Efectele incalzirii globale Efectele incalzirii globale asupra mediului acvaticasupra mediului acvatic

Horvath BeatrixTurc Paul

Ozonul se formeaza in atmosfera inalta a Pamantului din cauza radiatiei ultraviolete solare. Stratul de ozon protejeaza suprafata Pamantului de radiatiile ultraviolete solare, lipsa lui ar insemna sfarsitul vietii pe Pamant! EFECTUL DE SERA este incalzirea atmosferei Pamantului din cauza ca anumite gaze, ca dioxidul de carbon si monoxidul de azot impiedica racirea portiunii de pe Pamant unde este noapte. Acelasi fenonomen a dus la temperaturile de sute de C° de pe Venus, unde atmosfera este alcatuita aproape exclusiv din dioxid de carbon. EFECTUL DE SERA poate fi stopat prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon si prin reimpaduriri, plantele absorbind dioxidul de carbon si transformandu-l in lemn. Ca si in cazul distrugerii stratului de ozon si incalzirea globala este un bun exemplu legat de modul in care activitatea umana poate degrada mediul la scara planetara. Fenomenul este cuoscut si sub numele de efect de sera. Unele gaze din atmosfera (vaporii de apa, dioxidul de carbon, ozonul, metanul, dioxidul de azot si unele tipuri de clorofluorocarburile) impiedica disiparea caldurii produsa de pamint in spatiu. Caldura este radiata din nou spre suprafata Pamintului care este incalzita suplimentar. . In conditii naturale vaporii de apa sunt cei mai eficienti in producerea efectului de sera. Datorita vaporilor de apa din atmosfera temperatura medie a Pamintului este cuprinsa intre +15 grade Celsius si -18 grade Celsius. Prin comparatie, pe Marte unde atmosfera este subtire si nu exista vapori de apa, temperatura medie la suprafata planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosfera bogata in dioxid de carbon, temperatura la suprafata planetei este de +430 grade Celsius. Problema incalzirii globale este legata de accelerarea datorita actiunilor umane a acestui fenomen. Producerea si degajarea in atmosfera a gazelor care produc efectul de sera a dus la incalzirea usoara a temperaturii medii a planetei cu unele consecinte pentru mediu (cresterea nivelului suprafetei oceanelor, degradarea calitatii vietii in unele zone). Cele mai importante gaze care genereaza efectul de sera sunt:

- Dioxidul de carbon (59%), generat de arderea combustibililor fosili, cum ar fi carbunele si petrolul; gazele de esapament, taierea padurilor tropicale si a altor paduri; arderea lemnului. - Metanul (18%) ,produs de vite, arderea lemnului, vegetatiei si a combustibililor fosili. - Oxizii de azot (12%), produs prin arderea combustibililor fosili, arderea lemnului, de materialele fecale de la oameni si animale. Ozonul de suprafata (12%); moleculele de ozon care cad din atmosfera intra in reactie cu poluanti ca metan, dioxizi de carbon si azot care rezulta in principal de la masini. Tehnologiile folosite sint invechite si duc la marirea cantitatii acestor gaze in atmosfera. Echilibrul natural al planetei este afectat si Pamintul incepe sa se incalzeasca. O crestere de 5% pe tot Pamintul, poate topi complet calotele arctice, crescind astfel nivelul marilor. 1. MASURAREA INCALZIRII GLOBALE Ca sa putem analiza incalzirea globala trebuie sa avem determinari de temperatura la scara intregii planete pe intervale mari de timp si date privind concetratia gazelor care produc efectul de sera. Astfel de studii s-au facut sistematic din 1957 pentru dioxidul de carbon. Datele de la sol sunt culese de la un mare numar de statii dar in prezent temperatura la suprafata pamintului este determinata si utilizand satelitii. Cele mai moderne studii privind incalzirea globala se fac utilizind probe de gheata din Antarctica. Fiecare strat de zapada care cade anual in Antarctica se transforma intr-un strat de gheata. Gheata include in ea si mici bule de aer. Examinarea bulelor de aer aduce informatii complexe privind: -compozitia atmosferei in momentul formarii bulei -data la care s-a format startul de gheata -temperatura in acel moment Studiile se fac utilizind izotopii radioactivi ai oxigenului 16O, 18O. Toate investigatiile clasice sau moderne au aratat o crestere a temperaturii globale.

2. AGENTII INCALZIRII GLOBALE Principala cauza a incalzirii globale este cresterea continutului de dioxid de carbon din atmosfera. Alte gaze care contribuie la acest fenomen sunt: metanul, dioxidul de azot, ozonul, CFC11 si CFC12. Concentratia de dioxid de carbon asa cum rezulta din masuratori directe si din studii pe gheata antarctica, a crescut de la 270ppm in jurul anului 1000, la 346ppm in 1986 si 354ppm in 1989. Activitatile umane care contribuie la incalzirea globala sint: producerea si utilizarea energiei (56%), CFC (17%), practicile din agricultura (15%), alte utilizari industriale.

3. EFECTELE INCALZIRII GLOBALE Pentru studiul incalzirii globale s-au alcatuit modele numerice care sunt procesate pe calculator sau se pot face analogii geografice sau geologice. Exista multe controverse in lumea stiintifica legate de efectele incalzirii globale dar multe idei sint acceptate de toata lumea (schimbarile de clima, modificarea nivelului marii, schimbari geomorfologice, schimbari in agricultura, schimbari politice). Schimbarile climatice: se estimeaza o crestere a temperaturii planetei cu 0.5-2 grade Celsius pina in anul 2050, o crestere a nivelului precipitatiilor si o modificare a distribuirii precipitatiilor la diferite latitudini, o crestere a frecventei furtunilor tropicale. Modificarile nivelului marii: probabil cu 5-40cm pina in anul 2050. Este greu de estimat care vor fi modificarile care vor apare legate de ghetarii din Artica si Antarctica. O mare parte din ghetari se pot topi (Groenlanda, de exemplu, cu 2.7 milioane de km cubi de gheata) si acest lucru poate atrage dupa sine o majora agravare a cresterii nivelului marii. Schimbarile geomorfologice: Marile riuri vor fi puternic afectate de incalzirea globala, multe zone vor fi inundate iar eroziunea in zonele de coasta se va accentua. Vor fi de asemenea posibile modificari in agricultuara si chiar anumite orientari politice, concretizate prin hotariri, legi, etc.

4. S-A INCALZIT OARE PAMINTUL? Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu aproximativ 0,5-1 grade F) de la sfarsitul sec.XIX. Patru din cei mai fierbinti ani au fost inregistrati dupa 1860. Cea mai inalta incalzire s-a inregistrat noaptea, in latitudinile de la cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte anotimpuri. In unele zone, in primul rind, deasupra continentelor, incalzirea a fost de citeva ori mai mare decat media globala. Alte dovezi ale cresterii temperaturilor globale din sec.XIX, include cresterea nivelului marii cu 10-25 cm, micsorarea ghetarilor din munti, reducerea invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pina in prezent) si cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele obtinute prin inelele anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor climei, sugereaza ca temperaturile globale la suprafata solului sint in prezent mai mari decit la orice etapa din ultimii 600 de ani. Schimbari climatice. Incalzirea globala. De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii naturale de gaze cu efect de sera, cum ar fi vaporii de apa, gazele carbonice, metanul si oxizii de azot. Razele cu lungime scurta de unda, numite lumina vizibila a soarelui pot traversa aceste gaze, incalzind atmosfera, oceanele, suprafata palnetei si organismele vii. Energia calorica este raspândita in spatiu in forma de raze infrarosii, adica de unde lungi. Acestea din urma sunt absorbite in parte de gaze cu efect de sera, pentru a se refelecta inca odata de suprafata Pamintului. Din cauza acestui fenomen natural, numit “efect de sera” temperatura medie anuala la suprafata pamintului se mentine la 15° C. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal. Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera au unei cantitati mari de gaze cu efect de sera, mai ales a gazului carbonic, a oxizilor de azot, a metanului si a clorofluorocarbonilor (CFC). Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de cercetare stiintifica, sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploare nemaintilnita pe parcursul istoriei. Ele descriu si argumenteaza fenomenul noii incalziri globale, a schimbarii climei, a reincalzirii climatului si a efectului de sera accelerat.

Despre ploaia acida, ozon si efectul de sera Ploaia acida inseamna in mod popular, poluarea acida a atmosferei dar include si alte tipuri de climat: ceata acida sau zapada acida. Fenomenul de transportare a acizilor pe sol prin umezeala sau prin depunere uscata, polueaza aerul, pamantul, plantele, copacii. Aciditatea se masoara pe scara pH (hidrogen potential). Apa de ploaie poluata poate avea un pH de 2,4 (acelasi cu sucul natural de lamaie). Ploile acide distrug plantele, recoltele, arborii, atat prin sol si radacini, cat si prin frunze. Ploaia acida poate distruge animalele acvatice atat prin caderea direct in apa, fie prin spalarea solurilor din vecinatate. Chiar si cladirile de piatra sau masivele de gresie si calcar sunt atacate prin depunerile de sulf. Un profesor din Grecia a calculat ca eroziunea monumentelor din Atena a fost mai grava in ultimii 25 de ani, comparativ cu ultimii 2500 la un loc. Poluantii formati din amestecuri de gaze ataca atat sanatatea omului, producand boli respiratorii, cat si copacii si culturile de plante. Poluarea atmosferica aduce cantitati crescute de plumb, cupru si aluminiu in apa de la robinet, producand diferite simptome: greata, decolorarea parului si chiar afectarea creierului. Exista o relatie stransa intre ploaia acida, ozon si „efectul de sera“ (cresterea temperaturii pamantului). Ozonul este implicat atat in ploaia acida, cat si in efectul de sera, dar nu este intotdeauna daunator - depinde unde se afla. Majoritatea cantitatii de ozon se afla in apropierea suprafetei pamantului sau in stratosfera (15-40 km deasupra pamantului). Ozonul poate imbolnavi oameni si distruge culturi de plante. In mod curios, unele specii de tutun (Nicotina tabacum) sunt foarte sensibile la ozon, putand deveni cel mai bun barometru. Cea mai mare parte a ozonului se gaseste in stratosfera. Acest strat absoarbe radiatiile ultraviolete de la soare impiedicand imbolnavirea oamenilor, animalelor si distrugerea plantelor. Daca ozonul din inaltimi este benefic, ozonul de nivel inferior poate reactiona cu alti poluanti formand acizi. Pentru a evita distrugerile cauzate de poluanti se pot lua diferite masuri la nivelul simplilor gospodari: stropirea solurilor si a locurilor cu calciu de var pentru reducerea aciditatii; folosirea surselor de energie alternativa (energia eoliana, solara biogazul); conservarea energiei prin izolarea mai buna a caselor si cladirilor. Fiecare om al satului poate supraveghea ploile acide in zona in care locuieste folosind ustensile simple si un echipament ieftin.

Poluarea presupune impurificarea compozitiei aerului, apelor si solului cu diferite substante chimice, praf si fum si reprezinta rezultatul oricarei modificari a mediului ambiant, care determina un dezechilibru ecologic natural. Poluantii se formeaza in urma activitatilor industriale. Industria arde carburantii fosili, eliberand in atmosfera gazele de sera care incalzesc Pamantul; dioxidul de carbon in exces favorizeaza retinerea caldurii la suprafata pamantului, impiedicand reflectarea ei in straturile atmosferice. Se produce astfel efectul de sera ce conduce la ridicarea temperaturii medii a atmosferei pamantului, topirea ghetarilor polari, inundatii etc. Datorita substantelor chimice eliminate in atmosfera si mai ales din cauza freonului,in anumite locuri de pe glob, stratul de ozon s-a micsorat sau chiar a disparut. Acest fenomen conduce la randul lui la schimbari climatice, accentuandu-se extremele meteorologice; sporesc secetele, caniculele, incendiile si inundatiile catastrofale.. O alta consecinta grava a poluarii este ploaia acida, generata de transformarea oxizilor de sulf si azot, prezenti in atmosfera, in acid sulfuric si respectiv azotic. Ploile acide ard tesuturile plantelor, care se ingalbenesc si mor. Paduri intregi au disparut din aceasta cauza. Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii „perforati” de ploile acide, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerata „mareea neagra”, adica poluarea practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastruoase asupra florei si faunei marine. Lipsa unor masuri ferme si urgente de reducere si chiar de eliminare a poluarii poate duce, intr-un timp nu prea indepartat, la mutatii ireparabile si catastrofale asupra ecosistemului. Ocrotirea mediului nu este doar o problema individuala, ci una colectiva si necesita ajutor reciproc! Poluarea reprezinta contaminarea mediului cu materiale care dauneaza sanatatii, calitatii vietii sau functionarii naturale a ecosistemelor. Cu toate ca o parte din poluarea mediului este un rezultat al actiunii naturii, cum ar fi eruptiile vulcanice, incendiile naturale, furtunile de praf, cea mai mare parte este cauzata de activitatea omului. Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelurile de poluare sunt periculos de ridicate.

Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute formeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Pentru a trai intr-o lume sanatoasa trebuie sa nu subestimam efectele reziduurilor produse de societate. Daca acestora li se permite sa domine mediul, Poluarea apelor Acest tip de poluare consta in contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, marilor si oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator.Principala sursa poluanta este reprezentata de activitatea societatii umane in ansamblu si prin urmare aceasta forma de poluare apare atunci cand reziduurile din industrie sau agricultura se integreaza in circuitul natural al apei. Majoritatea poluantilor apelor sunt chimici, biologici, deseuri fiziologice, toti insa degradeaza grav calitatea apei. Ca exemple de poluanti se pot enumera: produsele petroliere, pesticidele, erbicidele, metalele grele(cupru, plumb, mercur), deseurile chimice (corozive, toxice, inflamabile), sedimente s.a. Poluantii din surse industriale pot ajunge in natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta si din mine unde apa a intalnit in calea sa roci bogate in minerale sau substante chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Oceanele si marile, vaste cum sunt, nu sunt ocrotite de poluare. Poluantii ajung in apa fie de pe maluri, din ape care se varsa in oceanul sau marea respectiva, din nave sau de pe platforme petroliere esuate pe tarm. Daca la poluarea aerului imaginea–simbol este oferita de arborii “perforati” de ploile acide, la poluarea apei ar putea fi considerata “mareea neagra”, adica poluarea practic continua cu petrol a marilor si oceanelor lumii, aceasta avand efecte dezastruoase asupra faunei si florei marine. Plantele si animalele necesita apa curata si ele nu pot supravietui daca apele sunt incarcate cu substante toxice. Astfel daca poluarea apei este severa, un numar mare de pesti, pasari si alte animale mor sau in anumite cazuri se ajunge ca toti membrii unei specii sa fie omorati in zona afectata. Pestii si alte animale acvatice ce traiesc in ape poluate sunt periculoase pentru hrana omului. De asemenea, populatia umana, expusa riscului de a bea din astfel de ape poluate, se poate imbolnavi iar in timp exista posibilitatea dezvoltarii diverselor forme de cancer si nasterii copiilor cu grave malformatii.

Bolovani de dimensiunea unei mingi de fotbal arata ca topirea ghetarilor din vestul Antarcticii s-a accentuat de 20 de ori. Acesti bulgari de piatra pot sa furnizeze si indicii despre o crestere viitoare a nivelului apelor, informeaza Reuters. Piatra prinsa in stratul de gheata incepe sa reactioneze imediat dupa ce este expusa la aer din cauza contactului cu o serie de raze cosmice. Expertii au studiat bulgarii din trei ghetari pentru a descoperi de cat timp nu mai sunt acoperiti de gheata.

Gheturile vesnice ar putea disparea mult mai devreme decat se crezuse pana acum. Un studiu publicat de revista "Nature Geoscience " arata ca topirea ghetarilor s-a accelerat cu 75% in ultimii zece ani de-a lungul coastelor Antarcticii, atingand in 2006 aproximativ 192 de miliarde de metri cubi. Aceasta cantitate este suficienta pentru a scufunda Olanda sub 4,6 metri de apa. Studiul "Nature Geoscience " arata ca ghetarii din vestul Antarcticii sunt cei mai afectati de incalzirea globala. Aici s-au topit 132 de miliarde de metri cubi de gheata.

Poluarea apelor continentale Vorbind depre mediul în care trăim ne referim la biosfera, un înveliş atât de subţire a cărui grosime este mai mică decât o sutime din raza Pamântului .Biosfera conţine toate organismele vii şi constiutie mediul în care ele trăiesc. În urma unei evoluţii de milioane de ani biosfera a ajuns să cuprindă un imens mecanism de viaţă care interceptează energia chimică prin fotosinteză şi o distribuie prin diverse moduri. Biosfera cuprinde pădurile, munţii, lacurile, fluviile şi oceanele cu toată viaţa vegatală ce o conţin. Apa, componenta esenţială a biosferei, reprezintă circa 1,4 miliarde km3 , din care circa 97% este apa mărilor şi a oceanelor. Astfel omul dispune de o cantitate limitată din apele ce curg la suprafaţa continentelor, continuu reciclată de precipitaţii, de apoximativ 30.000 de km3 . Astfel resursele de apă sunt limitate în timp ce în lume necesarul de apă creşte în continuu. Dacă în Africa, în zonele aride consumul de apă al unui om este de circa 3 L pe zi , în Europa este de circa 500 L iar în America de peste 1000 L pe zi. Materialale sau energia introduse în mediul ambiant sunt numite poluanţi atunci când sunt folosite în concentraţii ce depaşesc anumite limite şi care au efecte dăunatoare asupra sănătăţii omului sau produc dezechilibre ecologice.

Incalzirea globala

De foarte multă vreme în atmosferă există concentraţii naturale de gaze cu efect de seră, cum ar fi vaporii de apă, gazele carbonice, metanul şi oxizii de azot. Razele cu lungime scurtă de undă, numite lumină vizibilă a soarelui pot traversa aceste gaze, încălzind atmosfera, oceanele, suprafaţa planetei şi organismele vii. Energia calorică este raspândită în spaţiu în formă de raze infraroşii, adică de unde lungi. Acestea din urmă sunt absorbite în parte de gaze cu efect de seră, pentru a se reflecta încă o dată de suprafaţa Pamântului. Din cauza acestui fenomen natural, numit “efect de seră” temperatura medie anuală la suprafaţa pamîntului se menţine la 15° C. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal.

Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor, sunt:

1. Poluarea organică Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie deversările menajere

din marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a celulozei şi a hârtiei ori industria agroalimentară. Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în apă, materiile organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un proces de ”autoapărare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate însemnată de materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea bacteriilor şi, în consecinţă, un masiv consum de oxigen care determină, la rândul său, moartea peştilor şi a altor vieţuitoare acvatice prin asfixie.

2. Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special, din industria chimică, extractivă şi prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezintă măsurarea toxicităţii produselor. Deşi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apă dulce care stabileşte toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substanţe însă, pot fi închise în sedimente şi eliberate după depunere; în cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

3. Materiile in suspensie Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării artificiale ale localităţilor

sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o poluare estetică (tulburarea apei), jenând viaţa peştilor (prin introducerea de particule în branhii) ori contribuind la poluarea organică sau toxică. Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4. Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi) Acest tip de substanţe nutritive, respectiv nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de

eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori mărilor. Aceasta se datorează faptului că excesul de nutrimente favorizează o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi putrefacţie.

Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi alt incovenient în ce priveşte apa potabilă. În aceasta, în mod normal nitraţii nu trebuie să depăşească 50mg/litru. Nitraţii transformaţi în nitriţi provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”; totodată, producerea de netrosamine cancerigene este încă controversată (unele legume precum ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă de nitraţi; unele mezeluri, conserve de carne şi peştele afumat sunt, de asemenea, surse de nitraţi). Fosfaţii provin, în părţi aproape egale, din dejecţii umane, fosfatine şi din diverse surse industriale şi agricolo. La rândul lor, nitraţii provin în principal din agricultură (îngrăşăminte) şi din creşterea intensivă a animalelor (dejecţii). În apele subterane, agricultura şi creşterea animalelor antrenează o poluare importantă, cel mai adesea cumulativă şi persistentă în straturile de apă. 5. Poluarea bacteriană Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale de protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul puţurilor de captare a apei potabile “perimetre de protecţie”, pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.Metode de combatere a poluării În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sunt strâns legate de calitatea mediului înconjurător. În condiţiile influenţei crescânde a factorului antropogen asupra stării igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă problema stabilirii rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei. În marea majoritate, afecţiunile pot fi evitate şi prin distribuirea unei ape de bună calitate populaţiei din mediul urban şi rural. Consumul de apă salubră (apă lipsită de impurităţi, proprie sănătăţii, obţinută prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de bază ai civilizaţiei.

Din sistemele de canalizare Toate apele provenite din sistemele de canalizare, atat cele tratate cat si cele netratate, sunt deversate in rauri si mari. In rauri este eliberata in genere apa tratata, dar in cazul unor ploi torentiale, se poate depasi capacitatea statiilor de tratare a apelor uzate, in apele raurilor putand ajunge astfel si substante netratate si deseuri. In mari se deverseaza apa netratata in prealabil.O cantitate mare de raze UV perturbã fotosinteza din ecosistemul acvatic si terestru, fapt care are un impact negativ asupra lantului de alimentatie. Efectul de serã are ca si consecintã încãlzirea globalã a atmosferei. Stratul de CO2 retine cãldura degajatã de pãmânt si nu-i permite sã se transmitã în spatiu. Deoarece încãlzirea pãmântului nu are loc uniform, se constatã o accentuare a diferentelor de temperaturã între diferite regiuni ale globului, fenomen care conduce la cresterea curentilor de aer, a vântului, a inundatiilor si, în general, la agravarea catastrofelor naturale. În judetul Cluj principalele surse generatoare de gaze cu efecte de sera sunt: activitatile de producere a energiei electrice si termice, activitatile industriale, traficul rutier, depozitarea deseurilor. Valorile estimate a emisiilor de gaze cu efect de sera provenite din arderea combustibililor în sursele stationare în anul 2001, au fost de 1537 mii tone din care cea mai mare parte a fost poluare cu CO2. Ploile acide se formeazã din gazele degajate de motoarele cu ardere internã si de unii fertilizatori chimici utilizati în agriculturã. În naturã, formarea acidului carbonic are loc natural, din apã si bioxid de carbon. În consecintã, în mod natural apa de ploaie are pH-ul acid, 5,6. Existã însã precipitatii cu caracter mai acid datorate bioxidului de sulf si oxizilor de azot degajati în atmosferã, care, în prezenta apei, se transformã în acizi, crescând aciditatea precipitatiilor. Avansarea toxinelor în lantul trofic are loc prin solubilizarea în apa acidulatã a unor sãruri toxice din sol.Ploile acide afecteazã ecosistemul acvatic si terestru, având numeroase efecte negative, dintre care amintim:- atacarea suprafetei plantelor micsoreazã rezistenta acestora la boli si dãunãtori- micsorarea ratei reproducerii animalelor si diminuarea dezvoltãrii lor- dizolvarea unor metale (aluminiul, plumbul, mercurul) si a altor substante toxice din rezidurile miniere sau solurile contaminate, produc otrãvirea apelor.