CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
773
ANALYSING THE PERFORMANCE OF MAJORITY STATE-OWNED
ECONOMIC ENTITIES IN THE EIGHT DEVELOPMENT REGIONS IN
ROMANIA
Sabin Siserman, PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca
Abstract: Majority state-owned economic entities are a relatively important component of
Romanian national economy. Often controversial due to their efficiency and contended from
the perspective of social responsibility as regards corporate governance, these entities own
significant patrimonial assets. As they are under the control of local and central public
authorities, it is compulsory that the way in which these societies are governed be revealed to
the public opinion. The present study aims at validating / invalidating the assertion according
to which majority state-owned economic entities are better governed in some of Romania’s
development regions than in others. At the same time, the research aims at identifying
efficiency markers and establishing the efficiency of corporate governance in these entities,
depending on the eight development regions.
There are premises from which this study starts, taking into account the regionalisation
created in 1998, through the association of county councils, in view of coordinating
Romania’s economic and social development and implementing regional infrastructure
projects.
Keywords: majority state-owned, development regions, corporate governance, efficiency,
social responsibility.
1. INTRODUCERE
Entităţile economice cu capital majoritar public reprezintă o componentă relativ
importantă a economiei naţionale româneşti. Deseori controversate din punct de vedere al
eficienţei lor, discutabile din punct de vedere al responsabilităţii sociale privind guvernanţa
corporatistă, aceste entităţi sunt deţinatoare a unui patrimoniu semnificativ. Aflându-se sub
controlul autorităţilor publice locale, se impune ca modul cum aceste societăţi sunt
gestionate să fie făcut cunoscut opiniei publice. Cercetarea de faţă îşi propune sa valideze /
invalideze aserţiunea conform căreia entităţile economice cu capital majoritar public în care
acționari / asociați majoritari sunt unitățile administrativ teritoriale, sunt mai bine
administrate în anumite regiuni de dezvoltare ale României decât în altele. Totodată,
cercetarea îşi propune să identifice indicatori de eficienţă şi să măsoare eficienţa
guvernanţei corporatiste a acestor entităţi, centralizată pe cele opt regiuni de dezvoltare.
Sunt premise de la care porneşte acest studiu, ţinând seama de regionalizarea creată
în anul 1998, prin asocierea consiliilor județene, în vederea coordonării dezvoltării
economice şi sociale a României şi pentru implementarea unor proiecte infrastructurale
regionale.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
774
2. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI CONCEPTULUI DE GUVERNANȚĂ
CORPORATISTĂ
Pe plan mondial, ideea de guvernațăa corporatistă s-a conturat abia în ultimele două
decenii. A fost nevoie de câteva evenimente scandaloase, cu mediatizare excesivă în care să
fie antrenate companii care până la un moment dat dețineau o bună reputație în mediul de
afaceri mondial (vezi scandalurile Enron, Parmalat, Wordcom, Tyco) pentru a fi pusă sub
semnul întrebării onestitatea actului managerial, sinceritatea declarațiilor oficiale privind
performanțele unei entități economice, și pentru ca problematica guvernanței corporatiste să
devină una de actualitate și de interes global.
Deși de dată relativ recentă, noțiunea de guvernare corporatistă a cunoscut numeroase
tentative de definire și repozitionare conceptuală în timp. Aceste încercări de definire ale
conceptului de guvernanță corporatistă au pornit de la necesitatea distribuției
responsabilităților și drepturilor într-o companie (opinie enunțată în „Cadbury cod” încă din
anul 1992), dar ele înglobează, pe de o parte, atât especțantele investitorilor privind
uzufructul invesției lor financiare pe termen lung (idee exprimată în „The Journal of
Finance", de Shleifer și Vishny, 1997), cât și foarte multe aspecte ce țin de cultura și
climatul organizațional al unei întreprinderi, cum ar fi: „ansambul relațiilor companiei cu
acționarii săi “ (Financial Times, 1997) sau „setul de reguli bazat pe norme, tradiții și modele
comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ" (Preda Report, Italia, 1999).
O alta opinie, aparținând președintelui Băncii Mondiale -J. Wolfensohn - publicată
într-un articol din Finanial Times (1999) ia în calcul „promovarea corectitudinii,
transparenței și responsabilității la nivel de companie"1.
Ținând seama de implicarea factorui uman în crearea plusvalorii, cu predilecție a
conducătorului entiățtii economice, nu este lipsită de importanță - chiar dacă aceasta a fost
criticată în multe ocazii și considerată ca fiind reducționistă, egocentrică și imorală – definiția
guvernanței corporatiste dată H. Mathiesen în 2002, in opinia acestuia guvernanța
corporatistă reprezentând „comportamentul deținătorilor de capital pentru motivarea
directorilor de companii astfel încât să fie asigurați că își vor primi rezultatul așteptat pentru
investițiile lor în aceste entități economice”2.
Această asumție – cea a motivării conducătorului pentru creșterea eficienței entității
economice - a fost dezvoltată mai apoi de de Kashif Rashid și Sardar M. N. Islam (2008) în
lucrarea Corporate Governance and Firm Value. Aceeași abordare se regăsește și în
studiile lui Güler Aras și David Crowther publicate în lucrarea The Governance of Risk
(2013).
Dată fiind volatilitatea pieței și nesiguranța economică în care evoluează entitățile
economice, guvernanța corporatistă își propune să contracareze posibilele derapaje etice ale
conducătorilor entităților economice și să orienteze spre succes actul managerial. Guvernanța
corporativă pune accent pe responsabilitatea socială; în consecință, toate regulile și
procedurile pe care le promoveaza vor avea un singur scop final: creșterea valorii companiei.
Altfel spus, guvernanța corporatistă își propune să balanseze respectarea reglementărilor (de
1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernan%C8%9B%C4%83_corporativ%C4%83. 2 www.encycogov.com H. Mathiesen, 2002.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
775
orice natură, privitoare la funcționarea unei entități economice) cu performanță efectivă
(măsurabilă) a companiei.
Eficiența unui act de guvernanță al unei companii este acela de a maximiza valoarea
acesteia, văzută din prisma deținatorului de capital. Adausul de plus-valoare ține deci de
modul în care aceste entități știu să se organizeze ca „sistem ideal închis: satisfacerea
cerințelor clienților, angajaților, furnizorilor, distribuitorilor, etc., răsplata fiind, în cazul unor
rezultate bune, valoare sporită și durabilă"3.
Sintetizând, conceptul de guvernanță corporativă înglobează in el un sistem complex
de tehnici și măsuri prin care o companie, indiferent de calitatea și apartenența deținătorilor
de capital, își doreste și își propune să devină eficientă prin folosirea unor structuri
instituționalizate care să asigure acțiunea convergentă, temporal-spațială, a celor cinci
atribute ale actului de management: prevedere (previziune), organizare, coordonare,
antrenare (motivare) sș control - evaluare.
În ceea ce privește România, conceptul de guvernanță corporatistă este un „produs"
recent al legislativului, acesta fiind reglementat relativ târziu pentru companiile în care statul
sau unitățile administrativ teritoriale dețin capitari majoritare (la 14 decembrie 2011).
Prin prisma legislației românești, guvernanța corporativă a întreprinderilor publice
este definită ca „ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare și control în
cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele
întreprinderii publice, între consiliul de administrație sau de supraveghere, directori, acționari
și alte persoane interesate”4.
Fără a intra în detalii, Ordonanța de Urgență introduce principiile guvernanței
corporative la regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar public și
creează condițiile selecției managerilor privați în aceste entități economice ca premisă a
eficientizării acestor entități economice.
Măsura în care în momentul de față un manager privat (mai) poate să aducă
plusvaloare într-o entitate economică în care autoritățile publice locale sunt deținători
majoritari ai capitalului este una din întrebarile care vor face obiectul unor cercetări viitoare.
3. CAPITALUL SOCIAL VS. CAPITALUL PROPRIU CA INDICATORI AI
VALORII UNEI ENTITATI ECONOMICE
Literatura de specialitate definește capitalul social ca fiind „suma tuturor aporturilor
efectuate de asociați în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale”5, fiind în
fapt activul patrimonial al societății, adică activul net contabil în momentul constituirii ei.
Pe parcursul evoluției sale, entitatea economică poate să înregistreze profituri sau
pierderi, ceea ce va face ca în timp activul patrimonial să se modifice.
Valoarea unei entități economice la un moment dat poate fi ușor determinată pe baza
valorii activului net contabil (ANC), acesta reprezentând diferența dintre total active și total
datorii înregistrate de entitate.
3 https://www.academia.edu/6426701/Modele_de_Guvernanta_Corporativa_in_Romania_Studiu_de_Caz 4 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice,
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 883 la data de 14 decembrie 2011. 5 http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-capital_social.html.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
776
Capitalul propriu reprezintă „ansamblu de bunuri posedate în bani și în natură sau
totalitatea resurselor bănesti investite într-o afacere, existente la un moment dat”6.
Capitalul propriu al unei societăți comerciale reprezintă o “imagine instant”, în
cuantificare monetară (de regulă, din rațiuni legate de aspecte fiscale și administrative, la
sfârșitul unui exercițiu financiar). Capitalul propriu se identifică deci cu „interesul rezidual al
deținătorilor de capital”7 în aceste entități, în situația în care societatea ar urma să își înceteze
(voluntar sau nu) activitatea în acel moment.
Exprimarea valorică a capitalului propriu la un moment dat se apropie sau se
depărtează de adevăr (adică de valoarea real obtenabilă prin dizolvare și lichidare), funcție
de corectitudinea actului de management în timp, precum și de eventualele manipulari
contabile ale profitului, ambele situații fiind în egală măsură posibile în cazul instabilității
mediului economic sau prin nerespectarea principiilor financiar contabile. Cu alte cuvinte,
valoarea activului net reprezintă suma de bani efectivă care ar putea fi distribuită deținătorilor
de capital dupa dizolvarea societății (transformarea activelor în bani și încasarea creanțelor,
respectiv lichidarea debitelor prin plata către stat și terți a acestor datorii).
Din punct de vedere contabil, capitalul propriu al unei entități economice se compune
din capitalul inițial (capitalul social subscris și vărsat) la care se adaugă: primele legate de
capital, rezervele din reevaluare, rezervele legale și statutare, rezultatul exercițiului financiar
curent și rezultatul reportat, toate acestea constituite pe perioada existenței ei.
Ținând seama de conținutul economic al celor două noțiuni: capital social și capital
propriu, diferența dintre capitalul propriu și capitalul social (capitalul inițial sau de pornire)
reprezintă capitalizarea sau decapitalizarea entității economice în cauză, în orizontul de timp
scurs de la înfiintarea ei până la data analizei bilanțiere. Sub acest aspect, trebuie subliniată
existența a trei situații distincte, pentru orice entitate economică sau grupări de entități
economice (făcute după anumite criterii), luate în analiză :
a) capitalul propriu este mai mare decât capitalul social – capitalizarea în timp fiind
pozitivă, ceea ce indică o evoluție normală a acestor entități sau grupuri de entități
economice;
b) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul
propriu și capitalul social este pozitivă8 – ceea ce indică o decapitalizare moderată a entității
sau grupului de entități, cu șanse de redresare, dar în egală măsură cu posibilitatea intrării în
insolvență a acestora.
c) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul
propriu și capitalul social este negativă – ceea ce indică o decapitalizare severă a entității cu
pericol iminent de intrare în insolvență sau falimentul entității economice.
6 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. 7 Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. 8 Art. 69 din legea 31/1990 a fost modificat prin punctul 1 din Ordonanța de Urgență nr. 52/2008.: „Dacă se
constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reintregit sau redus înainte de a se putea
face vreo repartizare sau distribuire de profit”.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
777
4. ENTITATI ECONOMICE CU CAPITAL SOCIAL MAJORITAR
APARTINAND UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE
Având în vedere că România a încheiat în 2011 un aranjament stand-by de tip
preventiv, cu Fondul Monetar Internaţional și ținând seama de art. 6 lit. a) şi art. 10 alin. (4)
din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum și de art. 5.1 din
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 (modificată în anul 2013) privind măsurile
economico-financiare la nivelul unor operatori economici, începând cu anul 2011 autoritățile
fiscale românești și-au concentrat atenția asupra agenților economici cu capital majoritar de
stat și al unităților administrativ teritoriale, obligându-i să raporteze periodic o serie de
indicatori economico-financiari.
Scopul acestor raportări a fost de eliminarea arieratelor și îmbunătățirea actului
administrativ, prin exercitarea unor presiuni administrative și fiscale asupra acestor entități.
Începând cu anul 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat pe
internet, cu o periodicitate cvasitrimestrială, lista entităților economice pe județe, în care
unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe, municipii și județe sunt deținătoare
majoritare de capital.
Lista oficială a acestor entități, publicată în a doua jumătate a lunii iulie 20149 fiind
completă (în sensul că identifică toate entitățile în cauză pe baza codului de inregistrare
fiscală și evidențiază toate înscrierile de mențiuni la Registrul Comerțului), a oferit
posibilitatea ca acestor date să fie adăugate informațiile oficiale anuale aferente anului 2013,
privind patrimoniul acestora, bilanțurile acestor entități economice în formă prescurtată
devenite disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, începând cu finele lunii iunie
2014.
Conform acestei liste, din totalul celor 1170 de entități economice cu capital
majoritar al unităților administrativ teritoriale, la sfârșitul lunii iunie, 969 entități economice
(82,82%) nu prezentau înregistrari de mențiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului
(ONRC), fiind active (și teoretic, viabile) iar 201 întreprinderi (17,18%) reprezentau entități
care traversează sau care au traversat diferite dificultăți economice și / sau administrative, pe
numele acestora fiind înscrise diferite mențiuni referitoare la starea lor.
Am precizat mai sus „societăți teoretic viabile” deoarece unele dintre aceste entități,
deși nu au înregistrări la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) au acumulat în
timp, în baza unui management defectuos, suficient de multe tare, care le fac foarte
vulnerabile în competiția de piață (dacă acestea și-ar pierde protecția oferită de apartenența
prin capitalul social la o anumită autoritate publică).
Situația în care se găseau entitățile economice cu capital majoritar public în care UAT
dețineau capitalul majoritar, la sfârșitul lunii iulie 2014, a fost următoarea:
9 http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/S1001/ListaB_16072014.pdf.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
778
MENTIUNI INSCRISE LA ONRC RA SA SRL TOTAL
ENTITATI ACTIVE -FARA MENTIUNI LA ONRC 92 281 596 969
IN FALIMENT 41 10 51
IN INSOLVENTA 25 15 40
IN DIZOLVARE LICHIDARE ( CU RADIERE) 2 11 20 33
SUSPENDATE 3 19 22
FARA ACTIVITATE 1 15 16
IN REORGANIZARE 1 7 4 12
IN DIZOLVARE 1 8 9
IN LICHIDARE 4 5 9
DIMINUARE CAPITAL PUBLIC SUB 50% 2 1 3
IN DIZOLVARE -LICHIDARE (FARA RADIERE) 2 2
IN DIZOLVARE FARA LICHIDARE (FUZIUNE) 2 2
ANULARE HCL DE INFIINTARE DE CATRE INSTITUTIA PREFECTULUI 1 1
IN REOGANIZARE IN INSTITUTIi PUBLICE 1 1
TOTAL 95 378 697 1170
Tab. 4.1 Mențiuni înscrise la ONRC privind entitățile cu capital al UAT la
30.06.2014
Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus, se poate observa că din cele 201
societăți aflate oficial în dificultate, pentru 51 s-a declanșat procedura falimentului, 40 au fost
declarate în insolvență, 33 au fost dizolvate, lichidate și radiate de la ONRC (lichidare
voluntară sau judiciară), 22 și-au suspendat activitatea pe o perioadă de până la 3 ani și 12 au
solicitat reorganizarea judiciară. Celelalte situații în care se află societățile comerciale în
dificultate reprezintă faze intermediare ale încetării definitive a activității sau subterfugii
paliative de menținere în viață a acestora. Exprimarea intuitivă a acestei stări de fapt este dată
de pictograma următoare:
Fig. 4.1 Înscieri de mențiuni la ONRC la 30.06.2014 pentru entități deținute de UAT
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
779
Numărul entităților publice în care unitățile administrativ teritoriale dețin capitalul
social majoritar, deși în esență irelevant (există numeroase societăți înființate - în general
Societăți cu Răspundere Limitată - care nu au desfăsurat niciodată activitate și nici nu au
depus la ANAF sau la Registrul Comerțului situațiile financiare anuale obligatorii). Așadar,
distribuția acestor entități pe regiuni de dezvoltare are doar o valoare statistică :
Fig. 4.2 Distribuția entităților cu capital majoritar al UAT după forma de organizare,
pe regiuni de dezvoltare la 30.06.2014
Distribuția dupa forma de organizare juridică, pe cele 8 regiuni de dezvoltare
economică se prezintă conform diagramelor de mai jos :
Fig. 4.3 RA la 30.06.2014 Fig. 4.4 SA la 30.06.2014 Fig. 4.5 SRL la 30.06.2014
Se poate aprecia că există o determinare obiectivă a numărului de entități economice
cu capital social deținut de către unitățile administrativ teritoriale doar în cazul regiilor
autonome (RA). Existența acestor entități economice este în general legată de exploatările
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
780
forestiere care au obligat unitățile administrativ teritoriale să înființeze ocoale silvice, cu
formă juridică de organizare Regie Autonomă. Așa cum se poate vedea din graficele de mai
sus, Regiile Autonome sunt foarte bine reprezentate în cazul regiunilor de dezvoltare VI
Nord Vest (29%) și VII Centru (32%), regiuni cu mari suprafețe împădurite și cu o dispersie
mare a comunelor pe teritoriul județelor componente, fapt ce a obligat, din rațiuni de
economicitate, să se înființeze mai multe asemenea entități.
Înființarea Societăților pe Acțiuni (SA) a fost condiționată de asigurarea unor servicii
publice către populația urbană și rurală de interes vital pentru comunități (asigurarea
serviciilor de apă și distribuția apei, servicii de epurare a apelor uzate și canalizare, servicii de
colectare a deșeurilor nepericuloase etc). În ceea ce privește Societățile cu Răspundere
Limitată, acestea au fost constituite de autoritătile publice locale pentru a substitui inexistența
în mediul rural sau al orașelor mici a serviciilor asigurate de Societățile pe Acțiuni enumerate
mai sus și pentru a completa servicii de interes public (cu caracter de nișă) în peisajul
economic local.
Înființarea unor societăți comerciale SA și SRL a fost determinată și de constrângeri
politice (reducerea numărului de bugetari începând cu anul 2010 a obligat autoritățile locale
să găsească soluții compensatorii pentru personalul disponibilizat). Cea mai la îndemână
posibilitate de protecție socială pentru personalul disponibilizat a fost cea a reorganizării
interne a primăriilor și externalizarea serviciilor publice către firme nou înființate, în baza
unor Hotărâri ale Consiliilor Locale, în care unitățile admnistrativ teritoriale dețineau
majoritar sau integral capitalul social.
5. ANALIZA DIATOPICĂ A CAPITALIZĂRII ENTITĂȚILOR ECONOMICE
ÎN CARE UNITĂȚILE ADMINISTRATIV TERITORIALE DEȚIN CAPITALUL
SOCIAL MAJORITAR
a) Analiza capitalizarii la nivel national
Capitalizarea sau decapitalizarea unei entități economice reprezintă un indicator de
mare utilitate în analiza performanței manageriale. Analiza diatopică a capitalizării pe unități
administrativ teritoriale (comune, orașe, județe, respectiv regiuni de dezvoltare economică
conform celei create în 1998) oferă o imagine individuală dar, prin agregare, și o imagine de
sistem asupra stării de fapt a entităților în care UAT-urile sunt deținatoare ale capitalurilor
inițiale. La scară națională, UAT care dețin entități economice cu capital majoritar public bine
administrate, și care au înregistrat capitalizări în timp (primele cinci UAT) sunt județele: Cluj,
Maramureș, Timiș, Prahova și Vâlcea. Unitățile Administrativ Teritoriale –județe - în care s-a
dezvoltat un management global neperformant sunt în număr de 24. În aceste UAT în care
decapitaizările au depăsit valoarea capitalului subscris vărsat, cele mai neperformante acte de
management s-au inregistrat la nivelul municipiul București și județele Iași, Galați, Bihor,
Giurgiu.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
781
Fig. 5.1 Capitaluri proprii vs. Capitaluri sociale la 31.12.2013, pe județe
b) Analiza capitalizării la nivel de regiune de dezvoltare economică
Ținând seama de gruparea județelor conform regionalizării stabilite în anul 1998,
situația capitalizării entităților publice în care UAT dețin capitalurile sociale majoritare, este
următoarea:
Din graficul alăturat se observă
că nicio regiune nu a înregistrat
capitalizări peste capitalul inițial.
Regiunile I Nord-Est și VIII București
Ilfov înregistrează cele mai mari
decapitalizări, per global aceste regiuni
înregistrând capitaluri proprii negative.
Fig. 5.2 Capitaluri sociale vs.
capitaluri proprii, pe regiuni
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
782
Regiunea II Sus-Est Dobrogea, urmată de regiunile VI Nord Vest și V Vest dețin
cele mai mari capitaluri proprii (pozitive), însă nicio regiune nu deține capitaluri proprii la
31.12.2013 care să devanseze capitalul inițial subscris și vărsat.
Dup[ forma de organizare
juridic[ se observă că cele mai mari
capitalizări le-au inregistrat Societățile
cu Răspundere Limitată din regiunea
VIII București Ilfov (218 milioane lei),
Societățile pe Actiuni din regiunea V
Vest (556 milioane lei) și Regiile
Autonome din regiunea II Sud Est
Dobrogea (2.211 milioane lei).
Decapitalizarea cea mai
pronunțată s-a manifestat în cazul
Regiilor Autonome din regiunea VIII
București Ilfov (719 miliane lei),
Societățile pe Actiuni din regiunea I
Nord Est (355 milioane lei) și
Societățile comerciale cu Răspundere
Limitată din regiunea IV sud Vest
Oltenia (185 milioane lei).
Fig. 5.3 Capitaluri proprii la
31.12.2013, dupa forma de organizare
În ceea ce privește capitalizarea entităților
economice în care UAT dețin capitalul social
majoritar, din histograma prezentată, se observă că
valoarea cumulată a acestora pe cele 8 regiuni de
dezvoltare variază între 171 milioane lei – (minimul
Regiunea IV Sud Vest Oltenia) și maximul de 372
milioane lei (Regiunea VI Nord Vest). În același
timp, decapitalizările societăților se înscriu în limitele
de minimum 246 milioane lei în regiunea IV Sud Vest
Oltenia și maximum 2503 milioane lei în cazul
regiunii VIII București Ilfov.
Fig. 5.4 Capitalizări vs decapitalizări pe regiuni
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
783
Referitor la numărul de
angajați care își desfășoară activitatea
în entități economice cu capital
majoritar public aparținând unitătilor
administrativ teritoriale, grupate după
criteriul regional, se observă că
acesta variază într-un ecart de la 11
mii, în regiunea VII Centru, la 18 mii,
în regiunea cu maximă concentrare
urbană (și deci cu nevoi de servicii
publice foarte mari) – respectiv
regiunea VIII București Ilfov. În
celelalte regiuni de dezvoltare
numărul de angajați ai acestor entități
economice este relativ echilibrat și
reprezintă 12-13 mii de persoane.
Fig. 5.5 Număr angajați în
UAT, pe regiuni
In marea lor majoritate entitățile publice în
care unitățile administrativ teritoriale dețin
majoritatea capitalului social, provin din fostele
unități economice de stat. In consecinta, activele fixe
imobilizate de acestea sunt foarte mari. Cele mai mari
imobilizări sub forma mijloacelor fixe se regăsesc în
regiunea II Sud Est Dobrogea (4.443 milioane lei)
fiind obiectivate în infrastructuri ale Societăților pe
Acțiuni și Regii Autonome ce asigură diverse servicii
publice, în regiunea VII Nord Vest (3.092
milioane lei) și regiunea VIII București
Fig 5.6. Active fixe și active circulante
Ilfov (2.599 milioane lei, zonă de asemenea în care
predomină Regii Autonome deservente a unor
importante servicii publice. În ceea ce privește
activele circulante, acestea sunt semnificativ mai
reduse valoric decât activele fixe în marea lor
majoritate acestea indicând o lichiditate imediată
scăzută. Volumul cel mai mare al activelor circulante
se înregistrează în regiunea I Nord Est (1.429 milioane lei), regiunea VII Centru (1.429
milioane lei) și regiunea VIII București Ilfov (1.172 milioane lei).
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
784
Un alt indicator semnificativ
al modului de administrare al
entităților publice în care UAT dețin
capitalul inițial majoritar este gradul
de îndatorare efectivă al acestora,
grupate după criteriul geografic al
regiunilor de dezvoltare economică.
Așa cum era de așteptat, regiunea de
dezvoltare cu cele mai mari datorii
este regiunea VIII București Ilfov
(3.818 milioane lei), urmată de
regiunea I Nord Est (2.876 milioane
lei) și regiunea a II Sud-Est Dobrogea
cu 1.935 milioane lei. În ceea ce
privește creanțele, situația cea mai
favorabilă se regăsește în regiunea I
Nord Est (1.218 milioane lei),
regiunea VII Centru (901 milioane
lei) și regiunea VIII București Ilfov
(926 milioane lei).
Fig. 5.7 Creanțe și datorii pe
regiuni
6. CONCLUZII
Din analiza factuală a performanțelor economice ale entităților economice în care
unitățile admnistrativ teritoriale dețin capitalul social majoritar pe cele 8 regiuni de dezvoltare
economico-socială a României, rezultă următoarele:
a) nicio regiune de dezvoltare economico-socială, așa cum au fost stabilite în anul
1998, nu înregistreză pe globalul activităților derulate prin entități aparținătoare UAT,
capitalizări peste capitalul social subscris și vărsat (respectiv patrimoniul Regiilor
Autonome). Regiunile de dezvoltare cu un grad mai ridicat al stabilității economice sunt:
Regiunea V Vest, Regiunea VI Nord Vest și regiunea VII Centru. În cazul acestor regiuni,
probabilitatea apariției insolvențelor și falimentelor entităților economice în care UAT dețin
capitalul majoritar este relativ redusă;
b) două regiuni de dezvoltare înregistrează decapitalizări drastice: regiunea VIII
București Ilfov și regiunea I Nord Est. În aceste regiuni de dezvoltare, pe ansamblul
entităților economice în care UAT dețin capitaluri majoritare, capitalurile proprii sunt
negative, fiind de așteptat în perspectivă un val mai ridicat al insolvențelor și falimentelor
decât în alte regiuni. Având în vedere decapitalizările înregistrate, funcționarea marii
majorități a acestor entități economice ale UAT are doar o singură rațiune: asigurarea
serviciilor publice de necesitate vitală pentru populație (in mare parte susținute de la bugetul
local) cum ar fi : distribuția agentului termic, serviciile de apă canal și de salubritate) pentru
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
785
a preveni apariția unor nemulțumiri sociale și dezorganizarea altor activități economice din
zonă;
c) numărul entităților economice în care UAT dețin capitalul majoritar poate fi corelat
doar parțial cu anumiți factori obiectivi, cu excepția Regiilor Autonome unde se identifică o
corelare directă puternică cu suprafețele împădurite existente în aceste zone. Societățile pe
Acțiuni sunt condiționate de existența unor concentrări urbane mari, iar Societățile
comerciale cu Răspundere Limitată au fost constituite ca reacții de răspuns la constrângeri
bugetare și ca soluții de nișă pentru exploatarea unor oportunități economice locale;
d) după forma de organizare (RA, SA și SRL) cea mai spectaculoasă capitalizare o
înregistrează Regiile Autonome din zona II Sud Est Dobrogea. Justificarea acestor
capitalizări rezidă în dezvoltarea activităților portuare, de administrare a zonelor comerciale
libere și dezvoltarea activităților de trasport în zona metropolitană;
e) în ceea ce privește numărul de angajați, cu excepția regiunilor VIII București Ilfov
și II Sud Est Dobrogea (in care numărul angajaților în aceste entități au depășit 18 mii,
respectiv 16 mii de persone), în toate celelalte regiuni numărul acestora variază între 11 mii și
13 mii. Explicația este aceeași: existența unor mari concentrări urbane în care trebuie
asigurate servicii publice, indiferent de starea de rentabilitate a activităților prestate, pentru
prevenirea dezorganizării sociale și paralizarea altor activități economice. Pe ansamblul
tuturor regiunilor, dat fiind faptul că totalul capitalurilor proprii la 31.12.2013 este inferior
totalului capitalurilor subscrise și vărsate (respectiv patrimoniul regiilor autonome) se poate
afirma că entitățile economice în care UAT dețin capitalul majoritar asigură mai degrabă
protecție socială angajaților săi decât crearea de plusvaloare în interiorul comunităților în
care acestea ființează;
f) activele fixe imobilizează valori deosebite cu precădere în zona II Sud Est Dobrogea
prin infrastructurile portuare existente, cele de distribuție a agentului termic, de canalizare și
epurare a apelor uzate și de transport urban. Activele circulante – capitalul de lucru al acestor
entități economice - este mult sub nivelul capitalurilor fixe ceea ce se traduce prin dificultăți
în desfășurarea activităților specifice, asigurarea unor salarii în marea lor majoritate apropiate
de salariul minim pe economie și dificultăți la plata obligatiilor către terti, stat și bănci;
g) toate regiunile de dezvoltare înregistrează datorii, în medie, duble creanțelor
sociale. Regiunile de dezvoltare VIII București Ilfov, regiunea I Nord Est și II Sud Est
Dobrogea cumulează cele mai ridicate datorii din toate regiunile de dezvoltare. Dezvoltarea
acestor regiuni pe bază de credit comercial sau bancar este o dezvoltare nesănătoasă care
conduce în cele din urmă la colapsarea instituțiilor, dacă UAT-urile nu asigură subvenționarea
corespunzătoare a activitătilor desfășurate prin entitățile în care dețin capitalul majoritar.
h) analiza cantitativă a performanțelor acestor entități trebuie să fie completată printr-o
analiză diastratică – dupa obiectul de activitate al acestor entități. Această cercetare poate
pune în lumină activitățile de interes public cu potențial de eficiență, care merită și trebuie
păstrate și dezvoltate de comunități. Tot prin aceasta analiză, vor fi evidențiate obiectele de
activitate ale entităților economice gestionate de UAT, ineficiente economic care ar trebui
reorganizate de UAT, lăsate în seama mediului privat sau pentru care este rațională
realizarea unor parteneriate public-private.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
786
Acknowledgement:
This paper is supported by the Sectorial Operational Programme Human
Resources Development POSDRU/159/1.5/S/137516, financed from the
European School Fund and by the Romanian Government.
BIBLIOGRAFIE
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a
întreprinderilor publice, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 883 la data de 14
decembrie 2011.
Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de
Contabilitate
Legea 31/1990, cu modificările ulterioare
Ordonanța de Urgență nr. 52/2008
Sitografie, consultată online, în perioada iulie 2014-30.09.2014
www. wikipedia.org/wiki/Guvernan%C8%9B%C4%83_corporativ%C4%83
www.encycogov.com;
www.academia.edu/6426701/Modele_de_Guvernanta_Corporativa_in_Romania_Stud
iu_de_Caz
www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-capital_social.html
www.static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/S1001/ListaB_16072014.pdf