Crin Alpin nr. 3 Noiembrie 2014

Nr. 3, Noiembrie 2014

Nr. 3 Noiembrie 2014

Crin Alpin

Crin Alpin

2

Crin Alpin

Dragă cititorule,

În acest număr ți-am pregătit un rezumat al verii noastre încărcate cu multe tabere aventuroase,

câteva sfaturi pentru atunci când cineva este mușcat de viperă sau de un animal sălbatic, un

interviu sincer și prietenos cu Ioana Fuia, o rețetă mai sofisticată pentru cei care vor să își răsfețe

papilele gustative și în tabără, un exercițiu psihologic pentru situațiile de criză și multe alte

surprize!

Te invităm cu drag să răsfoiești numărul 3 al revistei ”Crin Alpin”!

Echipa de redacție

3


Cuprins

1. A fost odată cercetaș............................................................4

2. Cercetăm Clujul..................................................................6

3. De la cei mai mari pentru cei mai mici.................................8

4. Supraviețuire......................................................................11

5. Jurnal cercetășesc..............................................................12

6. Salvascout..........................................................................30

7. Bucătăria în tabără............................................................32

8. Amintiri în creion...............................................................33

9. Divertisment......................................................................34

10.Echipa de redacție.............................................................35

Crin Alpin

4

Crin Alpin

<<One small step for a man, one giant leap for

mankind.>>

"Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru

omenire"

Cu toții știm faimoasa frază rostită de

astronautul Neil Armstrong pe data de 20 iulie

1969, dar ce probabil nu știați, este faptul că el a

fost cercetaș , dar nu orice cercetaș...

Armstrong a fost membru activ la cer-

cetaşi (Boy Scouts of America) si a obţinut nive-

lul de „Eagle Scout‖-cercetaş vultur, acesta fi-

ind cel mai înalt nivel din Organizaţia Cer-

cetaşilor Amercani, adică cercetaş ales.

În plus, comandantul de pe Apollo XI a

numit modulul ―Eagle‖, acesta , urmă să-l

transporte pe el și pe ceilalți doi astronauți pe

suprafața lunii. În misiunile din spațiu, astro-

nauților nu le era permis să ducă multe lucruri

personale cu ei, dar printre acele cateva obiecte

pe care le-a luat cu el, s-a enumerat și un

însemn al Promisiunii Cercetăşeşti, fapt ce

demonstrează importanța ei in viața astronau-

tului. nsemnul este păstrat şi azi la Geneva, El-

vetia, în World Scout Bureau.

Înainte sa pornească în misiunea de ase-

lenizare (18 iulie 1969), Neil Armstrong a

lăsat un mesaj pentru cercetaşi: „Doresc să îi

salut pe toţi camarazii mei cercetaşi de la Far-

ragut State Park din Idaho, care au acolo o

Jamboree Naţională săptămana aceasta;

Apollo XI le transmite cele mai bune gân-

duri.‖

Neil Alden Armstrong (n. 5 august 1930 -

d. 25 august 2012) a fost un astronaut ameri-

can, pilot de încercare și pilot naval, cunoscut

ca fiind primul om care a pășit pe Lună.

A fost pasionat de zbor de la o vârstă

fragedă și a obținut licența de pilot la vârsta

de 16 ani. În 1947, Armstrong a început

studiile sale în inginerie aeronautică. Prim-

ul său zbor spațial a fost ca pilot coman-

dant al misiunii Gemini 8 în 1966. În

această misiune el a executat prima ando-

care a două nave spațiale, împreună cu pi-

lotul David Scott. Cea de a doua și ultima

misiune spațială a lui Armstrong a fost cea

A fost odată cercetaș… ...Neil Armstrong

5


de comandant al misiunii de aselenizare

Apollo 11 din iulie 1969. În acest faimos

"pas uriaș pentru omenire", Armstrong și

Buzz Aldrin au coborât pe suprafața Lunii

și au efectuat o misiune de explorare de

două ore și jumătate direct pe suprafața

acesteia, în costume lunare, timp în care cel

de-al treilea membru al echipajului lor, Mi-

chael Collins, se afla în capsulă pe orbită în

jurul Lunii. După 21 de ore și jumătate pe

suprafața lunară, modulul Eagle a decolat

și s-a înscris pe orbita lunară unde s-a

cuplat cu modulul de comandă și servicii

pilotat de Collins.

Curiozităţi:

Din cei 12 astronauți americani care au pășit

pe lună, 11 dintre ei au fost cercetași.

Din cei 21 de astronauți care au orbitat Luna,

19 au fost cercetași

Din cei 214 astronauți din trecut și prezent,

142 au luat parte la activități cercetășești.

EAGLE:

Adamson, Armstrong, Bagian, Bluford, Bow-

ersox, Brady, Carr, Carter, Chaffee, Covey,

Creighton, Duke, Eisele, Fullerton, W. Grego-

ry, Griggs, Hoffman, Jones, Lee, Lind, Llewel-

lyn (King's Scout, U.K.), Lovell, McCulley,

O'Leary, Onizuka, Oswald, Parazynski,

Reightler, Searfoss, See, Tanner, Truly, D.

Walker

LIFE: Anders, Basset, Brand, Bridges, Casper,

Cooper, Evans, Fabian, G. Gardner, Givens,

Gregory, Kregel, Low, Mattingly, McArthur,

Mitchell, D. Scott, Spring, Springer, Van Hof-

ten, C. Williams

STAR: Barry, Cameron, England, W. Fisher,

Garriott, R. Gibson, Gordon, Grissom, Haise,

Lounge, McNair, Stafford

First Class: J. Allen, Bean, Clifford, Coats,

Engle, Freeman, D. Gardner, E. Gibson, Ham-

mond, Henize, Linnehan, Nelson, Overmyer,

Schirra, Schweickart, W. Scott, Shepard, Veach,

Worden

Second Class: Bolden, Buchli, Carpenter,

Cernan, Culbertson, Mullane, Parker, Pogue,

Shriver, Swigert, W. Thornton, White, Young

Tenderfoot: Aldrin, Bursch, Hawley, Lousma,

McDivitt, Michel, Schmitt, S. Smith

EXPLORER: O'Connor, D. Williams

CUB SCOUT: A. Allen, C. Brown, Conrad,

Foale (Wolf, Germany), Gernhardt, Henricks,

Leestma, Lopez-Alegria, McBride, Meade, Re-

addy, Rominger, Shepherd, Thomas, Thuot,

Wolf

RANK UNKNOWN: C. Brown, Bull, Clervoy,

Garneau, Harris, James Voss

Cercetase(femei astronaut)

E. Collins, Davis, A. Fisher, Helms, Jernigan,

Lawrence, Seddon, Sherlock, Sullivan,

K. Thornton, Janice Voss, Weber

Raluca Sătmar

Crin Alpin

6

Crin Alpin

Cercetăm Clujul

Cele mai interesante muzee din Cluj –Napoca

Muzeul de etnografie

Acest muzeu se află în centrul orasului

nostru, pe strada Memorandumului. Primul

element care mi-a atras atenţia a fost

suprafaţa mare pe care se întinde muzeul.

Sala mare, unde se ţin probabil şi

prezentările, este înconjurată de jur împrejur

de o galerie, care se întinde pe două

niveluri. Am văzut atât de multe obiecte

interesante, că oricât m-aş strădui să enumăr

cât mai multe dintre acestea, tot nu aş fi în

stare să vă prezint nici a zecea parte a

muzeului. Sunt expuse o mulţime de unelte:

de pescuit, de agricultură, pentru diferitele

meserii ale oamenilor, pentru prelucrarea

pieilor, etc. De asemenea, am admirat şi

îmbrăcămintea specifică diferitelor zone ale

României, frumos expusă pe multe păpuşi

de ceramică. Un alt lucru care mi-a plăcut au

fost pozele în mărime naturală, care au fost

făcute cu zeci de ani în urmă. Aceste poze

înfăţişează viaţa generală a oamenilor,

precum şi momentele de sărbătoare sau de

ocazii speciale. Mi-a rămas întipărită în

minte o poză cu nişte copii, care se învârteau

pe un carusel din lemn (care seamănă foarte

mult cu un balansoar din zilele noastre). O

doamnă ne-a prezentat şi jucăriile copiilor

de atunci, care nu erau altceva

decat ,,lucrurile din lumea adulţilor”

prelucrate în miniatură, cum ar fi: arcuri,

măsuţe cu scăunel, boi cu plug, păpuşi,

animale din lemn şi altele. În cadrul

muyeului mai există expoziţii temporare, şi,

la final, o porţiune special amenajată pentru

nevăzători.

Din punctul meu de vedere acest muzeu

are rolul de a ne arăta (sau de a ne reaminti)

ce puternic şi isteţ a fost poporul român în

trecut şi câte elemente cu care ne putem

mândri deţinem. Sper că v-am trezit

7


interesul să treceţi şi prin acest loc odată

când vă puteţi făuri puţin timp şi astept să

ne scrieţi la adresa revistei părerile

dumneavoastră!

Muzeul de farmacie( înfiinţat în anul 1573)

Păşesc în holul muzeului de farmacie şi

îmi fac prima impresie despre acesta. Este un

loc liniştit cu toate că se află în centrul

orasului. Incăperile de acolo nu mi s-au parut

foarte spaţioase, dar în schimb m-a fascinat

clădirea în stil baroc precum şi bolta frumos

pictată cu scrieri străvechi. În vitrine am putut

să văd reţetele date pacienţilor, inventare ale

tuturor pacienţilor, vase farmaceutice, balanţe

şi multe ingrediente folosite de-a lungul

timpului. De asemenea dacă coborâţi pe o

scară foarte ingustă, ajungeţi în laboratorul de

la subsol, considerat mai demult secret.

Aceasta este cea mai veche parte a clădirii,

unde numai farmacistul şi asistentul aveau

acces. Acolo alchimistii preparau

medicamendele de zi cu zi , precum şi reţete

unice, tinute în taină. Cel mai preţuit dintre

acestea era Elixirul Dragostei, care se vindea

în sticluţe pictate manual cu porumbei,

inimioare şi cupluri.

Intâmplarea pe care urmează să v-o

povestesc nu este o legendă, ci a avut cu

adevărat loc în urmă cu mulţi ani . Imediat

după ce mă intorsesem de la muzeu, s-a

intamplat ca vecina care locuieste deasupra

să îmi facă o vizită. Când a auzit că am fost

la muzeul de farmacie, şi-a amintit cum pe

vremuri când era ea doar o copilă

(aproximativ de 70 de ani), aceasta era

singura farmacie a Clujului. Mi-a povestit

cum fratele ei mai mic s-a imbolnăvit şi cu

toate că mai mulţi medici au încercat să-l

vindece, nimic nu a avut un efect benefic.

Starea frăţiorului devenea din ce în ce mai

gravă şi părinţii fiind în pragul disperării,

au apelat la leacurile secrete din farmacie.

Surprinzător, fratele vecinei s-a vindecat la

fel cum li se întampla multor pacienţi care

foloseau preparatele obţinute aici. Aşadar,

nu pot spune dacă acest lucru se datorează

farmaciei în sine sau farmacistului priceput

de atunci, dar vă garantez adevărul acestei

poveşti, de care am rămas profund impre-

sionată.

Dacă nu aţi mai trecut pe acolo, o vizită la

acest muzeu vă va încânta pe toţi, de la mic

la mare!

Ioana Zaharie

Crin Alpin

8

Crin Alpin

Ioana Fuia Profesia: Economist Vârsta : Îmi place să cred că vârsta fiecăruia e cea pe care o simţi în interior, aşa că… am 20 de ani . Ani activi în cercetăşie: Cred că în total au fost 10 ani activi de cercetăşie. Ciudat, nu am stat niciodată să-i număr . Funcţii avute la cercetaşi: Nu mai ştiu dacă în patrulă am avut ceva funcţie, îmi amintesc că topograf mi-ar fi plăcut, deşi nu excelam în asta. Am fost apoi şefă de patrulă, şefă de trupă, o perioadă, şefă de grup un an, comisar naţional la cercetaşe şi, bineînţeles, călăuză, unde am reuşit să am valul galben :). 1. La ce vârstă ai început să participi la acti-vitățile organizate de ACM? Am început în vacanţa de primăvară din clasa a 8-a cu o tabără la Râmeţi. Îmi amintesc că am obţinut cu greu ―permisia‖ de acasă, dar până la urmă am reuşit să ajung în tabără. Ştiu că s-a şocat Anto (şefa de tabără de atunci) cum am aparut eu: cu un rucsac şi încă vreo 2 plase. Nici mie nu mi-a fost uşor că am avut ce căra de plasele alea. M-am învăţat minte . 2. Ce te-a făcut să rămâi?

Mi-a placut prima tabără. Mi-au plăcut joculeţele, cântecelele, strigătele, traseul prin pădure pe care l-am facut (ne-am umplut de noroi din cap până în picioareJ), veghea, şe-fele şi fetele, deci toată atmosfera din zilele

acelea. Am avut noroc că eram acolo cu verişoara mea, Alexandra, cu care mă înţele-geam foarte bine şi aşa, fiind şi cu ea, parcă totul a fost şi mai uşor şi frumos. De altfel, ei îi datorez intrarea în cercetăşie: ea m-a şi aju-tat să ajung în tabără (m-a chemat şi apoi a tot insistat la mama să mă lase şi pe mine în excursie).

3. Dacă ar fi să descrii cercetăşia într-un cu-vânt, care ar fi acesta? Veselie.

De la cei mai mari pentru cei mai mici…

9


4. Pentru fiecare dintre noi momentul promi-

siunii este unul foarte important şi ceremo-nios şi în cinstea lui încercăm să ţinem tot tim-pul o cămăruţă rezervată undeva în memorie. Ce a însemnat promisiunea pentru tine? Promisiunea… a fost o încercare, am muncit mult ca să mi-o pot depune. Proba dinainte de Promisiune era un traseu topo, prin padure. Era zapadă destul de mare. Spre marea mea de-zamăgire, s-a dovedit a fi o mare încercare. De la un anumit punct nu mai puteam merge mai departe, nu mai mânuiam bine busola şi mă tot învârteam în cerc (hihi :)). Ca atare m-a ajuns verişoara mea, Alexandra, care se nimerise să fie dupa mine în traseu, şi am avut mare noroc cu ea că m-a salvat şi m-a ajutat şi de data as-ta şi asa, împreună cu ea, am reusit şi eu să ter-min traseul. Am găsit împreună într-un final g l o r i o s c o m o a r a , c r e d o c u t i e cu bomobonici. Nu prea mă mai simţeam vred-nică să-mi dau promisiunea, dar pana la urmă am înţeles că promisiunea e mai mult decât reuşita într-o anumită probă. Deci, pot spune că promisiunea a fost un moment de satisfacţie, mulţumire, bucurie. A fost în 6 ianuarie, anul nu-l mai ştiuJ. 5. Cum ai simtit impactul cercetăşiei în viaţa ta? Cercetăşia m-a ajutat mult. Am învăţat să fac multe lucruri pe care nu le ştiam: să fac un rucsac şi să nu mă pornesc cu plase în ieşiri/tabere, să-mi placă muntele şi traseele pe munte, cântecele şi jocurile la focul de tabără, să mă descurc în natură şi în situaţii mai deose-bite. Am reuşit să-mi depăşesc limitele, zic eu. 6. Unii spun că la cercetaşi au învăţat să fluiere, alţii zic că se trezesc de multe ori cân-tând atunci când sunt trişti. Pentru tine este vreun obicei care şi-a început istoria într-o tabără cercetăşească? Eu cânt (dar am grijă să nu mă apuce chiar pe stradă). Cânt când sunt fericită, când sunt tristă, când sunt pe un traseu la munte, când mi se în-tâmplă ceva şi-mi amintesc de cercetaşi.

7. Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai "de la cercetaşi"? Am multe, multe, multe amintiri frumoase de la cercetaşi. Dacă e să aleg una, atunci ar fi Marele Joc din tabăra de iarnă din Sarmisegetusa, de care îmi amintesc cu mare drag (anul nu-l mai ştiu). Din câte îmi amintesc, a fost pri-mul Mare Joc noaptea; la asta adaug că era şi iarnă (Decembrie) şi poate de aceea a şi rămas într-un loc aparte în amintirea mea. Îmi amin-tesc cu drag de prietenii de atunci, aventura, povestea şi personajele din Marele Joc, cetatea în care se desfăşura acţiunea, muzica barocă care se auzea parcă de peste tot, luna, ceaiul… Toate la un loc au făcut din el un Mare Joc de neuitat. 8. Care e cea mai mare realizare din viaţa ta cercetăşească? Dincolo de toate taberele pe care abia le aşteptam si de toate amintirile pe care le-am adunat, cea mai mare realizare e aceea că am avut ocazia să întâlnesc oameni foarte faini şi am avut norocul să am parte de prietenii foarte frumoase.

Crin Alpin

10

Crin Alpin

9. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi un bun cercetaş? Dar un şef cercetaş bun? Ca să fii un bun cercetaş cred că e important să îţi placă să ieşi din casă, să pleci de lângă calcu-lator şi tv şi să fii dispus să îţi petreci timpul în natură cu alţii de seama ta, să te joci, să cânţi, să îţi placă să te aventurezi în tot felul de expe-rienţe noi. Ca să fii un şef cercetaş bun cred că e necesar să fii entuziast, perseverent, un exemplu pentru ceilalţi şi, ca orice şef, să ai răbdare cu cei pe care îi conduci. 10. Crezi că activitățile cercetășești ar trebui să se adapteze vremurilor sau că oamenii ar trebui adaptați cercetășiei fără a face rabat de la ceea ce a însemnat cercetășia la începuturi? Este clar că bazele cercetăşiei nu pot fi schim-bate şi principiile acesteia de la începuturi rămân, însă eu cred că nu trebuie să fim foarte conservatori şi ar fi bine să adaptăm cercetăşia vremurilor. Astfel, cred că există şansa să stârnească interesul mai multor tineri şi să îi atragă în mrejele ei. 11. Ce ne poţi spune despre experienţele in-

ternaţionale cercetăşeşti pe care le-ai trăit? Experienţele mele internaţionale s-au redus la o singură ieşire în afara ţării. A fost o tabără internaţională în Danemarca, prin in-termediul unor cercetaşi cu care ne făcuse lega-tura Anto (şefa de trupă de pe vremea mea). A fost o experienţă de neuitat, o grămadă de lume, construcţii de care nu mai văzusem eu în tabare şi tot felul de activităţi noi care la noi nu se practicau.

12. Ce mesaj ai vrea să transmiti cercetaşilor? Dar părinţilor acestora?

Întotdeauna gata! Cercetaşii ştiu de ce ;) Faceţi în continuare ceea ce vă place şi urmaţi-vă vi-sele.

Părinţilor vreau să le transmit să îşi încurajeze copiii să participe la activităţile de la cercetaşi: le dau astfel ocazia copiilor să socializeze, să iasă la aer curat în natură, să înveţe să se des-curce în cât mai multe situaţii diferite de cele cotidiene şi toate astea îi ajută să se dezvolte.

Realizat de Aida Tincu

11


Psihologia Supraviețuirii

Cum trebuie să gândim în situații

critice de supraviețuire?

Cel mai important lucru în asemenea

împrejurări este calmul. Trebuie să avem

încredere în deciziile pe care le luăm, să

gândim pozitiv, să fim siguri pe noi și să ne

păstrăm calmul. O gândire pozitivă ne poate

salva din orice încurcătură. Exact în acel

moment când avem nevoie de capacități

mentale dar și de forță fizică, putem să

cădem într-o stare de șoc și să devenim

demoralizați. În aceste momente deciziile pe

care le luăm sunt extrem de importante,

chiar vitale. Trebuie să îți clasifici gândirea.

Un exercițiu foarte important este meditația

prin respirație. Într-o stare meditativă

frecvența inimii și presiunea arterială se

micșorează așa încât concentrația mentală

crește si devii mai senin. Tot ce trebuie să

faci este să te așezi într-un loc sigur și să

închizi ochii, să respiri lung și fără grabă. Te

gândești doar la respirație. După un

asemenea exercițiu de aproximativ 5 minute,

liniștea interioară se reface și capacitatea de

gândire crește.

Andrei Cristea

Supraviețuire

Sursă foto: http://psihointegrativa.ro/wp-content/uploads/2012/10/respiratie-adanca.jpg

… a sosit! Cea mai lungă şi

plină de peripeţii vânătoare din

an! Din pricina lui Shere-Khan se

pare că jungla nu mai este un loc

sigur. De aceea, noi trebuie să îl

apărăm pe Mowgli. Aşa că, pe

data de 22 august pornim cu mult

chef de aventură către Petreştii de

Jos.

În prima zi ne aranjăm

vizuina. Trebuie să ne asigurăm

că este ferită de pericole! Ne

organizăm în corturi: întindem izolire şi

aranjăm rucsaci, după care ne strângem la un

loc, între copăcei, fiecare cu un ciorăpel în

mână, ca să construim împreuna “Poşta

Junglei”. După ce toată lumea şi-a agăţat

şosetuţa cu numele de sfoara întinsă, ne punem

în cerc şi începem să cântăm, umplând poieniţa

de voie bună.

Cu mult entuziasm, ca de obicei, pornim

în Marea Vânătoare chiar din a doua zi – nu

avem timp de pierdut! Dăm peste tot felul de

probe pe drum, unele mai amuzante, altele mai

complicate, în urma cărora iesim

învingători. În scrisoarea de la

Mowgli fiecare pui de lup

găseşte o misiune secretă pe care

va trebui să o îndeplinească pe

parcursul taberei. Când ajungem

înapoi în camp, unde ne aşteaptă

un altar nou-nouţ, ne îmbrăcăm

repede în uniforme ca să parti-

cipăm la Sfânta Liturghie.

În urmatoarea zi ne odihnim

după Marea Vânătoare, însă nu

lenevim prea mult, pentru că

Baloo vine să ne ţină un atelier de prim-ajutor şi

trebuie să fim pe fază! Dar parcă ne e poftă de

ceva dulce... Ce noroc pe noi că porcul spinos,

Sahi, ne-a trimis nişte ingrediente ca să ne

putem prepara singuri un desert delicios! J

Pentru că a patra zi de tabără ne

primeşte cu vreme bună, decidem că este

timpul să facem o baie! Repede, ne schimbăm în

costumele de baie, ne luăm prosoapele şi

mergem să ne bălăcim puţin în apa curată, însă,

Jurnalul lui Akela

Ceata puilor de lup “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”

Mult aşteptata tabără de vară...

mai întâi, ne bucurăm de surpriza pregătită de

Bătrânii Lupi: plasa mare cu baloane cu apă.

După baie, ne întoarcem în camp, unde ne

jucăm la soare. Aflăm apoi că astăzi va avea loc

olimpiada: fiecare sare coarda, se târăşte, trage

la ţintă, sare în saci de rafie şi pescuieşte o

bărcuţă în care se află o bombonică pe care o

poate savura dupa linia de finish. Încă o zi

plină!

Ca să fim siguri că Mowgli va fi în

siguranţă în Satul lui Buldeo, mergem să îl

vizităm şi noi. Aici vedem biserica, aflăm de la

oameni nişte reţete delicioase şi vrem,

bineînţeles, să stăm de vorbă cu însuşi Buldeo.

El este însă plecat din sat, aşa că ne transmite

prin Chil că Mowgli va fi bine primit. Ne

întoarcem, deci, veseli spre vizuină. Pentru ca

ultima noapte petrecută aici să fie liniştită,

fiecare îşi confecţionează un dreamcatcher –

capcană pentru vise, iar la final le agăţăm pe

toate lângă corturi. Acum putem merge la

veghe, iar apoi să ne bucurăm de pufoşenia

sacului de dormit. După puţin timp, ne trezim

ca să participăm la Consiliul Sub Clar de Lună,

unde fiecare primeşte un premiu.

Jungla e tristă că plecăm, în ultima zi ne

plouă. Dar noi rămânem bucuroşi până la

careul final unde se acordă mai multe premii, se

obţin etape de progres, se leagă noi panglici de

totem...

Tabăra noastră mică acum s-a terminat, Mowgli te

iubim, adio şi-am plecat!

Akela, Patricia Dărăban

Vară târzie, sau mai bine zis început de septembrie. Vremea încă ține cu noi și așa că, cu mic cu mare, pornim din nou la vânătoare. Zece suflete mici de lupișor împreună cu Akela și bătrânii lupi. Locația aleasă pentru ieșire, Petreștii de Jos ne va oferi tot ce avem nevoie: un loc unde să dormim, o pădure unde să vânăm, dealuri de explorat și chei în care să ne aventurăm.

Pe nepusă masă iată că lupișorii se văd din nou în fața unei noi povești, unei noi aven-turi. De această dată pășim cu toții pe tărâmul istoriei și al miturilor. Povestea Indienii vs. Atlantida este trăită de fiecare, iar zilele trec în zbor.

Trezire, înviorare, mic dejun, jocuri, ateliere, prânzul și așa mai departe în fiecare din zile. Invățăm lucruri noi: să facem foc, schițe panoramice, noduri, luptăm și câștigăm steluțe.

Seara foc de tabară și veghe: râdem, ne jucam și cântăm.

Totul trece atât de repede și până să ne dăm seama suntem în ultima zi: marea vânătoare, careul de final și venim acasă. Cu noi cunoștinte suntem gata sa începem un nou an, mai bun și mai plin de aventură.

Jurnalul lui Akela

Ceata de lupișori ”Sf. Anton de Padova”

Lupi, Lupi cât mai?

Bineee!!

Akela, Cătălin Dorneanu

Tabăra de vară a cercetașelor a început

într-un cântec și într-o veselie desăvârșită, chiar

dacă norii nu ne împărtășeau bucuria și au

„vărsat câteva lacrimi”.

Am avut parte de tot ce ne-am dorit în

tabără. De la soare la ploaie se trecea în câteva

minute, dar nu ne-am dat bătute și am făcut tot

ce ne-am propus.

Am avut o olimpiadă plină de noroi, un

mare joc de noapte aventuros și un concurs de

bucătărie colorat.

Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe ―Sfântul Bernard‖

Tabăra de vară

16-23 iulie 2014

Piatra Fântânele, jud.Bistrița-Năsăud

De la cinamon challenge la jocuri noi, de

la chitară la brățări am reușit să ne ținem

ocupate.

Duminică am fost la Mănăstirea Piatra

Fântânele, unde, răpuse de sete, măicuțele au

fost foarte drăguțe cu noi și ne-au servit cu apă.

Musafiri au fost , au venit și părinții să ne

vadă, unii au ramas si la veghe si s-au distrat pe

cinste alaturi de noi.

Raluca Sătmar,

Șefă de trupă

Vara aceasta, trupa „Sfântul Mihail” din Cluj Napoca a avut o tabără de vară deosebită deoarece s-a înfrăţit cu trupa „Episcop Ioan Suciu” din Baia Mare, având astfel o tabără în comun. Aceasta a avut loc în Munţii Retezat, pe nişte platouri din apropierea localităţii Sarmizegetusa. Oferind un peisaj deosebit, aceste platouri au fost casa noastra pentru 12 zile pline de activităţi.

În primele zile ale taberei cercetaşii şi-au construit colţul de patrulă: masa, vatra, băncile, colţul spiritual, timp în care metriza s-a ocupat de ridicarea catargului, care a vegheat campul pentru tot restul taberei.

În a treia zi de tabără, după terminarea construcţiilor, cercetaşii şi-au făcut bagajele şi am pornit cu toţii la drum, în explorare, făcând cunoscută cercetăşia şi spiritul ei oamenilor din împrejurimi. După ce şi-au găsit toate patrulele o familie gazdă unde să înnopteze, după ce au aflat tot ce au putut despre localitatea pe care au vizitat-o, a doua zi, am pornit pe munte.

Am innoptat la Râuşor, la baza muntelui, unde ne-am pus corturile de tură şi am avut o veghe reuşită. Această seară a fost

totodată una în care atât şefii cercetaşi, cât şi patrulele, au învăţat multe despre responsabilitate şi încredere.

Ziua urmatoare a fost ziua cea mare cand am parcurs, ambele trupe, un traseu deosebit: am urcat pe creastă şi am ajuns pe vârful Bucura, vârful Retezat şi la lacul Bucura, ca mai apoi să coborâm în poiana Pelegii, de unde ne-am întors în tabără.

După o noapte lungă şi un somn odihnitor, în zori, cercetaşii au fost puşi faţă în faţă cu concursul culinar. Aceştia s-au întrecut în ale gătitului, ca mai apoi să se răsfeţe cu bucate mai puţin obişnuite într-o tabără cercetăşească.

Jurnal cercetășesc Trupa de cercetași ―Sfântul Mihail‖

Tabăra nu s-a încheiat însă fără un Mare Joc, cu etapa de zi, unde cercetaşii s-au întrecut în strategie, şi partea de noapte, unde au avut de găsit indicii pentru a dezgropa comoara.

În ultimele zile de tabără, am participat la un festival organizat la Sarmizegetusa, unde am urmărit lupte între daci şi romani şi am putut vedea câteva dintre obiectele tradiţionale din acele vremuri. Am vizitat şi Castelul de la Hunedoara, unde am descoperit o atmosferă medievală aparte.

A fost o tabără reuşită, în care am învăţat multe, ne-am distrat, am progresat, am putut contempla natura cea frumoasă, l-am descoperit pe Dumnezeu şi ne-am redescoperit pe noi. Ne-am împrietenit cu cercetaşii din Baia Mare, am învăţat unii de la alţii, am acumulat multă experienţă. Am râs, am tremurat de frig, am transpirat, am cântat, ne-am jucat, am privit lumea de pe crestele munţilor! :)

Andrei Boilă, Șef de trupă

Tabăra de vară a călăuzelor am gândit-

o în mai multe feluri, cu mult înainte de a-i da

drumul. Pe parcurs a prins noi forme şi pe

când s-a conturat a ajuns: o surpriză!

Tuturor ne plac surprizele, mai ales

celor care am avut parte (sau am decis să ne

amintim) numai de surprize plăcute. Astfel, în

dimineaţa zilei de joi, ziua plecării, călăuzele

nici măcar nu bănuiau unde îi va călăuzi paşii

sau roţile de la maşină. După ce am încărcat

bagajele şi ne-am organizat puţin, călăuzele

au fost legate la ochi şi acesta a fost startul

unui drum condimentat cu glume legate de

privelişte, drum, păsări sau alte detalii de care

nu se putea bucura toată lumea, numai eu şi

şoferul (Alinuţa, toată lumea o ştie pe

Alinuţa!).

Când am ajuns la destinaţie, am poftit

călăuzele să iasă cu încredere afară. Au ieșit,

dar cu oarecare rezerve, neștiind ce le

așteaptă. Când au

deschis ochii, erau într-un loc în care domnea

natura, departe de gălăgia și întunericul

orașului, își puteau da seama că erau într-un

sat, dar nu știau unde. După câteva

instrucțiuni și puține pregătiri și după aflarea

restricției neconvenționale a taberei, aceea de

a nu avea voie să spunem ”nu”, un cuvânt la

a cărui folosire aveam să facem câte 3 flotări,

am pornit în două echipe: cele care știam

unde suntem și cele care nu știam, pe două

trasee diferite: Poșaga de jos –Scărița Belioara

și Poșaga de Jos – Ocoliș – Cheile

Pociovaliștei – Scărița Belioara, urmând să ne

întâlnim pe vârful Scărița (1382 m). Drumul a

fost de sărbătoare, împodobit de flori, puf

alb, priveliște deschisă cu Cheile Aiudului,

verde mult și galben – am găsit o mulțime de

gălbiori, pe care i-am și strâns și i-am și gătit,

păcat că nu ne-au și plăcut foarte tare. Pe

parcursul drumului fiecare dintre noi trebuia

să se gândească la trei comori pe care le are,

Tabăra de vară a călăuzelor

28-31 august 2014

Munţii Trascău

„Dacă într-o zi te-ai întâlni cu tine, te-ai iubi?”

să le noteze pe o foaie de hârtie și când ne

reîntregim să putem ghici omul după

comoară. A fost un exercițiu de cunoaștere și

de apreciere a celorlați de lângă noi.

Serialul ”Lumea ca o mare familie”

început în tabăra de primăvară s-a continuat

și în această tabără. Oameni cu căruțe și cu

tractoare s-au oferit să ne ducă la întoarcere,

când începea să se însereze, fără să aștepte

nimic în schimb. Seara s-a terminat cu o supă

caldă la un foc în Rîmetea, acoperit cu o

pătură groasă de stele multe și strălucitoare.

A doua zi, după ce ne-am gătit ardei

umpluți copți în jar, o adevărată delicatesă, ne-

am pornit spre Colții Trascăului la o tură de

escaladă. Jocul dintre adrenalină și efort a luat

final când începea să se însereze și ne-am întors

la cortul și la focul nostru.

A treia zi am a fost una dulce, începută

cu Kurtos kalacs (tulnic) cu cocos, făcut de noi

la jar, continuată cu o vizită la cetatea Colțești,

de a cărei măreție ne-am mirat și sfârșită la

Festivalul ”Floare de Folk” din Sălciua, o

adunare a mulți copii ai muntelui cu gusturi

muzicale rafinate.

Ultima zi de tabără avea iz de final încă

de la orele dimineții. Am fost la biserica din

Sălciua, care avea intrare separată pentru femei

și alta pentru bărbați, iar la aceasta din urmă

erau pe un cuier multe pălării agățate. Ne-am

împrietenit cu câinii din zonă, pe unul din ei l-

am și dresat, cu ajutorul unui cârnăcior care s-a

oferit recompensă. La biserică am cunoscut un

domn cu o familie mare, rămas văduv, care a

venit tocmai din Sântimbru pentru a cere

ajutorul oamenilor cu suflet mare de aici.

Drumul lui nu s-a dovedit a fi de prisos, pentru

că mulți credincioși s-au gândit că se pot lipsi de

o plapumă, o haină, niște cartofi sau conserve și

bagajele lui pană la ora amiezii au devenit atât

de multe că greu s-ar fi descurcat fără noi.

Înainte de a ne urca în autobusul care

avea să ne ancoreze înapoi în lumea uitată

pentru patru zile, fiecare din noi a avut un

timp de conștientizare a defectelor personale

și de împăcare cu ele, pentru ca apoi să își

poată răspunde la întrebarea taberei: „Dacă

într-o zi te-ai întâlni cu tine, te-ai iubi?”.

Aida Tincu, șefă Foc

Vara a trecut cu bine, iar acum începe

noul an cercetăşesc. Anul acesta plănuim să

avem o tabără de vară foarte frumoasă, dacă se

poate chiar mai frumoasă decât cea de anul

acesta. S-ar puteasă fie greu pentru că anul

acesta am avut o tabăra super. Înainte să cer-

cetăm cei mai mari munţi din ţaranoastră am

decis că ar fi bine să ii cunoaştem pe cei care ne

sunt mai aproape aşa că am pornit spre munţii

Trascău, un tărâm necunoscut pentru cei mai

multi dintre noi.

Joi a fost prima zi, dar pentru a începe

mai usurel am decis că nu vom merge foarte

mult pejos. Aşadaram avut o zi relaxată în care

am făcut escalada pe Colţii Trascăului, şi am

vizitat satul Rîmetea, unul dintre cele mai

frumoase sate pe care le-am vazut vreodată.

Seara am găsit un loc frumos pentru cort şi am

făcut pâinea cercetaşului pentru a ne astâmpăra

foamea.

Drumeţia de vară 28-31 august 2014

Munţii Trascău

Cea de-a doua zi nu a fost la fel de

iertătoare, desi nu am plecat nici cu noaptea în

cap şi nici cu rucsacii mari in spate, totusi am

avut destul de mult de mers. Cu Piatra

Secuiului în stanga şi alte mici stânci în dreapta

putem spune că am avut o priveliste foarte

frumoasă pe drum, iar odată ajunşi în Cheile

Siloşului am mai aflat și unele curiozități despre

mica rezervaţie în care ne aflam de pe panourile

informative.La ieşirea din chei am trecut pe la

Cetatea Trascăului. Ne-am învârtit prin cetatea

părasită observând vechile planuri, iar apoi ne-

am întors la Rîmetea de unde am plecat cu-

maşina spre o locaţie surpriză la câteva zeci de

kilometri distanţă.

Sâmbătă ne trezim în… Întregalede,

după o seară in care am travesat Cheile Găl-

zii si Cheile Întregalde. Cu toţii ştim că acum

începe adevărata drumeţie, facem o

plimbare scurtă de incălzire în care vizităm

Cheile Glădiţei şi a Turcului unde găsim o

vâltoare funcțională și ne facem doi prieteni

după care pornim spre Cheia, unul dintre

satele părasite din munţi, un sat în care toate

casele sunt abandonate cu excepţia a 2

cămine si o biserică. Pe drum am întâlnit un

cioban care era foarte necăjit pentru că îşi

pierduse turma de nici mai mult nici mai

puţin de 500 de oi. Am avut noroc şi i-am

găsit turma, dar asta ne-a făcut să ajungem

la destinaţie doar pe înserate. Ne-am pus

cortul, iar apoi am

mers la un foc de

tabără cu alţi tu-

rişti, i-am servit cu

pâinea cercetaşului

proaspătă, iar ei ne-

au dat un păstrăv

atât de bun încât

unii din noi s-au

gândit să se apuce

de pescuit, uite aşa

am ajuns la ultima

zi, o zi care va fi

lungă.

Dis de diminteaţă ne-am strâns lucrurile

şi am pornit prin cheile Rîmeţului, ne-am bucu-

rat de peisaj, iar odată cu apropierea noastră de

chei am trecut de la mersul pe potecă la săritul

din piatră în piatră, iar apoi am mers pur și

simplu prin apă. Am traversat porţiuni cu apă

până la brâu cu rucsacii în spate, am mers pe

lanţuri, ne-am stropit şi am făcut baie după care

ne-am pornit mai departe la drum, am trecut

prin cheile Mănastirii pentru ca spre seară să

ajungem pe Piatra Cetii, un punct de belvedere

foarte frumos de unde se puteau admira Munţii

Trascău. Cea mai mare ne-a fost mirarea atunci

când pe vîrful acestui munte am găsit un aven

adânc de câtevazeci de metri, am admirat prive-

liştea superbă de la apus şi am pornit spre casă.

Șerban Groza, Șef Clan

După mult timp în care nu am mai scris,

revin cu nişte amintiri foarte frumoase din

tabăra de formare. în aceasta am acumulat

multă experienţă, am cunoscut tineri cu idei

asemănătoare cu ale mele şi toate celalalte

lucruri din mine le-am redescoperit. Ce a

rămas foarte adânc în mine este puterea

exemplului cu care fiecare poate să raspundă

îndemnului lui Baden Powell, care îi roagă

mai ales pe cercetaşi să încerce să lase lumea

puţin mai bună decât au găsit-o.

Dar acum haideţi să descoperim

împreună ce s-a întâmplat mai exact în

tabără...

În prima zi am început prin a ne cunoaşte

pentru că nu ne prea ştiam între noi. S-au

format echipele şi totul a devenit ceva mai

aproape de cercetaşi, de patrule. Unii erau

obosiţi după 12 zile de tabără de vară, alţii

încă mai erau cu gândul acasă, însă toate

acestea au trecut repede şi cu toţii ne-am

regăsit în natură şi era o armonie perfectă. Nu

mai ştiu sigur ce am mâncat dar cu siguranţă

seria Clever începuse, o să înţelegeţi pe

parcursul poveştii la ce mă refer. După masă

am fost la prima veghe care ne-a introdus în

această atmosferă de ceată, care ne-a făcut pe

mulţi să ne amintim de vremea când, la

rândul nostru, am fost pui de lup/lupişori. A

urmat un somn bine meritat.

În a doua zi eram cu toţii foarte bine, ne

întelegeam şi eram şi în formă datorită

batrânilor lupi care ne treziseră cu cântecelul

lor specific. După un mic dejun copios, am pus

jungla la cale la stânca sfatului. Pas cu pas am

descoperit jungla şi am învăţat cum să ne

comportam cu şi în ea.

Pentru ca să vedem cum ne descurcăm am

primit fiecare echipă câte o misiune prin junglă

şi făcând aceasta am descoperit lucrurile

importante din viaţa sfântului Fracisc de Assisi,

ocrotitorul lupilor. Ploaia a încercat să ne sperie

pe noi lupişorii, dar nu a reusit şi ne-am dus

misiunea până la capăt. Fericiţi de izbânda

Tabăra de formare

ramura galbenă - Akela

4 - 8 august 2014

noastră, am primit cu bucurie tot ce au mai avut

de spus Batrânii Lupi în acea zi.

Umbrele nopţii se lăsau uşor, atât de uşor

încât nici nu am simţit şi dintr-o dată ne-am

trezit la veghe unde Mowgli trăia încă un

episod din viaţa sa. Totul a trecut atât de repede

încât tot ce îmi amintesc din aceea zi e că am

adormit în sacii noştrii de dormit.

A treia zi, ultima completă din tabără a fost

cea mai plină. Am mâncat ceva rapid după

care am plecat să descoperim ruinele dacice.

Tot ce s-a întâmplat ştim că a fost exact aşa

cum trebuia să se întâmple. A fost o zi perfectă

din toate punctele de vedere, vremea a fost

perfectă, oamenii pe care i-am întâlnit au fost

minunaţi si totul era aşa cum trebuie, o zi

perfectă de vară.

Ajunşi înapoi în tabără am făcut pregătiri

pentru o cină perfectă şi o ultimă veghe şi mai

bună. Mowgli a avut diferite peripeţii cu

bandar-logii şi alţii care se dădeau drept

prietenii lui, dar în final l-au dezamîgit şi l-au

abandonat. A învăţat că doar cei care rămân

cu el atunci când toţi ceilalţi l-au lăsat sunt

adevăraţii lui prieteni. Apoi ne-am îndrptat

spre corturi unde unii deja visau la casele lor,

dar activitatea din acea zi nu se treminase.Toţi

adormisem şi era perfect când unul dintre

lupişori a trezit întreaga echipă spunând că

trebuie să participăm la Consiliul Sub Clar de

Lună. Nimeni nu prea avea chef să iasă din

sacul cel cald, dar am facut şi asta pentru că

un adevărat lupişor ascultă ce i se spune. Cu

toţii am primit diplome pentru realizările

noastre. Apoi am revenit în corturi, din care

nu ne-a mai scos nimeni până dimineaţă.

În cea dea patra zi am stâns totul şi am lăsat

jungla mai curată decât am găsit-o. Şefii

urmărind progresul nostru, ne-au dat

fiecăruia câte un obiectiv. Părăsind locul

taberei ne-am deplasat la locul de unde

trebuia să plecăm. Acolo am întâlnit cercetaşii

si cercetaşele care au participat la alte tabere

de formare. Cum s-a terminat tabăra nu vom

uita cu siguranţă prea curând. Coborând spre

autocare, o ploaie de munte cu grindină şi tot

tacâmul a început şi pe majoritatea ne-a udat

pana la piele J.

Am făcut careele de final şi încetişor am

plecat spre case. Drumul spre casă nu a fost

pentru toţi unul foarte comod pentru că unii

erau uzi şi au ramas aşa pe tot parcursul

drumului. Dar acestea sunt doar detalii, ce

este cu adevărat important este că fiecare

dintre noi a învăţat cum să progreseze mai

bine şi cel mai important, a învăţat cum să îşi

ajute fraţii cercetaşi şi mai apoi pe aproapele.

Paul Radu, stagiar

Tabăra de formare

Ramura verde—Cercetașe

Tabara de formare la ramura verde

nu este nici uşoară, nici luxoasă şi nici un

capriciu. Este locul în care se intalnesc toti

şefii, plini de entuziasm şi se ajută unul pe

celălalt pentru a deveni conducători mai de-

dicaţi şi pentru a-i putea servi ei, cât mai

bine pe ceilalţi. Pentru mine aceasta nu este

prima tabără de formare şi ştiam aproxima-

tiv ce mă aşteaptă, totuşi am avut parte de

mai multe surprize şi momente speciale.

Voi enumera câteva dintre acestea care au

avut un impact mai mare asupra mea. În

primul rând, doresc să precizez că am avut

surpriza de a cunoaşte multe şefe cercetaşe

care au venit de peste tot din ţară şi care s-

au dovedit a fi nişte prietene minunate. De

asemenea, am fost surprinsă atunci când am

realizat că patrula din care făceam parte era

aproape identică cu cea de anul trecut şi deja

ajunsesem să fim ca nişte surori una pentru

cealaltă. Este de precizat că în această tabără

toţi oamenii care te înconjoară sunt oameni

pe care te poţi baza, oameni de încredere

care încearcă să ajute cât mai mult posibil

pentru a le uşura altora lucrul, mai pe scurt

sunt oameni de calitate. A fost o bucurie

pentru mine când am vazut câţi oameni,

foşti cercetaşi şi nu numai, au venit să ne

transmită ce ştiu şi să ne înveţe cât mai bine.

Au venit chiar şi cercetaşi din Franţa care ne

-au prezentat jocuri noi, a venit Akela din

Bucureşti, au venit si doi pădurari care ne-au

învăţat despre topografie, supravieţuire şi

autoapărare, a venit mama unei cercetaşe care

ne-a tinut ateliere despre nutriţie si despre

cum să vorbim cu părinţii cercetaşelor, au ve-

nit călăuze de la foc şi nu-n ultimul rând

preotul Angel, de la care am învăţat multe şi

care ne-a fost alături pe tot parcursul taberei.

Personal, am fost marcată de momentele

petrecute în ultima seară când s-au strâns

toate ramurile pentru o meditaţie profundă.

Înainte să pornim din locul de campare spre

locul unde a fost amenajat altarul, fiecare cer-

cetaşă a aprins o lumânare pe care o ţinea în

mână. La fel au făcut şi ceilalti, şi deoarece de-

ja se întunecase toţi păream a fi nişte licurici.

Chiar locul în care era amenajat altarul părea

să deţină ceva magic. Câteva torţe ardeau

împreună cu un foc suspendat care ne ofereau

o lumină difuză şi caldă. Era o atmosferă pla-

cută, cântam împreună cu ceilalţi în timp ce

două lampioane au fost lansate în vazduh, iar

stelele straluceau neîncetat deasupra noastră.

Apoi a urmat un moment de tăcere în care fie-

care a meditat asupre lumii, asupra lui, asupra

lui Dumnezeu şi a tot ceea ce ne ofera El, chiar

şi in acel moment. La sfârşit şi-

a pus fiecare candela la mijloc

şi astfel s-a format o cruce de

lumină. După acestea am mers

la corturi unde in linişte am

lăsat totul în urmă şi am

adormit. Au fost nişte clipe

unice şi divine.

Veselia şi voia bună nu au

lipsit defel. Acestea ne-au ajutat

foarte mult să creem o atmos-

feră placută şi să nu ne dăm

bătute dacă ne este greu. De

exemplu chiar la sfârşitul ta-

berei, când ne-am luat rucsacii

în spate şi am pornit spre locul unde urmau să

vină autobuzele s-a pornit o ploaie torenţială

cu grindină. Până am ajuns în vale eram udă

până la piele împreună cu ceilalţi cercetaşi.

Din pacate, autobuzul pentru Cluj nu venise

încă, aşa că a trebuit să mai aşteptăm o oră sau

poate chiar două. Pentru a ne simti mai bine

am început să cântăm diferite cântece care ne

plăceau şi în loc să fim supărate, am început

să râdem şi să facem glume. Ca printr-o mi-

nune, când ne pregăteam pentru careul final, a

răsărit şi soarele şi am putut să ne bucuram

iarăşi de razele şi căldura lui.

Din punctul meu de vedere aceasta a fost

o tabără-şcoală reuşită care mi-a dăruit putere şi

din care am învăţat multe.

Ioana Zaharie, stagiară

Crin Alpin

30

Crin Alpin

Înțepăturile de insecte

Chiar dacă nu întotdeauna, ințepăturile

de insecte pot constitui mici urgențe medicale.

Cum anume trebuie să acționăm e și in funcție

de înțepătură, însă primele lucruri cu care

ajutăm sunt:

Liniștirea persoanei cu voce blândă; nu

începem să strigăm, să ne mirăm și să

agităm și mai tare pacientul

Examinarea zonei înțepate și extragerea

eventualelor ace rămase

Spălarea și dezinfecatarea zonei afectate

Aplicarea unor comprese reci pe zona

afectată pentru reducerea inflamației

Aplicarea unor creme pentru oprirea

senzației de mâncărime cum ar fi Fenisitil

Gel

Dacă persoana se știe alergică la înșepăturile

acelui tip de insectă se urmărește și mai atent

persoana și se solicită în caz de nevoie echipajul

medical (112).

Mușcăturile de animale

(câini, pisici, iepuri, vulpi etc.)

Se spală și se dezinfectează bine zona

mușcată pentru îndepărtarea

salivei animalului

Se pansează cu comprese sterile și se

merge de urgență la medic pentru

tratament

Este de preferat să se caute informații despre

animalul respectiv – dacă are/nu are stăpân,

este/nu este vaccinat etc.

Salvascout

http://www.fanpop.com/clubs/fox/images/24577440/title/fox-wallpaper-wallpaper

31


Mușcăturile de viperă

Șerpii nu atacă decât atunci când se simt

în pericol și vor să se apere, de aceea trebuie

mare atenție unde călcăm și cum anume când

mergem în zone de munte. De asemenea,

trebuie să știm să recunoaștem un șarpe ”de

casă” sau ”de apă” și o viperă. Iată aici

diferențele mari:

Mușcătura șarpelui este ușor de

recunoscut. Apare ca 2 puncte situate la o

distanță de 5-12 mm una de cealaltă, iar după

câteva minute zona devine violacee și începe să

se umple de vezicule (mici ”beșicuțe”), de obicei

la nivelul membrelor inferioare și mai rar, la

cele superioare, abdomen sau cap. Există cazuri

în care apare doar un punct sau două zgârieturi

paralele.

Ce trebuie să facem?

Liniștim victima; o așezăm undeva la

umbră, o vom întinde într-o zona ferită de

alte mici accidente și nu o lăsăm să se mai

miște

Depărtăm hainele din zona afectată,

accesoriile și rucsacul, orice lucru care

incomodează vizualizarea zonei

Chiar dacă va cere, nu îi vom da nimic de

băut pentru că poate să se agraveze starea

(Cola/Pepsi/cafea etc)

În unele cazuri se recomandă punerea

garoului deasupra mușcăturii (dacă nu este

aplicat bine, poate face și mai mult rău), însă

e neapărat să se scrie ora la care acesta s-a

pus și se slăbește după 5-10 min pentru

permiterea circulației sângelui

Existe pompe speciale de extragere a

veninului, NU se recomandă absorbția

orală! Pot să apară 2 victime

Trebuie să se ajungă cât mai repede la spital

pentru administrarea serului antiviperin, se

va apela 112!

Încercăm să ținem victima conștientă; dacă

devine inconștientă în intervalul critic

(primele 30 de minute), situația este foarte

gravă!

Mădălina Lăcan

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d9/Vipera_aspis_aspis.jpg

Crin Alpin

32

Crin Alpin

Ingrediente:

-4 ardei - 4 morcovi - 1 telina - 2 pastarnac - 1 varza mica - 1 piept de pui(aprox. 300 g) - 500 g orez - 400 g smanana - 200 ml ulei

Cătălin Pop

Mod de preparare:

-Se fierbe orezul in apa cu sare. Toate

legumele se taie fasii subtiri impreuna cu

pieptul de pui . Pieptul de pui se caleste intr-

o tigaie cu un pic de ulei pana se albeste, iar

dupa ce pieptul de pui e gata il scoateti din

tigaie si se calesc legumele pana ce se se

patrund putin.

-Dupa ce pieptul de pui si legumele au fost

“gatite” se pun din nou in tigaie atat

legumele cat si pieptul si se adauga smantana

peste si se lasa un pic. Poftă bună!

Bucătăria în tabără

Pui cu legume à la Cătă

33


Amintiri în creion

Bianca Ciorvași

Crin Alpin

34

Crin Alpin

Mă-ntorc la tine, muntele meu drag

C G C

Mă-ntorc la tine, muntele meu drag,

F G C

Cu crestele scăldate în soare

C F G C Am

Și cu miresme proaspete de flori și de brad

F G C

Cu șopote de râuri și izvoare!

C F G C Am

Și cu miresme proaspete de flori și de brad

F G C

Cu șopote de râuri sș izvoare!

Ref.:

C F C

SHAI LAI,LAI,LAI, LA – LAI,LAI,LA- LAI,LAI,LA

C F G C

SHAI LAI,LAI,LAI, LA – LAI,LAI,LA- LA,LA - LA

As vrea sa urc pe crestele inalte

Deasupra norilor si zari albastre,

Sa uit de tot ce-i trist, de griji si de nevoi,

De ritmul agitat al lumii noi!

Sa uit de tot ce-i trist, de griji si de nevoi,

De ritmul agitat al lumii noi!

E-un echilibru care mă-nfioară

Și mă îndeamnă să fiu fericit

Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine

Și din nou mă bucur că exist!

Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine

Și din nou mă bucur că exist!

Ref.:

Da, muntele meu drag, mă-ntorc la tine

La brazii tăi, la măreția ta

Și-as vrea să fiu sș eu la fel ca tine

Și bun și drept și demn Măria Ta!

Și-as vrea să fiu și eu la fel ca tine

Și bun și drept și demn Măria Ta!

Divertisment Cântece propuse de Crin Alpin

35


Echipa de redacție

Redactori:

Andrei Cristea

Mădălina Lăcan

Cătălin Pop

Paul Radu

Raluca Sătmar

Ioana Zaharie

Redactor șef - Aida Tincu

Editor—Șerban Groza

Responsabil media - Alin Baciu

Tehnoredactor, grafician - Bianca Ciorvași

Corector - Maria Giurgea

Contact:

e-mail: [email protected]

Telefon: 0749033491

www.issuu.com/crinalpin

www.cercetasii-muntilor.ro

S D H G K I Y V N M L A Z X E W T R F

O N W A S F H Y U P O L J H I K L M A

M K J R G R D E G S L A I Z O L I R E

Z C B M A D G J L Q E N R T U P O U G

F S S R L I N E M A N T C V G F E R C

G F J K L S A C E B E E S F D V R E H

N O H G D F R T L Y P R O L K J H F I

S A D F F R G H A J Z N C B N M H K B

E R A S A E H F J L G A M E L A G R R

A A F H K Z C B M O U T R A D G J L I

Q W E R Y I P A S D G J L Z C X M U T

D R C O R T S R Y H G F B N D J E H E

Q D J R N F X G S F D H L E G I C U S

Divertisment

Găseşte 8 obiecte folosite de cercetaşi, în tabelul de mai jos și trimite rezolvarea ta la adresa

[email protected]. Câștigătorul va primi un premiu la Serbarea de Crăciun!

Maria Giurgea

mailto:[email protected]

Documents

Crin Alpin nr. 3 Noiembrie 2014