75
NERVIIªI GLANDELEENDOCRINE
PROCESUL DE GÂNDIREªI DE CONTROLAL FUNCÞIILOR
VITALE
Graþie unei evoluþii complexede-a lungul a mii de ani,
creierul omenesca atins abilitãþi fãrã egal
ºi a învãþatsã interacþioneze
cu mediul înconjurãtor,permiþând apariþia vorbirii.
Fiecare activitate a corpului nostru se aflã sub controlul uneireþele celulare enorme ºi complexe: mii de fibre nervoase ºi
terminaþii senzoriale colecteazã informaþii, permiþându-le sã fie recepþionate, recunoscute ºi prelucrate. Alte mii de fibre nervoase trimit corpului toate comenzile elaborate de unitãþile sistemului nervos organizate în interiorul unor structuri ence-falice complexe.Deºi creierul uman este foarte asemãnãtor cu cel al maimuþelorantropoide, s-a dezvoltat mult mai departe, din punct de vedere al dimensiunii (de la puþin peste 400 cm3 pânã la puþinsub 1300 cm3) ºi al capacitãþilor operaþionale. Este indubitabilcã omul este singurul animal tehnologic ºi cã evoluþia noastrã, dela prima unealtã de piatrã pânã la descoperirea focului, a fostputernic influenþatã de psihic. Sã aruncãm o privire asupra caracteristicilor generale ale siste-mului biologic, care organizeazã ºi coordoneazã funcþiile vitaleale organismului nostru. Sã privim acele caracteristici care, înacelaºi timp, îi permit sã interacþioneze cu mediul înconjurãtor, ºi de asemenea sã transforme fiecare senzaþie în memorii, emoþii, cunoaºtere de sine, vise, sentimente, logicã, creativitate ºi inteligenþã.
NERVII ªI GLANDELE ENDOCRINE
76
STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS
Termenul „sistem nervos” se referã la toate organele care se ocupã cu controlul acestui grup complex de activitãþi coor-
donate. Ca la toate celelalte mamifere, este împãrþit în mai multe pãrþi care acþioneazã în strânsã legãturã cu celelalte:– un sistem de receptori: aceºtia înregistreazã modificãrile din mediu (înãuntrul ºi în afara corpului) ºi le transformã în stimulinervoºi. El permite organismului sã interacþioneze cu mediul extern ºi permite corpului sã aibã sensibilitate proprioceptivã;– o reþea de nervi: aceºtia ajung în fiecare porþiune a corpului.Leagã receptorii ºi celelalte elemente ale corpului de organele care elaboreazã stimulii ºi care dau „ordine” nervoase;– un sistem neuronal centralizat: depinzând de necesitãþi, acest sistem include organe ce elaboreazã, memoreazã ºi produc un rãspuns la stimuli prin reþeaua neuronalã. Sistemul nervos centralcuprinde encefalul, aproape 1300 g de masã neuronalã compactã,localizat în interiorul cutiei craniene (aceasta este exact partea sistemului nervos care, la om, a suferit cea mai rapidã ºi complexãevoluþie) ºi mãduva spinãrii ä160, localizatã în canalul vertebral, rezultat din suprapunerea vertebrelor;
FIE CÃ SUNTEM TREJI SAU ADORMIÞI, FIECARE ACTIVITATE A CORPULUI NOSTRU ESTE
SUB CONTROLUL UNEI COMPLEXE ªI ENORME REÞELE CELULARE A SISTEMULUI
NERVOS: MII DE FIBRE NERVOASE ªI TERMINAÞII SENZORIALE STRÂNS CONECTATE
UNELE DE ALTELE.
SISTEMUL NERVOS
Dezvoltarea volumetricãÎn evoluþia umanã, volumul, mereucrescut, ocupat de encefalcorespunde dezvoltãrii capacitãþilorfizice ºi tehnologice. De la stânga la dreapta, craniilefosilizate ale unui Australopytechusafarensis (aproximativ 3 milioane deani în urmã: 400 cm3), unui Homohabilis (aproximativ 2 milioane de aniîn urmã: 650 cm3), Homo erectus(aproximativ 1 milion de ani în urmã:1250 cm3), ºi Homo sapiens(aproximativ 100 mii de ani în urmã:1300 cm3).
t
– un sistem nervos periferic sau sistem nervos autonom sau sistem vegetativ: include toþi centrii nervoºi numiþi ganglioni, conectaþi cu acea parte a sistemului nervos care elaboreazã stimulii nervoºi involuntari. Fibrele nervoase, care transmit toate aceste impulsuri care regleazã activitãþile fiziologice inde-pendent de voinþa noastrã, se împart în douã subgrupe, caredeseori au acþiuni antagonice:
– sistemul nervos simpatic: include douã lanþuri lungi deganglioni, egali ºi simetrici faþã de coloana vertebralã, ºi fibrecare se organizeazã în plexuri. Ele se distribuie tuturor orga-nelor de-a lungul arterelor. Sistemul joacã un rol de controlºi coordonare similar ºi deseori în opoziþie cu cel al siste-mului parasimpatic;
– sistemul nervos parasimpatic: are ca reprezentant prin-cipal nervul vag, care controleazã nu numai homeostazia ä205,dar ºi toate funcþiile majoritãþii organelor interne (de exem-plu reduce frecvenþa cardiacã ºi respiratorie, creºte secreþiagastricã acidã, ºi intensificã peristaltismul intestinal ä156).
SISTEMUL NERVOS
77
Sistemul nervosAceastã reþea complexã de celule,care se ramificã în întregul corp, seîmparte în douã pãrþi, cu roluri foartediferite:– sistemul nervos central, alcãtuit dinencefal, mãduva spinãrii, 12 perechide nervi cranieni ºi 31 de perechi denervi spinali;– sistemul nervos autonom, alcãtuitdin fibre nervoase simpatice ºiparasimpatice.
rãdãcini motorii alenervilor
mãduva spinãrii
coloana vertebralã
rãdãcini senzitiveale nervilor
ganglion
nervi autonomi
lanþ simpatic
ganglion simpatic
encefalemisfere cerebralecerebel
plex cervical(8 perechi de nervi)
plex brahial
nervi toracici(12 perechi)
lanþ simpatic
nerv median
mãduva spinãrii
nerv ulnar
nerv radial
plex lombar(5 perechi)
plex sacral(6 perechi)
coada de cal
nerv coccigian
nerv obturator
nerv ischiadicsau sciatic
nerv femural
nerv safen
nerv fibular sau peroniercomun
nerv tibial
t
NERVII ªI GLANDELE ENDOCRINE
78
NERVII
Sunt fascicule de fibre care transmit impulsuri nervoase ä30, garantând comunicarea între diversele pãrþi ale corpului. Se
împart în :– nervi aferenþi sau senzitivi, care transmit mesaje ce au fost culese de la receptori, spre centrii nervoºi; – nervi eferenþi sau motori, care transmit impulsuri nervoase dela centrii nervoºi spre organele efectoare (de exemplu un muºchisau o glandã endocrinã).
CIRCUITELE NERVOASE
Toate fibrele nervoase (sau neuronii) sunt interconectate directsau indirect. Fibrele sistemului nervos central, de exemplu,
tind sã se grupeze în zone specifice ale corpului, ºi sã se organizezeîntr-un mod în care sã fie capabile sã intensifice unda de stimu-lare, care în general tinde sã scadã în intensitate pe mãsurã ce trece de la un neuron la altul. De aceea, în interiorul cortexului cerebral, diferite celule (piramidale, stelate), dispuse în straturi ºi conectate unele cu altele, creeazã circuite neuronale de comple-xitate variabilã. Pe de altã parte, fibrele mãduvei spinãrii ä106
vin în contact cu muºchii somatici a cãror activitate este de asemenea controlatã de alþi neuroni conectaþi cu diferite arii dinsistemul nervos (ganglioni spinali, cortex cerebral). Chiar ºi fibrelesistemului nervos periferic sunt strâns conectate între ele: celesimpatice deseori formeazã structuri atât de complexe (plexuri),încât devine foarte dificil sã putem urmãri precis traiectul unuisingur nerv.Conexiunile nervoase pot avea efecte diferite asupra impulsuluinervos transmis:1. Când o fibrã nervoasã vine în contact cu mai multe fibre, ºi trimite impulsurile nervoase „în cascadã”, este creat un circuit nervos divergent sau amplificator. Acest impuls permite organis-mului sã rãspundã chiar ºi celui mai slab sau limitat impuls.2. Când un semnal nervos este cules prin numeroºi neuroni caresunt conectaþi unii cu alþii în ordine „piramidalã”, se formeazãun circuit convergent: rãspunsul este garantat, rapid ºi uniform,chiar dacã semnalele sunt produse de stimuli diferiþi.3. Când un semnal nervos, care trece printr-un lanþ neuronal,întâlneºte o ramurã care îl face sã „se întoarcã”, se creeazã un circuit recurent sau reverberant. De la un simplu impuls, mesajulnervos se transformã într-o descãrcare continuã, ceea ce este necesar, de exemplu, în cazul unor muºchi netezi.4. Când un neuron stimuleazã în acelaºi timp mai mulþi neuroni(prin terminaþii diferite), se creeazã un circuit paralel: ca rãspunsla un singur stimul, neuronul terminal primeºte o descãrcare deimpulsuri care îl stimuleazã pentru o perioadã de timp mai lungã.
Neuroni PurkinjeSunt caracteristici pentru cerebel.
Neuroni din ganglionul spinal
Neuron bipolarEste caracteristic retinei.
Neuroni piramidaliSunt caracteristici cortexului cerebral.
t
t
t
t
SISTEMUL NERVOS
79
Când vorbim despre evoluþia fiinþeiumane, ºi în mod deosebit despredezvoltarea encefalului, cel maicomplex ºi misterios organ al cor-pului nostru, este dificil sã identi-ficãm o singurã cauzã care ar putea justifica evoluþia sa rapidã.Mai mult decât o „cauzã”, ar fi maibine sã ne referim la „inele retroac-tive”: un lanþ de evenimente careprin acþiunea lor pozitivã sau nega-tivã asupra fenomenului iniþialpoate accelera sau inhiba întregulproces. Din cauza traiului în pãdure, pri-matele au dezvoltat policele opo-zabil, care le-a permis atât miºcã-rile fine cât ºi prehensiunea. Cutoate acestea, oricât de importantãar putea fi, o astfel de schimbare nua fost singura în raport cu „rudele”noastre mai primitive. De exemplu,
nouã astãzi. Cu toate acestea, nudoar înfãþiºarea exterioarã s-amodificat: mulþumitã utilizãriiconstante, cu ajutorul mâinilor, adiferitelor obiecte, cantitatea de stimuli tactili recepþionaþi de creierîncepe sã creascã, comparativ cucantitatea provenitã de la mem-brele inferioare. Mai mult, fluxul de mesaje vizu-ale ºi auditive a devenit uriaº ºimult mai articulat: pentru a ela-bora acest ºuvoi de stimuli creierultrebuia sã se transforme ºi sã devinãmult mai rapid, fiind capabil sãcontroleze stimulii rapid ºi eficient.Cu toate acestea sistemul neuronalal creierului nu poate susþine maimult de o anumitã cantitate deinformaþii în acelaºi timp: cândceea ce trebuie controlat depãºeºteun anumit prag, creierul intrã înscurtcircuit. Cantitatea crescutã destimuli perceptivi a forþat reþeauaneuronalã sã se reorganizeze, exer-citând o presiune selectivã care a
EVOLUÞIA
CREIERULUI UMAN
Acestea sunt schemele de operare ale celor mai importante circuiteneuronale: ele se întrepãtrund în corpul nostru în diferite moduri,stimulându-se, inhibându-se, influenþându-se unele pe altele. Activitatea lor este reglatã nu numai prin dispunerea neuronilorºi tipurile de conexiuni pe care le au, dar ºi prin pragurile dife-rite de excitabilitate ä30, prin posibila lor activitate spontanã ºi prinprezenþa continuã ºi difuzã a miilor de stimuli senzoriali. Estepractic imposibil sã urmãrim activitatea nervoasã a corpului, ºicu atât mai puþin sã o anticipãm, altfel decât la nivel macro-scopic: dacã vrem sã ridicãm un mãr, ºtim care impulsuri mergla scoarþã, unde sunt elaborate, din ce arii ale scoarþei vin impulsu-rile pentru miºcãrile adecvate, ºi în care ordine se produc ele. Cutoate acestea, dacã ceea ce încercãm sã obþinem este o analizã celularã completã a transmiterii nervoase, este imposibil sã descriem chiar ºi o simplã clipire.
în pãdure nu existau animale depradã ºi era de importanþã vitalã sãfie capabile sã recunoascã fructelecomestibile ºi sã le prindã înaintede a cãdea pe pãmânt. Ca rezultat,primatele ai cãror ochi au fost pozi-þionaþi mai frontal au fost favori-zate de selecþia naturalã. Datoritãpoziþionãrii globilor oculari ºi câm-pului vizual astfel obþinut, erau capabile de vedere tridimensionalã.Nu numai atât, dar în vreme cestrãmoºii lor erau nocturni, prima-tele devin diurne, sensibile la o mare varietate de culori. În acelaºitimp, simþul mirosului a devenitdin ce în ce mai puþin util: în pãdure existau deja prea multe mirosuri! Astfel faþa a început sã se aplatizeze ºi, datoritã unor com-plexe sisteme retroactive, primateleau cãpãtat înfãþiºarea familiarã
determinat dezvoltarea unui creierde calitate mai bunã, mai mare ºimai bine organizat: spre deosebirede ceea ce se întâmplã în mod nor-mal, evoluþia creierului nu este legatã de niciun eveniment „din afara” organismului, dar în schimbeste strâns legatã de schimbãrile interne produse de modificãrile fizice apãrute la primate.Aria de pe cortex în care se elabo-reazã percepþiile senzoriale (neo-cortexul ä82-87) începe sã se extindãºi mai mult. Dezvoltarea creieruluia adus ºi o dezvoltare rapidã acomportamentului. Acest factora contribuit indirect la conser-varea morfologiei altor pãrþi alecorpului. Dacã modificãrile com-portamentale sunt suficiente pen-tru a înfrunta ºi birui problemelede supravieþuire, corpul nu mai suferã alte presiuni de selecþie naturalã. De-a lungul timpului, aceasta a afectat ºi dezvoltarea culturalã.
1 2 3 4
Lob frontal
Lob parietal
Lob temporal
Lob occipital
Cerebel
Trunchi cerebral0
0
0
0
0
0
1
2
3
4
cale comunãfinalã
descãrcare continuã
descãrcareprelungitã
t
t tScheme de circuiteneuronale
1. circuit divergent (ex. fibre eferente)2. circuit convergent (ex. fibre aferente)3. circuit recurent (impuls continuu)4. circuit paralel (descãrcare prelun-
gitã ºi intensã)
Comparaþie întreencefale
În timpul dezvoltãrii sale, structurile cerebraleanterioare ºi superficialesunt cele care se dez-voltã cel mai mult:1. macac;2. cimpanzeu;3. gorilã;4. om.
NERVII ªI GLANDELE ENDOCRINE
80
SISTEMUL NERVOS CENTRALªI ORGANELE DE SIMÞ
S istemul nervos central este o structurã anatomicã extremde complexã, ce culege milioane de stimuli pe secundã.
Aceºti stimuli sunt prelucraþi ºi memoraþi de sistemul nervoscentral, care este capabil sã adapteze rãspunsurile corpului lacondiþiile interne ºi externe. Este împãrþit în trei pãrþi distincte, depinzândde structura ºi funcþia lor: fiecare parte seîmparte în mai multe componente, denumitedupã funcþia lor. Encefalul este împãrþit în 3 pãrþi: rombencefalul (ce include bulbulrahidian, cerebelul ºi puntea); mezencefalul(tectul mezencefalic) ºi prozencefalul (tala-mus, hipotalamus ºi emisfere cerebrale).
Sistemul nervos central este alcãtuit din encefal, mãduva spinãrii,12 perechi de nervi cranieni ºi 31 perechi de nervi spinali. Elculege, prelucreazã ºi memoreazã stimuli interni ºi externi, ºireacþioneazã la aceºtia cu impulsuri nervoase.
ENCEFALULEncefalul este alcãtuit din peste 10miliarde de celule nervoase, încon-jurate de celule gliale (gr. „colla” =lipici), de zece ori mai numeroase.Neuronii ºi celulele gliale alcãtuiescþesutul cerebral, moale ºi gelatinos,care îºi menþine forma doar dato-ritã cutiei craniene. Encefalul esteacoperit de trei membrane, menin-gele (cu funcþie nutritivã ºi de protecþie): dura mater (externã, solidã); arahnoida (reticulatã, între ea ºi pia mater se gãseºte lichidul cefalorahidian) ºi pia mater, care este cea mai subþire. Ele acoperã întreaga mãduvã ä106.Vasele sangvine ºi fibrele nervoasesunt localizate între membrane.
Ele sunt scãldate în lichid cefalo-rahidian, care circulã ºi în interi-orul ventriculilor (cavitãþilor) ence-falului ºi în interiorul unui canalîngust din centrul mãduvei spinãrii.Encefalul este împãrþit în mai multe pãrþi, corespunzând compar-timentelor diferite anatomic ºifuncþional:EMISFERELE CEREBRALE: includ
cea mai mare parte a ence-falului (cântãresc aproxi-mativ 1200 g); în afarã de a recepþiona ºi prelucra stimulii, el gãzduieºte cele mai avansate funcþii psihice umane.
CEREBELUL: controleazã directcontracþia muscularã.
COMPONENTELE SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL
SISTEMUL LIMBIC: este implicat în memorare ºi elaborarea emoþiilor.
HIPOTALAMUSUL: controleazãglanda pituitarã (cea mai importantã glandã endo-crinã) ºi multe alte funcþii vitale ale corpului.
TRUNCHIUL CEREBRAL: este co-nectat cu talamusul, „sor-teazã” informaþiile care vin
ºi pleacã de la alte zone ale encefalului. Se continuã cumãduva spinãrii ä106 ºi con-troleazã anumite condiþii interne cum ar fi presiuneasangvinã ºi frecvenþa respira-torie, adaptându-le la diferi-tele necesitãþi fiziologice alecorpului.
6
4
8
98
7
5
3
2
1
9
7
16
15
14
12
11
10
13
Chiar dacã nu sunt considerate strict ca fiind o parte a sistemuluinervos central, sunt în principal centri la nivelul cãrora se culeg
stimuli: creierul primeºte date esenþiale de la terminaþiile nervoasevizuale, auditive, gustative ºi proprioceptive în legãturã cu echili-brul. Aceste date sunt esenþiale pentru dezvoltarea creierului ºi deasemenea pentru supravieþuirea întregului organism. Organele desimþ culeg diferite tipuri de stimuli pe care îi transmit cãtre creierprin nervi specifici. Creierul apoi integreazã semnalele, le memo-reazã, le recunoaºte ºi codificã, înainte de a elabora rãspunsurile adecvate. Activitatea cerebralã este constant stimulatã de influxulde date: s-a demonstrat cã, cu cât este mai mare influxul de date care trebuie prelucrate, cu atât mai mare este numãrul de cone-xiuni care se stabilesc între neuroni ºi cu atât mai mare va fi dezvoltarea capacitãþilor intelectuale. Pe aceastã bazã, unii antropo-logi cred cã inteligenþa speciei noastre este consecinþa directã a unuiinflux crescut de stimuli produs atât de folosirea mâinilor, cât ºi de îmbunãtãþirea abilitãþilor limbajului. În afarã de sensibilitatetactilã (la atingere), termicã, dureroasã ºi proprioceptivã, tipicepentru piele ºi care se întâlnesc pe toatã suprafaþa corpului,putem spune cã organele de simþ, care sunt esenþialepentru interacþiunea cu lumea din jur, instinctul deconservare ºi activitatea cerebralã sunt toate locali-zate la nivelul capului, fiind protejate de oasele cutiei craniene.
SISTEMUL NERVOS CENTRAL ªI ORGANELE DE SIMÞ
81
MÃDUVA SPINÃRIIInclude diverse tipuri de neuroni,care se terminã sau au originea lanivelul encefalului. Ea se gãseºteîn canalul spinal, cavitate carestrãbate longitudinal coloanavertebralã. Cu lungime de apro-ximativ 45 cm, are o formã cilin-dricã ºi o structurã stratificatãasemãnãtoare structurii cerebrale.Rolul sãu este de a transmiteimpulsuri nervoase de la ºi cãtreencefal; mai mult, conþine centriimportanþi pentru reglarea siste-mului nervos autonom. În celedin urmã, rãspunsurile nervoase„reflectate” la stimuli sunt ela-borate la nivelul mãduvei spinãriiä106, fãrã intervenþia creierului.
NERVII CRANIENISunt în numãr de 12 perechi.Aceºti nervi trimit ºi primesc in-formaþii despre cap, gât ºi majo-
ritatea organelor interne. Deobicei se noteazã cu cifre romane. Dintre aceºti nervi, trei sunt ex-clusiv aferenþi, ceea ce înseamnãcã ei transportã informaþii de laorganele de simþ, pânã la encefal:– nervul olfactiv (I);– nervul optic (II);– nervul acusticovestibular (VIII).Doi dintre nervii cranieni suntexclusiv motori:– nervul accesor (XI), care trimiteinformaþii muºchilor gâtului;– nervul hipoglos (XII), care miºcãlimba ºi alþi muºchi mici de la ni-velul gâtului implicaþi în vorbire.Nervii trohlear (IV), abducens(VI) ºi oculomotor (III) inerveazãmuºchii extrinseci ai globuluiocular.Celelalte perechi de nervi crani-eni sunt alcãtuite din fibre atâtsenzitive cât ºi motorii:– nervul trigemen (V), care iner-
veazã muºchiimasticatori ºitransmite sen-sibilitatea de lanivelul feþei;– nervul facial(VII), care inerveazãmuºchii mimicii ºitransmite sensibilitatea dela douã treimi anterioare alelimbii;– nervul glosofaringian (IX), caretransmite informaþii tactile ºigustative de la treimea poste-rioarã a limbii ºi de la faringe, ºicontroleazã deglutiþia;– nervul vag (X), care culege in-formaþii de la majoritatea orga-nelor abdominale.
NERVII SPINALISunt fascicule de fibre nervoase,cu originea la nivelul mãduveispinãrii ºi care ies din canalul
III
V
VIII
IX
XXI
XII
VII
VII
IV
III
VI
vertebral în perechi, câte unul de fiecare parte, la intervaleregulate. Înainte de a ieºi pringãurile intervertebrale, fiecarenerv este alcãtuit din douã fas-cicule de fibre numite rãdãcini:una posterioarã aferentã ºi unaanterioarã eferentã. Distal, nerviiperiferici au originea în nerviispinali. Nervii periferici se împartîn ramuri care se distribuie dife-ritelor segmente ale corpului.
tegument cu foliculi piloºi, aponevrozã, lama externã,granulaþii arahnoidiene, lama
internã, lacune laterale, spaþiusubdural, dura mater,
arahnoida, spaþiu subarahno-idian, encefal, coasa creierului(falx cerebri), pia mater, sinussagital superior, diploe, venãemisarã.
Creierul ºi nervii cranieni
t
t
Vedere în secþiunea meningelui
1
2 3
4 5
6 7
8
9 10
11 12
13 14
15 16
ORGANELE DE SIMÞ
Este cea mai importantã parte a encefalului: mesajele ajung aici de la organele de simþ, de la termina-
þiile nervoase exteroceptive ºi propriocep-tive. Creierul prelucreazã, analizeazã ºicomparã informaþii din interiorul ºi exte-riorul corpului; le transformã în senzaþiiºi le stocheazã în memorie. Toate proce-sele, care afecteazã elaborarea ideilor, luarea deciziilor, reacþiile motorii ºi endo-crine ale corpului, au loc aici. Cu toate acestea, cea mai mare parte din ele suntîncã necunoscute. Faptul, cã la om creie-rul reprezintã doar 2% din masa totalã a corpului, dar consumã aproximativ 20%
din totalul oxigenului circulant, ne dã oindicaþie clarã despre activitatea sa meta-bolicã intensã ºi constantã. Este alcãtuitdin douã emisfere cerebrale separate de ofisurã adâncã, dar unite la bazã de cãtrecorpul calos (comisurã a emisferelor cere-brale), un fascicul de fibre nervoase de aproximativ 10 cm lungime, care garanteazã conexiunea dintre cele douãemisfere. În fiecare emisferã se gãsescurmãtoarele substanþe:– substanþa cenuºie care formeazã cor-
texul cerebral: este alcãtuitã dintr-un procent mare de corpuri celulare: conþineaproximativ 60% din neuronii encefalici.
NERVII ªI GLANDELE ENDOCRINE
82
Cortexul este puternic plicaturat, astfelîncât suprafaþa sa este de aproximativ 30de ori mai mare decât suprafaþa disponi-bilã pe faþa sa internã. Pliurile vizibile pesuprafaþa cortexului se numesc giri sau circumvoluþii, separaþi de ºanþuri sau fisuri cerebrale, deseori delimitând arii cufuncþii specifice; – substanþa albã: este localizatã mai profund, mai la interior. Este în cea maimare parte alcãtuitã din fibre nervoasemielinice ä30, care ajung la scoarþã. Mii defibre nervoase se desprind de la nivelulcorpului calos în interiorul substanþei albe. Când corpul calos este întrerupt, emisferele sunt capabile sã funcþioneze independent.
CREIERUL
CreierulVedere lateralãdreapta
În interiorul creierului
În aceastã secþiunedreapta a encefalului,creierul este portocaliu.
Emisferelecerebrale
Vedere superioarã
lob frontal
lob parietal
lob occipital
lob temporal
creierul
bulb rahidian mãduva spinãrii
lobul semilunar inferior
flocculus
nerv glosofaringian
lob occipitalpol frontal
pol frontal
lmijlo
ciu
gir
front
al
gir precentral
gir postcentral
lobul
parie
tal s
uper
ior
lobul parietal inferior
lob occipitalfisur
alo
ngitu
dina
lã
ºanþ postcentral
ºanþ central
ºanþ precentral
ºanþ
front
alinf
erio
r
ºanþ
front
alsu
perio
r
gir f
ront
alsu
perio
r
pol occipitallob occipital
lob
parie
tal
lob frontal gir frontal superior
ºanþ frontal superior
gir frontal mijlociu
ºanþ frontal inferior
gir frontal inferior
parte orbitalã
partetriunghiularãpa
rte
oper
cula
rã
gir precentral
ºanþ central
gir postcentral
ºanþ postcentral
operculºanþ lateral
lobul
parietal superior
ºanþ
interp
arietal
lobul parieta
l inferio
r
gir temporal superiorºanþ temporal superior
gir temporal mijlociuºanþ temporal inferior
gir temporal inferior
gir supramarginal
gir a
ngular
ºanþ
occi
pita
l tra
nsve
rs
t
t
t
ºanþ
intra
parie
tal
nerv trigemenpunte
nerv facial
nerv abducens
nerv hipoglos
nerv vestibulocohlearlobul biventer
tonsila cerebeloasã
lobulsemilunar
superior
5
DESCOPERIREA CORPULUI OMENESC . . . . . . . . . 9Originile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9În Roma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Renaºterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Revoluþia lui Andreas Vesalius . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Cãtre anatomia modernã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Specializarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
SIMILAR ªI DIFERIT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Bãieþelul ºi fetiþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Bãiatul ºi fata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Bãrbatul ºi femeia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
BAZELE CELULARE ALE ANATOMIEI . . . . . . . . . . . 22
Instrumente de observare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Cum preparãm ºi examinãm þesuturile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
ÞESUTUL EPITELIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
ÞESUTUL MUSCULAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Contracþia muscularã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
ÞESUTUL NERVOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Transmiterea impulsurilor nervoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
ÞESUTUL CONJUNCTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
TERMENI ANATOMICI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
SCHELETUL ªI MUªCHII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
SCHELETUL SAU SISTEMUL SCHELETIC . . . . . . . . . 36
Împãrþirea scheletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Oasele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Articulaþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
CRANIUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
COLOANA VERTEBRALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
TORACELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
CENTURA SCAPULARÃ ªI OASELE MEMBRELOR
SUPERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
PELVISUL ªI OASELE MEMBRELOR INFERIOARE . . . . . . . . . 50
MUªCHII SAU SISTEMUL MUSCULAR . . . . . . . . . 54
Muºchii scheletici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Muºchii involuntari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
MUªCHII CAPULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
MUªCHII SPATELUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
MUªCHII TRUNCHIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
MUªCHII CENTURII SCAPULARE ªI
MEMBRULUI SUPERIOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
MUªCHII PELVISULUI ªI MEMBRULUI INFERIOR . . . . . . 66
UN ORGAN SPECIFIC UMAN: MÂNA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
PUNCTELE CHEIE ALE POSTURII VERTICALE:
ªOLDUL, GENUNCHIUL ªI PICIORUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
NERVII ªI GLANDELEENDOCRINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
SISTEMUL NERVOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Structura sistemului nervos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Nervii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Circuitele nervoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
SISTEMUL NERVOS CENTRALªI ORGANELE DE SIMÞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Organele de simþ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
CREIERUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
CEREBELUL. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
TRUNCHIUL CEREBRAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
SISTEMUL LIMBIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
HIPOTALAMUSUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
OCHIUL ªI VEDEREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
URECHEA: AUZUL ªI ECHILIBRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
NASUL ªI GURA: MIROSUL ªI GUSTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
SENSIBILITATEA CUTANATÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
MÃDUVA SPINÃRII ªI NERVII SPINALI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
CUPRINS
6
CIRCULAÞIA SANGVINÃ ªI CEA LIMFATICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
SISTEMUL CIRCULATOR ªI SISTEMUL LIMFATIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176SÂNGELE ªI LIMFA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178ARTERELE, VENELE ªI VASELE LIMFATICE . . . . . . . . . . . . . . . 182INIMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185CIRCULAÞIA INTRACRANIANÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188CIRCULAÞIA ÎN INTERIORUL TORACELUIªI ABDOMENULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190CIRCULAÞIA SANGVINÃ LA NIVELULMEMBRELOR SUPERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193CIRCULAÞIA SANGVINÃ LA NIVELULMEMBRELOR INFERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195CIRCULAÞIA FETALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197REÞEAUA LIMFATICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198SPLINA ªI TIMUSUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
PIELEA ªI RINICHII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205SISTEMUL EXCRETOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
Tegumentul sau pielea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206Rinichii ºi cãile urinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
PIELEA ªI TRANSPIRAÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208RINICHII ªI CÃILE URINARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
REPRODUCEREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215BÃRBATUL ªI FEMEIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216APARATUL REPRODUCÃTOR MASCULIN . . . . . . . . . . . . . . . . . 218APARATUL REPRODUCÃTOR FEMININ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220CARACTERELE SEXUALE SECUNDARE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222 SPERMATOZOIZII, OVULELE ªI CICLUL OVARIAN . . . 224FECUNDAÞIA, SARCINA ªI ALÃPTAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
GLOSAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
INDEX ANALITIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Sistemul parasimpatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Sistemul simpatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
NERVII CAPULUI ªI GÂTULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
NERVII TORACO-ABDOMINALI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
NERVII MEMBRELOR SUPERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
NERVII MEMBRELOR INFERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
SISTEMUL ENDOCRIN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126Un sistem care implicã întregul corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
ACTIVITATEA ENDOCRINÃ A ENCEFALULUI:
HIPOTALAMUSUL, GLANDA PITUITARÃ ªI EPIFIZA . 130
TIROIDA ªI PARATIROIDELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
PANCREASUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
GLANDELE SUPRARENALE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
GONADELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
DIGESTIA ªI RESPIRAÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
SISTEMUL DIGESTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
CAVITATEA BUCALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
ESOFAGUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
STOMACUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
FICATUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
PANCREASUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
INTESTINUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
SISTEMUL RESPIRATOR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Structurile sistemului respirator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Inspiraþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Expiraþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Respiraþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
CAVITATEA BUCALÃ ªI CAVITATEA NAZALÃ . . . . . . . . . . 164
FARINGELE ªI LARINGELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
TRAHEEA ªI BRONHIILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
PLÃMÂNII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
CUPRINS
CUPRINS
7
PAGINI MEDICALE
Osteoporoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Rupturile musculare ºi bursitele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Fracturile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Probleme asociate cu:
creierul, memoria ºi bolile degenerative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Probleme de vedere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Probleme auditive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Traumatismele coloanei vertebrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Probleme endocrine:
diabetul ºi sindromul premenstrual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Biopsihologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Ulcerele gastrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Calculii biliari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Ulcerul duodenal ºi colita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Dentiþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
Grupele de sânge ºi transfuziile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Vaccinãrile ºi alergiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Infarctul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
Calculii renali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
Omul bionic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
O PRIVIRE MAI ATENTÃ
Arabii, Biserica ºi studiile anatomice medievale . . . . . . . . . . 10
Planºele anatomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Tehnologiile moderne în studiul anatomiei . . . . . . . . . . . . . . . 16
Bãtrâneþea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Microscoapele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Creºterea osoasã ºi echilibrul salin al corpului . . . . . . . . . . . . 38
Craniul nou-nãscutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Probleme asociate cu creºterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Pelvisul la bãrbat ºi la femeie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Metabolismul miºcãrii musculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Evoluþia creierului uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Componentele sistemului nervos central . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Efectele drogurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Cum lucreazã hormonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Digestia carbohidraþilor complecºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Ulcerele gastrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Enzimele sucului pancreatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Absorbþia nutrimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Sughiþul, râsul, plânsul, tusea, cãscatul ºi strãnutul . . . 163
Fonaþia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Schimburile gazoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Originea ºi sfârºitul celulelor sangvine ºi limfatice . . . . . 179
Transportul gazelor ºi apãrarea organismului . . . . . . . . . . . 180
Presiunea sangvinã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
Fluidele organice ºi setea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
Producþia de urinã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
Determinarea sexului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
Homosexualitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
Contracepþia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
Sterilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227