ANALIZA COMPARATIVĂ
PRIVIND COSTURILE DE REALIZARE A UNEI PUBLICAŢII
PRINT RESPECTIV ONLINE
Autor: Comşa (Popa) Ţana,Galaţi, str. Tecuci, nr. 204, bl. O8, ap. 82
Telefon 0741-070749
Abstract
Obiectivul principal al acestei lucrări constă în analiza
costurilor alocate pentru realizarea unei publicaţii periodice de
publicitate, având la bază fenomenul actual de scădere a
interesului publicului pentru presa scrisă în format print şi
creşterea interesului faţă de publicaţiile online.
În acest scop s-a apelat la contabilitatea de gestiune, la
analiza metodelor de calcul a costurilor şi astfel constatând
specificul activităţii s-a ales o metodă modernă de calculaţie,
metoda ABC (Activity-Based Costing). Prin implementarea metodei
se urmăreşte în sens restrâns păstrarea pe piaţă a celei mai
profitabile publicaţii, iar în sens lărgit îmbunătăţirea
managementului performanţei.
Cuvinte cheie
Conţinutul informaţional al lucrării poate fi sintetizat
prin următoarele cuvinte cheie:
Activity-Based Costing, proces, activitate, inductori de cost,
cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, obiecte ale costului,
metoda de calculaţie ABC, cost, cost unitar.
INTRODUCERELucrarea se circumscrie ariei de analiză a metodelor de
contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor prin metoda
ABC şi a elementelor relevante privitoare la elaborarea etapelor
metodologice parcurse prin această metodă, conform legislaţiei
din ţara noastră.
În demersul realizării lucrării am pornit de la prezentările
teoretice desprinse din bibliografia studiată şi din practica
documentară, cu un accent deosebit asupra modalităţilor de
organizare şi implementare a metodei de calculaţia costurilor pe
activităţi, specifice actităţii editoriale. Pentru a scoate în
evidenţă concluziile şi rezultatele obţinute în urma cercetării
temei propuse, s-a completat cu studiu de caz.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole menite a pune în
evidenţă efortul de centralizare şi sintetizare a modalităţilor
teoretice şi practice de implementare a metodei de calculaţia
costurilor pe activităţi (ABC) în cadrul unei edituri din
România.
În Capitolul 1 intitulat „Publicaţii editoriale” se prezintă
sumar particularităţile şi tipologia publicaţiilor editoriale
print şi electronice. Deasemeni se pune accent pe etapele
realizării unei publicaţii, se prezintă activităţile specifice
fiecărei etape.
Capitolul 2 intitulat „Calculaţia costurilor prin metoda ABC
(Activity-Based Costing)” reprezintă „punctul de plecare” al
cercetărilor întreprinse pe linia studierii conceptelor teoretice
şi practice specifice metodei ABC. Pentru o mai bună documentare
s-au studiat principiile şi factorii care stau la baza metodei
ABC, cu un accent deosebit asupra conceptului de organizare a
unei societăţi care editează o publicaţie periodică.
Ţinând cont de evoluţia domeniilor online, precum şi de
importanţa publicului faţă de presa electronică, s-a realizat un
studiu de caz metodologic la S.C. TOP SERVICE S.R.L. Galaţi.
Capitolul 3 intitulat „Aplicarea metodei ABC la S.C. Top
Service S.R.L., Galaţi”
debutează cu prezentarea firmei menţionate. În vederea realizării
unui calcul exact, din evidenţele contabile s-au extras
cheltuielile alocate obţinerii unei ediţii de revista Buletinul
Auto în format print respective online. Studiul de caz implică
prezentarea activităţilor şi costurilor specifice. Derularea
operaţiilor economico-financiare se realizează pe cele două mari
etape: antecalculaţie şi postcalculaţie. Concluziile la care s-au
ajuns în urma realizării reorganizării activităţii sunt
încurajatoare şi demonstrează posibilităţile reale de validare a
principiilor care stau la baza metodei ABC.
În final, în Capitolul 4 se prezintă concluziile efectuării
acestei cercetări.
CAP. IPUBLICAŢII EDITORIALE
1.1. Particularităţile publicaţiilor periodicePublicaţia periodică este o publicaţie, în orice media,
constituită din părţi succesive, cu o numerotare sau o indicaţie
cronologică, ce se intenţionează să apară o perioadă
nedeterminată de timp. Exemple: reviste, ziare, jurnale, serii,
anuare etc.
1.2. Funcţiile publicaţiilor periodice
- Funcţia socială – au rolul de a disemina informaţiile pentru
publicul larg;
- Funcţia ştiinţifică – de prezentare a progresului economico-
ştiinţific al societăţii;
- Mesager al actualităţii – oferă date şi informaţii actuale, atractive
pentru cititori.
1.3. Clasificări
A. Clasificarea publicaţiilor periodice conform IFLA
(The International Federation of Library Associations and
Institutions )
a. Reviste
- publicaţii periodice pe domenii specializate sau de informare
generală, apar sub acelaşi titlu, la intervale regulate (mai
frecvent decât un anual şi mai puţin frecvent decât un
bisăptămânal);
În accepţiunea romanească termenul revistă cuprinde atât revista
ştiinţifică cât şi revista ilustrată
(cunoscută în alte ţări sub denumirea de magazin).
b. Ziare
- publicaţii periodice care apar la intervale foarte apropiate
(zilnic, bisăptămânal, săptămânal), editate de regulă fără
copertă, oferă informaţiile cele mai recente asupra actualităţii.
c. Jurnale (revistele de specialitate)
- publicaţii periodice dedicate unui domeniu şi destinate
cercetării şi învăţării.
d. Serii
- grup de publicaţii separate, cu titlu propriu, alături de un
titlu comun al întregului grup (titlul seriei), pot fi sau nu
numerotate şi în interiorul seriei sunt atât monografii cât şi
seriale.
e. Anuare
- apariţie anuală dar care pot fi editate şi trimestrial, bianual
sau la mai mulţi ani şi conţin rapoarte, lucruri enciclopedice,
almanahuri.
f. Lucrări ale conferinţelor, congreselor
- pot fi considerate monografii sau seriale.
1.4. Publicaţiile periodice electronice
Revista electronică (jurnalul electronic) este o publicaţie
serială disponibilă sub formă electronică.
Au aceeaşi structură cu revistele tradiţionale:
- apar sub acelaşi titlu la intervale regulate;
- sunt compuse din mai multe articole;
- au ISSN propriu.
International Standard Serial Number sau ISSN este un cod care
permite identificarea unică la nivel internaţional a
publicaţiilor periodice, fiind legat inseparabil echivalentul său
în cuvinte: titlul cheie.
1.5. Etapele editării unei publicaţiiPrincipalele activităţi dintr-o editură sunt:
1.5.1. Preluarea informaţiilor
1.5.2. Tehnoredactare, corectura
1.5.3. Design
1.5.4. Tipărire
1.5.5. Distribuţie
1.5.6. Marketing
1.5.1. Preluarea informaţiilor de la public (clienţi) şi
transmitrea către redacţie
Angajaţii, respectiv colaboratorii editurii preiau de la
clienţi informaţiile, machetele pentru publicare şi le transmit
la redacţie.
1.5.2. Tehnoredactare, corectură
Tehnoredactarea se referă la corpurile de litere, formatul
revistei, machetarea coperţilor şi dispunerea informaţiilor pe
copertă şi grafica de revistă. După ce manuscrisul, în forma sa
finală, a primit girul redactorului şef (care va efectua
corectura gramaticală şi de conţinut), va ajunge în faza
tehnoredactării. Acum se stabileşte forma tipografică a
manuscrisului, şi aici intervine rolul editorului care trebuie să
supravegheze revista şi elementele obligatorii prezentate,
alegerea celui mai potrivit format pentru titlul publicaţiei,
luând în considerare şi domeniul din care face parte, publicul
căruia i se va adresa aceasta, dar şi raportul calitate-preţ.
Formatul revistei este dat şi de tipul de legare utilizat: prin
coasere sau broşare.
1.5.3. Designul sau grafica revistei
Tipul sau formatul revistei care urmează să fie produs
determină cantitatea de grafică necesară. Pentru revistele care
conţin ilustraţii sau imagini, designul are un rol foarte
important în pregătirea paginilor, cum vor începe şi cum se vor
încheia capitolele, culorile folosite, tipărirea lor, designul
coperţilor şi a materialelor adiacente precum postere, cataloage
etc.
1.5.4. Tipărirea
Urmărirea producţiei constă din verificarea din punct de
vedere tehnic a materialelor ce vor fi trimise la tipografie,
alegerea materialelor şi a tiparului, dar şi alegerea
tipografiei.
1.5.5. Distribuţia
Distribuţia vizează două obiective esenţiale: controlul
asupra producţiei tipărite şi expedierea către reţelele de
difuzare a presei, în privinţa vâmzării. Distribuţia de
revistelor tipărite se va face fie în locuri publice, prin
vânzătorii volanţi, prin magazinele specializate pe de vânzarea
de presă, dar şi pe internet la o editură virtuală. Tendinţa
generală este spre comerţul on-line, caz în care se elimină
necesitatea ca titlurile să fie expuse, fizic, într-un magazin.
Magazinul este chiar pagina de web a editurii şi avantajele sunt
evidente: aici nu există orar de functionare, revistele pot fi
văzute la orice oră din zi şi din noapte; nu se plătesc chirii,
salarii, regii ca şi în cazul unui magazin clasic.
1.5.6. Marketing
Toate activităţile de marketing sunt coordonate şi realizate
de editor. De el depinde consolidarea mărcii şi prestigiul
editorial, calitatea actului editorial fiind determinantă pentru
prestigiul editurii. Marca editorială permite o departajare, o
diferenţă specifică faţă de sutele de edituri prezente pe piaţă.
Un alt material care ajunge la cunoştinţa publicului este
colecţia de sloganuri care susţine marca editurii, colecţie din
care, în funcţie de ocazie, va fi selectat şi utilizat un slogan.
La lansările de carte, la participările la târgurile din domeniu,
prezenţele în mass-media, materialele publicitare, chiar dacă
sunt dedicate unei reviste, trebuie să poarte, obligatoriu, marca
editurii.
CAP. II
Calculaţia costurilor prin metoda ABC (Activity-
Based Costing)Metoda ABC a apărut în Statele Unite ale Americii spre
sfârşitul anilor ’80, în lucrarea „The hidden factory”, elaborată
şi publicată de Jeffrey G. Miller şi Thomas E. Vollmann. Cei doi
autori au supus unui studiu critic sectoarele şi locurile de
costuri comune (indirecte), ajungând la concluzia că pasul
hotărâtor pentru controlul costurilor indirecte constă în
elaborarea unui model care să detalieze şi să structureze cauzele
acestor costuri. Totuşi, ei nu au elaborat şi prezentat un nou
sistem de calculaţie a costurilor.
Prima încercare de realizare a unui asemenea sistem nou în
calculaţia costurilor a fost făcută abia în anul 1987 de către
Kaplan, Cooper şi Johnson. Aceasta a constat în transpunerea şi
aplicarea instrumentarului şi metodologiei mărimilor directe de
referinţă cu dublă funcţie asupra sectoarelor, locurilor
auxiliare şi ajutătoare.
Tot în aceeaşi perioadă, în SUA a apărut un sistem denumit
„Activity Based Costing”, iar în Germania, în urma publicării
lucrării „Calculaţia costurilor de procese” de către Horvath şi
Mayer în 1989, a început dezvoltarea calculaţiei costurilor de
proces.
Metoda costurilor bazate pe activităţi alocă cheltuielile
indirecte la costurile de producţie pe o cale mai reală decât
volumul simplu al producţiei şi în acelaşi timp, tinde să arate
relaţia dintre costurile indirecte şi activităţile care le
generează.
Deasemeni, metoda ABC presupune luarea în considerare a
factorilor care generează costurile, cunoscuţi drept inductori de
cost (Cost-Drivers). Produsele consumă activităţi, care la rândul
lor consumă resurse. Utilizarea metodei presupune în acelaşi timp
o stabilire a diferenţei dintre noţiunea de inductor şi cea de
unitate de măsură a activităţii. Delimitarea între cele două
concepte este legată de orizontul de timp luat în considerare.
Inductorii de costuri pot fi definiţi drept activităţi ce
sunt în mod semnificativ determinante ale costului. În literatura
de specialitate apare termenul de cost driver, având următoarele
înţelesuri:
a) factor de evoluţie a costurilor;
b) unitate de măsură a activităţii;
c) inductor de cost – bază de repartizare.
O activitate poate fi concepută ca fiind un ansamblu de
sarcini atribuite unor persoane şi legate de un obiectiv precis.
Activitatea este un concept dinamic care se caracterizează
prin următoarele trăsături:
- durată;
- adaptare permanentă;
- stări multiple şi evolutive;
- schimburi „conversaţionale” (interactivitate, continuitate);
- dialog de gestiune continuu etc.
Unitatea de măsură a activităţii reprezintă factorul prin
care costul unei activităţi variază în mod direct. Pentru
stabilirea unităţii de măsură a activităţii este necesară
îndeplinirea următoarelor condiţii:
- activitatea trebuie caracterizată printr-un veritabil inductor
şi nu doar printr-o unitate de măsură tradusă printr-o simplă
corelaţie, ci printr-o cauzalitate reală;
- inductorul determinat pentru o activitate trebuie să corespundă
unei variabile de decizie a procesului de concepţie şi dezvoltare
a noului produs, variabile care pot fi atribuite următoarelor
domenii:
deciziile referitoare la produs şi piaţă care se bazează
preponderent pe definirea de
funcţionalităţi ale produsului;
deciziile referitoare la tehnologiile produsului care se
bazează pe capacităţile cu care
entitatea încearcă să obţină un avantaj concurenţial;
deciziile referitoare la arhitectura produsului (definirea
subsistemelor produselor şi a
interfeţelor lor);
deciziile referitoare la tehnologiile şi procesele de
producţie.
În multe întreprinderi costurile indirecte au o pondere mare
în totalul costurilor, iar aplicarea
metodei ABC în cadrul acestora vizează nu numai o alocare mai
bună a acestor costuri, ci, în
principal, o înţelegere mai bună a factorilor care determină
costurile. Metoda ABC poate fi aplicată cu succes în aceste
entităţi, în care producţia este diversificată, costul erorilor
este ridicat, iar competiţia este acerbă.
Potrivit metodei ABC, calculaţia costurilor presupune parcurgerea
mai multor etape şi anume:
a). identificarea activităţilor principale ale întreprinderii
(manipularea materialelor, achiziţia,
ambalarea, finisarea etc.);
b). identificarea factorilor care determină costurile unei
activităţi (inductori de cost);
c). colectarea costurilor pe activităţi ce sunt direct
echivalentul centrelor de cost tradiţionale;
d). repartizarea cheltuielilor indirecte pe produse în funcţie de
folosirea lor într-o activitate.
Metoda ABC este utilizată în cadrul managementului prin
costuri şi a managementului
performanţei. Performanţa înseamnă eficienţă, eficacitate şi
economicitate (EEE). Metoda oferă posibilităţi de analiză
multiple datorită diversităţii obiectelor de calculaţie (tipuri
de clientelă, comenzi etc.), iar depăşirea cadrului anual al
bugetelor poate oferi calculul costurilor pe durata ciclului de
viaţă al produselor sau pe proiecte specifice, ce se derulează pe
mai mulţi ani.
Integrată altor metode, cum ar fi metoda costurilor ţintă (metoda
Target-costing) sau managementului pe proiecte, metoda ABC poate
furniza informaţii necesare orientării politicilor de stabilire a
preţurilor de vânzare.
Stabilind o legătură între activităţi şi consumurile de
resurse, metoda ABC vizează managementul pe activităţi (Activity
Based Management - ABM). În acest sens, asigură răspunsuri la
întrebări ca:
- Este posibilă suprimarea unei activităţi sau reducerea
costurilor ei?
- Cum pot fi executate mai eficace şi mai eficient diferitele
sarcini legate de fiecare activitate?
- Cum se poate acţiona, din momentul concepţiei produselor,
pentru a reduce consumurile de
activităţi şi de resurse?
Utilizarea metodei ABC în locul metodelor tradiţionale de
calculaţie a costurilor este motivată şi de necesitatea obţinerii
unui cost mai pertinent. Precizia cu care costul complet
comercial poate fi analizat în contabilitate pe activităţi
depinde de complexitatea sa, care poate îmbrăca două forme,
astfel:
a) complexitate externă, reprezentată de atitudinea consumatorilor:
valoarea pentru client nu
este dată numai de produsul în sine, ci de complexul de servicii
asociate (livrare, instalare,
garanţie etc.);
b) complexitate internă, care are în vedere consumurile de materii
prime, procesele tehnologice etc., formă care necesită a fi
redusă prin folosirea unor procedee de standardizare.
Un obiectiv important al producţiei de masă constă în reducerea
complexităţii interne până la
punctul în care produsele pot fi realizate în mod flexibil, fără
suportarea costurilor şi termenelor de schimbare a seriilor.
Acest lucru este posibil datorită standardizării materiilor
prime, instalaţiilor şi utilajelor, a procedeelor de fabricaţie
încă din etapa de concepţie a produselor. Standardizarea
presupune un sistem de calcul a costurilor ce determină reducerea
consumurilor de materii prime, a numărului de piese, utilaje.
Metoda ABC permite reţinerea diferitelor tipuri de variabile ce
explică formarea costurilor.
Folosirea metodei ABC conduce la determinarea mai facilă a
costului subactivităţii. După cum se ştie, metodele tradiţionale
de calculaţie a costurilor întâmpină dificultăţi în determinarea
activităţii normale şi la separarea cheltuielilor în variabile şi
fixe.
În metoda ABC, subcapacitatea poate fi determinată de
existenţa activităţilor critice sau a
centrelor strategice. În acest mod, acolo unde unul dintre
utilajele (maşinile) folosite pentru
fabricarea unui produs are o capacitate mai mică decât utilajul
ce îi urmează în fluxul tehnologic, la al doilea utilaj apare un
cost al subactivităţii, dar care este de fapt determinat de
activitatea
anterioară. Astfel, apare ca necesară corelarea raportului
capacitate/volum pe grupuri de activităţi
semnificative.
În cadrul managementului performanţei, pe lângă analiza
căilor de reducere a costurilor sau de raţionalizare a
producţiei, metoda ABC mai oferă posibilitatea de
responsabilizare a decidenţilor privind nivelul cheltuielilor, în
special pentru activităţile de susţinere, determinarea de
indicatori necesari managementului în asigurarea calităţii totale
şi cunoaşterea costului acestei activităţi.
CAP. III
Aplicarea metodei ABC la S.C. Top Service S.R.L.,
Galaţi
S.C. TOP SERVICE S.R.L. are ca obiect de activitate editarea
revistei de publicitate auto „Buletinul Auto”. Publicaţia se
editează lunar în format print şi bilunar în format electronic.
Pentru a prezenta modul de aplicare a metodei ABC în cadrul
S.C. Top Service S.R.L., Galaţi am luat în considerare acelaşi
produs (revista) însă în formate diferite, astfel că fiecare
format implică costuri specifice şi diferite.
Pentru perioada de gestiune Nov. 2013, se dispune de
urmatoarele informaţii:
1. Date privind structura departamentului şi efectivul de
personal aferent activităţii
Tabelul nr. 1
Nr.
crt
.
Departament Resurse umane
I PUBLICITATE, PR 201.
2.
3.
Agenţii de publicitate teritoariale
Angajaţi teritoriali
Redacţie
8
10
2II EDITARE, TEHNOREDACTARE 74.
5.
6.
Preluarea informaţiilor (anunţuri,
machete)
Prelucrarea informaţiilor
2
3
2
(tehnoredactare, paginare)
Validare (bun de tipar, transfer
tipografie internet)III DESFACERE, DISTRIBUŢIE 37.
8.
9.
Transport
Expediere coletărie
Promovare distribuţie
1
1
1IV SERVICIU ADMNISTRATIV 510.
11.
12.
Administraţie generală
Contabilitate
Servicii interne (întreţinere
aparatură, pază)
2
1
2
2. Date privind cheltuielile directe pe produs:
Tabelul nr. 2
Explicaţii Revista
Revista
ONLINE
TOTAL
Chetuieli de
tipărire
5600 0 5600
Salarii personal 3200 1200 4400Alte cheltuieli de
editare
580 660 1240
TOTAL 9380 1860 11240
3. Cheltuieli indirecte pe departamente:
Tabelul nr. 3
Departament_Activitate Total cheltuieli pe
activitatePUBLICITATE, PR 5088EDITARE, TEHNOREDACTARE 1056DESFACERE, DISTRIBUŢIE 320SERVICIU ADMNISTRATIV 3504
8912
4. Date privind producţia obţinută şi volumul inductorilor
aferenţi activităţilor:
Tabelul nr. 4
Centru UM Revista
Revista
ONLINE
TOTAL
Reviste obţ. şi
vândute
Buc. 4000 1 4001
Preţ vânzare
unitar
Lei/
buc.
3,2 0 ------
Ore realizare ore 280 176 456Reviste
distribuite
Comenzi 1800 1 1801
Modele revistă Modele 1 1 2
5. Date privind inductorii pentru fiecare activitate:
Tabelul nr. 5
Denumire activitate Simbol
inductor
Denumire
inductorAgenţii de publicitate OR ore realizareAngajaţi teritoriali OR ore realizareRedacţie OR ore realizarePreluare informaţii OR ore realizarePrelucrare informaţii OR ore realizareValidare OR ore realizareTransport (tipografie-
distribuţie)
CC număr comenzi
Expediere (distrib.-
puncte vânzare)
CC număr comenzi
Promovare exemplare
distribuite
MOD model produs
Administrare CA cost adăugatContabilitate CA cost adăugatServicii interne CA cost adăugat
I.
Pe baza datelor cunoscute se identifică activităţile şi se
calculează resursele consumate pe baza proratei efectivului de
personal.
Relaţia de calcul a resurselor consumate:
Cheltuieli/activitate = Cheltuieli/departament * Prorata
efectivului de personal
Prorata = Nr. personal pe activitate/Nr. total de personal
pe departament
Calculul resurselor pe activităţi
Tabelul nr. 6
Nr
.
cr
t.
Departament Nr.
crt
.
Activităţi Procen
t
afecta
re
Cheltuie
li pe
activita
teI PUBLICITATE,
PR
1.
2.
3.
Agenţii
publicitate
Angajaţi
teritoriali
Redacţie
40%
50%
10%
2035,20
2544
508,80
I Total 100% 5088
departamentII EDITARE 4.
5.
6.
Preluarea
informaţiilor
Prel.
informaţiilor
Validare
28,57%
42,86%
28,57%
301,71
452,57
301,71
II Total
departament
100% 1056
II
I
DESFACERE,
DISTRIBUŢIE
7.
8.
9.
Transport
Expediere
coletărie
Promovare
distribuţie
33,33%
33,33%
33,33%
106,66
106,66
106,66
III Total
departament
100% 320
IV SERVICIU
ADMNISTRATIV
10.
11.
12.
Administraţie
generală
Contabilitate
Servicii interne
40%
20%
40%
1401,60
700,80
1401,60
IV Total
departament
100% 3504
Total cheltuieli
societate
TOTAL 9968
II.
Constituirea centrelor de regrupare şi calcul costului
unitar pentru indicatorul comun
Tabelul nr. 7
Centre
regrup
are
Induct
or de
activi
tate
Activităţi
implicate
Cod
induct
or
Resurs
e
consum
ate
(lei)
Volum
induct
or
Cost
unitar
induct
or
(lei)C1 Ore
realiz
are
Agenţii
teritoriale
Angajaţi
teritoriali
Redacţie
Preluarea
informaţ.
Prelucrarea
informaţ.
Validare
OR
OR
OR
OR
OR
OR
2035,2
0
2544
508,80
301,71
452,57
301,71
TOTAL C1 6144 456 13.47C2 Număr
comenz
i
Transport
Expediere
coletărie
CC
CC
106,66
106,66
TOTAL C2 213,32 1801 0,12C3 Model
produs
Promovare MOD 106,66
TOTAL C3 106,66 2 53,33
C4 Cost
adăuga
t
Administraţie
generală
Contabilitate
Servicii
interne
CA 1401,6
0
700,80
1401,6
0TOTAL C4 3504 10866 0,92
Total general 9967,9
8
Calculul costului adăugat
Cost adăugat = Cost manop. directă + Ch. totale de prelucrare –
Ch. centru de regrupare =
= 4400 + 9967.98 – 3504 = 10864
III.
Pe baza informaţiilor privind volumul inductorilor consumaţi
pe fiacare produs, se întocmeşte fişa costului unitar.
Fişele costului unitar pentru revista Buletinul Auto în
format print şi pentru revista online se prezintă în tabelele de
mai jos:
FIŞA COSTULUI UNITAR
Revista Buletinul Auto – format print
Cantitate 4000 buc.
Tabelul 8
Nr
.
Elemente ale UM Cost Suma
cr
t.
costului
CHELTUIELI DIRECTE
unitar
1. Tipărire exemplar
e
1,40 5600
2. Salarii personal Ore 0,80 32003. Alte cheltuieli de
editare
Ore 0,14 580
I Total
CHELTUIELI DIRECTE
2,34 9380
CHELTUIELI
INDIRECTE4. C1 ORE 13,47 3771,605. C2 COM 0,12 2166. C3 MOD 53,33 53,337. C4 CA 0,92 3504II Total
CHELTUIELI
INDIRECTE
1,88 7544,93
II
I
Total COST COMPLET 16924,93
IV COST UNITAR 4,23
FIŞA COSTULUI UNITAR
Revista Buletinul Auto – format online
Cantitate 4000 buc (accesări)
Tabelul 9
Nr
.
cr
t.
Elemente ale
costului
CHELTUIELI DIRECTE
UM Cost
unitar
Suma
1. Tipărire exemplar
e
0 0
2. Salarii personal Ore 0,30 12003. Alte cheltuieli de
editare
Ore 0,16 660
I Total
CHELTUIELI DIRECTE
0,46 1860
CHELTUIELI
INDIRECTE4. C1 ORE 13,47 2370,725. C2 COM 0,12 0,126. C3 MOD 53,33 53,337. C4 CA 0,92 3504II Total
CHELTUIELI
INDIRECTE
1,48 5928,17
II
I
Total COST COMPLET 7788,17
IV COST UNITAR 1,94
IV.
4.1. Înregistrarea în contabilitatea de gestiune a
cheltuielilor directe, indirecte şi generale de administraţie,
aferente realizării revistei în format print:
% = 901 16924,93
921/print 9380
922/print 4040,93
923/print 3504
4.2. Înregistrarea în contabilitatea de gestiune a
cheltuielilor directe, indirecte şi generale de administraţie,
aferente realizării revistei în format online:
% = 901 7788,17
921/online 1860
922/online 2424,17
923/online 3504
4.3. Se înregistrează realizarea revistelor, în ambele
forme:
% = 902 24713,10
931/print 16924,93
931/online 7788,17
4.4. Închiderea conturilor de clasa 9:
902 = % 16924,93
921/print 9380
922/print 4040,93
923/print 3504
902 = % 7788,17
921/online 1860
922/online 2424,17
923/online 3504
CAP. IV
Concluzii
Evoluţia presei ţine în mare masură de evoluţia
tehnologiilor de pe piaţă. În ultimii ani, numărul cititorilor de
presă online a crescut semnificativ. Informaţia actualizată la
minut şi posibilităţile multimedia sunt avantaje clare faţă de o
revistă tipărită. Odată cu media on-line, numărul ziarelor
vândute pe tarabe dar şi a abonamentelor a scăzut drastic. O
cauză a fenomenului poate fi şi criza financiară a ziarelor, în
căutarea de resurse financiare.
Contractele de publicitate s-au mutat pe pagina online a
revistei. Dacă în urmă cu câţiva ani pe site-urile ziarelor erau
doar câteva titluri informative care aveau scopul de a incita
lumea sa cumpere revista sau ziarul, astăzi ziarele oferă
aceleaşi informaţii pe pagina de online ca şi în revista
tipărită.
Prin studiul de caz efectuat la S.C. TOP SERVICE S.R.L.
Galaţi, s-a demonstrat că şi din punctul de vedere al costurilor,
viitorul presei este pe internet. Se dovedeşte că internetul este
o soluţie mult mai avantajoasă pentru editorii de presă. În
acelaşi timp, studii recente arată că cititorul percepe la fel
reclama, indiferent de suportul prin care este transmisă. Este
tot mai atras de ziarele online datorită posibilităţilor multiple
ale acestora faţă de presa scrisă: conţinut original, fotografii,
arhive, posibilităţi de participare a utilizatorilor,
stratificarea conţinutului, navigare facilă, etc. Peste toate
avantajele enumerate mai sus, pilonul de bază în succesul
ediţiilor online este gratuitatea informaţiilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Briciu Sorin, Burja Vasile, Contabilitate de gestiune. Calculaţia şi analiza costurilor, Editura Ulise, AlbaIulia, 2004;
2. Ebbeken Klaus, Possler Ladislau, Ristea Mihai, Calculaţia şi managementul costurilor, Editura Teora, Bucureşti, 2000;
3. Dumitru Corina Graziella, Ioanăş Corina, Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor, Editura Universitară,Bucureşti, 2005;
4. Epuran Mihail, Băbăiţă Valeria, Grosu Corina, Contabilitate şi control de gestiune, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
5. Ionaşcu Ion, Filip Andrei Tiberiu, Stere Mihai, Control de gestiune, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
6. Dumitru Madalina, Calu Daniela Artemisa, Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Editura Conta, Bucureşti,2008.
Recommended
