determinată, unui operator licenţiat, în calitate de delegat, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a furniza/presta un serviciu de utilităţi publice sau, după caz, activităţi din componenţa acelui serviciu, inclusiv dreptul şi obligaţia de a administra şi de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activităţilor furnizate/prestate, în schimbul unei redevenţe, după caz. Contractul de delegare a gestiunii poate fi încheiat de asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilităţi publice în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre care au calitatea de delegatar. Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice poate fi atribuit prin una dintre procedurile prevăzute la alin. (8) ori poate fi atribuit direct, conform dispoziţiilor art. 311. (8) Procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice sunt: a) licitaţia publică deschisă - procedura la care orice operator licenţiat interesat are dreptul de a depune ofertă; b) negocierea directă - procedura prin care unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, negociază clauzele contractuale, inclusiv redevenţa, cu unul sau mai mulţi operatori licenţiaţi interesaţi. (9) Delegatarul are obligaţia de a atribui contractul de delegare a gestiunii prin aplicarea procedurii de licitaţie publică deschisă. Procedura de licitaţie se poate finaliza numai dacă în urma publicării anunţului de participare la licitaţie au fost depuse cel puţin 3 oferte şi cel puţin 3 ofertanţi îndeplinesc criteriile de eligibilitate. În cazul în care, în urma publicării anunţului, nu au fost depuse cel puţin 3 oferte, sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite de cel puţin 3 ofertanţi, delegatarul este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie. (10) Delegatarul are dreptul de a aplica procedura de negociere directă numai dacă, după repetarea procedurii de licitaţie conform prevederilor alin. (9), nu a fost desemnat un câştigător. (11) Prevederile alin. (8)-(10) nu se aplică pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e), f), g) şi h). (12) În cazul serviciilor de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e), f) şi g), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabileşte în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul serviciului de transport public local prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. h), atribuirea contractelor de delegare a gestiunii se face în baza Normelor-cadru elaborate de A.N.R.S.C. potrivit prevederilor legii speciale privind transportul public local. (13) Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit în mod obligatoriu de următoarele anexe: a) caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului; b) regulamentul serviciului; c) inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente serviciului;

d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c). (14) Contractul de delegare a gestiunii cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la: a) denumirea părţilor contractante; b) obiectul contractului; c) durata contractului; d) drepturile şi obligaţiile părţilor contractante; e) programul lucrărilor de investiţii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări de capacităţi, obiective noi şi al lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii planificate, renovări, atât fizic, cât şi valoric; f) sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la programele de investiţii, la programele de reabilitări, reparaţii şi renovări, precum şi la condiţiile de finanţare a acestora; g) indicatorii de performanţă privind calitatea şi cantitatea serviciului, stabiliţi prin caietul de sarcini şi regulamentul serviciului, şi modul de evaluare şi cuantificare a acestora, condiţii şi garanţii; h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora; i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate; j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz; k) răspunderea contractuală; l) forţa majoră; m) condiţiile de redefinire a clauzelor contractuale; n) condiţiile de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, la încetarea din orice cauză a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investiţiilor realizate; o) menţinerea echilibrului contractual; p) condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii; q) administrarea patrimoniului public şi privat preluat; r) structura forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia; s) alte clauze convenite de părţi, după caz. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 30 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 31. - (1) Organizarea şi desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractului de delegare a gestiunii pentru servicii de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) se fac în baza unei documentaţii de atribuire întocmite de delegatar în conformitate cu procedura-cadru privind organizarea, desfăşurarea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice. (2) Alegerea procedurii şi aprobarea documentaţiei de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se fac prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, prin hotărâri

ale adunării generale a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit. (3) Existenţa garanţiilor profesionale şi financiare ale operatorilor, precum şi indicatorii de performanţă şi nivelul tarifelor aplicate privind furnizarea/prestarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate corespunzătoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii. (4) Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi într-o procedură de atribuire a unui contract de delegare a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi societăţile existente. (5) Documentaţia de atribuire cuprinde toate informaţiile necesare pentru a asigura ofertantului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de organizare, desfăşurare şi aplicare a procedurii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii şi include în mod obligatoriu următoarele: regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului delegat. Regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului delegat se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale pe baza regulamentului-cadru, a caietului de sarcini-cadru şi a criteriilor de selecţie-cadru corespunzătoare serviciului delegat. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, documentaţia de atribuire se elaborează în cadrul asociaţiei, se supune avizării autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la art. 10 alin. (5), şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei, în calitatea acesteia de organ deliberativ, în baza mandatului primit. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 31 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 311. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 30 alin. (8), contractul de delegare a gestiunii serviciilor, definit potrivit prevederilor art. 30 alin. (6) din prezenta lege, se atribuie direct: a) operatorilor regionali înfiinţaţi de unităţile administrativ-teritoriale, membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice; b) operatorilor cu statut de societăţi comerciale înfiinţaţi, după intrarea în vigoare a prezentei legi, prin reorganizarea pe cale administrativă, în condiţiile legii, a fostelor regii autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes local sau judeţean existente la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care au avut în administrare şi exploatare bunuri, activităţi sau servicii de utilităţi publice. (2) Atribuirea directă a contractelor de delegare a gestiunii se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative: a) unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în calitate

de acţionari/asociaţi ai operatorului regional, prin intermediul asociaţiei sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială, în calitate de acţionar/asociat unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acţionarilor şi al consiliului de administraţie, exercită un control direct şi o influenţă dominantă asupra deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului regional/operatorului în legătură cu serviciul furnizat/prestat, similar celui pe care îl exercită asupra structurilor proprii în cazul gestiunii directe; b) operatorul regional, respectiv operatorul, în calitate de delegat, desfăşoară exclusiv activităţi din sfera furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice destinate satisfacerii nevoilor de interes public general ale utilizatorilor de pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a delegat gestiunea serviciului; c) capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului, este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv de unitatea administrativ-teritorială; participarea capitalului privat la capitalul social al operatorului regional/operatorului este exclusă. (3) În cazul încetării din orice cauză a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice atribuite în baza prevederilor alin. (1) şi (2), delegarea ulterioară a gestiunii acestor servicii se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 30 alin. (8). (4) În situaţia contractelor de delegare a gestiunii atribuite direct operatorului regional, respectiv operatorului, asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, respectiv unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de delegatar, vor evalua, în baza condiţiilor caietului de sarcini anexat la contractul de delegare a gestiunii, performanţele operatorului regional, respectiv ale operatorului, precum şi modul de respectare a indicatorilor de performanţă. În cazul în care se constată nerespectarea gravă, repetată sau prelungită a indicatorilor de performanţă în furnizarea/prestarea serviciilor, contractul de delegare a gestiunii serviciului poate fi reziliat. __________ Articolul a fost introdus prin art. I pct. 32 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 32. - (1) În cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin, potrivit legii, prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităţi publice, respectiv: a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relaţia cu utilizatorii; b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;

c) indicatorii de performanţă ai serviciilor furnizate/prestate; d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilităţi publice; e) modul de formare, stabilire, modificare şi ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice. (2) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice vor asigura elaborarea şi vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor ori de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de atribuire a contractului de delegare a gestiunii. (3) Durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare de 49 de ani, la stabilirea acesteia luându-se în calcul durata necesară amortizării investiţiilor în sarcina operatorului/operatorului regional. Această durată poate fi prelungită doar o singură dată, pentru o perioadă care nu poate depăşi jumătate din durata iniţială, cu condiţia ca durata totală să nu depăşească 49 de ani. (4) Prelungirea va fi aprobată, în condiţiile alin. (3), de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. Contractul de delegare va fi prelungit, în condiţiile legii, printr-un act adiţional încheiat între operator, respectiv operatorul regional, şi unităţile administrativ-teritoriale, respectiv asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit. __________ Alineatele (2) - (4) au fost modificate prin art. I pct. 33 din O.U.G. nr. 13/2008.

CAPITOLUL IV Operatori şi utilizatori

SECŢIUNEA 1 Operatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 33. - (1) Au calitatea de operator furnizorii/prestatorii de servicii de utilităţi publice care îşi desfăşoară activitatea pe baza licenţei eliberate în condiţiile art. 38 de autorităţile de reglementare competente. (2) Operatorii de servicii de utilităţi publice au, în temeiul prezentei legi, aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau

de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană. (3) În funcţie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptată, operatorii îşi pot desfăşura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice numai după emiterea hotărârii de dare în administrare - în cazul gestiunii directe, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii - în cazul gestiunii delegate. (4) Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilităţi publice existenţi la data intrării în vigoare a prezentei legi, care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii directe, precum şi furnizorii/prestatorii care îşi desfăşoară activitatea pe baza unor contracte de concesiune/delegare a gestiunii valabil încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor continua activitatea până la expirarea acestor contracte. (5) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice fără licenţă atrage răspunderea administrativă sau contravenţională, după caz, a celor vinovaţi şi constituie motiv de revocare a hotărârii de dare în administrare, respectiv a hotărârii de atribuire, precum şi de reziliere a contractului de delegare a gestiunii, după caz. (6) Operatorii prevăzuţi la art. 29 alin. (2) lit. c) au obligaţia aplicării prevederilor legislaţiei în vigoare atunci când atribuie contracte de achiziţii publice, contracte de concesiune de lucrări publice sau contracte de concesiune de servicii destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice. (7) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice au obligaţia de a se supune controlului şi de a se conforma măsurilor stabilite cu ocazia activităţii de control, precum şi de a pune la dispoziţia împuterniciţilor autorităţilor administraţiei publice locale, ai asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sau, după caz, ai autorităţilor de reglementare competente toate datele şi informaţiile solicitate. __________ Alineatele (4) - (7) au fost modificate prin art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 34. - (1) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi comerciale cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu condiţia păstrării obiectului de activitate minimum 5 ani de la data privatizării. (11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorii regionali care au beneficiat sau beneficiază de fonduri europene pentru implementarea unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional pentru înfiinţarea, modernizarea sau dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu acordul

asociaţiei, în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate care sunt acţionari/asociaţi ai operatorului regional. Privatizarea se va realiza prin aport de capital privat, conform procedurilor concurenţiale prevăzute de legislaţia privind privatizarea. Cu ocazia privatizării, delegatarul poate propune modificări ale contractului de delegare a gestiunii. (2) Hotărârea privind privatizarea şi alegerea metodei de privatizare aparţin consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în funcţie de subordonarea operatorului. (3) Privatizarea se organizează şi se derulează în conformitate cu procedurile legale în vigoare, pe baza unui caiet de sarcini. Concomitent cu privatizarea operatorilor din subordine, autorităţile administraţiei publice locale vor proceda şi la renegocierea contractului de delegare a gestiunii pe baza căruia noul operator va furniza/presta serviciul. __________ Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 35 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 35. - (1) Societăţile comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, deţinătoare de licenţe corespunzătoare, pot participa, în condiţiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurenţiale organizate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor. (2) În cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii în aceeaşi localitate sau a aceluiaşi serviciu în mai multe localităţi, operatorul va ţine o evidenţă separată a activităţilor desfăşurate, cu contabilitate distinctă pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare în parte, după caz, astfel încât activităţile sale din diferite sectoare şi localităţi să fie uşor de evaluat, monitorizat şi controlat. Art. 36. - (1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat. (2) Operatorii serviciilor de utilităţi publice au faţă de utilizatori următoarele obligaţii principale: a) să asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice la limita de proprietate, conform prevederilor contractuale şi cu respectarea prescripţiilor, normelor şi normativelor tehnice în vigoare; b) să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defecţiuni, deranjamente sau avarii apărute în funcţionarea sistemelor de utilităţi publice şi să limiteze durata intervenţiilor; c) să asigure montarea, funcţionarea şi verificarea metrologică a echipamentelor de măsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare;

d) să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricţiile impuse deţinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform prevederilor legale; e) să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a furnizării/prestării serviciilor şi să acorde bonificaţii utilizatorilor în cazul furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate şi cantitate prevăzuţi în contractele de furnizare/prestare; f) să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor şi să aducă terenurile şi obiectivele afectate de lucrările de intervenţie sau de investiţii în starea anterioară începerii acestor lucrări; g) să servească utilizatorii din aria de acoperire, în condiţiile programelor de reabilitare, extindere şi modernizare aprobate; h) să respecte indicatorii de performanţă şi calitate stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii sau prin hotărârea autorităţii administraţiei publice locale de dare în administrare; i) să furnizeze cu regularitate autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv autorităţilor de reglementare competente, informaţii privind modul de realizare a indicatorilor de performanţă, să aplice metodologia de comparare a acestor indicatori prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe şi să asigure accesul la documentaţiile şi la actele individuale pe baza cărora furnizează/prestează serviciul de utilităţi publice, în condiţiile legii; __________ Literele a) şi i) de la alin. (2) au fost introduse prin art. I pct. 36 din O.U.G. nr. 13/2008. j) să încheie contracte de asigurare pentru infrastructura necesară desfăşurării activităţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în următoarele cazuri: a) depăşirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prevederilor art. 42 alin. (11); b) neachitarea notelor de plată pentru recuperarea daunelor, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, provocate de distrugerea sau deteriorarea unor construcţii ori instalaţii aferente infrastructurii edilitar-urbane a localităţilor, aflate în administrarea lor; c) utilizarea neautorizată, fără aviz de racordare, acord de furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice;

d) împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a controla instalaţiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau citi aparatele de măsurare-înregistrare sau de a remedia defecţiunile la instalaţiile administrate de furnizor, când acestea se află pe proprietatea utilizatorului; e) branşarea ori racordarea fără acordul operatorului la reţele publice sau la instalaţiile altui utilizator ori schimbarea, fără acordul operatorului, în cadrul unor lucrări de reparaţii capitale, reconstruiri, modificări, modernizări sau extinderi, a caracteristicilor tehnice şi/sau a parametrilor instalaţiilor de utilizare. (4) În cazuri de forţă majoră, astfel cum acestea sunt definite în contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilităţi publice, prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5 zile. Art. 37. - (1) Intervenţiile pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, întreţinere şi reparaţii la construcţiile sau instalaţiile aferente sistemelor de utilităţi publice, stabilite prin programele anuale convenite cu autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, cu asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care impun întreruperea furnizării/prestării serviciilor se aduc la cunoştinţa utilizatorilor cu cel puţin 10 zile înainte de data programată. (2) Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de servicii de utilităţi publice sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, fără plata vreunei penalizări şi fără preaviz, dar nu mai mult de 24 de ore. (3) În cazul intervenţiilor necesare pentru prevenirea producerii unor avarii sau pentru remedierea unor avarii care depăşesc 24 de ore, acestea se efectuează în maximum 72 de ore şi se aduc la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, a utilizatorilor, a deţinătorilor de terenuri sau a proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada intervenţiilor respective, operatorii sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizărilor prevăzute în contracte. (4) Ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de intervenţie, înfiinţare, extindere, retehnologizare, reparaţii şi revizii planificate la sistemele de utilităţi publice, care se execută într-o perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri şi cu plata despăgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă

cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de utilităţi publice, operatorii au obligaţia să plătească despăgubiri acestora, în condiţiile legii. (5) Operatorii serviciilor de utilităţi publice nu răspund faţă de utilizatori pentru întreruperea furnizării/prestării serviciilor sau pentru calitatea acestora, în cazuri de forţă majoră. __________ Alineatele (1) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 37 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 2-a Acordarea licenţelor

Art. 38. - (1) Acordarea licenţelor pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice intră în sfera de competenţă a autorităţilor de reglementare competente, după cum urmează: a) A.N.R.S.C. - pentru serviciile menţionate la art. 13 alin. (2) lit. a)-f); b) A.N.R.E. - pentru activitatea prevăzută la art. 13 alin. (4); c) A.R.R. - pentru serviciul prevăzut la art. 13 alin. (5). (2) Acordarea licenţelor de traseu, în cazul serviciului de transport public local, se face de către comisiile constituite în acest scop, la nivelul autorităţilor administraţiei publice. (3) Deţinerea licenţei este obligatorie, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană ale operatorilor. (4) Licenţa poate fi suspendată sau retrasă astfel: a) de către autoritatea de reglementare română emitentă, în cazul licenţelor acordate operatorilor români; b) de către autoritatea de reglementare română competentă, în cazul suspendării licenţelor operatorilor străini licenţiaţi în ţara de origine. (5) Operatorii din ţările Uniunii Europene care deţin licenţe în ţara de origine, recunoscute de autorităţile de reglementare române corespondente, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca operatorii români, pe toată durata de valabilitate a licenţelor. (6) Licenţa emisă de autorităţile de reglementare competente este valabilă maximum 5 ani de la data emiterii şi îndreptăţeşte operatorul, pe perioada sa de valabilitate, la un număr nelimitat de participări la procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate şi derulate în condiţiile prezentei legi. (7) Regulamentele privind acordarea licenţelor pentru operatorii de utilităţi publice se elaborează de autoritatea de reglementare în a cărei sferă de

competenţă se află aceste servicii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, după caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 39. - (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente şi a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare. (2) Calitatea de operator este recunoscută numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente. Fac excepţie furnizorii/prestatorii aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi, care sunt asimilaţi operatorilor şi care au obligaţia obţinerii licenţei în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Participarea operatorilor la procedurile pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice organizate de autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente. (4) Retragerea sau încetarea valabilităţii licenţei atrage revocarea hotărârii de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, după caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în condiţiile prezentei legi. Retragerea licenţei se notifică operatorului cu cel puţin 90 de zile înainte, perioadă în care operatorul în cauză este obligat să furnizeze/presteze serviciul respectiv în condiţiile contractului. __________ Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 38 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 40. - (1) La acordarea licenţelor în domeniul serviciilor de utilităţi publice se va urmări, cu precădere, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) cunoaşterea şi însuşirea actelor normative care reglementează domeniul serviciilor de utilităţi publice; b) capabilitatea managerială şi organizatorică; c) capabilitatea economico-financiară; d) dotarea şi capacitatea tehnică. (2) Abrogat. __________ Alineatul (2) a fost abrogat prin art. I pct. 39 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 3-a Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 41. - (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilităţi publice: a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari; b) agenţii economici; c) instituţiile publice. (2) Utilizatorii au, în principal, următoarele drepturi: a) să utilizeze, liber şi nediscriminatoriu, serviciile de utilităţi publice, în condiţiile contractului de furnizare/prestare; b) să solicite şi să primească, în condiţiile legii şi ale contractelor de furnizare/prestare, despăgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate lor de către operatori prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ şi cantitativ, parametrilor tehnici stabiliţi prin contract sau prin normele tehnice în vigoare; c) să sesizeze autorităţilor administraţiei publice locale competente sau, după caz, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice orice deficienţe constatate în sfera serviciilor de utilităţi publice şi să facă propuneri vizând înlăturarea acestora, îmbunătăţirea activităţii şi creşterea calităţii serviciilor; d) să renunţe, în condiţiile legii, la serviciile contractate; e) să se asocieze în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea, promovarea şi susţinerea intereselor proprii; f) să primească şi să utilizeze informaţii privind serviciile de utilităţi publice care îl vizează; g) să fie consultaţi, direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul serviciilor de utilităţi publice; h) să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice ori instanţelor judecătoreşti, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect. (3) Pentru plata serviciilor de utilităţi publice, anumite categorii de utilizatori, persoane fizice, beneficiază, în condiţiile legii, de ajutoare sociale de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz. (4) Membrii comunităţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităţi publice, în principal, următoarele obligaţii: a) să respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de utilităţi publice; b) să accepte limitarea cantitativă sau întreruperea temporară a furnizării/prestării serviciilor pentru execuţia unor lucrări prevăzute în

programele de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare; c) să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate; d) să asigure accesul utilajelor de colectare a deşeurilor la punctele de colectare, al utilajelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, precum şi al utilajelor operatorilor, necesare desfăşurării activităţii specifice serviciilor de utilităţi publice în spaţiile ori pe suprafeţele de teren deţinute cu orice titlu, pe trotuarele şi aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare; e) să respecte normele de igienă şi sănătate publică stabilite prin actele normative în vigoare. (41) Prevederile alin. (2) şi (4) au caracter minimal şi se dezvoltă în regulamentele-cadru şi în contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, în baza prevederilor legilor speciale ale fiecărui serviciu de utilităţi publice. __________ Literele c) şi h) de la alin. (2) au fost modificate prin art. I pct. 40 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (41) a fost introdus prin art. I pct. 41 din O.U.G. nr. 13/2008.

SECŢIUNEA a 4-a Furnizarea/prestarea, contractarea şi facturarea

serviciilor de utilităţi publice

Art. 42. - (1) Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităţi publice se realizează în una dintre următoarele modalităţi: a) în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct; b) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, după caz; c) prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi comercial sau în situaţia în care, în hotărârea de delegare a gestiunii, este prevăzută această modalitate, precum şi cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat. (2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilităţi publice. (3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul reţelelor de conducte - alimentarea cu apă rece, canalizarea şi epurarea

apelor uzate, colectarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire -, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator şi utilizator pe termen nedeterminat. (4) Contravaloarea serviciilor de utilităţi publice se stabileşte în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza preţurilor/tarifelor şi a consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice furnizate/prestate, şi se plăteşte pe baza facturii emise de operator. (5) Determinarea consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităţilor de utilităţi furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator. (6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie: a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale; b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale. (7) La proiectarea şi realizarea imobilelor condominiale, indiferent de destinaţie, racordate la reţelele publice de distribuţie, este obligatorie dotarea acestora cu sisteme de măsurare-înregistrare a consumurilor atât pentru întregul imobil, cât şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie din imobil, în vederea asigurării condiţiilor pentru individualizarea consumurilor şi încheierea unor contracte-abonament individuale. (8) În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica, determinarea consumurilor/cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având la bază prescripţiile tehnice în vigoare. (9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. (10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: a) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului. (11) Dacă sumele datorate, inclusiv penalităţile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare şi are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanţă. (12) Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plăţii; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, se suportă de utilizator.

CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor de utilităţi publice

Art. 43. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi pentru întreţinerea, exploatarea şi funcţionarea sistemelor aferente se realizează pe criterii economice şi comerciale; mijloacele materiale şi financiare necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărui serviciu se asigură prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor. (2) Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formă de preţuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate şi, după caz, din alocaţii de la bugetele locale, cu respectarea următoarelor principii: a) asigurarea autonomiei financiare a operatorului; b) asigurarea rentabilităţii şi eficienţei economice; c) asigurarea egalităţii de tratament a serviciilor de utilităţi publice în raport cu alte servicii publice de interes general; d) recuperarea în totalitate de către operatori a costurilor furnizării/prestării serviciilor. (3) Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilităţi publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autorităţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit. (4) Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autorităţile de reglementare competente.

(5) Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilităţi publice se propun de operatori şi se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, vor ţine seama, după caz, de avizele de specialitate ale autorităţilor de reglementare competente.

(6) În cazul gestiunii delegate, litigiile cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi/sau tarifelor intervenite între autorităţile administraţiei publice locale şi operatori sau între asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori, după caz, se soluţionează de instanţele de judecată competente potrivit legii. (7) Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz. (8) Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilităţi publice, cum sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor tehnico-economice, expertizele tehnice, service-ul instalaţiilor de utilizare şi altele asemenea, tarifele şi taxele se fundamentează pe tipuri de lucrări sau servicii prestate de operatori şi se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre; aceste servicii se facturează şi se încasează separat de către operatori sau de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, după caz. (9) Operatorii au dreptul de a propune autorităţii administraţiei publice locale tarife compuse, care cuprind o componentă fixă, proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare şi pentru exploatarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemelor de utilităţi publice, şi una variabilă, în funcţie de consumul efectiv înregistrat de dispozitivele de măsurare-înregistrare montate pe branşamentele utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalaţiilor. Tarifele compuse se fundamentează luându-se în considerare ponderea costurilor fixe şi a celor variabile în cheltuielile anuale şi se stabilesc în conformitate cu metodologia elaborată de autoritatea de reglementare competentă. __________ Alineatele (5), (6) şi (8) au fost modificate prin art. I pct. 42 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 44. - (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor de utilităţi publice se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul următoarelor principii: a) promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice; b) păstrarea veniturilor realizate din aceste activităţi la nivelul comunităţilor locale şi utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente; c) întărirea autonomiei fiscale a unităţilor administrativ-teritoriale pentru crearea mijloacelor financiare necesare în vederea funcţionării serviciilor; d) întărirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unor împrumuturi interne sau externe necesare pentru finanţarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, în condiţiile legii; e) respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice; f) respectarea dispoziţiilor legale referitoare la calitatea şi disciplina în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului. (2) Finanţarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de investiţii publice ale unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se asigură din următoarele surse: a) fonduri proprii ale operatorilor şi/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin actele juridice pe baza cărora este organizată şi se desfăşoară gestiunea serviciilor; b) credite bancare, ce pot fi garantate de unităţile administrativ-teritoriale, de statul român sau de alte entităţi specializate în acordarea de garanţii bancare; c) fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale; d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit legii; e) fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinanţarea unor programe de investiţii realizate cu finanţare externă, precum şi din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat; f) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat public-privat de tipul "construieşte-operează-transferă" şi variante ale acestuia, în condiţiile legii; g) fonduri puse la dispoziţie de utilizatori; h) alte surse, constituite potrivit legii. (21) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, operatorii/operatorii regionali care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori de împrumuturi de la organisme financiare internaţionale pentru realizarea unor programe de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice au obligaţia constituirii, alimentării şi utilizării unui fond de rezervă necesar

pentru întreţinerea, înlocuirea şi dezvoltarea sistemelor de utilităţi publice, precum şi pentru asigurarea fondurilor necesare pentru plata serviciului datoriei publice aferente cofinanţării acestor proiecte. (3) Bunurile realizate în cadrul programelor de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, dacă sunt finanţate din fonduri publice, sau revin în proprietatea publică a acestora, ca bunuri de retur, dacă au fost realizate cu finanţare privată în cadrul unor programe de investiţii asumate de operator prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia. (4) Obiectivele de investiţii publice specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice, ce implică fonduri de la bugetele locale, transferuri de la bugetul de stat sau fonduri comunitare, promovate de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, se nominalizează în listele anuale de investiţii anexate la bugetele locale, respectiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, după caz, şi se aprobă odată cu acestea prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale adunărilor generale ale asociaţiilor. (5) Obiectivele de investiţii menţionate la alin. (4) se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de execuţie, a prevederilor legale în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform legii. (6) Administrarea bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se face cu diligenţa unui bun proprietar. __________ Litera b) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 43 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (21) a fost introdus prin art. I pct. 44 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 45 din O.U.G. nr. 13/2008.

CAPITOLUL VI Răspunderi şi sancţiuni

Art. 45. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Art. 46. - Fapta săvârşită cu intenţie contra unei colectivităţi locale prin otrăvirea în masă, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apă, deteriorarea gravă sau distrugerea totală ori parţială a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice este considerată act de terorism şi se pedepseşte potrivit legislaţiei în vigoare. Art. 47. - (1) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte: a) refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare, în scopul efectuării controlului, înregistrării consumurilor ori pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii; b) racordarea la sistemele de utilităţi publice fără acord de furnizare/preluare, respectiv aviz de branşare/racordare eliberat de operator; c) utilizarea fără contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice; d) modificarea neautorizată de către utilizatori a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice. (2) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte: a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în instalaţia aflată în administrarea sa; b) întârzierea nejustificată a operatorilor de a branşa/racorda noi utilizatori, precum şi impunerea unor soluţii de branşare/racordare inadecvate din punct de vedere tehnico-economic şi neconforme actelor normative în vigoare şi reglementărilor stabilite de autorităţile naţionale de reglementare competente; c) sistarea nejustificată a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii după achitarea la zi a debitelor restante. (3) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea de către operatori a prevederilor reglementărilor tehnice şi/sau comerciale, inclusiv a reglementărilor-cadru ale serviciilor de utilităţi publice stabilite de autorităţile de reglementare competente, precum şi nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor; b) refuzul operatorilor de a pune la dispoziţia autorităţilor de reglementare competente datele şi/sau informaţiile solicitate ori furnizarea incorectă şi incompletă de date şi/sau informaţii necesare desfăşurării activităţii acestora; c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice în afara parametrilor tehnici şi/sau calitativi adoptaţi prin contractul de furnizare/prestare ori a celor stabiliţi prin normele tehnice şi/sau comerciale adoptate de autoritatea de reglementare competentă; d) nerespectarea de către operatori a termenelor-limită stabilite pentru încheierea acţiunii de contorizare la branşamentele utilizatorilor;

e) nerespectarea de către unităţile administrativ-teritoriale sau de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice a dispoziţiilor prezentei legi şi a celorlalte reglementări specifice serviciilor de utilităţi publice ori neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a măsurilor dispuse de autorităţile de reglementare competente. (4) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte: a) refuzul operatorilor de a se supune controlului şi de a permite verificările şi inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea de reglementare competentă, precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor sale; b) neaplicarea măsurilor stabilite cu ocazia activităţilor de control; c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice ori a uneia sau mai multor activităţi aferente acestora fără licenţă eliberată potrivit prevederilor prezentei legi sau cu licenţă a cărei valabilitate a expirat ori fără hotărâre de dare în administrare sau contract de delegare a gestiunii; d) practicarea unor preţuri şi/sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza metodologiilor stabilite de autorităţile de reglementare competente; e) delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice sau a uneia ori a mai multor activităţi aferente acestora, fără respectarea prevederilor prezentei legi, a legislaţiei specifice fiecărui serviciu sau a procedurii de delegare; f) aprobarea obiectivelor de investiţii publice aferente infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor de utilităţi publice fără respectarea documentaţiilor de urbanism, amenajarea teritoriului şi de protecţia mediului, adoptate potrivit legii; g) nerespectarea de către operatori a normelor privind protecţia igienei publice şi a sănătăţii populaţiei, a mediului de viaţă al populaţiei şi a mediului. (5) Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale pot stabili, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), care constituie contravenţii în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice. (6) Prevederile alin. (3) lit. a), b) şi c) şi ale alin. (4) lit. a), b) şi c) se aplică corespunzător şi operatorilor economici care montează şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor, conform legilor speciale aferente fiecărui serviciu de utilităţi publice. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 46 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 48. - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 47 şi aplicarea sancţiunilor se fac, conform competenţelor stabilite în prezenta lege, de reprezentanţi împuterniciţi ai ministrului internelor şi reformei administrative, ai ministrului transporturilor, ai preşedinţilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R., ai Gărzii Naţionale de Mediu din subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, ai preşedinţilor consiliilor judeţene, ai primarilor sau, după caz, ai preşedinţilor asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în temeiul mandatului ce le-a fost acordat de unităţile administrativ-teritoriale membre. (2) În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 47, reprezentanţii împuterniciţi prevăzuţi la alin. (1) au acces, dacă acest lucru se impune, în condiţiile legii, în clădiri, încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, unde au dreptul să verifice instalaţiile de utilizare, precum şi să execute măsurători şi determinări. Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de utilităţi publice furnizat/prestat. (3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin reprezentanţilor împuterniciţi. (4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 47 şi la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 47 din O.U.G. nr. 13/2008.

CAPITOLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. - (1) Furnizorii/prestatorii care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu deţin licenţă, dar care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice, fie în gestiune directă, fie în gestiune delegată, au obligaţia de a solicita şi de a obţine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În caz contrar, aceştia pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele îşi încetează valabilitatea.

(11) Pentru obţinerea licenţei, furnizorii/prestatorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să facă dovadă că deţin toate avizele, acordurile şi autorizaţiile necesare derulării serviciului, prevăzute de legislaţia în vigoare pentru activităţile specifice acestuia.

(12) În cazul atribuirii directe a contractului de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice, obţinerea licenţei este condiţie suspensivă pentru executarea contractului de delegare a gestiunii. Operatorul are obligaţia de a solicita şi obţine eliberarea licenţei în termen de 3 luni de la data semnării contractului de delegare a gestiunii. În caz contrar, contractul de delegare a gestiunii este nul de drept, iar delegarea ulterioară a gestiunii acestor servicii se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 30 alin. (8) din prezenta lege. (2) Licenţele eliberate de autorităţile de reglementare competente până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 48 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatele (11) şi (12) au fost introduse prin art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 50. - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C., prevăzut la art. 14 alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Regulamentele-cadru şi caietele de sarcini-cadru specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, prevăzute la art. 23 alin. (4), precum şi contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, prevăzute la art. 24 alin. (2), se elaborează de autorităţile naţionale de reglementare competente, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului acestora, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Consiliile locale vor introduce în conţinutul regulamentelor, caietelor de sarcini şi contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care privesc organizarea, funcţionarea, gestionarea şi finanţarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv administrarea, exploatarea şi finanţarea obiectivelor de investiţii din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor, în funcţie de particularităţile acestora şi de interesele actuale şi de perspectivă ale comunităţilor respective. (4) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale vor proceda la reorganizarea serviciilor de utilităţi publice, în conformitate cu modalităţile de gestiune prevăzute la art. 23. __________ Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 50 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 51. - (1) Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii serviciilor de utilităţi publice va fi aplicat de toţi operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de forma de proprietate, modul de organizare ori ţara de origine a operatorului. (2) Dreptul la grevă în sfera serviciilor de utilităţi publice vitale - alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, salubrizarea, alimentarea cu energie termică, iluminatul public şi transportul public - este supus restricţiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate declara grevă cu întreruperea totală a activităţii. În timpul conflictelor de muncă deschise şi pe perioada soluţionării acestora se asigură respectarea principiului continuităţii serviciului şi al serviciului minim şi se iau măsuri pentru asigurarea exploatării şi funcţionării în siguranţă a sistemelor şi pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sănătăţii populaţiei. (3) Soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului. (31) Soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului. (4) Soluţionarea litigiilor civile şi de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecată competente, în condiţiile legii. __________ Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 51 din O.U.G. nr. 13/2008. - Alineatul (31) a fost introdus prin art. I pct. 52 din O.U.G. nr. 13/2008.

Art. 52. - Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege vor fi notificate, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, şi se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenţei, în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în legislaţia secundară privind ajutorul de stat. Art. 53. - Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare a imobilelor sau a societăţilor comerciale fără dovada achitării la zi a datoriilor pentru

serviciile de utilităţi publice de care sunt grevate acestea, eliberată de furnizorii/prestatorii acestor servicii. În cazul în care bunul ce urmează a fi înstrăinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominială, este necesară şi dovada achitării la zi a datoriilor, eliberată de asociaţia de proprietari. Art. 54. - Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 42 alin. (7). Art. 55. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PREŞEDINTELE SENATULUI DAN RADU RUŞANU NICOLAE VĂCĂROIU Bucureşti, 8 martie 2006. Nr. 51.

loaded in 00:00:00.437

referire la:a)numele clienţilor formei de exercitare a profesiei. Prin excepţie, broşura poate indica doar numele clienţilor care şi-au dat acordul în acest sens;b)activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei.(4)Formele de exercitare a profesiei pot difuza broşuri de prezentare generală către toate categoriile de public. Difuzarea poate fi realizată numai de către forma de exercitare a profesiei, fără posibilitatea de a le depune în locurile publice sau de a le transmite terţilor în vederea difuzării, cu excepţia serviciilor poştale.

Art. 235

(1)Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:a)numărul de telefon, telefax, adresa de Internet şi adresa electronică (e-mail);b)indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului secundar şi/sau a biroului de lucru;c)sigla formei respective de exercitare a profesiei, avizată, în prealabil, de consiliul baroului;(2)Cărţile de vizită profesionale ale avocatului ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul formei respective de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi titlul de asociat, colaborator sau salarizat şi, dacă este cazul, titlurile ştiinţifice şi/sau profesionale dobândite în ţară sau în străinătate.

Art. 236(1)Formele de exercitare a profesiei pot avea adresă proprie de Internet, care poate cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi cele permise corespondenţei.(2)Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de Internet se avizează, în prealabil, de consiliul baroului şi trebuie să respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional.(3)Adresa de Internet nu poate cuprinde nici o intercalare cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activităţile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Lege.(4)Adresa de Internet nu poate conţine legături către alte adrese de Internet (link-uri) al căror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de avocat.(5)Pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (4), forma de exercitare a profesiei deţinătoare a adresei de Internet trebuie să asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei

proprii şi trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor, dacă conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei de avocat.

Art. 237Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Lege şi prezentul statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat constituie abatere disciplinară gravă.

SECŢIUNEA 2: Arbitrajul

SUBSECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale

Art. 238(1)Litigiile dintre avocaţi cu privire la relaţiile profesionale, precum cele care se nasc din contracte de colaborare sau de salarizare, cele dintre asociaţi sau care privesc conlucrarea între diferitele forme de exerciţiu a profesiei, vor fi supuse dispoziţiilor din prezenta secţiune.(2)Petentul va sesiza decanul baroului printr-o cerere în care va expune obiectul litigiului, situaţia de fapt, şi temeiul de drept.(3)Cererea va fi comunicată părţii reclamate, care va fi invitată să-şi precizeze, în scris, punctul de vedere.

SUBSECŢIUNEA 2: Medierea

Art. 239(1)Decanul baroului poate propune părţilor o procedură de mediere şi le comunică numele mediatorului pe care l-a propus.(2)Dacă una din părţi refuză medierea, litigiul nu va putea fi soluţionat decât prin procedura arbitrajului prevăzută de art. 242 şi următoarele din prezentul statut.

Art. 240(1)După ce părţile au acceptat propunerea de mediere, decanul baroului va fixa durata procedurii de mediere, care

nu poate fi mai mare de 3 luni. În cazul litigiilor ce decurg din contracte de colaborare sau de salarizare, termenul nu poate fi mai mare de 1 lună.(2)Activitatea mediatorului este gratuită.

Art. 241(1)Mediatorul poate proceda la consultarea părţilor fie împreună, fie separat pentru a constata punctele asupra cărora există divergenţă şi modalităţile în care interesele părţilor pot fi conciliate.(2)La sfârşitul medierii, mediatorul va redacta un proces - verbal semnat şi de părţi în care va consemna concilierea acestora. În caz de eşec parţial sau total al medierii, procesul verbal va cuprinde pretenţiile asupra cărora părţile au convenit sau, după caz, punctele asupra cărora părţile au opinii diferite şi vor fi comunicate decanului pentru a da curs procedurii arbitrajului.(3)Procesul-verbal va fi comunicat decanului, care, în cazul consemnării eşecului medierii, îl va comunica părţilor în vederea parcurgerii procedurii arbitrajului.

SUBSECŢIUNEA 3: Arbitrajul

Art. 242Când litigiul nu a putut fi soluţionat integral prin mediere, partea interesată poate declanşa procedura arbitrajului, care va fi supusă dispoziţiilor art. 343 - 368 din Codul de procedură civilă şi dispoziţiilor de mai jos.

Art. 243(1)Partea interesată formulează cerere de arbitrare pe care o înaintează decanului baroului.(2)Cererea de arbitrare va cuprinde numele sau denumirea pârâtului, obiectul litigiului, situaţia de fapt, probele, temeiurile de drept şi numele arbitrului propus.(3)Cererea precum şi înscrisurile care o însoţesc vor fi depuse în atâtea exemplare câte părţi sunt şi unul pentru decan.

Art. 244(1)Primind cererea de arbitrare, decanul baroului o va comunica de îndată pârâţilor.(2)În cazul în care pârâtul este o formă asociativă de exercitare a profesiei, comunicarea se face către reprezentantul acesteia.(3)Pârâtul, în termen de 15 zile de la primirea cererii, va depune întâmpinare în care va arăta punctul său asupra faptelor expuse în cererea de arbitrare. În acelaşi termen poate formula cerere reconvenţională care va îndeplini aceleaşi condiţii de forma ca şi cererea de arbitrare.

Art. 245(1)În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra persoanei arbitrului, decanul va desemna un avocat din barou.(2)Funcţia de arbitru poate fi îndeplinită numai de un avocat cu cel puţin 10 ani vechime neîntreruptă în profesie şi care se bucură de o bună reputaţie.(3)Activitatea arbitrului este remunerată potrivit regulilor stabilite de decan.(4)Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza această însărcinare fără o justificare întemeiată.

Art. 246(1)În procedura arbitrală, părţile pot fi asistate de un avocat.(2)În toate cazurile arbitrajul va respecta principiul contradictorialităţii. În acest sens o copie a tuturor actelor depuse de una din părţi va fi comunicată celeilalte părţi.(3)Şedinţele de judecată nu sunt publice.

Art. 247Termenul de arbitraj este de 5 luni şi poate fi prelungit numai în condiţiile prevăzute de codul de procedură civilă.

Art. 248

Dacă părţile nu convin altfel, litigiul se va soluţiona exclusiv în drept. În toate cazurile se vor avea în vedere uzanţele profesionale şi regulile deontologice.

Art. 249(1)Prin grija decanului, se va comunica fiecărei părţi o copie a hotărârii arbitrale.(2)Executarea hotărârii arbitrale se realizează în condiţiile art. 367 - 368 din Codul de procedură civilă.

Art. 250(1)În situaţia în care decanul baroului este implicat într-un litigiu arbitrai de natura celui prevăzut la articolele din prezentul paragraf, atribuţiile prevăzute la art. 244, 245 şi 249 din prezentul statut vor fi exercitate de către preşedintele U.N.B.R., iar arbitrul va fi desemnat dintre membrii Comisiei Permanente a U.N.B.R.(2)În litigiile arbitrale în care hotărârile sunt susceptibile a fi executate pe teritoriul unui stat străin, avocatul străin implicat în arbitraj va semna o declaraţie potrivit căreia recunoaşte caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii arbitrale ce se va pronunţa.

Art. 251Dosarul arbitrai va fi arhivat de barou şi va fi păstrat timp de 5 ani.

SECŢIUNEA 3: Răspunderea disciplinară

Art. 252(1)Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit dispoziţiilor legii.(2)Fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii

ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit art. 73 din Lege.(3)Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din Lege şi din prezentul statut ce prevăd expres o astfel de calificare.

Art. 253(1)Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.(2)Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.(3)Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

Art. 254Consiliile barourilor sunt obligate să ţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat şi să comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei, constituite potrivit legii.

Art. 255Instanţele disciplinare sunt:a)comisia de disciplină a baroului;b)Comisia centrală de disciplină;c)Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit conform art. 72 alin. (3) din Lege.

SUBSECŢIUNEA 2: Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare

Art. 256(1)În fiecare barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină, independentă de organele de conducere ale baroului prevăzute la art. 49 din Lege, alcătuită din 5 până

la 11 membri, aleşi de adunarea generală a baroului pe o perioadă de 4 ani.(2)Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10 ani în profesie.

Art. 257(1)Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un preşedinte ales de către membrii acesteia.(2)Consiliul baroului va desemna un secretar care nu face parte dintre membrii comisiei de disciplină şi care îndeplineşte funcţia de grefier, calitate în care păstrează, ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare în vederea desfăşurării activităţii comisiei, sub îndrumarea preşedintelui.(3)Cheltuielile necesare activităţilor comisiei de disciplină se suportă de către barou.(4)Alcătuirea completelor de judecată, programarea şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu caracter administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina preşedintelui.

Art. 258Comisia de disciplină a baroului judecă, în primă instanţă, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii înscrişi în cadrul acestuia, cu excepţia abaterilor săvârşite de decan şi de membrii Consiliului U.N.B.R.

Art. 259(1)În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină.(2)Comisia centrală de disciplină este alcătuită din reprezentanţii barourilor desemnaţi de adunările generale ale acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un reprezentant ales de Congresul avocaţilor dintre candidaţii desemnaţi de adunările generale ale barourilor.(3)Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre avocaţii cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie.(4)Din completele de judecată alcătuite potrivit art. 72 alin. (2), lit. a) şi b) din Lege nu pot face parte soţul sau rudele

până la gradul patru inclusiv ale membrilor consiliului baroului din care face parte avocatul trimis în judecată, ale membrilor Consiliului U.N.B.R., în cazul prevăzut la art. 71 alin. (2) din Lege, precum şi soţul sau rudele până la gradul patru inclusiv ale părţii care a declanşat prin plângere procedura disciplinară.(5)Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul dintre membrii acesteia în calitate de preşedinte, desemnat de Congresul avocaţilor, în ordinea voturilor obţinute.

Art. 260Comisia centrală de disciplină judecă:a)ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor Consiliului U.N.B.R. şi ale decanilor;b)în contestaţie, în complet de 5 membri, contestaţiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului şi de preşedintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de disciplină ale barourilor şi a încheierilor prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.

Art. 261Comisia centrală de disciplină îşi organizează, îşi ţine evidenţele şi îşi desfăşoară lucrările cu sprijinul comisiei permanente a U.N.B.R. Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de către comisia permanentă, îndeplineşte funcţia de grefier al Comisiei centrale de disciplină.

Art. 262(1)Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară, în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia centrală de disciplină, ca instanţă de fond, şi a încheierilor prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.(2)Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia Permanentă, îndeplineşte funcţia de grefier al Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în condiţiile alineatului precedent.

Art. 263

Executarea deciziilor disciplinare se face de către consiliul baroului în care avocatul este înscris.

SUBSECŢIUNEA 3: Reguli de procedură

Art. 264(1)Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care îşi continuă activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tablou.(2)Consiliul baroului poate fi sesizat şi prin modalităţile prevăzute la art. 70 alin. (2) şi (3) din Lege sau se poate sesiza din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de şedinţă.(3)Consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii indicate în plângere sau în sesizare. În situaţiile prevăzute la art. 71 alin. (2) din Lege, plângerea sau sesizarea va fi înaintată de îndată Consiliului U.N.B.R.

Art. 265(1)Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop, consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.(2)Daca abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta.(3)Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către Consiliului U.N.B.R. în acest scop, consiliul va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.(4)Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se

judecă de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absenţa consilierului recuzat.

Art. 266(1)Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.(2)Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunoştinţă prin semnătură.(3)Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării. Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.(4)Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea anchetei disciplinare.(5)În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de lege.(6)După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării.(7)Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.

Art. 267(1)În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.

(2)Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

Art. 268(1)După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului, vor decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.(2)Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie, avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin. 1.(3)În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R, respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanţa disciplinară.(4)Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.(5)În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul poate solicita comisiei de disciplină competente suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă.

Art. 269(1)Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.(2)Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din Lege este oprit Cursul termenului se reia după soluţionarea definitivă a cauzei.

Art. 270

(1)Preşedintele comisiei de disciplină va fixa, de îndată, termen de judecată cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.(2)Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Art. 271(1)În faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.(2)Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.(3)Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata, instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză.(4)Instanţa disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi, şi pronunţă o decizie disciplinară.

Art. 272(1)Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.(2)Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.(3)Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunică, de asemenea, în condiţiile alin. (2).(4)Recursul declarat împotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. 74 alin. (2) din Lege şi împotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R. După expirarea termenelor de declarare a recursului, recursul se înregistrează la comisia de disciplină care a pronunţat hotărârea, care, îl va înainta, de îndată, împreună cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente.

Art. 273

Recursul prevăzut la art. 72 alin. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 72 alin. (4) din Lege.

Art. 274(1)Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.(2)Căile de atac exercitate împotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judecă şi au regimul căii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedură civilă în cazurile în care hotărârile nu se atacă cu apel.

CAPITOLUL V: Pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor

SECŢIUNEA 1: Stagiul profesional

Art. 275(1)Stagiul profesional, denumit în continuare "stagiu", reprezintă perioada parcursă la începutul exercitării profesiei şi are ca scop pregătirea şi formarea profesională iniţială a avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de avocat definitiv.(2)Stagiul este obligatoriu şi efectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.(3)În perioada stagiului, avocatul îşi desfăşoară activitatea cu titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.

Art. 276

(1)Pregătirea şi formarea profesională iniţială a avocaţilor stagiari se realizează prin:a)îndrumare şi formare profesională continuă în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se

află în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul profesiei;b)conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului;c)formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor denumit în continuare I.N.P.P.A.;

(2)În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 63, lit. f), g), h) din Lege, Consiliul U.N.B.R., la propunerea Consiliului I.N.P.P.A. şi a barourilor, întocmeşte şi aprobă:a)cadrul unitar al programelor de învăţământ pentru pregătirea profesională a avocaţilor stagiari, în cadrul conferinţelor de stagiu organizate de barouri;b)programele şi planul de învăţământ propus de I.N.P.P.A.

Art. 277(1)Cererea de înscriere la examenul pentru primire în profesie ca avocat stagiar, însoţită de documentaţia prevăzută de prezentul statut, se depune la baroul în circumscripţia căruia solicitantul se va înscrie şi îşi va exercita profesia.(2)În cererea de înscriere, solicitantul se va angaja că va urma formele de pregătire profesională prevăzute de prezentul statut şi hotărâte de organele profesiei.

Art. 278(1)Cererea de înscriere la examenul pentru primirea în profesie cu titlul de avocat stagiar se aprobă de consiliul baroului prin hotărâre, după îndeplinirea procedurii prevăzute de prezentul statut.(2)Solicitantul care a promovat examenul de primire în profesie obţine dreptul de a fi înscris în profesie. La cerere, acesta va fi înscris în Tabloul avocaţilor, în conformitate cu procedura prevăzută de statut, prin hotărârea consiliului baroului. Hotărârea va fi comunicată solicitantului şi preşedintelui U.N.B.R. Hotărârea prin care se respinge cererea de înscriere, va fi motivată şi va fi comunicată solicitantului.

(3)Hotărârile consiliului baroului pot fi contestate la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 279(1)Avocatul stagiar este supus tuturor dispoziţiilor legale, statutare şi deontologice.

(2)Avocatul stagiar are următoarele îndatoriri suplimentare:a)să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să-şi însuşească tehnica de practică avocaţială;b)să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului, să pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu;c)să efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenţă judiciară al baroului;d)să participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei;e)să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe în scris orice motiv de suspendare a stagiului.(3)Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de I.N.P.P.A. este obligat să îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din această calitate şi să respecte contractul de formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A..(4)Nerespectarea îndatoririlor prevăzute mai sus reprezintă abatere disciplinară.

Art. 280(1)Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor.(2)Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se include în durata stagiului.

Art. 281(1)Persoana care anterior primirii în profesie a fost definitivata în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în profesia de avocat sau a promovat examen

de definitivare în aceasta funcţie, dobândeşte, potrivit art. 19 alin. (2) şi (3) din Lege, calitatea de avocat definitiv.(2)Prin funcţii juridice, în sensul art. 19 din Lege, se înţeleg funcţiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultăţii şi după susţinerea examenului de licenţă.(3)Consilierii juridici care nu au susţinut examen de definitivare în profesia de consilier juridic (jurisconsult), dar aveau o vechime de 5 ani la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic, dobândesc calitatea de avocat definitiv.(4)Constatarea acestei calităţi va fi menţionată în decizia de înscriere în barou.

SUBSECŢIUNEA 2: Contractul de formare profesională iniţială

Art. 282Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei, avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul profesiei care va cuprinde clauze obligatorii privind formarea profesională iniţială, încheiat cu o formă de exercitare a profesiei sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 18 din Lege.

Art. 283(1)Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenţa judiciara pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenţă judiciară al baroului.(2)Forma de exercitare a profesiei se angajează faţă de consiliul baroului cu privire la asigurarea executării contractului de formare profesională iniţială şi este obligat să îl informeze pe decan, în scris, asupra oricărei cauze de încetare a îndrumării. Forma de exercitare a profesiei se angajează faţă de consiliul baroului pentru asigurarea contribuţiei la fondul de formare profesională necesar pentru

îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 53 alin. (2) lit. j) şi art. 63 lit. f) din Lege, conform hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor, în temeiul art. 61 alin. (1) lit. e) din Lege.(3)Avocatul îndrumător trebuie să aibă reputaţie profesională neştirbită, vechimea prevăzută de art. 18 din lege şi să declare expres situaţiile în care se află dacă sunt incidente cazurile prevăzute la art. 19 alin. (4) şi la art. 20 din Lege care vor fi consemnate în contractele prevăzute la art. 282 din statut.(4)Consiliul baroului poate stabili numărul de contracte de colaborare profesională sau de salarizare în interiorul profesiei pentru formarea profesională iniţială ce pot fi încheiate de un avocat care îndeplineşte condiţiile art. 18 din Lege.(5)Pot semna contractele de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei numai avocaţii titulari ai cabinetelor individuale şi avocaţii asociaţi.(6)Dacă, din orice motive obiective, încetează îndrumarea avocatului titular, toate obligaţiile impuse de lege, statut şi hotărârile consiliului privind îndrumarea avocatului stagiar vor fi preluate de către un alt avocat iar consiliul baroului va sprijini avocatul stagiar în a-şi găsi un îndrumător. Până la găsirea altui îndrumător, stagiu se suspendă. Contractul de formare profesională iniţială va cuprinde în mod expres clauze corespunzătoare.(7)Dacă, din orice motive, pe perioada stagiului, avocatul definitiv care încheie contractul de formare profesională iniţială nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, consiliul baroului ii va solicita sa depună un raport motivat asupra situaţiei intervenite. În cazul în care se constată că avocatul, cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul încheiat cu avocatul stagiar, consiliul baroului va iniţia procedura disciplinară.(8)Fiecare barou poate aprecia asupra contractelor de formare profesională iniţială propuse de avocaţii străini înscrişi pe Tabloul special al fiecărui barou.

SUBSECŢIUNEA 3: Suspendarea stagiului

Art. 284(1)Stagiul se suspendă în condiţiile art. 17 alin. (3) din Lege.(2)Stagiul nu se suspendă în perioada în care avocatul stagiar urmează o formă de pregătire şi perfecţionare profesională la o instituţie de învăţământ superior (cursuri cu frecvenţă) dacă forma de exercitare a profesiei cu care stagiarul se află în raporturi contractuale profesionale atestă baroului acordul pentru frecventarea cursurilor şi se obligă să garanteze plata contribuţiilor şi taxelor prevăzute de lege în contul şi pentru avocatul stagiar pe perioada cursurilor.(3)Stagiul se suspendă în cazul în care avocatul stagiar ocupă o funcţie incompatibilă cu exerciţiul profesiei sau nu îşi exercită efectiv stagiul timp de un an.(4)În situaţia în care un avocat stagiar devine incompatibil, acesta nu poate fi înscris în Tabloul avocaţilor incompatibili şi nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât dacă avocatul care s-a obligat să asigure formarea profesională iniţială este de acord cu întreruperea stagiului şi cu executarea contractului iniţial după ridicarea incompatibilităţii;(5)Suspendarea stagiului se constată de către consiliul baroului, care apreciază asupra împrejurărilor ce justifică lipsa din profesie, durata suspendării şi întinderea perioadei de stagiu efectuat anterior suspendării.(6)În caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil va trebui sa prezinte un nou contract de colaborare pentru formare profesională iniţială cu un avocat care îndeplineşte condiţiile legale de competenţă profesională aptă a asigura prin îndrumare formarea profesională iniţială.

Art. 285(1)Suspendarea se dispune de consiliul baroului, care apreciază asupra împrejurărilor ce justifică lipsa din profesie, durata suspendării şi întinderea perioadei de stagiu efectuat anterior suspendării.

(2)Stagiul se suspendă în cazul în care avocatul stagiar ocupă o funcţie incompatibilă cu exerciţiul profesiei sau nu îşi exercită efectiv stagiul timp de un an.(3)Stagiul efectuat anterior întreruperii nu intră în calculul termenului stabilit de art. 17 alin. (1) din lege.

SUBSECŢIUNEA 4: Condiţiile şi efectele organizării stagiului de către consiliul baroului

Art. 286(1)În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 53, lit. j) din Lege, consiliul baroului organizează pregătirea profesională a avocaţilor stagiari prin organizarea conferinţelor lunare de stagiu.(2)Conferinţa de stagiu cuprinde: expuneri asupra problemelor juridice, studiul doctrinei juridice şi al practicii judiciare, lucrări avocaţiale scrise, dezbateri de speţe.(3)Conferinţele de stagiu se desfăşoară pe baza unui program aprobat anual de consiliul baroului, pregătit de către consilierul coordonator al stagiului, cu consultarea avocaţilor îndrumători.(4)Consilierul coordonator al stagiului va desemna, din rândul avocaţilor stagiari care s-au remarcat în primul an de stagiu, pe secretarii conferinţelor de stagiu, care vor ţine evidenţa prezenţei şi a lucrărilor avocaţilor stagiari.(5)Prezenţa la conferinţa de stagiu va fi constatată prin apel nominal. Consilierul coordonator va informa trimestrial consiliul baroului cu privire la îndeplinirea de către avocaţii stagiari a obligaţiilor ce le revin.

Art. 287(1)La sfârşitul fiecărui an de stagiu activitatea avocatului stagiar va fi notată cu note între 1 şi 10 de către consilierul coordonator al stagiului, avându-se în vedere lucrările efectuate, participarea la dezbaterea temelor, precum şi prezenţa la conferinţele de stagiu şi la manifestările baroului la care a fost convocat.(2)Se va avea în vedere raportul întocmit de avocatul îndrumător şi de coordonatorul serviciului de asistenţă

judiciară al baroului cu privire la activitatea depusă pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale.(3)Notările vor fi avute în vedere la avizarea înscrierii la examenul de definitivare în profesie.(4)Consiliul baroului, evaluând notarea acordata de consilierul coordonator al stagiului precum şi raportul avocatului îndrumător şi raportul coordonatorului serviciului de asistenta judiciara, poate dispune motivat prelungirea stagiului cu 1 an.

Art. 288(1)Îndrumarea profesională a avocatului stagiar este asigurată de avocatul îndrumător care a consimţit în acest sens prin contractul încheiat.(2)Pot asigura îndrumarea profesională a avocatului stagiar doar avocaţii care îndeplinesc cerinţele impuse de art. 18 din Lege, precum şi condiţiile stabilite prin hotărâre a consiliului baroului şi sunt titulari de cabinete individuale sau avocaţi asociaţi.(3)Încetarea îndrumării din orice motive se aduce la cunoştinţa consiliului baroului, care hotărăşte schimbarea îndrumătorului.

Art. 289(1)Avocatul îndrumător şi coordonatorul serviciului de asistenţă judiciară se vor preocupa de realizarea de către avocatul stagiar a unui venit echitabil, corespunzător muncii depuse şi potrivit art. 283 alin. (1) din prezentul statut.(2)Fapta avocatului care asigură îndrumarea profesională, de a nu îşi îndeplini obligaţiile de îndrumare şi de a nu asigura venitul minim lunar garantat al avocatului stagiar, constituie abatere disciplinară gravă.(3)Distinct de răspunderea disciplinară, consiliul baroului poate decide şi interzicerea de a mai încheia contracte de formare profesională pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Art. 290(1)Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la judecătorii.

(2)Avocatul stagiar poate efectua activităţile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din Lege.

SUBSECŢIUNEA 5: Finalizarea stagiului. Înscrierea la examenul de definitivare în profesie

Art. 291(1)După terminarea stagiului, consiliul baroului, prin decizie motivată, va constata, de la caz la caz, îndeplinirea efectivă a stagiului. Constatarea se face pe baza raportului avocatului îndrumător şi a celui al serviciului de asistenţă judiciară, precum şi a notărilor consilierului coordonator al stagiului profesional.(2)I.N.P.P.A. va comunica fiecărui barou situaţia privind frecventarea cursurilor, înscrierea la examenul de absolvire şi rezultatele examenului susţinut de avocaţii stagiari.

Art. 292În baza deciziei de constatare a îndeplinirii efective a stagiului, avocatul stagiar va solicita consiliului baroului avizul pentru înscrierea la examenul de definitivare în profesie.

Art. 293(1)Consiliul baroului va hotărî prin decizie înscrierea avocatului stagiar pentru susţinerea examenului de definitivat în baza evaluării activităţii sale de pregătire profesională.

(2)Evaluarea prevăzută la alineatul precedent se va realiza în baza:a)calificativelor şi notelor acordate de consilierul coordonator al conferinţelor de stagiu;b)raportul avocatului îndrumător;c)referatul consilierului coordonator al serviciului de asistenţă judiciară a baroului;d)raportul final.

Art. 294(1)La sfârşitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să susţină examenul de definitivare.(2)Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum şi cel care nu a promovat examenul de absolvire al I.N.P.P.A., este înscris din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat.(3)Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat va fi exclus din profesie.

SUBSECŢIUNEA 6: Examenul de definitivare în profesia de avocat

Art. 295(1)Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de către fiecare barou. Consiliul U.N.B.R. va asigura caracterul unitar al examenului prin Regulamentul de desfăşurare a examenului. Regulamentul va prevede în mod obligatoriu materiile din care urmează a se face examinarea, programa analitică iar la propunerea Baroului Bucureşti, data unica de susţinere a acestuia. Regulamentul va prevede examinarea preponderent practică a candidaţilor şi respectarea opţiunii acestora, în măsura posibilităţilor, spre a fi examinat în raport de specializările în care s-au iniţiat, separat de examinarea privind pregătirea profesională generală.(2)Comisia de examen a fiecărui barou este formată din avocaţi definitivi cu competenta profesionala deplină şi cu reputaţie profesională neştirbită. Procedura de desemnare va fi prevăzută în Regulamentul de examen.(3)Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60 de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunoştinţă candidaţilor prin grija consiliilor barourilor.

Art. 296

(1)Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.N.B.R ..I.N.P.P.A. va comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de absolvire.(2)După promovarea examenului, candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul avocaţilor definitivi.(3)Avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv. Pe baza diplomei de absolvire a I.N.P.P.A., Consiliul Baroului va emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv şi va efectua înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi.(4)De la data dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, curge termenul prevăzut la art. 22 alin. (2) din Lege.

SECŢIUNEA 2: Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor

Art. 297(1)I.N.P.P.A. este persoană juridică de drept privat, nonprofit, aflată sub autoritatea Consiliului U.N.B.R., care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare.(2)I.N.P.P.A. are personalitate juridică şi buget propriu, care se aprobă anual de către Consiliul U.N.B.R.(3)Consiliul U.N.B.R. adoptă şi modifică Statutul I.N.P.P.A., prin care se stabileşte organizarea şi funcţionarea acestuia.(4)Conducerea I.N.P.P.A. este asigurată de Consiliul de conducere al I.N.P.P.A., denumit în continuare Consiliul Institutului.(5)Consiliul Institutului este format din cinci membri, desemnaţi pentru o perioada de patru ani, conform statutului I.N.P.P.A..(6)Preşedintele Consiliului este Directorul Institutului.(7)Conducerea executivă a Institutului este asigurată de un director executiv numit de Consiliul Institutului.

(8)Veniturile I.N.P.P.A. provin din:a)resurse provenite de la bugetul U.N.B.R. şi bugetele barourilor;b)donaţii, sponsorizări sau legate;c)venituri realizate din activităţi economice directe;d)alte venituri prevăzute de Statutul I.N.P.P.A..

Art. 298

(1)În temeiul Legii, al prezentului statut şi al Statutului său de organizare şi funcţionare, I.N.P.P.A. are următoarele atribuţii:a)organizează pregătirea şi formarea profesională iniţială a avocaţilor stagiari la standarde de competenţă profesională stabilite de organele profesiei;b)elaborează programele de studiu ale avocaţilor stagiari şi propune Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România adoptarea programei anuale de studiu;c)elaborează în conlucrare cu barourile proiectul programului anual de realizare a pregătirii continue şi propune Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România adoptarea acestuia;d)asigură cursanţilor stagiile de practică la cabinete individuale de avocat, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată;e)organizează examenul de absolvire, în conformitate cu regulamentul de organizare şi desfăşurare aprobat de Consiliul U.N.B.R.(2)Cursurile organizate de I.N.P.P.A. se desfăşoară sub forma de prelegeri şi ateliere încadrate în module de pregătire, în urma cărora cursanţii obţin calificative.(3)Dispoziţiile referitoare la formarea profesională iniţială sunt aplicabile şi formelor de exercitare a profesiei care asigură stagiile de practică ale cursanţilor.

Art. 299

(1)La finalizarea cursurilor şi a stagiului de practică organizate de I.N.P.P.A., avocatul stagiar este obligat să susţină examenul de absolvire.(2)Certificatul eliberat absolvenţilor care au promovat examenul de absolvire atestă formarea profesională iniţială în profesia de avocat şi are regimul prevăzut de lege în materia formării profesionale iniţiale şi în materia recunoaşterii calificărilor profesionale reciproce a profesiilor legal reglementate.

SECŢIUNEA 3: Pregătirea profesională continuă

Art. 300(1)Avocaţii sunt obligaţi să-şi actualizeze permanent pregătirea lor profesională, prin menţinerea şi diversificarea cunoştinţelor în domeniile în care îşi exercită profesia.(2)Pregătirea profesională continuă presupune lărgirea cunoştinţelor şi competenţelor în noi domenii ale dreptului, lărgirea cunoştinţelor în domeniul procedurilor şi al legilor aplicate în Uniunea Europeană, precum şi dobândirea certificării pregătirii profesionale continue la standarde compatibile cu pregătirea profesională a avocaţilor din celelalte state membre ale Uniunii Europene.(3)Pregătirea profesională continuă se realizează şi prin specializarea impusă de diversificarea şi extinderea aplicării dreptului în raport de evoluţia relaţiilor social - economice contemporane.

Art. 301(1)Toate organele profesiei şi instituţiile ce îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea acestora sunt obligate să asigure condiţiile necesare pregătirii profesionale continue a avocaţilor, în raport cu domeniile profesionale de specialitate pentru care avocaţii optează. Obligaţia priveşte în mod special şi domeniul dreptului comunitar european, însuşirea şi aplicarea deontologiei şi standardelor profesionale în materie.

(2)Pregătirea profesională continuă se realizează în cadrul barourilor, al Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi al formelor de exercitare a profesiei şi are drept scop îndeplinirea de către avocaţi a obligaţiei profesionale de pregătire continuă bazată pe o cultură juridică de calitate şi o pregătire temeinică pentru îndeplinirea corespunzătoare a activităţilor de interes public pe care le implică folosirea titlului profesional de avocat.

Art. 302Reprezintă modalităţi de pregătire profesională continuă, în cadru organizat:a)activităţile coordonate şi îndrumate de Departamentul de pregătire profesională continuă al I.N.P.P.A.;b)asistenţa la cursuri, seminarii, reuniuni, conferinţe, congrese şi orice altă formă organizată pentru realizarea actualizării cunoştinţelor şi tehnicilor de exercitare a profesiei;c)pregătirea on-line;d)redactarea şi publicarea de note, articole, eseuri, studii pe probleme juridice;e)activităţi specifice în cercurile de studii organizate de barouri;f)activităţi organizate în cooperare cu instituţii de învăţământ sau instituţii de realizare a pregătirii profesionale în domenii conexe activităţii specifice profesiei de avocat.g)orice altă activitate recunoscută de organele profesiei.

Art. 303(1)Pregătirea continuă realizată de către avocaţi va fi evaluată în mod regulat.(2)Controlul respectării obligaţiilor de pregătire continuă (inclusiv consecinţele nerespectării acestor obligaţii) se va reflecta într-un sistem declarativ realizat de către avocaţi, apt a fi verificat. Controlul pregătirii profesionale continue este de competenţa Baroului şi se va realiza în cadrul normativ corespunzător exercitării profesiei la nivel naţional

conform hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.(3)Pe baza hotărârilor Congresului avocaţilor Consiliul U.N.B.R. va elabora un program anual privitor la evaluarea şi controlul pregătirii profesionale continue a avocaţilor care va ţine cont de conlucrarea dintre barouri pentru realizarea pregătirii profesionale continue în mod coerent şi unitar la nivel naţional. Organele profesiei de avocat vor certifica periodic pregătirea profesională continuă a fiecărui avocat.

CAPITOLUL VI: Asigurările sociale

Art. 304(1)Avocaţii înscrişi în barouri, care figurează în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi ajutoare sociale fac parte de drept din sistemul propriu de asigurări sociale al avocaţilor şi sunt membri de drept ai Casei de Asigurări a Avocaţilor denumită în continuare C.A.A..(2)Avocaţii înscrişi în barou care nu figurează în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la prestaţiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în care si-au exercitat profesia, în condiţiile prevăzute de legea şi Statutul C.A.A..(3)Perioada în care un avocat este deputat sau senator este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A.. Indemnizaţia de parlamentar şi celelalte drepturi băneşti încasate, cumulate cu eventualele venituri din activitatea de avocat desfăşurată în perioada mandatului de parlamentar, se consideră venituri din profesie şi se iau în calcul atât la stabilirea cotelor de contribuţie, cât şi la stabilirea pensiei de către C.A.A..

Art. 305(1)C.A.A. este organizată şi funcţionează în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. C.A.A. este instituţie

autonoma de interes public, are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.(2)C.A.A. va înfiinţa filiale organizate pe lângă barouri, cu avizul Consiliului U.N.B.R.(3)Filialele C.A.A., constituite în condiţiile prevăzute de lege, au personalitate juridica de interes public, buget şi patrimoniu propriu.

Art. 306C.A.A. stabileşte şi acordă membrilor săi, în condiţiile legii sale de organizare şi ale Statutului C.A.A., pensii şi ajutoare sociale.

Art. 307(1)Fondurile C.A.A. se constituie în condiţiile statutului acesteia.(2)Pensiile şi ajutoarele sociale vor avea ca bază de calcul exclusiv stagiile de cotizare şi cuantumul contribuţiilor achitate de avocatul asigurat, fiind interzisă aplicarea altor criterii de calcul.

Art. 308(1)Plata contribuţiei lunare pentru constituirea fondurilor C.A.A. se va efectua prin transfer în contul bancar al filialei în care avocatul este înscris sau la casieria acesteia până la data de 15 ale lunii următoare celei pentru care se face plata.(2)În cazul achitării contribuţiei prin ordin de plată, plata se consideră făcută la data debitării contului bancar al plătitorului. În cazul în care data de 15 a lunii este o zi nelucrătoare, plata contribuţiei se socoteşte făcută în termen dacă este făcută în ziua lucrătoare imediat următoare datei de 15.(3)Depăşirea cu cel mult 5 zile a termenului de plată prevăzut la alineatul precedent atrage obligaţia de plată a majorărilor de întârziere în favoarea C.A.A..La achitarea contribuţiei avocatul este obligat să ateste, în scris şi sub semnătură veniturile realizate din onorarii în luna pentru care se efectuează plata şi pentru care plăteşte cota de

contribuţie în condiţiile prevăzute de Statutul C.A.A.. Statutul C.A.A. va prevedea forma şi modalitatea în care se face şi se înregistrează declaraţia.(4)Avocatul care plăteşte cota maximă de contribuţie nu are obligaţia de a declara valoarea veniturilor suplimentare cotei plătite.

Art. 309(1)Neplata contribuţiilor lunare în cuantumul şi la termenele stabilite atrage aplicarea măsurii prevăzute la art. 27 lit. c) din Lege.(2)Filiala va notifica în prealabil avocatul debitor şi va sesiza baroul în cazurile în care întârzierea plăţii este mai mare de 3 luni. La sesizare se va ataşa dovada notificării.(3)Respectarea procedurii prealabile de notificare prevăzute la alineatul precedent nu este necesară dacă avocatul nu a dat declaraţia privind veniturile realizate pe o perioadă mai mare de 6 luni şi nici nu a plătit cotele de contribuţie la C.A.A..(4)Încălcarea repetata a obligaţiilor prevăzute la art. 76 alin.(2) din Lege constituie abatere disciplinară gravă.

Art. 310La cererea filialei avocatul este obligat să informeze în scris asupra îndeplinirii obligaţiei de a contribui la constituirea fondurilor sistemului asigurărilor sociale privind avocaţii, să indice criteriile în raport cu care a achitat contribuţia şi să prezinte dovezile de plată a acesteia, în cazurile în care din evidenţele filialei nu rezultă datele prevăzute în prezentul articol.

Art. 311(1)Consiliul de administraţie al C.A.A. şi consiliile barourilor vor coordona activitatea filialelor în vederea aplicării unitare a legii.(2)Între filială, C.A.A. şi barouri se stabileşte prin Statutul C.A.A. modul de comunicare a informaţiilor şi de coordonare a activităţii filialelor.

(3)Adunarea generală a filialei se întruneşte anual, la aceeaşi data cu adunarea generala ordinara a baroului sau ori de cate ori este nevoie.(4)Proiectul de buget al filialei va fi adoptat de adunarea generala după obţinerea avizului consiliului baroului şi va fi comunicat C.A.A. spre aprobare.(5)Hotărârile consiliului de administraţie al filialei se comunica C.A.A. şi consiliului baroului.(6)Consiliul baroului poate convoca în şedinţă comuna consiliul de administraţie al filialei.

Art. 312(1)Consiliul de administraţie al filialei va face propuneri Consiliului de administraţie al C.A.A. pentru aprobarea statului de funcţiuni, după obţinerea avizului consiliului baroului.(2)După obţinerea avizului baroului şi cu aprobarea Consiliului de administraţie al C.A.A., poate fi angajat un director executiv al filialei.(3)Consiliul de administraţie al filialei îndeplineşte atribuţiile stabilite prin lege, statutul şi regulamentul de organizare şi funcţionare al C.A.A. şi pune în aplicare hotărârile Consiliului de administraţie al C.A.A., Congresului avocaţilor, Consiliului U.N.B.R. şi ale consiliului baroului.(4)În caz de abatere gravă şi evidentă ori de nereguli financiare, Consiliul de administraţie al C.A.A., din oficiu sau la cererea consiliului baroului, poate suspenda consiliul de administraţie al filialei. În acest caz Consiliul de administraţie al C.A.A. va numi o conducere interimară cu avizul consultativ al consiliului baroului, până la organizarea unor noi alegeri, respectiv până la data primei adunări generale ordinare sau extraordinare a filialei.

Art. 313(1)Consiliul U.N.B.R. va coordona activitatea Consiliului de administraţie al C.A.A. în vederea aplicării legii şi a Statutului C.A.A..(2)Pentru cheltuielile cu caracter de investiţii din disponibilităţile băneşti ale fondului centralizat al sistemului

C.A.A. sau ale filialelor, se va întocmi programul anual de investiţii, care va fi aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în ultima şedinţă a fiecărui an pentru anul următor. La întocmirea programului anual de investiţii înscris în bugetul anului următor, Consiliul de administraţie al C.A.A. va avea în vedere evoluţiile preliminate ale bugetului sistemului C.A.A., centralizate la nivelul primelor trei trimestre ale anului în curs.(3)În intervalul dintre Congresele avocaţilor, în caz de abatere grava şi evidentă ori de nereguli financiare, Consiliul U.N.B.R., din oficiu sau la cererea a o treime dintre membrii Consiliului U.N.B.R., va putea suspenda Consiliul de administraţie al C.A.A. în acest caz, Consiliul U.N.B.R. va numi o conducere interimara, pana la proximul Congres.

Art. 314(1)Toate hotărârile şi deciziile Consiliului de administraţie al C.A.A. intră în vigoare şi vor fi puse în aplicare în trei zile de la comunicarea acestora făcută către membrii C.A.A., inclusiv prin internet.(2)În mod corespunzător dispoziţiile alineatului de mai sus se aplică cu privire la hotărârile şi deciziile consiliilor de administraţie ale filialelor.

CAPITOLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 315

(1)În aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Lege, consiliul baroului are dreptul de a şi încasa taxe pentru:a)înscrierea în barou a avocaţilor primiţi în profesie, cu examen sau scutire de examen;b)înscrierea la examenul de intrare în profesie;c)înscrierea la examenul de definitivat;d)reînscrierea în Tabloul avocaţilor a avocatului exclus pentru neplata contribuţiilor profesionale;

e)reînscrierea în Tabloul avocaţilor a avocatului incompatibil;f)transferul avocatului dintr-un barou în altul, taxă ce va fi percepută de baroul la care avocatul se transferă,g)înfiinţarea pe raza baroului a unui sediu secundar sau a unui birou;h)înscrierea în Tabloul special a avocatului străin;i)activităţi de secretariat şi jurisdicţie profesională.(2)Limitele maxime şi scutirile de la taxele prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a Consiliului U.N.B.R.

Art. 316Comisia Permanentă a U.N.B.R. are dreptul de a stabili şi încasa taxe pentru:a)înscrierea candidaţilor la examenul de primire în profesie;b)înscrierea candidaţilor la examenul de definitivare în profesie;c)înscrierea la examenul de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba română a avocaţilor străini;d)acordarea de avize conforme, în condiţiile legii;e)activităţi de secretariat şi de jurisdicţie profesională.

Art. 317Formele noi de asociere pentru exercitarea profesiei de avocat (societăţile civile profesionale cu răspundere limitată), reglementate prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, se pot organiza şi funcţiona numai după intrarea în vigoare a prezentului statut.

Art. 318Organele de conducere ale U.A.R. legal alese la data adoptării Legii nr.255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, îşi vor îndeplini în continuare atribuţiile potrivit Legii şi statutului, ca organe de conducere ale U.N.B.R., pe întreaga durată a mandatului pentru care au fost alese.

Art. 319Avocaţii care se află în perioada de stagiu la data intrării în vigoare a prezentului statut şi pentru care s-au acordat reduceri ale duratei de stagiu pentru înscrierea la examenul de definitivare în profesie, până la publicarea Legii nr. 255/23.06.2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995, beneficiază de drepturile acordate. Avocaţii care urmează cursurile I.N.P.P.A. vor respecta contractele de formare profesională încheiate cu I.N.P.P.A., iar după promovarea examenului de absolvire dobândesc calitatea de avocat definitiv.

Art. 320(1)Denumirile formelor de exercitare a profesiei în vigoare la data adoptării Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat se păstrează. În caz de schimbare a formei de exercitare a profesiei de avocat, dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Lege, precum şi cele corespunzătoare din prezentul statut devin aplicabile.(2)Dispoziţiile alineatului 1 se aplică în mod corespunzător şi în cazul folosirii firmei, ştampilei, parafei, antetului şi a oricăror elemente de identificare a formelor de exercitare a profesiei.

Art. 321Anexele nr. I - XXX fac parte integrantă din prezentul statut.

Art. 322Prezentul statut a fost adoptat în şedinţa Consiliului U.N.B.R. din 25 septembrie 2004 şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 323La data publicării prezentului statut în Monitorul Oficial al României, Partea I, îşi încetează aplicabilitatea Statutul

profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 31 mai 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC

Sediul materiei:

- Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;- Statutul din 29 iulie 2004 al profesiei de consilier juridic adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din României din data de 6 martie 2004.

Scurt istoric al profesiei

Cadrul juridic al reprezentării persoanelor juridice a fost statornicit, timp de aproape cinci decenii, în Decretul nr. 143/1955.

Consilierii juridici îşi desfăşurau activitatea în cadrul oficiilor juridice, organizate la nivelul ministerelor, organelor

centrale ale administraţiei publice, autorităţilor locale ale administraţiei, întreprinderilor şi organizaţiilor economice cu mai mult de 300 de angajaţi, la nivelul organizaţiilor centrale şi locale ale cooperaţiei. La celelalte unităţi, organizarea oficiilor juridice era facultativă fiind determinată de volumul mare de litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti .

În cadrul oficiilor juridice existau următoarele grade profesionale: jurisconsult, jurisconsult principal, consilier juridic, consilier juridic principal şi consilier juridic şef.

Consilierii juridici din cadrul oficiilor juridice nu au beneficiat în trecut de un statut similar cu cel al avocaţilor, judecătorilor, procurorilor sau notarilor. Accesul la carieră era totuşi supus unor criterii minimale de ordin profesional şi de stagiu.

Odată cu trecerea la economia de piaţa, noile relaţii economico-sociale constituite în jurul acestor valori au derminat şi modificari ale vechii reglementări a profesiei, Acest act normativ a constituit o reglementare care, în perioada ulterioară Revoluţiei din decembrie 1989, nu a mai corespuns realităţilor social-economice din ţara noastră şi astfel recent, a fost adoptată o nouă reglementare privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic: Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Trebuie precizat că şi alte ţări europene au cunoscut instituţii similare cum ar fi Italia, unde funcţionează instituţia ”Wocatura dello Stato", cu misiunea de a apăra interesele patrimoniale ale statului sau Spania, unde apărarea intereselor statului şi a organismelor autonome, precum şi a celorlalte organe constituţionale, pentru care nu există un regim special propriu, se realizează prin intermediul avocaţilor statului, care sunt integraţi în Serviciul Juridic al Statului. În Venezuela un asemenea organ, denumit Procuradoria General de la Republica, asistă, apără şi reprezintă judiciar şi extrajudiciar interesele patrimoniale ale Republicii, iar în Franţa, ţară cu care

avem multiple similitudini juridice, este reglementată distinct profesia consilierilor juridici

Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor statutului.

Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intere-selor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformi-tate cu Constituţia şi legile ţării.

Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care încadrează consilieri juridici debutanţi, benefici-ază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege.

I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic

a) principiul legalităţii; b) principiul libertăţii; c) principiul independentei; d) principiul autonomiei şi descentralizării; e) principiul păstrării secretului profesional.

II. Dobândirea calităţii de consilier juridic

II.1. Condiţii privind dobândirea calităţii de consilier juridic

II.2. Dobândirea calităţii de consilier juridic

II.3. Dovedirea calităţii de consilier juridic

II.4. Stagiul profesional

II.5. Definitivarea în profesie

III. Încetarea calităţii de consilier juridic

Încetarea exercitării profesiei de consilier juridic are loc în următoarele situaţii:a)prin renunţare scrisă la exercitarea profesiei;b)prin deces;c)dacă împotriva consilierului juridic s-a luat măsura excluderii din profesie.

În toate situaţiile de încetare a exercitării profesiei de consilier juridic, acesta nu va mai putea folosi legitimaţia de consilier juridic, insigna, ştampilele şi roba.

IV. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic

Exercitarea profesiei de consilier juridic se suspendă în următoarele situaţii:a)în caz de incompatibilitate;b)pe perioada de interdicţie de a exercita activităţile profesionale, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;c)în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 3 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor integrală;d)în condiţiile în care consilierul juridic îndeplineşte alte funcţii juridice "sau profesii salarizate.

V. Transferul consilierului juridic

VI. Activitatea consilierilor juridici

VII. Drepturile consilierilor juridici

VIII. Îndatoririle consilierului juridic

IX. Protecţia profesiei de consilier juridic

X. Forme de execitare a profesiei

În scopul asigurării, garantării şi protejării dreptului neîngrădit la muncă, consilierul juridic îşi poate exercita profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege şi de statutul profesiei, cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea şi incompatibilitatea în exercitarea acesteia

Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii.

Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.

Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.

Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice.

Consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.Situaţii speciale cumulative. Societatea profesională

Tabloul anual

Evidenţele activităţii consilierului juridic

XI. Răspundere consilierilor juridici

XII. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei profesionale a consilierilor juridici

XII.1. Colegiului Consilierilor Juridici

XII.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România

Organele de conducere ale U.C.C.J.R. sunt:a)Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România;b)Consiliul U.C.C.J.R.;c)biroul executiv;d)preşedintele;e)prim-vicepreşedintele;f)vicepreşedinţii.

În structura centrală a U.C.C.J.R. funcţionează:a)secretarul general;b)Comisia centrală de cenzori;c)Comisia centrală de disciplină;d)Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic;e)aparatul tehnic administrativ.

1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic;

2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează

11 Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs. .

activitatea consilierului juridic;3. Condiţiile dobândirii calităţii de consilier juridic;4. Incompatibilităţi, limite, interdictii ale profesiei de

consilier juridic;5. Drepturile consilierilor juridici;6. Îndatoririle consilierilor juridici;7. Stagiul profesional al consilierilor juridici;8. Definitivara în profesia de consilier juridic;9. Încetarea şi suspendarea exercitării profesiei de

consilier juridic;10. Protecţia profesiei de consilier juridic;11. Formele de exercitare a profesiei de consilier juridic;12. Evidenţele activităţii consilierului juridic.

Lege nr. 514 din 28/11/2003

privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic

Art. 1. - Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării. Art. 2. - Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii. Art. 3. - (1) Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia. (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat. Art. 4. - Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

Art. 5. - Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice. Art. 6. - Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă. Art. 7. - Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.

CAPITOLUL II Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic

Art. 8. - Poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este cetăţean român şi are domiciliul în România; b) are exerciţiul drepturilor civile şi politice; c) este licenţiat al unei facultăţi de drept; d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiţie se dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii; e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege. Art. 81. - (1) Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European poate exercita profesia de consilier juridic în România, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea prevăzută la art. 8 lit. a). (2) Persoana prevăzută la alin. (1), care a dobândit calificarea de consilier juridic în statul membru de origine sau de provenienţă, poate solicita oricând recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de consilier juridic şi a practicării acesteia în România. (3) În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc. (4) Ministerul Justiţiei va stabili conţinutul şi modul de desfăşurare a examenului sau a stagiului prevăzut la alin. (3). (5) Persoana prevăzută la alin. (1), care exercită profesia de consilier juridic în România, poate desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi consilierul juridic român. (6) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare. __________ Articolul a fost introdus prin art. unic din Legea nr. 246/2006.

Art. 9. - Este nedemn de a fi consilier juridic: a) cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic; b) cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă; c) cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege. Art. 10. - Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu: a) calitatea de avocat; b) activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri; c) orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate; d) funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară; e) activitatea publicistică salarizată; f) alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese, în condiţiile legii. Art. 11. - Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu: a) activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi publicistică nesalarizată; b) funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese; c) participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice. Art. 12. - (1) La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar. (2) Condiţiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea şi celelalte condiţii din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat şi statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător. (3) De asemenea, în ceea ce priveşte definitivarea în funcţia de consilier juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. (4) Drepturile şi obligaţiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevăzute în actul de numire sau în contractul de muncă, inclusiv toate celelalte drepturi ale funcţiei, pe perioada stagiului. Art. 13. - (1) Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale. (2) Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii jurisdicţionale.

Art. 14. - Consilierul juridic este obligat ca, în concluziile orale sau scrise, să susţină cu demnitate şi competenţă drepturile şi interesele legitime ale autorităţii sau persoanei juridice pe care o reprezintă şi să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi statutul acestei profesii. Art. 15. - Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta, potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află. Art. 16. - Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale privitoare la interesele contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridică ce o reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi confidenţialitatea activităţii sale, în condiţiile legii. Art. 17. - Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit legii şi reglementărilor specifice ale domeniului activităţii persoanei juridice în slujba căreia se află. Art. 18. - Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care încadrează consilieri juridici debutanţi, beneficiază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege. Art. 19. - Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi locale sunt obligaţi să acorde consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere, consiliilor comunale şi primăriilor, iar reprezentarea acestora se poate face pe baza delegaţiei emise de primar.

CAPITOLUL III Organizarea şi protecţia profesiei de consilier juridic

Art. 20. - (1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile. (2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege. (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice. Art. 21. - Asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţii similare evidenţei barourilor de avocaţi. Art. 22. - (1) Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află. (2) Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află consilierul juridic.

(3) Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia profesională. Art. 23. - În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în condiţiile prevăzute de legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 24. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, instituţiile şi toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au numiţi sau angajaţi în slujba lor. Art. 25. - (1) Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, asociaţiile profesionale existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea. Art. 26. - Evidenţele consilierilor juridici şi actualizarea permanentă a acestora se vor realiza de către asociaţiile profesionale la sfârşitul fiecărui an şi se vor comunica prefecturii, consiliului judeţean, instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi baroului din judeţul respectiv. Art. 27. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 aprilie 1955, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE

Ca şi profesia de avocat, instituţia notariatului în forma sa primară de desfăşurare este cunoscută încă din perioada sclavagismului, când patricienii îi folosau pe sclavii stiutori de carte să consemnezen elementele esenţiale ale tranzacţilor pe care le încheiau, actul scris de sclav şi aprobat de părţi constituind o dovada in eventualitatea neexecutării obligaţiilor.

De la notele scrise de sclavi, care cu timpul s-a specializat se pare că provine si denumirea folosită astăzi de notar.

În epoca feudală notariatul se dezvoltă in cadrul bisericii pentru a deveni mai târziu un organ la statului.

În Principatele Române legalizarea înscrisurilor se realiza de Cancelaria domnească pentru ca abia in anul 1886 să se creeze cadrul normativ al autentificării actelor. Astfel instanţele judecătoreşti au fost acelea investite cu autentificarea actelor, în timp ce avocaţii asigurau redactarea lor.

Prin decretul nr. 79/1950 a fost înfiinţat Notariatul de stat care a reglementat apropae jumătate de secol activitatea notarială din România.

În prezent noile dispoziţii asigură persoanelor fizice şi juridice prin activitatea notarială constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale.

Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.

Sediul materiei îl constituie:- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale cu modificările şi completările ulterioare;-Ordonanţa nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora Părţi din acest act au fost abrogate prin Legea nr. 3/1997. ordonaţa a suferit nenumărate completări şi modificări cele mai rcente fiind aduse prin Legea nr. 267/2003, Legea nr. 370/2005 şi Ordonanţa nr. 61/2006; - Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.- Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, cu modificările şi completările ulterioare

I. Competenţa emiterii actelor notariale

I.1. Competenţa materială de emiterii actelor cu valoare notatarială aparţine:

notarilor publici; misiunilor diplomatice;

oficiilor consulare ale României; altor instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute

de lege ( secretari consilii locale etc)..

I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici

Competenţa teritorială a notarului public se întinde în întreaga circumscripţie a judecătoriei în care îşi are sediul biroul său, cu excepţia municipiului Bucureşti unde toţi notarii care au sediul profesional în municipiul Bucureşti au plenitudine de competenţă.

Numărul notarilor publici şi al birourilor notariale din localităţile aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se stabilesc prin ordin al Ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în funcţie de cerinţele locale rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul solicitărilor publicului. Ministrul justiţiei va proceda la actualizarea numărului notarilor publici şi al birourilor notariale în fiecare an, de regulă în primul trimestru al anului în curs.

II. Organizarea activităţii notarilor publici

II.1. Dobândirea calităţii de notar public

Notar public poate fi orice persoană care îndeplineşte anumite condiţii.

Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor legale.

Exercitarea profesiei de notar public este

incompatibilă cu:a)desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:- activităţii didactice universitare;- activităţii literare şi publicistice;- calităţii de deputat sau senator, ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;b)desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;c)calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.

II.2. Notarul stagiarII.3. Examenul de notar public

Uniunea Naţională a Notarilor Publici organizează anual examenul de notar public pentru notarii stagiari care au împlinit efectiv 2 ani de activitate.

II.4. Încetarea calităţii de notar public

II.5. Suspendarea calităţii de notar public

II.6. Organizarea profesiei notarilor publici

II.6.1. Organizarea profesiei .

II.6.2. Camera Notarilor Publici

II.6.3. Uniunea Naţională a Notarilor Publici

III. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici

III.1. Drepturile notarilor publici

III.2. Îndatoririle notarilor publici

IV. Răspunderile notarilor publici

IV.1. Răspunderea civilă IV.2. Alte forme de răspundere

IV.3. Controlul activităţii notariale

IV.3.1. Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc

IV.3.2. Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ

IV.4. Arhiva şi evidenţa activităţii

1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale.2. Competenţa teritorială a notarilor publici. 3. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor

consulare.4. Dobândirea calităţii de notar public.5. Încetarea calităţii de notar public .

6. Activitatea notarului public.7. Drepturile notarilor publici.8. Îndatoririle notarilor publici.9. Răspunderea juridică a notarului public.

Lege nr. 36 (r1) din 12/05/1995Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 732 din

a notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995

Art. 1. - Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. Art. 2. - Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi. Art. 3. - Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. Art. 4. - Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Art. 5. - Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. Art. 6. - (1) Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5, care desfăşoară activitate notarială, au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

(2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. (3) Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act. (4) Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului. Art. 7. - Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

CAPITOLUL II Competenţa notarilor publici

Art. 8. - Notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale: a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor; b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat; c) procedura succesorală notarială; d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor; f) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi; g) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi; h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor; i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; j) efectuarea şi legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit; l) orice alte operaţiuni prevăzute de lege. Art. 9. - Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial. Art. 10. - În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare: a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu; b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;

c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata; d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui birou se află originalul acestora. Art. 11. - (1) Conflictele de competenţă între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate. Hotărârea judecătoriei este definitivă. (2) Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul de notar public cel din urmă sesizat. Art. 12. - (1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor, următoarele acte notariale: a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată. (2) Actele prevăzute la alin. (1), în cazul în care depunerea lor este necesară la unele instituţii sau operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea. Art. 13. - (1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale. (2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale: a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii; b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii; c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor; d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi; e) certificarea unor fapte; f) legalizarea de copii de pe înscrisuri; g) efectuarea şi legalizarea traducerilor; h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi; i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.

(4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.

CAPITOLUL III Organizarea activităţii notarilor publici

SECŢIUNEA 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici

Art. 14. - (1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. (2) Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul la birou notarial individual. (3) Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducători, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii notariale. (4) Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei. Art. 15. - (1) În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. (2) Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public. (3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Art. 16. - Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile; b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucură de o bună reputaţie; e) cunoaşte limba română; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;

g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Art. 17. - Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arătate la art. 16. Art. 18. - (1) Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de semnătură. (2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen. (3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage revocarea numirii notarului public. Art. 19. - (1) După îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 18, notarul public va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora. (2) Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a notarului public. (4) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă şi onoare. Art. 20. - Poate fi notar stagiar cel care: a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 lit. a)-f); b) este angajat într-un birou de notar public; c) se află în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar public. Art. 21. - (1) Notarul public poate delega pe notarul stagiar să îndeplinească următoarele atribuţii: a) efectuarea lucrărilor de secretariat; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; c) legalizarea semnăturii traducătorului; d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părţi; e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic. (2) Condiţiile de încheiere a contractului de muncă şi formarea profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Art. 22. - Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici,

reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregătire şi cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. Art. 23. - (1) Calitatea de notar public încetează: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul văditei sale incapacităţi profesionale, constatată în urma unor inspecţii repetate; f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) şi f). (2) Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei. Art. 24. - Exerciţiul funcţiei de notar public se suspendă: a) în caz de incompatibilitate; b) în situaţiile prevăzute la art. 42 lit. c) şi art. 43 din prezenta lege; c) în caz de neachitare a obligaţiilor băneşti profesionale, după 6 luni de la scadenţa acestora, până la achitarea debitului; d) în caz de incapacitate temporară de muncă. Art. 25. - (1) Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. (2) Încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea condiţiei prevăzute în alineatul precedent.

SECŢIUNEA a 2-a Camera Notarilor Publici

Art. 26. - (1) În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează câte o Cameră a Notarilor Publici, cu personalitate juridică. (2) Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia Curţii de apel. (3) Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.

(4) Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al cărei cuantum se va stabili de adunarea generală. (5) Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia Camerei. (6) Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuţii: a) rezolvă plângerile părţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare şi aducându-le la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată, un notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportă din veniturile biroului notarului public la care este delegat; c) informează Uniunea Naţională a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie propuse de uniune pentru numirea lor în funcţia de notar public de către ministrul justiţiei; d) reprezintă, camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel; e) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a notarilor publici; f) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi; g) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigură difuzarea acestuia; h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.

SECŢIUNEA a 3-a Uniunea Naţională a Notarilor Publici

Art. 27. - Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţională a Notarilor Publici, organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu. Art. 28. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul uniunii. (2) Consiliul uniunii are următoarele atribuţii: a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calităţii de notar public; b) propune ministrului justiţiei numărul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de desfăşurare a examenelor de notari publici;

c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici; d) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţională a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia; e) reprezintă Uniunea Naţională a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional; f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament. Art. 29. - În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casă de asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici. Art. 30. - (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se înfiinţează, se organizează şi funcţionează Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. (2) Institutul Notarial Român asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea notarilor stagiari, precum şi pregătirea profesională continuă a notarilor publici şi a altor specialişti licenţiaţi în drept, având dreptul de a elibera diplome recunoscute de instituţiile abilitate. (3) Institutul Notarial Român are ştampilă şi siglă proprii şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi. (4) Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi modalităţile de formare profesională continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari se vor aproba prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Art. 31. - La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se înfiinţează Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale. Organizarea şi funcţionarea acestui registru, precum şi procedura de înscriere şi consultare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

CAPITOLUL IV Drepturile şi îndatoririle notarilor publici

SECŢIUNEA 1 Drepturile notarilor publici

Art. 32. - Notarii publici îşi exercită personal profesiunea şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor. Art. 33. - Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c). Art. 34. - Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.

Art. 35. - Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii. Art. 36. - Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu: a) desfăşurarea unei activităţi salarizate sau de executor judecătoresc, avocat ori consilier juridic, cu excepţia: - activităţii didactice universitare; - activităţii literare şi publicistice; - calităţii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului; - calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaborează; b) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.

SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici

Art. 37. - Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie. Art. 38. - (1) Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea biroului său, în condiţiile legii. (2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii. Art. 39. - (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu. (2) Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop. Art. 40. - Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri: a) întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor; b) lipsă nejustificată de la birou; c) nerespectarea secretului profesional;

d) comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale. Art. 41. - (1) Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină. (2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director. (3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. (4) Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora. (5) Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare. (6) Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz. (7) Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei. (8) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament. Art. 42. - Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: a) observaţie scrisă; b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu; c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni; d) excluderea din profesie. Art. 43. - (1) În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din funcţie până la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii. (2) Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi ea se referă la infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. f) din lege, cu acea dată ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat. (3) Sigiliul, registrele şi lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la, Camera Notarilor Publici, sub luare de dovadă.

CAPITOLUL V Procedura actelor notariale

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune

Art. 44. - (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. (2) Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor. (3) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege. (4) Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii. (5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale. Art. 45. - (1) Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor. (2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată. Art. 46. - (1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. (2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară. (3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus. (4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară. (5) Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile arătate la art. 6. Art. 47. - Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale. Art. 48. - (1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.

(2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducătorii autorizaţi. (3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română. (4) La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar. (5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină. Art. 49. - (1) Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzător. (2) Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului. (3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate. Art. 50. - Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde: a) sediul biroului notarial; b) denumirea încheierii şi numărul acesteia; c) data îndeplinirii actului notarial; d) numele şi prenumele notarului public; e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc; f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri; g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act; h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;

i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora; j) semnătura notarului public; k) sigiliul biroului notarului public. Art. 51. - (1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin: a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia posesorului; b) atestarea avocatului care asistă partea; c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi conform lit. a). (2) Nu poate fi martor de identitate cel care: a) nu a împlinit 18 ani; b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar; c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identităţii. Art. 52. - (1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenţia că actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie şi termenul de exercitare. (2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive: a) solicitarea lucrărilor în afara orelor de lucru, cu excepţiile prevăzute la art. 49 alin. (3); b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompletă; c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit; d) imposibilitatea identificării părţilor sau lipsa lor de discernământ. Art. 53. - Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 50 lit. c), f), j) şi k) se sancţionează cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului. Art. 54. - Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului. Art. 55. - (1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.

(2) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă. (3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz. Art. 56. - (1) La cererea părţii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau, după caz, pe succesorii acestora. (2) În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar. (3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul. Art. 57. - Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă: a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor; b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială. Art. 58. - (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe. (2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României. (3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenţii.

SECŢIUNEA a 2-a Autentificarea actelor

Art. 59. - (1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor. (2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în

Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare. (3) În vederea aplicării alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea şi modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al revocărilor procurilor autentice. Art. 60. - Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului. Art. 61. - (1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. (2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi. Art. 62. - (1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit". (2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret. (3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare. Art. 63. - În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură. Art. 64. - Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art. 51 să fie prezenţi şi la semnarea actului. Art. 65. - (1) Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martoriiasistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi. (2) Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic. Art. 66. - Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, pe lângă datele prevăzute la art. 50, şi următoarele menţiuni: a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor; b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să-l semneze.

Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta; c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic; d) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic prezentul înscris". Art. 67. - Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public. Art. 68. - (1) În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 52 alin. (1). (2) Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, şi va menţiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.

SECŢIUNEA a 3-a Procedura succesorală

Art. 69. - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii. (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorială, iar dacă constată că succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizează, fără să mai citeze părţile, trimiţând cauza notarului public competent. (3) În cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului. Art. 70. - (1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral. (2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public. Art. 71. - (1) În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.

(2) Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi. Art. 72. - (1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. (2) Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu-şi exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1103 din Codul civil, va fi prezumat că renunţă la moştenire. (3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament. (4) În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile. (5) În cazul moştenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal şi autoritatea tutelară. Art. 73. - (1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. (2) În cazul existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui materială şi se întocmeşte un proces-verbal. (3) Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. (4) Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special. Art. 74. - (1) Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege. (2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor. Art. 75. - (1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri: a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea; b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor. (2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească. (4) În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor financiare. (5) La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui. Art. 76. - În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenţa martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei. Art. 77. - Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza ca fără obiect. Art. 78. - (1) În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale. (2) Încheierea finală va cuprinde, pe lângă menţiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei. (3) Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărţeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege. Art. 79. - (1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune. (2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii,

notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament. (3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege. Art. 80. - (1) Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. (2) Un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor. (3) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calităţi. (4) După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă. Art. 81. - În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor. Art. 82. - În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Art. 83. - (1) După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege. (2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar. Art. 84. - Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. Art. 85. - (1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. (2) În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.

SECŢIUNEA a 4-a Alte proceduri notariale

A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor Art. 86. - (1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului. (2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. (3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului. (4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua); b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană; c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului. (5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public. (6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare. B. Dare de dată certă înscrisurilor Art. 87. - (1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte. (2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora; b) starea în care se află înscrisul. C. Certificarea unor fapte Art. 88. - (1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal: a) faptul că o persoană se află în viaţă; b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc; c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea; d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia. (2) În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.

Art. 89. - (1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale şi hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societăţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către preşedintele adunării generale sau de către toţi participanţii. (2) La cererea preşedintelui sau a unei părţi dintre participanţii la adunarea generală, notarul public poate stabili identitatea participanţilor. D. Legalizarea copiilor după înscrisuri Art. 90. - (1) Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi, după confruntarea copiei cu originalul. (2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat; b) starea în care se află înscrisul; c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea. (3) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens. (4) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată şi de expert. (5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifică un drept sau un interes legitim. E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor Art. 91. - (1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public. (2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea. F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente Art. 92. - La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora; b) identificarea înscrisurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop; c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile; d) termenul de păstrare. G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin

Art. 93. - Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale. H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale Art. 94. - (1) La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părţile sau, după caz, pe succesorii acestora. (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar. (3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original. (4) Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora. I. Reconstituirea actelor originale Art. 95. - (1) În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai există niciun exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul părţilor, la reconstituirea acelui act. (2) Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. (3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente.

CAPITOLUL VI Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenţa activităţii

SECŢIUNEA 1 Controlul activităţii notariale

Art. 96. - (1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 97. (2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi. Art. 97. - (1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. (2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.

(3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei. (4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. (5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă. Art. 98. - (1) Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere şi va avea în vedere: a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici; b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici. (2) Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b), în circumscripţia sa. (3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.

SECŢIUNEA a 2-a Arhiva şi evidenţa activităţii

Art. 99. - Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii. Art. 100. - (1) Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii. (2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii notariale. (3) Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.

CAPITOLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 101. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă. Art. 102. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici*). ___________ Art. 103. - Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia**). ___________

**) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 104. - (1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 102 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, toate lucrările, evidenţele, registrele de transcripţiuni-inscripţiuni, mapele de amanet, precum şi cărţile funciare vor trece în competenţa judecătoriilor în circumscripţia cărora se află notariatele de stat. (2) Pe aceeaşi dată denumirile de "notariat de stat" "notar de stat" "secretariat" sau "secretar", prevăzute în reglementările în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecătorie", "judecător", "grefă" sau "grefier", după caz. (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. (1), judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat. Art. 105. - Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 106. - Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionării corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin închiriere, fără licitaţie. Art. 107. - (1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat. (2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiţiei, în sistemul său, în condiţiile legii. Art. 108. - (1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activităţii de către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege. (2) Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda judecătoriilor în a căror circumscripţie teritorială se află. (3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activităţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. Art. 109. - Competenţa teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului. Art. 110. - (1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localităţile din aceeaşi circumscripţie teritorială în care nu au luat fiinţă birouri de notari publici.

(2) Sediile secundare îşi vor înceta activitatea odată cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public. (3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 18 alin. (1). Art. 111. - Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi, după caz, "notar public". Art. 112. - La expirarea termenului prevăzut la art. 105, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea art. 16 lit. a) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 care nu se regăsesc în forma republicată a Legii nr. 36/1995 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator: "Art. II. - Concursul de admitere în profesia de notar aflat în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămâne supus dispoziţiilor în vigoare la data anunţării acestuia."

CAPITOLUL V

ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecăto-reşti, care, însă îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor.

Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public. Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.

Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime

ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei. Sediul materiei:- Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000 privind executorii judecătoreşti cu modificările şi completările ulterioare;- Regulament din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti modificat şi completat.

I. Competenţa executorilor judecătoreşti

I.1. Atribuţiile executorul judecătoresc

Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:a)punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;b)notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;c)comunicarea actelor de procedură;d)recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;e)aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;f)constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;g)întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;h)întocmirea protestului de neplată a cambiilor, a biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;i)orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.

I.2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti

I.3. Recuzarea executorilor judecătoreşti

I.4. Conflictele de competenţă

II.2. Executorii judecătoreşti stagiari

II.3. Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc

II.4. Organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate

II.5. Organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoa-nele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică

II.6. Numirea executorului judecătoresc

II.7. Înregistrarea executorilor judecătoreşti

II.8. Încetarea calităţii de executor judecătoresc

II.9. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc

III. Organizarea executorilor judecătoreşti

III.1. Executorii judecătoreşti îşi exercită activitatea în cadrul unor birouri, individual sau prin asociere în baza unui contract de societate civilă.

III.2. Organele reprezentative

III.2.1. Camera executorilor judecătoreşti

III.2.2. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt:

Congresul Consiliul Preşedintele.

IV. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc

IV.1. Drepturile executorilor judecătoreşti

IV.2. Îndatoririle executorilor judecătoreşti

V. Răspunderea executorului judecătoresc

Răspunderea civilă a executorului judecătoresc

Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc

Controlul profesional

1. Atribuţiile executorul judecătoresc;2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti;3. Recuzarea executorilor judecătoreşti;

4. Condiţiile cerute de lege pentru dobândirea calităţii de executor judecătoresc;

5. Executorii judecătoreşti stagiari;6. Admiterea în profesia de executor judecătoresc ;7. Examenul de capacitate a executorilor judecătoreşti;8. Numirea executorului judecătoresc;9. Înregistrarea executorilor judecătoreşti;10. Încetarea calităţii de executor judecătoresc;11. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc;12. Drepturile executorilor judecătoreşti;13. Îndatoririle executorilor judecătoreşti;14. Răspunderea executorului judecătoresc.

Lege nr. 188 (r1) din 01/11/2000

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 738 din 20/10/2011

privind executorii judecătoreştiTip

Art. 1. - (1) Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel. (2) Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor. Art. 2. - (1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public. (2) Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.

Art. 3. - (1) La cererea executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin alte bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au obligaţia să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite. (2) Executorul judecătoresc este obligat să păstreze secretul informaţiilor primite, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Art. 4. - Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei. Art. 5. - Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Art. 6. - Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II Competenţa executorilor judecătoreşti

Art. 7. - Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii: a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii; b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui. Art. 8. - Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel. Art. 9. - (1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea. (2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în

circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea. (3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate sau se află bunurile în privinţa cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri. (4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea. (5) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată. Art. 10. - (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă. (2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine. (3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite. Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac. (4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. (5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate. Art. 11. - (1) Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate. (2) Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc cel dintâi sesizat. (3) Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. (4) Instanţa se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere irevocabilă.

CAPITOLUL III Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti

SECŢIUNEA 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti

Art. 12. - (1) Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. (2) Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde dreptul la biroul individual. (3) Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal auxiliar corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului. Art. 13. - (1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte evidenţa birourilor de executori judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei de executor judecătoresc. (2) Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează anual de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în funcţie de cerinţele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul locuitorilor, în aşa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor judecătoresc. Numărul executorilor judecătoreşti din circumscripţia unei instanţe nu va fi mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea numărului executorilor judecătoreşti se va avea în vedere şi numărul executorilor judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat. Art. 14. - În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori judecătoreşti, a căror competenţă se întinde pe tot cuprinsul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află judecătoria. Art. 15. - Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română şi domiciliul în România; b) are capacitatea deplină de exerciţiu; c) este licenţiată în drept; d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie; e) cunoaşte limba română; f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a promovat examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică şi a promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau avocat, cu condiţia să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin. Art. 16. - (1) Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în circumscripţia unei judecătorii, în baza cererii celui interesat şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 15. (2) Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează anual de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul executorilor judecătoreşti se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.

Art. 17. - (1) În termen de 90 de zile de la numirea în funcţie, fiecare executor judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură personale. (2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen. (3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage de drept revocarea din funcţie a executorului judecătoresc. Art. 18. - (1) După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau a reprezentanţilor acestora. (2) Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi probitate, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc fără confesiune va depune jurământul fără formula religioasă, pe conştiinţă şi onoare. (4) La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două exemplare, semnate de persoanele menţionate la alin. (1) şi de cel interesat. Un exemplar al procesului-verbal se păstrează la grefa curţii de apel şi celălalt exemplar se înmânează executorului judecătoresc respectiv. (5) Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după depunerea jurământului. Art. 19. - Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care: a) îndeplineşte condiţiile cerute la art. 15 lit. a)-f); b) a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei; c) se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate; d) este angajat într-un birou de executor judecătoresc. Art. 20. - (1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. (2) Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Art. 21. - (1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc şi examenul de definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi cadre didactice din învăţământul superior de specialitate.

(2) Condiţiile de desfăşurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi*), aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 22. - (1) Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract individual de muncă cu executorul judecătoresc stagiar şi să asigure formarea profesională a acestuia. (2) Executorul judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar să îndeplinească atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e). (3) Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a contractului individual de muncă al executorului judecătoresc stagiar este în sarcina Camerei executorilor judecătoreşti şi se stabileşte prin Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti*). ___________ *) A se vedea Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010 pentru aprobarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările ulterioare.

Art. 23. - (1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei; f) în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale, exprimată şi prin anularea sau desfiinţarea irevocabilă de către instanţa de judecată a unui număr de executări silite reprezentând 10% din dosarele de executare instrumentate sau a unor acte de executare întocmite în cel mult 20% din dosarele de executare instrumentate într-un an calendaristic;

g) în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f); h) prin deces. (2) Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau din oficiu. Art. 24. - Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă: a) în situaţiile prevăzute la art. 49 lit. d) şi la art. 50 alin. (1); b) în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 42, precum şi în cazul interdicţiilor prevăzute de lege; c) în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora, până la achitarea lor integrală; d) în caz de incapacitate temporară de muncă; e) la cererea executorului judecătoresc, pentru motive întemeiate. Art. 25. - (1) În cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) şi c) suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. (2) În cazul prevăzut la art. 24 lit. d) executorul judecătoresc are obligaţia de a informa de îndată Camera executorilor judecătoreşti din care face parte, care va solicita ministrului justiţiei să ia act de această împrejurare. (3) În cazul prevăzut la art. 24 lit. e) suspendarea se aprobă de ministrul justiţiei, cu avizul Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. (4) Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o, dispoziţiile privind luarea măsurii fiind aplicabile în mod corespunzător.

SECŢIUNEA a 2-a Camera executorilor judecătoreşti

Art. 26. - (1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică. (2) Din Camera executorilor judecătoreşti fac parte toţi executorii judecătoreşti din circumscripţia curţii de apel respective. Art. 27. - (1) Camera executorilor judecătoreşti este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-7 membri. (2) Colegiul director este ales, potrivit statutului, de adunarea generală a executorilor judecătoreşti, pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei Camere a executorilor judecătoreşti. (3) Preşedintele colegiului director reprezintă Camera executorilor judecătoreşti în raporturile acesteia cu terţii. El primeşte pentru activitatea depusă o indemnizaţie al cărei cuantum este stabilit de adunarea generală. (4) Colegiul director are un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi structura stabilite de adunarea generală.

Art. 28. - Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti are următoarele atribuţii principale: a) rezolvă plângerile părţilor împotriva executorilor judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti stagiari, luând măsurile corespunzătoare, pe care le aduce la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti; b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată de cel mult 6 luni, un executor judecătoresc pentru a asigura funcţionarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoştinţarea preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a cărei circumscripţie urmează să îşi exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în afara cazului în care executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul; c) informează Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în legătură cu activitatea birourilor executorilor judecătoreşti şi asupra necesarului de executori judecătoreşti şi executori judecătoreşti stagiari; d) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a executorilor judecătoreşti; e) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei executorilor judecătoreşti şi a contribuţiei membrilor săi; f) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul executorilor judecătoreşti şi asigură difuzarea acestuia; g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia şi de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

SECŢIUNEA a 3-a Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Art. 29. - (1) Executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii judecătoreşti numiţi potrivit art. 16. (2) Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt: congresul, consiliul şi preşedintele. (3) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din delegaţi ai fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de reprezentare stabilite prin statut, preşedinţii Camerelor executorilor judecătoreşti şi ceilalţi membri ai Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. (4) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se întruneşte anual la convocarea consiliului acesteia. Art. 30. - (1) Convocarea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se face în termen de 7 zile de la data hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi se va ţine în termen de cel

puţin o lună şi de cel mult două luni de la data convocării. Camerele executorilor judecătoreşti vor fi înştiinţate în scris şi prin publicarea într-un ziar central. Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul lor şi la instanţele judecătoreşti din circumscripţia în care funcţionează. (2) Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. (3) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. (4) În cazul în care nu se realizează cvorumul cerut la alin. (3) se face o nouă convocare a Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în aceleaşi condiţii, peste cel mult o lună. La această convocare Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal constituit prin prezenţa majorităţii delegaţilor. Dacă nici atunci nu se realizează cvorumul legal, Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se amână din nou şi va fi reconvocat de fiecare dată până la realizarea cvorumului prevăzut în prezentul alineat. Art. 31. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va convoca un congres extraordinar la cererea unei treimi din numărul membrilor Camerelor executorilor judecătoreşti sau la cererea majorităţii colegiilor directoare ale Camerelor executorilor judecătoreşti. (2) Convocarea congresului extraordinar se face în termen de 7 zile de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 30 alin. (4). (3) Congresul extraordinar se va ţine în cel mult 30 de zile de la data convocării. Art. 32. - (1) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti are următoarele atribuţii: a) adoptă Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi pe cel al Casei de asigurări; b) alege preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, precum şi alte organe stabilite prin statut; c) alege Comisia de cenzori şi Consiliul de conducere ale Casei de asigurări; d) alege şi revocă membrii Comisiei superioare de disciplină, fiecare Cameră a executorilor judecătoreşti având dreptul la câte un reprezentant; e) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti; f) aprobă bugetul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al Casei de asigurări; g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia sau de statut. (2) Hotărârile Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt obligatorii pentru toţi membrii acesteia.

Art. 33. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din reprezentanţi ai fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de reprezentare stabilite prin statut, dintre care sunt aleşi de către Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti preşedintele şi 2 vicepreşedinţi. (2) Preşedintele reprezintă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional. Art. 34. - Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti îndeplineşte următoarele atribuţii: a) solicită ministrului justiţiei suspendarea, revocarea ori încetarea funcţiei de executor judecătoresc; b) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor executorilor judecătoreşti la Camera executorilor judecătoreşti, precum şi pe cele ale Camerelor executorilor judecătoreşti la Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, potrivit statutului acesteia; c) propune ministrului justiţiei condiţiile de desfăşurare a concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc şi a examenului de definitivat; d) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia sau de statut. Art. 35. - (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se va organiza şi va funcţiona o casă de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. (2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti va înfiinţa şi va administra, în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, ce va funcţiona ca un sistem informatic prin intermediul căruia toţi executorii judecătoreşti vor efectua publicitatea la nivel naţional a vânzării bunurilor mobile cu valoare mai mare de 2.000 de lei şi a bunurilor imobile aflate în procedura de executare silită. Prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va fi stabilită procedura de implementare a sistemului şi de raportare a datelor. ___________ *) Alineatul (2) a fost introdus prin Legea nr. 154/2011 pentru completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

CAPITOLUL IV Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc

SECŢIUNEA 1 Drepturile executorilor judecătoreşti

Art. 36. - Executorii judecătoreşti îşi exercită personal atribuţiile şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi transferaţi în altă localitate, fără acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Art. 37. - Activitatea executorului judecătoresc, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. c), este considerată vechime în funcţie juridică de specialitate. Art. 38. - (1) În exercitarea profesiei executorii judecătoreşti sunt ocrotiţi de lege. (2) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite împotriva executorului judecătoresc în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Art. 39. - (1) Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. (2) Ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum şi posibilitatea achitării acestora în mai multe tranşe. (3) Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului. (4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepţia cazului în care creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să îşi îndeplinească obligaţia, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru

actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. (5) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului, în faza de executare silită; 4. onorariul expertului şi al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. Art. 40. - Executorul judecătoresc are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut. Art. 41. - Executorii judecătoreşti beneficiază de drepturi de asigurări sociale, pe baza contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale, în condiţiile legii. Art. 42. - Exercitarea funcţiei de executor judecătoresc este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, exceptând activitatea didactică universitară, activitatea artistică, literară şi publicistică; b) calitatea de deputat sau de senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului; c) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; d) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, asociat comandidat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi profesionale.

SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti

Art. 43. - Executorii judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie. Art. 44. - (1) Executorii judecătoreşti au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare profesională continuă organizate de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, de camerele executorilor

judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională. (2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti aprobă anual, la propunerea camerelor executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, programul de formare profesională continuă a executorilor judecătoreşti. (3) Modul de organizare a activităţilor de formare profesională continuă, precum şi modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestei obligaţii sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi şi de statutul profesiei. Art. 45. - (1) Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale. (2) Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin Casa de asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35 alin. (1). Art. 46. - Este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită. Art. 47. - Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri: a) nerespectarea secretului profesional; b) încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege; c) săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri; d) neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti stagiari, angajaţi pe bază de contract; e) întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor; f) absenţa nejustificată de la birou; g) omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2). Art. 48. - (1) Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani. (2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti. (3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. (4) Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora. (5) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a

Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional. (6) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei legi. Art. 49. - Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: a) mustrare; b) avertisment; c) amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu; d) suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni; e) excluderea din profesie. Art. 50. - (1) În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive sau în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în primă instanţă, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii. (2) Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc condamnat în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Art. 51. - În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia. Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate.

CAPITOLUL V Desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti

Art. 52. - (1) Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel. (2) Toate actele efectuate de executorul judecătoresc se redactează în limba română.

(3) Persoanele interesate care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au dreptul să ia cunoştinţă de cuprinsul actului prin intermediul unui interpret sau traducător. Art. 53. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor executorii judecătoreşti întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2) Un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanţei de executare şi celor interesaţi, după caz. (3) La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuţiilor sale oricărei persoane care justifică un interes. Art. 54. - Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de procedură civilă şi ale altor legi aplicabile în materie. Art. 55. - (1) Actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul biroului executorului judecătoresc, în timpul programului de lucru afişat în mod corespunzător sau la locul efectuării executării. (2) În cazul în care întocmirea unui act nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru. Art. 56. - (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc. (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor. În cazul admiterii plângerii instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. (4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului. (5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile. (6) Nerespectarea, cu rea-credinţă, de către executorul judecătoresc a obligaţiei stabilite în alin. (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Art. 57. - Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Cererea de îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluţiona de urgenţă. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului. Art. 58. - (1) La cererea părţii de a i se elibera un duplicat al actului original biroul executorului judecătoresc care a întocmit acel act va elibera duplicatul în termen de cel mult 5 zile.

(2) În textul duplicatului se reproduce, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul actului. În locul semnăturilor originale se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar. (3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul. Art. 59. - În cazul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile dintre executorul judecătoresc şi client sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului. Remiterea de către client a înscrisului original constatator al creanţei constituie mandat de încasare a acesteia. Art. 60. - (1) Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente. (2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi. Art. 61. - Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Art. 62. - (1) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de conducere, şi va avea în vedere: a) organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a birourilor executorilor judecătoreşti; b) calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti; c) comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice. (2) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti poate delega Colegiului director al Camerei executorilor judecătoreşti exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) în circumscripţia sa. Art. 63. - (1) Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură proprii. (2) Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii. (3) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar necesare pentru buna desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc. Art. 64. - Activitatea de arhivă şi de secretariat a birourilor executorilor judecătoreşti se reglementează prin regulamentul de aplicare a prezentei legi. Art. 65. - Birourile de executori judecătoreşti trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă, potrivit legii.

CAPITOLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 66. - (1) La cerere, executorii judecătoreşti în funcţie, care la data începerii activităţii potrivit art. 69 alin. (4) au o vechime în această activitate de cel puţin 2 ani, precum şi cei care au o vechime de peste 2 ani în funcţii de specialitate juridică indiferent de vechimea în activitatea de executor judecătoresc, vor fi numiţi executori judecătoreşti, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 lit. a), b), d), e) şi f). (2) Executorii judecătoreşti în funcţie, care nu optează în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) pentru continuarea activităţii ca executor judecătoresc, pot fi transferaţi în interesul serviciului în alte funcţii din sistemul justiţiei, pentru care îndeplinesc condiţiile cerute de lege. ___________ *) Alineatul (2) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 540/2001.

(3) Executorii judecătoreşti în funcţie, care la data începerii activităţii potrivit dispoziţiilor prezentei legi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), vor fi angajaţi, prin grija camerelor executorilor judecătoreşti, ca executori judecătoreşti stagiari în cadrul unui birou din circumscripţia teritorială a acestora. Art. 67. - Sumele provenind din impozitele încasate din onorariile executorilor judecătoreşti constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, în condiţiile şi cu destinaţia prevăzute de lege, pentru taxele judiciare de timbru. Art. 68. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 90 de zile de la această dată. (2) Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi**) va fi adoptat de Ministerul Justiţiei în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. ___________ **) A se vedea asteriscul corespunzător art. 21 alin. (2).

Art. 69. - (1) În termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi***) executorii judecătoreşti vor proceda la constituirea camerelor executorilor judecătoreşti şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. ___________ ***) Alineatul (1) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2001 pentru modificarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 360/2001.

(2) În termen de 30 de zile de la constituirea camerelor executorilor judecătoreşti şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti Congresul Uniunii va adopta Statutul profesiei de executor judecătoresc. (3) Statutul prevăzut la alin. (2) se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Executorii judecătoreşti îşi vor începe activitatea în birouri, conform prezentei legi, după 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia. Art. 70. - (1) La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti potrivit art. 69 alin. (4) birourile de executori judecătoreşti de pe lângă judecătorii şi tribunale îşi încetează activitatea. (2) Dosarele de executare silită aflate în curs de soluţionare la data începerii activităţii executorilor judecătoreşti potrivit dispoziţiilor prezentei legi vor fi repartizate între birourile constituite, de către un judecător delegat de la fiecare instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 8 şi 9. O copie de pe dosar se păstrează sau, după caz, se trimite de către judecătorul delegat la instanţa de executare competentă. (3) În cazul în care două sau mai multe birouri de executori judecătoreşti sunt deopotrivă competente să preia dosarele prevăzute la alin. (2), judecătorul delegat va proceda după cum urmează: a) repartizarea se face biroului executorului judecătoresc care a îndeplinit acte de executare în acel dosar, cu excepţia cazului în care creditorul manifestă altă opţiune; b) când repartizarea nu este posibilă potrivit lit. a), aceasta se face în mod echitabil între birourile competente. (4) Actele de executare îndeplinite înainte de repartizarea dosarelor potrivit alin. (2) şi (3), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân valabile. Art. 71. - Refuzul executorului judecătoresc de a prelua dosarele repartizate de către judecătorul delegat şi de a îndeplini actele de procedură privind executarea silită în condiţiile şi la termenele stabilite de lege constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 49 lit. d), dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune. Art. 72. - Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. Art. 73. - La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti potrivit art. 69 alin. (4) se abrogă prevederile art. 138 şi 139 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile referitoare la salarizarea executorilor judecătoreşti din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti****), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

___________ ****) Abrogată ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

CU P R I N S

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA MAGISTRATURII....................Sediul materiei.......................................................................................I. Principiile organizării judiciare.......................................................I.1. Justiţia- monopol de stat...................................................................I.2. Autonomia instanţelor judecătoreşti.................................................I.3. Principiul independenţei judecătorilor..............................................I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor............................................I.5. Principiul legalităţii instanţei............................................................I.6. Pricipiul caracterul permanent şi sediul stabil al instanţelor............I.7. Pricipiul organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie.................................................................................................I.8. Principiul colegialităţii......................................................................I.9. Principiul unităţii instanţelor judecătoreşti ......................................I.10. Pricipiul specializării instanţelor judecătoreşti...............................

I.11. Principiul egalităţii în faţa justiţiei..................................................I.12. Principiul dreptul la apărare............................................................I.13. Principiul gratuităţii justiţiei...........................................................I.14. Principiul accesul liber la justiţie....................................................II. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară..............III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţilor.......de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilorIII.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie...................................................III.2. Curţile de apel................................................................................III.3. Tribunalele.....................................................................................III.4. Instanţele militare ..........................................................................III.5. Judecătoriile...................................................................................IV. Ministerul Public.............................................................................IV.1. Organizarea Ministerului Public.................................................... IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie........ IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, .................. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii. IV.2. Atribuţiile Ministerului Public..................................IV.3. Departamentul Naţional Anticorupţie............................................V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional .......................al MagistraturiiV.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii..........................V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională ........................iniţială a magistraţilor V.3. Magistraţii stagiari...........................................................................

V.4. Asistenţii judiciari..................................................V.5. Consiliul Superior al Magistraturii.................................................. V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii.................. V.5.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii. . V.5.3.1. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii............................................................................. V.5.3.2. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii..........................................................VI. Ministerul Justiţiei..........................................................................VII. Statutul magistraţilor....................................................................VII.1. Corpul magistraţilor .....................................................................VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională .....................

iniţială a magistraţilor. VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul ............59magistraţilor VII.3.1. Numirea magistraţilor........................................................... VII.3.2. Promovarea magistraţilor...................................................... VII.3.3. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor....................VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. ....................................Incompatibilităţi şi interdicţiiVIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.........................................VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii......................................................IX. Răspunderea magistraţilor............................................................IX.1. Răspunderea civilă.........................................................................IX.2. Răspunderea disciplinară...............................................................

X. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrulinstanţelor şi al parchetelorX.1. Biroul de informare şi relaţii publice..............................................X.2. Personalul de specialitate auxiliar...................................................X.3. Personalul de specialitate informatică.............................................X.4. Grefierii...........................................................................................

XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor. . .şi protecţia magistraţilorTESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA................. PROFESIEI DE AVOCATSediul materiei.......................................................................................I. Principii şi reguli fundamentale de organizare...............................şi exercitare a profesieiII. Activitatea avocaţială.......................................................................II.1. Consultaţii cu caracter juridic..........................................................II.2. Asistenţă şi reprezentare juridică.....................................................II.3. Redactarea de acte juridice .............................................................II.4. Asistarea şi reprezentarea................................................................II.5. Apărarea şi reprezentarea................................................................II.6. Activităţi de mediere.......................................................................II.7. Activităţi fiduciare...........................................................................II.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale............III. Dobândirea calităţii de avocat.......................................................III.1. Cerinţe generale..............................................................................III.2.Situaţia avocatului străin.................................................................

III.3. Primirea în profesie........................................................................ III.3.1. Regula primirii în profesie..................................................... III.3.2. Procedura primirii în profesie......................................... III.3.3. Primirea în profesie a persoanelor provenind dintr-un stat ... membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European III.3.4. Stagiu de pregătire profesională.............................................IV. Definitivarea în profesia de avocat................................................V. Transferul avocaţilor............................................................VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat.................................VII. Drepturile avocaţilor...................................................VIII. Îndatoririle avocaţilor.................................................................IX. Reguli de deontologie profesională................................................IX.1. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocat şi client....IX.2. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocaţi................ IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc............................... IX.2.2. Concurenţa profesională...............................................X. Contractul de asistenţă juridică......................................................

X.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă juridicăX.2. Efectele contractului de asistenţă juridică.............XI. Organizarea profesiei de avocat....................................................XI.1. Formele de exercitare a profesiei de avocat...................................XI.2. Principiile organizării şi funcţionarii formelor de exercitare ........a profesiei de avocat XI.3. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei.........................XI.4. Organizarea profesiei de avocat..................................................... XI.4.1. Baroul..................................................................................... XI.4.1.1 Adunarea generală.................................................... XI.4.1.2 Consiliul baroului....................................................... XI.4.1.3 Decanul baroului........................................................ XI.4.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R. .....2 XI.4.2.1 Congresul avocaţilor................................................ 3 XI.4.2.2 Consiliul U.N.B.R..................................................... 4 XI.4.2.3 Comisia permanentă a U.N.B.R............................... 5 XI.4.2.4 Preşedintele U.N.B.R................................................ XII. Răspunderea disciplinară.............................................................XII.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare........... XII.1.1. Comisia de disciplină a baroului........................................... XII.1.2. Comisia centrală de disciplină............................................. XII.1.3. Consiliul U.N.B.R.................................................................XII.2. Reguli de procedură...................................................................

XII.3. Sancţiunile disciplinare................................................................. TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA................PROFESIEI DE CONSILIER JURIDICSediul materiei.......................................................................................Scurt istoric al profesiei........................................................................Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic...........................I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic........................II. Dobândirea calităţii de consilier juridic.......................II.1. Condiţii privind dobândirea calităţii de consilier juridic.................II.2. Dobândirea calităţii de consilier juridic...........................................II.3. Dovedirea calităţii de consilier juridic...............................II.4. Stagiul profesional.........................................................................II.5. Definitivare......................................................................................III. Încetarea calităţii de consilier juridic................................IV. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic.................V. Transferul consilierului juridic.......................................................VI. Activitatea consilierilor juridici.....................................................VII. Drepturile consilierilor juridici....................................................VIII. Îndatoririle consilierului juridic.................................................IX. Protecţia profesiei de consilier juridic..........................................X. Forme de exercitare a profesiei............................................XI. Răspunderea consilierilor juridici.................................................XII. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei ...................................profesionale a consilierilor juridiciXII.1. Colegiului Consilierilor Juridici...................................................XII.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din RomâniaXII.3. Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România.............XII.4. Consiliul U.C.C.J.R......................................................................XII.5. Biroul Executiv al U.C.C.J.R........................................................XII.6. Preşedintele U.C.C.J.R.................................................................TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE.....Sediul materiei.......................................................................................I. Competenţa emiterii actelor notariale.............................................I.1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale..........................I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici.........................................I.3. Competenţa notarilor publici............................................................

I.4. Competenţa secretarilor consiliilor...............................................I.5. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare............II. Organizarea activităţii notarilor publici........................................II.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici..........II.2. Dobândirea calităţii de notar public.................................................II.3. Notarul stagiar.................................................................................II.4. Examenul de notar public................................................................II.5. Încetarea calităţii de notar public.....................................................II.6. Suspendarea calităţii de notar public...............................................II.7. Organizarea profesiei notarilor publici.....................II.7.1. Organizarea profesiei....................................................................II.7.2. Camera Notarilor Publici..........................................................II.7.3. Uniunea Naţională a Notarilor Publici........................III. Activitatea notarului public...........................................................IV. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici.................IV.1. Drepturile notarilor publici............................................................IV.2. Îndatoririle notarilor publici.........................................V. Răspunderile notarilor publici........................................................V.1. Răspunderea civilă .........................................................................V.2. Răspunderea disciplinară.................................................................V.3. Controlul activităţii notariale......................................... V.3.1. Controlul judecătoresc............................................................. V.3.2. Controlul profesional administrativ........................................V.4. Arhiva şi evidenţa activităţii.......................................TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL V. ORGANIZAREA PROFESIEI..............................EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTISediul materiei.......................................................................................I. Competenţa executorilor judecătoreşti............................................I.1. Atribuţiile executorul judecătoresc..................................................I.2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti..........................I.3. Recuzarea executorilor judecătoreşti................................................I.4. Conflictele de competenţă.................................................................II. Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti........................II.1. Condiţiile cerute de lege pentru dobândirea calităţii ...................... de executor judecătorescII.2. Executorii judecătoreşti stagiari......................................................II.3. Concursul sau examenul de admitere în profesia ...........................de executor judecătoresc

II.4. Organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate....................II.5. Organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere ..................... în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridicăII.6. Numirea executorului judecătoresc.................................................II.7. Înregistrarea executorilor judecătoreşti...........................................II.8. Încetarea calităţii de executor judecătoresc.....................................II.9. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc..............................III. Organizarea executorilor judecătoreşti........................................

III.1. Forme de exercitare a profesiei..........................III.2. Organe reprezentative................................................... III.2.1. Camera executorilor judecătoreşti.................. III.2.2. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti....................IV. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc..IV.1. Drepturile executorilor judecătoreşti.............................................IV.2. Îndatoririle executorilor judecătoreşti............................................V. Răspunderea executorului judecătoresc........................................TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

organizarea profesiilor juridice

Documents

Parada profesiilor

PROTOCOL DE COLABORARE PRIVIND EDUCATIA JURIDICĂ - … · f) organizarea de evenimente dedicate educaţiei juridice precum: competiţii deschise elevilor sau profesorilor, dezbateri

Clasificatorul Profesiilor Din R.M

Lideri pentru Justitie pune accent pe deprinderea abilitätjåor si dezvoltarea potentialului de leadership, o mai bunã întelegere a profesiilor juridice a. sistemului dejustitie

REGULAMENTUL privind organizarea și desfășurarea ... · financiare, sociale, juridice, este bine informat cu privire la evoluțiile financiare, economice, sociale și de altă

CES...inaintäm spre dezbatere aprobare, propunerca legislativä „LEGE privind organizarea exercitarca profesiilor de bonñ de babysitter în România Initiatori: Deputat PSI) Tamara

Teste grila pentru sustinerea examenelor de primire si ... grila pentru sustinerea... · c) face parte din categoria profesiilor juridice, se organizeazd ca un corp profesional qi

Consultare privind reglementarea profesiilor

Organizarea profesiilor juridice

Barometrul Profesiilor 02,04,2015

TCMB | Trustul de Cladiri Metropolitane Bucurestiprivind organizarea si functionarea profesiei de consilier juridic Si Statutul consilierilor juridici: ... fzice sau juridice, romane

Organizarea Si Etica Profesiei Juridice

Reglementare Contabila Privind Organizarea Si Conducerea Contabilitatii in Partida Simpla de Catre Persoanele Juridice Fara Scop Patrimonial

Curriculum vitae Europassunivnt.ro/cv/uploads/cv/doctorat/CV_Claudiu_Dinu.pdfactivitate didactică universitară în domeniul Dreptului procesual civil, Organizarea şi etica profesiilor

drept.unibuc.ro · Teoria generalå a dreptului Drept constitutional Drept civil Teoria generalå Introducere in dreptul roman Istoria dreptului románesc Organizarea etica profesiilor

Organizarea profesiilor juridice - Invatamant la Distanta - Manuela Tabaras

Omul Si Lumea Profesiilor

Locul Meu in Lumea Profesiilor

Legi - Organizarea Si Etica Profesiilor Juridice

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA...regândirea și, după caz, consolidarea normelor privind organizarea și funcționarea profesiilor conexe sectorului justiției: notari, avocați, executori