TRATAREA ŞI VALORIFICAREA

ECOLOGICĂA DEŞEURILOR

BIBLIOGRAFIE

1. Pascu R., Managementul deşeurilor, Ed. Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 20092. Bularda Gh. ş.a., Reziduuri menajere, stradale şi industriale, Ed. Tehnică, Bucureşti,

1992.3. Rojanschi V., Bran Fl., Diaconu Gh., Protecţia şi ingineria mediului, ediţia a II-a,

Ed. Economică, Bucureşti, 2002. • Rojanschi V., Bran Fl., Politici şi strategii de mediu, Ed. Economică, Bucureşti, 2002. • Bold O.V., Mărăcineanu G.A., Depozitarea, tratarea şi reciclarea deşeurilor şi

materialelor. Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2004.• Căpăţână C., Simonescu C.M., Depozitarea, tratarea şi reciclarea deşeurilor şi

materialelor recuperabile, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2006.• Apostol T., Mărculescu C., Managementul deşeurilor solide. Ed. AGIR, Bucureşti, 2006.• Rusu T., Bejan, M., Deşeul – sursă de venit. Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2006. 1. Păunescu I., Voicu Gh., Procese si utilaje pentru ecologizarea localităţilor, Ed. Matrix

Rom, 20022. *** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu

modificările ulterioare3. *** Standarde din domeniul gestiunii deşeurilor

Deşeul = rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologicde realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificatdirect pentru realizarea produsului respectiv

(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Deşeul = orice substanţă sau orice obiect pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca.

(Ordonanţa de Urgenţă nr. 78/2000)

Produse – toate materialele create în mod deliberat în cadrul unui proces de producţie. În numeroase situaţii, se pot identifica unul sau mai multe produse„primare” care reprezintă principalul material produs.

Reziduuri de producţie – un material care nu este produs în mod deliberat într-unproces de producţie şi care poate reprezenta un deşeu sau nu.

Subproduse – reziduuri de producţie care nu reprezintă deşeuri.

Exemplu: zgura de furnal

Introducere. Definiţii

Deşeu - subprodus

Managementul deşeurilor

Gestionarea deşeurilor

Activităţi de precolectare, colectare, transport, tratare, valorificare şi/saudepozitare a deşeurilor

Management integrat al deşeurilor – analiza problemelor din perspective multiple: ecologică, economică, tehnică, etică etc.

Obiective principale:

• Protejarea sănătăţii populaţiei;

• Protejarea mediului;• Menţinerea curăţeniei publice pentru ca spaţiile să fie acceptabile din

punct de vedere estetic;• Conservarea resurselor naturale

Managementul modern al deşeurilor prevede şi:

• separarea deşeurilor pe tipuri (hârtie şi carton, textile, metale, plastic, sticlă, lemn etc.)

• evaluarea condiţiilor locale sau regionale

• găsirea celei mai bune soluţii de eliminare pentru fiecare tip de deşeu, astfel încât cantităţile de deşeuri ultime rezultate să fie minime.

Obiectiv major nou: Minimizarea cantităţii de deşeuri depozitate

Sunt luate în considerare nu doar deşeurile menajere şi cele asimilabile cu cele menajere, ci şi toate celelalte categorii de deşeuri, şi trebuie să existesoluţii pentru fiecare categorie şi subcategorie.

Elemente adiţionale:• sisteme de colectare selectivă la nivelul localităţilor• staţii de transfer• staţii de tratare mecano-biologică• valorificare locală

Precolectare

Colectare

Transport

Depozitare

Precolectare

Colectare

Transport

(Depozitare)

(Sortare secundară)

Tratare

Sortare primară, la sursă

Activităţi conexe:

• Conştientizarea populaţiei cu privire la managementul modern al deşeurilor;

• Achiziţionarea şi instalarea sistemelor de colectare selectivă;

• Achiziţionarea vehiculelor de transport deşeuri;

• Construcţia facilităţilor de sortare, compostare şi reciclare;

• Construcţia statiilor de transfer şi a facilităţilor de eliminare a deşeurilor;

• Recuperarea gazului provenit din depozite, acolo unde este cazul;

• Construirea unor facilităţi adecvate pentru deşeurile periculoase

• Închiderea depozitelor neconforme

• Monitorizarea depozitelor după închidere

Principii de bază în managementul deşeurilor

Principiul protecţiei resurselor primare

necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în

special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor

prime secundare.

Principiul utilizării BATNEEC(Best available techniques not entailing excessive costs – Cele mai bune

tehnici care nu presupun costuri excesive)

pentru orice activitate trebuie să se ţină cont de:

• stadiul actual de dezvoltare al tehnologiilor

• cerinţele privind protecţia mediului,

• alegerea şi aplicarea măsurilor fezabile din punct de vedere

economic.

Principiul "poluatorul plăteşte" (PPP)

costurile aferente gestionării deşeurilor sunt suportate de generatorul acestora.

companiile care produc, importă şi/sau vând produse şi ambalaje sunt

responsabile, financiar sau fizic, pentru acele produse şi după ce durata de

viaţă utilă a lor a expirat.

Ele trebuie fie să primească înapoi produsele uzate şi să le gestioneze prin

refolosire, reciclare sau prin valorificare energetică, fie să delege această

responsabilitate unei terţe părţi, plătită de producător pentru a gestiona

produsele uzate.

Responsabilitatea pentru deşeuri = mutată de la autorităţi la companii

Producătorii, importatorii sau comercianţii sunt obligaţi să includă costuri de

gestionare a deşeurilor în preţul produselor lor.

Principiul grijii faţă de produs

extindere a principiului PPP

toţi cei implicaţi în "viaţa" unui produs trebuie să-şi asume responsabilităţi însensul reducerii impactului său asupra mediului.

Pentru producători – proiectare adecvată a produsului pentru a asigura

reciclarea sau depozitarea controlată a produsului la sfârşitul vieţii sale utile.

Pentru comercianţi şi consumatori - rol activ în asigurarea depozitării adecvate

sau a reciclării unui produs aflat la sfârşitul existenţei sale utile.

Exemplu de implementare:

"taxa verde" aplicată produselor electrice şi electronice.

Principiul precauţiei

trebuie luate toate măsurile pentru a preveni apariţia unor probleme în viitor

Principiul substituţiei

necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime

nepericuloase, astfel încât să se evite apariţia de deşeuri periculoase.

Principiul proximităţii

deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de

generare. Acolo unde acest lucru nu este posibil trebuie să se dea prioritate

transportului pe cale ferata sau pe apa.

Principiul autonomiei

deciziile de management al deşeurilor trebuie să fie luate la cel mai scăzut nivel

administrativ faţă de sursa de generare

Principiul integrării

activităţile de management al deşeurilor fac parte integrantă din activităţilesocial-economice care le generează

Principiul ierarhizării opţiunilor

• prevenirea producerii de deşeuri

• reducerea (minimizarea) cantitatii de

deseuri produse

• refolosirea materialelor

• reciclarea (recuperarea) deseurilor, in

conditii de eficienţă economică

• valorificarea energetică a deşeurilor:

compostarea deseurilor organice,

incinerarea deseurilor combustibile;

• depozitarea controlata a deseurilor (şirecuperarea gazelor rezultate din

depozitarea deseurilor)

Agenda 21Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare a Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro• eliminarea ecologică a deşeurilor periculoase• împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deşeuri pe plan internaţional• gestionarea ecologică a deşeurilor solide şi a nămolurilor de la staţiile de epurare;• gestionarea sigură şi ecologică a deşeurilor radioactive.

Comisia Europeanăminimizarea cantităţilor de deşeuri ultime.• reducerea cantităţii de deşeuri cu 20% până în 2010;• reducerea cantităţii de deşeuri cu 50% pănâ în 2050;• reducerea cantităţii de deşeuri periculoase cu 20% pana în 2010;• reducerea cantităţii de deşeuri periculoase cu 50% până în 2020.

Măsuri:• conceperea de programe pentru deşeurile generate în procese de producţie;• stimularea valorificării lor;• implementarea unei politici integrate a produsului;• crearea unei strategii pentru deşeurile periculoase.

COLECTAREA DEŞEURILOR MENAJERE

strângerea, preluarea şi transportul acestor deşeuri, în vederea neutralizării

sau valorificării lor.

Servicii organizate în toate localităţile, subordonate primăriilor.

Precolectarea deşeurilor menajere

Două faze:

precolectarea primară

-strângerea şi depozitarea deşeurilor în recipiente mici la locul de producere;

precolectarea secundară

- adunarea deşeurilor rezultate la precolectarea primară şi depozitarea în

containere sau pubele amplasate în spaţii special amenajate

Colectarea propriu-zisă

ridicarea deşeurilor de la punctele de precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare şi neutralizarea sau valorificarea lor.

Două metode principale de colectare a deşeurilor solide:1) fără separarea componentelor la sursă2) cu separarea componentelor la sursă (colectare preselectată)

În funcţie de modul de exploatare se pot distinge:1) sisteme de colectare cu containere staţionare (colectare din poartă în poartă)2) sisteme de colectare cu containere transportabile (colectare în insule de

colectare)

1) containerele sunt descărcate în bena autovehiculului de colectare atunci când acesta ajunge la punctul de colectare.

2) containerele sunt de capacitate mai mare, iar atunci când sunt pline se preiau cu autovehicule specializate, se descarcă la depozitul de deşeuri şi se returnează apoi la locul de colectare.

Colectarea deşeurilor in saci de hartie sau plastic

Avantaje:• Manipulare şi transport uşor şi simple, fara emanare

de miros urât, degajare de praf sau zgomot. • Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de

incarcare inchisa, se reduce numarul muncitorilor de manipulare şi incarcare.

• Nu mai este necesara operatia de curatare şi intretinere sistematica a recipientilor.

• Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilorin perioadele de varf.

• Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.

Dezavantaje:• procurarea sacilor este destul de scumpă. • trebuie asigurată fabricarea continuă a unei cantităţi

însemnate de saci şi posibilitatea achizitionării lor fără perturbaţii.

• sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii şi cenuşii -> evacuarea acestora trebuie asigurata separat.

Colectarea selectivă

Materialele refolosibile care rezultă din gospodariile populaţiei sunt aduse de catre posesorii acestora sau de catre colectorii specializaţi la punctele de colectare şi la centrele de recuperare, separat pe categorii de materiale.

necesită mai multe recipiente de apartament sau de bloc: saci pentru hârtie şi textilerecipiente din tablă sau din plastic pentru resturi alimentare, pentru cioburi de sticlă sau pentru metale.

Raţiuni:a. recuperarea mai uşoară a materialelor refolosibile;b. uşureaza utilizarea agricola a deşeurilor urbanec. separarea materialelor refolosibile, dupa ce au fost amestecate cu deşeuri urbane in bena autocompactoarelor, este o separare doar partiala.

Avantaj: reintroducerea în circuitul economic a unor materii prime şi materiale refolosibile valoroase

Posibile probleme: lipsa de spaţiu în locuinţe, număr mare de recipiente, lipsa de educare si cointeresare a populatiei.

Frecvenţa colectarii va fi aleasa in funcţie de natura deşeurilor: pentru deşeuri urbane putrescibile se pastreaza sistemul stabilit prin serviciul de salubritate, iar pentru materialele refolosibile ritmul de colectare poate fi mai rar.

Preluarea deşeurilor voluminoase se face în recipienţi specialise poate face la cererea producătorului (telefonic) sau periodic, la date prestabilite, pentru producătorii mai importanţi.

Masuri suplimentare:- instalarea la intrarea in blocuri a unor microcontainere pentru hartie;- amplasarea pe cartiere, la unitaţile comerciale, a unor containere pentru depozitarea sparturilor de sticla etc.- amplasarea, la punctele de recolectare a deşeurilor menajere de la blocuri, a unor containere inscripţionate pentru colectarea diferenţiata a materialelor refolosibile din gospodariile populaţiei.

Colectarea pneumatică a deşeurilor menajere

cu absorbţieterminale exterioare sau interioarereţele subterane in care se realizeaza vacuumstatie centrala - containerizare şi transport la statii de tratare sau eliminare. viteză foarte mare (cca. 30 m/s) distanţe de 2-3 km fata de staţia centralăsistem de tip ciclon - micşorarea bruscă a vitezei, epurare a aerului aspirat

Variante- macinarea deşeurilor la baza tuburilor de precolectare(conducte de transport de diametre mai mici)

- transportul prin suprapresiune

Cost de investiţie ridicatEstetică superioarăSiguranţă mai mare

Transportul deşeurilor

Cele mai mari cheltuieli – cu combustibilul şi întreţinerea vehiculelor de transport.

Condiţii pentru alegerea unui vehicul pentru transportarea deşeurilor:• trebuie să asigure o încărcare rapidă şi pe cât posibil fără împrăştiere, degajare de praf şi zgomot;

• să consumă e cantitate minimă de energie, dar să colecteze eficient materialele vizate;

• utilaje care pot fi întreţinute şi reparate local şi pentru care sunt disponibile pe plan local piese

de schimb;

• dispozitive pentru avansarea continuă a deşeurilor încărcate şi pentru repartizarea uniformă;

• să asigure un factor util de încărcare şi exploatarea în condiţii cât mai economice.

În zonele urbane industrializate - vehicule cu compactare; vehicule cu douăcompartimente;

Sisteme hibride - vehicule-satelit; vehicule cu colectare automată etc.

Staţii de transfer al deşeurilor

Operaţii:- cântărirea vehiculelor cu deşeuri colectate;- deplasarea vehiculelor spre platforme de descărcare, descărcareadeşeurilor în buncăre şi deplasarea vehiculelor înapoi pe traseul de colectare- manipularea deşeurilor din buncăre în sisteme de transport la distanţă.

Staţia trebuie să asigure:- timp minim de staţionare a vehiculelor- număr minim de operaţii de manipulare a deşeurilor.

Maximizare a capacitatii de stocare şi manipulare a deşeurilor prin:- folosirea mai multor locuri de procesare, fiecare cu platformă de stocare- platforme basculabile- benzi transportoare- buncăre

Variante de procesare:- transfer simplu - cu compactare statică- cu balotare

TRATAREA DEŞEURILOR

Tratare = orice procedeu care modifică caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale deşeurilor pentru a le diminua efectul dăunător asupra mediului înconjurător şi pentru a le reconferi o utilitate

centru de tratare

Destinaţia finală a deşeurilor tratate poate fi:- mediul înconjurător;- o unitate de producţie sau de consum;- un spaţiu de depozitare controlată.

Metode de tratare a deşeurilor:- tratarea mecanică- tratarea biologică- tratarea termică- tratarea fizico-chimică.

Identificarea şi alegerea celor mai indicate soluţii de tratare:

- identificarea şi caracterizarea sumară a deşeului;

- identificarea destinaţiei posibile a deşeului;

- stabilirea unui caiet de sarcini pentru fiecare destinaţie- caracterizarea deşeului în funcţie de caietul de sarcini aferent fiecărei destinaţii;- deducerea rolului fiecărei componente a deşeului în funcţie de destinaţie;

- identificarea strategiilor de tratare pentru fiecare componentă şi fiecare destinaţie;

-identificarea procedeelor de tratare pentru fiecare componentă în funcţie de

strategiile alese;

- stabilirea listei de compatibilitate a procedeelor de tratare;

- caracterizarea deşeurilor în funcţie de aceste criterii;

- eliminarea procedeelor incompatibile cu deşeurile date;

- evaluarea eficienţei procedeelor reţinute şi eliminarea celor neeficiente;

- definirea lanţului de procedee de tratare a deşeurilor;

- stabilirea bilanţului economic al soluţiilor reţinute;

- alegerea unei soluţii.

Tratarea mecanică

Procedee de tratare a deşeurilor cu ajutorul cărora deşeurile pot fi prelucrate şivalorificate în diferite sectoare industriale, separat pe fracţiuni (tipuri de materiale).

Principalele procedee de tratare mecanică includ:

• mărunţirea;

• sortarea;

• curăţarea;

• compactarea

operaţii preliminare pentru tratarea biologică sau termică a deşeurilor biodegradabile

Mărunţirea

- se efectuează pentru uşurarea procesării ulterioare şi pentru mărirea suprafeţei

exterioare a materialului

La alegerea tipului de maşină de mărunţire potrivit pentru prelucrarea unui anumit lot

de deşeuri, trebuie să se ţină cont de:

- proprietăţile fizice ale materialului care trebuie mărunţit- scopul mărunţirii- caracteristicile necesare ale materialului mărunţit.

• Mărunţirea prin lovire - cu mori cu ciocane sau concasoare percutante.

• Mărunţirea prin tăiere - cu mori cu cuţite sau tocătoare sau raspeluri cu sită.

Sortarea

- separarea deşeurilor în funcţie de diferenţele dintre caracteristicile lor fizice.

Sortarea poate fi:

- dimensională (clasare; prin cernere)

site-tambur, site cu vibraţie, separatoare balistice

- densimetricăseparare pe baza caracteristicilor aerodinamice sau hidrodinamice

separatoare cu aer, hidrocicloane etc.

- magnetică şi electromagnetică- pentru metale feroase, respectiv neferoase

- optică;

- manuală;

- sortare pozitivă - sortare negativă

Compactarea

Tratarea biologică

- cu descompunere aerobă, prin alimentare cu aer;

- cu descompunere anaerobă, cu biogaz, în recipienţi închişi ermetic.

Compostarea cu descompunere aerobă (compostarea propriu-zisă)

se bazează pe descompunerea substanţelor organice din deşeuri sub acţiunea

microorganismelor

• fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere şi asimilabile

• deşeuri verzi din grădini şi parcuri

• resturi vegetale din industria alimentară• nămol orăşenesc

Compostul – utilizat pentru îmbunătăţirea solurilor

Deşeurile supuse compostării:• furnizează substanţe nutritive – fosfor, azot, potasiu• furnizează microelemente pentru microorganisme şi plante• reprezintă un mediu de dezvoltare propice (netoxic) pentru microorganisme• reprezintă medii alcaline tampon pentru neutralizarea CO2 şi a acizilor organici• constituie suprafeţe de absorbţie pentru produsele procesului de alterare

Principalii factori care influenţează eficienţa compostării aerobe şi calitateacompostului:

raportul C/N optim: 10-40, la sfârşitul descompunerii: 15-20

pentru mărirea raportului se adaugă de ex. rumeguş (C/N = 500)valoarea pH-ului

optimă: 5,5 - 8)conţinutul de apă

optim: 55%; peste 55% se creează condiţii anaerobe

sub 20% nu se pot desfăşura reacţii biologicedeşeurile menajere: 20-40% apă -> trebuie adăugat de ex. nămol orăşenesc

volumul porilor din deşeuritrebuie să fie cuprins între 25 şi 35 %.

necesarul de oxigen2 g oxigen / gram de substanţă uscatăaerare forţatăcel mai mare consum de oxigen – la 60ºC

omogenitatea amestecului de deşeurigranulaţia deşeurilor cu cât este mai mică, cu atât suprafaţa activă este mai maremodul de aşezare a deşeurilor, în grămezi sau stoguriviteza de creştere a temperaturii deşeurilor

Materie organică + O2 + nutrienţi ―→→→→ (Celule noi + materie nedescompusă) ++ CO2 + H2O + ... + căldură

3 faze:- faza de descompunere (1-15 zile)- faza de reconstrucţie (16-22 zile)- faza de construcţie (23-30 zile)

- compostare statică- stoguri

- fără mutare

necesită aerare şi udare artificială

- cu mutare

- monitorizare mai bună a procesului

- celule

- compostare dinamică

mişcare şi aerare continuă

nu se ajunge la o descompunere totală

tamburi de alterare turnuri de alterare

Compostarea cu descompunere anaerobă în instalaţii cu biogaz

metanizare

• tehnologie de transformare biochimică prin care este distrusă materiaorganică cu structură complexă din cadrul deşeurilor.

• materia organică se transformă într-un amestec de metan şi bioxid de carbon (biogazul), rezultând şi un nămol organic bogat în nutrienţi(digestatul).

• se pot folosi:• dejecţii de provenienţă animală, • nămol orăşenesc cu conţinut ridicat de compuşi organici biodegradabili• fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere• deşeuri vegetale solide

• se preferă folosirea deşeurilor animale şi menajere

Procesul de fermentare anaerobă are loc la temperaturi între 20 şi 45ºC

4 etape principale de desfăşurare:

• hidrolizamoleculele organice mari sunt descompuse în combinaţii mai simple,zaharuri, aminoacizi şi acizi graşi

• acidogenezacomponentele rămase sunt descompuse de către bacterii acidogenegenerându-se bioxid de carbon şi hidrogen sulfurat.

• acetogenezacomponentele rămase sunt descompuse de către bacterii acetogenegenerându-se acid acetic, bioxid de carbon şi hidrogen.

• metanogeneza (metanizarea)bacterii metanogene descompun elementele rămase în metan, bioxidde carbon şi apă.

Factorii care influenţează procesul de fermentare anaerobă:

• Tipul deşeului care trebuie descompus;• Concentraţia acestuia;• Temperatura acestuia;• Prezenţa compuşilor toxici;• pH-ul şi alcalinitatea;• timpul de staţionare;• conţinutul de materie raportat la numărul de microorganisme;• viteza de încărcare a fermentatorului;• viteza cu care sunt eliminaţi compuşii finali toxici

Tipul procedeului de fermentaţie se alege în funcţie de:

• conţinutul de apă;• conţinutul de azot;• conţinutul de grăsimi;• omogenitatea materialului;• necesităţile de igienizare.

trei tipuri de procedee de fermentare:

• fermentarea uscatădeşeurile sunt mărunţite, cernute, amestecate cu apă (65% materieuscată) şi introduse într-un rezervor (tanc) de fermentare

• fermentarea umedă într-o treaptă sau în două treptedeşeurile sunt introduse într-un rezervor şi amestecate cu lichid până se obţine o pastă cu 10-12% fracţie uscată, care apoi se igienizează la 70ºC, se deshidratează şi se hidrolizează la 40ºC înainte de o nouădeshidratare.Lichidul rezultat în urma acestei deshidratări este redirecţionat către un filtru biologic unde are loc fermentarea propriu-zisă. O tonă de deşeu poate produce 160 kg biogaz.

• cofermentarea umedădeşeurile sunt mărunţite şi cernute, apoi amestecate cu nămol orăşenescsau cu gunoi de grajd, înainte de fermentarea propriu-zisă.

Instalaţiile de producere a biogazului pot fi de trei tipuri:

• lagună acoperită

se pretează mai ales dejecţiilor lichideconstă dintr-un bazin acoperit cu o folie impermeabilă fixată etanş la marginile bazinului;biogazul se acumulează sub folie şi este evacuat printr-o conductă.

• fermentator cu agitare

rezervor încălzit situat deasupra sau la nivelul solului, în care se realizează o agitare mecanică sau prin barbotare

Capacitate: 14 m3 Producţie: 3 m3 / zi

• fermentator cu deplasare

materialul nou care se adaugă într-un bazin acoperit împinge treptatmaterialul existent spre capătul opus

Biogazul poate conţine 40-75% metan, 25-60% bioxid de carbon şi cantităţimai mici de bioxid de azot, oxigen, hidrogen şi hidrogen sulfurat (H2S)

Metanul pur are o putere calorică de 97 MJ/ml (puţin mai mult decâtmotorina), pe când biogazul brut are o putere calorică de doar 25 MJ/ml.

Biogazul se poate utiliza pentru producerea de energie electrică sau căldură, sau ca şi carburant pentru autovehicule.

În Germania există în prezent cca. 3500 instalaţii de producere a biogazului, producând cca. 1100 MW energie electrică pe an.

În România, înainte de 1990 - 400 instalaţii de biogaz, cu o producţie totală anuală de 180 GWh/an.

După 1990, producţia a scăzutÎn 1994 – 60 GWh/an

TRATAREA TERMICĂ A DEŞEURILOR

Procedee:• Incinerarea deşeurilor• Coincinerarea• Piroliza• Uscarea

Obiective:• inertizarea deşeurilor, minimizând emisiile în aer şi apă• distrugerea materiei organice nocive• concentrarea masei anorganice• reducerea volumului deşeurilor depozitabile• utilizarea valorii calorifice a deşeurilor• transformarea deşeurilor în materii prime secundare

Incinerarea deşeurilor

metodă termică de eliminare a deşeurilor prin oxidare completă la temperaturi ridicate.

Avantaje:• proces deja bine cunoscut, aplicat în întreaga lume• recuperare energetică cu eficienţă de până la 85%

- Căldură- Energie electrică- Căldură + energie electrică (CHP)

• toate deşeurile menajere solide, ca şi unele deşeuri industriale, pot fi eliminate, chiar fără sortare prealabilă;• volumul deşeurilor se reduce la doar 5-10%, iar ca reziduu principal - zgură• poate înlocui arderea combustibililor fosili

Dezavantaje:• costurile de investiţii şi exploatare sunt ridicate• necesită un sistem avansat de curăţare a gazelor de ardere• rezultă cenuşi şi alte produse care nu pot fi întotdeauna depozitate în condiţii obişnuite;

Incineratoarele pot accepta în principiu orice tip de deşeuri. Ele trebuie însă proiectate special în funcţie de tipul deşeurilor acceptate.

Pot fi incinerate fie deşeuri colectate în amestec, fie deşeuri reziduale.

Instalaţiile de incinerare pentru deşeuri urbane în amestec trebuie prevăzute cu:- sisteme de uscare şi aprindere deşeurile- sisteme de dezodorizare a gazelor rezultante.⇒ creşterea costurilor⇒ preferabil – folosirea incinerării în combinaţie cu sistem de colectare selectivă

Etape de lucru:

• preluarea deşeurilor;• stocarea temporară şi, dacă este cazul, pretratarea deşeurilor;• alimentarea unităţii de incinerare propriu-zise;• eliminarea şi tratarea cenuşei reziduale;• tratarea şi valorificarea emisiilor.

Instalaţiile de incinerare trebuie proiectate ţinând cont de:• cantităţile de deşeuri ce vor fi procesate;• necesarul de spaţiu• necesarul de investiţii• siguranţa funcţionării

• instalaţii de ardere cu grătar

• instalaţii cu cuptor rotativ

Faze:

• uscare

• degazare

• arderea completă

• gazare

• postcombustie

Piroliza deşeurilor

-proces tehnologic de natură termochimică prin care, într-o primă etapă, substanţele solide sunt transformate în gaze, care apoi sunt condensate la diverse temperaturi, astfel încât se pot separa diverse fracţiuni lichide utile.

-proces endoterm.

Randamentul procesului de recuperare a energiei din deşeuri prin piroliză este mult mai redus decât la incinerare.

Piroliza reprezintă singura metodă de valorificare a deşeurilor din material plastic care nu presupune separarea lor în funcţie de compoziţia chimică.

Avantaje:- temperatura de gazeificare poate fi reglată într-un domeniu larg şi poate fi controlată cu precizie;- emisia de noxe (praf, sulfuri, cloruri, metale grele etc.) poate fi redusă considerabil prin controlarea precisă a condiţiilor de desfăşurare a procesului;- se pot obţine produse care pot fi apoi valorificate energetic sau tehnologic;- se pot trata şi cantităţi relativ mici de deşeuri- metalele grele sunt mult mai uşor reţinute în cenuşa ce rezultă la piroliză, decât în cea de la incinerare.-procesul este neutru din punctul de vedere al emisiilor de CO2.

Dezavantaje:- costul procedeului este destul de ridicat- cel puţin în faza de pornire a reactorului este necesară şi o cantitate de combustibili convenţionali

Prin piroliza unei tone de deşeuri menajere se pot obţine:• cca. 200 kg gaze de piroliză• cca 170 kg păcură• cca. 120 kg metale• cca. 50 kg sticlă• 33% sunt alte reziduuri solide, care se refolosesc în reacţiile ulterioare.

Procedeele de piroliză sunt mult mai puţin poluante decât incinerarea, deoarece prin procesele de epurare din produsele de piroliză sunt eliminate noxele.

variantă de piroliză, aplicată deşeurilor verzi - obţinerea de biocombustibiliîncălzirea bruscă şi pe durate foarte scurte (de sub 2 secunde) la temperaturi între 350 şi 500°C, a deşeurilor organice bine mărunţite înprealabil.

Uscarea deşeurilor

- se aplică mai ales nămolurilor din staţiile de epurare

- uscare cu contact

- uscătoare cu peliculă- uscătoare cu disc- uscătoare cu pat fluidizat

uscare cu transmitere

- uscătoare cu cilindru rotativ- uscătoare cu suspensii- uscătoare cu etaje- uscătoare cu bandă

Practici în managementul deşeurilor

Ierarhia managementului deşeurilor:

• prevenirea producerii de deşeuri• reducerea (minimizarea) cantitatii de deseuri produse;• refolosirea materialelor• reciclarea (recuperarea) deseurilor, in conditii de eficienţă

economică;• valorificarea energetică a deşeurilor: compostarea deseurilor

organice, respectiv incinerarea deseurilor combustibile in conditiide impact minim asupra mediului;

• depozitarea controlata a deseurilor (şi recuperarea gazelor rezultate din depozitarea deseurilor)

Prevenirea producerii de deşeuriminimizarea cantităţii de deşeuri produse

începe încă de la conceperea şi proiectarea produselor

dimensiune calitativădimensiune cantitativă a producerii deşeurilor.

Metode

- vânzarea de produse neambalate, cu ambalaj minimal sau realizat din

materiale refolosibile

- produse cu folosinţă multiplă- compostarea individuală- optimizarea resurselor utilizate la realizarea produsului

- reintegrarea imediată a resturilor în procesul de producţie- îmbunătăţirea calităţii producţiei

Valorificarea deşeurilor

Valorificarea materială- Refolosire- Reciclare

Valorificarea biologică

Valorificare energetică

Refolosirea

• în acelaşi scop• în scop diferit

Avantaje:• economie de energie şi de materii prime• reducerea cheltuielilor de eliminare a deşeurilor• locuri de muncă• economie de costuri de producţie

Dezavantaje:• necesitate de curăţare şi/sau transport• consum de timp pentru sortare şi pregătire• unele obiecte pot deveni mai puţin eficiente sau chiar periculoase

Practici de refolosire:

• Refabricarea• Scheme bazate pe depunerea unei garanţii• Sisteme în buclă închisă

Reciclarea

Implică dezmembrarea produsului uzat şi utilizarea componentelor salePoate fi uneori mai economică şi mai ecologică decât refolosirea