Embed Size (px)
DESCRIPTION
Regret enorm că, adesea, activităţile de voluntariat pe care le desfăşurăm sunt doar nişte copii şubrede ale adevăratelor acte voluntare. Regret enorm că nu ştim să fim voluntari, că nu facem nimic exclusiv pentru cei din jur, pentru mediu, fără să aşteptăm o recompensă, fără prezenţa aparatului de fotografiat. Regret enorm că adevăratele activităţi voluntare se scufundă în uitare şi anonimat, că nu devin modele… decât pentru o minoritate… Regret şi, în acelaşi timp, port în suflet speranţa că într-o zi fiecare va face voluntariat… practic şi nu doar teoretic! Mă întorc la acele acte voluntare devenite anonime, uitate… dar nu de participanţi… Cu siguranţă acele ore, zile, poate săptămâni vor rămâne mereu în sertăraşul minţii lor ca fiind printre cele mai valoroase amintiri. Nu ştiu cât de bine m-am descurcat alături de… aceşti participanţi, nu ştiu nici măcar dacă efortul depus din tot sufletul a însemnat ceva pentru cei din jur. ştiu doar că… mi-a plăcut la nebunie, iar acele zile au rămas vii în memorie. Pentru că am învăţat că voluntariatul nu înseamnă fapte nerăsplătite… Nu este un act latent… Nu e uşor şi nici o motivaţie extrinsecă nu poate să te determine să depăşeşti… greul primului pas. Am învăţat că voluntariatul motivat de el însuşi devine nu un beneficiu pentru cei din jur şi atât, ci un mare beneficiu pentru tine pentru că ai reuşit să oferi un infim beneficiu celor din jur. În nici un caz nu insinuez că am practicat acel voluntariat de calitate, pro bono, de care am vorbit. Nu am o astfel de pretenţie… Am doar o amintire plăcută, o experienţă folositoare pe care o împărtăşesc cu mult drag celor pe care îi interesează. Graţie acestei experienţe pot spune că vara anului 2010 a fost cea mai frumoasă din viaţa mea de până acum. Luna lui Cuptor ne învăluia într-o caniculă necruţătoare. Fiind o iubitoare de cărţi, nu cred că aş fi putut găsi un adăpost mai bun decât biblioteca. M-am ascuns de căldura moleşitoare la umbra… cărţilor, în compania plăcută a domniilor de pe rafturi şi a domniilor care îngrijesc cu atâta devotament aceste comori. M-am adăpostit de rutină, de plictis şi de uitare la biblioteca orăşănească participând cu multă curiozitate la atea nou-propusă: voluntariat la bibliotecă, fără fişe de înscriere, fără liste şi hârtii de semnat (ca la orice activitate de acest gen). Atmosfera relaxantă şi prietenească pe care am regăsit-o într-o zi în care îmi făceam „aprovizionarea” pentru ultima lună de vacanţă m-a convins să rămân mai mult de obişnuita jumătate de oră… M-a convins, m-a sedus şi am revenit şi a doua zi şi zilnic până la sfârşitul vacanţei. Am pătruns cu timiditate în cealaltă parte a biroului doamnelor bibliotecare, atentă fiind la o discuţie despre cele mai celebre ecranizări ale romanelor clasice. M-am îndreptat spre măsuţa cu cărţi restituite şi am încercat să le aşez în raft. Astfel am întâmpinat primul obstacol… Am înţeles cât de greu este să faci acest lucru şi eram uimită cu câtă uşurinţă doamnele bibliotecare puteau să aşeze în raft o carte exact în locul menit ei. Observând interesul şi nedumerirea mea, cu un zâmbet cald, doamna Dorina mi-a explicat noţiunea de cotă a cărţii, cea care indică locul volumului. Evident că nu am înţeles din prima şi au urmat şi alte lecţii oferite de doamna Dorina şi doamna Dana în egală măsură, iar nepriceperea mea a fost întâmpinată cu multă (foarte multă) bunăvoinţă şi răbdare. Imensitatea numărului de volume, rafturile înalte şi numeroase mi-au dat multe bătăi de cap. La început aveam ciudata impresie că se vor prăbuşi peste mine, cu toate acestea mă atrăgeau ca un magnet şi petreceam, zilnic, patru ore răsfoind cărţi şi încercând să le
Citation preview
N-am adunat aici nici cuvinte cu pretenții, nici fraze geniale… Pentru că n-am vrut… să nu fiu eu…Din obrăznicie, ca o posibilă viitoare ocupație….Am furat… chiar de sub nasul vostru…
(Și nu îmi pare rău…)
O simplă poveste… cu și pentru …. oameni simpli
Într-o lume nebună, nebună… ca aceea de la fereastra geamului vostru….cu mașini ce accelerează grăbit spre … mall-urile ”Doctorului Moarte”…Îngeri… anemici și triști…
…în culori sepia și gri…
Fug….
…la bibliotecă
Au găsit liniștea de care aveau nevoie…
…și dragoste
S-au hrănit lihniți… cu fărâme de cuvinte… și…
… au devenit OAMENI….
iar zâmbetul le-a revenit pe buze…
…și încrederea și speranța…
…au organizat și petreceri… îngerești…
La care au invitat …mulți prieteni…
Au lăsat un … ecou în nemurire... ei muritorii , deși biblioteca lor îngerească nu arată așa…
Ci doar așa…
Dar cel mai impotant este că au …
…dragoste și prietenie…
V-am mințit…Nu am furat…Doar v-am făcut părtași la of-ul meu…
Povestea aceasta mi-a șoptit-o îngerul meu anemic când,…cu lacrimi în suflet … îl imploram …Să nu mă părăsească…
Astăzi n-am fost la bibliotecă… nici ieri , dar mă voi duce mâine……pentru că mă simt singură…
