PROIECTAREA

DIDACTICA

1. Delimitări conceptuale Proiectarea didactică sau designul instrucţional reprezintă un demers complex şi sistematic de fixare mentală a paşilor, de anticipare a desfăşurării activităţii instructiv-educative.

La nivel macro, proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ presupune anticiparea ansamblului acţiunilor şi operaţiilor în cadrul activităţilor de instruire şi educare, în vederea asigurării funcţionalităţii acestuia din punct de vedere managerial şi strategic.

La nivel micro, vorbim de proiectarea didactică, care presupune anticiparea finalităţilor, conţinuturilor, strategiilor de instrucţie şi educaţie şi a strategiilor de evaluare.

2. Nivele ale proiectării (1) Elementele componente ale curriculumului, în raport cu

dimensiunea timp, pot fi anticipate prin operaţii specifice

de:

• Prognozare (pentru un ciclu şcolar) - vizează proiectarea strategiei generale de realizare a scopurilor şi obiectivelor - cadru; elementele de

prognoză sunt concretizate în întocmirea instrumentelor la nivelul strategiei generale educaţionale;

• Planificare (proiectare specifică) – oferă răspunsuri privind problemele de bază ale anticipării pe durate medii: un an, un semestru, un capitol, o săptămână;

2. Nivele ale proiectării (2) • Programarea (proiectare delimitată) – este o activitate de anticipare a obiectivelor specifice şi operaţionale pe durate şi secvenţe mici, scurte

(lecţii, activităţi concrete, acţiuni, situaţii);

• Schiţarea – presupune înlăturarea detaliilor într-un program şi enunţarea doar a liniilor directoare a elementelor curriculare, pentru o

secvenţă de instruire la nivel micro: obiective operaţionale, conţinut esenţializat, strategii şi modalităţi de evaluare.

Raportul dintre prognozare –

planificare – programare –

schiţare

Modalităţi de proiectare curriculară (perspectivă diacronică)

a. MODELUL DIDACTICIST b. MODELUL CURRICULAR

Centrat pe conținuturi și acțiuni specifice procesului pedagogic;

Centrat pe obiective;

Conținuturile își subordonează obiectivele, metodologia, evaluarea didactică în logica învățământului informativ;

Obiectivele: în spiritul învățământului formativ, bazat pe valorificarea potențialului fiecărui cursant;

Relațiile dintre elementele activității didactice se stabilesc sub presiunea conținuturilor și sarcinilor de predare;

Raporturi de interdependență între elementele activității didactice – determinate de obiectivele pedagogice;

Dezechilibru între pregătirea de specialitate (monodisciplinară) și cea pedagogică a formatorilor.

Echilibru între pregătirea de specialitate și cea pedagogică a formatorilor – multidisciplinaritate.

c. Modelul curricular cognitiv-constructivist al proiectării pedagogice

3. Caracteristici ale proiectării la

nivel micro

ETAPE:

Lectura personalizată a programei şi a manualelor şcolare;

Elaborarea planificării calendaristice;

Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen scurt a unităţilor de învăţare şi a lecţiilor sau activităţilor didactice.

a. Lectura personalizată a programei şi a manualelor şcolare

Presupune:

adaptarea activităţii de proiectare la structura colectivului clasei, în raport cu conţinuturile programei şi a manualelor şcolare.

adaptarea conţinuturilor la potenţialul clasei (păstrare, adaptare, înlocuire, omitere), valorificarea personalizată a programei (nu este obligatorie parcurgerea acesteia în întregime), alegerea corectă a manualului alternativ.

b). Elaborarea planificării calendaristice

Etape:

stabilirea asocierilor şi a corespondenţelor dintre obiectivele de referinţă, competenţele specifice şi conţinuturile prin intermediul cărora se ating acestea;

împărţirea conţinuturilor în unităţi de învăţare;

stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare;

verificarea concordanţei dintre traseul educaţional propus de profesor şi oferta de resurse materiale de care poate dispune (manuale, ghiduri, îndrumătoare);

alocarea resurselor de timp considerate necesare pentru fiecare unitate de învăţare.

Modele de planificări anuale / semestriale:

B. Construcţia programului de realizare

Variantă de planificare calendaristică

Proiectarea unităţilor de învăţare

Succesiune de întrebări care pregătesc demersul anticipativ al unei unităţi de învăţare:

Modele / variante de proiecte de unităţi de învăţare

Modele / variante de proiecte de unităţi de învăţare

Modele / variante de proiecte de unităţi de învăţare

Proiectarea lecţiei/activităţii didactice (designul instrucţional). Etape (M. Ionescu,

2003, M. Bocoş, D. Jucan, 2007)

Variante de proiectare a lecţiei

Sarcini de reflecţie 1. Analizaţi modelele de proiectare pedagogică, stabilind caracteristicile fiecăruia, avantajele şi dezavantajele.

Sarcini de reflecţie

Bibliografie Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică

Bernat, S. E. (2003). Tehnica învăţării eficiente. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană

Bocoş, M. (2003). Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, ediţia a II-a, revăzută. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Bocoş, M., Jucan, D. (2007). Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, ediţia a II-a, Piteşti: Editura Paralela 45

Bontaş, I. (1998). Pedagogie, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura All Educational

Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom

Ionescu, M., Chiş, V. (1992). Strategii de predare şi învăţare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică

Ionescu, M., Radu, I. (1995). Didactica modernă, ediţia I, Cluj- Napoca: Editura Dacia

Neacşu, I. (1990). Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică

Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Editura Aramis

Oprea, C. L. (2003). Pedagogie – alternative metodologice şi interactive. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti

Oprea, C. L. (2007). Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A.

Pânişoară, I-O. (2006). Comunicarea eficientă. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom

Potolea, D. (1988). Teoria şi metodologia obiectivelor operaţionale, în Curs de pedagogie. Bucureşti: Universitatea Bucureşti.