RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.4.2017 COM(2017) 189 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Raportul pentru perioada 2011-2015 privind punerea în aplicare a schemei naționale de ajutor pe termen lung pentru agricultură în regiunile nordice ale Finlandei și Suediei în

conformitate cu Deciziile 2009/3067 și 2010/6050 ale Comisiei

CUPRINS

1. INTRODUCERE...........................................................................................32. PRINCIPIILE GENERALE ALE AJUTORULUI NORDIC..................3

2.1. Obiectivele ajutorului................................................................................................32.2. Autorizații acordate de către Comisie......................................................................32.3. Regiunile care fac obiectul ajutorului......................................................................32.4. Legătura cu producția...............................................................................................4

3. REFORMA SCHEMEI DE AJUTOR NORDIC.......................................44. AJUTORUL NORDIC ÎN FINLANDA ÎN PERIOADA 2011-2015........5

4.1. Autorizații acordate...................................................................................................54.2. Ajutoare plătite...........................................................................................................74.3. Volume de producție în zona care beneficiază de ajutorul nordic........................94.4. Dezvoltarea economiei agricole în regiunea care face obiectul ajutorului nordic

10

5. AJUTORUL NORDIC ÎN SUEDIA ÎN PERIOADA 2011-2015............125.1. Autorizații acordate.................................................................................................125.2. Ajutoare plătite.........................................................................................................145.3. Volume de producție în zona subvenționată..........................................................155.4. Dezvoltarea economiei agricole în regiunea care face obiectul ajutorului.........15

6. CONCLUZII................................................................................................166.1. Finlanda.....................................................................................................................166.2. Suedia........................................................................................................................17

2

1. INTRODUCERE

În conformitate cu articolul 142 din Actul de aderare la Uniunea Europeană a Austriei, Finlandei și Suediei1, Comisia a autorizat Finlanda și Suedia să acorde un ajutor național pe termen lung pentru agricultură în regiunile nordice, în vederea menținerii activității agricole. Acest ajutor poartă numele de ajutor nordic (denumit în continuare „ajutorul”).

Prezentul raport este înaintat Consiliului, în conformitate cu obligația de raportare stabilită la articolul 143 din Actul de aderare, în care se prevede obligația Comisiei de a prezenta Consiliului la un an după aderare și, ulterior din cinci în cinci ani, un raport privind autorizațiile acordate și rezultatele ajutorului acordat în temeiul acestor autorizații. Rapoartele anterioare au fost întocmite în 1996, 20022, 20073 și 20124.

2. PRINCIPIILE GENERALE ALE AJUTORULUI NORDIC

2.1. Obiectivele ajutorului

Ajutorul se acordă în special pentru a se menține producția și prelucrarea tradițională primare, adaptate în mod natural la condițiile climatice ale regiunilor în cauză, pentru a se îmbunătăți structurile de producție, comercializare și prelucrare a produselor agricole, pentru a se facilita comercializarea respectivelor produse și pentru a se garanta protecția mediului și conservarea spațiului rural.

2.2. Autorizații acordate de către Comisie

Ajutorul este autorizat prin decizii individuale ale Comisiei5 privind Finlanda și, respectiv, Suedia. Plata maximă anuală pentru Finlanda este în prezent de 382 de milioane EUR. În cazul Suediei, plata maximă anuală autorizată este de 318,67 milioane SEK (aproximativ 35 de milioane EUR)6.

Condițiile de bază sunt stabilite la articolul 142 din Actul de aderare. Cuantumul total al ajutorului acordat ar trebui să fie suficient pentru a menține activitatea agricolă în zonele nordice, însă nu poate conduce la un sprijin global care depășește nivelul sprijinului din cursul unei perioade de preaderare de referință, definită în autorizații. De asemenea, ajutorul nu poate să fie legat de producția viitoare și nu poate conduce la o creștere a producției în raport cu nivelurile de referință stabilite de Comisie.

2.3. Regiunile care fac obiectul ajutorului

Regiunile care beneficiază de schema de ajutor sunt definite în deciziile respective și sunt situate la nord de paralela 62 și în unele zone adiacente situate la sud de această paralelă, prezentând condiții climatice asemănătoare, care îngreunează extrem de mult activitățile agricole. Factorii luați în considerare la stabilirea zonelor sunt: densitatea scăzută a populației (maximum 10 locuitori/km2), suprafața agricolă utilizată (SAU) în raport cu suprafața totală 1 JO C 241 din 29.8.1994.2 Finlanda COM(2002) 102 din 25.2.2002, Suedia COM(2002) 105 din 1.3.2002.3 Finlanda COM(2007) 459 din 31.7.2007, Suedia COM(2007) 416 din 31.7.2007.4 COM (2012) 358 final, 29.6.2012.5 Prima decizie referitoare la Finlanda a fost adoptată în 1995 (95/196/CE) și reformată prin Decizia

2002/404/CE și prin Decizia C(2009)3067. Decizia respectivă a fost modificată ultima dată prin Decizia C(2015)2790. Prima decizie referitoare la Suedia a fost adoptată în 1996 (96/228/CE) și reformată prin Decizia C(2010)6050, care a fost modificată ultima dată în 2015 prin Decizia C(2015)6592. Această din urmă decizie a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, iar modificările sale nu au, în consecință, niciun impact asupra perioadei de cinci ani care face obiectul prezentului raport.

6 Cursul de schimb utilizat în prezentul raport este 9,0 SEK/EUR.

3

(< 10 %), suprafața agricolă utilizată pentru culturi destinate consumului uman ca procentaj din SAU (≤ 20 %) și unități administrative înconjurate de alte unități administrative în cadrul zonelor menționate anterior (chiar în cazul în care nu îndeplinesc aceleași cerințe).

În Finlanda, suprafața care beneficiază de ajutor și care face obiectul prezentului raport acoperă 1 417 140 de hectare (ha) din SAU (55,5 % din SAU totală), iar în Suedia 335 881 ha din SAU (11 % din SAU totală).

Figura 1: Zonele sprijinite din Finlanda (C1-C4) și Suedia (1-3).

2.4. Legătura cu producția

Ajutorul se limitează la anumite sectoare agricole, astfel cum sunt definite pentru fiecare stat membru în decizia respectivă.

Ajutorul se acordă pe bază de unități de producție, fie unități vită mare (UVM), fie hectare, cu excepția sprijinului acordat pentru producția și transportul laptelui, al cărui nivel depinde de cantitățile livrate și transportate. Ajutorul pentru crescătorii de reni din Finlanda este acordat pe cap de animal.

După cum s-a precizat mai sus, ajutorul nu poate să fie legat de producția viitoare și nu poate conduce la o creștere a producției, în raport cu o perioadă de referință. Perioadele de referință sunt stipulate în decizia respectivă pentru fiecare stat membru per sector. Cantitatea de referință pentru producția de lapte din Finlanda a fost adaptată de mai multe ori la evoluția politicii agricole comune (PAC) în ceea ce privește sectorul laptelui. Cu toate acestea, revizuirea din 2009-2010 a schemei de ajutor din Finlanda a eliminat legătura dintre cotele individuale de lapte ale PAC și plățile ajutorului. În schimb, a fost introdusă o restricție, aplicabilă până la eliminarea sistemului de cote pentru lapte, de a nu se plăti un astfel de ajutor pentru orice cantitate de lapte din regiune care face obiectul taxei pe excedent.

3. REFORMA SCHEMEI DE AJUTOR NORDIC

În urma unei evaluări a schemei de ajutor încheiate în 2007, a fost efectuată o revizuire care a vizat simplificarea schemelor și alinierea autorizațiilor la obiectivele Actului de aderare. În ceea ce privește simplificarea, reformările finalizate în 2009 și 2010 au regrupat diferite

4

sectoare de producție și au precizat ratele medii maxime ale ajutorului pentru întreaga zonă subvenționată din Finlanda și, respectiv, pentru cea din Suedia.

În ceea ce privește alinierea autorizațiilor la obiectivele stabilite în Actul de aderare, revizuirea autorizațiilor de producție și de plată a dus la o reducere a autorizației de plată maximă anuală pentru Finlanda de la 448,59 milioane EUR la 358 de milioane EUR. De asemenea, ajutorul pentru sectorul porcinelor și al păsărilor de curte a fost decuplat de tipul de producție. În 2009, s-a introdus o despăgubire pentru prejudiciile cauzate de prădători. Despăgubirea în cauză a fost eliminată în 2015.

În ceea ce privește zona care beneficiază de ajutor din Suedia, revizuirea a indicat că nivelurile de producție au scăzut în anii precedenți. Pe baza propunerii autorităților suedeze, revizuirea deciziei, care a fost finalizată în 2010, permite concentrarea ajutorului asupra producției rămase pentru a opri acest declin. În 2013, s-a introdus o modificare suplimentară, care a integrat în ajutorul nordic ajutorul de stat anterior acordat cultivatorilor de cartofi, respectând, în același timp, plafonul global.

4. AJUTORUL NORDIC ÎN FINLANDA ÎN PERIOADA 2011-2015

4.1. Autorizații acordate

Decizia C(2009)3067 a autorizat un ajutor maxim anual în valoare de 358 de milioane EUR pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2014. Decizia C(2015)2790 se aplică de la 1 ianuarie 2015 și autorizează un ajutor în valoare de maximum 382 de milioane EUR, astfel cum se indică în tabelul 1. Ajutorul maxim anual total a crescut, întrucât cele 24 de milioane EUR disponibile în temeiul articolului 182 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 („bilanțul de sănătate”) s-au epuizat în februarie 2014. În decizia respectivă, ajutorul maxim per unitate și ajutorul total autorizate pentru rumegătoare au crescut, de asemenea, pentru a oferi un stimulent împotriva scăderii producției.

Tabelul 1: Ajutor anual autorizat în conformitate cu Decizia C(2015)2790

Ajutor mediu maxim

autorizat/unitate 1)

Unitate Ajutor maxim autorizat

(milioane EUR) 2)

Număr maxim de factori de

producție eligibili

1. LAPTE 10,9 eurocenți/kg

193,7 1 776 765 t 3)

2. RUMEGĂTOARE 97,7

Bovine 4) 546 EUR/UVM 181 000 UVM

Oi și capre 584 EUR/UVM

Cai 252 EUR/UVM

5

3. PORCINE ȘI PĂSĂRI DE CURTE

5) 266 EUR/UVM

37,0

4. HORTICULTURĂ 25,4

Sere 6) 11,3 EUR/m2 202,9 ha

Depozitarea produselor horticole 7) 18,5 EUR/m3

5. PRODUCȚIE VEGETALĂ 58,3

Ajutor general bazat pe hectare 8) 37 EUR/ha 881 825 ha

Ajutor pentru anumite culturi 9) 145 EUR/ha 62 475 ha

Ajutor pentru tinerii fermieri 10) 36 EUR/ha

6. ALTE AJUTOARE 14,9

Reni 11) 36 EUR/animal

171 100 de animale

Ajutor pentru transportul laptelui și al cărnii

12)

Servicii de protejare a producției

de animale

13)

Ajutor pentru depozitarea bacelor și

a ciupercilor

14) 0,10 -0,42 EUR/kg

Alte ajutoare 15)

1) Ajutorul per unitate poate fi diferențiat în funcție de regiune, în cadrul limitelor mediei maxime.2) Ajutorul maxim autorizat de 382 de milioane EUR pe an. 3) Ajutorul maxim eligibil pe an calendaristic și pentru anul contingentar 2014/2015. 4) Vaci care alăptează, juninci care alăptează, masculi din specia bovină > 6 luni și juninci sacrificate, precum și tauri și boi sacrificați în regiunile sprijinite C3 și C4.5) Ajutoare decuplate. Cantitate de referință care nu depășește 139 200 UVM.6) Ajutorul pentru culturi în sere poate fi diferențiat în funcție de durata perioadei de creștere.7) Ajutorul poate fi diferențiat în funcție de standardul tehnic al instalației de depozitare. 8) Ajutor general bazat pe hectare pentru suprafața agricolă utilizată (SAU) în regiunile sprijinite C2–C4.9) Pe baza zonei de cultivare a cerealelor (cu excepția orzului, a ovăzului și a cerealelor mixte) și a altor culturi (semințe oleaginoase și alte culturi de plante oleaginoase, culturi proteice și culturi de plante pentru fibre), a

6

sfeclei de zahăr, a cartofilor pentru feculă și a merelor, în regiunile sprijinite C1, C2 și C2 nord. În regiunile sprijinite C1–C4, poate fi plătit ajutorul pentru legume cultivate în câmp deschis. 10) Ajutorul pentru tinerii fermieri pentru suprafața agricolă utilizată (SAU) în regiunile sprijinite C1–C4. 11) În regiunile sprijinite C3 și C4.

12) Lapte: Kainuu și provinciile Laponia și Koillismaa (Finlanda de Nord și Est). Carne: Provincia Laponia.13) Ajutorul poate fi plătit pentru serviciile care mențin condițiile de funcționare ale producției animaliere în zonele unde distanțele sunt mai mari decât media.14) Valoarea maximă a ajutorului: Ajutorul este acordat pentru cantitățile aflate în depozitare la sfârșitul lunii iunie, până la următoarele valori maxime: 0,34 EUR/kg pentru mure galbene, 0,10 EUR/kg pentru alte bace și 0,42 EUR/kg pentru ciuperci sălbatice. 15) Grupul etnic Skolt, subzistență naturală și creșterea renilor.

4.2. Ajutoare plătite

Ajutor nordic

În perioada 2011-2015, ajutorul total anual plătit a fost între 336,1 și 310,1 milioane EUR (tabelul 2).

Tabelul 2: Ajutor nordic plătit în Finlanda (milioane EUR)

Sectorul sprijinit 2011 2012 2013 2014 2015

Lapte 161,1 161,1 161,1 167,5 170

Rumegătoare 71,1 70 69,7 70,3 70,1

Porcine, păsări de curte 30,84 26,41 20,85 20,26 18,5

Horticultură 21,3 19,5 18,0 18,9 17,5

Producție vegetală 41,11 39,94 38,93 36,64 19,2

Alte ajutoare 10,7 12 14,1 15,5 14,7

Total 336,1 329 322,8 329,1 310,1

Cu excepția unei plăți în exces de 0,6 milioane EUR în 2014 în categoria „alte ajutoare”, ajutorul nordic anual acordat în Finlanda a respectat nivelurile maxime stabilite în decizii. Trebuie remarcat faptul că, pentru acele sectoare în care producția totală a depășit numărul autorizat de factori de producție eligibili, s-a aplicat o reducere proporțională a ajutorului per unitate de factor de producție, pentru a respecta plafonul financiar autorizat prin decizie. În ceea ce privește plata în exces din categoria „alte ajutoare”, s-a stabilit că ea s-a datorat unei creșteri neprevăzute a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate de prădători, de la 6,83 milioane EUR (2013) la 8 milioane EUR (2014). În 2015, despăgubirile respective au fost eliminate din domeniul de aplicare al deciziei privind ajutorul nordic.

Sprijinul total în zona care beneficiază de ajutorul nordic

Agricultura din zonele sprijinite prin schema de ajutor beneficiază, de asemenea, de instrumente finanțate de UE, în special de cei doi piloni din cadrul PAC. Dintre măsurile din cel de-al doilea pilon, măsurile de sprijin pentru zonele defavorizate (LFA - zone defavorizate

7

și, din 2014, ANC - zone care se confruntă cu constrângeri naturale) și măsurile de agromediu (AE) au o importanță deosebită pentru sectorul agricol din zonele sprijinite. Decizia C 2000/4057 a stabilit plafonul maxim al sprijinului total anual pentru zona subvenționată la 1 118,9 milioane EUR (nivelul din 1993). Tabelul 3 arată că ajutoarele plătite în zona subvenționată în perioada 2011-2015, în conformitate cu temeiul juridic utilizat, au respectat plafonul maxim stabilit prin decizie.

7 JO L 154, 27.6.2000, p. 23.

8

Tabelul 3: Tabel sintetic privind ajutoarele totale anuale plătite în Finlanda, inclusiv ajutoarele UE (milioane EUR)

Anul Ajutoare directe, finanțate integral de UE

LFA (ANC), inclusiv ajutorul național, în temeiul normelor privind ajutoarele de stat

Sprijin AE

Ajutor nordic

Total

2011 274,2 311,5 177,3 336,1 1 099,1

2012 272,3 312,3 203,8 329,0 1 117,4

2013 258,9 311,3 193,2 322,8 1 086,2

2014 253,5 309,9 174,4 329,1 1 066,9

2015 212,7 276,5 146,7 310,1 946,0

4.3. Volume de producție în zona care beneficiază de ajutorul nordic

Sectorul laptelui

Aproape 80 % din laptele finlandez este produs în zona subvenționată (date din 2014). Producția se concentrează în zona C2.

Pe durata perioadei de cinci ani, producția de lapte a crescut cu 4 % în zona care beneficiază de ajutorul nordic, în timp ce în alte regiuni din Finlanda, producția a scăzut cu 1,5 %. Cea mai ridicată producție de lapte s-a înregistrat în anul de comercializare 2014/2015, iar cea mai scăzută în anul de comercializare 2012/2013 (1 874,2 față de 1 774,5 mii de tone). Producția a depășit nivelul de referință stabilit în toți anii de comercializare, cu excepția 2012/2013. În 2014/2015, excesul de producție a fost de 5,5 %.

Rumegătoare

Decizia revizuită din 2009 privind autorizarea ajutorului a grupat factorii de producție pentru bovine, oi, capre și cai.

Producția de carne de vită a scăzut în 2012 și în 2013 în toate zonele care beneficiază de ajutorul nordic și tendința de scădere a continuat în zonele cele mai nordice în 2014, crescând ușor în zonele C1 și C2 în 2014 și în toate zonele în 2015. Nivelul din 2015 a fost mai ridicat decât nivelul din 2011 în toate regiunile țării. Din producția națională de carne de vită de 85,8 milioane kg (2015), 68,5 milioane kg au corespuns zonei sprijinite, în special zonei C2, datorită legăturii strânse dintre producția de lapte și cea de carne de vită. Producția totală de rumegătoare s-a menținut sub numărul maxim eligibil de factori de producție (unități vită mare) pe durata întregii perioade de raportare.

Porcine și păsări de curte

Producția de porcine a scăzut de la 93,6 la 87,7 milioane kg între 2011 și 2014 și s-a menținut sub nivelurile din 2005. În restul țării, scăderea producției a fost ceva mai mare. Aproximativ 70 % din producția de carne de porc se concentrează în zonele producătoare de cereale din

9

cele mai sudice subregiuni subvenționate (C1), unde se concentrează și producția de păsări de curte. Producția de carne de pasăre a crescut constant, de la 34,9 la 43,9 milioane kg în perioada 2011-2014. Rata de creștere a fost mai mare decât în afara zonei care face obiectul ajutorului. Începând cu 2009, ajutoarele pentru acest grup au fost decuplate de producție, la cantitatea de referință 139 200 UVM. Nivelul respectiv nu a fost depășit în perioada 2011-2015.

Horticultură

Ajutorul pentru horticultură se acordă pentru culturile în sere și pentru depozitarea produselor horticole. Producția se concentrează în zona C1 (aproximativ 74 % din producția totală). Aceasta a scăzut de la aproximativ 202 ha la 194 ha în perioada 2011-2015. În afara zonei subvenționate, producția a scăzut ceva mai mult. Nivelul anual de referință pentru producția horticolă în zona care beneficiază de ajutor nu a fost depășit.

Producție vegetală

Ajutorul destinat producției vegetale cuprinde „ajutorul general bazat pe hectare”, „ajutorul pentru tinerii fermieri” și „ajutorul pentru anumite culturi”, în conformitate cu definițiile din decizie. În ceea ce privește „ajutorul general bazat pe hectare”, SAU sprijinită din regiunea subvenționată a rămas foarte stabilă în cursul acestei perioade de cinci ani (630 000-640 000 ha), deși reducerea SAU raportată la nivelul de preaderare de referință a fost substanțială (30 %). Pentru „ajutorul pentru tinerii fermieri” nu a fost stabilit în decizie un nivel maxim de factori de producție eligibili și nu se poate face o comparație. Zona pentru „anumite culturi” a depășit numărul maxim de hectare eligibile cu aproximativ 15 %-45 % în perioada 2011-2015. Producția excedentară s-a datorat în mare parte modificărilor situației pieței, în special cererii mai mari de culturi proteaginoase, precum și culturilor de grâu deosebit de bune din 2011, 2014 și 2015.

Alte ajutoare

Producția de reni a fost de aproximativ 156 000 de animale în 2011 și de aproximativ 157 000 de animale în 2015, în urma scăderilor semnificative de animale în 2013 și 2014. Numărul maxim de factori de producție eligibili stabiliți prin decizie nu a fost depășit. Partea rămasă a ajutoarelor din categoria „Alte ajutoare” nu este direct legată de producție.

Concluzii cu privire la volumele de producție

În concluzie, producția totală a sectoarelor sprijinite a crescut în zona subvenționată în cursul perioadei de raportare, depășind numărul maxim de factori de producție eligibili pentru lapte și „anumite culturi”. Depășirea de producție în cauză nu a fost nici semnificativă, nici sistematică pentru lapte, însă a fost substanțială și de durată pentru „anumite culturi” în perioada de raportare. Finlanda a luat măsuri de reducere a stimulentului pentru producția anumitor culturi, prin reducerea suprafeței sprijinite de la 58 575 ha în 2011 la aproximativ 45 641 ha în 2013.

4.4. Dezvoltarea economiei agricole în regiunea care face obiectul ajutorului nordic

În 2014, existau 52 775 de ferme în Finlanda, dintre care 57 % în zona subvenționată, ceea ce reprezintă o scădere de 11 % față la nivel național din 2010. SAU a rămas mai mult sau mai puțin neschimbată, în timp ce numărul de ha/fermă a crescut, indicând o ajustare structurală. Dezvoltarea structurală a fost asemănătoare în toate regiunile țării, însă în zonele cele mai nordice, numărul fermelor a scăzut proporțional mai puțin decât în alte zone.

În Finlanda, numărul fermelor horticole a scăzut proporțional cel mai mult (-35 %) în perioada 2010-2014, urmat de cel al fermelor producătoare de carne de porc (-31 %) și cel al

10

fermelor de lapte (aproximativ -25 % în toate zonele, cu excepția subregiunilor C2 și C4 care fac obiectul ajutorului nordic, unde scăderea a fost de -18 %). Numărul fermelor producătoare de carne de vită și cel al fermelor cerealiere a fost relativ stabil, în special în regiunea care face obiectul ajutorului nordic, iar numărul fermelor avicole a crescut cu 13 %, mai ales în zona C.

Datele privind producția și numărul fermelor par să indice faptul că producția se mențiune în zona care beneficiază de ajutorul nordic, inclusiv în zonele cele mai nordice. Potrivit concluziilor unei analize econometrice a producției de lapte efectuată de centrul de cercetare PTT (Finlanda), ajutorul nordic a reușit să mențină producția de lapte în regiunea sprijinită.

Importanța ajutorului nordic pentru venitul total al fermelor variază printre sectoarele de producție, fiind cea mai mare pentru producția de lapte (de la 13 % la 28 %) și cea mai scăzută pentru producția de cereale (de la 3 % la 7 %). Importanța ajutorului sporește în toate sectoarele pe măsură ce se avansează spre nord.

Contextul economic a fost foarte dificil în întreaga țară. În sectorul agricol, gradul de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 7,7 %, însă mai puțin decât numărul fermelor (-11 %). Ocuparea forței de muncă în acest sector este proporțional mult mai importantă în regiunea care beneficiază de ajutorul nordic față de restul Finlandei. De exemplu, în zona C2, ponderea agriculturii în totalul ocupării forței de muncă este de 10,2 %, în timp ce în afara zonei subvenționate, cifra corespunzătoare este cuprinsă între 1,1 și 2,8 %. Numărul locurilor de muncă în industria alimentară a crescut în zona care beneficiază de ajutorul nordic.

Continuarea producției agricole în zona subvenționată a menținut multe servicii de mediu, precum și peisajul agricol deschis, care este o raritate în regiune. Dezvoltarea respectivă contribuie în mod semnificativ la reducerea eroziunii și a scurgerii de nutrienți și are un efect pozitiv asupra biodiversității. Deși suprafața totală a pajiștilor s-a redus în zona care beneficiază de ajutorul nordic, suprafața utilizată ca pajiște timp de mai mult de cinci ani consecutivi a crescut cu 20 %. Aceste cifre contrastează cu sudul Finlandei, unde suprafața respectivă a scăzut cu 40 % în aceeași perioadă.

11

5. AJUTORUL NORDIC ÎN SUEDIA ÎN PERIOADA 2011-2015

5.1. Autorizații acordate

La fel ca în perioada anterioară de cinci ani, Suedia a fost autorizată să plătească anual 318,67 milioane SEK (35,41 milioane EUR). De la 1 iulie 2010, Decizia C(2010)6050 autorizează Suedia să plătească ajutoare așa cum este indicat în tabelul 4 de mai jos.

Ajutor mediu maxim

autorizat/unitate 1)

Unitate Ajutor mediu maxim autorizat 2) (milioane SEK/an)

Număr maxim de factori de producție eligibili

Max. 2011-2015

Max. 2011-2015

Max. 2011-2015

1. Sectorul laptelui

293,00 288,87 450 000 de tone

394 464 de tone

- Lapte de vacă

0,73 0,70 SEK/kg

- Capre 3) 500 466 SEK/cap

- Ajutor pentru transportul laptelui de vacă

4) 0,039

0,038 SEK/kg

2. Porcine și păsări de curte

5) 1 350

1 347 SEK/UVM

17,94 15,91 16 532 UVM

11 982 UVM

- Porci pentru sacrificare

- Scroafe

- Găini ouătoare

3. Fructe de tip bacă și legume

6) 2 800

2 761 SEK/ha 2,03 1,03 750 ha 374 ha

4. Cartofi 2 500

2 216 SEK/ha 5,7 4,23 2 910 ha 1 908 ha

Tabelul 4: Ajutorul anual autorizat în conformitate cu Decizia C(2010)6050 și ajutorul maxim în perioada 2011-2015

1) Ajutorul per unitate poate fi diferențiat în funcție de regiune, în cadrul limitelor mediei maxime.2) Ajutor maxim autorizat: 318,67 milioane SEK.3) Doar caprine folosite pentru producția de lapte. Producția de lapte estimată este de 800 kg de lapte per

capră anual.

12

4) Între fermă și centrul de colectare sau primul centru de prelucrare.5) Unde o găină ouătoare reprezintă 0,01 UVM, o scroafă 0,33 UVM și un porc pentru sacrificare 0,10 UVM.6) Cu excepția cartofilor.

13

5.2. Ajutoare plătite

Ajutor nordic

Sumele totale anuale plătite ca ajutor au variat între 282,2 și 285,75 milioane SEK (29,25-32,21 milioane EUR) în perioada în cauză (tabelul 5). Astfel, ajutoarele plătite s-au menținut foarte echilibrate pe tot parcursul perioadei, cu mici variații între ani.

Tabelul 5: Ajutorul nordic în funcție de sector, în milioane SEK

Sectorul sprijinit 2011 2012 2013 2014 2015

Lapte1 265,26 270,07 269,77 272,65 271,08

Porcine, păsări de curte 15,91 13,75 12,31 12,13 12,60

Fructe de tip bacă, legume, inclusiv cartofi

1,03 1,03 0,99 0,97 0,92

Total 282,20 284,85 283,07 285,75 284,60

1 Inclusiv laptele de capră și ajutorul pentru transport.

În concluzie, ajutorul anual acordat în Suedia a respectat ajutorul maxim autorizat de decizii.

Sprijinul total în zona care beneficiază de ajutorul nordic

Agricultura din zonele subvenționate prin schema de ajutor poate beneficia, de asemenea, de instrumente finanțate de UE, în special de cei doi piloni din cadrul PAC (tabelul 6). Dintre măsurile din cel de-al doilea pilon, măsurile de sprijin pentru zonele defavorizate (LFA) și cele de agromediu (AE) au o importanță deosebită. Decizia C(2010)6050 nu stabilește un plafon pentru sprijinul total destinat regiunii subvenționate. În temeiul Programului de dezvoltare rurală 2014-2020, sprijinul pentru sistemul de rotație agricolă poate fi aplicat doar în afara zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale (fostele LFA). Prin urmare, plățile de sprijin pentru mediu destinate sistemului de rotație agricolă în zonele caracterizate prin constrângeri naturale vor scădea, până la eliminarea lor în 2018. Monitorizarea nivelului ajutoarelor UE se efectuează ex post din anul 2003.

Tabelul 6: Tabel sintetic privind ajutoarele plătite în Suedia, inclusiv ajutoarele din partea UE, în milioane SEK

Tipul de ajutor 2011 2012 2013 2014 2015

Plăți compensatorii (LFA) 307,01 312,83 301,95 299,36 617*

Sprijin AE (sistem de rotație agricolă) 295,44 297,13 293,62 287,65 32,46*

Ajutor nordic8 301,50 297,87 301,53 304,88 303,90

Total 903,95 906,71 897,10 891,89 953,36

* Prognoză bazată pe plățile parțiale finalizate.

8 Nivelul de referință: 318,67 milioane SEK

14

Sprijinul total combinat variază de la an la an, însă nu urmează o tendință constantă și a rămas în limitele aceluiași interval din 1997.

5.3. Volume de producție în zona subvenționată

Sectorul laptelui

În perioada 2011-2015, suma medie plătită pentru producția de lapte de vacă a fost de 267 de milioane SEK pe an. Producția de lapte în zona sprijinită reprezintă 13 % din producția totală a Suediei. Au existat mai puține ferme producătoare de lapte în zonă în 2015 (795) față de 2011 (999), însă numărul vacilor a rămas stabil, înregistrându-se doar variații minore în cursul celor cinci ani.

Producția de lapte este singurul sector inclus în ajutorul nordic care a înregistrat o creștere în perioada celor cinci ani, mai exact cu 2,7 %. După ce s-a situat la nivelul său cel mai scăzut în 2011, producția a crescut până în 2014, scăzând din nou în 2015. Între 7 și 9 ferme producătoare de lapte au beneficiat de ajutor pentru transport, pentru o medie anuală de 386 202 tone.

Porcine și păsări de curte

Producția porcină a rămas stabilă și cu mult sub numărul maxim de factori de producție eligibili. Între 2011 și 2013, numărul porcilor pentru sacrificare a scăzut drastic, însă începând cu 2013, numărul respectiv a început să crească din nou, fără a ajunge totuși la cantitățile din 2011. Numărul scăzut de abatoare reprezintă o dificultate cu care se confruntă producătorii de porcine din nordul Suediei. Acest lucru implică parcurgerea de distanțe mari între ferme și abatoare, iar fermierii au mai puține posibilități de a alege locul de livrare a animalelor lor și de a negocia prețurile de sacrificare. În ceea ce privește scroafele pentru producția de purcei, numărul fermelor și al scroafelor este în scădere, deși cifrele au înregistrat o creștere în 2015. Suma plăților arată mici variații în cursul perioadei de cinci ani, însă a rămas sub nivelurile maxime autorizate.

În ceea ce privește producția de ouă, în timpul celor cinci ani s-a observat o tendință de scădere a numărului de ferme și găini care beneficiază de ajutor, precum și a sumelor plătite în cursul anilor.

Fructe de tip bacă și legume

Au fost sprijinite anual între 94 și 103 ferme producătoare de bace și legume, acoperind o suprafață medie de 360 ha. Suprafața a fluctuat în jurul acestor niveluri în ultimii cinci ani și reprezintă aproximativ jumătate din numărul maxim de factori de producție eligibili.

Concluzii cu privire la volumele de producție

În ceea ce privește laptele, volumele de producție au crescut ușor în cursul perioadei de cinci ani. Celelalte sectoare rămân, de asemenea, relativ stabile, deși producția variază de la an la an. Toate sectoarele se află cu mult sub numărul maxim de factori de producție eligibili.

5.4. Dezvoltarea economiei agricole în regiunea care face obiectul ajutorului

Zona subvenționată din Suedia are o densitate scăzută și în scădere a populației, limitări ale potențialului de dezvoltare economică și condiții neprielnice pentru agricultură. Structura fermelor se caracterizează prin terenuri mai mici, mai dispersate și neregulate în raport cu situația medie din Suedia. Aceasta generează costuri mai mari, inclusiv pentru transportul în cadrul fermelor, ca urmare a distanțelor dintre terenuri. În ceea ce privește regiunile cele mai nordice acoperite de schema de ajutor nordic, ponderea acestora în producția națională (în GRP) indică o tendință de scădere începând din 1995.

15

Principalul produs agricol din zonă este laptele, care reprezintă 13 % din producția totală de lapte din Suedia. Numărul producătorilor a scăzut în perioada 2011-2015, în timp ce numărul vacilor a rămas stabil, însă cu o evoluție inegală în interiorul zonei sprijinite. Producția de lapte este singurul sector acoperit de schema de ajutor care a înregistrat o creștere. În 2015, producția de lapte a fost cu 10 000 de tone mai ridicată față de cea din 2011. Venitul producătorilor de lapte a scăzut în această perioadă.

În zona subvenționată, care este dominată de păduri, terenurile destinate producției agricole contribuie la menținerea peisajului deschis, favorizând biodiversitatea. Practicile agricole din zonele sprijinite se caracterizează printr-o producție mai puțin intensivă, culturile principale fiind pajiștile și pășunile. În general, acestea necesită o utilizare mai redusă a pesticidelor și a îngrășămintelor. Prin urmare, impactul asupra mediului este mai mic decât cel generat de activitățile agricole din alte părți ale țării.

Începând cu 1990, evoluția populației din regiunea sprijinită a fost negativă, înregistrându-se o scădere de 3 %, în timp ce în restul Suediei populația a crescut (18 %).

6. CONCLUZII

Prezentul raport oferă o sinteză privind autorizațiile de ajutor nordic acordate Finlandei și Suediei în perioada 2011-2015 și rezultatele obținute. Raportul a fost elaborat pe baza datelor furnizate de autoritățile statelor membre în conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din Actul de aderare.

6.1. Finlanda

În ceea ce privește punerea în aplicare a schemei de ajutor nordic în Finlanda, Comisia constată următoarele:

1. Respectarea ajutorului maxim permis prin autorizațiile acordate de către Comisie: în perioada 2011-2015, sumele totale ale ajutoarelor plătite și sprijinul total în zona care beneficiază de ajutorul nordic au respectat valoarea maximă permisă a ajutorului autorizat prin Decizia C(2009)3067, cu modificările ulterioare, cu o excepție minoră și neprevăzută în 2014.

2. Respectarea numărului maxim de factori de producție eligibili: producția totală din zona subvenționată a depășit numărul maxim de factori de producție eligibili pentru lapte și „anumite culturi”. Pentru a evita depășirea valorilor totale respective ale plăților autorizate, Finlanda a aplicat o reducere proporțională a plății per unitate de factor de producție și, în cazul ajutorului pentru „anumite culturi”, a redus suprafața eligibilă. Sistemul respectiv a asigurat respectarea în permanență a obligației țării privind sumele totale maxime ale ajutorului plătit, însă reducerile proporționale nu au împiedicat extinderea ajutorului, chiar dacă la un nivel redus, la întreaga producție eligibilă.

3. Atingerea obiectivelor schemei de ajutor: în general, ajutorul din Finlanda a contribuit la menținerea nivelurilor de producție din zonă și a contribuit la menținerea ocupării forței de muncă în sectorul agricol. În ciuda unor condiții de producție mai puțin favorabile, anumite sectoare de producție s-au dezvoltat mai bine decât cele în afara zonei sprijinite din Finlanda. Cu toate acestea, orientarea producției spre sud în cadrul zonei subvenționate a continuat, deși numărul de ferme de lapte și cel al fermelor producătoare de carne de vită s-au redus proporțional mai puțin în zonele cele mai nordice. Ar trebui ca punerea în aplicare a schemei și a

16

criteriilor utilizate pentru diferențierea ajutorului să fie monitorizată îndeaproape în următoarea perioadă de raportare, pentru a se lua în considerare ajustarea ajutorului.

6.2. Suedia

În ceea ce privește punerea în aplicare a schemei de ajutor nordic în Suedia, Comisia constată următoarele:

1. Respectarea ajutorului maxim permis prin autorizațiile acordate de către Comisie: sumele totale ale ajutorului nordic plătit în perioada 2011-2015 au respectat plafonul stabilit în Deciziile 96/228/CE și C(2010)6050 ale Comisiei pentru valoarea maximă permisă a ajutorului autorizat.

2. Respectarea numărului maxim de factori de producție eligibili: numărul maxim de factori de producție eligibili care fac obiectul ajutorului a fost respectat în toate sectoarele care beneficiază de ajutorul nordic.

3. Atingerea obiectivelor schemei de ajutor: după revizuirea schemei în 2010, ajutorul plătit în Suedia a permis menținerea nivelului de producție în perioada 2011-2015 în sectorul laptelui, care este sectorul principal. Pentru celelalte sectoare sprijinite, producția fie a rămas stabilă, fie a înregistrat o ușoară scădere. Decizia revizuită C(2010)6050 a oferit mai multă flexibilitate pentru punerea în aplicare a schemei de ajutor, ceea ce a contribuit la o mai bună îndeplinire a obiectivelor, deși sprijinul nu poate decât să diminueze parțial constrângerile cu care se confruntă producția agricolă în zona sprijinită.

În ambele țări, continuarea producției agricole contribuie la menținerea unui peisaj agricol deschis și bine gestionat în zona care beneficiază de ajutorul nordic, care este dominată de păduri. Menținerea peisajului deschis are un impact pozitiv asupra biodiversității și a atractivității peisajului. Pe baza informațiilor furnizate de autoritățile naționale, Comisia consideră că acestea au aplicat într-un mod satisfăcător Deciziile 2002/404/CE și C(2009)3067, privind Finlanda, precum și Deciziile 96/228/CE și C(2010)6050, privind Suedia, referitoare la ajutorul pentru regiunile nordice.

17