CUPRINS

Capitolul 1: Politica fiscală a Uniunii Europene………………………………...3

1.1. Obiectivele și efectele politicii fiscale……………………………………..4

1.2. Politica fiscală comună a Uniunii Europene………………………….…..6

1.3. Statele cu cele mai “dure” politici fiscale din UE………………………..8

1.4. Mǎsuri de eficientizare a politicii fiscale………………………………...10

Capitolul 2 : Drumul cǎtre o politicǎ fiscalǎ comunǎ ȋn UE………..................12

2.1. Pactul Euro Plus: implicaţii asupra politicii fiscale ȋn UE……………...12

2.2. Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa ȋn cadrul Uniunii

Economice şi Monetare…………………………………………………………16

Bibliografie……………………………………………………………………….19

1

Introducere

Problematica fiscală în cadrul comunităţii europene este de o complexitate deosebită. Ea

începe prin însăşi accepţiunile care i se acordă. Conceptul de fiscalitate reprezintă, pe de o parte

un corpus de legi şi alte reglementări care privesc impozitele (inclusiv rolul pe care-l îndeplinesc

în funcţionarea statului şi a vieţii sociale), iar pe de altă parte ansamblul prelevărilor băneşti şi

obligatorii efectuate în favoarea administraţiilor publice cu titlul definitiv şi fără contraprestaţie

(principiul reversibilităţii) imediate şi directe. Este asigurat suportul financiar pentru ca

autorităţile să producă bunurile publice.

Fiscalitatea şi atribuţiile fiscului se exercită într-o anumită jurisdicţie fiscală, iar politica

şi pârghiile (instrumentele fiscale) au rămas şi continuă să fie şi în prezent în esenţă naţionale.

Politica fiscală joacă un rol semnificativ pe piaţa internă. Cu toate acestea, UE are relativ puţine

competenţe în materie fiscală. Impozitarea directă este reglementată aproape în totalitate prin

acorduri bilaterale, în timp ce Tratatul CE conţine o serie de dispoziţii, inclusiv de armonizare în

ceea ce priveşte impozitarea indirectă.

Pactul Euro Plus creează reguli mai stricte şi mai stringente pentru politica fiscală şi

sancţiuni sau mecanisme de asigurare a respectării lor. Şi, în acelaşi timp, este un cadru necesar

pentru a monitoriza competitivitatea şi pentru a asigura că s-au luat măsurile necesare pentru

control. Acest pact acționează în domeniul sustenabilității finanțelor publice. Preocupările

referitoare la sustenabilitatea fiscală au crescut datorită crizei datoriilor suverane în UE, care a

rezultat în urma crizei economico-financiare.

2

Capitolul 1: Politica fiscală a Uniunii Europene

Uniunea Europeana se bazează pe o Comunitate ce evoluează către Uniunea Economică

și Monetară, precum și pe cooperarea între statele membre în domeniul politicii interne și

externe. Această comunitate reunește națiuni și popoare europene în jurul unor valori politice,

economice, culturale și sociale comune.

Uniunea Europeana are misiunea de a organiza, într-o manieră coerentă și solidară,

relațiile între statele membre prin:

Promovarea progresului economic și social;

instaurarea unei cetățenii europene (care completează cetățenia naționala fără a o înlocui,

și care conferă cetățeanului european anumite drepturi politice și civile); 

crearea unui spațiu al libertății, securității și justiției (strâns legat de funcționarea Pieței

Unice și de libera circulație a persoanelor);

menținerea și dezvoltarea acquis-ului comunitar.

Uniunea Europeană este formată în prezent din 27 de state membre, urmând ca pe 1 iulie

2013, acestora să li se alăture și Croația. Aceasta s-a edificat treptat, iar crearea spaţiului

economic comun şi funcţionarea adecvată a Pieţei Unice s-a bazat pe convenirea şi respectarea

unor principii (subsidiaritatea, nondiscriminarea, recunoaşterea reciprocă), stabilirea şi

promovarea politicilor comune (concurenţa, agrară, mediu, comercială ) şi după caz, eliminarea,

reducerea sau armonizarea barierelor economice dintre statele membre.

Barierele economice au fost instituţionalizate de către autorităţile fiecărui stat, având

caracter naţional. În ultima jumătate de secol alături de barierele naţionale apar şi bariere stabilite

în comun între mai multe state, cele mai relevante fiind cele din cadrul UE, care apar ca bariere

proprii, comune ale structurii comunitare.

Integrarea europeană a fost însoţită de numeroase decizii privind eliminarea şi

armonizarea treptată a numeroase bariere intracomunitare din calea circulaţiei mărfurilor,

serviciilor, forţei de muncă şi a capitalurilor.

În ceea ce privește problema fiscalității în cadrul comunităţii europene, aceasta este de o3

complexitate deosebită. Politica fiscală joacă un rol semnificativ pe piaţa internă. Cu toate

acestea, UE are relativ puţine competenţe în materie fiscală. Măsurile de politică fiscală sunt

adoptate de către stat și reprezintă un ansamblu de acțiuni cu privire la stabilirea categoriilor de

impozite utilizate, la locul tuturor veniturilor în buget şi la modul în care le utilizează ca pârghie

pentru a stimula dezvoltarea economică şi rezolvarea problemelor sociale şi politice.

Politica și instrumentele fiscale au rămas şi continuă să fie şi în present, în esenţă

naţionale, ţin de autonomia şi suveranitatea celor 27 de state membre. Acest lucru explică

diferenţele însemnate între statele membre ale UE privind bazele impozabile, rata fiscalităţii,

ponderea veniturilor fiscale în PIB, importanţa diferită acordată în diferite ţări impozitelor

directe, respectiv indirecte şi cotizaţiilor sociale, diferenţele mari de la o ţară la alta în privinţa

impozitelor şi taxelor centrale şi cele locale.

Politica fiscală tratează impozitele și taxele din două perspective:

a) ca pârghie economică, financiară, prin care este influenţată şi orientată indirect economia şi

procesul creşterii economice;

b) ca principală sursă (mijloc) de asigurare a veniturilor fiscale ale statului.

Statele membre UE folosesc pârghia fiscală, mai ales în condiţii de recesiune, în interes

naţional, pentru atragerea de investiţii străine, asigurarea locurilor de muncă, stimularea

exporturilor, a procesului investiţional.

Existența unor regimuri fiscale diferite afectează, însă, piața internă și uniunea economică

și monetară. Din acest motiv, pentru statele membre a fost prevăzută interdicția de a discrimina,

iar pentru Uniune obligația armonizării. Obiectivul politicii fiscale a UE este acela de a garanta

principiile fundamentale ale pieței interne și ale liberei circulații a capitalurilor.

1.1 Obiectivele și efectele politicii fiscale

Chiar dacă barierele vamale interne au fost eliminate în 1968, odată cu crearea Uniunii

Vamale, frontierele fiscale dintre statele membre continuă să existe. Piața internă și uniunea

economică și monetară au condus, însă, la noi inițiative comunitare în domeniul fiscal, cu

următoarele obiective:

4

- un prim obiectiv pe termen lung a fost de a preveni denaturarea concurenţei în cadrul

pieţei unice ca urmare a diferenţelor dintre ratele şi sistemele de impozitare indirectă.

Acesta a fost scopul măsurilor legislative privind TVA-ul şi accizele;

-  în domeniul impozitării directe, unde cadrul juridic existent ia în cea mai mare parte

forma unor acorduri bilaterale între statele membre, obiectivul principal al acţiunilor

comunitare a fost de a acoperi lacunele ce permit evaziunea fiscală şi de a preveni dubla

impozitare;

-  obiectivul unei perspective către o politică fiscală generală a fost de a preveni efectele

dăunătoare ale concurenţei fiscale, mai ales migraţia bazelor fiscale naţionale, deoarece

societăţile tind să „migreze” în statele membre în căutarea celui mai favorabil regim

fiscal. Chiar dacă o astfel de concurenţă poate avea efectul benefic de a limita capacitatea

guvernelor de a impozita şi de a cheltui, aceasta poate, de asemenea, să denatureze

structurile fiscale;

- dispoziţiile Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Economică şi Monetară au

introdus o nouă dimensiune a politicii fiscale generale, prin limitarea capacităţii

guvernelor de a finanţa cheltuielile publice prin credite. Conform pactului de

stabilitate şi creştere, statele membre participante la zona euro nu trebuie să înregistreze

niciodată deficite bugetare peste un nivel de 3 % din PIB. 

Statele membre manifestă reticențe cu privire la o armonizare fiscală mai profundă  în

cadrul Comunităţii. Această reticență, bazată pe faptul că suveranitatea fiscală este unul dintre

elementele esențiale ale suveranității naționale și că structura sistemelor fiscale prezintă

disparități substanțiale ca urmare a diferențelor existente în ceea ce privește structurile

economice și sociale și a concepțiilor divergente în legătură cu rolul impozitelor.

Efectele politicii fiscale provoacă mici modificări, care pot provoca mari schimbări în

situaţia economică prin cheltuielile publice. Aceasta este diferenţiată între efectul multiplicator

şi un efect de accelerare.

5

1. Efectul multiplicator

Prin cheltuieli publice venitul naţional creşte. Plăţile statului, fie merg direct la

gospodăriile particulare (de exemplu, beneficii pentru copii, angajaţii economisesc plata

suplimentare) sau indirect asupra întreprinderilor. Astfel, o cerere suplimentară se eliberează,

care este mai mare în jurul uneia multiple, ca valoarea reală a cheltuielilor publice suplimentare.

2. Efectul accelerator

Venitului naţional este descris drept efect multiplicator. Creşterea cererii conduce de la

sine, la creşterea capacităţii de utilizare în întreprinderi. Pentru a elimina blocajele,

întreprinderile sunt " forţate" să facă investiţii. Acest efect de la creşterea venitului naţional la

creşterea investiţiilor este numit efect accelerator.

1.2 Politica fiscală comună a Uniunii EuropeneÎn prezent, în cadrul UE există 27 de sisteme fiscale aferente fiecărui stat membru, cu

importanțe diferenţe, în funcţie de politica fiscală a fiecărui stat membru. Pentru a putea ca

agenţii economici şi populaţia acestor ţări să beneficieze de avantajele unei pieţe unice, trebuie

eliminată ineficienţa coexistenţei celor 27 de regimuri fiscale diferite, deoarece sunt afectate

datorită diferenţelor, atât circulaţia pe piaţă a produselor, serviciilor şi forţei de muncă, cât şi

competiţia ca motor al dezvoltării economice.

Competiţia fiscală între ţările membre poate apărea tocmai din cauza existenţei celor 27

de regimuri fiscale şi poate avea două laturi:

1. una negativă – competiţia devine dăunătoare şi distorsionează caracterul pieţei unice.

De exemplu.: politici fiscale diferite ar putea distorsiona politica firmelor cu privire la investiţii,

dacă acestea ar avea filialele şi sucursalele în diferite ţări ale UE.

2. una pozitivă – de exemplu.: populaţia ar fi avantajată de faptul că guvernele ar oferi

servicii publice la costuri mici, suportate de aceasta.

6

Politica fiscală comună a UE reprezintă dreptul şi acţiunile autorităţilor comunitare de a

reglementa unitar impozitele şi taxele în UE. Politică fiscală comună şi obligatorie priveşte doar:

- taxele vamale faţă de terţi prin instituirea Tarifului Vamal Comun (TVC), taxele vamale

percepute la importurile provenite de la terţi având caracteristicile unui impozit comunitar; ele nu

mai sunt reglementate de către autorităţile naţionale. Acestea au negociat Tariful Vamal Comun

şi eliminarea taxelor vamale intracomunitare în etapa de creare a Uniunii Vamale. Modificarea

unor elemente ale TVC este decisă de către structurile europene. În plus, taxele vamale, devin

sursă de venituri pentru bugetul comunitar (după deducerea cheltuielilor de administrare);

- prelevările la bugetul comunitar percepute asupra importurilor agricole de la terţi şi determinate

de diferenţă între preţul prag şi cel mondial;

- impozitele percepute de la angajaţii UE care devin surse de venituri pentru bugetul UE.

Deşi problematica armonizării fiscalităţii directe a devenit preocupantă după realizarea

Pieţei Comune, ea este într-un stadiu incipient şi a vizat până în prezent acele impozite şi baze

fiscale care depăşesc sfera interesului naţional strict şi afectează interesele altor state membre

(impozitarea veniturilor din economii, sistemul de impozitare comun aplicabil dobânzilor şi

redevenţelor plătite dintr-un stat în altul, impozitarea dividendelor şi companiilor cu activitate

transfrontalieră).

Sistemul fiscal al UE ar trebui să aibă în vedere mai multe elemente pentru ca acesta să

devină unic:

-sistemul comun de aplicare generalizată a TVA (uniformizarea bazei de impozitare,

obligativitatea încadrării cotei între praguri minime şi maxime, desfi inţarea frontierelor fi scale

pentru circulaţia intracomunitară a mărfurilor şi serviciilor, generalizarea principiului destinaţiei,

acţiuni pentru reducerea fraudei şi evaziunii în domeniu);

-stabilirea unor reguli comune privind accizele (produsele obligatoriu accizabile, exigibilitatea,

nivelurile minime obligatorii ale accizelor, exceptările, regimul suspensiv, scutirile);

-stabilirea unor reguli de conduită fi scală loială şi corectă, obligativitatea schimbului de

informaţii şi a asistenţei reciproce în domeniu dintre autorităţile fiscale naţionale, angajamentul

statelor ca prin fiscalitate să nu dăuneze competitivităţii în UE şi poziţiilor companiilor europene

în competiţia europeană;

7

- acţiunile pentru armonizarea fi scalităţii directe printr-un compromise acceptabil între funcţia

acestora de pârghie financiară şi sursă de încasări bugetare.

Coordonarea fiscal în cadrul UE s-ar putea realiza prin armonizare fiscală (un sistem

fiscal unic), dar şi prin înlăturarea tuturor barierelor în circulaţia liberă pe piaţa unică a

produselor şi serviciilor, a forţei de muncă şi a capitalului.

Germania şi Franţa sunt hotărâte să facă un pas major în domeniu, prin unificarea bazelor

şi ratelor de impozitare pe profiturile companiilor care este un prim pas spre armonizarea deplină

a acestui domeniu.

1.3 Statele cu cele mai “dure” politici fiscale din UE

Uniunea Europeana a făcut apel pentru o politică fiscală comună la nivel comunitar în

sectorul privat. Cu toate acestea, există o variație de peste 40% între ratele de impozitare

practicate de diferite state membre ale Uniunii. Business Insider a realizat un Top 10 al țărilor

care colectează cel mai mult din profiturile companiilor private.

10. Slovacia: Impozite totale (% din profit): 48,2%.

Aceasta s-a declarat chiar împotriva unei armonizari a taxelor corporative la nivelul

Uniunii. Potrivit Băncii Mondiale, rata totală de impozitare măsoară valoarea relativă cumulată a

taxelor și contribuțiilor obligatorii datorate de întreprinderi din profitul realizat după scăderea

deducerilor și scutirilor de impozit ca parte din profiturile comerciale. Impozitele reținute (cum

ar fi impozitul pe venitul personal) sau colectate de către autoritățile fiscale (cum ar fi taxa pe

valoarea adăugată, taxele pe vânzari sau cele pe bunuri si servicii) sunt excluse.

9. Cehia: Impozite totale (% din profit): 48,7%.

Guvernul ceh urmărește  să creeze un set de stimulente cu scopul de a convinge

corporațiile internaționale să deschidă afaceri pe plan local.

8

8. Estonia: Impozite totale (% din profit): 48,8%.

Estonia a adoptat moneda euro și bugetul țării este din ce în ce mai sustenabil, comparativ

cu alte țări membre ale Uniunii Europene. Noul partid de guvernamant estimeaza chiar un

excedent bugetar în viitorul apropiat.

7. Ungaria: Impozite totale (% din profit): 53,3%.

În perioada în care Ungaria a detinut președenția Uniunii Europene, țara a fost acuzată de

discriminare a investitorilor străini, cu legislația privind impozitarea.

6. Suedia: Impozite totale (% din profit): 54,6%.

Deși impozitul pe profit din Suedia este în continuare ridicat, autoritățile au făcut o mare

reducere a ratei de impozitare în 2009, cu scopul de a spori atractivitatea și competitivitatea

mediului de afaceri intern comparativ cu alte state.

5. Austria: Impozite totale (% din profit): 55,5%.

4. Spania: Impozite totale (% din profit): 56,5%.

În ciuda ratei ridicate a impozitului din Spania, se pierd sume semnificative de bani,

datorită faptului că 17-23% din PIB provine din economia subterană.

3. Belgia: Impozite totale (% din profit): 57%.

2. Franța: Impozite totale (% din profit): 65,8%.

Franța a criticat Irlanda în legătură cu rata de impozitare a profitului care era foarte

scăzută.

1. Italia: Impozite totale (% din profit): 68,6%.

Dolce & Gabbana ar fi înființat o exploatație în Luxemburg, pentru a evita plata taxelor

mari din Italia. Ministerul Berlusconi a fost, de asemenea acuzat de fraudă fiscal. Compania sa,

Mediaset, ar fi redus în mod artificial profiturile pentru a evita plata impozitelor mai mari.

9

1.4 Mǎsuri de eficientizare a politicii fiscale

În scopul îmbunătăţirii şi eficientizării administrării fiscale, trebuiesc întreprinse

următoarele acţiuni:

1. Perfecţionarea mecanismului de colectare a impozitelor

Aceasta se va realiza prin consolidarea serviciilor de colectare a impozitelor şi a

taxelor locale şi prin concentrarea eforturilor asupra colectării mai eficiente a celorlalte venituri

ale statului. Masurile substanţiale de ȋmbunǎtǎţire a procesului de colectare vizeazǎ accelerarea

procesului de execuţie silitǎ şi faliment şi ȋntǎrirea constrȃngerilor bugetare atȃt asupra

ȋntreprindelor publice, cȃt şi asupra celor private.

2. Ȋmbunǎtǎţirea eficienţei controlului fiscal

Aceasta vizeazǎ ȋn primul rȃnd creşterea eficienţei şi eficacitǎţii activitǎţii de inspecţie

fiscalǎ prin:

Elaborarea programelor anuale, trimestriale şi lunare pentru organizarea şi desfǎşurarea

activitǎţii de inspecţie fiscalǎ pe baza analizei de risc a contribuabililor şi a gradului de

risc al zonelor teritoriale;

Realizarea unor acţiuni de revizie simplǎ pentru verificarea activitǎţii structurilor

teritoriale cu atribuţii de inspecţie fiscalǎ, inclusiv a modului ȋn care sunt ȋndeplinite

obiectivele prevǎzute ȋn programul de activitate;

Crearea unei structuri unice de date despre contribuabili, cu actualizare anualǎ.

De asemenea eficienţa controlului fiscal vizeazǎ şi dezvoltarea controlului electronic.

3. Modernizarea şi creşterea capacitǎţii sistemului informatic prin:

Achiziţionarea de soft-uri, echipamente si servicii suport pentru implementarea noilor

proceduri de gestionare si administrare a documentelor si informatiilor fiscale;

Dezvoltarea unor instrumente informatice de monitorizare a procesului de gestiune a

declaraţiilor fiscale, precum și pentru efectuarea controlului masiv privind coerenţa

datelor din declaraţii;

10

Uniformizarea programelor informatice la toate structurile administraţiei fiscale(vamǎ,

garda financiarǎ, administraţie fiscalǎ);

Realizarea schimbului de informaţii cu autorităţile publice, instituţiile publice şi de

interes public, centrale şi locale, precum şi serviciile descentralizate ale autorităţilor

publice centrale, care deţin date cu privire la bunurile mobile şi/sau imobile ale

debitorilor;

Dezvoltarea de programe informatice pentru preluarea acestor informaţii si asigurarea

softului necesar transferurilor de date;

Crearea unei baze de date unice despre contribuabili;

Dotarea cu aplicaţii care sa permită un acces facil la sursele proprii de date sau date

atrase de la alţi deţinători de informaţii.

4. Popularizarea legislaţiei fiscale şi educarea contribuabililor în spiritul achitării voluntare

a obligaţiilor fiscale

Acestǎ acţiune se poate realiza prin dezvoltarea şi ȋmbunǎtǎţirea serviciilor de

asistenţǎ, ceea ce duce la o mai bunǎ educare fiscalǎ a contribuabililor. Aici se vizeazǎ:

Constituirea unei baze de date cu cele mai frecvente ȋntrebǎri şi rǎspunsuri;

Dezvoltarea comunicǎrii de specialitate cu contribuabilii ȋn scopul educǎrii fiscale a

acestora;

Gestionarea sesizǎrilor şi reclamaţiilor contribuabililor referitoare la disfuncţionalitǎţi

ȋn activitatea de asistenţǎ şi comportamentul funcţionarilor.

Pentru promovarea  unei  politici fiscale eficiente, Guvernul se  va conduce  de

următoarele principii: uniformizarea sistemului fiscal  prin simplificarea  procedurilor  fiscale,

extinderea bazei  impozabile  prin anularea înlesnirilor fiscale nejustificate, asigurarea

transparenţei şi caracterului  stabil  al  politicii fiscale,  neadmiterea  modificărilor

legislaţiei  fiscale  şi  bugetare  pe  parcursul  anului  financiar  în defavoarea  contribuabililor.

11

Capitolul 2. Drumul cǎtre o politicǎ fiscalǎ comunǎ ȋn UE

2.1 Pactul Euro Plus: implicatii asupra politicii fiscale in UE

Criza economică şi financiară actuală a evidenţiat deficientele existente în structura

curentǎ a regimurilor instituţionale şi de politici economice, în general, şi cele din zona euro în

particular. Totuşi, chiar şi înainte de criză, creşterea economică a UE era scăzută, comparativ cu

standardele internaţionale, indicând existenţa unor probleme structurale profunde în ţările

membre ale Uniunii. Dezechilibrele macroeconomice care s-au acumulat în timp au creat o

Uniune Europeană stratificată, cu divergenţe în productivitate şi competitivitate, cu pieţe ale

muncii rigide, incapabile de răspunsuri eficiente la şocuri negative.

Încă de la debutul crizei financiare, răspunsul politicii UE a fost o reacţie la cele mai

recente evoluţii economice şi politice. Acest raspuns a avut doua componente:1

1. Un proiect de management al crizei, care a încercat să atenueze scăderea activităţii

economice şi să evite colapsul financiar, prin care BCE a fost constrânsă să-şi asume un

rol activ depăşind cu mult mandatul său obişnuit. Acest exerciţiu este slăbit totuşi de

punctele de vedere divergente cu privire la originea cauzelor crizei zonei euro. Totodată

inexistenţa unui împrumutător de ultimă instanţă (BCE este constrânsă în operaţiuni şi

EFSF este destul de slab capitalizat) a intensificat criza de încredere care a înghiţit zona

euro.

2. Măsuri de reformă a guvernanţei economice a UE. Această componentă se constituie din

mai multe elemente şi are mai multe obiective:

intensificarea consolidării fiscale prin abordarea sustenabilităţii pensiilor, asistenţei

medicale şi a beneficiilor sociale, precum şi adoptarea de reguli fiscale naţionale;

implementarea reformelor structurale de intensificare a creşterii economice printr-o

creştere a ocupării forţei de muncă şi a competitivităţii;

adoptarea unor măsuri de îmbunătăţire a reglementării şi a monitorizării pieţelor

financiare şi de reînsănătoşire a sectorului financiar;

1 Institutul European din România - Studii de strategie şi politici SPOS 201112

instituirea unei facilităţi de împrumut permanent pentru a acorda împrumuturi ţărilor din

zona euro.

Pachetul de propuneri a fost gândit astfel încât să întărească disciplina fiscală în statele

membre, să conducă la îmbunătăţirea competitivităţii, la exercitarea unei supravegheri

economice mai eficiente, precum şi la implementarea unei coordonări mai profunde şi mai ample

a politicilor. Ȋn vederea realizǎrii acestora, s-a format aşa numitul ,,Semestrul European” cȃt

şi ,,Pactul Euro Plus”.

Pactul Euro Plus ( PEP) intenţionează să consolideze cadrul Pactului de stabilitate şi

creştere cu elementul lipsă al guvernanţei colegiale a politicilor fiscale naţionale şi a politicilor

macroeconomice. Acesta creează, de asemenea, reguli mai stricte şi mai stringente pentru

politica fiscala şi sancţiuni sau mecanisme de asigurare a respectării lor. Şi, în acelaşi timp, este

un cadru necesar pentru a monitoriza competitivitatea şi pentru a asigura că s-au luat măsurile

necesare pentru control.

Obiectivele PEP au fost stabilite de catre şefii statelor din zona euro împreună cu mai

multe state nemembre2, iar acestea vizeazǎ mǎsuri pentru:

Consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice;

Promovarea competitivităţii;

Promovarea ocupării forţei de muncă;

Consolidarea stabilităţii financiare.

Conform propunerilor PEP, fiecare ţară este responsabilă de acţiunea specifică pe care

alege să o pună în aplicare pentru atingerea obiectivelor convenite şi este monitorizată printr-un

set de indicatori economici.

Pentru o mai bunǎ consolidare fiscalǎ, Pactul Euro Plus acţioneazǎ ȋn domeniul

sustenabilitǎţii finanţelor publice şi are ȋn vedere trei obiective:

2 Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia și România. Ungaria, Republica Cehă, Suedia și Regatul Unit care la momentul respectiv au decis să nu adere la PEP/ 2011

13

Primul este acela de a asigura sustenabilitatea pensiilor, asistenţei medicale şi a

prestaţiilor de securitate socială prin monitorizarea unui set de indicatori ai decalajului sustenabil

convenit de către Comisia Europeanǎ şi statele membre. Politicile recomandate pentru realizarea

acestui obiectiv sunt alinierea sistemului de pensii la situaţia demografică naţională şi limitarea

schemelor de pensionare anticipată prin crearea de stimulente pentru angajarea lucrătorilor

vârstnici.

Al doilea este ca fiecare stat membru participant să includă regulile fiscale (deficitul

fiscal 3% din PIB şi datoria publică maxim 60% din PIB) din Pactul de stabilitate şi creştere în

legislaţia naţională.

Preocuparile referitoare la sustenabilitatea fiscalǎ au crescut datorita crizei datoriilor

suverane ȋn UE, care a rezultat ȋn urma crizei economico-financiare. Răspunsurile guvernelor în

timpul acestei crize şi în alte episoade de criză arată că evitarea unui colaps sistemic atrage, în

mod necesar, creşterea datoriei publice. Astfel, politica întăririi disciplinei fiscale consolidate ar

trebui coordonatǎ cu politicile care vizează dezechilibrele macroeconomice în UE. Un PEP mai

puternic va fi consolidat printr-o mai bună supraveghere şi o calitate mai bună a datelor colectate

14

din statele membre ale Uniunii. Noul sistem s-ar baza pe un regim de conformitate mult mai

ferm prin „sancţiuni financiare şi de reputaţie”. Se presupune că includerea unor reguli fiscale,

astfel cum sunt stabilite în PEP, în legislaţia naţională va impune conformarea cu regulile PSC –

care au fost încălcate atât de des în trecut.

Al treilea este coordonarea politicii fiscale. Pactul Euro Plus sugerează că o bază comună

pentru impozitul pe profit, aceasta ar putea fi calea spre sustenabilitate fiscală şi competitivitatea

întreprinderilor europene.

Impozitarea directă rămâne o competenţă naţională. Coordonarea eficientǎ a politicilor

fiscale este un element necesar al unei coordonări mai puternice a politicii economice în zona

euro pentru a susţine coordonarea fiscală și creșterea economică. Prin urmare, statele membre se

angajează să demareze discuţii structurate referitoare la chestiuni privind politica fiscală, în

special pentru a asigura schimbul de bune practici, evitarea practicilor dăunătoare și propuneri de

combatere a fraudei și a evaziunii fiscale.

Ȋn ceea ce priveste elaborarea unei baze comune de impozitare pentru întreprinderi ar

putea reprezenta o modalitate de a asigura coerenţa între sistemele fiscale nationale, într-un mod

neutru din punctul de vedere al veniturilor, cu respectarea strategiilor fiscale naţionale, și de a

contribui la sustenabilitatea fiscală și la competitivitatea întreprinderilor europene. Ȋn acest sens,

Comisia a prezentat o propunere legislativă privind o bază de impozitare comună consolidată

pentru întreprinderi.

Elaborat pentru a obţine o nouǎ calitate a coordonarii politice economice, Pactul Euro

Plus acordǎ ȋn aceeaşi masurǎ importanţǎ şi pentru celelate obiective: promovarea

competitivitǎţii, promovarea ocupǎrii forţei de muncǎ şi consolidarea stabilitǎţii financiare.

Ȋn ceea ce priveşte piaţa forţei de muncǎ, printre reformele cǎrora se acordǎ o atenţie

deosebitǎ, se evidenţiazǎ şi reformele fiscale, cum ar fi reducerea impozitării muncii, pentru a

crește rentabilitatea muncii, menţinând în același timp veniturile fiscale generale și adoptarea

unor măsuri în vederea facilitării participării la forţa de muncă a celui de-al doilea contribuitor la

veniturile familiei.

15

Aşadar, Pactul Euro plus ȋncearcǎ sǎ consolideze pilonul economic al Uniunii Europene

prin impunerea unor noi reguli fiscale care sǎ asigure o disciplinǎ fiscalǎ atȃt la nivel naţional

cȃt şi la nivel subnaţional şi ȋn acelasi timp o creştere economicǎ eficientǎ prin dezvoltarea

competitivitǎţii, a pieţei forţei de muncǎ şi a stabilitǎţii financiare.

2.2 Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanța în cadrul UEM

În anul 2012, Consiliul European a analizat punerea în aplicare a unei strategii economice

în Uniunii Europene. Aceasta urmărește atât consolidarea fiscală continuă, cât și luarea unor

măsuri hotărâte de stimulare a creșterii și a creării de locuri de muncă. Prin urmare, în 1-2 martie

2012 statele membre participante au semnat la Bruxelles, Tratatul privind stabilitatea,

coordonarea și guvernanța în UEM (uniunea economică și monetare).

Prin acest tratat se dorește promovarea condițiilor unei creșteri economice mai puternice

în Uniunea Europeana și dezvoltarea unei coordonări din ce în ce mai strânsă a politicilor

economice din zona euro. Necesitatea guvernelor de a menține finanțele publice solide și

sustenabile și de a împiedica evoluția deficitului administrației publice spre un nivel excesiv,

prezintă o importanță vitală pentru garantare stabilitații zonei euro, astfel se impune introducerea

unor reguli specifice, inclusive a unei “reguli privind bugetul echilibrat” și a unui mecanism

automat pentru realizarea acțiunilor corective necesare.

În urma acestui tratat, statele convin să consolideze pilonul economic al uniunii

economice și monetare prin adoptare unui set de reguli care au ca scop promovarea disciplinei

bugetare prin intermediul unui pact bugetar, consolidarea coordonării politicilor lor economice și

îmbunătățirea guvernanței în zona euro, sprijinind astfel atingerea obiectivelor UE prin cresterea

economică durabilă, ocuparea forței de muncă, competitivitate și coeziunea socială.

Regulile în ceea ce privește pactul bugetar au în vedere următoarele aspecte:

Poziția bugetară a administrației publice a unui stat să fie echilibrată sau în excedent;

16

Prima regulă se consideră respectată dacă soldul structural anual al administrației publice

respectă obiectivul pe termen mediu specific tării respective, și anume să fie cu o limită

inferioară a deficitului structural de 0,5% din produsul intern brut, la prețurile pieței;

Atunci când raportul dintre datoria publica și produsul intern brut, la prețurile pieței, este

semnificativ sub nivelul de 60% și riscurile în ceea ce privește sustenabilitatea pe termen

lung a finanțelor publice sunt scăzute, limita inferioară a obiectivului pe termen mediu

specificat în regula doi, poate atinge un deficit structural de cel mult 1,0% din produsul

intern brut, la prețurile pieței;

În cazul în care se observă deviații semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de

la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se declanșează automat un mecanism de

corecție. Mecanismul include obligația statului vizat de a pune în aplicare măsuri pentru

corectarea deviațiilor într-un termen stabilit.

Atunci când raportul dintre datoria publică și produsul intern brut al unui stat depășește

valoarea de referință de 60%, este vizată o procedură aplicabilă deficitelor excesive, prin care

statul respectiv trebuie să reducă această datorie cu o rata medie de douazecimi pe an.

Dacă un stat face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, se instituie un program de

parteneriat bugetar și economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale care

trebuie introduse și se ia în aplicare pentru a asigura o corecție durabilă și efectivă a deficitului

excesiv.

La nivel național, consolidarea fiscală este o condiție esențială pentru reluarea creșterii la

un nivel superior și pentru creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă. Această consolidare

trebuie să fie diferențiată în funcție de condițiile din fiecare stat membru.

Politica fiscală poate contribui la consolidarea fiscală și la crestere. Consiliul European

invită statele membre, acolo unde este oportun, să-și revizuiască sistemele fiscale, cu scopul de a

le face mai eficiente și mai eficace, eliminând scutirile nejustificate, lărgind baza impozabilă,

transferând impozitele dinspre forța de muncă către alte domenii, eficientizând colectarea

impozitelor și abordând evaziunea fiscală. Statele membre sunt invitate să dezvolte rapid

17

modalități concrete pentru a îmbunătăți lupta împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale,

inclusiv cu tările terțe.

Coordonarea politicilor economice și convergența este un alt obiectiv al tratatului, prin

care statele membre se angajează să colaboreze în direcția unei politici economice care să

încurajeze buna funcționare a uniunii economice și monetare și creșterea economică prin

intermendiul unei convergențe și al unei competitivități sporite. În acest scop, statele membre

întreprind acțiuni și măsuri în toate domeniile esențiale în vederea atingerii obiectivelor de

sporire a competitivității, de promovare a ocupării forței de muncă, de consolidare a

sustenabilități finanțelor publice și de creștere a stabilității financiare.

De asemeni, tratatul a abordat și câteva detalii referitoare la guvernanța în zona euro.

Șefii de stat sau de guvern ai statelor membre din zona euro se reunesc atunci când este necesar

sau cel puțin de două ori pe an pentru a dezbate chestiuni legate de responsabilitățile lor specifice

pe care le împărtășesc în ceea ce privește moneda unică, cât și pentru a dezvolta strategii pentru

realizarea politicilor economice în vederea creșterii convergenței în zona euro.

.

18

Bibliografie:

Site-ul Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană:

http://ue.mae.ro/node/167

Site-ul: http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/tax/

article_7321_ro.htm

Lt.prep.univ. Gabriel Popa – “Coordonarea fiscală comună a țarilor membre UE și

tendințele actuale ale reformei fiscale în UE”;

http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2004/a17.pdf

Revista Română de Statistică, nr. 4 / 2011- Drd. Andreea Roxana TOMI -

“Aprofundarea armonizării fiscale în Uniunea Europeană - Avantaje şi limite”;

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2011/A4ro_rrs%204_2011.pdf

Alina Georgiana HOLT – “Politica fiscală – Instrument de realizare a echilibrului

economic si social” ; Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, Seria

Economie, Nr.3/2009

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/25_ALINA_GEORGIANA_HOLT.pdf

Articolul: “Top 10 state cu cele mai "dure" politici fiscale din UE”

http://www.businessinsider.com

Obiectivele strategice ale politicii fiscale:

http://www.anaf.ro/public/wps/portal/!ut/p/c0/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3h

vcw-XUE8TIwMDVzcDA6MwYxN3J2dDYwNnY_2CbEdFAMOJoic!/

Obiectivele pe termen mediu si cadrul general al politicii bugetare:

http://www.cnp.ro/user/repository/564bb797824426312c88.pdf

Mǎsuri de ȋmbunǎtǎţire a administrǎrii fiscale:

http://www.wall-street.ro/slideshow/Legal-Business/116324/tendinte-ale-fiscalitatii-in-

Uniunea-Europeana/4/masuri-de-imbunatatire-a-administrarii-fiscale.html

Textul Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa ȋn cadrul Uniunii

Economice şi Monetare: http://www.europeana.ro/index.php/2012/03/02/textul-tratatului-

privind-stabilitatea-coordonarea-si-guvernanta-in-cadrul-uniunii-economice-si-monetare/

19

http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm

Institutul European al Romȃniei- www.ier.ro

http://europa.eu/index_ro.htm

20