Nr.5 Iulie 2015
Nr. 5 Iulie 2015
Crin Alpin
Crin Alpin
Dragi cititori,
În acest număr veți găsi câteva din aventurile noastre trăite de la numărul trecut încoace, sugestii de plante comestibile,o discuție prietenoasă cu Roxana Costea, o fostă șefă de grup a grupului ”Iuliu Hossu”, o sugestie de drumeție de vară, o prezentare a celor mai interesante biserici din
Cluj, câteva glume cercetășești și o rețetă apetisantă, numai bună de pregătit în tabăra de vară cu patrula.
Vă urăm lectură plăcută!
Echipa de redacție
2
Nr.5 Iulie 2015
Cuprins
1. Steven Spielberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
2. Prietena noastră, pădurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
3. Cercetăm munții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
4. Biserici din Cluj-Napoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
5. De la cei mari pentru cei mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
6. Jurnal cercetășesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
7. Supraviețuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
8. Bucătărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
9. Cântecul numărului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
10.Divertisment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Crin Alpin
3
Crin Alpin
Steven Spielberg s-a născut la
18 decembrie, 1946, în Cincin-
nati, Ohio. De mic realiza filme,
alături de prietenii săi. În 1958
Steven a intrat în lumea Cer-
cetășiei, unde a reușit să obțină o
insignă, pentru filmul The Last
Gunfight, de 9 minute. La 13 ani,
Steven a câștigat un premiu
pentru filmul Escape to Nowhere.
La 16 ani filmul său, Firelight, a
fost difuzat în cinematograful lo-
cal. Steven s-a mutat în Califor-
nia, alături de tatăl său, din
cauză că părinții lui divorțaseră.
Aici el a vrut să meargă la facul-
tatea de Științe Cinematografice,
dar, de trei ori la rând, notele mi-
ci de la examen l-au împiedicat.
După filmul The Sugarland Ex-
press, Steven a regizat filmul
Jaws, un film horror, cu 3 premii
Oscar (pentru montaj, coloana
sonoră și sunet).
Câteva filme regizate de Steven Spielberg
sunt:
Lincoln
Schindler's List
E.T. The Extra-Terrestrial
War Horse
The Color Purple
The Adventures of Tintin
Catch Me If You Can Jaws
”People have forgotten how to tell a story.
Stories don't have a middle or an end any
more. They usually have a beginning that
never stops beginning.” –Steven Spielberg
Maria Giurgea
A fost odată cercetaș... ...Steven Spielberg
4
Nr.5 Iulie 2015
Cei mai counsocuți și confundați
arbori sunt bradul și molidul.
Bradul este răspândit în zonele
muntoase ale emisferei nordice și se de-
osebește de celelalte conifere prin frunzele
sale care se numesc popular ace și prin
faptul că îl avem de fiecare Crăciun în
casă. Cea mai de seamă caracteristică es-
te că bradul stă verde pe tot parcursul
anului. Bradul ca și celelalte conifere își
schimbă frunzele (acele) treptat, de-a
lungul întregului an, iar noi putem ob-
serva acest lucru doar văzând covorul de
ace căzute la tulpina bradului. Precum
fiecare arbore are un fruct al său, așa și
bradul are conurile, care depozitează
semințele acestuia. Când semințele sunt
coapte, alveolele se desfac, iar semințele
pot ieși din conuri. Căzând pe pământ,
ele dau naștere unor noi brazi. De ase-
menea, semințele brazilor sunt o sursă de
hrană pentru păsări, veverițe și alte
rozătoare ale pădurii.
M o l i d u l
este o specie de
arbore conifer,
care poate crește
până la 50 de m
î n ă l ț i m e .
Crengile acestuia
sunt ca o semilună, iar din cauză că sunt
mai dese la molizii mai bătrâni, crengile
de la bază le cad deoarece lumina
soarelui nu ajunge la ele. Culoarea tul-
pinii este brun-roșcată. Frunzele sunt în
întregime verzi, fără niciun fel de dungi,
iar dacă strângi în palmă o crenguță, te
înțepi deoarece vârful se prelungește câți-
va milimetri ca un ac.
Mestecănul este înrudit cu stejarul
și fagul. Îl putem deosebi cel mai bine prin
coaja albă cu pete negre, care este o iască
foarte bună pentru aprinsul focului. Coaja
este subțire ca o foaie și se desprinde în
fâșii mici. Frunzle acestuia sunt simple și
pot fi dințate sau rotunde, în funcție de
specie.
Cătălin Pop
Prietena noastră, pădurea
Crin Alpin
5
Crin Alpin
Ai visat vreodată unicorni? Sau
castele mari cu prințese? Dar căsuțe din
turtă dulce? Sau munți roz? Unele vise
pot deveni realitate!
În fiecare an pe la mijlocul lunii
iunie în Munții Rodnei are loc acest
miracol: unele culmi și unele văi devin
roz. Nu datorită unei roci sau din cauza
unei substanțe folosite la exploatat ci cu
ajutorul unei hore imense de flori. Mai
mulți rhododendroni (flori mici roz),
numiți și smirdari sau bujori de munte,
se adună la un loc și colorează acești
munți în veselie. Poți întâlni pâlcuri mari
de flori mergând pe cărare, urcând spre
vârful Roșu sau spre vârful Ineu, dar
paradisul
rhododendronilor este căldarea lacului
Lala Mică. Fiind lângă lac, în orice
direcție ai privi este roz. Roz și verde și
un pic de alb dacă mai este puțină
zăpadă încă netopită.
Sublim este cuvântul care descrie cel
mai bine peisajul din Munții Rodnei. O
liniște interioară te învăluie și o senzație că
nimic rău nu ți se poate întâmpla sunt
cele care domnesc în cuiubul bucuriei.
Poți alege să petreci mai multe zile pe
cărările colorate sau un weekend, dar
chiar și o singură zi poate fi o cură
suficientă de împrospătare a gândurilor și
a stării de spirit.
Cercetăm munții...
Plutire pe roz de rhodo!
6
Nr.5 Iulie 2015
Pentru varianta de o zi poți opta
pentru traseul cruce albastră care pornește
din satul Șanț (se poate urca cu mașina
până la Alpina Blazna) până la vf. Ineuț și
de acolo pe bandă roșie până la un
indicator în dreapta spre lacul Lala. Ajuns
acolo, tot ce trebuie să faci este să te
bucuri de ce vezi în jur! Nu va fi nevoie de
niciun efort pentru asta. La întoarcere se
poate alege același traseul sau cel prin
Șaua Gajei.
Întors acasă, după această spălare
de ochi, gândul tău va fi doar la
următoarea aventură pe care o vei aștepta
cu sufletul la gură! Natura oferă imagini de
poveste!
Aida Tincu
Crin Alpin
7
Crin Alpin
Biserica Ortodoxă din Deal
Numită și Biserica Sfânta Treime din
Deal, a fost construită în perioada 1795-
1796, prin contribuția orășenilor și
meșteșugarilor români din Cluj, cu spri-
jinul negustorilor greci și macedoneni din
Cluj și a negustorilor români din Brasov.
Prima liturghie a fost oficiată în bi-
serică în ziua de Crăciun a anului 1796, de
către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în
1792. În perioada 1919-1932 a servit drept
catedrală a Episcopiei Vadului, Feleacului
și Clujului.
Catedrala “Sf. Mihail”
Catedrala "Sf. Mihail” a fost ridicată
în afara zidurilor orașului, la scurt timp
după ce regele Carol Robert a acordat
Clujului statutul de oraș (1316) și autono-
mia ecleziastică. Este unul dintre
primele trei monumente de vârf ale got-
icului transilvănian, fiind adesea compara-
tă cu Biserica Neagră din Brașov. Din anul
1545, până în martie 1716, biserica
Sfântul Mihail
a aparţinut diferitelor
biserici protestante. Între 1545 şi 1558 a
fost utilizată de luterani, apoi între anii
1558 şi 1566 de calvini (reformaţi) şi în
cele din urmă de unitarieni, până în anul
1716, când a revenit din nou romano-
catolicilor. Interesante de analizat sunt și
„graffitti-urile” în piatră, datând din secolul
XVII, care, deși au fost realizate cu mijloace
rudimentare, sunt foarte bine e-xecutate.
Soluţia arhitectonică interioară creează im-
presia de spaţiu şi înălţime. Amvonul este
cel mai strălucit ornament bisericesc baroc
din tot Ardealul. El a fost montat în secolul
al XVIII-lea peste vechiul amvon, unul got-
ic, deosebit şi el, vopsit în culori vii, dar
care este azi acoperit de sculpturile
acestuia din urmă. Cea mai interesantă es-
te scara spiralată dintre capela laterală
nordică şi peretele navei principale, aşa
numitele trepte regale, pe care doi oameni
pot să urce şi să coboare în acelaşi timp
fără să se întâlneasca.
Biserici din Cluj-Napoca
8
Nr.5 Iulie 2015
Biserica Reformată de pe strada Lupului
(str. Mihail Kogălniceanu)
Numele Uliței Lupului, una din cele
mai vechi străzi ale Clujului, este
menționat în documentele medievale ca
Platea Luporum. După unirea Transil-
vaniei cu România numele acestei străzi a
fost schimbat în "strada Mihail Kogălnice-
anu", care a rămas până în prezent. Biser-
ica are aspectul unui castel medieval
(motiv pentru care mai este denumită și
Biserica-Cetate). Pe pereții bisericii se află
cea mai bogată colecție de blazoane și
steme din România aparținând unor nobili
transilvăneni. Orga bisericii este una din
cele mai cunoscute din ţară. În biserică
sunt programate cu regularitate concerte
de orgă, celebre pentru frumusețea lor.
Din anul 1577 datează o inscripție pitore-
ască dăltuită în una din pietrele din interi-
orul bisericii: Qui non canit in coro / Sta,
sicut bos in foro (Cine nu cântă în cor /
Stă ca boul în târg)
Biserica a rămas un monument unic dato-
rită vechimii și dimensiunilor sale. În 1603
călătorul Giovanni Argenti o descria drept
„cea mai frumoasă din toată Transilvania”.
În fața bisericii se află o replică a statuii
Sfântului Gheorghe, realizată în 1373 de
fraţii Márton şi György din Cluj, după un
original aflat la Praga.
Fortificația și Biserica Romano-Catolică
Calvaria
Dacă vă întrebaţi care e cel mai vechi
monument istoric și de arhitectură go-tică
din Cluj, aici e răspunsul: Biserica Calvar-
ia. În cartierul Mănăştur era o puternică
abaţie benedictină, Monasterium Beatae
Mariae de Cluj, cu zid de apărare, constru-
ită în sec. XI. Călugării benedictini s-au
stabilit în incinta fortificată în pe- rioada
1077-1095. Biserica este înconjurată de un
val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor
din Evul Mediu, când întreaga zonă dispu-
nea de șanțuri de apărare spre sud, est și
vest, spre nord existând o pantă naturală
abruptă. Cu ocazia năvălirii tătarilor la
Cluj (1241), mănăstirea a fost prădată şi
arsă.
În 1437, conventul de la Cluj-Mănăştur a
consfinţit înţelegerile între nobilime şi re-
prezentanţii ţăranilor răsculaţi de la
Bobâlna. Tot aici a fost executat Anton cel
Mare, căpetenia ţăranilor răsculaţi.
Mănăstirea a functionat ca loc de autentifi-
care a documentelor până în 1556, fiind cel
mai important notariat din Transilvania, în
Crin Alpin
9
Crin Alpin
afară de
capitulul de la
Alba Iulia. Biserica a
f o s t distrusă parţial de un
trăznet (sec. XVI), iar mai apoi, de invazia
tătară de la mijlocul secolului al XVII-lea.
Abia în secolul al XIX-lea nava bisericii,
bolţile şi pereţii corului au fost recon-
struite de romano-catolici. Biserica ac-
tuală este doar o parte modestă a fostei
abaţii, din păcate nu poate fi reconstruită
configuraţia originală.
Catedrala ortodoxă
Clădirea a fost construită în stil bi-
zantin, după planul arhitecţilor C. Pom-
poniu şi Gh. Cristinel, de firma condusă de
Tiberiu Ieremia şi a fost inaugurată şi hi-
rotonisită în 1933, în prezenţa Regelui
Carol al II-lea.
Cu o înălţime de 64 m, din care 40 m sunt
ai cupolei impunătoare, cu diametrul de
12 metri, vizibilă de pe toate dealurile care
împrejmuiesc oraşul, catedrala este o
prezenţă urbanistică impunătoare şi un
important centru religios al României.
Biserica Bob
Biserica Bob, cu hramul Înălțarea
Domnului, este prima biserică greco-
catolică construită în Cluj şi cea mai
veche biserică românească din oraş.
Numele bisericii provine de la cel al
episcopului Ioan Bob, nobil român, ajuns
episcop greco-catolic al Blajului, pe chel-
tuiala căruia a fost ridicat lăcaşul de
cult, între anii 1801-1803, după
planurile arhitectului Iosif Leder.
10
Nr.5 Iulie 2015
Biserica a fost construită în stil ba-
roc, având o structură asemănătoare cu
cea a Bisericii Ortodoxe din Deal. În acea
epocă, Cluj-Napoca era un oraş locuit de
saşi şi de maghiari, iar românii nu aveau
dreptul să îşi ridice lăcaşe de cult în incin-
ta vechii cetăţi. Astfel că, pe strada Căr-
bunelui, Episcopul Ioan Bob, care era unul
dintre cei mai bogaţi demnitari din Transil-
vania, a decis să ridice o clădire de piatră,
care oficial trebuia să fie un magazin de
bucate, după cum menţionează preotul Ni-
colae Ţap, care a alcătuit o istorie a
clădirii.
Potrivit părintelui Ţap, primii greco-
catolici din Cluj sunt atestaţi din anul
1735, când zece familii româneşti au cerut
autorităţilor dreptul să îşi înfiinţeze o paro-
hie. Abia după o jumătate de secol această
dorinţă a fost pusă în practică, cu complic-
itatea unui funcţionar guvernamental, nu-
mit Mihail Oros. Ridicarea bisericii
româneşti a fost privită cu ostilitate de
către autorităţile oraşului, însă lăcaşul de
cult a continuat să e- xiste datorită inter-
venţiilor lui Mihail Oros.
În biserică s-a oficiat şi cununia po-
etei Veronica Micle, apropiata lui Mihai
Eminescu.
Ioana Zaharie
Crin Alpin
11
Crin Alpin
Vârsta: 32 ani Ocupația: programator
Funcțiile avute în ACM: cred că cel mai mult mă reprezintă să spun că sunt cer-cetașă
1.Cum ai aflat de cercetășie? Ce te-a făcut să vii? Ce te-a făcut să rămâi?
Eram în clasa a 6-a, tocmai schimbasem
școala, eram cu colegii noi, iar mai multi colegi vorbeau despre cercetași. Nici nu auzisem până atunci despre cercetași, iar
de cu-rioasă i-am întrebat ce cercetează și astfel am ajuns la prima întâlnire de
patrulă – Capra Neagră – pe Cetățuie. Ce m-a facut să rămân – cel mai probabil bătaia cu frunze uscate de la sfârșitul primei
întâlniri. 2.Câți ani ai fost ”la cercetași” și care au fost etapele pe care le-ai parcurs?
Cercetașă activă am fost cam 12-13 ani. În
toți anii ăștia am gustat din fiecare etapă câte un pic: șefă de patrulă, Baloo, Akela,
șefă de grup în Cluj, comisar la ramura Galbenă, dar privind înapoi cea mai faină perioadă rămâne cea petrecută în patrulă.
3.Cum a fost momentul în care ți-ai dat promisiunea?
Pentru promisiune am tras destul de mult, nici cum nu s-au potrivit lucrurile, iar în tabăra de vară de la Valea Calului, la
vreun an (poate chiar doi) de la intrare, a fost momentul meu. Seara la foc, îmi
amintesc că aveam niște emoții cât carul când ziceam textul și mi se șoptea din jur “mai și respiră”.
4.Cum simți că a contribuit cercetășia în modelarea omului care ești acum?
Cercetașia și-a pus amprenta în cel mai frumos mod în formarea mea ca și om.
Nu știu cum aș fi fost fără să fiu cercetașă. Am învățat că atunci când fac o promisi-une trebuie să o și îndeplinesc, nu renunț
la un lucru pentru că “Cercetașul nu face nimic pe jumătate”, am învățat să cânt și
să zâmbesc când e mai greu și în contin-uare mă bucur când iese soarele după ploaie.
5.Care este cea mai frumoasă amintire pe care ai dobândit-o într-o activitate
cercetășească?
Impresionante au fost cam toate ieșirile și
întâlnirile la care am participat, de fiecare dată descopeream ceva frumos. După
fiecare întâlnire cu lupișorii simțeam că
De la cei mai mari pentru cei mai mici...
Roxana Costea
12
Nr.5 Iulie 2015
plutesc când vedeam zâmbetul fericit al
vreunui lupisor. Tare îmi place să îmi amintesc marele joc
din tabăra de iarnă de la Sarmizegetusa, desfășurat noaptea, printre ruinele vechilor cetăți. De fapt toată tabăra aceea
a fost un mare joc. Un moment special a fost în ziua căsătoriei mele, când întreg grupul a fost
alături de mine la biserică, iar la sfârsitul ceremoniei ne-au cântat un cantec, com-
pus pentru noi :). 6.Ce ne poți spune despre experiențele tale cercetășești avute în afara
României?
Experiențele din afară mi-au deschis ochii. Am văzut ce mult preț se pune pe cercetășie în alte țări, cât de apreciați
sunt. Am participat la o jamboree in Danemarca, unde erau prezente câteva
mii de cercetași, de la cei mai mici (de cativa anisori, in carucioare, veniți cu părinții cercetași) pâna la “batrânii lupi”.
O altă ieșire a fost o tabară de formare Akela în Belgia, unde am învățat multe chestii folositoare la ramura mică. Îmi
amintesc că în câteva zile de la întoarcer-ea din această tabără urma tabăra locală
de lupișori, pentru care tot programul era stabilit dinainte. Întoarsă din tabăra de formare în cele câteva zile rămase am
schimbat tot DST-ul taberei și tot pro-gramul pentru tabăra de lupișori 7.Dacă ar fi să caracterizezi cercetășia într-un cuvânt, care ar fi acesta?
Aventură
8.Există unele obiceiuri pe care le-ai dobândit în perioada activă cer-
cetășească care încă te mai urmăresc?
Nu mai mănânc paine cu dulceață sau cu pateu – cred că am mâncat prea multă la
un moment dat. Niciodată nu plec cu plase după mine, de
obicei pun totul într-un rucsac. 9.Dacă ar fi să te întorci acum în echipă, ce ți-ar plăcea cel mai mult să
faci?
Daca ziua ar avea 30 de ore, mi-ar plăcea să mă întorc și să rededic timp cercetășiei. Cel mai probabil mi-ar plăcea să ajut la
înființarea ramurei mici – castori - asta atât pentru fiul meu, cât și pentru copiii care au nevoie de aventură.
10.Ce sfat le dai cercetașilor? Dar părinților lor?
Cercetașilor, râdeți, cântați și bucurați-vă cât de mult. Mergeți la întâlniri, tabere și
ieșiri, pentru că acolo reușiți în primul rând să vă descoperiți pe voi și apoi să vă
depășiți limitele. Părinți încurajați-vă copilul să participe la
cât mai multe activități cercetășești. Aces-te activități vor completa educația pe care
a primit-o acasă și la școală și vor ajuta la formarea adultului.
Îți mulțumim că ai acceptat să ne acorzi acest interviu, pentru interesul pe care știm că îl manifești față de revista noastră
și pentru entuziasmul pe care ni-l trans-miți atunci când ne întâlnim!
Aida Tincu
Crin Alpin
13
Crin Alpin
Jurnalul lui Akela
Ceata puilor de lup
“Sfânta Tereza a Pruncului Isus”
“Să alergăm în junglă, voioși s-o cercetăm,
Noi suntem primăvara grăbiți, la drum plecăm!”
Vineri, în data de 8 mai, ceata puilor de lup ajunge în jungla mare.
Pentru că nu a plouat de mult, aflăm că se poate vedea Stânca Împăcării, iar asta nu poate însem-
na decât un singur lucru – este pace între animale, iar vânatul la
adăpătoare este interzis! Pentru că este târziu, ne pregătim fiecare cul-cușul în vizuină, ne bucurăm de o
veghe veselă împreună și apoi ne lăsăm cuprinși de îmbrățișarea caldă a sacului
de dormit!
Sus, pui de lup, ceasul a sunat! Sus, pui de lup, ziua a-nceput! La careul
de dimineață aflăm o veste cu-tremurătoare – în noaptea care tocmai a trecut, cineva a vânat lângâ apă. Așa că,
este evident că mai târziu ceata curajoasă va pleca la vânătoare pe urmele
făptașului. Oh, dar câte mai sunt de făcut
înainte… Pentru că este 9 mai – Ziua Eu-ropei – vorbim puțin despre asta îm-preună cu Rama. Și pentru că avem
muuultă energie și nu prea ne place să stăm mult în loc, ne jucăm, până când Hathi ne cheamă să ne arate tainele Florii
Roșii. Și dacă tot am aflat cum stă treaba cu focul, ce-ar fi să ne și folosim de el?
Spre bucuria copiilor, porcul spinos Sahi,
14
Nr.5 Iulie 2015
ne-a trimis biscuiți, bezele și ciocolată, iar
acum este vremea să învățăm cum să asamblăm preaiubitele s’mores , pe care le
păstrăm pentru mai târziu, când vom avea nevoie de energie. Ca să prindem putere, mâncăm de prânz, iar apoi este, în
sfârșit, timpul să plecăm la vânătoare. Probele care ni se arată în cale testează mai ales spiritul de echipă, așa că înțele-
gem destul de repede că pentru a-l prinde pe făptaș trebuie sa fim uniți. La final, ce
să vezi? Vinovatul nu e altul decât fiorosul Shere-Khan, pe care îl capturăm și pe care îl vom judeca mai spre seară. Însă până
atunci, participăm, puțin adormiți după atâta alergat, la Sf. Liturghie. Cu toate că
suntem obo- siți, nu putem încheia ziua fără veghe, mai ales că aici trebuie să-i alegem pedeapsa lui Shere-Khan: de la
dansat, la vopsitul ghearelor în roz, propuneri au fost multe și ne-am distrat pe cinste. Și a venit și ora la care puii de
lup au adormit ascultând un cântecel…
Și a venit și ora la care puii de lup au
sărit din pat la auzul altui cântecel! În jun-glă e din nou liniște. Lupii se adună la Stânca Sfatului ca să vorbească despre
povestioara auzită seara la veghe. După
care, Hathi ne învață câte ceva despre noduri, iar pentru că din fiecare tabără plecăm acasă cu o amintire, urmează un
atelier simpatic de brățări, ținut de Raksa! Cu toate că ziua precedentă ne-a epuizat,
asta nu ne scuză de la a lăsa locul mai cu-rat decat l-am găsit, deci repede ne strângem bagajele, măturăm, facem paturi,
scuturăm covoare și ne asigurăm că totul e la locul lui. La final, vine momentul aștep-
tat de toți: careul. Tot mai multe panglici se leagă de dragul nostru totem pe măsură ce minutele trec. Cravate, Promisiuni, ma-
ri urlete de bucurie, steluțe, brevete, diplo-me – pentru puii de lup, dar și pentru bătrânii lupi, și bineînțeles, dulciuri! Încă o
tabără frumoasă își face loc acum în cuti-uța cu amintiri a cetei, iar noi, ca de obicei,
o așteptăm cu nerăbdare pe următoarea!
Patricia Dărăban
Crin Alpin
15
Crin Alpin
Tabăra de primăvară
Titlul vă duce cu gândul la o tabară
cu temperaturi ceva mai calde decât în
iarnă și cu voie bună.
Voie bună a fost, însă celelalte as-
pecte vă invit să le descoperim împreună
în următoarele rânduri.
Ziua 1
Totul a început ca orice primă zi de
tabără, cu lupișori energici, glume şi tot
tacâmul. Ajunşi parcă într-o altă lume,
la Măguri-Răcătău, lupișorii ar fi vrut
parcă să facă totul deodată. Vorba era
parcă asociată cu ninsoarea, amândouă
fiind din ce în ce mai abundente.
După vremea de afară am fi putut
lesne spune că eram cu vreo 3 luni în
urmă. De aceea, tu care citeşti trebuie să
înţelegi că era atât de alb afară, încât gâ-
ndindu-ne la siguranţa lupișorilor, am
hotărât să facem o veghe mai specială,
de interior.
Somnul a venit ca de obicei mai greu,
ca-n orice primă zi de tabără,
ceea ce a dat mai multe de făcut
unor bătrâni lupi, care oricum nu
știau de unde să aducă liniștea
cea mult do- rită...
Ziua 2
După un somn destul de lung,
lupișorii erau din nou pregătiţi de
aventură. Ce-i drept acest senti-
ment a suferit ceva schimbări,
însă mai apoi totul a revenit
iarăşi la normal.
Apoi ne-am plimbat puţin prin
Jurnalul lui Akela
Ceata de lupișori
”Sfântul Anton de Padova’’
16
Nr.5 Iulie 2015
junglă, nu ca să pierdem timpul precum
o fac bandarlogii, ci ca să o descoperim
pas cu pas, învăţând în fiecare clipă ce-
va nou. Acum nu chiar în orice clipă,
dar ne-am pregătit pentru un joc mare.
Cum totul are un scop foarte bine definit
în viața reală, în povești şi în junglă res-
pectăm aceeaşi regulă. Astfel, după o
pregătire bună, am vrut să vedem ce
știm, prin urmare, un traseu până la un
baraj ne-a testat limitele. Unii au crezut
că sunt doar într-un vis bizar dar,
nimeni nu a avut vreo problemă în a
ajunge înapoi în „fortăreață”. După
această experiență nimeni nu a mai fost
chiar aşa de energic şi asta pot spune
cel mai concret bătrânii lupi.
Ziua 3
A fost o zi dedicată curăţeniei, pentru tot
felul de discuții și jocuri.
În această zi unii dintre noi am ajuns la
sfârşitul unor cărări de junglă, la capătul
cărora am îndeplinit cu succes diferite obi-
ective.
Paul Radu
Crin Alpin
17
Crin Alpin
Bătrânelul Carl și exploratorul Russel din filmul
Up au fost cei care ne-au inspirat în această tabără.
Am pornit încrezători la drum, vineri după-masă,
savurând succesele strânse în timpul săptămânii și având
o dorință arzândă de aventură și natură. Două cercetașe
nu au urcat împreună cu noi la cabană pe drumul cel
lung, ci au mers pe altul și mai lung, având raidul pentru
clasa a II-a. Fiecare patrulă a avut misiunea de a găsi ca-
bana cât mai repede, în condițiile în care nu mai fuseseră
la ea. A primit fiecare o hartă pe care era însemnată ca-
bana, iar toate s-au descurcat foarte bine . Puma a fost
prima, așa cum îi spune și strigătul.
Veghea din prima seară s-a lăsat cu un brevet de ani-
mator, iar a doua zi fetele care doreau să își primească prom-
isiunea au pornit și ele în raiduri. Cabana a fost pregătită de
aventură cu multe baloane agitate, iar apoi am pornit în cău-
tarea comorii lui Winetoo. Tribunalul de la focul de seară ne-a
smuls multe zâmbete și chiar am râs cu poftă de multe
ori. La finalul zilei, înainte de lăsarea liniștii, am
primit în familia noastră mare încă patru
cercetașe, care acum salută mâ-
ndre cercetășește.
Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe “Sfântul Bernard”
Tabăra de primăvară
8-10 mai 2015
Muntele Bocului
18
Nr.5 Iulie 2015
Atelierele de construcții cu deprinderea crăpării lem-
nelor și schița panoramică precum și traseul cu urme de ani-
male sunt doar câteva din activitățile palpitante pe care le-
am avut.
Așteptăm cu dor și cu bucurie în suflet tabăra de
vară!
Aida Tincu
Crin Alpin
19
Crin Alpin
Călătoria începe! Încotro pornim?
Cu zâmebetele largi și fețele ador-
mite, ne-am întâlnit în Gara Mare la ora
06:45– știam că ne așteaptă un drum plin
de peripeții. Urcați în tren, fiecare visa la
locul de tabără, unde urmau să-și petreacă
următoarele zile .
Ajunși în Bratca, cu mare grabă am
coborât toate bagajele și am pornit spre a
doua casă, pădurea, care parcă ne aștepta.
Gata instalați, construcțiile erau în lucru,
toți cercetașii aveau mult spor. Vântul des-
curaja tot câmpul la montarea
“acoperișului nostru”, bașa cea
mare. Până la urmă vremea a fost
de partea noastră, am avut parte
de o tabără de primăvară cu cor-
tul în Aprilie la 20-25 de grade.
În următoarele zile calitățile
culinare ale fiecărei patrule au
fost testate. Supa a-la-grec fier-
bea, frigăruile sfârăiau pe grătar,
iar aluatul pentru gogoși era
pregătit să sară în tigaie. Fiecare
bucătar și-a dezvăluit talentele
culinare. Un mare joc interesant a
stârnit curajul și implicarea
fiecăruia în proba de noapte, la finalul
căreia fiecare membru a fost premiat de
catre “Iepurașul de Paște”. Joi am partic-
ipat la Liturghia ținută de Părintele Nis-
tor, care a acceptat invitația noastră.
Jurnal cercetășesc
Trupa de cercetași “Sfântul Mihail”
20
Nr.5 Iulie 2015
La finalul taberei, toți bronzați,
parcă nu doream această întoarcere,
parcă natura ne șoptea să nu
plecăm, să rămânem în inima
pădurii.
Andrei Cristea
Crin Alpin
21
Crin Alpin
Supraviețuire Plante comestibile
Urzica
Chiar dacă ne ferim de ea, una dintre
plantele comestibile este Urzica.
Cu toții știm cum arată o urzică.
Întotdeuna aceasta se culege de la ba-
ză, pentru evitarea înțepăturii.
Rupem vârfurile urzicilor, le răsucim
precum un sul, iar apoi mușcăm. Urzi-
cile sunt bogate în vitamine și miner-
ale, curăță si întărește organismul.
Pătlagina
“Nu se poate vorbi despre urzică, fără să
se pomenească pătlagina, deoarece ea es-
te într-un fel antidotul urzicii. În caz că
vă urzicați, nimic nu ajută mai bine ca
pătlagina!”
Frunzele de pătlagină sunt comestibile și
unii oameni spun că au gust similar cu
nuca. Nu doar frunzele cât și floarea și
semințele asemănătoare unor alune, sunt
comestibile și deosebit de gustoase.
Pătlagina este cunoscută și pentru bene-
ficiile pe care le aduce pielii. Prin frecarea
frunzelor rezultă un “suc”, care se aplică
pe pielea urzicată, de exemplu.
22
Nr.5 Iulie 2015
Fagul
Fagul, prietenul nostru, care ne ajută atât
cu lemnul lui, ne dă ocazia să-i testăm și
frunzele. În special primăvara, frunzele de
fag sunt de-a dreptul gustoase, ușor a-
crișoare și fragede, perfecte pentru salate.
Inclusiv fructele de fag sunt comestibile,
având un gust apropiat cu alunele și semn-
ințele de floarea soarelui.
Păpădia
Păpădia este de asemenea comestibilă,
frunzele și tulpina ei se fierb ușor. Ea se
poate consuma și ca o salată, dar rădăcina
este de obicei folosită în ceaiuri, iar floarea,
pentru siropuri.
Panseluța
Panseluța este și ea comestibilă, având un
gust asemănător cu al mentei.
Alte plante care se pot consuma crude, ex-
act așa cum le găsești sunt : trifoiul, căprța
(usturoi sălbatic), năsturelul, macrișul
Pentru numărul următor al revistei
vă invit să-mi spuneți cele mai interesante
TITLURI despre “Supraviețuire”, pentru că
următorul număr al revistei va conține un
articol propus de voi.
Cristea Andrei
Crin Alpin
23
Crin Alpin
Bucătăria în tabără
Ardei umpluți cu cașcaval și salam
INGREDIENTE:
Un ardei cât de cât mai mare, ca să poată fi umplut (unul de persoană)
Cașcaval sau brânză telemea Salam sau caizer Jarul cald de după foc
Mod de preparare:
Se curăță ardeii de codiță și implicit se ia jos coada cu tot cu sâmburi. Ardeiul ar
trebui să arate ca un recipient. De ase-menea, se curăță și membrana amăruie din interioirul ardeiului. După ce l-am
curățat, în interior se pune un strat de salam, apoi un strat de telemea, din nou un strat de salam, apoi iar un strat de
telemea, și tot așa până în vârf. Important este ca ultimele 2 felii să fie de salam, ca
să nu curgă pe afară brânza, care se va topi ulterior. Ardeiul umplut se înfige cu o țepușă și se pune deasupra jarului, astfel
el se va coace, brânza din interior se va topi, iar șunca se va încălzi, primind un
gust uluitor. Așa, în câteva minute avem o masă gustoasă și rapidă. În umplutură mai pot fi adaugate roșii,
brânză topită(recomandat), condimente sau altele in funcție de ce aveți la dis-pozițe.
Trucuri în bucătărie
Ca să scoatem cât mai ușor cotorul, fără să tăiem ardeiul, este important să
apăsăm codița și membrana verde din ju-rul ei în interior. Astfel, cotorul va ieși fără
nicio problemă.
Pop Cătălin
24
Nr.5 Iulie 2015
Em G C
Merg pe unduite căăăăăăi
N.C. Em
Încâlciți sunt pașii mei
G C
Rucsacul m-apasă greeeeeeeu
N.C. Em
Iară eu prin munți mereu
Refren:
D Em
Mă întorc și pașii-s grei
D
Ia, hai, hai, hai
Em
Las în urmă munții mei
D
Ia, hai, hai, hai
Em
Mă întorc și pașii-s grei
D
Ia, hai, hai, hai
N.C. Em
Mă gândesc numai la ei
Munții cât i-am străbătut
Să m-opresc nu am putut
Înfruntând și ploi și vânt
Vreau pe creste să ajung.
Refren:
Cerul arde-n curcubeu
Iară eu prin munți mereu
Rucsacul m-apasă greu
Încâlcit e drumul meu.
Cântecul numărului
Karma – Mă întorc și pașii-s grei
Crin Alpin
25
Crin Alpin
Divertisment
Doi cercetași, care erau și frați, nu re-
spectau Legea Cercetașească. Când nu
ieșeau cu cercetașii, ei se purtau urât,
furau lucruri și intrau în tot felul de con-
flicte.
Mama lor, realizând că are nevoie de
ajutor, l-a rugat pe șeful lor să vorbească
cu ei. Acesta a acceptat, și l-a întrebat pe
unul dintre cercetași “Unde este
Dumnezeu?”, dorind să-i arate că
Dumnezeu este peste tot. Văzând că aces-
ta nu răspunde, l-a mai întrebat o dată:
“Unde este Dumnezeu?”, pe un ton mai
aspru. Văzând că nici așa nu răspunde, a
strigat “Unde este Dumnezeu?”, iar cer-
cetașul a luat-o la goană. În timp ce
fugea, el s-a întâlnit cu fratele său. Acesta
l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar el a spus:
“Avem o mare problema! Dumnezeu
lipsește, iar ei cred că noi l-am luat!”
Esti cercetaș dacă… (#2)
-Îți pui șampon în sticluțe mici
-Începi să crezi că tăițeii cruzi din supa
la plic nu sunt așa de răi
-Îți deschizi scrisorile cu briceagul
-Atunci când mergi în tabără porți
două perechi de șosete
-În tabără îți aduci de toate, dar tot uiți
ceva acasă
-Primul lucru pe care l-ai făcut cu
primul tău briceag a fost să te tai
Maria Giurgea
26
Nr.5 Iulie 2015
Echipa de redacție
Redactori:
Andrei Cristea
Patricia Dărăban
Maria Giurgea
Cătălin Pop
Paul Radu
Ioana Zaharie
Redactor șef - Aida Tincu
Editori – Șerban Groza, Petru Boilă
Responsabil media - Alin Baciu
Corector - Maria Giurgea
Contact:
e-mail: [email protected]
Telefon: 0749033491
www.issuu.com/crinalpin
www.cercetasii-muntilor.ro