INFECŢII BACTERIENE ALE PIELII
PIODERMITE
I. STREPTOCOCIIII. STAFILOCOCII
I. STREPTOCOCIILE CUTANATE
STREPTOCOCIILE CUTANATE Afecţiuni care au ca agent etiologic în
majoritatea cazurilor streptococul β hemolitic de grup A.
Streptococii patogeni se întâlnesc frecvent ca saprofiţi la omul sănătos în faringe, fosele nazale, cavitatea bucală dar doar pe perioade scurte de timp.
Leziunile cutanate cu streptococi patogeni apar după contactul cu un bolnav, cu un purtător sănătos de streptococi patogeni sau prin creşterea agresivităţii streptococilor proprii.
1. IMPETIGO STREPTOCOCIC Afecţiune contagioasă, întâlnită îndeosebi la copiii
preşcolari şi şcolari, putând evolua sub formă de mici epidemii
Agentul patogen cel mai frecvent este Streptococcus pyogenes de grup A, inclusiv tulpinile nefritigene
Clinic: debut cu o pustulă sau o bulă, cu halou inflamator o eroziuni
care vor fi acoperite de cruste gălbui, cu gust dulce ca şi mierea, numite cruste melicerice (bube dulci)
frecvent se asociază şi pustule foliculare datoritǎ asocierii infecţiei cu Staphylococcus aureus.
Localizarea cea mai frecventă este pe faţă – peribucal, perinazal, regiunea periauriculară, şi mai rar pe trunchi, membre, pielea păroasă a capului.
IMPETIGO STREPTOCOCIC
Vindecarea spontană se poate obţine în 2-3 săptămâni, fǎrǎ cicatrice,
Apar noi leziuni prin autoinoculare, cu evoluţie îndelungată
Risc crescut de apariţie a complicaţiilor la distanţă (glomerulonefrita acută poststreptococică)
IMPETIGO STREPTOCOCIC
Tratament local: comprese umede cu soluţii slab antiseptice (acid boric 1-2%,
permanganat de potasiu, cloraminǎ) pentru îndepărtarea crustelor. coloranţi (violet de genţiană 1% - pioctaninǎ, soluţie Castelani). după liniştirea procesului exsudativ se vor aplica creme cu
antibiotice (neomicină, gentamicină, kanamicină, bacitracină, acid fucidic, ratapamulin)
se impune menţinerea unei igiene riguroase, cu tǎierea scurtǎ a unghiilor şi baie zilnicǎ.
Tratamentul sistemic este obligatoriu antibiotice antistreptococice (şi antistafilococice) pe cale
generală timp de 7-10 zile: peniciline antistafilococice (oxacilinǎ), cefalosporine (cefalexin, cefuroxime, cefaclor), macrolide(eritromicină, roxitromicină, azitromicinǎ).
2. ECTIMA STREPTOCOCICĂ
Infecţie a pielii de tip ulcerativ produsă de streptococ (şi stafilococ)
Clinic: debut cu mici bule sau pustule localizate pe o zonă
eritematoasă, care în câteva zile ulcerează şi formează o crustă neagră-cenuşie care se poate îndepărta descoperind o ulceraţie cu margini proeminente, cu fundul acoperit de un puroi galben-verzui
Localizare: mai ales pe membrele inferioare Factori favorizanţi: igiena deficitară, caşexia,
tulburările circulatorii venoase, copiii
ECTIMA STREPTOCOCICĂ
Leziunile sunt de obicei multiple, recidivante Se vindecă cu cicatrice hiperpigmentate Tratament
antibiotice pe cale generală topice cu antibiotice şi coloranţi
3. ERIZIPELUL Infecţie bacteriană acutǎ a straturilor profunde ale pielii
(dermul profund şi hipodermul superficial) pornind de la reţeaua vaselor limfatice.
Agentul etiologic cel mai frecvent izolat este Streptococul β hemolitic de grup A.
Factori favorizanţi ai apariţiei erizipelului sunt: tulburările circulatorii venoase şi/sau limfatice ale
membrelor inferioare, edemele gambei de cauză cardiacă, renală, hepatică diabetul zaharat, alcoolismul, denutriţia, desocializarea.
PORŢI DE INTRARE A INFECŢIEI STREPTOCOCICE
Plagă Arsură Înţepătură Tinea pedis (ciuperca piciorului) Ulcerul de gambă Foliculita Ectima La faţă: conjunctivită, otită, amigdalită
MANIFESTĂRI CLINICE ÎN ERIZIPEL
Debut brutal cu frison solemn, febră 38-400C, cu alterarea stǎrii generale, cefalee, greţuri, vărsături
După 24-48 de ore, în zona afectată, apare un placard roşu, edemaţiat, dureros, cu suprafaţa lucioasă, bine delimitat de un burelet proeminent, (semn caracteristic erizipelului streptococic)
Edemul este mai accentuat în localizările la nivelul feţei, scalpului şi pavilionului urechii
Placardul se extinde lent prin periferia sa până la 10-15 cm sau rar mai mare
Limfangită şi adenopatie regională inflamatorie
EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII
În lipsa tratamentului erizipelul involuează spontan în 1-3 săptămâni prin reducerea eritemului şi apariţia unei descuamaţii lamelare specifice infecţiei streptococice.
Persistenţa porţii de intrare recidive agravarea tulburărilor circulatorii limfatice limfedem cronic şi elefantiazis
Forme clinice mai grave precum: erizipelul bulos, erizipelul necrotic, erizipelul flegmonos.
TRATAMENTUL ERIZIPELILUI
De elecţie este penicilina G - 2-10 milioane ui/zi injectabil intramuscular, fracţionatǎ la 6 ore, timp de 7-10 zile
Ca alternativă la penicilină se pot folosi cefalosporinele Cei alergici la peniciline vor fi trataţi cu macrolide
(eritromicină, azitromicină, roxitromicină) Local se aplică comprese umede şi reci, schimbate la 1-2
ore, timp de 2-3 zile (cu atenţie pentru a nu se macera tegumentul) cu acid boric 1-2%, cloramină, permanganat de potasiu, ser fiziologic
Repaus la pat cu imobilizarea segmentului afectat Tratamentul porţii de intrare (tinea pedis, ulcerului de
gambă) şi a afecţiunilor asociate
4. TORNIOLA streptococie buloasă periunghială Clinic:
bula este rezistentă, se extinde progresiv putând ajunge la dimensiuni mari
lichidul devine purulent şi leziunea se înconjoară de un chenar inflamator, fiind dureroasă
Leziuni asemănătoare pot apărea pe palme şi plante, feţele laterale ale degetelor (piodermita buloasǎ a mâinilor şi picioarelor)
Tratament: deschiderea bulei, dezinfectante, topice cu antibiotice şi antibioterapie generală
II. STAFILOCOCIILE CUTANATE
STAFILOCOCIILE CUTANATE
Stafilocociile cutanate au ca agent etiologic Stafilococul auriu
Multe persoane sunt purtătoare de stafilococi patogeni la nivelul foselor nazale, axilelor, regiunii inghinale şi perineului
Unii sunt purtători intermitenţi, alţii permanenţi Mediul spitalicesc este favorabil, 25-30%
dintre bolnavi fiind purtǎtori de S. aureus
1. FOLICULITA SUPERFICIALĂ Cea mai simplă infecţie stafilococică care afectează
doar ostiumul folicular Localizare pe orice zonă păroasă a corpului:
barba şi membrele la bărbaţi scalpul la copii
Clinic: mici pustule sau papulo-pustule înconjurate de un halou
eritematos, centrate de un fir de păr, izolate sau grupate. după câteva zile pustulele se rup sau se usucă formând
cruste Se vindecă spontan în 7-10 zile dar în lipsa
tratamentului apar noi leziuni.
FOLICULITA SUPERFICIALĂ
Tratament evacuarea colecţiei purulente tamponare cu soluţie de alcool iodat 1% sau
coloranţi:violet de genţiană 1% - pioctaninǎ, soluţie Castelani
Topice cu antibiotice - după calmarea procesului exsudativ
Nu necesită tratament sistemic.
2. SICOZISUL STAFILOCOCIC
Infecţie a feţei de tip foliculită profundă localizată pe barbă şi mustaţă, ce apare pe un teren debilitat
Clinic papulo-pustule inflamatorii, centrate de un fir de păr, care
prezintă în afara colecţiei purulente superficiale şi un nodul în profunzimea foliculului pilos.
în evoluţie cuprinde şi grupurile foliculare vecine rezultând plăci eritematoase, infiltrate pline de pustule şi cruste brun-cenuşii diseminate neregulat pe zonele păroase ale feţei.
Diagnostic diferenţial cu sicozisul tricofitic (micoză inflamatorie a bărbii) în care firele de păr cad uşor
TRATAMENT Tratament sistemic
antibiotice antistafilococice >10 zile peniciline antistafilococice (oxacilina, amoxicilina+acid clavulanic,
ampicilina + sulbactam), cefalosporine (cefalexin, cefuroxim, cefaclor, etc), chinolone (ciprofloxacin, pefloxacin, ofloxacin), rifampicina, gentamicina, macrolide
Tratament local comprese umede pentru înlăturarea crustelor se evacuează pustulele se badijonează cu alcool iodat, coloranţi sau antibiotice bărbieritul este interzis pentru a evita autoinocularea părul va fi tăiat cu foarfeca, firele afectate se epilează manual
3. FURUNCULUL
Infecţie stafilococică acută, profundă, necrozantă a foliculului pilos, a glandei sebacee şi a ţesutului conjunctiv perifolicular.
Afectează cu precădere copiii, adolescenţii şi adulţii tineri.
Factorii predispozanţi ai furunculului: portajul cronic al stafilococului auriu (în fosele
nazale, perineu, axile), igiena precară, diabetul zaharat, deficienţele imune, obezitatea.
MANIFESTĂRI CLINICE
Debut cu prurit şi apariţia unei pustule mici, centrate de un fir de păr, dureroasă, infiltrată, cu prezenţa unui nodul în profunzime, înconjurat de edem o proeminenţă roşie, dureroasă, cu o pustulă în vârf ±febră
În 5-7 zile leziunea se deschide şi se scurge un puroigalben, cremos, amestecat cu sânge, pentru ca ulterior să se elimine bourbionul (miezul necrotic al furunculului) ulceraţie crateriformă vindecare cu o cicatrice deprimată
Localizările cele mai frecvente ale furunculelor sunt faţa, fesele, coapsele, umerii, ceafa
4. FURUNCULOZA
Stare morbidǎ caracterizată prin prezenţa concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule, timp de luni sau ani de zile.
Factori favorizanţi: igiena deficitară, deficienţele imune, alcoolismul, diabetul zaharat, caşexia, portajul cronic al stafilococului, fǎrǎ o cauzǎ evidentǎ.
5. STAFILOCOCIA MALIGNĂ A FEŢEI
Furuncule localizate în jumătatea superioară a feţei, îndeosebi la nivelul buzei superioare
Clinic: edem masiv al feţei care modifică fizionomia
(buza cu aspect de „buză de tapir”).
STAFILOCOCIA (FURUNCULOZA) MALIGNĂ A FEŢEI
ComplicațieNetratată infecţia se poate propaga de-a
lungul venelor faciale spre sinusurile venoase ale creierului provocând tromboflebita acestora: cu stare generală alterată, febră, semne neurologice, evoluţie spre septicemie cu prognostic sever.
6. FURUNCULUL ANTRACOID Stafilococie profundă şi extensivă ce cuprinde mai
mulţi foliculi piloşi vecini Clinic
un placard inflamator, indurat, cu diametrul depăşind 10 cm, acoperit de numeroase pustule foliculare.
după 5-7 zile, placardul devine fluctuent, pustulele foliculare se rup lăsând să se elimine puroiul şi burbioanele prin multiple ulceraţii foliculare „în stropitoare”
uneori necroza se produce difuz şi rapid cu eliminarea în masă a zonei centrale lăsând un crater profund
Localizare: ceafa şi regiunea superioară a spatelui
TRATAMENTUL FURUNCULULUI
Furuncul la debut - se poate încerca tratament abortiv cu alcool iodat.
Furuncul deja constituit - se încearcă grăbirea colectării şi eliminării bourbionului prin aplicarea de pansamente umede cu antiseptice, ihtiol
După colectare, dacă burbion-ul nu se elimină spontan, se va încerca extragerea sa cu o pensă sau prin incizie chirurgicală sub anestezie locală
După îndepărtarea sfacelurilor se fac spălături abundente cu apă oxigenată apoi ulceraţia restantă se badijonează cu un colorant şi se aplică pulberi cu antibiotice
TRATAMENTUL FURUNCULULUI
Antibioterapia antistafilococică sistemică este obligatorie.
În stafilococia malignǎ a feţei se instituie tratamentul antibiotic injectabil de urgenţǎ.
Este interzisă traumatizarea (stoarcerea) furunculelor, mai ales a celor faciale, pentru că acest fapt conduce la diseminarea infecţiei pe cale sanguină.
7. HIDROSADENITA
Infecţie stafilococică a glandelor sudoripare apocrine, cu localizare în regiunile axilară, inghinală, perimamelonară
Clinic: noduli subcutanaţi, dureroşi, ce cresc în dimensiuni (cât o nucă), devin fluctuenţi, abcedează şi elimină o cantitate redusă de puroi cremos
Leziunile se vindecă dar frecvent apar altele prin autoinoculare, boala evoluând timp îndelungat.
Tratament - antibioterapie sistemică La nevoie în formele cronice recidivante se va recurge la
incizie şi drenaj
8. ORJELETUL (URCIORUL)
Infecţie acutǎ profundă a foliculului pilos al genelor
Clinic:nodul inflamator, dureros, care va abceda
Tratament: se extrage firul de păr cu penseta şi se aplică o
soluţie antiseptică şi unguent cu antibiotic
9. BOTRIOMICOMUL (GRANULOMUL PIOGENIC)
Leziune tumorală posibil de etiologie stafilococică Clinic: tumoretă inflamatorie pediculată sau sesilă, cu
Ø de până la câţiva centimetri, culoare roşie-negricioasă, cu suprafaţa neregulată, lucitoare, adesea erodată, sângerândă, cu mici zone de necroză şi cruste hematice.
Leziunea se dezvoltă rapid în câteva săptămâni sau luni.
Localizare pe zone tegumentare traumatizate: mâini, picioare, faţă, pielea capului, mucoase
Tratament: excizie chirurgicală sau electrocauterizare
ALTE INFECŢII BACTERIENE
ERIZIPELOIDUL BECKER-ROSENBACH
Etiologie: Bacillus eryzipelatus suis (bacilul rujetul porcului)care este patogen pentru porc, iepure, peşte, păsări,
Persoane care manipulează carnea (măcelari, bucătari). Clinic:
incubaţie de 2-7 zile la locul inoculării apare o placă vioacee care se extinde lent prin periferie în timp ce centrul păleşte.
pe suprafaţa plăcii poate să apară o bulă hemoragică. În evoluţie leziunea se poate extinde până la încheietura
mâinii. starea generală este bună
Tratament: penicilină G, cefalosporine, eritromicină
ANTRAXUL CUTANAT
Boalǎ infecţioasǎ determinatǎ de Bacillus anthracis
Contaminare de la animalele bolnave (vaci, oi, capre) manipularea unor produse animale contaminate (piei,
lânǎ, carne)
FORME CLINICE DE ANTRAX CUTANAT
PUSTULA MALIGNǍ veziculo-pustulă cu o bază roşie, ca o muşcătură de
insectă, localizată pe zonele descoperite crustă neagră cu baza infiltrată.
Pot exista şi alte vezicule identice cu prima dispuse în coroană în jurul leziuni primare.
Starea generală este bună, temperatura rar depǎşeşte 370 C.
Involuează şi în lipsa tratamentului EDEMUL MALIGN
Edem masiv, gelatinos al ţesuturilor învecinate, cu stare generală alterată, adenopatie satelitǎ, diseminare generală cu fenomene septice, cu prognostic foarte grav
TRATAMENTUL ANTRAXULUI CUTANAT
Ser anticărbunos 40-100 cm3/zi 4 zile im Penicilina G - de elecţie
4-10 milioane/zi timp de 7 zile în formele comune,
5-20 milioane/zi în formele severe + 300-400 mg/zi hemisuccinat de hidrocortizon,