Volum rezumate 2019 Digitalrevista-urologia.ro/wp-content/uploads/2019/09/The-35th... · 2019-09-15 · Introducere: Pielonefrita emfizematoasă (PNe) este o Inecșii ale tractului

Romanian Journal of urology

editor In Chief: Acad. Prof. Dr. Ioanel Sinescu editor emeritus: Prof. Dr. Doc. eugeniu Proca

National Editorial Board:

Prof. Dr. Petrișor Geavlete, București Conf. Gabriel Glück, București Dr. Costică Novac, Iași Conf. Dr. Valentin Ambert, București Dr. Radu Constantiniu, București Prof. Dr. Gheorghe Bumbu, Oradea Prof. Dr. Radu Boja, Târgu Mureș Prof. Dr. Viorel Tode, Constanța Prof. Dr. Ioan Coman, Cluj-Napoca Prof. Dr. Ioan Ioiart, Arad

International Editorial Board:

Prof. Dr. John Denstedt (Ontario, Canada) Prof. Dr. Mircea Golimbu (New York, SUA) Prof. Dr. Imre Romics (Budapesta, Ungaria) Prof. Dr. Michael Marberger (Viena, Austria) Prof. Dr. Rien Nijman (Groningen, Olanda) Prof. Dr. Dirk De Ridder (Leuven, Belgia) Prof. Dr. Hendrik Van Poppel (Leuven, Belgia) Prof. Dr. Theo M. de Reijke (Amsterdam, Olanda) Prof. Dr. Andrzej Borowska (Varșovia, Polonia) Prof. Dr. Marek Sosnowski (Lodz, Polonia), Prof. Dr. Peter Hammerer (Braunschweig, Germania) Prof. Dr. Per-Anders Abrahamsson (Malmö, Suedia) Dr. Călin Ciofu (Paris, Franța)

Executive Editor:Dr. Constantin Gîngu, București

Associate Editors: Dr. Cristian Surcel, București Dr. Cătălin Baston, București Dr. Robert Stoica, București Dr. Alexandru Dick, București

Editorial Office:Fundeni Clinical Institute, Center of Uronephrology and Renal Transplantation

258 Șos. Fundeni, district 2, 022328 Bucharest, RomaniaTel./Fax: 004021-300 7570; e-mail: [email protected]

Program științific

Topici de congres

Scientificprogramme

Congress topics

Sesiune Postere moderate

1. Infecții ale tractului urinar 2. Oncologie 3. Varia 4. Litiază 5. Urologie funcțională și incontinență

Sesiune Postere nemoderate

Sesiuni Video

1. Video 1 2. Video 2

Moderated Posters Session

Urinary Tract Infections Oncology Varia Lithiasis Functional Urology and incontinence

Unmoderated Posters Session

Video Sessions

1st Video Session 2nd Video Session

nr. 2 / 2019 • vol 18 Romanian Journal of Urology 3

Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere: Pielonefrita emfizematoasă (PNe) este o infecție necrozantă rară, caracterizată de acumularea de gaz în parenchimul renal, sistemul colector și țesu-turile înconjurătoare. eșecul tratamentului conservator și disfuncția organică multiplă impun efectuarea ne-frectomiei de urgență.

Pacient și metodă: Prezentăm cazul unei paciente, în vârstă de 66 de ani, cu diabet zaharat tip II dezechili-brat, care s-a prezentat în Deprtamentul de urgență al unui spital județean pentru febră, frisoane, discon-fort abdominal superior și astenie progresivă de 3 zile. După tomografia computerizată (TC) abdominală fără contrast, care a evidențiat mărirea de volum a ambilor rinichi, cu colecții gazoase intraparenchimatos și per-inefretic (clasa 4 conform clasificării Huang și Tseng), pacienta a fost trimisă în serviciul nostru.

Rezultate: Pacienta a fost internată în unitatea de ter-apie intensivă, unde a fost inițiat tratamentul de reech-ilibrare hemodinamică și antibioterapie asociată, cu spectru larg. După câteva ore, datorită evoluției nefa-vorabile a urosepsisului (instabilitate hemodinamică, agravarea trombocitopeniei și degradarea statusului mental), s-a practicat nefrectomie bilaterală. Durata intervenției chirurgicale a fost de 225 min. și nu au fost înregistrate complicații intraoperatorii sau postop-eratorii semnificative. Terapia cu vasopresoare a fost menținută timp de 48 de ore după operație. Pacienta a fost supravegheată în unitatea de terapie intensiva 6 zile și a fost externată, după încă 10 zile, în program de hemodializă cronică.

Concluzii: PNe este o infecție severă care implică risc vital. TC abdominală permite un diagnostic precoce și este un element important în alegerea tratamentului adecvat. Nefrectomia de urgență se impune în cazul eșecului terapiei conservatoare.

PM.1.1. Nefrectomie bilaterală pentru pielonefrită emfizematoasă

Bilateral nephrectomy for emphysematous pyelonephritis

C. Ristescu1, I. Tomac1, R. Andriciuc1, V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2

Introduction: emphysematous pyelonephritis (ePN) is a rare and severe necrotizing infection characterized by gas formation within the renal parenchyma, collecting system and perinephric tissues. Failure of the conserva-tive treatment and multiple organs dysfunction require urgent nephrectomy.

Patient and method: We present the case of a female patient, 66 years of age, with unbalanced type II diabe-tes mellitus, who presented in the emergency Depart-ment of a county hospital for fever, chills, upper ab-dominal discomfort and progressive fatigue, persistent for the past 3 days. The abdominal native computer tomography (CT) scan revealed bilaterally enlarged kidneys with intraparenchymal gas tracking, as well as extensive perinephric gas collections (class 4 according to Huang and Tseng classification), and the patient was sent to our institution.

Results: The patient was admitted to the intensive care unit where hemodynamic support therapy and broad-spectrum associated antibiotherapy were initi-ated. A few hours later, due to the unfavorable evolu-tion of the urosepsis (hemodynamic instability, wors-ening thrombocytopenia and altered mental status), the patient underwent bilateral nephrectomy. The duration of the surgery was 225 min. and there were no significant intraoperative or postoperative compli-cations. Vasopressor therapy was maintained 48 hours after surgery. The patient was kept in the intensive care unit for 6 days and was discharged on chronic hemodi-alysis after 10 more days.

Conclusions: PNe is a severe infection involving a vital risk. Abdominal CT scan allows early diagnosis and is an important element in choosing the proper treatment. emergency nephrectomy is required in cases of failure of the conservative therapy.

C. Ristescu1, I. Tomac1, R. Andriciuc1, V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2

1 Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon” Iași, România 2 Universitatea de Medicină și Farmacie, Iaşi, România

1 “Parhon” Teaching Hospital, Iasi, Romania 2 University of Medicine and Pharmacy Iaşi,

Romania

Romanian Journal of Urology nr. 2 / 2019 • vol 184

Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere: Obiectivul principal în gestionarea ca-zurilor cu urosepsis este de a le diagnostica și trata într-o fază incipientă, deoarece acestea asociază rate ridicate de morbiditate și mortalitate. Scorul quick Sequential Organ Failure Assessment (qSOFA) a fost propus pentru a evalua rapid riscul de agravare a stării septice, din punct de vedere clinic, în salon sau în com-partimentul de urgență. Scopul acestui studiu a fost de a analiza utilitatea qSOFA la pacienții cu urosepsis.

Pacienți și metodă: Am efectuat un studiu de retro-spectiv pe un lot de 70 de pacienți, internați in clinica noastră cu urosepsis, într-o perioadă de 6 luni (octom-brie 2018 – martie 2019). Toate cazurile au necesitat fie drenajul sistemului colector (stent JJ sau nefrostomie percutanată), fie o procedură deschisă de urgență (inci-zie și drenaj, ablația țesuturilor necrotice, nefrectomie etc.). Au fost evaluate datele semnificative din foile de observație ale pacienților, înregistrând qSOFA, man-agement-ul și evoluția acestor cazuri.

Rezultate: Durata medie de spitalizare a fost de 7,5 zile, iar mortalitatea de 5,5% (4 cazuri). În 18 din cele 72 de cazuri, qSOFA a fost 0, cu o spitalizare medie de 7 zile; 31 de cazuri au avut qSOFA de 1, iar spitalizarea medie a fost de 7,6 zile; în 13 cazuri, qSOFA a fost 2, cu o spitalizare medie de 8,6 zile, iar 8 cazuri au avut qSO-FA de 3, cu o spitalizare medie de 8,9 zile și a cuprins și cele 4 decese (50%). Distribuția duratei internării în unitatea de terapie intensivă, conform scorului analizat a fost următoarea: qSOFA 0 – 19 ore; qSOFA 1 – 29,6 ore; qSOFA 2 – 54,6 ore; qSOFA 3 – 96 de ore.

Concluzii: Scorul qSOFA este un instrument fiabil și rapid în evaluarea cazurilor cu urosepsis, la patul bol-navului, având o specificitate mare în depistarea ca-zurilor care necesită terapie intensiva prelungită și care asociază mortalitate crescută.

PM.1.2. Utilizarea scorului qSOFA pentru evaluarea cazurilor cu urosepsis

Quick sequential organ failure assessment in patients

with urosepsis V. Silvestru1, V.A. Marin1, C. Ristescu1, R. Andriciuc1, B. Buzamat1, C. Negoiță1, V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2

Introduction: The aim in the management of patients with urosepsis is to recognize and treat them at an ear-ly stage, because the condition has still high morbidity and mortality rates. The quick Sequential Organ Failure Assessment (qSOFA) was proposed to rapidly assess the patient clinically for risk of deterioration, at bedside on wards or the emergency department. The purpose of this study was to analyze the utility of qSOFA in pa-tients with urosepsis.

Patients and method: This was a retroprospective study including 70 consecutive patients who were ad-mitted in our institution for urosepsis over a period of 6 months (October 2018 – March 2019). All of these cases required either the decompression of the collect-ing system (JJ stent or percutaneous nephrostomy) or an emergency open procedure (incision and drainage, ablation of the necrotic tissues, nephrectomy etc.). The significant data from the patients’ notes were reviewed, recording the qSOFA, the management and the out-come of these cases.

Results: The medium hospital stay was 7.5 day and the mortality was 5.5% (4 cases). In 18 of the 72 cases, the qSOFA was 0 and the medium hospital stay was 7 days; 31 cases had a qSOFA of 1, with a medium hospital stay of 7,6 days; in 13 cases the qSOFA was 2 and the medium hospital stay was 8,6 days, while 8 cases had a qSOFA of 3, with a medium hospital stay of 8,9 days and included the 4 deceased cases (50%). Distribution of intensive care unit (ICU) admission according to the score assessment was: qSOFA 0 – 19 hours; qSOFA 1 – 29.6 hours; qSOFA 2 – 54.6 hours; qSOFA 3 - 96 hours.

Conclusions: qSOFA is a reliable and rapid bedside tool in patients with urosepsis with significant accura-cy in predicting the requirement of intensive care and mortality.

V. Silvestru1, V.A. Marin1, C. Ristescu1, R. Andriciuc1, B. Buzamat1, C. Negoiță1,

V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2

1 Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iași, România 2 Universitatea de Medicină și Farmacie, Iaşi,

România

1 “Parhon“Teaching Hospital, Iasi, Romania 2 University of Medicine and Pharmacy Iaşi,

Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere și obiective: Pielonefrita emfizematoasă (PNe) este o infecție necrozantă a rinichiului, care aso-ciază risc vital și este caracterizată prin acumularea de gaz în parenchimul renal și în țesuturile înconjurătoare. Scopul acestui studiu a fost de a evalua rezultatele managementului PNe în clinica noastră și de a analiza factorii care indică necesitatea nefrectomiei.

Pacienți și metodă: În perioada ianuarie 2017 - de-cembrie 2018 (2 ani), 6 pacienți au fost internați cu PNe, după ce au fost tratați conservator, timp de 1-5 zile, în alte servicii. Toți pacienții au fost diagnosticați anterior cu diabet zaharat, iar într-unul din cazuri PNe a fost bi-laterală. Au fost analizate datele semnificative din foile de observație, tomografiile computerizate (TC) și pro-tocoalele operatorii, urmărindu-se atitudinea terapeu-tică și evoluția acestor cazuri.

Rezultate: În 4 din cele 6 cazuri, cu gradele 3B și 4 (clas-ificarea Huang & Tseng), a fost efectuată nefrectomia de urgență datorită eșecului tratamentului conservator, cu semne progresive de urosepsis. Pacientul cu afectarea ambilor rinichi a beneficiat de nefrectomie bilaterală, urmată de hemodializă. Într-un caz, cu PNe gradul 3B, a fost inserat un stent JJ pentru drenajul tractului urinar superior, iar după 7 zile s-a practicat nefrectomie se-cundară. Ultimul pacient, cu PNe gradul 2, a beneficiat de terapie intensivă, cu reechilibrare hemodinamică și electrolitică, controlul strict al glicemiei și antibiotera-pie cu spectru larg, fără abordare chirurgicală. evoluția a fost favorabilă în toate cazurile.

Concluzii: PNe este o infecție severă care implică risc vital. TC abdominală permite un diagnostic precoce și este un element important în alegerea tratamentului chirurgical. eșecul tratamentului conservator și dis-funcția organică multiplă impun efectuarea nefrecto-miei de urgență.

PM.1.3. Poate fi evitată nefrectomia în cazul pielonefritei emfizematoase?

Can nephrectomy be avoided in emphysematous pyelonephritis?

V.D. Radu1,2, C. Ristescu1, I. Tomac1, O. Almanasreh1, R.C. Costache1,2

Introduction and objectives: emphysematous pyelo-nephritis (ePN) is a life‐threatening necrotizing infection of the kidney characterized by accumulation of gas in the renal parenchyma and within the surrounding tis-sues. The aim of this study was to evaluate the outcome of the management of ePN in our department and to an-alyze the factors predicting the need for nephrectomy.

Patients and method: Between January 2017 – De-cember 2018 (2 years), 6 patients were admitted with ePN, after being conservatively managed for 1-5 days in other institutions. All of them were previously diag-nosed with diabetes mellitus and in one case, the ePN was bilateral. The significant data from the patients’ notes, abdominal computed tomography (CT) scans and operation notes were reviewed, recording the management and the outcome of these cases.

Results: In 4 out of the 6 cases, with ePN classes 3B and 4 (Huang & Tseng classification), emergency nephrec-tomy was performed, due to the failure of conservative treatment, with progressive signs of urosepsis. The pa-tient with both kidneys affected underwent bilateral nephrectomy, followed by hemodialysis. Drainage of the upper urinary tract was performed by JJ stent in one case, with ePN class 3B, who required a secondary nephrectomy 7 days later. The last patient, with ePN class 2, was managed with aggressive fluid and elec-trolyte resuscitation, control of glycaemia levels, and broad-spectrum antibiotics, without any surgical ap-proach. The outcome was favorable in all cases.

Conclusions: ePN remains a severe infection involving the vital prognosis. Abdominal CT makes an early di-agnosis and is an important element in choosing the surgical management. Nephrectomy should be urgent-ly offered in cases with failure of the conservative treat-ment and multiple organ dysfunction.

V.D. Radu1,2, C. Ristescu1, I. Tomac1, O. Almanasreh1, R.C. Costache1,2


România

1 “Parhon” Teaching Hospital, Iasi, Romania 2 University of Medicine and Pharmacy Iaşi,

Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Obiective: Infecțiile post-operatorii ale tractului urinar con-tinuă să fie o cauza banală și încă des intâlnită în secțiile de urologie în ciuda numeroaselor măsuri de prevenire și com-batere a acestora. Scopul acestui studiu este determinarea tipului de infecție de la nivelul tractului urinar cel mai des întâlnită în clinica noastră, precum și tipul de procedură în urma căreia aceasta debutează.

Materiale și metode: Studiul este retrospectiv, fiind realizat în intervalul februarie 2018-februarie 2019 pe un număr de 3908 de pacienți internați în clinica de urologie, dintre care 3704 au fost operați. Un procentaj de (656) 16,7% din pa-cienții operați au acuzat infecții ale tractului urinar post-op-erator. Diagnosticul a fost considerat post-operator dacă pa-cienții au prezentat rezultate pozitive cu privire la prezența germenilor în proba de urină în primele 15 zile de la inter-venția medicală comparativ cu proba de urină “sterilă” de di-naintea procedurii.

Rezultate: Cel mai frecvent tip de infecție urinară post-oper-atorie este cu: bacteria escherichia Coli în procent de 43,4% (285) cazuri, urmată de Klebsiella pneumoniae în procent de 22,7% (149 cazuri), Proteus mirabilis în procent de 17,5% (115 cazuri), enterococcus faecalis în procent de 12,1% (79 cazuri) și Pseudomonas aeruginosa într-un număr de 4,2 % (28 cazuri). Printre cele mai frecvente patologii generate în cazul infecțiilor tractului urinar post-operator, litiaza urinară a fost prima cauză în cele 379 de cazuri, urmată de tumori ale tractului urinar în 231 de cazuri și patologii benigne uret-ro-prostatice în 46 de cazuri. Din experiența noastră, în 54,5% din pacienții externați cu cateter urinar după operatie, a fost diagnosticată o infecție a tractului urinar. De asemenea, rata infecțiilor tractului urinar post-operator este mai ridicată după procedurile endoscopice (72,4%) comparativ cu cele chirurgicale clasice (27,6%). Potrivit antibiogramei, 575 dintre cazuri aveau o sensibilitate crescută la antibiotice, în timp ce 181 dintre cazuri aveau o sensibilitate scăzută în administrar-ea antibioticelor ceea ce a facut mai dificila tratarea lor.

Concluzii: Infecțiile post-operatorii au tendința de a fi mult mai diversificate ca și etiologie, mai virulente, făcând ca tra-tarea lor să fie costisitoare și rareori eficace, în ciuda efortu-rilor și protocoalelor de sterilizare pre și post-operatorii.

Post-operative urinary tract infections

– an unwished reality C. ene1,2, C.D. ene3, D. Georgescu1,2, C. Bulai1,2, G. Bălan1,2, V. Mirciulescu1, C. Moldoveanu1, S. Bălăcescu1, P. Geavlete1,2, B. Geavlete1,2

Objective: Post-operative urinary infections still con-tinue to be a common problem in the urology depart-ments despite of the numerous measures taken against them. The aim of this study was to evaluate which UTI were the most frequent in our department and after which procedures.

Material and method: The study was retrospective, between February 2018 and February 2019 and in-cluded 3904 patients admitted in our department. A percentage of (652) 16.7% from the operated patients complained of post-operative UTI. The diagnosis was considered post-operative UTI if the patients presented a positive germ in the urine in the first 15 days after the intervention with a sterile urine before that.

Results: The most frequent post-operative UTI had escherichia Coli in 43.4% (285 cases) as cause, followed by Klebsiella pneumoniae in 22.7% (149 cases), Prote-us mirabilis in 17.5% (115 cases), enterococcus faeca-lis in 12.1% (79 cases) and Pseudomonas aeruginosa in 4.2% (28 cases). Among the most frequent pathol-ogies which generated post-operative UTI, urinary lithiasis was on the first place in 379 cases, followed by urinary tract tumors in 231 cases and by the benign urethro-prostatic pathologies in 46 cases. From our ex-perience, in 61.6% cases of patients discharged with urinary catheter after operation, an UTI was discovered. Also, the rate of post-operative UTI was higher after en-doscopic procedures (72.4%), than after the open ones (27.6%). According to the antibiogram, 575 cases had a high sensibility at the antibiotics, while 181 cases had a low sensibility at the antibiotics so it was much more difficult to treat them.

Conclusions: Post-operative UTI tends to be much more diversified as aetiology, more virulent, that mak-ing the treatment costly and less effective despite a much more laborious preoperative and post-operative cleaning protocol.

1 Spitalul Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” – Clinica de Urologie, Bucureşti, România

2 Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România

3 Spitalul Clinic de Nefrologie „Carol Davila”, Bucureşti, România

C. ene1,2, C.D. ene3, D. Georgescu1,2, C. Bulai1,2, G. Bălan1,2, V. Mirciulescu1, C. Moldoveanu1,

S. Bălăcescu1, P. Geavlete1,2, B. Geavlete1,2

1 „Saint John” Clinical Hospital of Emergency – Urology Department, Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and

Pharmacy, Bucharest, Romania3 “Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology,

Bucharest, Romania

PM.1.4. Infecțiile post-operatorii ale tractului urinar – o realitate „incomodă“


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere: Myroides spp. sunt organisme din mediul încon-jurător, care pot fi izolate în apă, sol, alimente și în instalațiile de tratare a apelor reziduale. În ultimii ani, a fost raportat un număr tot mai mare de infecții ale tractului urinar cauzate de aceste bacterii. Raportăm primele cazuri cu uroculturi pozitive cu acest agent patogen atipic, din instituția noastră

Pacienți si metodă: În perioada septembrie 2018 - februarie 2019 (6 luni), Myroides spp. au fost izolate în probele de urină a 4 pacienți internați în Clinica de Urologie. Studiul retrospec-tiv a cuprins analizarea elementelor semnificative din foile de observaţie ale acestor cazuri.

Rezultate: Toți pacienții aveau stenturi urinare. Unul dintre pacienți a fost diagnosticat anterior cu urosepsis prin hidrone-froză stânga infectată, care a necesitat inserarea unei ne-frostomii percutanate și antibioterapie cu spectru larg; o lună mai târziu, când pacientul a fost internat pentru intervenție electivă, urocultura colectată de pe sonda de nefrostomie a fost pozitivă cu Myroides, multidrogrezistentă. Având în ve-dere sensibilitatea limitată (numai tigeciclină), sonda de ne-frostomie a fost înlocuită, iar pieloplastia a fost amânată. Alte două paciente prezentau sonde de nefrostomie unilaterale, inserate pe termen lung pentru insuficiență renală obstruc-tivă, secundară afecțiunilor maligne pelvine avansate (cancer urotelial și de col uterin). Având bacteriurie asimptomatică, nu a fost inițiată antibioterapia, iar pacientele au evoluat favorabil pe termen lung. Ultimul pacient a fost identificat cu Myroides în urocultura prelevată de pe sonda de cistostomie suprapu-biană; aceasta a fost inserată anterior pentru retenție acuta de urină, datorată unui abces prostatic, care a necesitat dre-naj transrectal și antibioterapie cu spectru larg. Îndepărtarea sondei de cistostomie a permis o evoluție favorabilă.

Concluzii: Aceste cazuri evidențiază apariția Myroides spp. în peisajul infecțiilor urinare; urologii ar trebui să fie conștienți de existența acestor agenți patogeni atipici, care pot fi mul-tidrogrezistenți, la pacienții imunocompromiși sau la cei la care se remarcă un eșec al terapiei antimicrobiene empirice. Prezența stenturilor urinare favorizează posibilitatea contam-inării tractului urinar cu bacterii atipice, ceea ce face dificilă stabilirea strategiei terapeutice.

PM.1.5. Myroides – o provocare în urologie

Myroides – A challenge in urology

R. Andriciuc1, D. Andone1, V. Silvestru1, C. Ristescu1, V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2, M. Mironescu1, L.I. Mititiuc1,2

Introduction and objectives: Myroides spp. are common en-vironmental organisms that can be isolated in water, soil, food and in sewage treatment plants. In the last years, an increas-ing number of urinary tract infections caused by these bacte-ria has been demonstrated. We report the first cases with posi-tive urine cultures for this atypical pathogen in our institution.

Patients and methods: Between September 2018 - February 2019 (6 months), Myroides spp. were isolated from the urine samples of 4 patients admitted in the Urology department. Hospital records of all these cases were retrospectively re-viewed.

Results: All patients had indwelling urinary stents. One of them was previously diagnosed with urosepsis due to infect-ed left HN that required the insertion of a percutaneous ne-phrostomy and broad-spectrum antibiotherapy; one month later, when the patient was admitted for elective surgery, the culture of the urine collected on the nephrostomy tube was positive for Myroides species, multidrug resistant. Giv-en the limited sensitivity (Tigecyclin only), the nephrostomy tube was replaced and the pyeloplasty was postponed. Two female patients had in the past medical history long-term unilateral nephrostomy tubes inserted for progressive ob-structive renal failure due to locally advanced pelvic malig-nancies (urotelial and cervical cancer). Being asymptomatic bacteriuria, no antibiotherapy was initiated and the patients had a long-term favourable outcome. The last patient identi-fied with Myroides on urine culture had a suprapubic cystos-tomy previously inserted for acute retention of urine due to a prostatic abscess,that also required transrectal drainage and broad-spectrum antibiotherapy. The removal of the urinary stent allowed a favorable outcome.

Conclusions: These cases underline the emergence of mul-tidrug resistant Myroides spp. and the urologists should be aware of these atypical pathogens, which may be multidrug resistant, in immunocompromised patients or if there is a failure of the empiric antimicrobial therapy. The presence of urinary stents generates the possibility of contamination of the urinary tract with Myroides spp., making the therapeutic strategy a difficult task.

R. Andriciuc1, D. Andone1, V. Silvestru1, C. Ristescu1, V.D. Radu1,2, R.C. Costache1,2,

M. Mironescu1, L.I. Mititiuc1,2


România

1 “Parhon: Teaching Hospital, Iasi, Romania 2 University of Medicine and Pharmacy Iaşi,

Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere. Infecţiile organelor parenchimatoase ale aparatului urinar sunt des intâlnite in practica zilnică. Dacă durata tratamentului e stabilită intre 2 şi 4 săptamâni, incă ex-istă dezbateri privind tipul de antibiotic folosit. Scopul studi-ului nostru a fost compararea tratamentului cu fluorochino-lone (Tavanic®) versus cefalosporine (Xifia®).

Material şi metodă. Am evaluat prospectiv pacienţii care s-au prezentat in Clinica Urologică Iaşi in perioada 01.09.2018-01.03.2019 şi care au diagnosticaţi clini şi paraclinic cu pielonefrită, orhiepididimita, prostatită sau adenomită. După remiterea fenomenelor acute, pacienţii au fost externaţi şi au primit tratament pentru 21 de zile, fiind impărţiţi randomizat in două loturi grupul A-Tavanic şi grupul B-Xifia. Ulterior au fost reevaluaţi după 30 de zile.

Rezultate. In grupul A au fost incluşi 56 de pacienţi cu vârs-ta cuprinsă intre 23 şi 83 de ani (vârsta medie-59,05 ani), 50 de bărbaţi şi 6 femei, iar in grupul B 52 de pacienţi cu vârsta cuprinsă intre 18 şi 83 de ani (vârsta medie-55,26 ani), 37 de bărbaţi şi 15 femei. In lotul A au fost 28 pacienţi cu adenom-ită, 13 cu orhiepididimită, 10 cu pielonefrită şi 5 cu prostatită, iar in lotul B cu 23 adenomită, 11 cu orhiepididimită, 16 cu pielonefrită şi 2 cu prostatită. Nu au existat diferenţe in priv-inţa leucocitozei (p=0.28), creatininei serice (p=0.23) sau pa-cienţilor cu HTA (64.28%vs. 56.69%;p=0.48) sau DZ (44.64% vs. 40.38%; p=0.65). Valoarea CRP a fost semnificativ mai mare in lotul A (p=0.035) şi au fost mai mulţi pacienţi cu IRC in lotul B (8.92%vs.25%; p=0.02). La 30 de zile nu am costatat diferenţe in ceea ce priveşte uroculturile pozitive (3.57%vs. 5,76%; p=0,67) sau recăderile (3.57%vs. 1,92%; p=0,99).

Concluzii. Deşi studiul e in desfăşurare putem spune că flu-orochinolonele şi cefalosporinele sunt la fel de eficiente şi de bine tolerate in consolidarea tratamentului iniţiat empric la internare.

PM.1.6. Tavanic vs Xifia în consolidarea tratamentului iniţiat empiric la internare pentru pacienţii cu prostatită, epididimită şi pielonefrită acută

Tavanic vs Xifia for the consolidation of the empiric treatment initiated

at admission for patients with acute pyelonephritis, acute

orchiepydidimitis or acute prostatitis

Introduction. Infections of the parenchymal organs of the urinary system are an often encounter in daily practice. If the duration of treatment is set between 2 and 4 weeks, there are still debates about the type of antibiotic used. The aim of our study was to compare treatment with fluoroquinolones (Tav-anic®) versus cephalosporins (Xifia®).

Material and Methods. We prospectively evaluated the patients reffered to the Urological Clinic of Iasi between 1st September 2018 and 1st March 2019 and who have been clinically and paraclinically diagnosed with pyelonephritis, orchiepididimitis, prostatitis or adenomitis. After the remis-sion of acute symptoms, the patients were discharged receiv-ing antibiotic treatment for 21 days and randomly assigned into two groups: group A-Tavanic and group B-Xifia They were subsequently re-evaluated after 30 days.

Results. Group A included 56 patients aged 23-83 (mean age 59.05 years), 50 males and 6 females, and in group B 52 pa-tients aged 18-83 years (mean age-55.26 years), 37 men and 15 women. In group A there were 28 patients with adenom-itis, 13 with orhiepididimitis, 10 with pyelonephritis and 5 with prostatitis, and in group B with 23 adenomitis, 11 with orhiepididimitis, 16 with pyelonephritis and 2 with prostatitis. There were no differences in white blood count (p=0.28), se-rum creatinine (p=0.23), or hypertensive patients (64.28% vs. 56.69%, p=0.48) or diabetes melitus (44.64% vs. 40.38% . C-re-active protein was significantly higher in group A (p=0.035) and there were more patients with CKD in group B (8.92% vs. 25%, p=0.02). At 30 days, we did not noticed any differences regarding positive urine cultures (3.57% vs. 5.76%, p=0.67) or relapses (3.57% vs 1.92%, p=0.99).

Conclusions. Although it is an ongoing study, we can say that fluoroquinolones and cephalosporins are as effective and tolerated in enhancing empirically treatment initiated at ad-mission.

D. Puia1,2, Adelina Miron1,2, Irina Negru1,2, M. Ivanuta2, C. Agache2, Andreea Marin2, C. Pricop1,2

D. Puia1,2, Adelina Miron1,2, Irina Negru1,2, M. Ivanuta2, C. Agache2, Andreea Marin2,

C. Pricop1,2

1 Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi, România

2 Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iaşi, România

1 University for Medecine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iasi, Romania

2 C.I. Parhon Clinical Hospital, Iasi, Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere. Infecțiile urinare multidrog-rezistente reprezintă o problemă majoră din practica urologică, asociindu-se cu rate crescute de mortalitate. Inițial asociat infecțiilor nosocomiale, fenomenul de multi-drog-rezistență s-a extins în comunitate, reprezentând o constantă provocare terapeutică. Importanța preve-nirii multidrog-rezistenței și amploarea implicațiilor pe care acest fenomen le are deja, sau riscă să le aibă, asu-pra pacienților afectați. Frecvența cazurilor severe care necesită spitalizare crește, de asemenea, cu vârsta.

Material și metodă. Am efectuat un studiu retrospec-tiv prin evaluarea paciențiilor cu urocultura multidrog rezistentăîn ultimii 6 ani ce au fost internați în Clinica de Urologie Iași. Au fost colectate date privind bacte-riile ce au fost prezente în urina acestor pacienți, rata de rezistență la antibiotice și evoluția acestora în cursul celor 6 ani de studiu.

Rezultate. Cele 2506 de uroculturi pozitive cu rezis-tență la mai mult de 3 clase de antibiotice au fost ast-fel:în 2013 – 336 (13.40%), 2014 – 426 (17%), 2015 – 571 (22.78%), 2016 – 371 (14.8%), 2017 – 388 (15.48%), 2018 – 414 (16.52%). Bacteriile întalnite au fost: Kleb-siella 42,74% (n=1070), e.coli 23,37% (n=585), Pseu-domonas 18,13% (n=454), enterococ 6,23% (n=156 ), Stafilococ 5,31% (n=133), altele 4,22% (n=105). Rata de rezistență la antibiotice a fost puțin variabilă de-a lungul anilor studiați, (Ampicilina - 96,33%, Cefuroxim - 91,65%, Ciprofloxacin - 88,44%, Cefort - 80,52%, Mero-nem - 22,56%), iar fecvența bacteriilor s-a menținut aproximativ aceeași.

Concluzii. Utilizarea de antibiotice mai puțin eficiente va duce la creșterea duratei de spitalizare, rezultate nesatisfăcătoare ale intervențiilor chirurgicale și ale terapiilor imunosupresoare. Totodată, infecțiile tratate necorespunzător pot crește riscul de transmitere a ace-sora, cu extinderea simultană a procesului de multi-drog-rezistență. Rezistența la antibiotice, prin urmare, reprezintă o amenințare serioasă la adresa sistemului de sănătate actual.

PM.1.7. Infecţiile urinare multigrog rezistente în Clinica de Urologie Iaşi: care sunt germenii?

Urinary multidrog resistant urinary infections in the Iaşi Clinic of

Urology: who are the bacteria?A. Miron1,2, D. Puia1,2, L. Todosi1,2, V. Silvestru1, e. Nicoara1, A. Marin1, C. Pricop1,2

Introduction. Multidrug-resistant urinary infections are a major problem in urological practice, associat-ing with increased mortality rates. Initially associated with nosocomial infections, the multidrug-resistance phenomenon has expanded into the community, rep-resenting a constant therapeutic challenge. The im-portance of multidrug-resistance prevention and the magnitude of the implications that this phenomenon already has, or is likely to have, on patients. The fre-quency of severe cases requiring hospitalization also increases with age.

Material and methods. We performed a retrospective study by evaluating patients with resistant multidrog uroculum in the last 6 years who were admitted to the Urology Clinic Iasi. Data was collected on the bacteria that were present in these patients’ urine, the antibiotic resistance rate and their evolution during the 6 years of the study.

Results. The 2506 positive urocultures with resis-tance to more than 3 classes of antibiotics were as follows: in 2013 - 336(13.40%), 2014 - 426(17%), 2015-571(22.78%), 2016 - 371(14.8% ), 2017 - 388(15.48%), 2018 - 414(16.52%). The bacteria were: Klebsiel-la42.74%(n=1070), e.coli23.37%(n=585), Pseudo-monas18.13%(n=454), enterococus 6.23%(n=156), Staphylococcus 5,31%(n=133), others 4.22%(n=105). The antibiotic resistance rate was slightly variable over the years studied (Ampicillin - 96.33%, Cefuroxi-min - 91.65%, Ciprofloxacin - 88.44%, Cefort - 80.52%, Meronem - 22.56 %), and the bacterial rate remained approximately the same.

Conclusions. The use of less effective antibiotics will increase the duration of hospitalization, unsatisfactory results of surgical interventions and immunosuppres-sive therapies. At the same time, inappropriately treat-ed infections may increase the risk of transmission, with the simultaneous expansion of the multidrug-re-sistance process. Resistance to antibiotics, therefore, poses a serious threat to the current health system.

A. Miron1,2, D. Puia1,2, L. Todosi1,2, V. Silvestru1, e. Nicoara1, A. Marin1, C. Pricop1,2

¹ Clinica de Urologie și Transplant Renal, Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon”, Iași, România

² Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T.Popa”, Iași, România

1 Urology and Renal Transplant Clinic, “Dr. C.I. Parhon” Clinical Hospital Iași, România

2 University of Medicine and Pharmacy “ Gr.T.Popa”, Iași, România


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere. Creșterea procentului de populație cu vârstă peste 65 de ani, cu multiple comorbidități și numărul mare de proceduri medicale cu risc infecțios înalt,au drept consecințăcreșterea necesarul de antibio-tice. Infecțiile la pacienții imunocompromiși, spitalizați, care asociază comorbidități pot săcrească necesitatea de utilizare a antibioticelor ceea ce duce la extinderea fenomenului de rezistență.

Material și metodă. Am efectuat un studiu retrospec-tiv în care au fost inclușipaciențiinternațiîn Clinica de Urologie Iașiîntre 1.01.2016-1.01.2019 și care au avut măcar o urocultură pozitivă cu rezistență la minim trei clase de antibiotice. Au fost colectate date privind vârsta, mediul de proveniență, sexul, comorbiditățile, bacteriile implicate în infecțiile detectate, tipuri de in-tervenții urologice pe care aceștia le-au suferit pe par-cursul internării.

Rezultate. Au fost astfel identificați 2506 pacienți cu vârsta cuprinsăîntre 18-92 ani (vârsta medie:65.08 ani) dintre care 807 femei(32,2%) și 1699 bărbați(67,8%) cu urocultura pozitivăși multidrog rezistentă. Dintre comorbiditățile asociate identificate au fost: diabet zaharat - 586 (23,41%)pacienți, hepatită cronică - 278 (11.10%)pacienți, neoplazii - 395 (15,78%)pacienți. Comorbiditățile nu au avut importanță semnificativă statistic comparând pacienții cu infecțiile cele mai frecvente (Klebsiella, e.coli, Pseudomonas)(p=.0323), în schimb, tratamentul cu antibiotice în ultimele 3 luni a influențat multidrog rezistența la aceste bacterii, sem-nificativ statistic (p=.000129).

Concluzii. Rezistența la antibiotice are consecințe semnificative asupra sănătății populației și implicații economice majore. Afecțiunile urologice cresc riscul infecțios prin expunerea la intervenții invazive, dar co-morbiditățile nu au influențat multidrog rezistența ra-portată la tipul cel mai frecvent de bacterii. Cel mai mare factor de risc pare să fie totuși administrarea repetată de chimioterapice antibacteriene în antecedente.

PM.1.8. Tratamentul cu antibiotice condiţionează rezistenţa multidrog în infecţiile urinare

Antibiotic treatment influences multidrog resistance in urinary infections

A. Miron1,2, D. Puia1,2, L. Todosi1,2, Irina Negru2, R. Bobeica1, B. Buzamat1, C. Pricop1,2

Introduction. The increase of the population aged over 65 with multiple comorbidities and the number of infectious high-risk medical procedures have increase the need for antibiotics.Infections in immunocompro-mised, hospitalized patients who associate comorbidi-ties may increase the need for antibiotics, which leads to the extension of the resistance phenomenon.

Material and methods. We performed a retrospective study regarding patients admitted to the Urology Clin-ic in Iasi between 1.01.2016-1.01.2019 and who had at least one positive uroculture with resistance to at least three classes of antibiotics. We collected information about age, sex, comorbidities, bacteria involved in de-tected infections, types of urological interventions they have suffered during admission.

Results. Thus, 2506 patients aged 18-92 years (mean age: 65.08 years) were identified, of which 807 women (32.2%) and 1699 males (67.8%) with positive and re-sistant multidrug uroculature. Among the associated co-morbidities identified were: diabetes mellitus - 586 (23.41%) patients, chronic hepatitis - 278 (11.10%) pa-tients, neoplasms - 395 (15.78%). Comorbidities were not statistically significant in comparison to patients with the most common infections (Klebsiella, e. coli, Pseu-domonas) (p=.0323), instead antibiotic treatment over the last 3 months has influenced multidrug resistance to these bacteria, statistically significant p =.000129)

Conclusions. Multidrug resistance has significant con-sequences on population health and major economic implications. Urological interventions increase infec-tious risk by exposure to invasive maneuvers, but co-morbidities have not influenced multidrug resistance to the most common type of bacteria.The greatest risk factor, however, seems to be the repeated administra-tion of antibacterial chemotherapeutics in the past.

A. Miron1,2, D. Puia1,2, L. Todosi1,2, Irina Negru2, R. Bobeica1, B. Buzamat1, C. Pricop1,2

¹ Clinica de Urologie și Transplant Renal, Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon”, Iași, România ² Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa”, Iași, România

1 Urology and Renal Transplant Clinic, “Dr C.I. Parhon” Clinical Hospital, Iași, România

2 University of Medicine and Pharmacy “Gr.T. Popa”, Iași, România


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere: In era antibioticelor, infecțiile cauzate de Clostridium Difficile în spitale sunt în creștere. en-terocolitele cu Clostridium difficile se prezintă într-o varietate de moduri, variind de la starea purtătorului asimptomatic la diaree și colita pseudomembranoasă care poate pune viața pacientului în pericol.

Material și metodă: Acest studiu clinico-epidemiolog-ic a fost efectuat între 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2019 și include 31 de pacienți care au dezvoltat boală diare-ică acută (BDA) în timpul spitalizării și au fost diagnosti-cați cu enterocolită cauzată de CD.

Rezultatele și concluziile: Din totalul de 31 de pacienți incluși în studiu, 21 de cazuri (67,7%) au fost înregistrate în 2017, 7 cazuri au fost înregistrate în 2018 (22,5%), iar restul, 3 cazuri (9,6%) în 2019, 25 de pacienți (80,6%) au necesitat o intervenție chirurgicală pentru patologie urologică, iar durata medie de spitalizare a pacienților a fost de 18,83 ± 7 zile. Toți cei 31 de pacienți au avut aceleași simptome la debutul bolii: accelerarea tranzit-ului intestinal, febra peste 38oC (7 cazuri), subfebrilitate (4 cazuri) și sindromul inflamator s-a constatat în 87% din cazuri (27 de pacienți), 19% dintre cazuri (6 pa-cienți) au avut leucocitoză semnificativă (WBC 20,000 / mm3). Toți pacienții au primit terapie cu antibiotice în timpul spitalizării înainte de începerea simptomelor de enterocolită, 14 pacienți (45%) au primit tratament cu cefalosporine, 8 pacienți (26%) au primit tratament cu cefalosporină, urmată de fluorochinolonă, 2 pa-cienți au primit tratament cu levofloxacină, 7 pacienți

PM.1.9. Enterocolita prin Clostridium Difficile în cadrul Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov

Clostridium Difficile enterocolitis in the Urology Ward of Clinical County

Emergency Hospital of Brasov

L. Maxim1, A. Constantina1, S. Lupu1, M. Lazar1, I. Scarneciu1,2, A.Banuta1

Introduction: Infections caused by Clostridium Diffi-cile in hospitals are increasing in the era of antibiotics. enterocolitis with Clostridium Difficile presents in a va-riety of ways, ranging from asymptomatic carrier status to diarrhea and life threatening pseudomembranous colitis.

Material and method: This clinico-epidemiological study was conducted between 1 January 2017 - 31 March 2019 and included 31 patients who developed acute diarrheal disease (ADD) during hospitalization and were diagnosed with enterocolitis caused by CDI.

Results and conclusions: From the total of 31 patients enrolled in the study, 21 cases (67.7%) were recorded in 2017, 7 cases were recorded in 2018 (22.5%) and the remaining 3 cases (9.6%) in 2019, 25 patients (80.6%) required surgery for urologic pathology and the mean duration of hospitalization of patients was 18.83 + -7 days. All 31 patients had the same symptom at the on-set of disease: accelerate intestinal transit, fever over 380C (7 cases), low-grade fever (4 cases), and inflamma-tory syndrome was found in 87% of cases (27 patients), 19% of cases (6 patients) had significant leukocytosis (WBC 20,000 / mm3). All the patients received antibi-otic therapy during hospitalization before the start of enterocolitis symptoms , 14 patients (45%) received treatment with cephalosporins, 8 patients (26%) re-ceived treatment with cephalosporin followed by flu-oroquinolone, 2 patients received treatment with levo-floxacin, 7 patients (22,5%) received imipenem. After

L. Maxim1, A. Constantina1, S. Lupu1, M. Lazar1, I. Scarneciu1,2, A.Banuta1

1 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Braşov, România

2 Universitatea “Transilvania” Brasov, Facultatea de Medicină, Braşov, România

1 County Emergency Clinical Hospital Brasov, Romania

2 “Transilvania” University Brasov, Faculty of Medicine


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar (22,5%) au primit imipenem. După diagnosticarea en-

terocolitei prin Clostridiun difficile confirmată biologic prin proba din scaun, pacienții au fost tratați per os cu vancomicină în 10 cazuri (32%), vancomicină și met-ronidazol în 12 cazuri (39%), metronidazol în 9 cazuri (29%). Numărul de zile de spitalizare a pacienților în-scriși în studiu a fost extins pentru a trata infecția cu Clostridium cu o medie de 4 zile (1-7 zile). A fost inreg-istrat un deces la un pacient cu comorbiditati asociate si interventie chirurgicala majora.

Se remarca o scadere a procentului de cazuri diagnos-ticate cu enterocolita datorata CD cu 66% in anul 2018 fata de anul 2017, an in care s-a administrat profilactic o singura doza de antibiotic intraoperator la pacientii care au beneficiat de TUR-V si maxim 3 zile postopera-tor la pacientii care au beneficiat de TUR-P.

the diagnosis of enterocolitis by Clostridiun Difficile was confirmed by stool sample, patients were treated per os with vancomycin in 10 cases (32%), vancomycin and metronidazole in 12 cases (39%), metronidazole in 9 cases (29%). The number of days of hospitalization of patients enrolled in the study was extended to treat the infection with Clostridium by an average of 4 days (1-7 days). It was recorded one death in a patient with associated comorbidities and major surgery. We notice a decrease in the percentage of cases diagnosed with enterocolitis due to CDI with 66% in 2018 compared to 2017, year in which a single dose of intravenous anti-biotic was administered prophylactically to patients who received TUR-V and up to 3 days postoperatively in TUR-P-treated patients.


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere. Potrivit unui raport european, anual, aproximativ 3 milioane de persoane din U.e. se îmbol-năvesc cu o infecție asociată îngrijirilor medicale, iar cca. 50.000 de persoane mor anual din această cauză. România lipsește cu desăvârșire din statisticile privind infecțiile nosocomiale.

Material şi metodă. În contextul importanţei deose-bite în strategia terapeutică şi a lipsei unei raportări reale a acestor infecţii, am început să fim preocupaţi şi de acest aspect în cadrul Secţiei de Urologie Oradea. În dorinţa de a fi mai eficienţi în tratarea acestor pacienţi şi de a avea eficienţă economică am analizat statistica retrospectivă pe ultimele 6 luni a secţiei noastre.

Rezultate. Dintr-un numar total de 713 pacienţii inter-naţi între octombrie 2018 - martie 2019, în momentul internări au prezentat infecţie urinară pozitivă un numar de 168 de pacienţi (23,56%) dintre care istoric medical în ultimele 30 zile au prezentat 55 de pacienti (7,71%), acestia fiind încadraţi la categoria infecţii nosocomiale. Dintre aceste cazuri 39 de pacienţi (70,9%) au avut pro-ceduri ale aparatului reno-urinar înalt, iar 16 pacienţi (29,1%) au avut proceduri ale aparatului urinar inferior. Cu cea mai mare frecvenţă a germenilor incriminati nos-ocomiali au fost: Pseudomonas aeruginosa (16,36%), enterococcus faecalis (14,54%), Klebsiella pneumoniae (9,1%), enterobacter cloacae (9,1%), Proteus mirabilis (7,27%). Mai amintim germeni multirezistenti: Citro-bacter freundii si koseri, Streptococcus agalactiae, Co-rynebacterium urealyticum, Streptococcus gallolyticus, Klebsiella oxytoca, etc. Dintre pacienţii cu infecţie uri-nară prezentă în momentul internări, fără alte anteced-ente cel mai frecvent germene incriminat este: e. coli (35,1%), Klebsiella pneumoniae (11,3%), enterococcus faecalis (9,5%), Proteus mirabilis (7,14%), etc.

Concluzii. Analiza infecţiilor nosocomiale relevă o uşoară tendinţă de modificare a frecvenţei germenilor clasici prezenţi în infecţiile urinare. Predominând totuţi germenii gram negativi. Studiul acestor infecţii poate duce la o eficientizare a sectiilor de Urologie şi o profilax-ie / terapie adecvantă conform tendinţelor infecţioase.

PM.1.10. Infecţiile nozocomiale între mit şi adevăr - Statistica Clinicii de Urologie din Oradea

Nosocomial infections between myth and truth - Statistics from

Oradea Urology ClinicC. Buzlea, S. Kolumban, D. Purza, M. Varlan, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, Andreea Lavinia Țepelea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

Introduction. According to a european report, approx-imately 3 million people in the eU annually are infect-ed due to medical care, and about 50,000 people die annually from this cause. Romania is totally lacking in statistics on nosocomial infections.

Material and methods. In the context of special im-portance in the therapeutic strategy and lack of real reports of these infections, we begun to be concerned about this issue in the Urology Department of Oradea. In order to be more effective in treating these patients and to be more economic efficient, we have done a ret-rospective study on our department statistics for the last 6 months.

Results. From a total of 713 patients hospitalized be-tween October 2018 and March 2019, 168 patients (23.56%) 55 patients (7.71%) had a medical history in the past 30 days and were classified as nosocomial infections. Of these cases, 39 patients (70.9%) had Up-per urinary tract procedures and 16 patients (29.1%) had inferior urinary tract procedures. The highest inci-dence of nosocomial infestations was: Pseudomonas aeruginosa (16.36%), enterococcus faecalis (14.54%), Klebsiella pneumoniae (9.1%), enterobacter cloacae (9.1%), Proteus mirabilis (7.27%). We also mention mul-tiresistant germs like: Citrobacter freundii and koseri, Streptococcus agalactiae, Corynebacterium urealyt-icum, Streptococcus gallolyticus, Klebsiella oxytoca, etc. Of the patients with urinary infection present on admission, no other medical history of the most com-mon germs are: e. coli (35.1%), Klebsiella pneumoniae (11.3%), enterococcus faecalis (9.5%), Proteus mirabilis (7.14%), etc.

Conclusions. Retrospective study of nosocomial infec-tions reveals a slight tendency modification in patho-gen frequency of classical germs present in urinary infections. There are still gram-negative germs pre-dominantly. The study of these infections can lead to a more efficient Urology section and a suitable prophy-laxis / therapy suitable to infectious tendencies.

C. Buzlea, S. Kolumban, D. Purza, M. Varlan, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet,

Andreea Lavinia Țepelea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda,

N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, România

Urology Clinic, Oradea Emergency County Clinical Hospital, Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere: Plecând de la ideea că rezistența bacteri-ană este considerată o amenințare globală, am analizat cei mai comuni uropatogeni implicați in etiologia in-fecțiilor urinare printre pacienții clinicii noastre și rezis-tența lor la cele mai comune antibiotice folosite.

Materiale și Metodă: Am efectuat un studiu retrospec-tiv intre 1-30 Noiembrie 2018 care a analizat uropato-genii implicați in etiologia infecțiilor de tract urinar atât a pacienților internați cât și a celor prezentați la camera de gardă a Spitalului Clinic Prof Dr Theodor Burghele București. Am analizat pattern-urile de rezistența pen-tru acțiunea antibioticelor corespunzătoare pentru fie-care microorganism in parte.

Rezultate: Am analizat 1345 uroculturi, dintre care 296 prezentau un număr de colonii mai mare decat 105 UFC. Cel mai izolat germene a fost e.Coli 127 (42,9%), urmat de Klebsiella 59 (19,93%), enterococcus spp. 57 (19,25%), Proteus 21 (7,09%), Staphylococcus 18 (6,08%) și P.aeru-ginosa 14 (4,72%). Referitor la ratele de rezistență a ce-lor mai comuni uropatogeni din clinica noastră, e.Coli a avut cea mai mare rată de rezistență la Levofloxacin 41 (32,28%), urmat de Amoxicillin-Clavulanic acid 31 (24,40%), Nitrofurantoin 16 (12,99%); al doilea cel mai co-mun uropatogen a fost Klebsiella cu rata cea mai mare de rezistență la Amoxicillin-Clavulanic acid 32 (53,78%), ur-mat de Levofloxacin 20 (33,61%), Aztreonam 19 (31,93%).

Concluzii: Acest studiu retrospectiv a arătat că e.Coli a prezentat cea mai mare rată de rezistență la Levoflox-acin (32,28%), dar a fost 100% sensibil la Fosfomicină, Imipenem, Meropenem. Culturile de Klebsiella testate au arătat sensibilitate înaltă la Amikacin și Carbapen-eme, dar o rezistență crescută la Amoxicillin-Clavulanic acid, Generatia a 3-a de Cefalosporină sau Levofloxacin.

PM.1.11. Rezistența antimicrobiană a uropatogenilor comuni implicați în etiologia infecțiilor urinare

Antimicrobial Resistance in Common Uropathogens Strains implicated in the etiology of the

Urinary Tract InfectionsR.C. Petca1,2, C. Mareș2, R.I. Popescu2, Aida Petca1, D. Diaconescu2, B. Braticevici1,2, V. Jinga1,2

Introduction: Considering antimicrobial resistance a global health threat nowadays, we analyzed the uro-pathogens strains implicated in the urinary tract infec-tions (UTIs) among patients from our clinic and their resistance to the most common antibiotic agents used to treat them.

Materials and Methods: We conducted a retrospec-tive study between 1st - 30th of November 2018 which analyzed the uropathogens implicated in the UTIs of patients admitted to and presented at the eR of „Prof. Dr. Theodor Burghele” Clinical Hospital, Bucharest. We analyzed the resistance patterns for the action of the appropriate antibiotics for the isolated strains of urine specimens in the hospital’s laboratory.

Results: We analyzed 1345 urine samples, of which 296 presented a number of yielded colonies ≥ 105 CFU/mL (22%). The most frequent isolate uropatho-gen was e. Colli 127 (42.9%), followed by Klebsiella 59 (19.93%), enterococcus spp. 57 (19.25%), Proteus 21 (7.09%), Staphylococcus 18 (6.08%) and P. aerugi-nosa 14 (4.72%). Regarding the resistance rates of the most common uropathogens in our clinic, we tested e. Colli with the highest resistance for Levofloxacin 41 (32,28%), followed by Amoxicillin-Clavulanic acid 31 (24.40%) and Nitrofurantoin 16 (12,99). The second most common uropathogen was Klebsiella with the highest resistance rates for Amoxicillin-Clavulanic acid 32 (53.78%), followed by Levofloxacin 20 (33.61%) and Aztreonam 19 (31,93%).

Conclusions: The retrospective study revealed that e. Coli presented increased level of resistance for Levoflox-acin (32.28%), but it was 100% sensitive to Fosfomycin, Imipenem, Meropenem. The tested Klebsiella strains showed high sensitivity to Amikacin and Carbapenems and increased resistance to Amoxicillin-Clavulanic acid, 3rd generation cephalosporin and Levofloxacin.

R.C. Petca1,2, C. Mareș2, R.I. Popescu2, Aida Petca1, D. Diaconescu2, B. Braticevici1,2,

V. Jinga1,2

1 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, România

2 Spitalul Clinic Prof. Dr. Theodor Burghele București, România

1 University of Medicine and Pharmacy „Carol Davila”, Bucharest, Romania

2 Department of Urology, “Prof. Dr. Th. Burghele” Clinical Hospital, Bucharest, Romania


Infe

cții

ale

trac

tulu

i uri

nar

Introducere. Pielonefrita emfizematoasă este o infecție severă a parenchimului renal care cauzează acumularea de gaze în țesuturi. Apare cel mai adesea la persoanele cu diabet zaharat, si preponderent afecteaza sexul fem-inin. Prezentarea sa este similară cu cea a pielonefritei acute, dar are adesea un curs fulminant și poate fi fatala dacă nu este recunoscuta și tratata prompt.

Prezentare de caz. Pacienta N.e, in varsta de 34 ani, fara antecedente patologice cunoscute, este prelua-ta prin transfer in Clinica de Urologie cu diagnosticul de pielonefrita emfizematoasa bilaterala si soc toxi-co-septic. Paraclinic la admisie: Trombocitopenie severa (Trombocite = 14000/mm3); Sindrom anemic; Sindrom de retentie azotata (Creatinina = 4.03 mg/dl); Glicemie = 538,91mg/dl. Anterior interventiei chirurgicale, se decide efectuarea de hemodializa, ulterior hemofiltrare 48ore, cu administrare concomitenta de masa tromboc-itara si plasma proaspat congelata. Ameliorarea probe-lor biologice impune momentul oportun interventiei chirurgicale, pentru care se decide practicarea de Ne-frectomie dreapta pe cale lombara si transfer in Sectia Terapie Intensiva. evolutia pacientei a fost caracterizata de 3 stopuri cardio-respiratorii, edem pulmonar acut si trombembolism pulmonar, cu evolutie favorabila sub tratament, prin pleurostomie minima si intubatie oro-traheala, sustinute de terapie antibiotica complexa.

Concluzii: 1) pielonefrita emfizematoasa reprezinta o urgenta de tratament medical/chirurgical; 2) pielone-frita emfizematoasa bilaterala este o patologie rar intal-nita, cu rata de mortalitate mai mare de 86% din cazuri; 3) tratamentul necesita o colaborare interdisciplinara sustinuta; 4)rata deceselor inregistrate prin patologia primara dar si prin complicatiile postoperatorii aparute, este direct proportionala cu varsta pacientilor.

PM.1.12. Şocul toxico-septic în pielonefrita acută emfizematoasă bilaterală - Prezentare de caz

Septic shock in acute emphysematous bilateral

pyelonephritis – A case presentationM. Stan1,2, I. Iorga1,2, O. Azis1,2, O. Osman1, G. Panait1, F. Voinea1,2

Introduction. emphysematous pyelonephritis is a se-vere infection of the renal parenchyma that causes the accumulation of gas in the tissues. It most often occurs in people with diabetes, and predominantly affects fe-male gender. Its presentation is similar to acute pyelo-nephritis, but it often has a violent course and can be fatal if it is not recognized and treated promptly.

Case presentation. The 34-year-old N.e. patient with no known pathological history is transferred to the Urology Clinic with the diagnosis of bilateral em-physematous pyelonephritis and toxic-septic shock. Laboratory investigation during admission: Anemic syndrome; Renal failure (Creatinine = 4.03 mg / dl); Glu-cose = 538.91 mg / dl. Prior to surgery, hemodialysis was performed, followed by 48-hour haemofiltration, concomitant with platelet mass and fresh frozen plas-ma administration. enhancement of biological samples imposes the opportune time for surgery, for which it is decided to practice Right lumbar nephrectomy and transfer to the Intensive Care Unit. evolution of the pa-tient was characterized by 3 cardio-respiratory arrests, acute pulmonary edema and pulmonary thromboem-bolism, with favorable development under treatment, minimal pleurostomy and oro-tracheal intubation, sup-ported by complex antibiotic therapy.

Conclusions. 1) emphysematous pyelonephritis is an emergency medical / surgical treatment; 2) emphy-sematous bilateral pyelonephritis is a rare pathology, with a mortality rate of over 86%; 3) Treatment requires sustained interdisciplinary collaboration; 4) The rate of deaths registered by primary pathology and postoper-ative complications is directly proportional to the age of the patients.

M. Stan1,2, I. Iorga1,2, O. Azis1,2, O. Osman1, G. Panait1, F. Voinea1,2

1 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta - Clinica de Urologie, Constanţa, România

2 Universitatea “Ovidius” Constanţa, România

1 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta - Clinica de Urologie, Constanţa, Romania

2 Universitatea “Ovidius” Constanta, România


Onc

olog

ie

Introducere. Prostatectomia radicală reprezintă trat-amentul chirurgical standard în cancerul de prostată localizat.

Material și metodă. Am efectuat un studiu retrospec-tiv pe o perioadă de 3 ani în care am inclus pacienți cu cancer de prostată pentru care s-a efectuat prostatec-tomie radicală laparoscopica 3D.

Rezultate. Vârsta medie a pacienților a fost de 64,13+/- 5 SD. 15 pacienți au fost incluși în grupul de risc inter-mediar și 7 pacienți în grupul de risc crescut. Valoarea medie a PSA a fost 13,17+/-7,01 SD cu limite între 4,62 and 32,01 ng/ml. Durata medie a timpului operator a fost de 268,18+/-75,85 SD cu limite intre 160 și 410 minute. Cantitatea medie a pierderii sangvine intraoperator a fost de 40,75 ml+/- 23,42 ml. 5 pacienți au prezentat fistulă urinară postoperator care s-a remis spontan. Durata medie de spitalizare postoperator a fost de 5,78+/-3,98 SD. Incontinența urinară evidenți-ată la 3 luni postoperator a fost în 8 cazuri.

Concluzii. Prostatectomia radicală laparoscopică reprezintă o metodă de tratament fezabilă pentru cancerul de prostată localizat, cu pierdere sangvină minimă intraoperator, durată scurtă de spitalizare și număr scăzut de complicații. Tehnica 3D scurtează curba de învățare în prostatectomia laparoscopică.

PM.2.1. Prostatectomia laparoscopică 3D pe curba de învățare

3D Laparoscopic radical prostatectomy - learning curve

C. Todea-Moga, Martha Orsolya, C. Chibelean, V. Ghirca, A. Friedl, A. Brad, O. Vida, D. Porav-Hodade

Introduction. Radical prostatectomy represents the standard surgical treatment for localized prostate can-cer.

Material and method. We performed a retrospective study over a period of 3 years and we included patients with prostate cancer who were treated by 3D laparo-scopic radical prostatectomy.

Results. The average age of the patients was 64,13+/- 5 SD. 15 patients were included in intermediate risk group, and 7 patients in high risk group. The average of PSA level was 13,17+/-7,01 SD, with limits between 4,62 and 32,01 ng/ml. The average of operating time was 268,18+/-75,85 SD with limits between 160 and 410 minutes. The mean quantity of blood loss was 40,75 ml+/- 23,42 ml. Postoperative urinary fistula occurred in 5 cases which was spontaneous remitted. The mean postoperative hospitalization days was 5,78+/- 3,98 SD. Urinary incontinence was reported in 8 cases.

Conclusions. Laparoscopic radical prostatectomy rep-resents a feasible treatment option for localized pros-tate cancer with minimal blood loss, reduced number of complications and short hospitalization period. The 3D technique reduce the learning curve in laparoscop-ic prostatectomy.

C. Todea-Moga, Martha Orsolya, C. Chibelean, V. Ghirca, A. Friedl, A. Brad, O. Vida,

D. Porav-Hodade

Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean Tg, Mureș, RomâniaUniversitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Tg. Mureș, România

Mures County Hospital, Clinic of Urology, Târgu Mures, Romania

University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology from Targu Mures, Romania


Onc

olog

ie

Introducere. Antigenul specific prostatic (PSA) este folosit la scară largă pentru screening-ul cancerului de prostată, dar studiile au arătat că valorile crescute ale acestui marker pot fi întâlnite nu doar la pacienții cu cancer de prostată, dar și la acei pacienți cu patologie prostatica benignă. În acest studiu, urmărim să eval-uăm în continuare relația dintre PSA-ul seric, volum prostatic și procentul de afectare tumorală al piesei (raportul dintre volumul tumoral și volumul prostatic) într-o serie de cazuri analizate retrospectiv.

Materiale și metode. Între ianuarie 2017 și decembrie 2018, 394 de bărbați au fost supuși prostatectomiei radicale în cadrul clinicii noastre. Toate piesele de reze-cție au fost cântărite și procentul de afectare tumora-la a fost determinat după examinare histopatologică și s-a distribuit cazurile în 3 categorii în funcție de di-mensiunea piesei. Datele au fost analizate folosindu-se coeficientul de corelație Pearson, urmărind examinarea relației statistice dintre PSA, dimensiunea prostatei și volumul tumoral.

Rezultate. Vârsta medie a pacienților care au fost su-puși intervenției chirurgicale a fost de 66,76 ani (51-76 ani). Media PSA-ului preoperator a fost de 10,48±8,79 ng/ml (0,50-49,58 ng/ml), cu o greutate prostatică me-diu de of 45,21±17,1 grame, un volum tumoral mediu de 12,09±10,26 cm3 reprezentând 39,51±23,48% din volumul prostatic total. Cel mai întâlnit scor Gleason a fost 4+3=7. Valorile PSA-ului nu au fost corelate cu volumul prostatic (p=0,182), dar au avut o corelație pozitivă semnificativă statistic cu volumul tumoral (R=0,512, p<0,001).

Concluzii. În cadrul studiul nostru nu s-a evidențiat o corelație între valorile PSA și dimensiunea prostatică, dar a existat o corelație semnificativă statistic între val-orile PSA și volumul tumoral în toate cele 3 grupe de distribuție. În concluzie PSA este un marker bun pentru volumul tumoral, fără a fi influențat semnificativ de di-mensiunea glandei la pacienții cu cancer de prostată.

PM.2.2. Este PSA-ul seric corelat cu volumul tumoral în piesele de rezecție post prostatectomie?

Is serum PSA correlated with cancer volume

in prostatectomy specimens?D. Diaconescu1, F. Vărzescu1, G. Roșoga1, R. Petca1,2, V. Jinga1,2, B. Braticevici1,2

Introduction. Prostate specific antigen (PSA) has been widely used for the early detection and screening for prostate cancer, but studies have shown that in-creased PSA concentrations are found not only in pa-tients with prostate cancer but also in patients with be-nign prostatic disease. In the present study we sought to further evaluate the relationship of serum PSA with prostate size and percentage of tumor involvement (ra-tio of tumor volume/ prostate volume) and tumor volume in a contemporary radical prostatectomy series analyzed retrospectively.

Material and methods. From January 2017 to Decem-ber 2018, 394 men underwent radical prostatectomy in our clinic. All resection specimens were weight and total tumor percentage and tumor volume was deter-mined after histopathologic examination. All the data was correlated using the Pearson coefficient, aiming to examine the relationship between PSA, prostate size and tumor volume across different prostate sizes.

Results. Mean age of patients that underwent surgery was 66,76 years (51-76 years). Median PSA before sur-gery was 10,48 ± 8,79 ng/ml (0,50 - 49,58 ng/ml), with a mean prostate weight of 45,21 ± 17,1 grams , a mean tumor volume of 12,09 ± 10,26 cc accounting for 39,51 ± 23,48% of the total prostatic volume. The most com-mon Gleason score was 4+3=7. PSA did not correlate with prostate size (p=0,182) or volume, but had a signifi-cant correlation with tumor volume (R=0,512, p<0,001).

Conclusions. In our study PSA values were not cor-related with prostate size irrespective of prostate ter-tile distribution, but was significantly correlated with tumor volume in small, medium, and large prostate groups. Thus, PSA is an accurate marker for tumor vol-ume, but is not significantly influenced by prostate size in patients with prostate cancer.

D. Diaconescu1, F. Vărzescu1, G. Roșoga1, R. Petca1,2, V. Jinga1,2, B. Braticevici1,2

1 Dep. de Urologie, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, Bucuresti, România

2 Universitatea de Medicina și Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, România

1 Dep. of Urology, “Prof. Dr. Th. Burghele” Clini-cal Hospital, Bucharest, Romania

2 University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania


Onc

olog

ie

Introducere. Tratamentul tumorilor vezicii urinare (TVU) rămâne o problemă actuală și importantă în on-courologie. În prezent, rezecția transuretrală (TUR) a vezicii urinare rămâne standartul de aur în tratamen-tul chirurgical al TVU superficiale. În ultimul deceniu au fost propuse multe tehnici endourologice alterna-tive pentru tratamentul TVU precum: rezecția bipolară, rezecția bipolară en-bloc, rezecția laser.

Material și metode. În perioada 06.2018-12.2018, 25 de pacienți cu vârsta medie de 59 de ani au suportat tratamentul endourologic al TVU. La toți pacienții s-a aplicat rezecția transuretrală en-bloc, cu laser thulium a TVU, cu evaluarea in regimul NBI (imaginea cu bandă îngustă) intraoperator si după 3 luni. Dintre acești 25 de pacienți: 20 au prezentat primar acuze de hematurie, la 4 tumorile au fost identificate prin ecografia de rutină fără simptome semnificative și 1 acuza simptome de disurie.

Rezultate. Durata medie a intervenției 28 min. He-maturie tranzitorie și infecții postoperatorii nu au fost identificate. În timpul cistoscopiei NBI, nu au fost deter-minate recurențe. Reflexul nervului obturator și com-plicații legate de sângerare sau perforație nu au fost identificate.

Concluzii. Thulium laser transuretral en-bloc rezecția TVU sa dovedit a fi o metodă eficientă si sigură. Avanta-jul rezecției en-bloc laser este absența reflexului nervu-lui obturator și o mai bună posibilitate de stadializare a procesului tumoral, datorită rezecției tuturor straturilor peretelui vezicii urinare, care este foarte importantă pentru a determina tactica postoperatorie.

PM.2.3. Thulium laser transuretral en-bloc rezecția tumorilor vezicii urinare

Thulium laser en-bloc transurethral resection of bladder tumors

I. Vladanov, A. Pleșacov, A. Colța, G. Scutelnic, V. Ghicavîi

Introduction. Treatment of urinary bladder tumors (BT) remains an important present issue of urologic oncolo-gy. Currently, transurethral resections (TUR) of the uri-nary bladder remain the gold standard in the surgical treatment of superficial BT. Over the last decade, a num-ber of alternative endourological procedures have been proposed for the treatment of BT such as bipolar resec-tion, en-block bipolar resection and laser resection.

Material and methods. The study was conducted on 25 patients, with a mean age of 59 years old, who un-derwent endourological treatment for BT during the period of 06.2018-12.2018. All patients were subject-ed to thulium laser en-block resection of BT with NBI (narrow band image) intraoperative assessment and 3 months follow-up. Of these 25 cases, 20 patients com-plained of hematuria, 4 cases of tumors were detect-ed by routine ultrasound imaging with no significant symptoms and 1 patient complained of dysuria.

Results. The average surgery duration was 28 min. Transient hematuria and postoperative infections have not been identified. NBI cystoscopy has not revealed any recurrences. Obturator nerve reflex and complica-tions due to bleeding or perforation wasn’t identified.

Conclusions. Thulium laser en-block transurethral re-section of BT has proven to be an effective and safe method. The advantage of laser en-block resection is the absence of obturator nerve reflex and a better can-cer staging due to resection of all muscle layers of the bladder wall, which is highly important in identifying the postoperative approaches.

I. Vladanov, A. Pleșacov, A. Colța, G. Scutelnic, V. Ghicavîi

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova

State University of Medicine and Pharmacy „Nicolae Testemitanu”, Republic of Moldova


Onc

olog

ie

Introducere. Cancerul vezical este una dintre cele mai frecvente neoplazii ale tractului urinar. Scopul studiului a fost evaluarea comparativa a rezultatelor rezectiei bipolare en bloc si monopolare la pacientii cu tumori vezicale intre 1-3 cm.

Material si metoda. Intre ianuarie 2014 - iunie 2018, un studiu prospectiv a fost efectuat in Clinica de Urol-ogie a Spitalului de Urgenta “Sfantul Ioan”, Bucuresti, pentru un numar de 98 pacienti diagnosticati cu tu-mori vezicale intre 1-3 cm. Pacientii au fost inpartiti in mod egal si randomizat: grupul la care s-a efectuat rezectie bipolara en bloc si grupul la care s-a efectuat rezectie monopolara.

Rezultate. Marimea media a tumorilor a fost de 1.82 cm (intre 11-30 mm). In grupul celor cu rezectie bipo-lara, 13 pacienti au prezentat tumori multiple, restul de 36 avand tumori unice. Intre cele doua grupuri nu au fost identificate diferente notabile in ceea ce priveste parametrii operatori si rata de complicatii.

Pentru cei 98 pacienti, rata de recurenta la sfarsitul an-ului a fost de 18/98 cazuri (18.36%). Dintre acestea 6/18 (33.3%) cazuri au fost identificate in grupul care a ben-eficiat de rezectie bipolara si 12/18 (66.6%) cazuri in grupul care a beneficiat de rezectie monopolara.

Concluzii. În urma rezultatelor obtinute in cadrul studiului nostru, putem afirma ca rezectia bipolara en bloc prezinta avantaje fata de rezectia monopolara, in ceea ce priveste siguranta operatorie, morbiditatea si recuperarea postoperatorie. In orice caz studii multi-centrice pe termen lung sunt necesare pentru confir-marea rezultatelor.

PM.2.4. Rezecţia bipolară en bloc pentru tumorile vezicale non invasive – evaluarea comparativă a rezultatelor pe termen mediu

Bipolar en bloc resection for NMIBC – comparative medium

term evaluation

G. Balan, P. Geavlete, D. Georgescu, C. ene, F. Stanescu, C. Moldoveanu, C. Bulai, B. Geavlete

Introduction. Bladder cancer is one of the most com-mon malignancy of the urinary tract. The aim of this study was to evaluate bipolar en bloc bladder resection compared to classical monopolar resection in patients with bladder tumour between 1-3 cm.

Material and Methods. Between January 2014 and June 2018, a prospective study was conducted at the Urologic Department of St. John’s Clinical Urology Hos-pital in Bucharest on 98 cases with bladder tumours be-tween 1-3 cm. The patients were randomly and equally divided in “en bloc” bipolar resection (eRBT) group and standard monopolar resection (TURBT) group.

Results. The average tumor diameter was 1.82 cm (be-tween 11-30 mm). Among the bipolar resection cases, 13 patients showed multiple tumor localizations, the remaining 36 having single tumours. The operative pa-rameters and the complications rate were not statisti-cal different between the two arms. Of the 98 patients, the recurrence rate at the end of the year was 18/98 cases (18.36%). Of those, there were 6/18 (33.3%) bipo-lar cases and 12/18 (66.6%) monopolar cases.

Conclusions. From the results of our study we can state that eRBT has advantages over TURBT in terms of surgical safety, morbidity and postoperative recovery. However, there are necessary long term multicentric studies for confirming those outcomes.

G. Balan, P. Geavlete, D. Georgescu, C. ene, F. Stanescu, C. Moldoveanu,

C. Bulai, B. GeavleteClinica de Urologie, Spitalul de Urgenta “Sfantul Ioan”, Bucuresti, RomaniaUniversitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, Romania

Department of Urology, “St. John” Emergency Clinical Hospital, Bucharest, Romania

“Carol Davila” University of Medicine and Phar-macy, Bucharest, Romania


Onc

olog

ie

Introducere. Acest studiu a fost realizat pentru a determina incidența tumorilor vezicale în cursul ureteroscopiei pentru calcul ureteral. Cancerul de vezica urinară reprezintă la niv-el mondial al 11-lea cel mai frecvent cancer diagnosticat și a 14- a cauză de mortalitate prin cancer. În cadrul patologiei tumorale a tractului urinar, tumorile vezicale sunt cele mai frecvente, reprezentând aproximativ 50%. Sunt de trei ori mai frecvente la bărbaţi decât la femei.

Material si metoda. Am analizat retrospectiv datele a 6831 pacienți din ultimii 5 ani (2014-2018) din Clinica de Urologie a Spitalului de Urgență Sfântul Ioan, București, pacienți care au necesitat ureteroscopie retrogradă pentru calculi ureterali. Leziuni tumorale la nivel vezical au fost detectate în timpul cistoscopiei și au fost rezecate endoscopic, iar exemplarele rezecate au fost trimise la anatomie patologică pentru diag-nosticare. Toți pacienții s-au prezentat cu colică renală, iar doi au prezentat și episod de hematurie macroscopică care s-a remis spontan în scurt timp. Tuturor pacienților li s-a efectuat de primă intenție ecografie de aparat urinar și s-a pus în evi-denta hidronefroză pe partea cu colica. Ca și investigații com-plementare s-au efectuat UIV la 10 pacienți și CT abdomen și pelvis cu substanță de contrast la 2 paciențti, dar fără a se evidenția modificări la nivelul vezicii urinare.

Rezultate. Leziuni tumorale vezicale au fost detectate la 12 pacienți (0.18%) prin cistoscopie dintr-un lot de 6831 de pacienți, care au beneficiat de ureteroscopie pentru litiază ureterală în ultimii 5 ani. Dimensiunile tumorilor detectate prin cistoscopie au fost cuprinse intre 0,3- 0,6 cm. Anatomia patologică a leziunilor a relevat tumori uroteliale pTa G1 la 7 pacienți (58.33%), pT1G1 la 1 pacient( 8.33%) și pTa G2 la 4 pa-cienți(33.33%). La 2 pacienți au fost tumori vezicale multiple ( unul 2 tumori și unul 3 tumori de mici dimensiuni).La un pa-cient tumora se situa pe buza inferioara a orificiului ureteral pe partea care avea colica renala. Toți pacienții au beneficiat de TUR-V și de montare de sondă JJ pe partea cu colica renala. La un singur pacient s-a efectuat și ureterospie cu extragerea calculului în același timp operator deoarece avea calcul uret-eral juxtavezical impactat. Restul pacienților au revenit ulteri-or pentru ureteroscopie și extragerea calculilor.

Concluzii. Deși rata de incidență a tumorilor vezicale este mica în cursul ureteroscopiei, este indicat ca orice operație endoscopică să înceapă cu o cistoscopie completă și atentă. Deoarece diagnosticul precoce și managementul leziunilor îmbunătățește semnificativ prognosticul este importantă o examinare atentă a mucoasei uroteliale vezicale în timpul in-tervenției chirurgicale.

PM.2.5. Tumora vezicală, ca și incidentalom în cadrul ureteroscopiei pentru litiaza ureterală

Bladder tumor, accidental detected in ureteroscopy

for ureteral lithiasis

Introduction. This study was conducted to determine the incidence of bladder tumors discovered during ureteral ure-teroscopy. Bladder cancer is the world’s 11th most common cancer diagnosed and the 14th cause of cancer mortality. In the pathology of urinary tract tumor, bladder tumors are the most common, accounting for approximately 50%. They are three times more common in men than in women.

Material and method. We reviewed, retrospectively, the data of 6831 patients hospitalized in the last 5 years (2014-2018) in the Urology Clinic of the St. John Hospital in Bucharest, pa-tients requiring retrograde ureteroscopy for ureteral calculi. Tumor lesions at the bladder were detected during cystos-copy and were resected endoscopically, and the resected specimens were sent to pathological anatomy for diagnosis. All patients presented with renal colic, and two patients also had a macroscopic haematuria episode that spontaneously resolved shortly. All patients were given urinary tract ultraso-nography that highlighted hydronephrosis on the colic side. As complementary investigations retrograde urography was performed in 10 patients and computer tomography of ab-domen and pelvis with contrast was performed for 2 patients, but no changes were noted in the bladder.

Results. Bladder tumor lesions were detected in 12 patients (0.18%) by cystoscopy in a group of 6831 patients who had ureteroscopy in the last 5 years. The dimensions of tumors detected by cystoscopy were between 0.3-0.6 cm. Pathologic anatomy of lesions revealed pTa G1 ureteral tumors in 7 pa-tients (58.33%), pT1G1 in 1 patient (8.33%) and pTa G2 in 4 patients (33.33%). Two patients had multiple bladder tumors (one had 2 tumors and one had 3 small tumors). In one pa-tient, the tumor was located on the lower lip of the ureteral orifice on the part of the kidney with colic. All patients ben-efited from TUR-V and JJ catheter on the colic side. In one patient, ureteroscopy was performed with the extraction of the stone at the same time because it had a ureteral juxtapo-sition stone. The rest of the patients went back for ureterosco-py and extraction of the stones.

Conclusions. Although the rate of incidence of bladder tu-mors is low during ureteroscopy, it is advisable for any endo-scopic surgery to start with complete and careful cystoscopy. Since early diagnosis and lesion management significantly improves prognosis, careful examination of the bladder uret-eral mucosa during surgery is important.

V. Iordache1, D. Georgescu1,2, R. Mulțescu1, B.Geavlete1,2, L.Chiperi1, P. Geavlete1,2

V. Iordache1, D. Georgescu1,2, R. Mulțescu1, B.Geavlete1,2, L.Chiperi1, P. Geavlete1,2

1 Clinica de Urologie, Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Ioan”, București, România2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București, România

1 Clinic of Urology, Emergency Clinical Hospital “Sf. Ioan “, Bucharest, Romania



Onc

olog

ie

Introducere și Obiective. Tumorile tractului urinar su-perior pot beneficia de ureteroscopia flexibilă digital atât din punct de vedere diagnostic cât și ca metodă de urmărire.

Materiale și Metode. S-a efectuat ureteroscopie stan-dard și ureteroscopie NBI pe un lot de 16 pacienți cu suspiciunea de tumoră de tract urinar superior, în perioada Mai 2017 - Mai 2018 în Clinica de Urologie a Sp. Clinic de Urgență Sf. Ioan București. Protocolul de investigații a inclus ecografia abdominală, citologia uri-nară, examenul CT cu contrast și cistoscopie. examinar-ea endoscopică a uroteliului tractului urinar superior a constat în ureteroscopie standard si ureteroscopie NBI, folosind ureteroscopul flexibil digial.

Rezultate. Au fost confirmate anatomopatologic 21 de leziuni (5 pTa, 13 pT1 și 3 CIS) la toți cei 16 pacienți. Rata de detecție a tumorilor pTa, pT1 și CIS obiectivate prin ureteroscopia standard combinată cu NBI a fost com-parată cu ureteroscopia standard. În total 21 de leziuni (100%) versus 18 leziuni (85.9%); pTa 5 leziuni (100%) versus 4 leziuni (80%); pT1 13 leziuni (100%) versus 12 leziuni (92.3%) and CIS 3 leziuni (100%) versus 2 leziuni (66.6%). Rata de detecție a fost îmbunătățită în cazul ureteroscopiei standard combinată cu modul NBI, față de ureteroscopia standard (100% versus 81.2%). 3 le-ziuni (14.2%) - 1 pTa, 1 pT1 și 1 CIS) au fost observate suplimentar prin folosirea NBI.

Concluzii. Ureteroscopia standard combinată cu NBI are un rol important în îmbunătățirea ratei de detecție a tumorilor de tract urinar superior.

PM.2.6. Acuratețea diagnosticului ureteroscopiei flexibile digitale NBI în tumorile tractului urinar superior

The diagnostic accuracy of NBI assisted digital flexible ureteroscopy in upper tract urothelial carcinomas

Introduction and Objectives. Upper urinary tract urothelial carcinoma (UTUC) could benefit from dig-ital flexible ureteroscopy (FURS) for diagnostic and follow-up The aim of the study was to determine the accuracy of NBI assisted digital flexible ureteroscopy versus standard FURS (WL) in upper tract urothelial car-cinomas.

Materials and Methods. White light (WL) and NBI mode digital FURS were performed between May 2017 – May 2018 in Urology Clinic of Saint John Clinical emergency Hospital including 16 patients, admitted for suspicion of UTUC. The investigation protocol included abdominal ultrasound, cytology, contrast CT scan and cystoscopy. The endoscopic examination use digital white light flexible ureteroscopy, followed by the NBI assessment of the renal collecting system urothelium.

Results. A total of 21 UTUC lesions (5 pTa, 13 pT1 and 3 CIS) were confirmed by pathology in all 16 patients. pTa, pT1 and CIS tumors detection rates were deter-mined for WL combined with NBI mode by comparison to the WL evaluation: overall UTUC 21 lesions (100%) versus 18 lesions (85.9%); pTa 5 lesions (100%) versus 4 lesions (80%); pT1 13 lesions (100%) versus 12 le-sions (92.3%) and CIS 3 lesions (100%) versus 2 lesions (66.6%). Detection rate was improved in WL combined with NBI mode when compared with standard FURS (100% versus 81.2%). A total of 3 (14.2%) UTUC tumors (1 pTa, 1 pT1 and 1 CIS) were solely observed in NBI.

Conclusions. NBI combined with WL in diagnostic flex-ible ureteroscopy plays an important role, improving the detection rate in UTUC.

M. Bloju1, e. Alexandrescu1, P. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, C. Bulai1,2, C. ene1,2,

G. Balan1,2, B. Geavlete1,2

M. Bloju1, e. Alexandrescu1, P. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, C. Bulai1,2, C. ene1,2, G. Balan1,2, B. Geavlete1,2

1 Clinica de Urologie, Spitalul de Urgenţă “Sf. Ioan”, Bucuresti, România

2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, România

1 Department of Urology, “St. John” Emergency Clinical Hospital, Bucharest, Romania

2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania


Onc

olog

ie

Introducere. La ora actuală chirurgia laparoscopică caştigă tot mai mult teren în faţa chirurgiei clasice de-schise datorită multiplelor beneficii aduse pacienţilor din care putem amintii incizii reduse ca mărime ce scad riscul de infecţii postoperatorii cât şi recuperea rapidă a pacientului.

Material şi metodă. În Clinica de Urologie a Spitalu-lui Clinic de Urgenţă Constanţa s-au practicat nefrec-tomii laparoscopice pe un lot de 6 pacienţi (2 femei şi 4 bărbaţi), 2 tumori renale drepte şi 4 tumori renale stăngi. Timpul mediu al intervenţiilor chirurgicale lap-aroscopice a fost de aproximativ 2 ore. Ca incident putem amintii un singur caz în care a fost necesară conversie la chirurgie deschisă din cauza sângerării în timpul disecţiei pediculului renal stâng. Ca particular-itate, pacienta prezenta un abdomen multicicatricial în urma unei apedicectomii, complicată cu peritonită acută, ulterior eventraţii operate şi recidivate. evoluţiile postoperator au fost favorabile, cu drenaj de aproxima-tiv 100ml, cu suprimarea tuburilor de dren 3a zi post-operator cel târziu.

Concluzii. Orice intervenţie chirurgicală reprezintă un stres pentru organism. Laparoscopia având în vedere caracterul minim invaziv este tehinca preferată de ma-joritatea chirurgilor şi pacienţilor pentru riscurile mai mici pe care aceasta o prezintă.

Introduction. Currently, laparoscopic surgery is gain-ing more ground in front of the classic surgery due to multiple benefits for patients, from which we can recall small size incisions that reduce the risk of postopera-tive infections as well as rapid recovery of the patient.

Material and method. In the Urology Department of Constanta County Emergency Clinical Hospital “sf. Apostol Andrei” we performed laparoscopic nephrectomy for a group of 6 patients (2 females and 4 males), 2 renal tumors on the right kidney and 4 renal tumors on the left kidney. The average surgery time was about 2 hours. As an incident, we can only mention one case in which conversion to open surgery was required due to bleeding during left kid-ney pedicle dissection. As a particularity, the patient presented a multicicatricial abdomen following an apedicectomy, complicated by acute peritonitis, even-tration subsequently operated and recurrent. Postop-erative evolutions were favorable, average drainage of approximately 100ml, with suppression of day 3 drain-age tubes in most cases.

Conclusions. Any surgery is a stress on the body. Lapa-roscopy, given the minimal invasiveness, is preferred by most surgeons and patients for the lowest risks posed by it.

PM.2.7. Nefrectomia Laparoscopică - Experienţa iniţială a Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa ”Sf. Apostol Andrei”

Laparoscopic nephrectomy - the initial experience of the

Department of Urology from Con-stanta County Emergency Clinical

Hospital “Sf. Apostol Andrei”O. Azis, I. Iorga, F. Voinea, A. Ionescu,

Alina Vieru, O. OsmanO. Azis, I. Iorga, F. Voinea, A. Ionescu, Alina Vieru, O. OsmanClinica de Urologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa “Sf. Apostol Andrei”, Constanţa, România

Urology Clinic, Constanţa “Sf. Apostol Andrei” Emergency County Hospital,

Constanţa, Romania


Onc

olog

ie

Introducere: Datorită creşterii incidenţei maselor re-nale de mici dimensiuni diagnosticate imagistic a cres-cut şi numărul operaţiilor conservatoare în tumorile renale Lucrarea prezintă experienţa Clinicii de Urologie “Sf. Ioan” pentru acest abord.

Material şi metodă: Am evaluat retrospectiv 24 pa-cienţi consecutivi cu tumori renale pe o perioadă de 36 de luni care au beneficiat de tratament chirurgical con-servator. În 22 cazuri indicaţia operatorie a fost electivă şi în 2 cazuri absolută. Protocolul investigaţional s-a ba-zat pe investigaţiile imagistice - tomografie computeri-zată, rezonanţă magnetică şi arteriografie.

Rezultate: Tratamentul chirurgical conservator a fost efectuat cu succes în toate cazurile prin abord lombar. S-au efectuat diverse tehnici de nefrectomie parţială. Vârsta medie a fost de 53,2 ani (42-69). Dimensiunea tumorilor a variat între 2 - 8 cm, cu o medie de 4.3 cm. În ceea ce priveşte localizarea 15 leziuni au fost polare inferioare, 3 mediorenale si 6 la polul superior. Una din-tre tumori a fost pediculată. Timpul operator mediu a fost de 108 minute iar în 17 cazuri a fost necesară clam-parea pedicului vascular - digitală sau instrumentală. În 4 cazuri s-a folosit hipotermie (gheaţă sterila). Postop-erator a existat un singur caz cu hematurie remisa sub tratament conservator şi nu au fost înregistrate cazuri de hematoame perirenale sau fistulă urinară. Transfu-ziile de sânge nu au fost necesare. Au existat 2 cazuri cu dureri postoperatorii prelungite, 1 caz cu infecţia plăgii lombare şi un caz de enterocolită. Perioada medie de spitalizare a fost de 7,4 zile.

Concluzii: Tehnicile de tratament conservator prin abord deschis lombar reprezintă o alternativă eficientă de tratament a tumorilor renale cu complicaţii minime

Introduction: Due to the increase of the incidence in small size renal masses diagnosed imagistically, the number of conservative surgical treatment of the renal tumors rose. This paper presents the experience of the Urology Clinic of the “St. John” emergency Hospital for this approach.

Methods: We studied retrospectively 24 patients, diag-nosed with renal tumors over a 36 months period that underwent conservative surgical treatment. In 22 cases the surgical indication was elective and in 2 cases was ab-solute. The investigation protocol was concluded based on imagistic examinations: CT, IRM and arteriography.

Results: Conservative surgical treatment was success-fully done in all cases by lumbar approach. There were performed different techniques of partial nephrectomy. The medium age was 53.2 years ( from 42 to 69 years). The tumors’ sizes varied from 2 to 8 cm, with an average of 4.3 cm. Regarding the location of the tumors, 15 of them were located at the inferior pole, 3 of them were mediorenal and 6 were situated at the superior pole. One of the tumors was pediculate. The average surgical time was 108 minutes and in 17 cases the clamping of the renal pedicle (digitally or instrumentally) was need-ed. In 4 cases hypothermia was necessary (using sterile ice). Postoperatively there was 1 patient that presented hematuria, that was remitted using conservative treat-ment and there were not recorded cases with perirenal hematomas or urinary fistulas. No blood transfusions were necessary. There were 2 cases of prolonged post-operative pain, 1 case of lumbar wound infection and 1 case of enterocolitis. The average hospitalization pe-riod was 7.4 days.

Conclusion: The conservative surgical techniques through open lumbar approach represents an efficient treatment method of the renal tumors with minimum complications.

PM.2.8. Tratamentul chirurgical conservator prin abord deschis lombar în tratamentul tumorilor renale

Conservative surgical treatment through open lumbar approach

in renal tumors

D Georgescu1,2, F. Stănescu1, B. Geavlete1,2, C. Cozma1, C. Moldoveanu1, G. Bălan1,2,

C. Bulai1,2, P. Geavlete1,2

D Georgescu1,2, F. Stănescu1, B. Geavlete1,2, C. Cozma1, C. Moldoveanu1, G. Bălan1,2, C. Bulai1,2, P. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Ioan”, București, România2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București, România

1 “Saint John” Emergency Clinical Hospital, Bucharest, Romania

2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy - Bucharest, Romania


Onc

olog

ie

Introducere. Cancerul testicular este cea mai frecventă tu-moră malignă solidă în rândul bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani. Criptorhidia și cancerul testicular în an-tecedente reprezintă 2 factori de risc major. Bărbații cu crip-torhidie au un risc de 4-6 ori mai mare de a dezvolta cancer în gonada afectată , dar riscul se reduce semnificativ dacă orhidopexia este efectuată înainte de pubertate. Istoricul de cancer testicular crește de 12 ori riscul dezvoltării unei tumori la nivelul testiculului controlateral.

Material și metodă. Prezentăm cazul unui bărbat de 40 de ani care s-a adresat Compartimentului Urologie din Spitalul Militar Iași pentru o formațiune tumorală scrotală, cu evoluție de aproximativ 2 ani. În antecedentele personale se remarcă orhidopexia stângă efectuată la vârsta de 12 ani. examenul fizic a relevat o masă tumorală cu diametrul maxim de 9 cm, criptorhidie dreaptă cu testicul nepalpabil și cicatrice post-operatorie inghinală stângă. examenele de laborator au evidențiat anemie moderată, VSH accelerat și creșterea LDH. Tomografia computerizată abdominopelvină a obiectivat adenopatie lateroaortică (14 mm) și a sugerat prezența unui testicul atrofic intraabdominal. S-a efectuat orhidectomie radicală stângă urmată de laparoscopie diagnostică, care a identificat testiculul intraabdominal; s-a practicat orhidecto-mie dreaptă.

Rezultate. evoluția postoperatorie a fost favorabilă. exam-enul histopatologic a relevat seminom pT3NxL1V1Pn1. Pa-cientul a fost îndrumat către Institutul Regional de Oncologie Iași, unde a efectuat chimioterapie - 4 cure BeP (Bleomicină+ Cisplatin+etoposide), cu remisiune completă. S-a instituit ter-apie substitutivă cu testosteron.

Concluzii. Prezența a 2 factori de risc major ai cancerului testicular – tumora și criptorhidia controlaterală cu gonadă nepalpabilă impune efectuarea laparoscopiei pentru identi-ficarea unui testicul intraabdominal și excizia acestuia. Orhi-dopexia efectuată după pubertate se asociază cu un risc cres-cut de cancer testicular.

PM.2.9. Managementul cancerului testicular la pacientul cu criptorhidie controlaterală - prezentare de caz renale

Testicular cancer management in a patient with contralateral

cryptorchidism – case report

Introduction. Testicular cancer is the most common solid malignancy among men 20 to 40 years old. Cryptorchidism and a personal history of testis cancer are two well-estab-lished risk factors for testis cancer. Men with cryptorchidism are four to six times more likely to have testis cancer diag-nosed in the affected gonad, but the relative risk decreases significantly if orchidopexy is performed before puberty. A history of testis cancer increases the risk of tumor develop-ment in the contralateral gonade by twelve times.

Material and methods. We present the case of a 40-year old man who was admitted to the Urological Department of Mil-itary Hospital Iasi for an intrascrotal tumor that was growing for approximately 2 years. The past medical history revealed a left orchidopexy at the age of 12. The physical examination showed a tumoral mass with a largest diameter of 9 cm, right cryptorchidism with non-palpable testis and a postoperative scar in the left inguinal area. The blood samples were notable for a mild anemia, high level of eSR and LDH. The abdomi-nopelvic computer tomography detected lateroaortic ade-nopathy (14 mm) and suggested the existence of an intra-ab-dominal atrophic testis. The patient underwent left radical orchiectomy followed by laparoscopic exploration, which identified the intra-abdominal testis; Right orchiectomy was performed as well.

Results. The postoperative evolution was favorable. The his-topathological exam was positive for a seminoma (pT3NxL-1V1Pn1). The patient was sent to the Regional Institute of Oncology Iasi, where he followed a 4 - session regimen of chemotherapy (Bleomicin+Cisplatine+etoposide), with full remission. Testosteron substitution therapy was started.

Conclusion. The presence of 2 major risk factors of the testis cancer – the tumor and the contralateral cryptorchidism with non-palpable gonade requires laparoscopy in order to iden-tify an intra-abdominal testis and remove it. Orchidopexy performed after puberty is associated with a high risk of tes-ticular cancer.

M. Vaida1, C. Pricop2,3, V. Vaida3, C.R. Costache2,3, Carmen Vaida1,

Luminița Ivan1, L. Miron3,4

M. Vaida1, C. Pricop2,3, V. Vaida3, C.R. Costache2,3, Carmen Vaida1, Luminița Ivan1, L. Miron3,4

1 Spitalul Clinic de Urgentă Militar “Dr.Iacob Czihac”, Iași, România

2 Spitalul Clinic “Dr.C.I.Parhon”, Iași, România3 Universitatea de Medicină și Farmacie

”Gr.T.Popa” Iași, România4 Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

1 Clinical Emergency Military Hospital ”Dr.Iacob Czihac”, Iasi, Romania

2 Clinical Hospital “Dr.C.I Parhon”, Iasi, Romania3 University of Medicine and Pharmacy

“Gr.T.Popa”, Iasi, Romania4 Regional Institute of Oncology, Iasi, Romania


Vari

aPM.3.1. Montarea de stenturi ureterale dublu J sub ghidaj ecografic

Indwelling ureteral double J stents with ultrasound guidance

Introducere. Uropatia obstructivă este o patologie des întâlnită în special în ţările dezvoltate socio-economic şi poate pune probleme grave în deteriorarea funcţie renale. Procedura cea mai des folosită în acesta patol-ogie este montarea unei sonde ureterale dublu J, pen-tru asigurarea drenajului renal atunci când acesta este compromis, pacientul prezentând o patologie neopla-zică sau benignă. Cea mai folosită metodă de ghidaj în montare de stenturi ureterale se face cu ajutorul unui echipament mobil de radiologie digitală tip C-ARM, dar cu o rata ridicată de iradiere pentru chirurg şi pacient.

Material şi metoda. Am inclus în studiul nostru retro-spectiv un număr de 315 pacienţi cu uropatie obstruc-tivă, împărţiţi în două grupuri, unul ce cuprinde pacienţi cu patologie neoplazică şi altul cu patologie benignă.Pentru scopul acestei lucrări am folosit ecograful BK Flex Focus 500, pentru urmărirea în timp real a plasării stentului ureteral dublu J.

Rezultate. În 5.71% din cazuri s-a montat sonda dublu J la paciente cu neoplazie de col uterin, 1.58% din paci-ente au prezentat neoplazie ovariană, 8.88% din cazuri au fost cu fibroză retroperitoneala, 71.11% din pacienţi au prezentat litiaza ureterală şi bazinetala renală, 9.52% din cazuri au fost femei gravide iar prolapsul genital a fost prezent la 3.71% din paciente. Complicaţii au apărut la 3 pacienţi şi au constat în perforaţia ureterală, cazuri în care stentul ureteral nu a fost vizualizat ecografic.

Concluzii. În experienţa noastră putem spune că mon-tarea de stent ureteral dublu J sub ghidaj ecografic este o metodă sigură, cu puţine complicaţii, ieftină şi fără radiaţii. Deşi în clinica noastră folosim ghidajul ecograf-ic în montarea de stenturi ureterale dublu J, un aparat C-arm este disponibil.

I. Scârneciu1,2, A. Bănuță1, L. Maxim1,2, S. Lupu1, A. Brînză1

I. Scârneciu1,2, A. Bănuță1, L. Maxim1,2, S. Lupu1, A. Brînză1

1 Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov, Clinica de Urologie, Braşov, România

2 Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Medicină, Braşov, România

1 Clinical Emergency County Hospital Brasov, Clinic of Urology, Brasov, Romania

2 Transilvania University of Brasov, Faculty of Medicine, Brasov. Romania

Introduction. Obstructive uropathy is a common pa-thology especially in socio-economically developed countries and may pose serious problems with renal function impairment. The most common procedure for this type of pathology is the indwelling of a double-J stent to ensure renal drainage if this is compromised; either the patient presents a neoplastic or benign pa-thology. The most common way of guidance in ureter-al stenting is through imaging scanner intensifiers as C-arm but with a high rate of irradiation for both the surgeon and the patient.

Material and method. We included in our retrospective study a total of 315 patients with obstructive uropathy divided into two groups, one with neoplasia and one with benign pathology. All patients have been admitted to our clinic during January 2018 – February 2019. For this paper, we used the BK Flex Focus 500 Ultrasound Machine for a live placement of ureteral stents.

Results. In 5.71% of cases, we inserted ureteral stent for cervical cancer, 1.58% of patients presented ovari-an cancer, 8.88% of patients were with retroperitoneal fibrosis, in 71.11% of cases stents were inserted for ure-teral and renal pelvis lithiasis, 9.52% of patients were pregnant women and pelvic organ prolapse was pres-ent in 3.17% of cases. Complications appeared in only three patients and consisted of ureteral perforation, in which the ureteral stent was not ultrasound visualized.

Conclusions. In our experience, we can conclude that endoscopic ureteral stenting with ultrasound guidance is a safe method, with few complications and has the advantage of being cost effective. Although we use ultrasound guidance for indwelling ureteral double J stents, a C-arm machine is available in our clinic


Vari

a

Introducere. Monitorizarea pacientului nefrectomizat din varii motive este o problema medicala insuficient cuantificata. Am analizat prin acest studiu factorii de risc asociati cu scaderea functiei renale dupa nefrectomie.

Materiale si metode. Am evaluat retrospectiv pacienţii la care s-a practicat nefrectomie in Clinica Urologica Iaşi in perioada 2014-2018, urmarind parametrii biochimici şi patologia asociata. Am imparţit pacienţii in doua lo-turi in funcţie de eGFR (rata de filtrare glomerulara es-timata) a patra zi post operator, calculata prin formula MDRD astfel: A cei cu eGFR>60 ml/min/1,73m2 şi B cu eGFR<60 ml/min/1,73m2.

Rezultate. Am inclus in studiu 341 de pacienti consec-utivi. In lotul A au fost 183 pacienti, iar in B 158. elemen-tele care s-au asociat cu dezvoltarea BRC au fost vârsta mai avansată (53,76 vs.64,25 ani; p= 0,00001), eGFR pre-operator mai mic (70 vs. 90 ml/min/1,73 m2; p=0,0001), prezenţa preoperatorie a diabetului zaharat (18,98 % vs. 35,51%: p=0,0001) şi/sau a hipertensiunii arteriale (54,43% vs. 78,14%; p=0,00006). Prezenţa semnificativ mai mare a comorbiditaţilor nu a influenţat semnificativ durata medie de spitalizare intre loturi (12,53 vs. 13,39 zile; p=0,066). Pe termen lung, dintre pacientii care au pu-tut fi urmariti (214 pacienti), s-a observat o imbunatatire a eGFR la 3 luni de la nefrectomie comparativ cu valoarea postoperatorie la 43 ( 20.09%) dintre pacienti, insa la 19 (8,87%) pac s-a observat o degradare a acesteia.

Concluzii. Reducerea numarului de nefroni prin ne-frectomie, in multe cazuri, duce inevitabil la degradar-ea functiei renale iar odata cu boala renala cronica nu pot fi evitate complicatiile legate de prezenta acesteia. De aceea este necesara urmarirea multidisciplinara (nefrolog- urolog) a acestor pacienti pentru atenuarea si mai ales prevenirea impactului pe care nefrectomia poate sa o aiba asupra organismului.

PM.3.2. Monitorizarea pacienţilor după nefrectomie: preocuparea urologului sau a nefrologului?

Patient follow-up after nefrectomy:

urologist or nephrologist business?

Introduction. The follow-up of patients with surgically solitary kidney is an insufficiently quantified medical problem. We have analysed the risk factors associated with decreased renal function following nephrectomy.

Materials and methods. We had retrospectively eval-uated patients who underwent nephrectomy at the Urological Clinic of Iasi between 2014-2018, analyzing the biochemical parameters and associated pathology. We divided the patients into two groups according to eGFR (estimated glomerular filtration rate, calculated trough MDRD formula) in the fourth day after surgery: Group A those with eGFR> 60 ml/ min/1.73m2 and group B those with eGFR <60 ml/min/1.73m2.

Results. We evaluated in the study 341 consecutive patients. In group A we had 183 patients and in B 158. elements that were associated with CKD development was advanced age (53.76 vs.64.25 years, p=0.00001), preoperatively lower eGFR (70 vs. 90 ml/min/1,73m2; p=0.0001), pre-operative diabetes mellitus (18.98% vs 35.51%: p = 0.0001) and/or high blood pressure (54,43% vs. 78,14%; p=0.00006). The significantly high-er incidence of comorbidities between groups did not significantly influence the mean hospitalization time (12.53 vs. 13.39 days, p = 0.066). In the long term, an improvement in eGFR at 3 months from nephrectomy compared to postoperative value was observed in 43 (20.09%) patients, but in 19 (8.87%) patients who could be followed (214 patients) degradation was observed.

Conclusions. Decreasing the number of nephrons trough nephrectomy, in many cases, inevitably leads to the degradation of renal function with the development of chronic kidney disease, and the complications relat-ed to its presence cannot be avoided. This is why mul-tidisciplinary (nephrologist-urologist) follow-up of these patients is needed to alleviate and, in particular, prevent the impact that nephrectomy may have on the body.

R. Andriciuc2, Adelina Miron1,2, D. Puia1,2, M. Ivanuta2, B. Buzamat2, Irina Negru1, C. Pricop1,2

1 Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa Iasi – Facultatea de Medicina

2 Spitalul Clinic S.P. Dr. C.I. Parhon, Iasi, Romania

1 “Gr. T. Popa” University Of Medicine And Pharmacy from Iasi, Romania

2 “Dr. C.I. Parhon” Clinical Hospital, Iasi, Romania

R. Andriciuc2, Adelina Miron1,2, D. Puia1,2, M. Ivanuta2, B. Buzamat2, Irina Negru1,

C. Pricop1,2


Vari

aPM.3.3. Boala polichistică renală în program de dializă cronică - abordare clinică de urgenţă

Renal polycystic disease in the chronic dialysis program - emergency clinical approach

Andreea Lavinia Țepelea, M. Varlan, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. BumbuClinica de Urologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, România


Andreea Lavinia Țepelea, M. Varlan, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu,

M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

Introducere. Boala polichistica renala autozomal dom-inanta reprezinta o boala multisistemica manifesta la varsta adultului asociata cu o serie de manifestari extra-renale, fiind una dintrre cele mai frecvente boli ereditare.

Material şi metodă. Femeie de 50 ani, cunoscuta cu boala polichistica renala, IRC stadiu V se interneaza de urgenta in serviciul nostru pentru hematuria macro-scopica in curs, cu debut de aproximativ 2 saptamani. ecografic se evidentiaza ambii rinichi mult mariti de volum ce cuprind intreg abdomenul, polichistici. Se de-cide evaluarea endocopica care evidentiaza la nivelul orificiului urtereal stang eliminare de urina hematurica. Tinanad cont de starea morfofunctionala a rinichiului stg si hematuria perisistenta se decide oportuna pent-ru controlul hematuriei nefrectomia stanga. Intraoper-ator se constata ambii rinichi giganti, polichistici, care ocupa intreg abdomenul, facand compresiune pe or-ganele abdominale. Deasemenea se constata prezenta chistelor la nivel hepatic si splenic. evaluand clinic si punanad in balanta posibilitatea aparitei complicatiilor viitoare date de rinichiul drt, care ar pune viata pacien-tei in pericol, deasemenea si stadiul de rinichi compro-mis morfofunctional, se decide extinderea interventei cu nefrectomia drt. Se trimit spre examenul histopato-logic 2 rinichi giganti de 8000 gr (4200g, 3800g)

Rezultate. evolutia postoperatorie a fost favorabila, pacienta continuand programul de hemodializa si fiind inclusa pe lista de asteptare pentru transplant renal.

Concluzii. In acest caz chirurgia a fost salutara pentru salvarea vietii pacientei prin controlul hematuriei cu punct de plecare rinichiul stg, iar nefrectomia dreapta a fost efectuala cu scopul de a inlatura complicatiile me-canice, insa si a prevenii aparitia complicatiilor acute ce pot pune viata pacientei in pericol.

Introduction. Autosomal renal polycystic disease is a multisystemic disease manifested in adulthood associ-ated with a series of extra-renal manifestations, being one of the most common hereditary diseases.

Material and method. A 50-year-old woman, known for renal polycystic disease, stage V IRC is urgently hos-pitalized in our ongoing macroscopic hematuria ser-vice, with approximately 2 weeks of onset. Ultrasound highlights both large volume kidneys (polycystic) that include the entire abdomen. The endoscopic evaluation that highlights the left urinary left ureteral elimination of hematuria is decided. Taking into account the mor-pho-functional state of the left kidney and persistent hematuria, it is appropriate to control left ureteral he-maturia. During surgery, both giant, polycystic kidneys, which occupy the entire abdomen, and compress the abdominal organs, are observed; also, the presence of cystic liver and spleen is noted. By clinically evaluating and balancing the possibility of future complications of the dead kidney, which would put the patient’s life in danger, as well as morphologically compromised kidney stage, it is decided to extend the intervention with right nephrectomy. Two giant kidneys of 8000 g (4200 g, 3800 g) are send for the hystopatological examination.

Results. The postoperative progression was favorable, with the patient continuing the hemodialysis program and being included on the renal transplant waiting list.

Conclusion. In this case, surgery was salutary to save the patient’s life by controlling hematuria with a left kidney stance, and right nephrectomy was performed to remove mechanical complications, but to prevent the occurrence of acute complications that could put the patient’s life at risk.


Vari

a PM.3.4. Nefrostomia în urgenţă Nephrostomy in urgency

M. Bragaru, B. Geavlete, D. Georgescu, F. Stanescu, R. Multescu, V. Iordache, P. GeavleteSpitalul Clinic de Urgență - “Sfântul Ioan” – Clinica de Urologie, Bucureşti, România

„Saint John” Clinical Hospital of Emergency – Urology Department, Bucharest, Romania

M. Bragaru, B. Geavlete, D. Georgescu, F. Stanescu, R. Multescu,

V. Iordache, P. Geavlete

Introducere. Nefrostomia reprezinta drenajul per-cutanat al rinichiului efectuata ecografic si/sau radio-logic in imposibilitatea accesarii ureterale in patologie litiazica, neoplazica sepsis urinar etc.Obiectivul lucrarii a fost evaluarea particularitatilor drenajului urinar ex-tern prin nefrostomie la pacientii internati in Clinica de Urologie a Spitalului Sf. Ioan.

Pacienti si metoda. Studiul se bazeaza pe anali-za retrospectiva a pacientilor internati in perioada 01.01.2018-31.12.2018, diagnosticati cu hidronefroza uni sau bilateral, oligoanurie cu diverse etiologii- in-fectioase, litiazice, neoplazice etc. Toti pacientii au fost drenati in primele 6 ore de la internare cu montare per primam de sonda nefrostomie sau schimbarea drena-jului preexistent nefunctional. Interventia a necesitat anestezie locala sau sedare.

Rezultate. Au fost internati 568 pacienti cu diagnosticul de oligoanurie si hidronefroza uni sau bilaterala – 61%- au prezentat sonde nefunctionale- nefrostomii preexis-tente- 39%reprezentand 222pacienti au avut montate nefrostomii per primam in litiaza reno-ureterala74%, patologie neoplazica. 24%, alte patologii 2%. Totodata 33% dintre pacienti au necesitat suport ATI (vasopresor, transfuzii de sange, hemodializa). In 91 % din cazurile de nefrostomie per primam aceasta a fost realizata ca metoda de prima intentie iar la restul de 9% dupa es-ecul drenajului retrograde cu sonda JJ. In 93% din ca-zuri s-a practicat nefrostomia unilaterala pe rinichiul cu indice parenchimatos mai mare ecografic. Complicatii frecvente au fost hematuria in 5,8%,perforatie bazineta-la in 0,5%,migrarea tubului de nefrostomie sau montare vicioasa in 3,5% din cazuri. Sangerarea pe nefrostomie a necesitat nefrectomie in 2 cazuri. Imbunatatirea para-metrilor bioumorali a starii generale si reluarea diurezei a fost evidentiata in 92%din cazurile totale de drenaj urinar incluzand si cei cu nefrostomii preexistente.

Concluzii. Obstacol al aparatului urinar de diverse eti-ologii. Utilizarea nefrostomiei in urgenta este o modal-itate eficienta de drenaj,prezentand o rata redusa de complicatii cu ameliorarea supravietuirii.

Introduction. The nephrostomy represents the drain-age of the colectory system of the kidney ultrasound and\or radiologically performed to access the retro-grade ureter in some pathologies such as stone dis-ease, neoplasia, sepsis. The objective of the study was to evaluate the advantage of the nephrostomy in hos-pitalized patients to St John emergency Hospital.

Patients and method. The study is based on a ret-rospective analysis of patients diagnosed between 01.01.2018-31.12.2018 with hydronephrosis or anuria in diverse ethiology such as infection, lithiasis, neopla-sia,. All patients were drained in the first 6 hours after hospitalization with first mounting nephrostomy or changing the preexisting tube with local anesthesia or sedation.

Results. 568 patients were diagnosed with oligoanuria and unilateral or bilateral hydronephrosis - 61% - pre-sented non-functional tubes - pre-existing nephrosto-mies - 39% of patients had nephrostomies per primer in renal ureteral lithiasis74%, neoplastic pathology. 24%, other 2% pathologies. At the same time, 33% of patients required ATI support (vasopressor, blood transfusion, hemodialysis). In 91% of cases nephrostomy was done as a first-order method and in the rest 9% after failure of retrograde drainage with JJ tube. In 93% of cases uni-lateral nephrostomy was performed on the kidney with higher parenchymal index. Common complications were hematuria in 5.8%, kidney pelvis perforation in 0.5%, nephrostomy tube migration or vicious fit in 3.5% of cases. Bleeding on nephrostomy requiring nephrec-tomy in 2 cases. Improvement of biourmoral parame-ters of the general state and resumption of diuresis was revealed in 92% of the total cases of urinary drainage including those with preexisting nephrostomies.

Conclusion. The use of nephrostomy in emergency is an effective way of drainage reducing the rate of com-plications and improving survival rate.


Vari

a

Introducere: Leziunile renale ocupă primul loc în cadrul trau-matismelor aparatului urogenital şi pot fi închise (80-90% din totalul leziunilor renale) sau deschise (plăgile renale). Scopul acestei lucrări a fost de a evalua experienţa Clinicii de Urolo-gie ”Sfântul Ioan” în privinţa acestei patologii.

Material și metodă: În perioada ianuarie 2008 – decembrie 2018 s-au internat 114 pacienţi cu traumatisme renale. eti-ologia a fost reprezentată de lovitură directa- agresiune, că-dere de la înălţime, accident de circulaţie, accidente sportive. Protocolul investigaţional a cuprins anamneza, examenul clinic, analize bioumorale, ecografia renală, CT şi uneori RMN.

Rezultate: Tramentul conservator (41 pacienţi) a constat în: repaus la pat, monitorizarea funcţiilor vitale, monitorizare he-maturie, antibioterapie şi medicaţie antialgică, administrare de hemostatice, menţinerea echilibrului hidroelectrolitic. În 6 cazuri s-a practicat nefrectomie la 24-72 ore de la internare. explorarea chirurgicală sub anestezie generală s-a efectuat în 73 de cazuri, 51 de pacienţi având soluţie terapeutică nefrec-tomia (12 cazuri cu sindrom Wunderlich, 25 cazuri cu hema-tom perirenal voluminos sau expansiv, 15 cazuri cu ruptură renală). Dintre acestea, două cazuri au necesitat şi splenec-tomie. Trei pacienţi au beneficiat de două sedinţe de dializă până la reluarea diurezei, iar un caz cu rinichi unic congenital a fost trimis în alt serviciu de urologie în vederea transplan-tului renal. De asemenea, 21 de pacienţi au beneficiat de ne-frorafie iar în două cazuri s-a practicat nefrectomie parţială. evoluţia postoperatorie a fost favorabilă. Timpul de spitaliza-re a fost cuprins între 5 şi 21 zile.

Concluzii: Traumatismele renale reprezintă o patologie trau-matică importantă şi pot pune în pericol viaţa pacientului. De aceea, fiecare caz trebuie abordat terapeutic în funcţie de particularităţile sale pentru a reduce morbiditatea şi a prezer-va funcţia renală.

PM.3.5. Traumatismul renal - experienţa pe 114 de cazuri a Clinicii de Urologie ”Sf. Ioan”

Renal trauma – “Saint John” Emergency Clinical Hospital experience on 114 cases

Objectives: Renal lesions occupy the first place in the uro-genital trauma and can be closed (80-90% of all kidney le-sions) or open (kidney wounds). The aim of this study was to evaluate the experience of “Saint John” emergency Clinical Hospital in this pathology.

Material and Methods: Between January 2008 and Decem-ber 2018, 114 patients with renal trauma were hospitalized. The etiology was a direct blow - aggression, drop from height, traffic accident, sports accidents. The investigative protocol included anamnesis, clinical examination, bioumoral analysis, renal ultrasound, CT and sometimes MRI.

Results: The conservative treatment (41 patients) consisted of: bed rest, vital function monitoring, hematuria monitor-ing, antibiotherapy and anti-algic medication, hemostatic administration, maintaining hydroelectrolyte balance. In 6 cases, nephrectomy was performed 24-72 hours after admis-sion. Surgical exploration under general anesthesia was per-formed in 73 cases, 51 patients had nephrectomy (12 cases with Wunderlich syndrome, 25 cases with heavily bulky or expansive hematoma, 15 cases with renal rupture). Of these, two cases also required splenectomy. Three patients received two dialysis sessions until resumption of diuresis, and one case with single congenital kidneys was sent to another urology service for renal transplantation. Also, 21 patients re-ceived nephrectomy and in two cases partial nephrectomy. The postoperative progression was favorable. Hospitalization time ranged from 5 to 21 days.

Conclusions: Renal trauma is an important traumatic pathol-ogy and can endanger the patient’s life. Therefore, each case has to be approached therapeutically according to its par-ticularities in order to reduce morbidity and preserve renal function.

C. Moldoveanu1, D. Georgescu1,2, P. Geavlete1,2, e. Constantinescu1, F. Stanescu1,

C. ene1,2, M. Mansour1, C. Bulai1,2, G. Bălan1,2, A. Militaru1, B. Geavlete1,2

C. Moldoveanu1, D. Georgescu1,2, P. Geavlete1,2, e. Constantinescu1, F. Stanescu1, C. ene1,2, M. Mansour1, C. Bulai1,2, G. Bălan1,2, A. Militaru1, B. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență - “Sfântul Ioan” – Clinica de Urologie, Bucureşti, România2 Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, România

1 „Saint John” Emergency Clinical Hospital – Urology Department, Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and

Pharmacy, Bucharest, Romania


Vari

a

Obiectiv. Obiectivul acestei lucrări este de a prezenta cazul unei paciente doagnosticată cu stenză de jon-cțiune pielo-ureterală și duplicație pielo-ureterală dreaptă care a fost tratată chirurgical prin pielopastie laparoscopică 3D (Hynes Anderson).

Material și metodă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 42 de ani care a fost internată în Clinica de Urol-ogie Tg. Mureș acuzând dureri lombare drepte intermi-tente. Urografia intravenoasă și Computer Tomografia au evidențiat o stenoză de joncțiune pielo-ureterală la nivelul hemirinichiului inferior în cadrul unei duplicații pielo-ureterale drepte completă și hidronefroza grad III. Funcția renală globală a fost normală.

Rezultate. Tratamentul chirurgical practicat a fost pieloplastie laparoscopică 3D Hynes Anderson și mon-tare stent autostatic drept. Timpul operator a fost de 180 minute cu pierdere de sânge minimă. Intraoper-ator nu am avut incidente sau accidente, iar pacienta a fost asimptomatică la 24 de ore postoperator. Drenul lombar a fost suprimat a treia zi postoperator, iar pa-cienta a fost externată în urmatoarea zi. La 4 săptămâni postoperator a fost suprimat stentul autostatic.

Concluzii. În diagnosticul de stenoza de joncțiune pie-lo-ureterală, optăm pentru pieloplastie laparoscopică ca tratament chirurgical chiar dacă este asociată o mal-formatie precum duplicația pielo-ureterală complete.

PM.3.6. Pieloplastia laparoscopică pentru stenoză de joncțiune pielo-ureterală dreaptă și duplicație pielo-ureterală completă (Caz clinic)

Laparoscopic pyeloplasty for ureteropelvic junction

obstruction on a right pelvic ureteral duplication

(Case report)

Objective. The aim of this paper is to present a case of a young female with ureteropelvic stenosis on right ureteral duplication who was treated by 3D laparo-scopic pyeloplasty (Hynes Anderson Technique).

Material and method. We present a case of a 42-year-old female patient who was admitted in Clinic of Urol-ogy from Targu Mures accusing intermittent right flank pain. Intravenous urography and Computer Tomog-raphy revealed an ureteropelvic junction obstruction with third degree of hydronephrosis on the inferior right kidney of a pelvic ureteral duplication. The global renal function was normal.

Results. Transperitoneal laparoscopic dismembered Hynes-Anderson pyeloplasty was performed with the insertion of a double “J” ureteral catheter. The operative time was 180 minutes with minimal blood loss. The procedure was carried out successfully with no symp-toms at 24 hours after the surgery. The lumbar drain was removed on the third postoperative day and the patient was discharged the next day. Four weeks after the surgery the ureteral stent was removed and the pa-tient was symptoms free.

Conclusions. In conclusion, we argue for the feasibility of laparoscopic pyeloplasty for ureteropelvic junction obstruction management in pelvic ureteral duplication.

C. Todea-Moga, Martha Orsolya, C. Chibelean, V. Ghirca, O. Amota, A.Brad,

O. Vida, D. Porav-Hodade

C. Todea-Moga, Martha Orsolya, C. Chibelean, V. Ghirca, O. Amota, A.Brad, O. Vida, D. Porav-Hodade1 Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean Târgu Mures, Romania2 Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș, Romania

1 Mures County Hospital, Clinic of Urology, Târ-gu Mures, Romania

2 University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology from Targu Mures, Romania


Vari

a

Una dintre cele mai frecvente și mai severe complicații ale radioterapiei pelvine este cistita radică. Datorită numeroaselor manifestări clinice, care deseori se dove-desc a avea un răsunet negativ, această patologie s-a dovedit de-a lungul timpului a fi o adevărată problemă pentru pacienți. expunerea vezicii urinare și implicit a uroteliului la radiații va duce în mod inevtabil la aparitia unor modificări structurale la nivelul urotelilui vezical, fapt ce va permite contactul prelungit dintre fibrele muscular detrusoriene, filetele nervoase, vasele intra-parietale și agenții toxici și iritanți din urină, acesta fiind de fapt principalul mechanism care stă la baza apariției cistitei radice. De-a lungul anilor studiile experimentale au demonstrat că refacerea stratului de glicozamino-glicani este o metodă eficientă de tratament a acestei afecțiuni, rezultate foarte bune fiind obținute în urma instilațiilor intravezicale cu acid hialuronic si condroitin sulfat. O altă metodă de tratament care si-a dovedit utilitatea este terapia cu oxigen hiperbar, dar această terapie este însoțită de anumite limitări, în special dacă luăm în calcul faptul că este o procedură costisitoare, precum și faptul că nu este accesebilă la scară largă.

PM.3.7. Managementul terapeutic al cistitei radice

Management of Radiation Induced Cystitis

One of the most common and severe complications that usually occurs after pelvic radiotherapy is radia-tion induced cystitis. Due to the numerous and bother-some symptoms that it often associates this pathology proves itself to be a real problem in terms of patients quality of life. Radiation exposure leads to structural alterations in the bladders urothelium which favors the contact between the bladder walls muscle fibers, nerves, vessels and the irritant agents found in urine, which will eventually result in the alteration of the glycosaminoglycane layer found in the urothelium. It is well known that this mechanism is involved in ra-diation induced cystitis pathogenesis. Over the years several studies have demonstrated that the glycosami-noglycans replenishing therapy proved to be efficient in terms of managing radiation induced cystitis and its bothersome symptoms. Good results have been achieved with hyaluronic acid, as well as with chondroi-tin sulphate bladder instillations, the two agents being important components of the glycosaminoglycane layer. Another therapeutic option with interesting and encouraging results is represented by the hyperbaric oxygen therapy, but this procedure has its limitations, especially if we consider the fact that it is expensive and not available on a large scale.

D. Marcu, L. Iorga, R. Anghel, A. Cherciu, D.Spînu, O. Bratu, D. Mischianu

D. Marcu, L. Iorga, R. Anghel, A. Cherciu, D.Spînu, O. Bratu, D. MischianuClinica de Urologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România

Clinic of Urology, University Emergency Central Military Hospital „Dr. Carol Davila”,

Bucharest, Romania


Vari

a

Introducere & Obiective. Suportul Vital de Bază(Basic Life Support BLS) este unul dintre cele mai standardizate protocoale care ar trebui să fie cunoscut de către întreg personalul medical. Rezidentul urolog este o parte mo-bilă a sistemului medical care se regăsește în întreaga unitate spitalicească, acesta putând întâlni un pacient cu stop cardiorespirator în camera de gardă, pe secție, în sălile de așteptare, etc. Rezidentul urolog ar trebui să dețină informații actualizate despre modificările aduse protoculului BLS de către Consiliul european de Resus-citare. Mai important decât a cunoaște modificările este aplicarea corectă a acestora pana la sosirea echipei de resuscitare. Obiectivul acestui studiu a fost de-a evalua eficiența unui workshop BLS la care au participat 27 de rezidenți. Majoritatea certificatelor BLS sunt valide aproximativ 2 ani și instructorii BLS ar trebui să participe la seminarii de actualizare la fiecare 6 luni.

Materiale & Metode. Am analizat un grup de 27 rezidenți urologi pe baza unui formular cu nouă în-trebări care evaluează cunoștințele acestora despre managementul pacientului cu stop cardiorespirator în departamentul în care aceștia activează. Toți partic-ipanții au completat același chestionar înainte și după workshop. Atelierul practic a fost susținut de un lector anestezist cu experiență în domeniul simulării medi-cale. Acesta a avut o parte teoretică care a constat în prezentarea pașilor suportului vital de bază. Fiecare pas a fost demonstrat de către instructor pe un simulator

PM.3.8. Workshop-urile de Suport Vital de Bază (BLS) îmbunătățesc cunoștințele și încrederea rezidenților urologi în managementul pacienților cu stop cardiorespirator

Basic Life Support workshops improve the knowledge and

confidence of urology residents when facing patients

with cardiac arrest

Introduction & Objectives. BLS (Basic Life Support) is one of the most standardized protocols that should be known by all medical personnel.The urology resi-dent physician is one component of the medical sys-tem that is found throughout the entire structure of a hospital thus making him more likely to encounter a cardiac arrest in the urology emergency room, on the department, in the waiting room etc. The urology resident doctor should have up-to-date information about the latest BLS modifications brought up by the european Council of Resuscitation. More important is that one should know how to apply correctly the BLS protocol gaining precious time until the resuscitation team arrives at the patient’s location, take over the BLS and eventually deliver Advanced Life Support. The objective of this study was to assess the effectiveness of a BLS workshop delivered to a group of 27 urology residents. Most of the BLS certifications are valid for approximately 2 years and instructors should assist as participants at a BLS for trainers at every 6 months.

Materials & Methods. We assessed a group of 27 urol-ogy residents by giving them a short questionnaire with 9 elements evaluating their knowledge about the management of a cardiac arrest that would happen in their department. All of the participants completed the same evaluating tool before and after the workshop. The workshop was lectured by a trained anesthesiolo-gist with medical simulation experience. The workshop

C. Toma1,2, S. Stanciu2, R.I. Popescu2, C. Sima1,2, M. Dumitrache2, R. Petca1,2, T. Constantin1,2,

D. Radavoi1,2, D. Badescu1,2, V.Jinga1,2

C. Toma1,2, S. Stanciu2, R.I. Popescu2, C. Sima1,2, M. Dumitrache2, R. Petca1,2, T. Constantin1,2, D. Radavoi1,2, D. Badescu1,2, V.Jinga1,2

1 Universitatea de Medicina si Farmacie ”Carol Davila”, Bucuresti, România

2 Spitalul Clinic “Prof. Dr. Thedor Burghele”, Bucuresti, România

1 ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2 Clinical Hospital “Prof. Dr. Thedor Burghele”, Bucharest, Romania


Vari

a

acreditat pentru acest tip de training – managementul resurselor umane, patența căilor aeriene, analizarea semnelor vitale de bază, masajul cardiac extern, respi-rații/ventilație pe balon, AeD/defibrilator. Fiecare din-tre participanți a repetat procedurile într-un scenariu diferit propus de instructor.

Rezultate. 25 din 27 rezidenți și-au îmbunătățit cunoștințele cu privire la ultimele actualizări BLS, 1 participant a avut același punctaj pre și post atelier, 1 participant a avut un punctaj mai scăzut cu 1 punct din 40 la completarea chestionarului post-atelier. evaluar-ea globală a arătat o creștere a punctajului mediu de la 25,2/40 (punctajul mediu înainte de workshop) până la 34,8/40 la completarea aceluiași chestionar după work-shop. Pentru o mai bună apreciere a evoluției am real-izat conversia notelor în sistemul 1-10 cu o creștere de la 6,3 la 8,7 post workshop. Ultima întrebare din ches-tionar a constat în autoevaluarea subiectivă a indicelui de încredere cu o creștere de la 2,54 la 3,94 la finalul workshopului.

Concluzie. Medicul rezident este un element omni-prezent al sistemului medical care ar trebui pregătit sa aplice protocolul Suportului Vital de Bază (BLS) cât mai rapid. Un workshop de 4 ore bazat pe ghidul Consiliului european de Resuscitare, un simulator medical și un in-structor avizat pot îmbunătăți semnificativ cunoștint-ele rezidenților urologi și crește încrederea acestora în a acorda primul ajutor fără întarziere pacienților în stop cardiorespirator.

had one theoretical part, which was a presentation about the chain of steps in BLS. each step – human resources management, airway patency, vital signs as-sessment, external cardiac massage, breathing/balloon ventilation, AeD/defibrillator – were demonstrated by the instructor on a certified simulator. each of the par-ticipants repeated the learned procedures in a different scenario given by the instructor.

Results. 25 out of 27 residents improved their knowl-edge about the latest update on the BLS protocol, 1 participant had the same score before and after,1 par-ticipant had a lower score with one point out of 40 af-ter the workshop. The overall assessment showed an increase from an average score of 25,208/40 “before” to 34,875/40 “after”(if converted in 1 to 10 ranking: from 6,302 to 8,715). The last question from the form which followed the self-confidence index showed an increase from an average of 2,541/5 “before” to 3,958 out of 5 “after”.

Conclusions. The urology resident doctor who is an omnipresent factor of the medical system should be trained to deliver up-to-date BLS protocol immediately. A 4-hour workshop using the european Resuscitation Council BLS protocol, medical simulators and a trained professional can significantly increase the knowledge and boost the confidence of the young urologist to de-liver immediate proper assistance for the patients with cardiac arrest.


Vari

a

1 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, România

2 Spitalul Clinic “Prof.Dr. Theodor Burghele”, Bucuresti, România

University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania

Clinical Hospital “Prof.Dr. Theodor Burghele”, Bucharest, Romania

Introducere & Obiective. Instruirea abilităților urologice de baza precum: cateterizarea urinară, tușeul rectal și montarea cateterului suprapubic este o activitate din cadrul stagiului de urologie al departmentului din 2016. Cum nu toți studenții au devenit urologi am analizat utilitatea instruirii acestor abil-ități în îmbunătățirea activității și practicii tinerilor rezidenți din diverse specialități care au făcut workshopul de simulare medicală. Am urmărit dacă au fost evitate traume datorită acestui presupus nivel crescut de cunoștințe teoretice și al abilităților practice îmbunătățite.

Materiale & Metode. În timpul stagiului de urologie din anul 2016-2017 un număr de 132 studenți de anul 5 au participat la un workshop de 150 de minute hands-on despre când, cum și de ce să facă tușeul rectal, cateterizare urinară și mon-tare de cateter suprapubian. Am trimis un formular anonim către jumătate dintre studenții aleși într-un mod aleator din baza noastră de date. Formularul conține 10 întrebări cu privire la utilitatea și utilizarea abilităților practice învățate urmărind și numărul de complicații procedurale evitate da-torită cunoștințelor acumulate.

Rezultate. 37 din 61 rezidenți de anul I sau II aleși aleator din cei 132 înregistrați au răspuns întrebărilor din chestionar. Dintre cei care au răspuns la întrebări regăsim rezidenti din specialitatile neonatologie, anestezie, cardiologie, ginecologie, oftalmologie, medicină internă, pediatrie, psihiatrie, cardiologie pediatrică etc. Nu au fost urologi în grupul evaluat. 60% din participanți au fă-cut tușeu rectal mai puțin de 5 ori, 14% niciodată, 26% mai mult de 5 ori. 13,5% anunță că au întâlnit situații unde consideră că au evitat posibili complicații ale tuseului rectal mulțumită worksho-pului de simulare. 40,5% dintre participant au montat cateter urinar mai mult de 20-30 ori. 27% au sistat sau au sugerat sistar-ea altor cadre medicale din a realiza cateterismul uretrovezical dacă nu au reușit la prima încercare. 100% din participanți au considerat utilă deprinderea acestor abilități in perioada stu-denției. Niciunul dintre rezidenți nu a montat cateter suprapu-bian sau nu a întâlnit o situație care să impună acest lucru.

Concluzii. Abilitățile urologice de bază instruite în timpul stu-denției în special în stagiul de urologie îmbunătățesc șansele că viitori rezidenți, indifferent de specialitate, să realizeze tușeul rectal și cateterismul uretrovezical. Activitățile de educație prin simulare medicală pot reduce rata complicațiilor procedurale asociate tușeului rectal sau cateterismului uretrovezical.

PM.3.9. Tranziția student-rezident: evaluarea utilității trainingului abilităților urologice instruite în stagiul de urologie

Student to resident conversion – follow-up of the utility of

trained urologic abilities in the urology rotation

Introduction & Objectives. Teaching basic urologic skills such as urinary catheterization, digital rectal examination and suprapubic catheter placement is part of the urology ro-tation must do since 2016 in our clinic. Since not all of the stu-dents become urologists, we tried to assess if learning these abilities improved the activity and practical practice of the junior resident doctors in all domains. We tried to follow-up if any trauma was avoided due to their presumed increased level of knowledge and improved practical skills.

Materials & Methods. During the urology rotations from 2016-2017 132 5th year students attended a 150 minutes hands-on workshop about when, why and how to do DRe, urinary catheterization and suprapubic catheter placement. We have sent a link with an anonymous evaluation form to half of the students randomly picked from our database. The form contains 10 questions regarding the practical use of the learnt abilities and the level of presumed prevention for pro-cedural complications.

Results. 37 out 61 randomly picked 1st and 2nd year resi-dents answered to the form. The field of preparation ranged from neonatology, anesthesiology, cardiology, pediatric cardiology, gynecology, ophthalmology internal medicine, pediatrics, psychiatry etc. There were no urologists in the as-sessed group. 60% of the participants performed DRe from 1 to 5 times, 14% never did, 26% performed >5 times. 13.5 % of the the participants encountered situations where they think they avoided complications due to DRe as a consequence of the urology workshop. 40.5% of the participants placed a urinary catheter more than 20 to 30 times. 27% stopped performing or stopped other medical staff to perform uri-nary catheterization if they failed for the 1st time. 100% of the participants who answered the form consider teaching basic urological skills while being students to be useful. None of the participants placed a suprapubic catheter or encoun-tered any specific situation.

Conclusions. Basic urologic skills taught during university years in the urology rotation improves the likelihood that the future residents, no matter what their specialty is, to perform DRe and urinary catheterization. The medical simulation ac-tivities might reduce the rate of procedural complications associated to DRe and urinary catheterization.

P. Călinoiu2, T. Proca2, C. Toma1,2, C. Sima1,2, N.Chirca1,2, S. Rascu1,2, T. Constantin1,2,

D. Badescu1,2, V. Jinga1,2

P. Călinoiu2, T. Proca2, C. Toma1,2, C. Sima1,2, N.Chirca1,2, S. Rascu1,2, T. Constantin1,2, D. Badescu1,2, V. Jinga1,2


Liti

ază

Introducere. Odată cu creşterea incidenţei şi preva-lenţei litiazei renale pe mapamond, creşte cu numărul intervenţiilor endourologice, cu rezultate variabile. Guy’s Stone Score (GSS) e un scor nefrometric cu 4 grade realizat cu scopul de a estima complexitatea in-tervenţiile de nefrolitotomie percutanată (NLP). Scopul studiului nostru a fost să evaluam rezultatele NLP uti-lizând GSS.

Material şi metodă. Am analizat retrospectiv evaluând fişele pacienţilor la care s-a efectual NLP in perioada 2016-2018, in Clinica Urologică Iaşi. Am impărţit pa-cienţii in 4 grupe in funcţie de GSS.

Rezultate. Au fost incluşi 183 de pacienţi (86 bărbaţi şi 96 de femei) cu vârsta cuprinsă intre 20 şi 83 ani, vârsta medie fiind de 53.02 ani (SD= +/-12,82 ani). In grupul I au fost 86 pacienţi, in grupul II 49 pacienţi, 15 in al treilea şi 37 in grupul IV. Nu au fost diferenţe intre grupuri leg-ate de distribuţia pe sexe (p=0.06) sau vârstă (p=0.94). De asemeni nu am remarcat diferenţe ale creatininei serice medii (p=0.24), hemoglobinei medii (p=0.49) sau a inserţiei anterior procedurii a stenturilor JJ (p=0.55). In grupul I 6.09% (n=5) au necesitat intervenţie in mai mult de un timp, in grupul II 28.57% (n=14), in grupul III 25% (n=3) iar in ultimul grup 76.19% (n=16), diferenţa fiind semnificativă (p=0.000026). In ceea ce priveşte rezultatul, in grupul I 90.24% (n=78) au fost imagistic stone-free, in grupul II 57,14% (n=28), in grupul III 60% (n=9) iar in ultimul grup 21.62% (n=8).

Concluzii. GSS e un instrument util şi uşor de aplicat pentru predictibilitatea rezultatului NLP. Din experienţa clinicii noastre, pacienţii cu GSS gradul I au cele mai mari şanse de a fi stone-free după o singură procedură iar cei cu GSS gradul IV cele mai mici.

PM.4.1. Predictibilitatea ratei de stone free după NLP utilizând scorul Guy

Predictibility of free stone rate after PCNL

using the Guy’s stone scoreD. Puia1,2, C. Ristescu2, R. Andriciuc2, M. Rosca2,

C. Pricop1,2D. Puia1,2, C. Ristescu2, R. Andriciuc2, M. Rosca2, C. Pricop1,2

1 Universitatea de Medicina şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

2 Spitalul Clinic Dr. C.I. Parhon, Iaşi, România

1 University for Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iasi, Romania


Introduction. With the increase in incidence and prev-alence of renal lithiasis worldwide, it increases with the number of endourological interventions with variable results. Guy’s Stone Score (GSS) is a 4-degree nephro-metric score designed to estimate the complexity of percutaneous nephrolithotomy (PCNL) interventions. The purpose of our study was to evaluate PCNL out-comes using GSS.

Material and Method: We had retrospectively analyzed by evaluation of the patient’s records who underwend PCNL between 2016-2018 at the Iasi Urological Clinic. We divided patients into 4 groups according to GSS.

Results. A total of 183 patients (86 males and 96 fe-males) aged 20 to 83 years were included, mean age being 53.02 years (SD=+/- 12.82 years). In group I there were 86 patients, in group II 49 patients, 15 in third and 37 in group IV. There were no gender (p = 0.06) or age (p = 0.94) related differences between groups. Also, we did not notice differences in mean serum creatinine (p = 0.24), mean hemoglobin (p = 0.49) or JJ stents in-dwelling prior to intervention (p=0.55). In group I 6.09% (n=5) required intervention in more than one session, in group II 28.57% (n=14), in group III 25% (n=3) and in the last group 76.19% (n=16), the difference being significant (p=0.000026). As for the PCNL outcomes, in group I 90.24% (n=78) were imagistically stone-free, in group II 57.14% (n=28), in group III 60% (n=9) and 21.62% (n= 8) in the last group.

Conclusions. GSS is a useful and easy to apply tool for predicting PCNL outcomes. Based on our clinic experi-ence, patients with GSS grade I have the highest chanc-es of being stone-free after a single procedure, and the lowest those with GSS grade IV.


Liti

ază

1 Universitatea de Medicina şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi, România

2 Spitalul Clinic Dr. C.I. Parhon, Iaşi, România

1 University for Medecine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iasi, Romania


Introducere. Relaţia dintre litaza renală şi infecţiile urinare e binecunoscută. Prezenţa acestora impune măsuri suplimentare in cazul unei intervenţii endouro-logice. Guy’s Stone Score (GSS) e un scor nefrometric cu 4 grade realizat cu scopul de a estima complexitatea in-tervenţiile de nefrolitotomie percutanată (NLP). Scopul studiului nostru a fost să evaluam daca există o corelat-ie intre prezenţa infectiilor urinare şi GSS.

Material şi metodă. Am evaluat retrospectiv fişele pacienţilor la care s-a efectual NLP in perioada 2016-2018, in Clinica Urologică Iaşi. Pacienţii au fost impărţiţi in 4 grupe in funcţie de GSS. Am evaluat pe grupuri prezenţa infecţiilor urinare.

Rezultate. Au fost incluşi 183 de pacienţi (86 bărbaţi şi 96 de femei) cu vârsta cuprinsă intre 20 şi 83 ani, vârsta medie fiind de 53.02 ani (SD= +/-12,82 ani). In grupul I au fost 86 pacienţi, in grupul II 49 pacienţi, 15 in al treilea şi 37 in grupul IV. Nu au fost diferenţe intre gru-puri legate de distribuţia pe sexe (p=0.06) sau vârstă (p=0.94). In grupul I 19.51% au avut urocultura pozitivă (n=16, Candida-1, Klebsiella-1, Proteus-1, Stafilococ-1, e.coli-11), in grupul II 20.40% (n=10, Pseudomonas-1, Proteus-1, Klebsiella-2, e.coli-6), in grupul III 40% (n=6, Proteus-1, Stafilococ-1, e.coli-4) iar in grupul IV 43,24% (enterococ-1, Klebsiella-4, Proteus-1, Stafilococ-1, e.co-li-9)., diferenţa dintre incidenţa infecţiilor urinare fiind semnificativ mai mare (p=0,02) intre grupuri.

Concluzii. GSS nu e doar un instrument util şi uşor de aplicat pentru predictibilitatea rezultatului NLP dar ar putea fi considerat si un sistem de alarma tinind cont de prezenta semnificativ crescuta a infectiilor urinare la GSS III si IV.

PM.4.2. Corelaţii între Guy’s Stone Score şi infecţiile urinare

Correlations between Guy’s Stone Score and urinary tract infections

Introduction. The relationship between kidney stones and urinary tract infections is well-known. Their pres-ence requires additional measures in case of endou-rological intervention. Guy’s Stone Score (GSS) is a 4-degree nephrometric score designed to estimate the complexity of percutaneous nephrolithotomy (PCNL) interventions. The aim of our study was to evaluate whether there is a correlation between the presence of urinary infections and GSS.

Material and Method. We retrospectively evaluated the patient record of patients who underwent PCNL between 2016-2018 at the Iasi Urological Clinic. Pa-tients were divided into 4 groups according to GSS. We evaluated the presence of urinary infections in the groups.

Results. 183 patients (86 males and 96 females) aged 20 to 83 years were included, mean age being 53.02 years (SD =+/-12.82 years). In group I there were 86 patients, in group II 49 patients, 15 in third and 37 in group IV. There were no gender differences (p = 0.06) or age (p= 0.94). In group I 19.51% had positive urine cul-ture (n = 16, Candida-1, Klebsiella-1, Proteus-1, Staph-ylococcus-1, e.coli-11) in group II 20.40% (n = 10, Pseu-domonas-1, Proteus-1, Klebsiella-2, e. coli-6), in group III 40% (n = 6, Proteus-1, Staphylococcus-1, e. coli-4) -1, Klebsiella-4, Proteus-1, Staphylococcus-1, e. coli-9), the difference between the incidence of urinary infections was significant (p = 0.02) between groups.

Conclusions. The GSS is not only a useful and easy to apply tool for the predictability of the PCNL outcome, but it could also be considered an alarm system con-sidering the significantly increased presence of urinary infections in GSS III and IV.

D. Puia1,2, Adelina Miron1,2, R. Andriciuc2, M. Rosca2, C. Agache2, C. Pricop1,2

D. Puia1,2, Adelina Miron1,2, R. Andriciuc2, M. Rosca2, C. Agache2, C. Pricop1,2


Liti

ază

¹ Clinica de Urologie și Transplant Renal, Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, Iași, România

² Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași, România

1 Urology and Renal Transplant Clinic, “Dr.C.I. Parhon” Clinical Hospital, Iași, România

2 University of Medicine and Pharmacy “Gr. T. Popa”, Iași, România

Introducere. Prevalența crescută a litiazei renale pare a fi simultană cu schimbări majore în obiceiurile ali-mentare. Formarea litiazei este universalconsiderată ca fiind de etiologie multifactorială. Obezitatea este asoci-ată cu aportul excesiv de alimente și băuturi bogate în nutrienți responsabili pentru secreția excesivă de ele-mente litogenice.

Material și metodă. Am efectuatun studiu retrospec-tiv prin evaluarea pacienților care au efectuat eSWL în Clinica de Urologie Iași in ultimii trei ani. Am împărțit pacienții în 2 grupe: Grupa A - supraponderal și obezi-tate gr I-III (IMC = 25-40 kg / m2); Grupa B de greutate normală (IMC = 18-25 kg / m2).

Rezultate. Am inclus în studiu964 de pacienți litiazici (447 bărbați, 517 femei). Grupul A a avut 512 pacienți în grupa B am inclus 452 de pacienți. 556 pacienți au avut litiază renală, în timp ce localizarealitiazei a fost ureter lombar pentru 219 pacienți și ureter pelvin pen-tru 189 pacienți. Dimensiunea calculilora fost între 5-20 mm. Nu au existat diferențe între grupuri legate de di-mensiunea colculilor (p=0,39). Un număr semnificativ mai mare statistic de pacienți (p=0,007) a necesitat mai mult de 2 sesiuni eSWL în grupul A(supraponderali și obezi) 282 pacienți din grupul B(normoponderali) 97 pacienți. Cei cu calculipelvini ureterali au necesitat un număr semnificativ mai mic de sesiuni decât cei cu alte localizari (p=0,0019).

Concluzii. Obezitatea ar putea fi un factor de predicție al eșecului eSWL. Calculii ureteralipelvini pot avea cea mai mare rată de succes la această categorie de pa-cienți. La pacienții cu litiază și obezitate, trebuie luate în considerare alte tratamente alternative încă de la început.

PM.4.3. Este obezitatea un factor de considerat în tratamentul litiazei?

Is obesity a factor to be considered in lithiasis treatment?

Introduction. The increas prevalence of renal lithiasis seems simultaneously with major changes in foodhab-its The formation of lithiasis is universally considered to be of multifactorial etiology. Obesity is associated with excessive intake of food and drinks rich in nutri-ents responsible for excessive secretion of lithogenic elements.

Material and methods. We performd a retrospective studies and evaluated patients who had eSWL per-formed in our clinic in the last three years. We divided the patients into 2 groups: Group A – overweight and obesity gr I-III (BMI=25-40 kg/m2); Group B of normal weight (BMI=18-25 kg/m2).

Results. We included 964 lithiasic patients (447 men, 517 women) in thestudy. Group A had 512 pacients wile in the group B we included 452 pacientes. 556 patients had renal lithiasis while the location of the stone was lumbar ureter for 219 pacients and pelvic ureter for 189 pacients. The size of the stones was between 5-20mm. There were no differences between groups related to the size of the calculi (p=0.39). A statistically significant greater number of patients (p=0.007) required more than 2 SWL sessions in grup A (overweight and obesity) 282 pacients thean group B 97 normal weight pacients. Those with pelvic ureteric calculi required a significant-ly lower number of sessions than those with other loca-tions (p=0.0019).

Conclusions. Obesity could be a prediction factor of eSWL failure. Stones on the pelvic ureter can have the highest rate of success in this category of patients. In patients with lithiasis and obesity, otheral aternative treatment should be considered from the beginning.

A. Miron1,2, D. Puia1,2, C. Vechiu1, C. Agache1, C. Pricop1,

A. Miron1,2, D. Puia1,2, C. Vechiu1, C. Agache1, C. Pricop1,2


Liti

ază



Introducere. Lucrarea de fata expune experiența iniți-ala a clinicii de urologie Oradea în ceea ce priveste ure-teroscopia flexibilă.

Material si metodă. În decursul a 6 luni în clinica noas-tra au fost practicate 30 cazuri de ureteroscopie flexibilă. Patologia litiazică a fost diversă, de la cazuri cu calculi în grupele caliceale superioare sau mijlocii în care abordul a fost facil, până la calculi în grupe caliceale inferioare, cal-culi pe rinichi în potcoavă sau litiază de tip coraliform. S-a putut beneficia de ureteroscop atât digital cât și optic.

Rezultate. Rezultatele obținute prin fURSR s-au îm-bunătățit odată cu experiența chirurgului permitând abordarea unor cazuri din ce în ce mai complexe care au beneficiat de dezideratul “stone free” într-o singură sed-ință operatorie. De asemenea volumul de calcul/ sedință fragmentat s-a îmbunătățit semnificativ. În majoritatea cazurilor s-a evitat utilizarea tecii de acces, astfel leziunile de ureter datorate acesteia nu au fost întâlnite. Ca și teh-nică de fragmentare laser s-a utilizat dusting& popcorn, evitându-se mobilizarea fragmentelor voluminoase pe ureter. Duritatea calculilor a fost complexă de la 500UH până la calculi de peste 1200UH. S-a experimentat prac-ticarea fURSR atât în rahi-anestezie cât și în anestezie totală (IOT) cu confort net superior oferit de IOT. Toate proceduriile au fost încheiate cu stentare ureterala.

Concluzii. fURSR deși o tehnică în curs de perfecțion-are în clinica noastră a fost însotiță de rezultate promițătoare în tratamentul litiazei renale. S-a doved-it a fi o procedură rentabilă din punct de vedere cost/beneficiu fără complicații postoperatorii semnificative, ceea ce a permis o medie de 2 zile de spitalizare pe pa-cient. De asemenea fURSR a venit în completarea trata-mentului multimodal al litiazei renale alături de nefroli-totritia percutanată și ureteroscopia semirigidă.

PM.4.4. Ureteroscopia flexibilă. Experiența inițială a Clinicii de Urologie din Oradea

Flexible ureteroscopy. Oradea Urology Clinic

initial experience

Introduction. Over time, urology has benefited from tremendous progress in minimally invasive surgical techniques. Flexible ureteroscopy exceeds the limits of semirigid ureteroscopy and percutaneous nephrolith-otripsy. This study presents the initial experience of the Urology Clinic of Oradea regarding this technique.

Material and method. Within 6 months, 30 cases of flexible ureteroscopy were practiced in our clinic. The lithiasis pathology was varied, from cases with stones in upper or middle calyx groups in which the approach was mild, up to stones in the lower calyx group and coraliform lithiasis. Ureteroscope which was used both digitally and optically.

Results. The results obtained with fURSR have im-proved with the surgeon’s experience, allowing for the approach of more and more complex cases that have benefited from the „stone free” desideratum in a single surgical session. Also, the volume of stone fragmen-tation on procedure it was improved significantly. In most cases the use of the accessory was avoided, so the ureteral lesions due to it were not encountered. As a laser fragmentation technique, dusting & popcorn was used, avoiding the mobilization of bulky fragments on the ureter. Hardness of the stones was complex from 500UH to above 1200UH. FURSR has been experiment-ed in both spinal anesthesia and general anesthesia (IOT) with superior net comfort offered by IOT. All pro-cedures were completed with JJ stent .

Conclusions. Although a technique undergoing re-finement in our clinic has been accompanied by prom-ising results in the treatment of kidney lithiasis. It has proven to be a cost-benefit procedure with no sig-nificant postoperative complications, which allowed an average of 2 days of hospitalization per patient. It was also included in the multimodal treatment of re-nal lithiasis with percutaneous nephrolithotripsy and semirigid ureteroscopy.

M. Varlan, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

M. Varlan, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu,



Liti

ază



Introducere. Litiaza urinară – reprezintă o maladie de primă importanţă în cadrul patalogiei urinare, nefiind o simplă afecţiune, ci dimpotrivă, constituind un ade-varat complex de inlantuiri patologice cu efect litogen. Litiaza urinara este in principal o boala a adultului (30-35 ani), desi sunt descries cazuri inclusiv la copiii pres-colari in cadrul unor tulburari de metabolism, raportul fiind 2:1 in favoarea sexului masculin. Acest raport are tendinte de egalizare in ultimii ani, rezultat probabil si al alimentatiei deficitare si al regimului hidric inadecvat.

Material si metoda. Lucrarea de fata isi propune prezentarea a doua cazuri de litiaza renala corali-form „like» si a tratamentului complex multimodal secvential al acestor pacienti. Primul caz este al unui pacient in varsta de 72 ani, diagnosticat cu litiaza co-raliforma bilaterala. In prima sedinta s-a optat pentru efectuarea nefrolitotritiei percutantata drept, urmata de nefrolitotritie percutanata stanga in urmatoarea sedinta. Pentru litiaza ureterala multipla (Steinstrasse) dreapta dezvoltata post-procedural s-a practicat uret-eroscopie semi-rigida iar pentru restantele calculoase caliceale inferioare s-a efectuat ureteroscopie flexibila. Al doilea caz este al unei paciente in varsta de 44 ani diagnosticata cu litiaza coraliforma dreapta. In prima sedinta terapeutica s-a practicat nefrolitotritie percuta-nata, fiind completat cu o sedinta de ureteroscopie flexibila, rezultatul final fiind obtinut prin practicarea unei sesiuni de mini-PeRC cu abordul piesei restante.

Rezultate. Tratamentul multimodal al litiazei renale complexe permite obtinerea unui status “stone free”. Se obtine fragmentarea completa si extragerea calculilor.

Concluzii. Litiaza renala complexa este o afectiune care necesita o abordare multimodala care implica di-verse manopere chirurgicale (nlp completata cu ursr flexibila) in timpi operatori succesivi, etapizati. este de maxima importanta ca pacientul sa intelega complexi-tatea afectiunii si sa colaboreze cu echipa chirurgicala la rezolvarea cu succesc a cazului.

PM.4.5. Tratamentul multimodal în litiaza renală - abordare terapeutică secvenţială

The multimodal treatment in renal stones

- sequential therapeutic approach

Introduction. Urolithiasis - is a disease of primary im-portance in urinary pathology, not just being a simple affection, but, on the contrary, it is a true complex of chained pathologies with a lithogenic effect.

Urolithiasis is mainly an adult disease (30-35 years), although cases of preschool children are described in metabolic disorders, the ratio being 2: 1 in favor of male gender. This report has tendencies to equalize in recent years, probably because of poor nutrition and inade-quate water intake.

Material and Method. The following project presents two cases of staghorn “like” calculi and the multimodal treatment of these patients. The first case is a 72-year-old patient diagnosed with bilateral staghorn calculi. In the first session, right percutaneous nephrolithotomy was selected, followed by a left percutaneous neph-rolithotomy session. For the multiple ureteral stones (Steinstrasse) developed post-procedurally semi-rigid ureteroscopy was performed, and for the remaining stone fragment in the lower calyx, flexible ureteros-copy. The second case is a 44-year-old female patient diagnosed with right staghorn calculus. In the first therapeutic session, percutaneous nephrolithotomy was performed, being complemented by a flexible ureteroscopy session. The final result being obtained by practicing the mini-PeRC with the approach of the remaining piece.

Results. Multimodal treatment of complex renal stones allows for a “stone free” status. Full fragmentation and extraction of the stones are achieved.

Conclusions. Complex urolithiasis is a condition requir-ing a multimodal approach involving various and suc-cessive surgical procedures (PNL and flexible ureteros-copy). It is very important that the patient understands the complexity of the condition and collaborates with the surgical team to solve the case successfully

C. Horatiu, S. Kolumban, D. Purza, M. Varlan, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, Andreea Lavinia Țepelea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

C. Horatiu, S. Kolumban, D. Purza, M. Varlan, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, Andreea Lavinia Țepelea, S. Tiganu,

M. Sandor, C. Ianc, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu


Liti

ază

Introducere. Litiaza renală apărută pe rinichiul ectopic pelvin reprezintă întotdeauna o provocare pentru me-dicul urolog. Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea rezultatelor ureteroscopiei flexibile cu litotriție Holmi-um laser ca tratament primar.

Material și Metodă. Doisprezece pacienți cu pietre sub 2 cm localizate în rinichiul ectopic pelvin și care au urmat ca tratament ureteroscopia flexibilă digitală în perioada 2012 – 2017 au fost evaluați retrospectiv. Datele demografice, caracteristicile pietrelor si para-metrii intra-operatori au fost urmărite. Au fost excluși pacienții care au avut date incomplete în fișele medi-cale și calculi mai mare de 2 cm.

Rezultate. Au fost înrolați în studiu șapte bărbați și cinci femei cu vârsta medie de 42,5 ani (23 – 58 ani). Toți pacienții au fost tratați prin ureteroscopie flexibilă digitală și litotriție laser holmium sub rahianestezie. Di-mensiunea medie a calculilor a fost de 14.7 mm (10 – 20 mm). Cinci calculi au fost localizați în bazinet, trei în ca-licele mijlociu și patru în calicele inferior. De asemenea, în trei cazuri a fost notată prezența de calculi multipli. Opt pacienți au avut sondă JJ montată anterior oper-ației. Timpul mediu operator a fost de 66.1 minute (45 – 98 minute). Perioada medie de spitalizare a fost de 3.4 zile (3 – 5 zile). Rata globală “stone-free” a fost de 83.3% după o procedură. Reintervenția a fost necesară în două cazuri (16.6%). Complicații minore au fost: hematuria persistentă în două cazuri (16.6%) și febră într-un singur caz (8.3%). Nu s-au înregistrat complicații majore.

Concluzii. Utilizarea ureteroscopiei flexibile cu litotriție holmium laser în tratamentul calculilor din rinichiul ec-topic pelvin este o procedură cu un profil bun de sigu-ranță și eficiență.

PM.4.6. Abordul ureteroscopic flexibil digital în rinichiul ectopic pelvin – experiența bazată pe dovezi a unui singur centru

Digital flexible ureteroscopic approach in pelvic

ectopic kidneys – evidence based single center experience

Introduction. Urolithiasis in pelvic ectopic kidney is al-ways a challenge for an urologist. The aim of the study is to evaluate the results of flexible ureterorenoscopy with holmium laser lithotripsy as treatment for kidney stone in pelvic ectopic kidney.

Materials and Methods. Twelve patients with stones below 2 cm located in the pelvic ectopic kidney and treated by flexible ureterorenoscopy between 2012-2017 were retrospectively analyzed. Demographic data, stone characteristic and perioperative measure-ment were collected. Patients with stones largen than 2 cm and with incomplete data in the medical records were excluded.

Results. We enrolled in the study seven males and five females with a mean age of 42.5 years (23 – 58 years). All patients were treated by flexible ureterorenosco-py under spinal anesthesia. The mean stone size was 14.7 mm (10 – 20 mm). Five stones were located in the renal pelvis, three in the middle calix and four in the lower calix. Also, in three cases was noted the presence of multiple stones. eight patients had a double J stent placed before de surgery. The mean operation time was 66.1 minutes (45 – 98 minutes). Mean hospitaliza-tion time was 3.4 days (3 – 5 days). Stone free rate was 83.3% after one procedure. Reintervention was neces-sary in two cases (16.6%). Minor complications as per-sistent hematuria was observed in two cases (16.6%) and fewer in one case (8.3%). No severe complications were recorded.

Conclusions. The use flexible ureterorenoscopy with laser lithotripsy in treatment of small and medium stones occurred in patients with pelvic ectopic kidney is an effective and safe procedure.

C. Bulai1,2, P. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, R. Mulțescu1, C. Moldoveanu, C. ene1,2,

G. Bălan1,2, M. Bloju1, B. Geavlete1,2

C. Bulai1,2, P. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, R. Mulțescu1, C. Moldoveanu, C. ene1,2, G. Bălan1,2, M. Bloju1, B. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Ioan”, București, România

2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București, România


2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy - Bucharest, Romania


Liti

ază

Introducere. Tratamentul litiazei renale a beneficiat de mari progrese de-a lungul tipului, care au indeplinit dezideratul de tratament atat miniminvaziv cat si eficace.

Material şi metodă. Pacienta in varsta de 44 ani, ce prezinta lombalgii trenante de aproximativ 2 luni, la examenul obiectiv manevra Giordano pozitiva pe drteapta Ca si antecedente personale patologice in-fectii urinare repetate. Paraclinic leucocitoza (10.000), leucociturie, hematuria microscopica si infectie urinara cu Proteus Mirabillis. ecografic: hidronefroza dreapta gradul II, masa litiazica complexa la nivelul rinichiului drept. examinare Computer Tomograf – calcul corali-form tip A. Avand in vedere infectia urinara preoperator se instituie antibioterapie tintita. Se decide practicarea unui tratament chirurgical etapizat, fiind reprezentat de 3 sedinte operatorii. Se practica NLP drept cu abord la nivelul unui calice din grupul postero-mijlociu direct pe piesa bazinetala cu eliberarea bazinetului. A doua sedinta a fost reprezentata de practicarea URSR flexi-bila cu abordul litiazei caliceale superioare si mijlocii, dusting & popcorn. Rezultatul final a fost obtinut prin practicarea mini-PeRC drept cu abordul piesei restante de la nivelul calicelui posteroinferior.

Rezultate. S-a optat pentru un tratament chirurgical etapizat, reprezentat de 3 sedinte operatorii care au oferit un abord optim. Recuperarea postoperatorie a fost rapida cu mobilizarea pacientei la 6 ore postop-erator. Interventiile au fost fiecare structurate astfel incat sa ofere teren favorabil interventiei ce urmeaza a fi practicate, efectuate astfel incat sa previna compli-catiile mecanice posibile. Rezultatul final a fost obtinut in aprox 60 de zile. Singura complicatie aparuta a fost hematuria post NLP in ziua 2 postoperator, care s-a controlat prin manevre de compresie locala.

Concluzii. Se poate sublinia eficacitatea metodelor min-iminvazive in abordul litiazei renale cu rezultate optime obtinute, complicatiile au fost minime, deasemenea si convalescenta dupa fiecare interventie. Litiaza renala complexa beneficiaza de alternative chirurgicale multi-ple care in final pot oferi dezideratul de “stone free”.

PM.4.7. Tratamentul etapizat, multimodal al litiazei renale – caz clinic

Staged, multimodal treatment of renal lithiasis

– clinical case

Introduction. Renal stone treatment has benefited from great technology evolution along the way, which brought us to desired aim, minimally invasive and ef-fective treatment.

Material and method. The 44-year-old patient who has trenant lumbar pain for about 2 months, on admission clinical examination shows positive Giordano sign on the right side. From history, repeated urinary tract in-fections. Laboratory test shows leukocytosis (10,000), leukocyturia, microscopic hematuria and urinary infec-tion with Proteus Mirabillis. On ultrasound: second de-gree right hydronephrosis, complex lithiasis in the right kidney. Computer tomography exam shows – Staghorn calculi type A. Considering preoperative urinary infec-tion, targeted antibiotic therapy is established. Three step surgical treatment is established. Right PcNL is practiced accessing posterior calix from middle group straight on the pelvic stone with pelvic release. The sec-ond session was a flexible ureteroscopy with superior and medium calix lithiasis the approach with dusting & popcorn. The final result was obtained by mini-PeRC ap-proach on remaining fragment in postero-inferior calyx.

Results. Staged surgical treatment was chosen, con-sisting of 3 surgical sessions that offered an optimal ap-proach. Postoperative recovery was rapid with patient mobilization 6 hours postoperatively. The interventions were each structured so as to provide ground for the intervention to be practiced, to prevent possible me-chanical complications. The final result was obtained in about 60 days. The only complication that occurred was post PCNL hematuria on postoperative day 2, which was controlled by local compression maneuvers.

Conclusions. This study underline the effectiveness of minimal invasive methods in renal stone treatment with optimal results obtained, complications were min-imal, as well as recovery after each intervention. Com-plex renal lithiasis benefits from multiple surgical alter-natives that ultimately can achieve the “stone free” aim.

M. Varlan, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu,


M. Varlan, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban, D. Purza, Daniela Maria Jovrea, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. BumbuClinica de Urologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, România



Liti

ază

Introducere: Ureteroscopia flexibila retrograda este o tehnica relativ sigura. Scopul studiului nostru a fost sa evaluam retrospectiv complicatiile asociate ureteros-copiei flexibile, utilizand instrumentarul actual.

Material si metoda: Au fost evaluate complicatiile aso-ciate ultimelor 1000 cazuri consecutive de ureterosco-pie flexibile retrograda pentru litiaza pielocaliceala. In toate cazurile a fost utilizat un ureteroscop Olympus URF-V2. Complicatiile au fost stratificate utilizand cla-sificarea Clavien-Dindo.

Rezultate: Complicatiile au survenit in 21% din cazuri. Cele mai multe (71%) au fost Clavien I si II. Complicatiile Clavien IIIa au survenit in 19% din cazuri, Clavien IVa in 11,9% si Clavien IVb in 8,1% din cazuri. Utilizarea tecii de acces a fost cel mai puternic predictor al com-plicatiilor septice:77,6% din pacientii septici nu au fost operati utilizand teaca de acces, fata de 22,4% in care acest instrument a fost utilizat. Mai multi pacienti la care teaca de acces a fost utilizata au prezentat com-plicatii Clavien I.

Concluzii: Cele mai multe complicatii sunt usoare. Tea-ca de acces ureteral este un factor de protectie pentru complicatiile septice.

PM.4.8. Complicaţiile ureteroscopiei flexibile - care este statusul în 2019

Complications of flexible ureteroscopy - 2019 status

Introduction: Retrograde flexible ureteroscopic ap-proach is a reasonably safe technique. The aim of our study was to review the complications associated with flexible ureteroscopy with the current instruments.

Materials and Methods: We reviewed the complica-tions in the last 1000 consecutive cases of retrograde flexible ureteroscopic approach for pyelocaliceal lithi-asis. In all cases, an Olympus URF-V2 flexible uretero-scope was used. Stratification according to Clavien-Din-do classification was performed.

Results: Complications occurred in 21% of the cases. Most of them (71%) were Clavien I and II. Clavien IIIa complications occurred in 19% of the cases, Clavien IVa in 11.9% and Clavien IVb in 8.1% of the cases. Use of ureteral access sheath was the most powerful pa-rameter to predict occurrence of septic complications: 77.6% of septic patients were operated without an ure-teral access sheath while in only 22.4% of them such a device was intraoperatively used. More patients in which ureteral access sheath presented more Clavien I complications.

Conclusions: Most of the complications seem to be mild. Ureteral access sheath is a protective factor for septic complications.

R. Multescu1, C. Bucur1, M. Stan1, e. Asproiu1, D. Georgescu1,2, B. Geavlete1,2, P. Geavlete1,2

R. Multescu1, C. Bucur1, M. Stan1, e. Asproiu1, D. Georgescu1,2, B. Geavlete1,2, P. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență ”Sfântul Ioan”, Clinica de Urologie, București, Romania

2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, București, Romania




Liti

ază

Introducere și obiective. Tratamentul urolitiazei a fost revoluționat prin introducerea eSWL, datorită caracter-ului noninvaziv, eficienței si morbidității scăzute. Acest studiu prospectiv își propune să identifice factorii care influențează apariția durerii în timpul și după eSWL.

Material si metodă. Din decembrie 2018 până în mar-tie 2019, s-a practicat eSWL pentru 35 de pacienți cu litiază renală sau ureterală, la 11 dintre aceștia fiind necesare 2 ședințe. S-a utilizat aparatul MODULARIS Litho Vario (2015, Siemens), fiecărui pacient fiindu-i administrat cu 30 minute preprocedural câte o doză de levofloxacină, ketorolac, clorhidrat de drotaverină și algocalmin. Am evaluat sexul, vârsta, energia totală intensitatea maximă/medie, localizarea calculului, IMC, iar pentru aprecierea durerii, pacienții au utilizat o scală vizuală analogă (VAS 1-10).

Rezultate. energia totală medie a fost de 68 J. Scorul VAS mediu a fost 4,4. Scala VAS a fost împărțită în 3 categorii: I (1-3, 37%), II (4-6, 41,3%), respectiv III (7-10, 21,7%). Nu au existat diferențe semnificative între sexe pe grupurile VAS. 66,7% din pacienții cu calcul ureter-al lombar s-au încadrat în grupa I, iar din cei cu calcul renal, 80% s-au încadrat în categoria III. Nu au fost ob-servate diferențe legate de perceperea durerii între pa-cienții normoponderali, supraponderali si cei obezi. Nu s-a observat o corelație statistica între energia totală, intensitatea undelor de șoc și aprecierea subiectivă a durerii. Din cei 11 pacienți care au necesitat un al doilea timp eSWL, șase declară o ameliorare a intensității du-rerii cu până la 5 puncte pe scala VAS.

Concluzii. Pe acest lot limitat de pacienți, s-a constatat o raportare mai frecventă a durerii în cazul pacienților la care s-au prelucrat calculi renali, fără să se observe o legatură cu parametrii fizici.

PM.4.9. Există legatură între parametrii fizici ai unei şedințe ESWL și percepția durerii din timpul procedurii?

Is there a link between the physical parameters of an

ESWL session and the perception of pain during the procedure?

Introduction and Objectives. The treatment of uro-lithiasis has been revolutionized by the introduction of eSWL, due to the non-invasive character, its efficacy and low morbidity. This prospective study aims to iden-tify the factors that influence the onset of pain during eSWL.

Materials and Methods. From December 2018 to March 2019, eSWL was practiced on 35 patients with renal or ureteral lithiasis, 11 of which required two ses-sions. MODULARIS Litho Vario (2015, Siemens) was used. each patient was given a dose of levofloxacin, ketorolac, drotaverine hydrochloride and methamizol 30 minutes prior to the procedure. We evaluated: sex, age, total en-ergy, maximum/average intensity, location of the stone, BMI, and for the subjective assessment of pain the pa-tients used the visual analogue scale (VAS 1-10).

Results. The total average energy used was 68 J. The average VAS score was 4,4. The VAS scale was divided into 3 categories: I (1-3, 37%), II (4-6, 41,3%), and III (7-10, 21,7%), respectively. There were no significant gen-der differences in VAS groups. 66,7% of the patients with lumbar ureteral stone entered in group I and 80% of those with kidney stone were included in group III. There were no differences in the perception of pain between normoponderal, overweight and obese pa-tients. At the same time, there was no statistical correla-tion between the total energy, the intensity of shock waves and the subjective assessment of pain. Of the 11 patients who needed a second procedure, six reported an improvement in pain intensity of up to 5 points on the VAS scale.

Conclusions. In this limited group of patients, there was a more frequent reporting of pain in the patients who underwent this procedure for kidney stones, with-out any association with physical parameters.

B. Novac1,2, V. Rădășanu2, A. Ionică2, D. Săvescu2

B. Novac1,2, V. Rădășanu2, A. Ionică2, D. Săvescu2

1 Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România

2 Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iași, România

1 University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iasi, Romania

2 “Dr. C.I. Parhon” Clinical Hospital, Iasi, Romania


Liti

ază

Introducere și obiective. În practica urologică modernă, ureteroscopia flexibilă a devenit un procedeu de rutină în multe centre. Scopul acestui studiu a fost comparația fezabilității a două dintre cele mai noi instrumente.

Material și metodă. În cadrul clinicii noastre au fost evaluate 40 de ureteroscopii flexibile, vizând tratamen-tul minim-invaziv al litiazei pielocaliceale. În 20 de ca-zuri a fost folosit ureteroscopul flexibil digital Flex-Xc în timp ceureteroscopul flexibil digitalOlympus URF-V2 a fost utilizat în celelalte 20 de intervenții. Procedurile au fost efectuate de doi chirurgi care au folosit, alternativ, cele două tehnologii. La sfârșitul intervențiilor, chiru-rgii au notat performanțele celor două instrumente printr-un scor de la 1 la 5. Au fost analizate manevrabil-itatea, vizibilitatea, fluxul de irigație și deflexiunea max-imă.

Rezultate. Ambele modele au demonstrat o bună manevrabilitate, cu un mic avantaj pentru Flex-Xc. În privința vizibilității, nu s-au semnalat mari diferențe, URF-V2 fiind totuși desemnat ușor superior. În ceea ce privește pierderea deflexiunii și a fluxului de irigație în timpul utilizării de instrumente auxiliare rezultatele au fost similare. Totuși, s-a constatat că pierderea medie de deflexiune a fost mai ridicată la ureteroscopul Flex-Xc comparativ cu URF-V2. În final, notele acordate de cei doi chirurgi au fost sensibil apropiate: 4,75 pentru URF-V2 și, respectiv 4,65 în favoarea Flex-Xc.

Concluzii. Ultimele modele de ureteroscop flexibil dig-ital dovedesc o excelentă eficacitate în intervențiile en-doscopice efectuate la nivelul tractului urinar superior. Avansul tehnologic uriaș din ultimii ani ne dă certitu-dinea apariției a noi instrumente îmbunătățite care să corespundă celor mai mari exigențe.

PM.4.10. Ureteroscopia flexibilă digitală: Olympus vs Storz – diferențe tehnologice

Digital flexible ureteroscopy: Olympus vs Storz

– technology differences

Introduction and objective. In modern urological practice, flexible ureteroscopy became a routine pro-cedure in many centers. The aim of this study was the comparison of feasibility a two of the new instruments.

Material and methods. We evaluated, in our clinic, 40 flexible ureteroscopy used for minimally-invasive treat-ment of pyelocaliceal lithiasis. In 20 cases we used Flex-Xc endoscope whereas in others patients it was utilized Olympus URF-V2 ureteroscope. The procedures were performed by two surgeons who used alternatively these technologies. At the end of the interventions, the surgeons have noted the performance of the two instruments with a score between 1 to 5. They were analyzed maneuverability, visibility, irrigation flow and maximum deflection.

Results. Both models have demonstrated good han-dling, with a slight advantage for Flex-Xc. Regarding visibility, no significant differences were recorded, however URF-V2 was beingdesignated slightly higher.Regarding loss of deflection and irrigation flow during use of auxiliary tools results were similar. However, it has been found that the average loss of deflection was higher at Flex-Xc in comparison with URF-V2. Finally, the assessments of the two surgeons were significantly close: 4.75 for URF-V2 and 4.65 for Flex-Xc respectively.

Conclusions. The latest models of flexible uretero-scopes have proved to be effective instruments for upper urinary tract endoscopic interventions. Huge technological advances of recent years gives us con-fidence of improved new tools that meet the highest standards.

M. Jecu1,2, R. Multescu1, B. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, P. Geavlete1,2

M. Jecu1,2, R. Multescu1, B. Geavlete1,2, D. Georgescu1,2, P. Geavlete1,2

1 Clinica de Urologie, Spitalul Clinic de Urgenţă ”Sfântul Ioan”, Bucureşti, România;

2 Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” Bucureşti, România;

1 Department of Urology, ”Saint John” Emergency Clinical Hospital, Bucharest, România

2 ”Carol Davila” Univesity of Medecine and Pharmacy Bucharest, Romania


Liti

ază

Introducere. Litiaza renala, în special calculii corali-formi ocupă o arie largă a sistemului de colectare intra-renal. ei pot ocupa bazinetul și se pot ramifica la nivelul calicelor, afectând unul sau chiar pe toate dintre ele. În contextul infecției tractului urinar (ITU), din punct de vedere al compozitiei calculii sunt formati din fosfat de amoniu magnezian, conținând de asemenea si cantități variabile de calciu, cistină, oxalat de calciu sau acid uric.

Material și metodă. Într-un studiu retrospectiv, am inclus un grup de pacienți cu litiază coraliformă care au fost tratati prin nefrolitotripsie percutanată (NLP), analizând urocultura, creatinina serica preoperatorie, aspectul radiologic al calculilor, compozitia chimica, clasificarea Moores O’Boylle si distributia pe varste.

Rezultate. Am analizat un număr de 160 de pacienți cu litiază coraliforma, cu vârsta cuprinsă între 31 și 79 ani (vârsta medie de 58,6 ani), care au fost tratati prin NLP. Funcția renală preoperatorie a fost afectată la 22 dintre pacienți (creatinina serică mai mare de 1,3 mg/dl), iar explorarea cu raze X a identificat 114 calculi radioopaci și 46 radiotransparenti. Urocultura preoperatorie a fost negativă la 106 pacienți și pozitivă în 54 de cazuri (Pro-teus mirabilis, enterococcus faecalis, Klebsiella spp., e. coli). Conform clasificării Moores O’Boylle, litiaza a fost: 53 de tip A, 21 de tip B, 56 de tip C și 30 de tip D. După intervenția NLP, s-au analizat fragmente de piatră, iden-tificându-se un număr de 47 de calculi infecțioși și 113 de litiază metabolică (carbonat de calciu, oxalat, fosfați, acid uric).

Concluzii. ITU este prezentă la aproximativ 33% (n = 56) dintre pacienții cu litiază coraliforma și aproximativ 29% (n = 47) dintre pietre sunt calculi infecțioși (fos-fat amoniaco-magnezian). Tipurile A și C (clasificarea Moores O’Boylle) sunt cele mai frecvente, predominant cu o structură mixtă care conține proporții variabile de carbonat de calciu, oxalat, fosfați, acid uric și in cea mai mare parte a cazurilor fără a fi însoțită de infectii de tract urinar.

PM.4.11. Infecțiile de tract urinar și litiaza renală

Urinary tract infections and kidney lithiasis

Introduction. Kidney stones, in particular staghorn calculi are occupying a large area of the the renal col-lecting system. They may occupy the renal pelvis and branching into the calyx, affecting one or even all of them. Within the context of urinary tract infection (UTI), in terms of composition they are made of magne-sium ammonium phosphate, containing also variable amounts of calcium, cystine, calcium oxalate monohy-drate or uric acid.

Material and methods. In a retrospective study, we in-cluded a group of patients with coraliform lithiasis who performed percutaneous nephrolithotripsy (PCNL), analyzing preoperative uroculture and serum creati-nine, radiological appearance, stone structure, Moores O’Boylle classification, age distribution.

Results. We analysed a number of 160 patients with staghorn lithiasis, ages between 31 and 79 years (mean age 58.6), who performed a PCNL intervention. Pre-operative renal function was impaired in 22 patients (serum creatinine more than 1.3mg/dl) and the x-ray exploration revealed 114 radioopaque calculi and 46 radioluscent. The preoperative uroculture was nega-tive in 106 patients and positive in 54 cases (Proteus mirabilis, enterococcus faecalis, Klebsiella spp, e.coli). According to Moores O’Boylle classification, the stones were: 53 type A, 21 type B, 56 type C and 30 type D. After the PCNL intervention, stone fragments were analyzed identifying a number of 47 infectious calculi and 113 metabolic lithiasis (calcium carbonate, oxalate, phosphates, uric acid).

Conclusion. UTI is present in about 33% (n=56) of pa-tients with staghorn lithiasis and 29% (n=47) of stones are infectious calculi (magnesium ammonium phos-phate). Type A and C (Moores O’Boylle classification) staghorn stones are the most frequent, predominantly with a mixed structure containing variable proportions of calcium carbonate, oxalate, phosphates, uric acid and for the most part of the cases without being ac-companied by urinary tract infections.

N. Chirca1,2, B. Podeanu1, C. Toma1, C. Sima1,2, G. Rosoga1, Viorica Ionescu1, J. Aurelian1,2, C. Persu1,2, V.l. Iconaru1, D. Badescu1,2, V. Jinga1,2

1 Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele” Bucureşti, România

2 UMF Carol Davila, Bucureşti, România

1 Clinical Hospital “Prof. Dr. Th. Burghele” Bucharest, Romania

2 UMF Carol Davila Bucharest, Romania

N. Chirca1,2, B. Podeanu1, C. Toma1, C. Sima1,2, G. Rosoga1, Viorica Ionescu1, J. Aurelian1,2,

C. Persu1,2, V.l. Iconaru1, D. Badescu1,2, V. Jinga1,2


Liti

ază

Introducere. Pacienții diagnosticați cu litiază renală au nevoie rareori de chirurgie deschisă. În funcție de simptomatologie, dimensiunea si poziția calculilor există trei metode minim invazive modern utilizate în tratamentul acestora: litotriția extracorporeală, nefro-litotomia percutanată și ureteroscopie semirigidă sau flexibilă.

Prezentare de caz. Un bărbat de 43 de ani se prezintă pentru un control urologic după multiple intervenții. Dosarul pacientului obiectivează un istoric de multiple ședințe eSWL realizate în urmă cu 10 ani pentru un cal-cul renal de 9 mm, fiecare ședință de eSWL fiind soldată ulterior cu colică renală și necesitatea montării unui ca-teter JJ și extragerea acestuia la 3 săptămâni. Pacientul acceptă cu dificultate orice procedură care necesită anestezie. Ultimul cateter JJ nu a mai fost extras de 10 ani. În urmă cu 1 an pacientul se întoarce în alt spital cu un episod de colică renală, echipa medicală propunân-du-i extragerea cateterului vechi (10 ani) care s-a rupt în momentul extragerii fără posibilitatea extragerii niciu-neia dintre jumătățile de cateter restante. La examenul fluoroscopic se observau ambele jumătăți de stent dublu J separate în treimea proximală ureterală de un spațiu de 5 cm. S-a montat un alt stent JJ pe lângă cel vechi. Datorită istoricului lung de intervenții urologice și impactului acestora pacientul nu a mai revenit până la următorul episod colicativ care a apărut după încă 1 an. Urografia intravenoasă a arătat un cateter integru (cel vechi de 1 an), 1/3 de cateter ancorat în bazinetul drept intens calificat cu o prelungire de 6 cm sub jon-

PM.4.12. Importanţa relaţiei medic-pacient în managementul litiazei renale la pacientul complicat

The importance of the doctor-patient relationship in the management of renal lithiasis in

complicated patients

Introduction. Patients diagnosed with renal calculi are rarely in need of classic, open surgery. Depending on the presence of patient’s symptoms, the size and the position of the calculi we have three minimal invasive methods used in the treatment of renal lithiasis: extra-corporeal shockwave lithotripsy (eSWL), percutaneous nephrolithotripsy (PNL) and semirigid or flexible uret-eroscopy (URS).

Case presentation. A 43 years old male presents for a urologic checkup. His medical record includes multiple eSWL sessions performed 10 years ago with the aim of removing a 9 millimeters renal calculus, each eSWL session requiring the attachment of a JJ catheter and its removal during the next three weeks. The patient accepted with difficulty any procedure, which required anesthesia. Last JJ catheter has not been removed for 10 years. One year ago the patient returned to hospital with a renal cholicative episode and the medical team proposed extracting the “old” urinary catheter which got torn during the procedure without any possibility to extract any part of it. It was visible on the fluoro-scopic checkup that he had both halves of the catheter torn away on a 5 cm distance persisting on the ureter path. In order to maintain the patency of the ureter an-other JJ catheter was placed over the preexisting torn JJ. Due to his long history of urological complications, he did not present to the hospital until the next renal cholic pain which appeared after another year. The in-travenous urography showed one intact JJ catheter (1 year old one), and 1/3 of the 10 year old catheter stuck

C. Toma1,2, e. Bolovan2, C. Nechita2, D. Mares2, G. Rosoga2, S. Rascu1,2, O. Codreanu2,

T. Constantin2, D. Radavoi1,2, D. Badescu1,2, V. Jinga1,2

C. Toma1,2, e. Bolovan2, C. Nechita2, D. Mares2, G. Rosoga2, S. Rascu1,2, O. Codreanu2, T. Constantin2, D. Radavoi1,2, D. Badescu1,2, V. Jinga1,2

1 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, București, România

2 Spitalul Clinic “Prof. Dr. Theodor Burghele”, București, România


2 Clinical Hospital “Prof.Dr.Theodor Burghele”, Bucuresti, Romania


Liti

ază

cțiunea pieloureterală, iar în vezică o masă de 5 cm cal-cificată reprezentând celelalte 2/3 ale cateterului vechi de 10 ani care a alunecat în ultimele 12 luni în vezica urinară. Pacientul este în acest moment la al cincilea departament de urologie din București. Pacientul este anxios și solicită multe informații. Păstrând calmul și alocând suficient timp consultației am contribuit la an-gajarea pacientului în traseul terapeutic.

Management si rezultate. Investigațiile clinice și para-clinice au obiectivat proteinuire, hematurie microscop-ic și leucociturie. Tratamentul endoscopic a fost propus pentru masa calcificată din vezică, urmând URS-NLP pentru cateterul restant vechi de 10 ani, respectiv cel de 1 an parțial calcificat. Nefrolitotomia percutanată a fost realizată pentru extragerea 1/3 de cateter restant vechi de 10 ani care a fost calcificat intens nu doar la nivelul volutei, dar și 6 cm inferior de joncțiunea pielo-ureterală. La finalul intervențiilor s-a montat un nou ca-teter JJ de 7 Ch.

Concluzie. Pacientul nu a prezentat semne de infecție urinară la momentul externării, urmărirea propusă pa-cientului a fost de investigații imagistice anuale, reeval-uare nefrologică și eventual o scintigrafie renala pentru a evalua funcția renală restantă. Pacienții tineri și anx-ioși pot reprezenta o provocare pentru medicul urolog. Aceștia necesită mai mult timp și răbdare la momentul consultației.

in the renal pelvis and 6 cm under the junction and in the bladder a 5cm calcified mass represented by the other 2/3rds of the 10 year old catheter which glided in the last 12 months in the bladder. The patient is at this point presenting to the 5th urology department in Bucharest. The patient is anxious and requires a lot of information. Keeping calm and giving enough time to the consultation was important in the patient’s man-agement.

Management and results. As a result of the clinical and paraclinical investigations we observed protein-uria, microscopic hematuria and leukocyturia. endo-scopic treatment was proposed for the calcified from the bladder, following URS/PNL for the 10 years resting JJ catheter, as well as for the 1-year one. PNL was per-formed for removal of the 1/3 of the 10-year-old cath-eter, which was highly calcified, with extension in the pyeloureteral junction and distal to it. The remaining part was extracted, and a 7Ch JJ catheter was mounted.

Conclusions. The patient does not show any sign of urinary infection at the moment of discharge and the follow-up includes yearly imaging investigations, ne-phrological check-up and renal scintigraphy for a bet-ter evaluation of the renal function.


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere. examinarea clinica si paraclinica preoperatorie asigura definirea defectelor pe compartimente. Diverse com-binatii intre aceste defecte sunt prezente la fiecare caz, astfel pentru a scadea cat mai mult riscul de recidiva trebuiesc aso-ciate mai multe operatii utilizand sau nu materiale sintetice.

Material și metodă. Studiul s-a extins pe o perioada de un an si a cuprins un numar de 150 de paciente internate in clinica cu patologie uroginecologica. Dintre acestea, 33 de paciente au avut in antecedente insertii de sling suburetral pentru in-continenta urinara, restul 117 paciente au suferit interventii pentru prolaps de organe pelvine. 60 de paciente au prezen-tat o singura interventie de corectie a prolapsului si 57 de pa-ciente au avut doua sau mai multe interventiiin antecedente. evaluarile cazurilor au inclus examen clinic, ecografie abdom-inala si transperineala sau endovaginala la toate cazurile, CT abdomen si pelvis in doua cazuri, evaluari urodinamice la toate cazurile dupa insertie de slinguri suburetrale si la o tre-ime din pacientele cu prolaps care au acuzat pe langa recidi-va prolapsului si tulburari de mictiune, imperiozitate, retentie cronica de urina sau incontinenta de novo.

Rezultate. In cazul slingurilor suburetrale montate in maniera TOT pentru incontinenta urinara, toate pacientele au acuzat persistenta sau agravarea incontinentei dupa insertia slingului. In cazul prolapsurilor din cele 117 cazuri 93 au ben-eficiat de colporafie anterioara si posterioara in antecedente, 4 cazuri au fost rezolvate prin colposacropexie, 6 recidive de compartiment central si anterior dupa implant posterior si 10 cazuri s-au prezentat cu aparitia defectului posterior dupa implant anterior si 4 cazuri cu elongatie de col, doua dupa implant posterior, doua dupa histerectomie subtotala.

Concluzii. Tratamentul chirurgical in cazul recidivelor implica dificultati tehnice datorate spatiului mult redus, tesuturilor cicatriciale si fibrozelor care nu permit disectia clara a liga-mentelor pentru suspensie si a fasciilor care necesita refacere. In cazul incontinentei un rezultat bun poate fi obtinut doar daca diagnosticul de incontinenta urinara de efort este cert si tehnica chirurgicala este impecabila.

PM.5.1. Recidive după chirurgia prolapsului de organe pelvine

Staged, multimodal treatment of renal lithiasis - clinical case

Introduction. The preoperative clinical and paraclinical ex-amination ensure the identification of defects on the com-partments. Various combinations of these defects are present in each case, therefore to reduce as much as possible the risk of relapse should be associated with multiple operations us-ing or not synthetic materials.

Material and method. The study was extended over a one-year period and included a total of 150 patients admitted presenting urogynecological pathology. Of these, 33 patients had previous injections of subcutaneous sling for urinary incontinence; the remaining 117 patients underwent inter-ventions for pelvic organ prolapse. 60 patients had only one prolapse correction intervention and 57 patients had two or more previous interventions. Case evaluations included clinical examination, abdominal ultrasound and transperine-al or transvaginal ultrasound in all cases, CT abdomen and pelvis in two cases, urodynamic evaluations in all cases after insertion of subcutaneous slingers, and one third of prolapse patients who accused the relapse of prolapse and disorders of urination, urgency, chronic urinary retention or de novo incontinence.

Results. In the case of the subcutaneous sling mounted in the TOT for urinary incontinence, all patients accused the per-sistence or worsening of incontinence after insertion of the sling. In the case of the prolapse of the 117 cases 93 benefit-ed from previous anterior and posterior colporrhaphy in the past, 4 cases were solved by colposacropexy, 6 recurrences of the central compartment and the anterior posterior implant and 10 cases presented with the appearance of the posteri-or defect after the previous implant and 4 cases with uterine cervix elongation, two after the posterior implant, two after subtotal hysterectomy.

Conclusions. Surgical treatment in case of relapses involves technical difficulties due to the reduced space, scar tissue and fibroses that do not allow clear dissection of suspension lig-aments and fascicles requiring restoration. In case of inconti-nence a good result can be obtained only if the diagnosis of urinary incontinence of the effort is certain and the surgical technique is impeccable.

Daniela Maria Jovrea, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban,

D. Purza, M. Varlan, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc,

C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu

Daniela Maria Jovrea, Andreea Lavinia Țepelea, S. Kolumban, D. Purza, M. Varlan, A. Bumbu, M. Berechet, C. Buzlea, S. Tiganu, M. Sandor, C. Ianc, C. Horatiu, R. Urda, N. Stepan, H. Jabarin, G. Bumbu




Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Obiectiv. Scopul acestui studiu este de a evalua efi-ciența și siguranța utilizării produsului Uractiv Control ca monoterapie la pacienții cu vezică hiperactivă.

Material și metodă. Am efectuat un studiu prospectiv pe o perioadă de 11 luni (mai 2018-Martie 2019) la Cli-nica de Urologie Tg. Mureș în care am inclus pacienți di-agnosticați cu Vezică Hiperactivă, Incontinență Urinară prin Imperiozitate și Incontinență urinară de tip Mixt, tratați cu Uractiv Control 2x1 caps/zi. 64 de pacienți au fost evaluați complet pe o perioadă de 3 luni. evaluarea a fost efectuată folosind: urocultura, ecografia abdom-inală, calendar micțional, chestionar OAB înainte și la sfârșitul tratamentului. Deasemenea la sfârșitul celor 3 luni de tratament am utilizat un chestionar de satis-facție personalizat.

Rezultate. Frecvența urinară pe timpul zilei a scăzut de la 10,47 (0,17 SD) la 8,39 (0,63 SD) micțiuni/zi, noctu-ria s-a ameliorat de la 2,44 (0,40 SD) la 1,42+/- 0,24 SD micțiuni pe timpul nopții, iar episoadele de pierdere de urină de la 4,44+/- 0,31 SD la 2,77+/- 0,40 SD. Punctajul chestionarului OAB a fost îmbunătățit de la 22,35+/-1,71 SD la 16,80+/-0,54 SD puncte. evoluția pacienților a fost urmărită folosind un chestionar personalizat de satisfacție (limitele punctajului: min.4 la max.20) care a totalizat o medie de 13,69+/- 0,97 SD puncte după 3 luni de la tratament. Pacienții nu au relatat efecte ad-verse pe perioada tratamentului.

Concluzii. Uractiv Control reprezintă o opțiune de trat-ament fitoterapeutic, sigură, fără efecte adverse care poate ameliora simptomatologia de stocare la pacienții cu Vezică Hiperactivă.

PM.5.2. Eficiența și siguranța produsului Uractiv Control în tratamentul vezicii hiperactive

The efficacy and safety of Uractiv Control

in Overactive Bladder treatment

Objective. The aim of this study is to evaluate the effi-cacy and safety of Uractiv Control as monotherapy in Overactive Bladder (OAB) treatment.

Material and method. We performed a prospective study over a period of 11 months (May 2018-March 2019) in Clinic of Urology from Tg Mures. We enrolled patients diagnosed with Overactive Bladder, Urgency Urinary Incontinence and Mixed Urinary Incontinence. 64 of the patients were fully evaluated over a 3-month period of treatment. The evaluation was performed using urine culture, ultrasound, bladder diaries, OAB questionnaire before and after the treatment and per-sonalized satisfaction questionnaire after 3 months of treatment.

Results. The frequency of daily micturition was reduced from 10,47 (0,17 SD) per day to 8,39 (0,63 SD) per day, nocturia was improved from 2,44 (0,40 SD) micturition per night to 1,42+/- 0,24 SD, and the leak episodes from 4,44+/- 0,31 SD to 2,77+/- 0,40 SD. The result of OAB questionnaire was improved from 22,35+/-1,71 SD to 16,80+/-0,54 SD, points . The clinical outcome was as-sessed using a personalized satisfaction questionnaire (scores’ limits: min.4 to max.20 points) which totalized an average of 13,69+/- 0,97 SD points after 3 months of treatment. Patients did not report any significant side effects of the treatment.

Conclusions. Uractiv Control represents a safe phyto-therapy option with no side effects, which may have a beneficial effect of the storage symptoms in patients with Overactive Bladder.

V. Ghirca, Martha Orsolya, D. Porav-Hodade, A. Nechifor Boila, C. Todea-Moga, A. Brad, O. Vida, C. Chibelean1 Clinica de Urologie, Spitalul Clinic Județean

Târgu Mureș, România2 Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și

Tehnologie din Târgu Mureș, România

1 Mures County Hospital, Clinic of Urology, Romania

2 University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology from Targu Mures, Romania

V. Ghirca, Martha Orsolya, D. Porav-Hodade, A. Nechifor Boila, C. Todea-Moga, A. Brad,

O. Vida, C. Chibelean


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere. In ultimile 4 decenii, s-au considerat trombocitele ca fiind celule exclusiv hemostatice. După descoperirea factorilor de crestere, concentratul trombocitar a inceput sa fie utilizat și in medicina re-generativa. Conceptul PRP (Plasma Rich Platelet) este augmentarea și optimizarea răspunsului natural de vindecare. Factorii implicati in procesul PRP de regen-erare tisulara sunt: celulele, matricea celulara si facto-rii de crestere. In Urologie, metoda poate fi folosita in incontinenta urinara disfunctii sexuale boala Peyronie, sindromul de vagin uscat.

Material și metodă. In perioada 2015-2019 au fost tratate 21 de bolnave, cu varste intre 58-86 de ani. S-a folosit dispozitivul Regenkit®, insotit de centrifuga spe-ciala. Metodologia a constat in recoltarea a 10 ml sange sange in recipientul preformat, care s-a centrifugat 5 minute 1500 rotatii/min. urmata de amestecul si ex-tragerea din fiola a 5 ml sol, si apoi injectarea a cate 2,5 ml la nivelul meatului urinar la “orele” 6 si 12. Atentie!: Procesul trebuie repetat după cca 30 de zile și apoi la nevoie din 6 in 6 luni; 0% din bolnave (11) au necesitat 4 administrări PRP, 6 bolnave nu au revenit la control !? Toate pacientele au beneficiat de tratament: In mod spectaculos imediat dupa administare simptomatolo-gia a disparut; Variabilitatea individuala a facut ca ben-eficiul sa fie mentinut in medie dupa 3-4 administrari

Rezultate si concluzii. Metoda este lipsită de riscuri și poate fi efectuată în ambulator (simplă și usor apli-cabilă). este minim invaziva, fara reactii adverse, ac-ceptata usor de catre pacienti. Are valențe repetitive. Poate fi recomandată ca alternativă de tratament, mai ales la cel chirurgical, îndeosebi la persoanele în vârs-ta cu suferință de lungă durată. Se stimulează fibro-blaștii. Se accelerează procesul de stimulare celulară. Se susține procesul de angiogeneză. Poate induce uneori probleme financiare

PM.5.3. Metodă noninvazivă de tratament (PRP) în incontinenţa urinară la femeie

Non-invasive treatment (PRP) method in

female urinary incontinence

Introduction. For the last 4 decades, platelets were considered to be exclusively haemostatic cells. After discovering of growth factors, platelets concentrates began to be used in regenerative medicine as well. The PRP (Plasma Rich Platelet) concept is to augment and optimize the natural healing process. The factors involved in the PRP tissue regeneration process are: cells, cell matrix and growth factors. In Urology, the method can be used in the management of urinary in-continence, sexual dysfunction, Peyronie’s disease, dry vaginal syndrome.

Material and method. 21 patients aged 58 to 86 years old were treated between 2015-2019. We used the Re-genkit® device, accompanied by a dedicated centrifuge machine. The methodology consisted in harvesting 10 ml of blood into the preformed container, then centri-fuged for 5 minutes at 1500 rpm, followed by mixing and extracting from the vial 5 ml of solution, and injecting 2.5 ml in the nearby of the urinary meatus at 6 and 12 o’ clock respectively. Attention! The procedure should be repeated after 30 days and, if needed, every 6 months. 50% of the patients (11) required 4 PRP administration and 6 patients did not return to control. All patients ex-perienced treatment benefits: Spectacular resolution of symptoms immediately after performing the procedure; Patients maintained the therapeutically benefit after 3-4 procedures, depending on variable individual response.

Results and conclusions. It is risk-free and can be per-formed in office settings (simple and easy to apply); Minimally invasive, no side effects, easily accepted by patients. It has repetitive valences. Can be recommend-ed as an alternative to surgical treatment, especially in elderly patients with long-term suffering. Stimulates fibroblasts. The cell stimulation process is accelerated. The angiogenesis process is supported. Can sometimes induce financial issues.

B. Batîr2, M. Bucur2, M. Pisoschi1,2, O. Rădută2, B. Streza1,2

B. Batîr2, M. Bucur2, M. Pisoschi1,2, O. Rădută2, B. Streza1,2

1 Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de Medicina, Bucureşti, România

2 Sectia Clinca de Chirurgie Urologică, Spitalul Clinic CF 2, Bucureşti, România

1 “Titu Maiorescu” University - Faculty of Medicine, Bucharest, Romania

2 Department of Urologic Surgery – CF2 Clinical Hospital, Bucharest, Romania


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere. Studiul dat vizează rezultatele cercetării carac-terului lezional la limita suprafeței de clivaj adică a capsulei chirurgicale ale prostatei reziduale după adenomectomie.

Material și metode. Material de studiu au servit probele ti-sulare prelevate din marginile adenomului prostatic și țesu-turile suprafeței de clivaj (capsulei chirurgicale) prelevată de la 98 pacienți cu adenom prostatic rezolvat chirurgical prin metoda transvezicală. Sa utilizat metoda uzuală și imunohis-tochimică cu anti CD3 și anti CD8, clona F.7.2.38, enVision; anti CD20, clona L26, RTU, LSAB2; utilizarea sistemului de vizualizare LSAB DakoCytomation.

Rezultate. explorările histopatologice în 83,7% cazuri au sta-bilit prezența leziunilor inflamatorii cronice, în 53,1% cazuri fiind un proces infiltrativ celular limfocitar și în divers raport polimorfocelular cu predominarea granulocitelor. Cu 69,4% cazuri, leziunile inflamatorii sau atestate în zonele marginale ale adenomului enucleat și în țesuturile din capsula chirurgi-cală reziduală. În 25,5% cazuri leziunilor inflamatori la nivelul capsulei chirugicale au înregistrat o activitate pronunțată, difuză, focală și microabcedantă și/sau necrotico-leucocitare. Adenomul prostatic pur și capsula chirurgicală non-inflama-torie sa atestat cu o frecvență de 16,3% cazuri. Imunohisto-chimc la nivel de capsulă sa stabilit o frecvență de 64-75% a T-limfocitelor, din care în 43-56% fiind asociate B-limfocite predilecție pseudonodular organizate și cu 10-15% prezența limfocite CD8+ cu caracter dispersat.

Concluzii. Studiul a stabilit fondalul real patologic rezidu-al preexistent la nivelul capsulei chirurgicale fiind o prosta-tită marginal pozitivă cronică activă după adenomectomie. Frecvență majoră a T-limfocitelor poate rezulta din răspunsul imunologic la diverse leziuni precum fiind și un marcher a rolului autoimun în evoluția adenomului. Prostatita marginal pozitivă este un impact semnificativ în hemostaza locală și a evoluției perioadei intra - și postoperatorii, fiind un factor predictiv pentru necesitatea monitorizării lojei adenomului și utilizarea unui tratament complementar adecvat.

PM.5.4. Prostatita marginal pozitivă la limita capsulei chirurgical ale prostatei reziduale după adenomectomie

Positive marginal prostate at the limit of the surgical capsule

of the residual prostate after adenomectomy

Introduction. The study is focused on the results of le-sion-specific research at the limit of the cleavage surface, i.e. the surgical prostate of the prostate after adenomectomy.

Material and methods. As study materials served tissue samples taken from the margins of the prostate adenoma and tissue of the cleavage surface (surgical capsule) taken from 98 patients with prostatic adenoma resolved surgically by the transvesic method. The usual and immunohistochem-ical method was used with anti CD3 and anti CD8, clone F.7.2.38, enVision; anti CD20, clone L26, RTU, LSAB2; using the DakoCytomation LSAB viewing system.

Results. Histopathological examinations in 83.7% of cases determined the presence of chronic inflammatory lesions, 53.1% of cases being a lymphocytic cell infiltration process and in various polymorphometric ratio with granulocyte pre-dominance. With 69.4% of cases, inflammatory or certified lesions in the marginal areas of the enucleated adenoma and in the tissues of the residual surgical capsule. In 25.5% cases of inflammatory lesions at the level of the surgical capsule showed pronounced, diffuse, focal and microabsorbent ac-tivity and / or necrotic leukocytes. Pure prostatic adenoma and non-inflammatory surgical capsule have been certified with a frequency of 16.3% of cases. Capsule Immunohisto-chemistry was established at a frequency of 64-75% of T-lym-phocytes, of which 43-56% were associated with organized pseudonodular B-lymphocytes and 10-15% with the pres-ence of CD8 + lymphocytes with dispersed character.

Conclusions. The study established the existing residual pathologic residual background in the surgical capsule be-ing a marginally positive chronic active prostatitis after ad-enomectomy. Major T-lymphocyte frequency can result from the immunologic response to various lesions, as well as a marker of the autoimmune role in the evolution of the ade-noma. Positive marginal prostatitis is a significant impact on local haemostasis and the evolution of the intra- and post-operative period, being a predictive factor for the need to monitor the adenoma loci and the use of appropriate com-plementary therapy.

V. BobuV. BobuIMSP Spitalul Clinic Municipal „Sf.Treime” , Chișinău, Republica Moldova

IMSP “Sf.Treime” Municipal Clinical Hospital, Chisinau, Republic of Moldova


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere si Obiective. Absorbția fluidelor utiliza-te pentru irigație în timpul TUR-P, are potențialul de a perturba sistemul circulator, conducând la simptom-atologia caracteristică sindromului TUR(ST). Apa sterilă a fost unicul fluid utilizat în clinica noastră, obiectivul studiului fiind de a identifica corelații între parametrii dependenți de pacient, respectiv de intervenția chirur-gicală și apariția ST.

Materiale si Metode. Studiu retrospectiv în care au fost incluși 207 pacienți la care s-a practicat TURP, pe par-cursul anului 2018 în Clinica de Urologie a Sp. Cl. “Dr.C.I. Parhon” din Iași. S-au urmărit: vârsta, timpul operator, volumul prostatic (VP), comorbiditățile cardiovasculare, cu identificarea pacienților la care s-a produs ST.

Rezultate. Dintre cei 207 pacienți incluși, la cinci dintre aceștia s-a produs ST. Nu s-au observat diferențe cu pri-vire la timpul operator între pacienții la care s-a produs ST față de cei la care nu s-a produs această complicație (în medie 51 de minute). În schimb VP mediu la pacienții cu ST a fost de 101 cm3, fata de 72 cm3, dintre pacienții cu VP<=90 cm3 un singur pacient dezvoltând ST, față de patru pacienți dintre cei cu VP>90 cm3 (p=0,003), rezul-tatele fiind asemănătoare între pacienții cu vârstă <=70 ani si cei >70 ani (1 ST/4 ST, p= 0,171). De menționat că 91,8% dintre pacienții cu VP>90 cm3 (49) nu au dezvol-tat ST (25 pacienți cu VP>120 cm3, dintre care au urinat postoperator 21). Viteza de rezecție pe întregul lot a fost în medie de 1,41cm3/min față de 2,62cm3/min pt VP >120 cm3, p=0,0001. Numărul comorbidităților car-diovasculare și efectuarea litotriției endoscopice nu a influențat apariția ST.

Concluzii. TUR-P cu apă sterilă reprezintă o variantă sigură, în special la pacienții cu volum prostatic <=90 cm3, acest fapt depinzând și de experiența operatorului și de capacitatea acestuia de a se adapta fiecărui caz.

PM.5.5. TUR-P în mediul hipoton. Se pot ajusta indicațiile?

TURP with hypoosmolar irrigating fluids.

Could the indications be adjusted?

Introduction and Objectives. The absorption of flu-ids used for irrigation during TUR-P has the potential to disturb the circulatory system, leading to the symp-toms of TUR-P syndrome(TS). The sterile water was the only fluid used in our clinic, and the objective of the present study is to identify the correlations between patient-related factors, respectively surgery-related factors and the risk of developing TS.

Materials and methods. This is a retrospective study including 207 patients who were treated with TUR-P during 2018 in the Urology Clinic of „Dr.C.I. Parhon” Hospital in Iasi. The following variables were followed: age, duration of surgery, prostate volume (PV), cardio-vascular comorbidities, followed by the identification of the patients who developed TS.

Results. Only 5 of the 207 patients included developed ST. There were no differences regarding the duration of surgery between the patients who experienced TUR-P syndrome versus those who did not experience this complication (average 51 minutes). The average PV in patients with TS was 101 cm3 versus 72 cm3 (p=0.172). Only one of the patients with a PV<=90cm3 developed TS, in comparison to 4 patients in the PV>90 cm3 group (p=0.003), the results being similar among patients <=70 years and >70 years (1 ST/4 ST, p=0.171). It should be noted that 91.8% of patients with PV>90 cm3 (49) did not develop TS (25 patients with PV>120 cm3, of which 21 pacients have urinated). The speed of resec-tion was on average 1.41 cm3/min, versus 2,63 cm3/min for PV>120 cm3. The number of cardiovascular comor-bidities and endoscopic lithotripsy did not influence the occurrence of TS.

Conclusions. Using sterile water as an irrigation fluid for TUR-P is a safe option, especially in patients with prostat-ic volume <=90 cm3, also depending on the experience of the surgeon and his ability to adapt to each case.

B. Novac1,2, A. Ionică2, V. Rădășanu2, C. Negoiță2, I. Spancioc2

B. Novac1,2, A. Ionică2, V. Rădășanu2, C. Negoiță2, I. Spancioc2

1 Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România

2 Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iași, România

1 University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iasi, Romania

2 Dr.”C.I. Parhon” Clinical Hospital, Iasi, Romania


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Întroducere. În ultimii zece ani, diferite sisteme laser sunt propuse pentru tratamentul stricturilor uretrale. În literatura de specialitate sunt încă puține rezultate ale uretrotomiei laser în stricturile uretrale, iar sisteme laser (Ho și Thu:YAG) trebuie încă să-și demonstreze efi-ciența în studiile clinice randomizate.

Materiale şi metode. Tratamentul a fost efectuat la 41 pacienți, cu vîrsta medie 61,3±6,1 ani. Pacienții au fost divizați în 2 grupe: Uretrotomie Thu:YAG (Grup A - 23 pacienți) și Uretrotomie convențională cu lama rece (UIO) (Grup B - 18 pacienți). Criterii de excludere: chiru-rgie uretrală anterioră, prostatetomie, stricturi uretrale >2cm. În cadrul intervențiilor cu Thu:YAG laser a fost utilizată fibra 550mc, energie 10W, 8-12 Hz. În ambele grupe a fost efectuată incizia stricturii la ora 11,12 și 13. Pre și postoperator au fost efectuate uroflowmetria (la 3, 6 și 12 luni) și uretrografia (postoperator în cazul Qmax <10ml/s, pentru evaluarea severității recurenței).

Rezultate. Intervenția chirurgicală a fost suportată bine de toti pacienţi. Durata cateterizării postoperatorii – 10 zile (sonda uretrală 16Fr). După extragerea sondei micția s-a restabilit la toți pacienți Durata medie a inter-venției: 21,3±2,4min vs 14,2±1,8min, Qmax preoperator –5,5±2,3ml/s vs 5,9±3,0ml/s, Qmax postoperator (la 3 luni) – 16,1±2,4ml/s vs 16,5±2,9ml/s (Grup A vs Grup B). Recurența maximă a fost observată la 3 luni postoperator – 4(17,39%) pacienți vs 6(33,33%) pacienți, iar recurența la 12 luni: 6(26,08%) pacienți vs 7(38,88%) pacienți (Grup A vs Grup B). În cazul pacienților cu recurență s-a efectu-at UIO (12 pacieți) și uretroplastie (1 pacient).

Concluzii. Uretrotomia Thu:YAG laser este eficientă în tratamentul primar a stricturilor uretrale scurte, demonstrînd o eficiență promițătoare. Utilizarea ener-giei Thu:YAG în tratamentul stricturilor uretrale necesită evaluarea ulterioară.

PM.5.6. Utilizarea uretrotomiei Thulium laser în tratamentul stricturilor uretrale

Thulium laser urethrotomy in the treatment of

urethral strictures

Introduction. Over the past decade, different laser sys-tems have been proposed for the treatment of urethral strictures. The current literature describes few study re-sults on laser urethrotomy for treatment of the urethral strictures, whereas laser systems (Ho and Thu:YAG) have to prove their effectiveness in the randomized clinical trials.

Materials and methods. The study was conducted on 41 patients, with a mean age of 61.3±6.1 years. Pa-tients were divided into 2 groups: Thu:YAG urethroto-my (Group A - 23 patients) and conventional cold knife urethrotomy (DVIU) (Group B - 18 patients). exclusion criteria: previous urethral surgery, prostatectomy and urethral strictures> 2cm. Thu:YAG laser interventions used a 550mc fiber, 10W laser power and 8-12Hz fre-quency. The stricture incision was performed in both groups at 11, 12 and 1 o’clock. Pre and postoperative uroflowmetry (at 3, 6 and 12 months) and urethrogra-phy was carried out (postoperatively, in Qmax<10 ml/s to estimate the severity of recurrence).

Results. Surgical procedures were well tolerated by all patients. Postoperative duration of catheterization was 10 days (16Fr urethral catheter). When removing the probe, micturition was restored in all patients. The aver-age surgery duration was 21.3±2.4min vs 14.2±1.8min, preoperative Qmax was 5.5±2.3ml/s vs 5.9±3.0ml/s, whereas the postoperative Qmax (at 3 months) was 16.1±2.4ml/s vs 16.5±2.9ml / s, respectively (Group A vs Group B). The highest incidence of recurrence was recorded at 3 months postoperatively in 4(17.39%) pa-tients vs 6(33.33%) patients, whereas the recurrence at 12 months was 6(26.08%) patients vs 7(38.88%) (Group A vs Group B). Patients with recurrence underwent DVIU (12 patients) and urethroplasty (1 patient).

Conclusions. Thu:YAG laser urethrotomy has proved to be effective in primary treatment of short urethral strictures, thus showing promising efficacy. The use of Thu:YAG energy in the treatment of urethral strictures requires further assessment.

A. Pleşacov, I. Vladanov, A. Colța, G. Mitioglo, V. GhicavîiUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova

State University of Medicine and Pharmacy „Nicolae Testemitanu”, Republic of Moldova

A. Pleşacov, I. Vladanov, A. Colța, G. Mitioglo, V. Ghicavîi


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere. Traumatismele peniene reprezintă o provocare pentru medicul urolog. Obiectivul lucrării a fost evaluarea parametrilor intraoperatori și rezul-tatelor postoperatorii la pacienții cu traumatisme pe-niene secundare actului sexual.

Material și metodă. A fost evaluat retrospectiv un număr de 198 de pacienți cu ruptură de corp cavernos secundară contactului sexual între ianuarie 2009 și ianuarie 2019 care au beneficiat de tratament chirur-gical de urgență.S-a practicat în toate cazurile sutura albugineei și uretrorafie în 12% din cazuri. 172 de pa-cienți au avut ruptură unilaterală de corpi cavernoși (143 de pacienți fără interesarea uretrei spongioase, 29 de pacienți cu interesarea acesteia), 24 de pacienți rup-tură bilaterală de corpi cavernoși (17 pacienți fără in-teresarea uretrei spongioase, 7 pacienți cu interesarea acesteia) și 2 pacienți fracturi uretrale multiple. Au fost excluși din studiu pacienții cu tratament conservator și cei cu date incomplete în fișele medicale.

Rezultate. Lotul a prezentat o medie de vârstă de 33,6 ani (18 - 55 ani). În cazul celor cu ruptură unilaterală s-a practicat degloving în 75 cazuri (43,6%), iar în grupurile cu ruptură bilaterală, respectiv multiplă s-a folosit acest procedeu în toate cazurile. evoluția postoperatorie a fost favorabilă. Perioada medie de spitalizare a fost de 7,4 zile. 29 cazuri (14,8%) au prezentat complicații mi-nore Clavien I, un caz o complicație Clavien III B, rezol-vată după reintervenție. La controlul periodic bolnavii nu au precizat tulburări de dinamică sexuală.

Concluzii. În experiența noastră, managementul trau-matismului penian secundar actului sexual soldat cu ruptura de corp cavernos are rezultate postoperatorii favorabile

PM.5.7. Atitudinea terapeutică în ruptura de corp cavernos secundară contactului sexual – experiență clinică

Therapeutic attitude in penile rupture after

sexual intercourse – clinical experience

Introduction. Penile trauma represents a challenge for urologists. The objective was to evaluate intraopera-torive parameters and postoperative outcomes in pa-cients with penile trauma after sexual intercourse.

Material and method. We retrospectively evaluated a number of 198 pacients with cavernosal rupture sec-ondary sexual intercouse between January 2009 and January 2019 which benefit of emergency surgical treatment. In all the cases we sutured tunica albugi-neea and in 12% of cases we proceed with realignment of the urethra. 172 pacients had unilateral cavernosal rupture (143 without interesting the spongy urethra, 29 with interesting it), 24 pacient with bilateral cav-ernosal rupture (17 without interesting the spongy ure-thra, 7 with interesting it) and two pacients with multi-ple urethral fractures. We excluded from the study the pacients with conservator treatment and those with incomplete data in the medical files.

Results. The average age was 33,6 years (18-35 years). In those with unilateral rupture we managed degloving in 75 cases (43,6%) and in those with bilateral rupture, respectively multiple fractures we used this procedure in all cases. Postoperative recovery was favorable. The average lenght of hospital stay was 7,4 days. 29 cases (14,8%) had Clavien I minor complications, one case had Clavien III B complication, managed after reinter-vention. At periodic control the pacients showed no signs of sexual dysfunction.

Conclusion. In our experience, the management of pe-nile trauma after a sexual intercourse with cavernosal rupture has great postoperative outcomes.

e. Constantinescu1, P. Geavlete1,2, A. ene1, D. Georgescu1 2, e. Alexandrescu1, C. Moldoveanu1, C. Bulai1,2, B. Geavlete1,2



e. Constantinescu1, P. Geavlete1,2, A. ene1, D. Georgescu1 2, e. Alexandrescu1,

C. Moldoveanu1, C. Bulai1,2, B. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic “Sfântul Ioan”, București, România

2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București, România


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere: Intr-o proportie semnificativa din cazuri, traumatismele peniene prin agresiune reprezinta o ur-genta chirurgicala. Scopul acestei lucrari sa evalueze caracteristicile pre-, intra- si postoperatorii, cu prezen-tarea unuia dintre ele.

Material și metodă: In ultimii 5 ani, 9 pacienti au fost internati cu traumatisme peniene prin agresiune. In 4 cazuri s-au inregistrat plagi muscate interesand tegu-mentele si tesuturile subiacente cu menajarea corpilor cavernosi si spongios, 1 caz de plaga muscata cu leza-rea unui corp cavernos si in 4 cazuri leziuni peniene prin injunghiere.

Rezultate: Plagile cutanate au fost toaletate, debri-date si suturate. Pentru leziunile de corpi cavernosi sau spongios s-a practicat sutura acestora. evolutia post-operatorie a fost favorabilain toate cazurile. Pacientul BG se prezinta in soc hemoragic, cu plagi peniene dupa agresiune cu arma alba. Lama cutitului patrunde prin fata dorsala a penisului, sectioneaza complet corpii cavernosi si spongiosul (insa cu menajarea manunchi-ului vasculo-nervos dorsal), iese prin tegumentul fetei ventrale, penetreaza tegumentul scrotal, fara lezarea testiculelor dar cu o noua sectionare completa a spon-giosului si leziuni longitudinale pe ambii corpi cav-ernosi, iese din nou prin perineu si penetreaza coapsa dreapta. Se practica sutura corpilor cavernosi si a cor-pului spongios/uretrei, muschilor si pielii, cu evolutie postoperatorie favorabila si suprimarea sondei uret-ro-vezicale dupa 4 saptamani. Pacientul prezinta mic-tiuni fiziologice si erectie.

Concluzii: Traumatismele peniene sunt de multe ori complexe, datorita arhitecturii zonei, cu diferite struc-turi suprapuse intr-un spatiu redus. Vascularizatia bo-gata face ca aceste leziuni sa aiba un potential socogen semnificativ.

PM.5.8. Plăgile peniene prin agresiune – particularităţi de tratament

Penile trauma secondary to aggression

– treatment particularities

Introduction: In a significant number of case, penile trauma secondary to aggression are a surgical emer-gency. The aim of this paper is to evaluate their pre-, intra- and postoperative characteristics, with the pre-sentation of one such case.

Material and methods: During the last 5 years, 9 pa-tients were admitted with penile trauma secondary to aggression. Four cases presented bite wounds of pe-nile skin, without lesions of the corpora cavernosa or spongiosum, one bite wound with lesions of a corpus cavernosus and 4 cases with stabbed penile wounds.

Results: Toilet and suture of the skin wounds was performed. Corpora cavernosa or corpus spongiosum lesions were sutured. Postoperative evolution was fa-vourable in all cases. Patient BG presented in hemorag-ic shock, with stabbing penile wounds The knife enters the dorsal face of the penis, sectioning corpora cav-ernosa and the spongiosum/urethra (without lesions of dorsal arteries and veins), exits through the ventral face, enters the scrotum, without touching the testicles but sectioning again the spongiosum and with longitu-dinal sections on the corpora cavernosa, exits through the perineum and producing a penetrating wound in the upper right thigh. Suture of the corpora cavernous and spongiosum, muscles and skin was performed, with favourable postoperative evolution and suppres-sion of the urethral catheter after 4 weeks. The patient presents normal micturitions and erection.

Conclusions: Penile trauma are very often complex, due to the architecture of the area, with multiple layers overlapping in a reduced space. Important blood sup-ply creates a significant shocking potential for these wounds.

R. Multescu1, M. Stan1, C. Bucur1, e. Asproiu1, V. Iordache1, D. Georgescu1,2, B. Geavlete1,2, P. Geavlete1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență ”Sfântul Ioan”, Clinica de Urologie, București, Romania

2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” București, Romania



R. Multescu1, M. Stan1, C. Bucur1, e. Asproiu1, V. Iordache1, D. Georgescu1,2,

B. Geavlete1,2, P. Geavlete1,2


Uro

logi

e fu

ncți

onal

ă și

inco

ntin

ență

Introducere. Toxina botulinică este deja confirmata ca a doua linie de tratament pentru detrusorul hiperac-tiv, în ciuda unor limitări ce includ costul mai mare și potențialul pentru complicații mai severe în compara-ție cu antimuscarinicele. Studiul de față își propune să evalueze dacă asocierea de tratament antimuscarinic dupa injectarea de toxină botulinică poate crește inter-valul între reinjectări în condițiile păstrării unui profil de siguranță satisfăcător.

Material și metodă. S-a realizat un studiu prospectiv ce a inclus 30 de pacienți cu hiperactivitate detrusori-ană de etiologie neurologică și care au fost tratați cu toxină botulinică tip A injectată intradetrusorian. La o lună după injectare, s-a adăugat tratament cu solifena-cin 10 mg. Pacienții au fost evaluați la trei luni, cu mă-surarea rezidiului postmicțional și cu chetionarul OABq (33 întrebări). Reinjectarea s-a decis pe același criterii ca și în cazul tratamentului inițial. Înainte de reinjectare s-a repetat întotdeauna examenul urodinamic. Datele obținute au fost comparate cu date ale altor pacienți tratați numai cu toxină botulinică în clinica noastră, utilizând testul Student. Parametrii urmăriți au inclus timpul între reinjectări, rezidiul postmicțional, scorul OABq, valorile Pdet și senzațiile raportate de pacient.

Rezultate. Pacienții au fost urmăriți o perioadă de 24 luni. În acest interval, șase pacienți (20%) nu au necesi-tat reinjectare, față de numai doi în lotul martor. Timpul între reinjectări a crescut cu 6 ± 2.44 luni (p < 0.0001). Rezidiul postmicțional și valorile Pdet nu au înregistrat variații semnificative statistic. Hiperactivitatea detrusori-ană a putut fi obiectivată la toți pacienții care au solicitat reinjectare. Scorul OABq a înregistrat o degradare pro-gresivă, dar s-a observant o degradare mai lentă a sen-zațiilor de micțiune, comparativ cu ceilalți parametrii.

Concluzii. Asocierea dintre aceste două clase de me-dicamente a dus la o creștere statistic semnificativă a timpului între reinjectările cu toxină botulinică. Consid-erăm că, în asociere cu toxina botulinică, antimuscarin-icele au devenit mai eficiente decât atunci când au fost folosite ca monoterapie, cel mai probabil prin diminuar-ea senzațiilor de micțiune. Chiar și în această combinație, în lotul nostru nu s-a înregistrat nici un caz de retenție acută de urină după adăugarea de antimuscarinic. Cos-tul mai mare al tratamentului poate fi compensate de durata mai mare între două injectări cu toxină botulinică.

PM.5.9. Asocierea toxinei botulinice tip A cu tratamentul antimuscarinic

The Association Between Type A Botulinum Toxin and

Antimuscarinics Increases the Efficacy of the Treatment

Introduction. Botulinum toxin is already well estab-lished as a second line therapy for the overactive de-trusor, despite several drawbacks, which include an increased cost and the potential for more severe com-plications compared to antimuscarinics. Our study aims to investigate whether giving antimuscarinics after the toxin injection might increase the interval between in-travesical treatments.

Material and Methods. A series of 30 consecutive adult patients were included in this prospective trial. All patients had neurogenic detrusor overactivity and were treated with intradetrusor injection of botulinum toxin type A. After one month in which the toxin proved ef-fective, a daily dose of solifenacin 10 mg was added. The patients were evaluated every three months using the OABq (33 questions) and PVR measurement. Reinjec-tion was decided based on the same criteria and values as the initial treatment. Urodynamics was performed before retreatment. Data was compared to a similar series of patients from our own experience. The param-eters we monitored include time between injections, PVR values, OABqscore, Pdet and sensations reported by the patient. A t-test statistical analysis was done.

Results. The follow up period is 24 months in this se-ries. Six patients (20%) did not require reinjection, com-pared with only two patients in the reference group. The time between treatments increased by 6 ± 2.44 months (p < 0.0001). The PVR did not show any statis-tical significant variation, and the same was observed for the Pdet values. Detrusor overactivity was observed in all patients requiring retreatment. The OABq showed progressive degrading, with sensations worsening slower than other parameters.

Conclusion. The association between these two drug classes led to a statistically significant increase in the time between retreatments. Botulinum toxin made so-lifenacin effective in those cases where it didn’t show enough efficacy when used alone. Antimuscarinics apparently decreased the sensation, and that might be the main reason behind longer efficacy. even when combined with botulinum toxin, antimuscarinics did not cause acute urinary retention. The increased cost of treatment might be balanced by the longer period of efficacy.

C. Persu, N. Chirca, T. Dida, B. Buzescu, V. JingaSpitalul clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, Clinica de urologie, Bucuresti, România

“Prof. Dr. Th. Burghele” Clinical Hospital, Dept. of Urology, Bucharest, Romania

C. Persu, N. Chirca, T. Dida, B. Buzescu, V. Jinga


Post

ere

nem

oder

ate

Sindromul de rezistență la androgeni cunoscut și sub denumirea de sindrom Morris este o afecțiune genetică rară care afectează gena responsabilă pentru receptorii androgenici localizată pe cromozomul Xq12. Această afecțiune se caracterizează prin absența raspunsului celular la prezența hormonilor androgeni sau printr-un răspuns parțial, fapt ce va afecta dezvoltarea normală a organelor sexuale masculine în timpul vieții intra-uterine, precum și caracterisiticele sexuale secundare la pubertate. Din punct de vedere clinic acest sindrom este împărţit în trei entităţi distincte: insensibilitate completă la androgeni (OGe tipic feminine), insensibili-tate parțială la androgeni (OGe ambigue sau insuficient masculinizate) și insensibilitate ușoară la androgeni (OGe tipic masculine). Pacienții cu forma cu rezistență completă la androgeni prezintă la naștere organe gen-itale externe tipic feminine, în ciuda faptului că din punct de vedere genetic prezintă cariotip 46XY. De reg-ulă acești pacienți sunt crescuți ca fiind fete, primele semne de întrebare apărând la pubertate în contextul absenței menstruației. Un alt semn de întrebare îl poate ridica apariția unei hernii inghinale la nivelul căreia să fie testiculul. Determinarea cariotipului este un ele-ment cheie în stabilirea diagnosticului, alături de dozări hormonale, precum și investigațiile imagistice care vor releva prezența testiculelor. In cazul pacienților cu rezistență completă la androgeni tramentul presupune orhidectomie postpubertară și substitutie estrogenică ulterioară. Gestionarea unor astfel de cazuri impune o colaborare multidisciplinară, deseori fiind nevoie de consiliere psihologică.

PN.1. Sindromul Morris – o patologie rară

Morris Syndrome – A rare pathology

Androgen insensitive syndrome, also known as Morris syn-drome, is a rare genetic disorder that affects the gene re-sponsible for the androgen receptors (located on the Xq12 chromosome), therefore leading to the partial cellular re-sponse or complete lack of response to androgen hormones. This genetic disorder will prevent the normal development of male sexual organs during pregnancy, as well as second-ary male sexual characteristics during puberty. Considering the clinical aspect this syndrome can be classified as follows: complete androgen insensitivity (typically characterized by female external genitalia), partial androgen insensitivity (ambiguous external genitalia or undermasculinized geni-talia) and mild androgen insensitivity (normal male external genitalia). Patients with complete androgen insensitivity are born with normal external female genitalia despite the fact that genetically they have the karyotype 46 XY. Usually these patients are raised as normal females until puberty when a question mark is raised due to the absence of menstrua-tion. Another sign that could alert the parents or physicians is the presence of an inguinal hernia. The diagnosis is based on determining the patient’s karyotype, as well as on estab-lishing the testosterone levels and on imaging investigations that will reveal the presence of the testes. The treatment in such cases is often multidisciplinary, these patients requiring psychological counseling and endocrine substitution thera-py. During puberty the patients will develop normal breasts and female sexual identity. The treatment usually consists in post-puberty gonadectomy, followed by estrogen therapy.vv

R. Anghel1, L. Iorga1, D. Marcu1,2, A. Cherciu1, D.Spînu1,2, O. Bratu1,2,3, D. Mischianu1,2,3

R. Anghel1, L. Iorga1, D. Marcu1,2, A. Cherciu1, D.Spînu1,2, O. Bratu1,2,3, D. Mischianu1,2,3

1 Clinica de Urologie, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr Carol Davila”, București, România

2 UMF Carol Davila, Bucuresti, România3 Academia Oamenilor de Stiinta din Romania

1 Clinic of Urology, University Emergency Central Military Hospital „Dr. Carol Davila”,

Bucharest, Romania2 UMF Carol Davila, Bucharest, Romania

3 Academy of Romanian Scientists


Post

ere

nem

oder

ate

Disfuncția erectilă (De) este definită ca incapacitatea de a initia sau a menține o erecție, cu o rigiditate adec-vată a penisului, suficientă pentru un act sexual satis-făcător. De are o prevalență estimată de peste 50% la bărbații în vârstă de 50 de ani sau mai mult, crescând pe măsură ce bărbații avansează în vârstă, reducand semnificativ calitatea vieții pacienților afectați. De este o patologie frecvent asociată cu boala cardiovasculară (BCV), ambele avand factori de risc similari: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea, fumatul și dislipidemia. Datorită faptului că arterele peniene au un diametru mic comparativ cu dimensiunea me-die a arterelor coronare (1-1,5 mm față de 2,7-4,3 mm), circulația penisului este mai întâi afectată într-o boală vasculară generalizată, simptomele disfunctiei erectile facandu-si simtite prezenta cu 2-3 ani înainte de simp-tomele bolii coronariene, făcând De un marker pentru BCV. Relația dintre De și BCV a fost descrisă pentru pri-ma dată în 2005, arătând că severitatea De se corelează cu riscul de BCV. De atunci, mai multe studii au arătat că prevalența De la pacienții cu BCV atinge cel putin 40%. Pe baza datelor publicate in aceste studii ulterioare, De a fost gasita ca fiind un predictor de mortalitate, prin urmare, pacienții cu De și factori de risc cardiovasculari trebuie tratați agresiv conform ghidurilor cardio-vascu-lare, pe lângă tratamentul urologic al eD.

PN.2. Disfuncția erectilă - un factor de predicție pentru boala cardiovasculară

Erectile dysfunction - a predicting factor for cardio-vascular disease

erectile dysfunction (eD) is defined as the inability to achieve or to maintain an erection, with adequate penis rigidity, sufficient for satisfactory sexual perfor-mance. eD has an estimated prevalence of over 50% in men aged 50 years or older, growing as men advance in age, significantly reduces the quality of life of affect-ed patients. eD is a pathology frequent associated with cardiovascular disease (CVD), both sharing similar risk factors: diabetus mellitus, arterial hypertension, obe-sity, smoking and dyslipidemia. Due to the fact that penile arteries have a small diameter compared to the average size of coronary arteries (1-1,5 mm vs 2,7-4,3 mm), the penile circulation is first affected in a gener-alized vascular disease, symptoms of eD occuring 2-3 years before symptoms of coronary disease, making eD a marker for CVD. The relationship between eD and CVD was first described in 2005, showing that the se-verity of eD correlates with the risk of CVD. Since then several studies stated that the prevalence of eD in pa-tients with CVD reaches up to 40%. Based on the data published by these later studies, eD was a mortality predictor, therefore, patients with eD and cardiovascu-lar risk factors should be treated aggressively accord-ing to cardiovascular guidelines, besides urological treatment of eD.

L. Iorga1, R. Anghel1, D. Marcu1,2, D. Spinu1,2, O. Bratu1,2,3, D. Mischianu1,2,3

L. Iorga1, R. Anghel1, D. Marcu1,2, D. Spinu1,2, O. Bratu1,2,3, D. Mischianu1,2,3

1 Clinica de Urologie, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr Carol Davila”, București, România

2 UMF Carol Davila, Bucuresti, România3 Academia Oamenilor de Stiinta din Romania

1 Clinic of Urology, University Emergency Central Military Hospital „Dr. Carol Davila”,

Bucharest, Romania2 UMF Carol Davila, Bucharest, Romania

3 Academy of Romanian Scientists


Post

ere

nem

oder

ate

Introducere. În epoca modernă a diagnosticului pre-coce al cancerului de prostată (CaP) și dezvoltarea unor tehnici chirurgicale minime invazive, disfuncția erectilă (De) reprezintă o problemă importantă cu impact psi-hosocial imediat, pentru pacienții supuși unei prosta-tectomii radicale (PR).

Material şi metodă. În intervalul martie 2014 - martie 2015 am efectuat în cadrul Centrului de Uronefrologie şi Transplant Renal, Institutului Clinic Fundeni, Bucureş-ti, un studiu observaţional analitic, prospectiv, neran-domizat, pe un lot de 98 de pacienți cu CaP pentru care a fost efectuat tratament chirurgical prin PR. Funcția erectilă (Fe) a fost evaluată folosind chestionarul IIeF-5 (Indexul Internațional de Funcție erectilă-5). În vederea identificării factorilor de risc asociați cu De postopera-torie, asociația între variabile a fost evaluată cu ajutorul funcției regresie logistică binară univariată și multivar-iată, împreună cu metoda de selecție Stepwise Back-ward, prin calcularea OR (Odds Ratio) și a intervalului de încredere de 95% (IC 95%). În modelele de regresie au fost introduse toate variabilele care au prezentat un p<0.02 la compararea subgrupurilor.

Rezultate. Factorii de risc pentru De postoperato-rie identificați prin analiza univariată au fost vârsta (OR=1.12; IC 95%=1.03-1.24; p=0.007), hipertensiunea arterială (OR=3.72; IC 95%=1.30-10.30; p=0.01), uti-

PN.3. Factorii de risc pentru disfuncția erectilă post prostatectomie radicală – studiu unicentric

Risk factors for erectile dysfunction after radical prostatectomy

– unicentric study

Introduction. In the modern era of early diagnosis of prostate cancer (PCa) and development of minimally invasive surgical techniques, erectile dysfunction (eD) is an important issue with immediate psychosocial impact for patients undergoing radical prostatectomy (RP).

Material and method. Between March 2014 - March 2015, we performed an analytical, prospective nonran-domized observational study, including 98-patients diagnosed with PCa for which surgical treatment was performed by RP in the Center for Uronephrology and Renal Transplantion Fundeni Clinical Institute, Bucha-rest. erectile Function (eF) was assessed using the IIeF-5 questionnaire (International erectile Function Index-5). In order to identify the risk factors associated with the postoperative eD, the variables were evaluated using the univariate and multivariate binary logistic regres-sion models together with the Stepwise Backward method, by calculating the OR (Odds Ratio) and the 95% confidence interval (IC 95%). In the regression models, all variables with a p value <0.02 were included in the comparison of the subgroups.

Results. The risk factors for postoperative eD, iden-tified by univariate analysis, were age (OR=1.12; IC 95%=1.03-1.24; p=0.007), hypertension (OR=3.72; IC 95%=1.30-10.30; p=0.01), beta-blockers (OR=3.61; IC

Florentina Bealcu1,2,3, C. Baston1,2, S. Guler Margaritis1,2, Oana Moldoveanu1,2,

R. Vrabie1,2, R. Stoica1,2, A. Petru2,4, I. Sinescu1,2

Florentina Bealcu1,2,3, C. Baston1,2, S. Guler Margaritis1,2, Oana Moldoveanu1,2, R. Vrabie1,2, R. Stoica1,2, A. Petru2,4, I. Sinescu1,2

1 Centrul pentru Uronefrologie şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, București, România

2 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, București, România

3 Universitatea “Titu Maiorescu”, Facultatea de Medicină, București, România

4 Spitalul Clinic de Urologie “Prof. Dr. Th. Burghele”, Bucureşti, România

1 Center for Uronephrology and Renal Transplantion of

Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania2 University of Medicine and Pharmacy

“Carol Davila”, Bucharest, Romania3 Titu Maiorescu University, Faculty of Medicine,

Bucharest, Romania4 Clinical Urology Hospital

“Prof. Dr. Th. Burghele”, Bucharest, Romania


Post

ere

nem

oder

ate lizarea beta-blocantelor (OR=3.61; IC 95%=0.91-13.40;

p=0.05) și absența prezervării bandeletelor neurovas-culare (OR=48.87; IC 95%=11.7-204; p<0.001). În anali-za multivariată, factorii de risc independenți asociați De apărută postoperator au fost stadiul cT3-T4 (OR=17.2; IC 95%=1.60-190; p=0.02) și absența prezervării ban-deletelor neurovasculare care asociază o predicție mai mare pentru De, oferind un risc de 72.9 ori mai mare (OR=72.9; IC 95%=1.49-355; p< 0.001).

Concluzii. În concluzie, în studiul nostru, stadiul clinic tumoral cT3-T4 și respectiv absența prezervării bande-letelor neurovasculare au fost factorii predictivi aso-ciați De postoperatorie. Prin urmare, aprecierea corectă a stadiului tumoral local preoperator precum și îm-bunătățirea tehnicii prostatectomiei radicale cu prezer-varea bandeletelor neurovasculare ar putea să scadă în viitor rata De postoperator.

95%=0.91-13.40; p=0.05) and the absence of preserva-tion of neurovascular bundles (OR=48.87; IC 95%=11.7-204; p<0.001). However, in the multivariate analysis, significant risk factor associated with eD were stage cT3-T4 (OR=17.2; IC 95%=1.60-190; p=0.02) and the absence of preservation neurovascular bundles which associates a higher prediction for eD, giving a 72.9-fold higher risk (OR=72.9; IC 95%=1.49-355; p <0.001).

Conclusions. In conclusion, in our study, the clinical tumor stage cT3-T4 and respectively the absence of preservation of neurovascular bundles were predictive factors for postoperative eD. Therefore, the correct as-sessment of the preoperative local tumor stage as well as the improvement of the RP technique with the pres-ervation of the neurovascular bundles could decrease the postoperative De rate in the future.


Vide

o 1

Introducere şi obiectiv. Chisturile renale simple sunt o patologie relativ rară la pacienţii pediatrici. Un număr mic de pacienți prezintă indicație operatorie: cei cu chiste simptomatice sau în caz de efect de masă. Prez-entăm tehnica chirugicală utilizată în serviciul nostru pentru un caz pediatric de chist renal drept Bosniak 2F.

Material și metodă. Prezentăm cazul unei paciente de 13 ani diagnosticate incidental cu un chist medio-renal drept de 75 mm care comprima pediculul renal şi tija caliceală superioară la nivel intrasinusal. Bilanțul a fost completat cu UroRMN care evidențiază chist re-nal Bosniak 2F cu efect de masă asupra sinusului renal și ușoară dilatare a calicelor. Am realizat chistorezecție laparoscopică 3D prin abord laparoscopic transperito-neal cu 3 trocare.

Rezultate. Timpul operator a fost de 60 minute, pierd-erile de sânge au fost de aproximativ 30 mL, nu au exi-stat incidente intraoperatorii sau complicații postoper-atorii. Pacienta s-a mobilizat din prima zi postoperator, cu reluarea tranzitului intestinal precoce, tubul de dren au fost suprimat în prima zi postoperator și pacienta a fost externată în ziua a III-a postoperator. Rezultatul examenului histopatologic a fost de chist renal simplu.

Concluzii. Abordul transperitoneal laparoscopic 3D reprezintă o alternativă terapeutică minim invazivă, fezabilă pentru pacienții pediatrici diagnosticați cu for-mațiuni chistice renale.

V.1.2. Chistorezecţia laparoscopică 3D la copil

3D laparoscopic renal cyst rezection for children

Introduction and objective. Simple renal cysts are a relative rare pathology in pediatric patients. A small number of patients needs surgical treatment: symp-tomatic patients and in case of mass efect. We present the surgical technique used in our department for a pe-diatric case of right renal Bosniak 2F cyst.

Material and methods. We report a case of a 13-year-old female who was incidentally diagnosed with right mediorenal cyst of 75 mm, which compressed the renal sinus and the superior calyx. The URO-IRM performed established the diagnosis of right renal Bosniak 2F cyst with mass effect to the renal sinus and light dilatation of the renal calyx system. We performed 3D laparo-scopic cyst resection, using laparoscopic transperito-neal approach with 3 trocars.

Results. The operating time was 60 minutes with 30 ml blood loss. There were no intraoperative incidents or postoperative complications reported. The patient was mobilized on the 1st day after surgery, with early resumption of intestinal transit. The drainage was re-moved on the 1st postoperative day. The patient was discharged on the 3rd postoperative day. The histo-pathological result was simple renal cyst.

Conclusions. The 3D laparoscopic transperitoneal ap-proach is a feasible minimally invasive therapeutic al-ternative for pediatric patients diagnosed with renal cysts.

Roxana Andra Coman1, emanuela Ionuțaș1, V. D. Stanca1,2

1 Spitalul Clinic Municipal – Departamentul urologie pediatrică, Cluj-Napoca, România

2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

1 Municipal Hospital – Departament of Pediatric Urology, Cluj-Napoca, Romania

2University of Medicine and Pharmacy “Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca, Romania

Roxana Andra Coman1, emanuela Ionuțaș1, V. D. Stanca1,2


Vide

o 1

Introducere si obiective. Incidenta litiazei renale asociata cu sindromul de jonctiune pieloureterala (SJPU) a fost descrisa ca fiind de pana la 20%. Atat litiaza cat si SJPU pot reprezenta o adevarata provocare, dar cu toate acestea, obiectivul prin-cipal terapeutic consta in obtinerea unui tract urinar superior indemn, fara calculi. Scopul acestui film este de a prezenta pieloplastia laparoscopica 3D ca modalitate de tratament a SJPU asociat cu litiaza renala multipla.

Materiale si metode. Prezentam cazul unei paciente de 28 ani cu sindrom de jonctiune pielo-ureterala stanga cu hi-dronefroza secundara grad IV, cu calculi multipli la nivelul pelvisului renal stang si calicelor renale. Am decis sa practi-cam pieloplastie laparoscopica 3D transperitoneala. Proce-dura a fost realizata in pozitia de decubit lateral, folosind trei trocare: un trocar de 12 mm optic, si 2 trocare de lucru, de 10 mm, respectiv 5 mm. Dupa ce pelvisul renal a fost suspendat de peretele abdominal, a fost incizat si multipli calculi (102) au fost inlaturati la vedere, unul cate unul. Apoi am efectuat pieloplastie standard Andreson-Hynes. Un stent ureteral JJ 6 Fr a fost introdus anterograd cu ajutorul unui ghid. Anasto-moza pielo-ureterala a fost realizata cu fire separate vicryl 5-0.

Rezultate. Timpul operator a fost de 135 minute. Pierderile sangvine au fost neglijabile, si nu au fost complicatii sau in-cidente intraoperatorii. Am eliminat un numar total de 102 calculi din pelvisul renal si sistemul caliceal, cu diametrul intre 5 si 15 mm. Pacienta a fost externata in ziua a treia postop-erator, iar stentul JJ a fost extras la 21 zile de la interventia chirurgicala.

Concluzii Pieloplastia laparoscopica ofera o alternativa efi-cienta minim invaziva la abordul deschis, cu morbiditate postoperatorie semnificativ scazuta. Calculii renali prezenti, chiar si in numar mare, pot fi inlaturati la vedere in cadrul aceleiasi interventii chirurgicale.

V.1.2. Managementul simultan laparoscopic al sindromului de joncţiune pieloureterală asociat cu litiază renală (102 de calculi)

3D Laparoscopic Simultaneous Management of Ureteropelvic

Junction Obstruction and Renal Lithiasis (102 Stones)

Introduction and Objectives. The incidence of renal calcu-li associated with ureteropelvic junction obstruction (UPJO) has been reported to be as high as 20%. UPJO and lithiasis of the renal pelvis or the renal calyces can be challenging but the main therapeutic objective must be a non-obstructed, stone-free upper urinary tract. The purpose of this video is to present the 3D laparoscopic pyeloplasty as treatment for ureteropelvic junction obstruction associated with multiple renal calculi.

Materials and Methods. We present the case of a 28 years old woman with left ureteropelvic junction obstruction and secondary grade IV hydronephrosis, with multiple stones throughout the left renal pelvis and renal calyces. We decide to perform a 3D laparoscopic transperitoneal pyeloplasty. The surgery was conducted in a flank position using three ports: 12 mm for the camera, 10 mm and 5 mm for the work-ing instruments. After the renal pelvis was suspended to the abdominal wall it was incised and multiple calculi (102) were removed one by one under direct vision. We proceeded to perform a standard dismembered Anderson-Hynes py-eloplasty. A 6 Fr ureteric double-J stent was inserted in an an-tegrade fashion over a guidewire. Ureteropelvic anastomosis was performed with interrupted 5-0 Vicryl sutures.

Results. The operative time was 135 minutes. Blood loss was neglectable, and no intraoperative complications or inci-dents were encountered. We removed a total of 102 stones from renal pelvis and calyceal system, ranging from 5 to 15 mm in diameter. The patient was discharged on the 3rd post-operative day. The JJ stent was removed after 21 days.

Conclusions. Laparoscopic pyeloplasty provides an effective minimally invasive alternative to open pyeloplasty with sig-nificantly lower postoperative morbidity. Concomitant sec-ondary renal stones, even in great numbers, can be removed under direct vision in the same operative procedure.

C. Gingu1,2, S. Ianiotescu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, A. Andreşanu1, A. Mihancea1, A. Barbu1, C. Drăgan1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2

1 Centrul de Uronefrologie si Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, Bucuresti, Romania

2 Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti, Romania

1 Center for Uronephrology and Renal Transplantation,

Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and


C. Gingu1,2, S. Ianiotescu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, A. Andreşanu1, A. Mihancea1,

A. Barbu1, C. Drăgan1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2


Vide

o 1V.1.3. Tratamentul minim invaziv

al cancerului renal – nefrectomia radicală laparoscopică 2D transperitoneală

Minimally invasive treatment of renal cancer – radical nephrectomy

by laparoscopic 2D transperitoneal approach

Introduction. Over the last three decades, a growing in-cidence of renal cancer can be observed, with a crescent prevalence of lower stage cancers. Laparoscopic surgery has seen great progress, at present being the “gold-standard” ap-proach in the treatment of renal tumors, resulting in a shorter hospital stay and reduced recovery period, compared to clas-sic approach. We present the case of a male patient, 55 years old, asymptomatic, incidentally diagnosed with a left kidney tumor (cT1bN0M0) following a CT scan.

Objectives. evaluation of the practicability, safety and learn-ing curve for laparoscopic 2D transperitoneal radical ne-phrectomy for renal cancer non-metastatic renal cancer.

Materials and methods. Patient positioned in right lateral de-cubitus, 2D transperitoneal laparoscopic approach with four trocars. Colo-parietal adhesions were found at the left colic flex-ure level. Adhesiolysis was performed. Incision of the Toldt line and medial reflection of the colon, identification of the ureter and upward dissection of the posterior layer along the psoas muscle. One renal vein and a branching artery are identified, clipped (Hem-o-Locks) and incised. The kidney is mobilized out-side of the Gerota fascia, sparring the adrenal gland, clipping and incising the ureter and the gonadal vein. The specimen is extracted via endo-bag and a drainage tube is left in place.

Results. Operating time was approximately 130 minutes, without intraoperative complications and with minimal blood loss. The drainage tube was removed the 2nd post-operative day along with the Foley catheter. The patient was discharged on the 4th day.

Conclusions. 2D laparoscopic transperitoneal radical ne-phrectomy is a feasible surgical approach, offering delicate tissue dissection, comfortable identification of vessels and a reduced hospital stay and postoperative recovery, comparing with open approach. Although, by comparison, a 3D laparo-scopic approach would allow a greater degree of precision in surgical maneuvers and a steeper learning curve.

G. Picu1, D. Pletea1, A. Iliescu1, A. Păun1, M. Dinu1, O. Pacu1, F. Rusu1, D. Mischianu1,2

1 Spitalul Clinic Militar Central, Secția Urologie, București, România


1 Central Emergency Clinical Military Hospital, Department of Urology, Bucharest, Romania



Introducere. In ultimii 30 ani se observa un trend ascendent al incidentei cancerului renal, cu o prevalenta crescanda a cancerelor in stadii incipiente. Chirugia laparoscopica a inreg-istrat progrese mari, fiind in prezent “gold-standard” in trat-amentul tumorilor renale, permitand un timp de spitalizare si recuperare redus comparativ cu interventia clasica. Prezen-tam cazul unui pacient in varsta de 55 ani, asimptomatic, din mediul urban, diagnosticat incidental in urma unei examinari CT cu tumora renala stanga ( cT1bN0M0).

Obiective. evaluarea practicabilitatii, a curbei de invatare si sigurantei nefrectomiei radicale laparoscopice 2D transperi-toneale pentru cancer renal non-metastatic, local neavansat.

Material și metode. Pacientul in decubit lateral drept, abord laparoscopic 2D transperitoneal cu patru trocare. La inspectia cavitatii peritoneale se identifica aderente colo-parietale la nivelul flexurii colice stangi pentru care se practica adezioliza. Se decoleaza colonul din planul fasciei TOLDT II, se identifica ureterul si se continua ascendent disectia planului posterior de-a lungul psoasului. Se evidentiaza o vena si doua artere renale. Acestea sunt individual clipate (Hem-o-Lock) si sec-tionate. Se continua disectia circumferentiala a rinichiului cu crutarea glandei suprarenale, cliparea si sectionarea ureterului si venei spermatice. Piesa se extrage in endobag si se plaseaza tub de dren in loja renala.

Rezultate. Timpul operator aproximativ 130 minute, fara in-cidente intraoperatorii, cu pierderi sangvine nesemnificative. Tubul de dren a fost suprimat la 2 zile postoperator, odata cu sonda Foley. Pacientul a fost externat a 4-a zi post-operator.

Concluzii. Nefrectomia radicala laparoscopica 2D transperi-toneala este un abord chirurgical fezabil, oferind posibilitatea disectiei delicate a tesuturilor, identificarea facila a vaselor re-nale si un timp de spitalizare si recuperare postoperatorie mai scazut comparativ cu nefrectomia prin abord deschis. Insa, comparativ, un abord laparoscopic 3D ar facilita in masura si mai mare manopera chirurgicala si efectuarea gesturilor cu grad sporit de dificultate, si ar produce o curba de invatare mai rapida.


Vide

o 1

Introducere. O dată cu dezvoltarea tehnicilor imagis-tice, tot mai multe tumori renale sunt diagnosticate în stadii incipiente, acest lucru fiind vital pentru pacienții cu rinichi unic. În asemenea situații se preferă realizarea nefrectomiei parțiale minim invaziv, dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic.

Material și metodă. Raportăm experiența a 232 de ca-zuri la care s-a practicat cu succes nefrectomie parțială laparoscopică 3D, 5 dintre acestea fiind realizate pe rin-ichi unic, prezentând un caz semnificativ cu suport vid-eo. Riscurile chirurgicale au fost evaluate ținând cont de funcția renală analizată prin examinări scintigrafice și investigații paraclinice, precum și de localizarea, re-spectiv dimensiunea tumorii.

Rezultate. Abordul 3D laparoscopic transperitoneal a fost realizat în condiții de siguranță oncologică prin uti-lizarea a 3 trocare, cu timp de ischemie caldă de 17 min-ute și pierderi sangvine de 200 ml. Renorafia s-a efectu-at cu fir continuu Bicril 3.0 și clipuri Hem-o-lok. Cazul nu a necesitat conversie și nu au existat complicații intra, peri sau postoperatorii. Funcția renală a pacientului s-a normalizat pe durata spitalizării.

Concluzii. Ca și tehnică minim invazivă, nefrectomia parțială laparoscopică 3D pe rinichi unic este fezabilă în cazurile atent selectate. O bună experiență laparoscop-ică a echipei operatorii este necesară pentru rezultate optime, în caz contrar conversia fiind impusă pentru salvarea rinichiului unic.

V.1.4. Fezabilitatea abordului laparoscopic 3D în cazul nefrectomiei parțiale pe rinichi unic

The feasibility of the 3D laparoscopic nephron sparing

surgery on solitary kidney

Introduction. With imaging techniques being devel-oped, more renal tumors are diagnosed in early stag-es, this being vital for patients with solitary kidney. On such cases, minimal invasive nephron sparing surgery is preferable when technically feasible.

Materials and methods. We report our successful ex-perience of 232 cases of 3D laparoscopic nephron spar-ing surgery, out of which 5 were performed on patients with solitary kidney, exemplified by a representative case with a video support. Surgical risks were evalu-ated taking into account renal function through renal scintigraphy and paraclinical tests, tumor size and lo-calization.

Results. The 3D transperitoneal approach was per-formed in safe oncologic conditions using 3 trocars with a warm ischemia time of 17 minutes and blood loss of 200 ml. The renorrhaphy was made with a con-tinuous 3.0 Bicril suture, using also Hem-o-lok clips. There was no need for conversion with no intra, peri or postoperative complications. The renal function of our patient was normalized during the hospital admission.

Conclusion. 3D laparoscopic nephron sparing surgery on solitary kidney as a minimally invasive technique is feasible in highly selected cases. High laparoscopic skills are required for the surgical team to obtain opti-mal results, otherwise conversion is needed to save the solitary kidney.

Cristina e. Bujoreanu, A. Grivei, C. V. Mariș, V.V. Hârdo, B. Petruț

Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță”, Departamentul de Urologie, Cluj-Napoca, România

“Prof. Dr. Ion Chiricuță” Institute of Oncology, Department of Urology, Cluj-Napoca, Romania

Cristina e. Bujoreanu, A. Grivei, C. V. Mariș, V.V. Hârdo, B. Petruț


Vide

o 1

Introducere si obiective. Cea mai frecventa anomalie de fuziune a rinichiului, avand o incidenta de aproximativ 1 la 500 nasteri, este reprezentata de rinichiul in potcoava (RP).Cea mai comuna complicatie a RP este reprezentata de litiaza renala. Sindromul de jonctiune pielo-ureterala apare la 1 din 1500 nasteri, iar cele trei patologii se pot asocia. Scopul acestui film este de a prezenta pieloplas-tia laparoscopica 3D ca metoda de tratament pentru sin-dromul de jonctiune pielo-ureterala asocat cu rinichi in potcoava si litiaza renala secundara.

Materiale si metode. Prezentam cazul unui pacient de 33 ani cu istoric de nefrolitotomie percutanata si alte 2 proceduri eSWL cu 7 si respectiv 1 an inainte, internat pentru durere recurenta in flancul drept. examenul CT releva rinichi in potcoava cu sistem pielo-caliceal drept dilatat, aspect sugestiv pentru sindrom de jonctiune pielo-ureterala, precum si multipli calculi renali secund-ari. Am decis sa practicam Pieloplastie laparoscopica transperitoneala 3D si extragerea calculilor. Procedura a fost efectuata cu pacientul in pozitia standard de de-cubit lateral, folosind trei trocare (trocarul optic de 12 mm, si doua trocare de 5 mm de lucru). Dupa o disectie dificila, datorita fibrozei post interventionala si a anom-aliilor vasculare, pelvisul renal a fost suspendat cu un fir de sutura de peretele abdominal pentru a nu folosi inca un trocar de lucru. Ulterior, pelvisul renal a fost incizat si 11 calculi au fost indepartati la vedere. Am efectuat in continuare o pieloplastie standard Anderson-Hynes. Un stent ureteral JJ 6 Fr a fost introdus anterograd cu ajutorul unui ghid. Anastomoza pelvi-ureterala a fost

V.1.5. Pieloplastia laparoscopică 3D la rinichiul în potcoavă asociat cu sindrom de joncţiune pielo-ureterală şi litiază renală secundară

3D Laparoscopic Pyeloplasty in Horseshoe Kidney with

Pelviureteric Junction Obstruction and Secondary Lithiasis

Introduction and Objectives. The most common fu-sion anomaly of the kidney with an incidence of ap-proximately 1 in every 500 births is represented by the horseshoe kidney (HSK). The most common complica-tion of HSK is kidney lithiasis. Uretero-pelvic junction obstruction (UPJO) occurs in 1 in every 1500 births, and the three conditions can be associated. The purpose of this video is to present the 3D laparoscopic pyeloplasty as treatment for uretero-pelvic junction obstruction in horseshoe kidney and multiple renal calculi.

Materials and Methods. We present the case of a 33 years old male patient, with surgical history of percu-taneous nephrolithotomy 7 years prior and two eSWL procedures 1 year before, admitted for recurrent right flank pain. The CT scan revealed HSK with dilated right pelvi-calyceal system suggesting right UPJO and mul-tiple secondary renal calculi. We opted for a 3D lapa-roscopic transperitoneal pyeloplasty and calculi ex-traction. The surgery was performed in a standard flank position using three ports (a 12 mm for the camera and two 5 mm for the working instruments). After a difficult dissection due to postoperative fibrosis and vascular anomalies, the renal pelvis was suspended with a su-ture wire from the abdominal wall to avoid the need of an additional trocar. Then the pelvis was incised and 11 stones were removed under direct vision. We pro-ceeded to perform a standard dismembered Ander-son-Hynes pyeloplasty. A 6 Fr ureteric double-J stent was inserted in an antegrade fashion over a guidewire. The pelvi-ureteric anastomosis was performed with

C. Gîngu1,2, S. Ianiotescu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, A. Andreşanu1, A. Mihancea1,

A. Barbu1, C. Drăgan1, V. Cerempei1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2

C. Gîngu1,2, S. Ianiotescu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, A. Andreşanu1, A. Mihancea1, A. Barbu1, C. Drăgan1, V. Cerempei1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2


2 Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti, Romania

1 Center for Uronephrology and Renal Transplantation,

Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and



Vide

o 1 efectuata cu o sutura continua folosind un fir Vycril 4-0.

Rezultate. Timpul procedurii a fost de 120 minute. Nu au fost inregistrate complicatii sau incidente intraoper-atorii. Pacientul a fost externat in ziua a IV-a postoper-ator. Stentul JJ a fost extras in ziua a XXI-a postproce-dural.

Concluzii. Desi este o procedura cu complexitate rid-icata, prin prisma vaselor aberante, istmului renal, anatomiei modificate a rinichiului, si litiazei secundare, pieloplastia laparoscopica 3D este o procedura cu un grad ridicat de eficienta si siguranta pentru tratamen-tul sindromului de jonctiune pieloureterala asociat cu rinichi in potcoava si litiaza renala, chiar si la pacienti cu interventii chirurgicale anterioare asupra aceluiasi rini-chi. Sistemul optic 3D reduce timpul operator, intrucat asigura o perceptie a profunzimii mai buna si permite gesturi chirurgicale mai rapide si mai precise. In cazuri-le de litiaza renala recurenta, sindromul de JPU trebuie luat in considerare, si tratat cat mai prompt pentru a asigura vindecarea pe termen lung.

continuous 4-0 Vicryl suture.

Results. The operative time was 120 minutes. There were no intraoperative complications or incidents encountered. The patient was discharged on the 4th postoperative day. The JJ stent was removed after 21 days.

Conclusions. Although it is a high-complexity surgery due to the aberrant vessels, renal isthmus, modified anatomy of the kidney and secondary lithiasis, the 3D laparoscopic pyeloplasty could be an effective and safe procedure for treating UPJO in horseshoe kidney and secondary multiple renal calculi, even in patients with previous renal surgeries. The 3D vision system reduces the operative time as it ensures better depth percep-tion and faster and more precise surgical gestures. In the cases of recurrent renal lithiasis UPJO should be considered and immediately managed in order to achieve long term healing.


Vide

o 1

Introducere. Nefrectomia parțială laparoscopică este tehnica chirurgicală de elecție pentru tumori renale mici localizate. În cazul tumorilor renale cu grad mod-erat sau ridicat de complexitate, tehnica este fezabilă dacă timpul de ischemie caldă este scurt și excizia se face în condiții de siguranță oncologică.

Material si metodă. Cu un suport video sunt ilustrate tehnici laparoscopice 3D pentru cazuri de nefrecto-mie parțială cu dificultate tehnică extremă. Astfel de cazuri au un scor PADUA mai mic sau egal cu 10, o tu-moră endofitică având o suprafață de contact mare cu structurile tisulare înconjurătoare. Se descriu: strategia de plasare a trocarelor, ajustarea intervalului de timp ischemic cald și tehnici de renorafie laparoscopică, re-spectând mărimea și localizarea masei tumorale.

Rezultate. Din 232 de nefrectomii parțiale efectuate cu success prin abord laparoscopic 3D transperitoneal de echipa noastră din 2011 până în prezent, 57 au fost clasificate ca fiind cazuri cu dificultate tehnică extremă. Sutura rinichiului a fost făcută continuă în strat dublu și media timpului de ischemie caldă a fost de 16 minute.

Concluzii. Nefrectomia parțială laparoscopică este fezabilă în cazuri cu dificultate tehnică extremă dar necesită abilități avansate de suturare laparoscopică pentru a reduce timpul de ischemie caldă. Cu toate acestea, echipa chirurgicală trebuie să își cunoască propriile posibilități tehnice și limitări, o nefrectomie parțială deschisă fiind preferabilă nefrectomiei radicale realizată minim invaziv.

V.1.6. Abordul laparoscopic 3D pentru cazuri de nefrectomie parțială cu dificultate tehnică extremă

Nephron sparing surgery for extreme technical difficulty cases

using a 3D transperitoneal laparoscopic approach

Introduction. Laparoscopic nephron sparing surgery is the first line surgical technique for small localized re-nal tumors. Nevertheless, in case of moderate or high complexity renal tumors, it is feasible if the warm isch-emic time frame is short and the excision is made in safe oncologic conditions.

Materials & methods. Using a video support, we il-lustrate 3D laparoscopic techniques for extreme tech-nical difficulty cases of nephron sparing surgery. Such cases presented a PADUA score less than 10 or equal, with an endophytic tumor that has an important sur-face contact with surrounding tissular structures. The strategy of trocar placement, the adjustment of warm ischemic time frame and the laparoscopic renorrhaphy techniques are described, respecting the size and local-ization of the tumoral mass.

Results. Out of 232 successful nephron-sparing surger-ies performed with a transperitoneal 3D laparoscopic approach by our team from 2011 until now, 57 were considered extreme technical difficulty cases. The ren-orrhaphy was made with a double layered running su-ture and the mean warm ischemic time was 16 minutes.

Conclusions. Laparoscopic nephron sparing surgery is feasible for extreme technical difficulty cases, but re-quires advanced laparoscopic suturing skills to reduce the warm ischemic time frame. Nevertheless, the surgical team has to acknowledge its own technical possibilities and limitations, an open nephron sparing surgery being preferable to minimal invasive radical nephrectomy.

Cristina e. Bujoreanu, Arielle C. L. Pelage, V. V. Hardo, C.V. Maris, B. PetruțInstitutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Departamentul de Urologie, Cluj Napoca, România

“Prof. Dr. Ion Chiricuta” Institute of Oncology, Department of Urology, Cluj-Napoca, Romania

Cristina e. Bujoreanu, Arielle C. L. Pelage, V. V. Hardo, C.V. Maris, B. Petruț


Vide

o 1

Introducere. 10% din pacienții cu diagnosticul de car-cinom renal prezintă tromb tumoral venos, necesitând un management complex chirurgical și oncologic. Dezvoltare tehnicilor chirurgicale și acumularea expe-rienței operatorii au făcut fezabilă abordarea laparo-scopică 3D, chiar și atunci când este impusă cavorafia.

Material și metodă. Raportăm experiența noastră pe parcursul a 8 ani utilizând un suport video. Abordul lap-aroscopic 3D este exemplificat pe 2 cazuri de carcinom renal, primul cu tromb tumoral în vena renală și al doi-lea cu tromb tumoral în vena cavă inferioară la care s-a practicat și cavorafie. Am evidențiat momentele oper-atorii care provoacă abilitățile chirurgicale laparoscop-ice, oferind soluții tehnice.

Rezultate. Din 21 de cazuri cu tumoră renală cu invazie venoasă abordate labaroscopic 3D, 11 au necesitat ca-vorafie. Media timpului operator a fost de 153 de min-ute iar media pierderilor sangvine de 355 ml. 7 cazuri au necesitat cavorafie alături de clamparea venei cave inferioare, cu un timp mediu de clampare de 13 minute.

Concluzii. Cazurile de cavorafie după trombectomie reprezintă o provocare a abilităților chirurgicale lapa-roscopice ale echipei operatorii, respectiv rezultatele oncologice. Managerierea cu succes a abordul laparo-scopic 3D pentru carcinomul renal cu invazie venoasă se realizează prin cunoașterea particularităților tehnice operatorii, respectiv o atentă investigare și selecție a cazurilor.

V.1.7. Provocările abordului laparoscopic 3D pentru carcinom renal cu tromb tumoral în vena renală vs. vena cavă inferioară

Challenges of the 3D laparoscopic approach for renal cell carcinoma

with renal vein vs. inferior vena cava tumoral thrombus invasion

Introduction. 10% of diagnosed patients with renal cell carcinoma present tumoral venous invasion and re-quire a complex surgical and oncologic management. The advancement of surgical techniques along with operational experience has made the 3D laparoscopic approach feasible even when cavoraphy is required.

Materials and methods. We report our experience span of 8 years using a video support. The 3D laparo-scopic approach is exemplified for 2 cases of renal cell carcinoma, one with venous tumoral thrombus inva-sion and another one with inferior vena cava thrombus level where cavoraphy is required. We underline pos-sible challenging surgical moments, offering technical solutions.

Results. Out of 21 cases of 3D laparoscopic approaches for renal cell carcinoma with venous involvement, 11 required cavoraphy. The mean operative time for all surgeries was 153 minutes and mean blood loss was 355 ml. In 7 cases when cavoraphy with inferior vena cava clamping was required, the mean time of clamp-ing was 13 minutes.

Conclusions. The cases of thrombectomy requiring cavoraphy challenges the laparoscopic skills of the surgical team and the oncologic outcomes. The 3D laparoscopic approach for renal cell carcinoma with ve-nous invasion is successfully managed when technical particularities are respected and cases are attentively investigated and selected.

Cristina e. Bujoreanu, Vasile V. Hârdo, Cristian V. Mariș, Bogdan PetruțInstitutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chirucuta”, Departamentul de Urologie, Cluj-Napoca, Romania

“Prof. Dr. Ion Chiricuţă” Institute of Oncology, Department of Urology,

Cluj-Napoca, Romania

Cristina e. Bujoreanu, Vasile V. Hârdo, Cristian V. Mariș, Bogdan Petruț


Vide

o 1

Introducere. Obstrucția pielo-ureterală poate duce la pierderea rinichiului dacă nu este tratată la timp. În această lucrare subliniem fezabilitatea și avantajele abordului laparoscopic 3D pe rinichi unic pentru tratar-ea sindromului de joncțiune pielo-ureteral.

Material și metodă. În clinici cu experiență în chirur-gie laparoscopică, tot mai multe pieloplastii abordate laproscopic au fost raportate egalând rata de success a celor prin abord deschis. Utilizând un support video, exemplificăm o pieloplastie realizată cu tehnica Y-V prin abord laparoscopic 3D pe rinichi unic.

Rezultate. Prin evitarea unor incizii mari, abordul laparoscopic oferă un timp de spitalizare redus, dure-re post operator diminuată și reluare rapidă a stilului de viață anterior. De asemenea, instrumentele fine cauzează mai puțină traumă tisulară, pierderi sangvine iar rata complicațiilor post operatorii este redusă. Aces-te aspecte sunt deosebit de importante mai ales când operăm pe rinichi unic.

Concluzii. Abordul laparoscopic 3D pentru realizarea pieloplastiei este fezabilă iar invazitatea redusă o reco-mandă pentru intervențiile pe rinichi unic. Principalul dezavantaj este curba de învățare abruptă.

V.1.8. Fezabilitatea abordului laparoscopic 3D pentru pieloplastie pe rinichi unic

Feasibility of the 3D laparoscopic pyeloplasty on solitary kidney

Introduction. Ureteropelvic junction obstruction (UPJO) can lead to kidney loss if not treated on time. In this paper we underline the feasibility and advantag-es of 3D laparoscopic surgery on solitary kidney with UPJO.

Materials and methods. High success rates following laparoscopic pyeloplasty that equal to those of the open procedure have been observed in clinics with ex-perience in laparoscopic surgeries. Using a video sup-port, we exemplify a pyeloplasty with a 3D laparoscop-ic approach with Y-V technique on a solitary kidney.

Results. Through avoiding large incisions, the laparo-scopic approach offers short hospital stay, decreased post operatory pain and early return of the patient to the prior surgery lifestyle. Also, the fine instruments are less apt to cause tissue trauma or blood loss and the rate of postoperative complications is lower. These as-pects are even more important when we operate on a solitary kidney.

Conclusions. The 3D laparoscopic approach for py-eloplasty is feasible and its lower invasivity makes it a great candidate for interventions on solitary kidney. The main drawback is the steep learning curve.

Cristina e. Bujoreanu, B. M. Borz, C. V. Mariș, V. V. Hârdo, B. Petruț

Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță”, Departmentul de Urologie, Cluj-Napoca, România


Cristina e. Bujoreanu, B. M. Borz, C. V. Mariș, V. V. Hârdo, B. Petruț


Vide

o 1

Introducere. Recurența sindromului de joncțiune pielo-ureteral după eșecul în prim plan a pieloplastiei aduce provocări echipei urologice în alegerea opțiunii optime de tratament, fie ea prin abord laparoscopic 3D sau prin tratament endoscopic.

Material și metodă. Folosind un suport video, prez-entăm opțiuni de management chirurgical al eșecului în prim timp a două pieloplastii realizate prin abord deschis. Ambii pacienți au fost adulți tineri, unul tratat laparoscopic 3D iar celălalt endoscopic, folosind fibră laser Holmium. Sunt discutate diferite momente cheie ale intervențiilor oferind artificii tehnice.

Rezultate. Ambele proceduri au fost realizate cu suc-ces. Durata intervenției laparoscopice 3D a fost de 40 de minute pentru plastie cu pierderi sangvine minime. Tratamentul endoscopic a fost realizat în 25 de minute.

Concluzii. Ambele opțiuni terapeutice sunt fezabile, cea endoscopică oferind avantaje în privința recuperă-rii și complicațiilor post intervenție. Oricare din aceste tehnici este mai mult decât validă atât timp cât nu ex-istă riscul de recidivă a sindromului de joncțiune pie-lo-ureteral.

V.1.9. Managementul chirurgical al eșecului în prim timp a pieloplastiei - abordul laparoscopic 3D vs. tratament endoscopic

Repairment of pieloureteral junction obstruction syndrome after failed pyeloplasty - 3D laparoscopic approach vs. endoscopic treatment

Introduction. Recurrence of pieloureteral junction ob-struction syndrome post failed pyeloplasty challenges the urological team to choose the best option for treat-ment, be it a 3D laparoscopic approach or endoscopic treatment.

Materials and method. Using a video support, we present two treatment options for failed open py-eloplasty. Both patients were young adults, one was treated with a 3D laparoscopic approach and the other one endoscopic, using the Holmium laser fiber. Differ-ent challenging moments of the interventions are dis-cussed offering technical tips and tricks.

Results. Both procedures were successful. The op-erative time was 40 minutes for the 3D laparoscopic pyeloplasty with minimal blood loss. The endoscopic treatment was performed in 25 minutes.

Conclusions. Both treatment options are feasible, the endoscopic one offering advantages regarding recov-ery and post operatory complications. Nevertheless, any technique is more than valid while there is no oth-er pieloureteral junction obstruction syndrome recur-rence.

Cristina e. Bujoreanu, Laura Crețu, V.V. Hârdo, C.n V. Mariș, B. Petruț

Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță”, Departmentul de Urologie, Cluj-Napoca, România


Cristina e. Bujoreanu, Laura Crețu, V.V. Hârdo, C.n V. Mariș, B. Petruț


Vide

o 1V.1.10. Pielolitotomie laparoscopică

retroperitoneală 3D pentru calcul renal coraliform

3D retroperitoneal laparoscopic pyelolithotomy for

renal staghorn stone

Introduction. The recent developments of endourolog-ical techniques such as percutaneous nephrolithotomy and ureterorenoscopy have revolutionized the man-agement of staghorn kidney stones, the indications for open surgery being significantly reduced. However, retroperitoneoscopic pyelolithotomy as surgical treat-ment of staghorn renal lithiasis may be a therapeutic alternative if endourological techniques are less likely to be successful.

Material and method. We present the case of a 66-year-old female obese patient, with right lumbar pain, gross hematuria, and recurrent urinary tract infections and with bilateral staghorn kidney stones. Non-contrast CT scan described in the right kidney an obstructive stag-horn stone that filled the whole renal pelvis with exten-sion to the major calyces of approximately 3.9/4.1/4.7 cm.

Results. The performed surgical approach was retro-peritoneoscopic with 4 laparoscopic trocars which al-lowed an easy access of the right renal pelvis for py-elolithotomy and intact removal of the staghorn stone followed by suture of renal collecting system. Total blood loss was minimal, with no intraoperative or post-operative surgical complications, the operative time being about 55 minutes. Postoperative hospitalization time was 6 days with minimum necessary of analgesia. The urinary catheter was removed 7 days after the pro-cedure and the right indwelling ureteral “JJ” stent was removed 8 weeks postoperatively.

Conclusion. Retroperitoneoscopic pyelolithotomy is a safe, simple and efficient minimally invasive procedure as a therapeutic alternative that can be recommended in the management of large staghorn kidney stones for patients with obesity at which the percutaneous approach is difficult. This technique shows excellent “stone-free” rates, minimal blood loss and intraopera-tive complications and no trauma to renal parenchyma. The method’s disadvantages include reduced working space, elevated equipment costs and the need of a sur-geon with experience in laparoscopic surgery.

C. e. Porumbel1, P. Medan1, Iulia Andras1,2, D. V. Stanca1,2, N. Crișan1,2, I. Coman1,2

1 Secția Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj‐Napoca, Romania

2 Catedra de Urologie, Facultatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, Cluj‐Napoca Romania

1 Department of Urology, Municipal Clinical Hospital, Cluj-Napoca, Romania;

2 Department of Urology, Iuliu Hatieganu University of Medicine and Pharmacy,

Cluj-Napoca Romania

C. e. Porumbel1, P. Medan1, Iulia Andras1,2, D. V. Stanca1,2, N. Crișan1,2, I. Coman1,2

Introducere. Dezvoltarea tehnicilor endourologice cum ar fi nefrolitotomia percutanată și ureterorenosco-pia au revoluționat în ultimul timp managementul li-tiazei renale coraliforme, indicațiile pentru chirurgia deschisă fiind reduse semnificativ. Cu toate acestea, pielolitotomia retroperitoneoscopică ca tratament chirurgical al litiazei renale coralfiorme poate fii o alter-nativă terapeutică în cazul în care tehnicile endouro-logice sunt mai puțin probabile sa aibă succes.

Material și metodă. Prezentăm cazul unei paciente de 66 de ani cu obezitate, cu simptomatologie algică lombară dreaptă, hematurie macroscopica și istoric de infecții de tract urinar repetetate și cu diagnosticul de litiază renală coraliformă bilaterală. examinarea CT fără substanță de contrast a descris la nivelul rinichiului drept prezența unui calcul coraliform obstructiv ce mu-leaza întreg bazinetul renal și care se extinde la nivelul tijelor caliceale majore de aproximativ 3,9/4,1/4,7.

Rezultate. Abordul chirurgical efectuat a fost laparo-scopic retroperitoneal cu 4 trocare de lucru ce a permis un acces facil asupra bazinetului renal drept, efectuar-ea pielolitotomiei și îndepartarea intactă a calculului, urmată de pielorafie. Pierderea totală de sânge a fost minimă, fără complicații intraoperatorii sau postoper-atorii majore, durata intervenției chirurgicale fiind de aproximativ 55 de minute. Durata de spitalizare post-operatorie a fost de 6 zile cu un minimum de analgezie necesar. Sonda vezicală a fost suprimata la 7 zile post-operator iar drenajul ureteral intern “JJ” drept a fost su-primat la 8 saptamani postoperator.

Concluzie. Pielolitotomia retroperitoneoscopică este o procedură minim invazivă sigură, simplă și eficientă ce reprezinta o alternativă terapeutică care poate fi reco-mandată în managementul calculilor renali coraliformi bazinetali de mari dimensiuni la pacienții cu obezitate la care abordul percutanat este dificil. Tehnica asociază rezultate excelente în ceea ce privește rata ”stone-free”, pierderi de sânge și complicații intraoperatorii reduse și fără traumă asupra parenchimului renal. Dezavantajele metodei includ spațiul redus de lucru, costurile legate de aparatură și necesitatea unui chirurg cu experiență în chirurgia laparoscopică.


Vide

o 1 V.1.11. Enucleorezecție laparoscopică

transperitoneală 3D pentru tumoră renală cu timp de ischemie zero

Zero ischemia laparoscopic 3D partial nephrectomy for renal carcinoma

Introduction. Partial nephrectomy is recommend-ed for renal tumors stage T1a. Functional results are directly determined by the ischemia time. Partial ne-phrectomy with zero ischemia is a feasible alternative for renal tumors. We present our surgical technique of laparoscopic partial nephrectomy for a right kidney tu-mor stage T1a.

Material and method. We present the case of a 63-year-old woman, incidentally diagnosed with a 41/38 mm right kidney mass, with a vascular pedicle represented by an artery and a vein, and with a PADUA score of 10. Preoperative workup reveal modified basal blood glucose (glycemia = 135 mg / dl) and creatinine within normal range (creatinine = 0.79 mg / dl). The lap-aroscopic intervention was performed using transperi-toneal approach with 4 trocars. The dissection of the ascending colon was performed, followed by the dis-section of the duodenal horseshoe with the exposure of the inferior vena cava. We continued with ascend-ing lateral dissection of the inferior vena cava with the identification of the right renal vein, and posterior and caudal of it we identified and isolate the renal artery on the lasso. Then the incision of the Gerota fascia was performed and exposed the tumor, followed by its enu-cleoresection with zero ischemia time. The renorrha-phy is performed with fixation of haemostatic material.

Results. There were no intraoperative and postopera-tive incidents. The ischemia time was zero. Operative time was 90 minutes. Blood loss was less than 50 ml. The drainage and Foley catheter were removed 2 days postoperatively, and the patient was discharged on the 5th postoperative day. The histopathological examina-tion revealed clear renal cell carcinoma, Fuhrman 1, pT1aNxMxL0V0R0.

Conclusions. Laparoscopic partial nephrectomy has proven useful for T1a renal tumors with good onco-logical and functional outcomes. Three-dimensional laparoscopic visualisation presents real advantages for surgical interventions with a high grade of dificulty.

A. Berindean, A. Cealan, I. Andraș, F. Dobrotă, D. Stanca, I. Coman, N. Crișan

Secția de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România

Urology Department, Cluj-Napoca County Clinical Hospital, Romania

A. Berindean, A. Cealan, I. Andraș, F. Dobrotă, D. Stanca, I. Coman, N. Crișan

Introducere. Nefrectomia parțială este recomandată pentru tumorile renale T1a. Rezultatele funcționale sunt determinate direct de timpul de ischemie. enu-cleerea fără timp de ischemie reprezintă o alternativă fezabilă pentru tumorile renale. Prezentăm tehnica chirurgicală de enucleere laparoscopică pentru o tu-moră renală dreaptă T1a.

Material și metodă. Prezentăm cazul unei paciente de sex feminim, în vârstă de 63 ani, diagnosticată in-cidental cu o formaţiune renală dreaptă localizată me-dio-renal cu dimensiuni de 41/38 mm, pedicul vascular reprezentat de o arteră și o venă, scor PADUA 10. Bi-lanţul bio-umoral preoperator relevă glicemia bazală modificată (glicemia=135 mg/dl), creatinina în limite normale (creatinina=0.79 mg/dl). Intervenția laparo-scopică s-a practicat prin abord transperitoneal cu 4 trocare. S-a practicat disecția colonului ascedent, dis-ecția potcoavei duodenale cu expunerea venei cave inferioare. Se continuă cu disecția ascendentă lateral de vena cavă inferioară cu identificarea venei renale drepte, iar posterior și caudal de aceasta identificarea și izolarea arterei renale drepte pe lasou. Se practică inci-zia fasciei Gerota și expunerea formațiunii tumorale, ur-mată de enucleorezecția acesteia cu timp de ischemie zero. Se realizează renorafia cu fixarea la nivelul tranșei de rezecție a materialului hemostatic.

Rezultate. Nu au existat incidente intraoperatorii și postoperatorii. Timpul de ischemie a fost zero. Timpul operator a fost de 90 minute. Pierderile sangvine au fost sub 50 ml. Drenajul și sonda Foley au fost supri-mate la 2 zile postoperator, iar pacienta a fost externată a V-a zi postoperator, valorile creatininei la externare fiind de 0.75 mg/dl. examenul histopatologic a stabil-it diagnosticul final de carcinom cu celule renale clare, grad Fuhrman 1, pT1aNxMxL0V0R0.

Concluzii. enucleorezecția laparoscopică și-a dovedit utilitatea pentru tumorile renale T1a cu rezultate onco-logice și functionale bune. Vizualizarea 3D prezintă reale avantaje în cazul intervențiilor cu dificultate crescută.


Vide

o 1

Introducere. Asociația europeană de Urologie recomandă chirurgia nephron sparing pentru tumorile renale în stadiul T1. În cazul pacienților cu comorbidități multiple, prezervarea funcției renale este esențială din perspectiva supraviețuirii pe termen lung și a calității vieții, enucleerea cu timp de ische-mie zero fiind alternativa optima de tratament. Prezentăm tehnica chirurgicală de enucleere laparoscopică 3D pentru o formațiune tumorală renală stângă complexă cT1aN0M0, scor PADUA 9, localizată mediorenal în imediata vecinătate a pediculului renal, în cazul unei paciente în vârstă de 77 de ani cu multiple comorbidități cardio-vasculare asociate și chist renal stâng voluminos Bosniak I.

Material și metodă. Pacienta a fost poziționată în decubit lateral drept. Am practicat abordul transperitoneal cu 4 tro-care, cu decolarea medială a colonului descendent și a flexu-rii splenice.. În continuare, a fost identificat ureterul stâng cu disecția cranială a acestuia până la identificarea venei renale stângi, iar posterior de aceasta a arterei renale stângi. Ambele au fost izolate separat pe lasou. Apoi s-a incizat fascia Gero-ta cu expunerea chistului renal simplu care a fost rezecat. S-a practicat enucleerea formațiunii tumorale cu timp de ische-mie zero. A urmat renorafia cu fixarea de material hemostatic, sutura fasciei lui Gerota și extracția pieselor în punga de organ.

Rezultate. Nu au existat incidente intraoperatorii și postop-eratorii majore. Timpul operator a fost de 100 de minute, iar pierderile sanguine de aproximativ 100ml. Drenajul lombar și sonda Foley au fost suprimate în ziua a doua postoperator, iar pacienta a fost externată în a patra zi postoperator. examenul histopatologic a stabilit diagnosticul de oncocitom și chist renal simplu

Concluzii. enucleerea laparoscopică 3D este fezabilă pent-ru tratamentul tumorilor renale de complexitate crescută în centre cu experiență în laparoscopie, fără afectarea rezul-tatelor oncologice și cu impact minim asupra funcției renale.

V.1.12. Abord unic laparoscopic 3D – enucleere fără timp de ischemie pentru tumoră renală și chistorezectie renală stangă

Sole 3D laparoscopic approach – zero ischemia enucleation for renal tumor and renal cyst decortication

Introduction. The european Association of Urology strongly recommends nephron sparing surgery for T1 renal tumors. In older patients with multiple commorbidities, renal function preservation is essential for long term survival and quality of life. enucleation with zero ischemia time is the optimal neph-ron sparing surgery option. We present the surgical tech-nique of 3D laparoscopic enucleation for a complex left renal tumor cT1aN0M0, PADUA score 9, localized medially in the vecinity of renal pedicle, in a 77 year old patient with multiple comorbidities and large inferior pole Bosniak I left renal cyst.

Materials and methods. The patient was positioned in right lateral decubitus. We performed a transperitoneal approach using 4 trocars, with medial dissection of descending colon and splenic flexure. Next, the left urether was identified with ascending dissection performed until the renal pedicle. Both, the renal artery and vein, were isolated separately with a ves-sel loop. The Gerota fascia was incised with the exposure of the renal cyst which was resected. Zero-ischemia enucleation was performed. The renorrhaphy with fixation of haemostat-ic material was performed, followed by Gerota suture and specimen extraction in the surgical bag.

Results. No major intraoperative and postoperative inci-dents were reported. Operative time was 100 minutes and the blood loss approximately 100 ml. The drainage and Foley catheter were removed 2 days postoperatively, and the pa-tient was discharged on the 4th postoperative day. The his-topathological examination established the final diagnosis of oncocitoma and renal cyst.

Conclusions. 3D laparoscopic enucleoresection is the opti-mal alternative for complex renal tumors in centers with ex-perience in laparoscopy, without affecting the oncological results and minimal impact on renal function.

e.D. Căta1, I. Andras1,2, T. Telecan2, P. Medan1, D.V. Stanca1,2, I. Coman1,2, N. Crisan1,2

1 Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj Napoca, România

2 Departamentul de Urologie, Universitatea de Medicina și Farmacie „Iuliu Hatieganu”, Cluj Napoca, România

1 Urology Department, Clinical Municipal Hospital, Cluj Napoca, Romania

2 Urology Department, University of Medicine and Pharmacy „Iuliu Hatieganu”,

Cluj Napoca, Romania

e.D. Căta1, I. Andras1,2, T. Telecan2, P. Medan1, D.V. Stanca1,2, I. Coman1,2, N. Crisan1,2


Vide

o 2

Introducere. Sindromul de jonctiune pielo-ureterala reprezinta disfunctia de cauze congenitale sau castigate a respectivei jonctiuni, asociind hidronefroza supraiacenta aflata in diferite stadii evolutive. Solutia chirurgicala prev-alenta este tehnica Hynes-Anderson, ce confera o rezolva-re conservatorie a incompetentei jonctiunii uretero-pie-lice. Prin folosirea abordului laparoscopic in realizarea manoperei se adauga beneficiile chirurgiei minim invazive, pieloplastia laparoscopica fiind astazi “gold standard” in tratamentul sindromului de jonctiune pielo-ureterala.

Obiective. evaluarea practicabilitatii, a curbei de invatare si a sigurantei pieloplastiei laparoscopice transperitoneale 2D in tratamentul sindromului de jonctiune pielo-ureterala.

Material și metode. Va prezentam cazul unei paciente, cu-noscuta in antecedente cu ITU recurente, care se prezinta pent-ru dureri lombare stangi recurente, cu caracter colicativ. exam-enul ecografic deceleaza UHN stanga gr III fara obstacol vizibil la momentul efectuarii acestuia. In cursul diagnosticului difer-ential al afectiunii se efectueaza examen CT abdomen-pelvis cu substanta de contrast, ce pune in evidenta hidronefroza stanga gr III si pedicul renal stang inferior aberant ce comprima jonctiunea pielo-ureterala, orientand diagnosticul catre sin-drom jonctional de cauza extrinseca prin vase supranumerare. Se decide si se practica pieloplastie laparoscopica transperito-neala 2D in maniera Hynes-Anderson. S-au folosit 3 trocare de 10 mm, anastomoza cu fir AssuCryl lent resorbabil 3-0, tutor-izat pe stent JJ 6 CH montat intra-corporeal.

Rezultate. Folosind abordul laparoscopic 2D transperitoneal, timpul operator a fost de aproximativ 150 minute, fara com-plicatii intraoperatorii, fara pierderi de sange semnificative. A fost plasat un tub de dren perianastomotic care a fost supri-mat in ziua 3 postoperator. Pacienta a fost externata in ziua a 4-a postoperator.

Concluzii. Abordul laparoscopic 2D transperitoneal in trata-mentul sindromului de jonctiune pielo-ureterala dovedeste practicabilitate, siguranta, cat si recuperarea mult mai rapida comparativ cu abordul clasic, insa implica un timp de operare prelungit fata de un abord laparoscopic 3D ce faciliteaza atat manopera chirurgicala cat si curba de invatare.

V.2.1. Tratamentul minim invaziv al sindromului de joncţiune pielo-ureterală – pieloplastia Hynes-Anderson prin abord laparoscopic 2D transperitoneal

Minimally invasive treatment of pyeloureteral junction syndrome

– Hynes-Anderson pyeloplasty by laparoscopic 2D transperitoneal

approach

Introduction. Pyeloureteral syndrome is a congenital or gained dysfunction of the pyeloureteral junction, associat-ing hydronephrosis, in different developmental stages, and either intrinsic or extrinsic obstruction. The prevalent surgical treatment is the Hynes-Anderson pyeloplasty, which offers a conservatory solution in dealing with the dysfunctional py-eloureteral junction. By use of a laparoscopic approach we are adding the benefits of minimally invasive surgery to pa-tient care, laparoscopic pyeloplasty being the “gold standard” in treatment of pyeloureteral junction syndrome.

Objectives. evaluating the practicability, the safety and the learning curve of 2D laparoscopic transperitoneal pyeloplas-ty in the treatment of pyeloureteral junction syndrome.

Materials and method. We present the case of a female pa-tient, with recurrent UTIs, admitted for recurrent left lumbar pain, of a colic nature. Ultrasound examination revealed left 3rd grade hydronephrosis without any visible obstacle. For the differential diagnosis a pelvi-abdominal contrast enhanced CT scan was performed, which confirmed the left hydronephrosis and revealed an aberrant inferior left renal pedicle compress-ing the uretero-pelvic junction, thus orienting the diagnosis toward extrinsic junctional syndrome by supernumerary ves-sels. We performed 2D laparoscopic transperitoneal pyeloplas-ty, Hynes-Anderson technique. Three 10mm trocars were used for the approach, AssuCryl 3-0 and an intracorporeally inserted 6CH JJ stent were used for the anastomoses.

Results. By use of a 2D laparoscopic transperitoneal ap-proach, the operating time was approximatively 150 minutes, without any intraoperative complications and with insignifi-cant blood loss. A perianastomotic drainage tube was placed, which was removed in the 3rd post-operative day. The pa-tient was discharged in the 4th post-operative day.

Conclusions. 2D laparoscopic transperitoneal approach in the treatment of uretero-pelvic junction syndrome shows practicability, safety and offers a shorter recovery time com-pared to classic approach, but it involves a longer operating time compared to a 3D laparoscopic approach, which aides fine surgical gestures and facilitates a steeper learning curve.


1 Spitalul Clinic Militar Central, Secția Urologie, Bucureşti, România


1 Central Emergency Clinical Military Hospital, Department of Urology, Bucharest, Romania



nr. 2 / 2019• vol 18 Romanian Journal of Urology 75

Vide

o 2V.2.2. Abord laparoscopic pentru

chist hidatic renalLaparoscopic Approach for Hydatid

Renal CystV. Mirciulescu2, M. Litescu1, A. Stănciulescu1, Camelia Călin4, Camelia Vrabie3, D. Georgescu2, N. Iordache1, P. Geavlete2

Spitalul Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” București: 1 Clinica de Chirurgie, 2 Clinica de urologie, 3 Secția de anatomie patologică,4 Secția ATI

“Saint John” Clinical Emergency Hospital Bucharest:

1 Surgery Department, 2 Urology Department,

3 Pathology Department, 4 Anesthesiology Department

V. Mirciulescu2, M. Litescu1, A. Stănciulescu1, Camelia Călin4, Camelia Vrabie3, D. Georgescu2,

N. Iordache1, P. Geavlete2

Introducere. Chistul hidatic renal reprezinta aproxima-tiv 2% din localizarea chistului hidatic, iar localizarea primară a acestuia la nivel renal, fără localizări hepatice sau pulmonare, este chiar mai rară.

Prezentarea cazului. Prezentăm cazul unei paciente de 24 de ani, asimptomatică, care s-a adresat inițial ginecologului pentru infertilitate. examenul clinic, pro-bele bioumorale și cele de urină au fost normale cu excepția unei ușoare leucocitoze. examenul ecografic a evidențiat un chist renal cu conținut neomogen sug-estiv pentru chist hidatic. S-a efectuat tomografie com-puterizată, IDR Cassoni și test eLISA pentru confirmarea diagnosticului. Atât testele imunologice cât și CT-ul au confirmat diagnosticul de chist hidatic renal. Pacienta a primit terapie cu Albendazol 400mg zilnic timp de 6 săptămâni preoperator. Abordul laparoscopic tran-speritoneal a fost efectuat sub anestezie generală. Nu am avut complicații intra și postoperatorii, cu evoluție simplă și extragerea tubului de dren dupa 2 zile. Post-operator pacienta a primit Albendazol timp de încă 2 luni, sub controlul probelor hepatice. În perioada de follow-up de 4 ani nu am înregistrat recurență.

Concluzii. echinococoza localizată numai la nivel re-nal este rară (2-3%). Chistul hidatic renal rămâne mult timp asimptomatic datorită vitezei mici de creștere și evoluției lente. Tratamentul medicamentos este de regulă utilizat ca adjuvant al terapiei chirurgicale sau în cazul pacienților multitarați. Abordul laparoscopic este posibil dar echipa chirurgicală trebuie să diminueze riscul împrăștierii materialului hidatic, iar anestezistul este esențial în monitorizarea intraoperatorie. Lapa-roscopia este o tehnică minim invazivă cu rezultate foarte bune anatomice, funcționale și estetice, expe-riența echipei chirurgicale având un rol esențial în pre-venirea recidivelor.

Introduction. Renal hydatid cysts are very rare (2% of all locations) and kidney, as its primary location without the involvement of the liver or lungs, is even more rare.

Case report. We present the case of a 24-years-old as-ymptomatic female, who addressed the gynecologist for infertility. Physical examination was normal with blood tests and urinalysis between normal ranges, except for mild leucocytosis. Ultrasound examination revealed a voluminous left renal cyst with unhomog-enous content suggesting a hydatid cyst. For the com-pletion of the diagnosis, a CT scan, Cassoni intradermal test and enzyme-linked immunosorbent assay test (eLISA) were indicated. The CT confirmed the hydatid cyst as well as the Cassoni intradermal test and the eLI-SA test both positive. The patient received therapeutic Albendazole 6 weeks preoperatively (400mg) daily. We decided for a laparoscopic approach under gener-al anesthesia. We had neither intra, nor postoperative complications. After the surgery, the patient received Albendazole (400mg) for 2 months with monitoring of the hepatic function. No recurrence was observed during the 4 years of follow-up.

Conclusions. echinococcosis involving only the kidney is very rare (only 2-3% of cases). Due to the slow rate of growing, the hydatid renal cyst remains asymptom-atic for many years, with poor or no symptoms. Medi-cal therapy is generally used as an adjuvant of surgical treatment, or in patients with multiple other diseases. The laparoscopic approach is feasible, but with pre-cautions of the anesthetist and of the surgeon who must diminish the risk of spillage of the hydatid mate-rial. The laparoscopic approach is a minimally invasive technique with very good anatomical and functional results, the experience of the surgical team being very important in preventing the recurrences.


Vide

o 2

Introducere. Incidența feocromocitoamelor variază între 2 și 8 cazuri / an / 1 milion de personae. Tratamen-tul de elecție este cel chirurgical – suprarenalectomie. Managementul terapeutic al feocromocitoamelor este realizat în echipe multidisciplinare (urolog, endocrino-log, cardiolog, anestezist).

Material și metodă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 33 de ani cunoscută cu hipertensiune arterial (cu valori maxime înregistrate de 180/100 mmHg. Bilanțul di-agnostic a inclus evaluare cardiologică (ce nu a evidențiat anomalii structurale ale cordului sau vaselor), endocrino-logică (ce a evidențiat nivele crescute ale metanefrinelor serice și urinare, de 5 ori mărite față de limita superioară a valorilor normale), explorări imagistice (CT abdomino pelvin și IRM cu substanță de contrast ce au evidențiat o masă la nivelul glandei suprarenale drepte de aprox. 3.3/2.5 cm). Pacienta a fost îndrumată către clinica de Urologie cu suspiciunea de feocromocitom drept, hiper-tensiune arterială secundară pentru tratament chirurgical.

Rezultate. S-a efectuat suprarenalectomia dreaptă lapa-roscopică 3D prin abord transperitoneal după o pregătire preoperatorie corespunzătoare (alfablocant-prazosin 5mg/zi și alfa plus betablocare- propranolol 10 mg/zi). Timpul operator a fost de 70 de minute. Nu au existat variații ale tensunii arteriale în perioada postoperatorie. Pierderile sangvine au fost de sub 100 ml. evoluția post-operatorie a pacientei a fost favorabilă, cu necesar redus de analgezie postoperator, mobilizare precoce în prima zi postoperator, reluare precoce a tranzitului intestinal. Tubul de dren a fost suprimat în ziua a doua postopera-tor. Pacienta a fost externată în ziua a patra postoperator. Rezultatul histopatologic a arătat feocromocitom, scor PASS 2. Au fost înregistrate valori normale ale metane-frinelor serice și urinare la 8 săptămâni postoperator.

Concluzii. Suprarenalectomia laparoscopică este o opțiune chirurgicală fezabilă în tratamentul feocromoc-itoamelo, oferind multiple avantaje (pierderi sangvine minime, necesar redus de analgezie postoperaor, recu-perare rapidă) față de chirurgia deschisă.

V.2.3. Abordul laparoscopic în tratamentul chirurgical al feocromocitomului

Laparoscopic approach in the surgical treatment

of pheocromocytoma

Introduction. The incidence of pheochromocytoma ranges from 2 to 8 cases per 1 million people per year. The treatment of choice is surgical extirpation. Preop-erative optimization should be managed on a multi-disciplinary team including surgeon, endocrinologist, cardiologist and anesthesiologist.

Materials and methods. We present the case of a 33 year old woman with refractory arterial hypertension. Di-agnosis work-up included cardiology evaluation (which revealed no structural abnormalities), endocrinology evaluation (elevated metanephrine levels, five times over the normal range values), cross sectional imaging studies (contrast enhanced abdominal and pelvic CT scan and MRI were performed showing a right adrenal mass at about 3.3/2.5 cm). The patient was referred to the Urology department with the the suspicion of right pheocromocy-toma, secondary arterial hypertension and was proposed for the surgical excision of the right adrenal gland.

Results. Right 3D laparoscopic transperitoneal adre-nalectomy was performed after a proper preoperative preparation (alpha blockade – prazosin 5 mg/day and alfa plus beta blockade- prazosin plus propranolol 10 mg/day). The operating time was 70 minutes. There were no arterial pressure variations in the postoperative period. estimated blood loss was under 100 ml. Postop-erative evolution was favorable, with reduced analgesia requirement, early mobilization (first day after surgery), early bowel movement recovery and Foley catheter removal (second day after surgery). The drainage tube was removed on the second day after surgery. The pa-tient was discharged on the fourth day after the inter-vention. Pathology findings revealed pheocromocyto-ma, PASS 2. Normal values of urinary metanephrines were recorded at the 8 week follow up after surgery.

Conclusions. Laparoscopic adrenalectomy is a feasible option for the surgical treatment of pheocromocyto-ma, offering many advantages (minimal blood loss, de-creased postoperative analgesia requirement, fast re-covery time and social reintegration) when compared with the open approach.

R.G. Rahotă1, A. Cealan1, Alexandra-Cristina Rahotă3, Iulia Andraș1,2, D.V. Stanca1,2, N. Crișan1,2, I. Coman1,2

1 Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România2 Universitatea de Medicină și Farmacie

“Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România3 Spitalul Clinic Județean de Urgență,

Cluj-Napoca, România

1 Cinical City Hospital, Cluj-Napoca, Romania2 “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and

Pharmacy, Cluj-Napoca, România3 Emergency Clinical County Hospital,

Cluj-Napoca, România

R.G. Rahotă1, A. Cealan1, Alexandra-Cristina Rahotă3, Iulia Andraș1,2,

D.V. Stanca1,2, N. Crișan1,2, I. Coman1,2


Vide

o 2

Introducere si obiective. Nefrectomia partiala (NP) este prima optiune in tratamentul pacientilor cu tumori renale special selectionate. In timp ce NP deschisa este indicata in cazurile dificile cu tumori centrale sau voluminoase, abordul laparoscopic poate fi la fel de eficient in cazurile standard. Prostatectomia radicala laparoscopica (PRL) reprezinta o al-ternativa viabila pentru PR prin abord deschis. Scopul acestui film este de a prezenta managementul unui pacient cu tu-mori renale bilaterale si cancer de prostata.

Materiale și metode. Va prezentam cazul unui pacient de 65 ani, care a fost indrumat catre clinica noastra pentru valori crescute ale PSA-ului. In urma examinarilor ecografice si CT pacientul a fost diagnosticat cu 2 formatiuni tumorale de 22 mm la nivelul rinichiului drept, respectiv 21 mm la nivelul rinichiului stang. Punctia bioptica a prostatei la un PSA de 5 ng/ml descrie adenocarcinom acinar prostatic, scor Gleason 7 (4+3), stadiul cT2b, clasificat ca risc intermediar. Strategia de tratament a fost de a efectua in etape NPL 3D bilaterale si apoi PRL 3D. Primul timp operator a fost pe partea dreapta, iar o luna mai tarziu pe partea stanga. Dupa inca o luna, am practicat PRL – tehnica extraperitoneala.

Rezultate. Am practicat NPL bilaterala. Interventiile au avut o durata de 130 minute pe partea dreapta, respectiv 140 minute in cazul celei stangi, cu timpi de ischemie calda de 22 minute, respectiv 24 minute. Postoperator nu au aparut complicatii ma-jore si nu s-au dezolvat fistule urinare. Pierderea sangvina a fost de aproximativ 150 ml. Toate piesele operatorii au avut margini negative, cu cel putin 1 mm de tesut normal la periferie. Pa-cientul a fost externat in ziua a IV-a postoperatorie. examenul histopatologic a pus diagnosticul de carcinom renal cu celule clare pe partea dreapta si oncocitom renal pe stanga. In cazul prostatectomiei radicale, timpul operator a fost de 3.5 ore, cu o pierdere sangvina de 250 ml, fara complicatii sau incidente intraoperatorii. Sonda uretro-vezicala Foley a fost inlaturata in ziua a XI-a postoperator, fara ca pacientul sa dezvolte fistula urinara. Pacientul a fost externat in ziua a IV-a postoperator.

Concluzii. In cazuri selectate NPL 3D reprezinta o alternativa sigura si eficienta pentru chirurgia deschisa in managementul tumorilor renale si ofera perioade de recuperare mai scurte pentru pacienti, cu convalescenta redusa, durere scazuta si, de asemenea, morbiditate diminuata. PRL poate oferi rezul-tate oncologice si functionale similare cu PR clasica in cazuri localizate cu risc intermediar sau scazut.

V.2.4. Managementul laparoscopic pentru tumori renale bilaterale şi ADK-P

Laparoscopic Management of Synchronous Bilateral Renal Tumors

and Prostate Cancer

Introduction and Objectives. Partial nephrectomy (PN) is the first option for treating patients with RCC especially in elective settings. While open PN is still indicated in difficult centrally located or large renal tumors, the laparoscopic approach can be as effective in standard cases. Laparoscopic radical prosta-tectomy (LRP) is a viable alternative to open prostatectomy. The purpose of our video is to present our management of a patient with bilateral renal tumors and prostate cancer.

Materials and Methods. We present the case of a 65 years old patient, who was referred to our clinic for elevated PSA lev-els. On ultrasonography and CT examination the patient was diagnosed with a 22 mm right and 21 mm left renal tumors. Prostate biopsy at a PSA of 5 ng/ml showed acinar adenocar-cinoma, Gleason score 7 (4+3), stage cT2b, classified as inter-mediary risk. The treatment strategy was to perform staged bilateral 3D LPN and then 3D LRP. Firstly we approached right kidney, then one month later the left. After another month we performed LRP, using an extraperitoneal technique.

Results. We performed LPN on both sides. The operative time was 130 minutes, respectively 140 minutes, and warm isch-emia time was 22 minutes, respectively 24 minutes. No major complications and no urinary fistula were encountered in the postoperative setting. Blood loss was approximately 150 ml. All surgical specimens had a minimum 1 mm safety margin of healthy renal tissue. The patient was discharged on the 4th postoperative day. The histopathological examination re-vealed: RCC on the right side and oncocytoma on the left. For the LRP operative time was 3.5 hours. Blood loss was 250 ml, without intraoperative complications or incidents. The Foley catheter was removed on the day 11th postoperative day. No urinary fistula was encountered in the postoperative course. The patient was discharged on the 4th day after surgery.

Conclusions. In selected cases 3D LPN represents a safe and efficient alternative to open surgery in the management of renal tumors and offers earlier recovery for the patients with less pain and shorter convalescence. LRP offers similar onco-logic and functional results as ORP in localized selected cases.

C. Gîngu1,2, A. Mihancea1, A. Andreşanu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, S. Ianiotescu1, A. Barbu1, C. Drăgan1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2


2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, Romania

1 Center for Uronephrology and Renal Transplantation, Fundeni Clinical Institute,

Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and


C. Gîngu1,2, A. Mihancea1, A. Andreşanu1, A. Dick1,2, C. Baston1,2, S. Ianiotescu1,

A. Barbu1, C. Drăgan1, L. Domnişor1, I. Sinescu1,2


Vide

o 2

Introducere si obiective. Carcinomul renal (CR) reprez-inta aproximativ 3% din totalul neoplaziilor, avand o in-cidenta in crestere in ultimii ani, in special datorita cres-terii detectiei intamplatoare a formatiunilor tumorale renale. eficienta oncologica este evaluata prin interme-diul recurentei, pacientii fiind incadrati intr-un program riguros de urmarire. In ciuda faptului ca recurenta loca-la are o incidenta scazuta, aceasta apare mai devreme decat metastazele la distanta. In cazuri localizate sau local avansate, chirurgia reprezinta singurul tratament cu viza curativa. Scopul acestui film este de a prezenta experienta noastra in managementul recurentei locale dupa tratament chirurgical al carcinomului renal.

Materiale si metode. Intr-o analizare retrospectiva, in-tre ianuarie 2014 si ianuarie 2019, un numar de 1577 pacienti au avut interventii chirurgicale pentru CR. Dintre acestia, 325 au avut nefrectomie partiala, iar restul de 1252 nefrectomie radicala. Am identificat 35 de pacienti care au suferit interventii pentru indepar-tarea recidivei locale. 13 dintre acestia au fost internati in clinica noastra dupa efectuarea tratamentului pri-mar in alte centre. In 28 cazuri, tratamentul initial al CR a fost nefrectomie radicala prin abord deschis, iar in 7 cazuri nefrectomie laparoscopica. Am considerat ca re-cidiva locala leziuni situate in fosa renala (21 pacienti), ganglionii limfatici regionali (18 pacienti), si glanda su-prarenala ipsilaterala (10 pacienti). In 3 cazuri pacientii au prezentat si recurenta la nivelul gaurilor de trocar. Recidivele locale au infilitrat organele adiacente si, un-eori, chiar si vasele mari sangvine. Va prezentam cazul

V.2.5. Managementul recurenţei locale dupa tratament chirurgical al carcinomului renal

The Management of Local Recurrence after Surgical

Treatment of Renal Cell Carcinoma

Introduction and Objectives. Renal cell carcinoma (RCC) represents about 3% of all cancers, with an in-creasing incidence in recent years, especially due to incidental detection of renal mases. Recurrence is the only criteria of oncologic efficacy, so each patient must undergo a rigorous follow-up program. Despite being quite rare, local recurrence occurs earlier than distant metastasis. In localized or locally advanced cases, sur-gery represents the only curative treatment. The aim of this video is to present our experience with recurrent RCC.

Materials and Methods. In a retrospective analysis between Jan 2014 and Jan 2019, 1577 patients under-went surgical procedures for RCC. Of them, 325 have undergone partial nephrectomy and 1252 radical ne-phrectomy. We registered 35 patients with surgical re-moval of local recurrence during follow-up. 13 of these patients were referred to our clinic after primary treat-ment in other centers. In 28 cases, the primary treat-ment of RCC was open radical nephrectomy, and in 7 cases laparoscopic nephrectomy had been performed. Local recurrent disease was considered as lesions in the renal fossa (21 pts), regional lymph nodes (18 pts) and ipsilateral adrenal gland (10 pts). We have to mention that in 3 cases the patients also presented trocar site recurrence. Local recurrences infiltrate adjacent organs and sometimes, even the large vessels. We present the case of a 65 years old patient that underwent radical nephrectomy for clear cell carcinoma through a lumbar approach, in another center. The patient neglected the

C. Gîngu1,2, A. Andreşanu1, A. Dick1,2, S. Ianiotescu1, A. Mihancea1, A. Barbu1, C. Drăgan1, A. Preda1, L. Domnişor1, M. Mihai1, C. Baston1,2, I. Sinescu1,2


2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, Romania

1 Center for Uronephrology and Renal Transplantation, Fundeni Clinical

Institute, Bucharest, Romania2 “Carol Davila” University of Medicine and


C. Gîngu1,2, A. Andreşanu1, A. Dick1,2, S. Ianiotescu1, A. Mihancea1, A. Barbu1,

C. Drăgan1, A. Preda1, L. Domnişor1, M. Mihai1, C. Baston1,2, I. Sinescu1,2


Vide

o 2

unui pacient de 65 ani, care a avut nefrectomie radi-cala pentru carcinom renal cu celule clare prin abord lombar in alt centru. Pacientul a neglijat monitorizarea oncologica propusa si a fost diagnoticat la aproximativ 15 luni postoperator cu o masa tumorala voluminoasa retroperitoneala. Pacientul s-a internat in clinica noasta cu stare generala alterata, scadere ponderala si durere lombara dreapta semnificativa. Am optat pentru rezec-tia chirurgicala agresiva folosind un abord transperi-toneal. Primul pas operator a fost reprezentat de liza aderentelor si disectia minutioasa si dificila a colonului drept si a duodenului. Pentru a dezvolta planul poste-rior de disectie, s-a practicat rezectie segmentara de muschi ilio-psoas. In continuare, vasele mari au fost cu atentie disecate si leziunile vasculare inerente au fost rezolvate prin suturi laterale. Ulterior masa tumorala a fost excizata fara a produce daune majore tesuturilor adiacente. Am completat interventia chirurgicala cu limfodisectie regionala.

Rezultate. Perioada postoperatorie a fost lipsita de evenimente, pacientul fiind externat dupa 7 zile. La evaluarea de un an, nu s-au inregistrat metastaze la dis-tanta sau recidiva locala, fara un tratament oncologic adjuvant.

Concluzii. Daca este posibil, managementul corect al recidivei locale ar trebui sa fie rezectia completa chiru-rgicala cu viza curativa. Luand in considerare ca pro-cedura chirurgicala este una complexa, grevata de o moribiditate crescuta, aceste cazuri ar trebui abordate in centrele de referinta cu experienta ridicata.

proposed oncologic follow-up, and was diagnosed at about 15 months after surgery with a massive retroper-itoneal mass. The patient was referred to our clinic with altered general status, weigth loss and significant right lumbar pain. We proceeded with an aggressive surgi-cal resection through a transperitoneal approach. The first step was represented by resection of adhesions and careful and difficult dissection of the right colon and duodenum. In order to develop the posterior dis-section plane, segmental resection of the ilio-psoas muscle was needed. Further, the large vessels were carefully dissected and the inherent vascular lesions were solved with lateral sutures. Consequently, the tu-mor mass was excised without major damage to the adjacent structures. We completed the procedure with regional lymph node dissection.

Results. The postoperative course was uneventful, the patient being discharged after seven days. At the oneyear follow-up there are no distant metastases or further local recurrence, with no adjuvant oncologic treatment.

Conclusions. If feasible, the proper management of lo-cally recurrent RCC should be complete surgical resec-tion with curative intent. Taking into account that the surgical procedure is a challenging one, with a possible high morbidity, such cases should be addressed in high experience referral centers.


Vide

o 2

Introducere. Chirurgia urologica minim invaziva a de-venit din ce in ce mai populara in ultimii ani. Abordul laparosopic in chirurgia renala asigura un bun acces la nivelul pediculului renal si disectie in siguranta a ele-mentelor acestuia. De asemenea, se reduce cantitatea de sange pierduta si recuperarea pacientilor este mai rapida fata de chirurgia deschisa.

Material și metodă. Prezentam cazul unei paciente in varsta de 75 de ani cu descoperire incidentala a unei formatiuni tumorale endofitice de pol superior renal stang de 55/50/55mm, descrisa de examenul CT tora-co-abdominal cu substanta de contrast. Pacienta este pozitionata in decubit lateral stang cu masa angulata la nivelul ombilicului. Abord laparoscopic transperitoneal prin 3 trocare. Se diseca colonul descendent si se mobi-lizeaza medial, acces la spatiul retroperitoneal. Disec-tie retrograda a ureterului cu acces la nivelul pediculul renal compus din 2 artere si o vena. Dupa prepararea elementelor vasculare acestea se sectioneaza intre lig-aturi hemolock separate. Se continua disectia in plan perifascial a rinichiului cu extragerea acestuia in punga de organ. Se lasa tub de dren retroperitoneal.

Rezultate si concluzii. Nu au existat complicatii peri si postoperatorii. Pierderea de sange a fost sub 100 ml. Durata interventiei a fost de 4 ore. Tubul de dren a fost suprimat a 3-a zi iar pacienta externata a 7-a zi post-operator. Nefrectomia radicala laparoscopica este o alternativa sigura la operatia deschisa cu durere si pier-dere de sange mai mici si ofera o recuperare mai rapida pacientilor.

V.2.6. Nefrectomie radicală transperitoneală laparoscopică stângă

Transperitoneal laparoscopic radical left nephrectomy

Introduction. Minimally invasive urological surgery has become increasingly popular in the last few years. The laparoscopic approach in kidney surgery assures a good pedicle elements approach with safely dissec-tion of the blood vessels. Also the blood loss can be reduced to minimum and the patient recovery is faster than with the open nephrectomy.

Materials and method. We present the case of a 75 year old woman with a left renal mass located in the up-per pole, endophytic of 55/50/55mm. The patient was scanned with contrast enhanced CT, thorax and abdo-men. The clinical stage was T1bN0M0. Patient is posi-tioned in right lateral decubitus with the operating table angulated under umbilicus. The surgery was performed with 3 trocars. The descending colon is mobilized medi-ally. The retroperitoneal space is approached with iden-tification of left ureter which is dissected in retrograde direction until the elements of the vascular pedicle are visualized. The pedicle consists in 2 arteries and one vein. The arteries are clipped and sectioned than the vein. After the pedicle is sectioned the rest of the dissec-tion continues in perifascial way. After the kidney is ex-tracted a drain tube is inserted in the retroperitoneum.

Results and conclusion. There were no peri or post-operative complications. Blood loss was under 100 ml. Operative time was 4 hours. The drainage tube was sup-pressed the 3rd day and the patient discharged the 7th after the surgery. Laparoscopic radical nephrectomy is a safe alternative to the open approach. Blood loss and pain are lesser, the recovery of the patient more rapid.

M. Lazar1, S. Lupu1, L. Maxim1,2, A. Banuta1, I. Scarneciu1,2

M. Lazar1, S. Lupu1, L. Maxim1,2, A. Banuta1, I. Scarneciu1,2

1 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Brasov, Romania

2 Universitatea Transilvania Brasov, Facultatea de Medicina, Romania

1 Emergency County Clinical Hospital Brasov- Clinic of Urology, Romania

2 Transilvania University Brasov, Faculty of Medicine, Romania


Vide

o 2

Introducere. Tumorile uroteliale înalte, reprezinta o patologie rară, dificil de diagnosticat și de tratat. Nephro-ureterectomia cu cistectomie perimeatică și limfadenectomie reprezintă tratamentul standard.

Obiective. Ținta noastră a fost să evaluam fezabilitatea nefro-ureterectomiei prin abord laparoscopic 3D, a parametrilor intra și postoperatorii.

Material și metode. Pentru acest caz a fost ales abor-dul laparoscopic transperitoneal. Am folosit 5 trocare, 3 de 10mm si 2 de 5mm pentru a efectua nefro-ureter-ectomia si limfadenectomia, după care, am efectuat o incizie Gibson cu scop de a extrage piesele prin aceas-ta. Prin aceeași incizie am efectuat cistectomia perime-atică și cisto-rafia.

Rezultate. Timpul operator a fost de 150 de minute cu o pierdere sanguină de 300 ml. La finalul intervenției am plasat 2 tuburi de drenaj, unul în loja renala iar celălalt în spațiul Douglas. Acestea au fost suprimate în ziua 3 și 4, iar pacientul a fost externat în ziua 5.

Concluzii. Nefro-ureterectomia prin abord laparoscop-ic 3D, este fezabila, dar dat fiind faptul că este vorba de o patologie rară, considerăm ca ar trebui efectuată doar in centre cu experiență în laparoscopie.

V.2.7. Abordul laparoscopic 3D în nefro-ureterectomia radicală

3D Laparoscopic radical nefro-ureterectomy

Introduction. Upper urotelial tract tumors, represent a rare disease that is difficult to diagnose and also difficult to treat. Nephro-ureterectomy with excision bladder cuff and lymph node dissection represents the standard of care.

Objectives. Our goal was to assess the feasibility of 3D laparoscopic nephro-ureterectomy,and peri and intra-op parameters.

Material & methods. 3D laparoscopic transperitoneal approach was selected for this case. We used 5 trocars, 3 of 10mm and 2 of 5mm for the nephro-ureterectomy and lymph node disection, after which, we performed a Gibson incision with the purpose to extract the kid-ney lymph nodes, and through the same Incision we opted to excise the bladder cuff and suture the bladder.

Results. The operating time was 150 minutes with 300ml of blood loss. We placed 2 drain tubes, one in the renal area and the other in the Douglas pouch. They were suppressed in day 3 and 4, and the patient was discharged in day 5.

Conclusions. 3D laparoscopic nephro ureterectomy is feasible, but due to the fact that this pathology is rare, it should only be attempted in centers with experience in laparoscopy.

V. Schitcu, I. Cojocaru, D.S. Popescu, V.C. Munteanu

V. Schitcu, I. Cojocaru, D.S. Popescu, V.C. Munteanu

Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca, România

“Prof. Dr. Ion Chiricuta” Institute of Oncology, Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2

Introducere. Chirurgia urologica minim invaziva a in-registrat progrese semnificative in ultimii ani. Abordul laparoscopic 3D permite realizarea interventiilor uro-logice cu grad inalt de dificultate in limite de siguranta acceptabile. Nefroureterectomia radicala cu cistecto-mie perimeatica prin abord laparoscopic 3D este trata-mentul standart al tumorilor ureterale, ce amelioreaza semnificativ rata de recidiva locala.

Material și metodă. Va prezentam cazul unui pacient, cu suspiciune imagistica de leziune tumorala intralu-menala la nivelul ureterului pelvin stang, pe o lungime de 35 mm, diametru de 12 mm, cu ureterohidronefroza gr. IV; marginea inferioara a leziunii tumorale greu de stabilit, fiind localizata in vecinatatea ostiumului uret-eral, fara protruzie. Operatia propusa este nefroureter-ectomie radicala stanga cu cistectomie perimeatica. Pa-cientul e pozitionat in decubit lateral drept. Interventia laparoscopica s-a practicat prin abord transperitoneal, cu folosirea a 4 trocare, ulterior folosirea celui de al V trocar. Interventia chirurgicala presupune disectia colo-nului descendent, cu identificarea rinichiului. Identifi-carea ureterului si a muschiului psoas, cu evidentierea pediculului renal (3 artere, 3 vene). Se practica ligatura-rea si sectionarea a arterelor intre Hem-o-lock-uri, apoi a venelor renale. Se practica repozitionarea pacientului prin schimbarea pozitiei mesei de operatie, sub un un-ghi de 60o. Se monteaza cel de al cincelea trocar, pent-ru a avea un abord mai bun asupra ureterului distal si a vezicii urinare. Se efectueaza disectia ureterului, urma-ta de cistectomia perimeatica, cu cistorafie cu fir V-lock. extragerea piesei in punga de organ.

Rezultate. Nu au existat incidente intraoperatorii și postoperatorii. Timpul operator a fost de 180 minute. Pierderile sangvine au fost de 50 ml. Drenajul lombar a fost suprimat la 2 zile postoperator, iar pacientul exter-nat a V-a zi postoperator.

Concluzii. Abordul transperitoneal laparoscopic 3D reprezinta o alternativa minim invaziva fezabila pentru pacientii cu tumori ureterale distale in centre cu experi-enta in laparoscopie, cu o rata scazuta de complicatii si recuperare postoperatorie rapida.

V.2.8. Nefroureterectomie radicală cu cistectomie perimeatică laparoscopică 3D pentru tumoră ureterală distală

3D laparoscopic nephroureterectomy with perimeatic cystectomy for

distal ureteral tumor

Introduction. Minimally invasive urologic surgery has benefited from significant progress in recent years. 3D laparoscopic approach allows urological interventions with a high difficulty grade to be performed within ac-ceptable safety limits. 3D laparoscopic nephroureter-ectomy with perimeatic cystectomy is the standard treatment of distal ureteral tumors and significantly decreases the rate of local recurrence.

Materials and Methods. We report a case of a 70-year-old man, with imaging suspicion(CT urography) of intraluminal lesion in the distal ureter, 35/12 mm in diameters, with grade IV ureterohydronephrosis; the lower edge of the tumor was reaching the left ureteral ostium, without intravesical protrusion. The proposed procedure was 3D laparoscopic radical nephroureter-ectomy with perimeatic cystectomy. The patient was positioned in right lateral decubitus. The intervention was performed by transperitoneal laparoscopic ap-proach, using 4 trocars. Dissection was initiated with the dissection and medial placement of the descending colon, followed by the identification of the left kidney. The left psoas muscle and ureter were identified, crani-al dissection showed the left renal which consisted of 3 arteries and 3 veins. The 3 arteries were ligated and incised between Hemolocks, followed by the ligation and incision of the veins. The patient is repositioned by dorsal angulation of the operating table by 600. A fifth trocar was inserted to obtain a better approach to the distal ureter and bladder. We performed the dissection of the left distal ureter leading to the bladder. Perime-atic cystectomy was performed. Cystoraphy with V-lock suture. The operatory piece was extracted en block us-ing the endo bag. One lumbar drainage was inserted.

Results. There were no intraoperative and postoperative incidents. Operative time was 180 minutes. Blood loss was 50 ml. Lumbar drainage was removed 2 days after surgery and the patient was released 5 days after surgery.

Conclusions. The transperitoneal 3D laparoscopic approach is a feasible minimally invasive alternative for patients with ureteral distal tumors in centers with experience in laparoscopic surgery, with a low rate of complications and rapid postoperative recovery.

A. Cealan, I. Perciuleac, I. Andras, D.V. Stanca, I. Coman, N.Crișan

A. Cealan, I. Perciuleac, I. Andras, D.V. Stanca, I. Coman, N.CrișanSecția de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România

Urology Department, Clinical Municipal Hospital, Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2

Introducere. Sindromul de joncțiune pielo-ureteraă (SJPU) netratat poate provoca insuficiență renală, in-fecții ale tractului urinar, durere și litiază renală secund-ară datorită stazei urinare. Reconstrucția chirurgicală este indicată pentru tratament iar pieloplastia laparo-scopică a devenit standardul de ingrijire pentru SJPU. Abordul minim invaziv a condus la rezultate compa-rabile cu intervenția chirurgicală deschisă cu scăderea spitalizării și a necesități analgezicelor.

Material și metoda. Vă prezentăm cazul unui tânăr de 33 de ani care a fost diagnosticat cu SJPU pe partea stângă și litiază renală secundară. Abordul a fost laparo-scopic retroperitoneal stâng cu 4 trocare. Se identifică mușchiul psoas și ureterul stâng care se disecă până la nivelul bazinetului. Se incizează transversal bazinetul și se inspectează cavitățile renale cu identificarea a 17 calculi la nivelul calicelui superior. extragerea acestora cu ajutorul pensei fenestrate. excizia porțiunii joncțio-nale stenozate pe o lungime de aproximativ 2 cm. Se spatulează ureterul stâng efectuându-se o pieloplastie Hynes-Andersen cu ajutorul a două fire V-Lock pe dre-naj ureteral intern stâng.

Rezultate. Timpul operator 210 minute. Mobilizarea progresivă a pacientului din ziua 2 postoperator. Tran-zit intestinal reluat în ziua 3 postoperator. Suprimarea drenajului lombar în ziua 2 postoperator. Timpul de spitalizare 4 zile. Fără complicații intraoperatorii sau postoperatorii precoce. Suprimarea drenajului ureteral intern stâng la 30 de zile de la operație. ecografic nu se vizualizează hidronefroză sau imagini litiazice. Rezu-ltatul histopatologic al porțiunii ureterale stenozate a evidențiat fibroză pronunțată.

Concluzii. Pieloplastia cu pielolitotomie poate benefi-cia de abord laparoscopic. Deși este o tehnică dificilă ce propune abilități laparoscopice avansate și o expe-rientă vastă a centrului operator, aceasta poate fi con-siderată fezabilă și oferă avantajul disecției minuțioase precum și efectuarea calicoscopiei pentru a confirma extragerea în totalitate a fragmentelor calculoase.

V.2.9. Pieloplastie laparoscopică 3D cu pielolitotomie prin abord retroperitoneal

Laparoscopic 3D pyeloplasty with pyelolithotomy through

retroperitoneal approach

Introduction. Untreated Ureteropelvic Junction Ob-struction (UPJO) can cause renal failure, urinary tract infections, pain and renal stones formation due to uri-nary stasis. The treatment for UPJO is surgical, with lap-aroscopic pyeloplasty being the standard of care: this minimally invasive approach leads to similar results to open surgery, while lowering hospitalisation and anal-gesia requirements.

Material and Method. We present the case of a 33-year-old patient, diagnosed with UPJO on the left side and secondary kidney stones. The laparoscopic approach was retroperitoneal, on the left side, using 4 trocars. After identifying the psoas muscle, the left ureter was dissected to the level of the renal pelvis. The renal pelvis was incised transversally and upon inspection, 17 up-per-calibre stones were identified and extracted using fenestrate forceps. The junctional stenosis was excised in a 2 cm piece. A Hynes-Andersen pyeloplasty was per-formed, using 2 V-lock sutures on a left ureteral drainage.

Results. The total surgery time was 210 minutes. The patient was mobilized progressively from the 2nd post-operative day. Bowel movements resumed on the 3rd day. The total hospitalization duration was 4 days, with no intraoperative or postoperative complications. The left ureteral drainage was removed within 30 days after surgery, and on follow-up, no hydronephrosis or lithiasis images were viewed ultrasonographically. Histopatolog-ical result revealed pronounced fibrosis of the stenotic ureteral portion.

Conclusions. Pyeloplasty with pyelolithotomy can benefit from a laparoscopic approach. Although it is a difficult technique that requires advanced laparoscopic skills and a vast experience of the operating center, it can be considered feasible and offers the advantage of relatively easy dissection as well as performing a cal-icoscopy to confirm the complete extraction of stone fragments.

B. Buhaș, V. Simon, A. Berindean, I. Coman, N. Crișan

B. Buhaș, V. Simon, A. Berindean, I. Coman, N. CrișanSecția de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România

Cluj-Napoca Municipal Hospital, Department of Urology, Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2

Introducere. Megaureterul obstructiv este deseori di-agnosticat în prima copilărie iar corecția chirurgicală este recomandată pentru un management de succes. Chiar dacă un tratament conservativ poate avea rezu-ltate eficiente la adulți, atunci când tratamentul chiru-rgical se impune, rezultatele nu sunt la fel de bune, posibil din cauza cantității scăzute de fibre elastice în peretele ureteral.

Material și metodă. Folosind un suport video, prez-entăm abordarea laparoscopică 3D pentru tratamentul unui megaureter obstructiv la un pacient de 29 de ani. Pieloplastia a fost efectuată cu fire separate și remodelar-ea ureterală a fost realizată prin excizia chirurgicală a ex-cesului, inclusiv a extremității caudale obstruate a aces-tuia. Ureteroplastia a fost realizată cu sutură continuă și s-a finalizat cu reimplantarea ureterală, un pas obliga-toriu fiind prezervarea pediculiilor ureterali. Post oper-ator evoluția pacientului a fost favorabilă, însă din cau-za drenajului persistent de urină de la nivelul spațiului recto-vezical asociat cu dureri sporadice suprapubiene, s-a decis investigare IRM. Suspiciunea de necroză ureter-ală a fost ridicată și s-a decis realizarea unei laparotomii exploratorii. Intraoperator, aderențe abdominale au fost obiectivate fără decelare de necroză ureterală. Cu toate acestea, câteva suturi adiționale au fost necesare la locul reimplantării, utilizând epiplon pentru sigilarea acestora.

Rezultate. După a doua intervenție chirurgicală, evoluția pacientului a fost favorabilă, tuburile de dren fiind îndepărtate după 7 zile. Tehnica laparoscopică a fost realizată cu success, timpul operator fiind de 135 minute și pierderi sangvine minimale. O reintervenție prin abord deschis a fost necesară din cauza suspiciunii de necroză ureterală dată de examinarea IRM, aceasta fiind ulterior invalidată intra operator.

Concluzii. Tehnica laparoscopică este deosebit de difi-cilă din punct de vedere tehnic dar este fezabilă, având avantajul unei recuperări rapide post operator. Impor-tantă este frecvența redusă a acestori cazuri, făcând di-ficilă formarea unor echipe operatorii și de imagistică medicală pregătite la standarde înalte. Așadar, când analiza imagistică post operatorie ridică suspiciuni, o reintervenție este recomandată pentru a evita compli-cații ulterioare.

V.2.10. Abordul laparoscopic 3D în tratamentul chirurgical al megaureterului. Este fezabil?

A 3D laparoscopic approach for the surgical treatment of the

megaureter. Is it feasible?

Introduction. Obstructed mega ureter is often diag-nosed in early childhood and requires surgery for suc-cessful management. even if conservative treatment may be conducted efficiently in adults, when surgical treatment is needed, the results are not as good, possi-bly because of lower elastic tissue in the ureteric wall.

Materials and method. Using a video support, we present a totally intracorporeal 3D laparoscopic ap-proach in treating a right obstructed mega ureter of a 29 y.o. male patient. We performed the pyeloplasty with separate suturing points and the tapering of the ureter by cutting the excess, including its caudal ob-structed extremity. The ureteroplasty was performed using a continuous suture and ended with the ureter-al reimplantation to the bladder, with the mandatory preservation of the significant ureteral pedicles. Post operatory, the evolution of the patient was favorable, but because after 2 weeks he continued to drain urine from the rectovesical pouch associating sporadic su-prapubic pain, an MRI was performed. The suspicion of ureteral necrosis was raised and we decided to perform an exploratory laparotomy. Intra operatory, abdominal adhesions were observed with no signs of ureteral ne-crosis. Nevertheless, extra separate sutures were need-ed at the reimplantation spot, using the epiploon for suture sealing.

Results. After the second surgical intervention, the evolution of the patient was favorable, the drainages being removed after 7 days. The laparoscopic tech-nique was successful with the operative time of 135 minutes and minimal blood loss. An open reinterven-tion was needed as the MRI suspected ureteral necro-sis, but this suspicion was invalidated intra operatory.

Conclusions. The laparoscopic approach is highly de-manding from a technical point of view, but feasible, having the advantage of fast post operatory recovery. An important aspect is the low frequency of these cas-es, therefore being hard to develop a highly skilled op-eratory team and imaging personnel. Therefore, when post operatory imaging analysis raises suspicions, a re-intervention is advisable to avoid further complications.

C. V. Mariș, Cristina e. Bujoreanu, M. B. Borz, S. C. Turturică, B. PetruțInstitutul Oncologic “Prof. Dr. I.Chiricuță”, Departmentul de Urologie, Cluj-Napoca, România

“Prof. Dr. I. Chiricuţă” Institute of Oncology, Department of Urology, Cluj-Napoca, Romania

C. V. Mariș, Cristina e. Bujoreanu, M. B. Borz, S. C. Turturică, B. Petruț


Vide

o 2

Introducere şi obiectiv. Nefroureterectomia radicală cu cistectomie perimeatică este tratamentul standard al tumorilor uroteliale. Abordul laparoscopic combi-nat cu cel endoscopic transuretral perimite evitarea unor incizii de mare amploare necesare pentru excizia rinichiului, ureterului şi cistectomia perimeatică. Prez-entăm tehnica chirugicală utilizată în serviciul nostru pentru un caz de tumoră urotelială ureterală.

Material și metodă. Prezentăm cazul unei pacient de 54 de ani cu o tumoră ureterală distală stângă cu com-ponentă intravezicală și uretero-hidronefroză stângă secundară grad III. Intervenția chirurgicală realizată a fost nefroureterectomia radicală cu cistectomie per-imeatică laparoscopică 3D. Componenta intravezicală a fost abordată transuretral în acelaşi timp operator. Se practică rezecția în bloc a formațiunii tumorale prola-bate prin orificiul ureteral stâng. Ulterior se realizează abordul laparoscopic transperitoneal cu 5 trocare. Se realizează excizia în bloc a rinichiului, ureterului şi a meatului ureteral stâng.

Rezultate. Timpul operator a fost de 200 minute, pierd-erile de sânge au fost de aproximativ 50 mL; nu au existat incidente intraoperatorii sau complicații postoperatorii. evoluţia postoperatorie a fost favorabilă, cu externare în ziua 5 postoperator. examenul histopatologic a relevat carcinom papilar urotelial ureteral cu malignitate joasă G2, pT1NxMxLoVoRo, tumoră papilară urotelială cu po-tențial scăzut de malignitate PUNLMP (bazinetală).

Concluzii. Abordul transperitoneal laparoscopic 3D asociat cu abordul endoscopic transuretral reprezintă o alternativă terapeutică minim invazivă, fezabilă pen-tru pacienții cu tumori uroteliale, cu o rată scăzută de complicații intra și postoperatorii.

V.2.11. Abord laparoscopic transperitoneal combinat cu abord endoscopic transuretral pentru tumoră ureterală distală

Laparoscopic transperitoneal approach combined with endoscopic approach for

a distal ureter tumour

Introduction and objective. Radical nephroureterec-tomy with perimeatic cystectomy is the standard treat-ment of urothelial tumors. The laparoscopic approach combined with the endoscopic approach allows avoid-ing big incisions in order to extract the kidney, the ureter and the perimeatic cystectomy. We present the surgical technique used in our department for a case of ureteral urothelial tumor.

Material and methods. We report a case of a 54-year-old male who was diagnosed with left distal ureter tumor with intravesical part of the tumor and left hy-dronephrosis grade III. We performed 3D laparo-scopic radical nephroureterectomy with perimeatic cystectomy. In the same surgery, we performed endo-scopic approach for the intravesical part of the tumor. We performed en-bloc transurethral resection of the prolapsed tumor through the left ureteral orifice. Sub-sequent, we used the laparoscopic transperitoneal ap-proach with 5 trocars. We performed en-bloc excision of the left kidney, left ureter and the left ureteral orifice.

Results. The operating time was 200 minutes with 50 ml blood loss. There were no intraoperative incidents or postoperative complications reported. The post-opera-tive evolution was favourable. The patient was discharged on the 5th postoperative day. The histopathological re-sult was papillary urothelial ureter carcinoma with low malignity G2, pT1NxMxLoVoRo, papillary urothelial with potential low malignity PUNLMP (renal pelvis).

Conclusions. The 3D laparoscopic transperitoneal approach associated with endoscopic approach is a feasible minimally invasive therapeutic alternative for patients with urothelial tumors, with a low rate of intra and post-operative complications.

Roxana Andra Coman1, N. Crișan1,2, V. D. Stanca1,2

Roxana Andra Coman1, N. Crișan1,2, V. D. Stanca1,2

1 Secția de Urologie, Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, România

2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, România

1 Urology Departament, Municipal Hospital Cluj-Napoca, Romania

2 University of Medicine and Pharmacy “Iuliu Hațieganu“ Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2

Introducere. Pacienţii cu tumoră vezicală infiltrativă eligibili pentru cistectomie radicală abordaţi minim in-vaziv, necesită o tehnică chirurgicală complexă. Scopul studiului este de a compara costurile necesare pent-ru practicarea cistectomiei radicale cu ureterostomie cutanată bilaterală (grup 1) cu cele necesare cistecto-miei radicale cu neovezică ortotopică Studer efectuată total intracorporeal (grup 2). Ambele intervenții au fost efectuate prin abord laparoscopic 3D.

Material şi metodă. În centrul nostru terţiar din România, am tratat 132 de pacienți în grupul 1 şi 18 în grupul 2. Am analizat costurile pentru spitalizare, mate-riale și echipament chirurgical, îngrijiri post operatorii, formarea echipei operatorii precum și costuri post ex-ternare: pungi pentru ureterostomie, stenturi și investi-gaţii. Costurile pentru reintegrare socială și profesion-ală au fost de asemenea evaluate.

Rezultate. Costurile de spitalizare, chirurgicale şi post operatorii sunt mai mari în grupul 1 comparativ cu grupul 2. Costurile globale au fost mai mici în grupul 1 comparativ cu grupul 2.

Concluzii. Având în vedere costurile globale aferente ambelor grupuri, neovezica efectuată minim invaziv este un tratament avantajos în care se merită investit, deși costurile aferente spitalizării sunt mai mari. Mai mult, un aspect important este calitatea superioară a vieții de care se bucură pacienții cu neovezică.

V.2.12. Evaluarea costurilor cistectomiei radicale prin abord laparoscopic 3D - ureterostomie cutanată bilaterală vs. neovezică ortotopică Studer efectuată total intracorporeal

Costs evaluation of the 3D laparoscopic radical

cystectomy with bilateral cutaneous ureterostomy vs. totally

intracorporeal Studer orthotopic neobladder reconstruction

Introduction. Patients with invasive bladder tumors eligible for radical cystectomy need a complex surgical technique for minimally invasive treatment. The aim of this study is to compare the costs of the radical cys-tectomy with bilateral cutaneous ureterostomy (group 1) with radical cystectomy and totally intracorporeal Studer orthotopic neobladder reconstruction (group 2). Both interventions were performed with a 3D lapa-roscopic approach.

Materials and methods. In our tertiary healthcare centre in Romania, we have treated 132 patients in group 1 and 18 patients in group 2. We have analyzed all the necessary costs for: hospitalization, surgical ma-terials and equipment, postsurgical care, team training, involving all post-discharge costs such as ureterosto-my bags, stents and investigations. Costs for social and professional reintegration were also evaluated.

Results. The costs for hospitalization, surgical material and postsurgical care were higher in group 1 compared to group 2. Global costs were lower in group 1 com-pared to group 2.

Conclusion. Taking into account the global costs for both groups, neobladder reconstruction performed minimally invasive is an advantageous treatment op-tion worth investing in even if hospital related costs are higher. even more, an important aspect is the higher life quality that patients with a neobladder enjoy.

Cristina e. Bujoreanu, C. Mariş, V. V. Hârdo, B. Petruţ

Cristina e. Bujoreanu, C. Mariş, V. V. Hârdo, B. PetruţInstitutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Departamentul de Urologie, Cluj Napoca, România

„Prof. Dr. Ion Chiricuta” Oncology Institute, Urology Department, Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2

I. Perciuleac, A. Berindean, A. Cealan, I. Andraș, D.V. Stanca, I. Coman, N. Crișan

Introducere şi Obiective. Cistectomia radicală reprez-intă tratamentul standard pentru tumorile vezicale invazive muscular localizate sau local avansate (T2-T4aN0M0). Alegerea și efectuarea unui anumit tip de derivație urinară după CR este principala provocare a acestei intervenții. Interesul pentru calitatea vieții pa-cientului este în continuă creștere, astfel neovezica il-eală ortotopică este forma de derivație urinară tot mai frecvent utilizată în centrele cu experiență din întrea-ga lume. Vă prezentăm experiența noastră în ceea ce privește această intervenție complexă.

Material si metode. Prezentăm cazul unui pacient de 57 de ani cu tumoră vezicală pT1G3, sub tratament in-stilațional cu BCG, cu recidivă cistoscopică în cadrul ur-măririi oncologice. Rezultatul examinării histopatolog-ice și imagistice pune în evidență un carcinom urotelial infiltrativ pT2G3N0M0. Operația propusă a fost cistec-tomie radicală prin abord laparoscopic 3D cu 5 trocare, cu limfadenectomie standard și neovezică ortotopică realizată total intracorporeal prin izolarea și detubu-larizarea unui segment ileal de 45 cm, la 25 cm proximal de valva ileo-cecala. Anastomoza uretero-neovezicala s-a realizat după introducerea a 2 catetere ureterale mono-J, exteriorizate prin peretele neovezical.

Rezultate. Timpul operator a fost de 6 ore: timpul de cistectomie radicală 2 h, limfadenectomia 1 h si timpul de neovezică 3 h. Pierderile sangvine au fost de 150 ml. Cateterele ureterale au fost suprimate la 3 săptămâni postoperator, sonda vezicală la 4 săptămâni. Creatinina serică la externare a fost de 0.97 mg/dl. evaluarea ra-diologica la o lună post-operator pune în evidență ne-ovezica intactă. La 5 luni post-operator pacientul este continent noaptea, iar ziua foloseste 1 scutec pentru siguranta. Rezultatul examenului histopatologic a pus în evidență un carcinom urotelial pT3aG3N0MxL1V1R0.

Concluzii. experiența echipei noastre în cistectomia radicală laparoscopică 3D cu neovezică ileală total in-tracorporeală a demonstrat că este o metodă de trata-ment minim-invazivă fezabilă, în centre cu experiență în laparoscopie, cu rezultate oncologice bune pe ter-men scurt și o calitate bună a vieții pacientului. Totuși, urmărirea pe termen lung este necesară pentru a con-firma rezultatele oncologice la distanță.

V.2.13. Cistectomia radicală laparoscopică 3D cu neovezică ileală ortotopică total intracorporeală

3D laparoscopic radical cystectomy with total intracorporeal

orthotopic neobladder

Introduction and objectives. Radical cystectomy is the standard treatment for localized muscle-invasive bladder cancer (T2-T4aN0M0). Choosing and perform-ing a certain type of urinary diversion is the main chal-lenge of this intervention. Quality of life for patients undergoing radical cystectomy is a key feature, there-fore most large centers world-wide are reporting an in-creasing number of orthotopic neobladder diversion. In this video we present the experience of our depart-ment regarding this complex procedure.

Materials and methods. We report a case of a 57-year-old male with pT1G3 bladder cancer under BCG therapy. During follow-up (cystoscopy, re-TURB, URO-CT) we re-vealed an infiltrative urothelial carcinoma pT2G3N0M0. 3D laparoscopic RC with standard lymphadenectomy and total intracorporeal neobladder was performed using 5 abdominal trocars, by isolation and detubular-ization of a 45 cm ileal segment 25 cm proximal to the ileo-caecal valve. Uretero-neovesical anastomosis was performed after placing ureteral mono-J stents, that were passed through the wall of neobladder.

Results. The operative time was 6 hours: radical cystec-tomy time 2 h, lymphadenectomy 1 h and neobladder time 3 h. Blood loss- 150 ml. Ureteral catheters were removed 3 weeks after surgery, vesical catheter after 4 weeks. Patient was discharged with a serum creatinine of 0.97 mg/dl. Follow-up imaging at one month after surgery revealed an intact neobladder. Five months af-ter surgery the patient is continent in the night and in the day uses 1 pad for safety. The histopatological report described a pT3aG3N0MxL1V1R0 urothelial car-cinoma.

Conclusions. Our team’s experience in 3D laparoscopic RC with total intracorporeal ileal neobladder demon-strated that it is a feasible minimally invasive treatment option, in centers with experience in laparoscopic sur-gery, with good short-term oncologic outcomes and better QoL. However, long-term follow-up is needed to confirm the oncologic outcomes.

Secția de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România

Urology Department, Clinical Municipal Hospital, Cluj-Napoca, Romania

I. Perciuleac, A. Berindean, A. Cealan, I. Andraș, D.V. Stanca, I. Coman, N. Crișan


Vide

o 2 V.2.14. Biopsia de prostată

MRI-TRUS Fusion – experiența după 260 de cazuri

MRI-TRUS Fusion Biopsy – experience after 260 cases

Introduction. Starting from 2019, the european As-sociation of Urology recommends multiparametric magnetic resonance imaging (MRI) before biopsy in patients with suspicion of prostate cancer. This fact has an impact both on the screening and diagnosis methodology and it is a step forward towards precision diagnosis. The MRI-TRUS Fusion approach for prostate biopsy is a feasible alternative to cognitive and in-bore biopsy, being both time and money efficient and hav-ing similar cancer detection rates with MRI in bore bi-opsy. Studies reported that there are several factors, which may influence the cancer detection rate when MRI-TRUS fusion biopsy is performed, such as: prostate volume, and lesion location.

Material and Methods. The MRI-TRUS Fusion biopsy was performed using the Arietta 70a system from Hi-tachi, Japan, the endfire endocavity probe C41V1 and RVS software. In all cases, a systematic biopsy was per-formed, as well as 2-3 targeted cores/lesion. All proce-dures were performed in local anesthesia and all pa-tients were discharged the same day.

I. Andras1,2, e. Cata1, A. Cealan1, A. Tamas-Szora3, C. Caraiani4, D.V. Stanca1,2,

R.T. Coman5, C. Bungardean6, I. Coman2, N. Crisan1,2

I. Andras1,2, e. Cata1, A. Cealan1, A. Tamas-Szora3, C. Caraiani4, D.V. Stanca1,2, R.T. Coman5, C. Bungardean6, I. Coman2, N. Crisan1,2

1 Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj Napoca, România

2 Departamentul de Urologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, România

3 Departamentul de Radiologie, Spitalul Clinic Municipal, Cluj Napoca, România

4 Department Imagistică Medicală, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, România

5 Departamentul de Epidemiologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, România

6 Departamentul de Anatomie Patologică, Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca, România

1 Urology Department, Clinical Municipal Hospital, Cluj-Napoca, Romania

2 Urology Department, “Iuliu Hatieganu University of Medicine and Pharmacy”,

Cluj-Napoca, Romania3 Radiology Department, Clinical Municipal

Hospital, Cluj-Napoca, Romania4 Department of Medical Imaging,

“Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj Napoca, Romania

5 Epidemiology Department, “Iuliu Hatieganu University of Medicine and Pharmacy”,

Cluj-Napoca, Romania6 Pathology Department, Clinical Municipal

Hospital, Cluj-Napoca, Romania

Introducere. Din anul 2019, Asociația europeană de Urologie recomandă imagistica prin rezonanță magnet-ică (IRM) multiparametrică înainte de biopsie în cazul pacienților cu suspiciune de cancer de prostată. Aceasta are un impact asupra screening-ului și a conduitei diag-nostice, fiind un pas înainte către un diagnostic precis. Biopsia de prostată IRM-TRUS Fusion este o alternativă la biopsia cognitivă respectiv biopsia IRM-ghidată, fiind cost și timp eficientă și prezentând rate de detecție a cancerului similare cu biopsia IRM-ghidată. Studiile au raportat că multipli factori, precum volumul prostatei și localizarea tumorii, pot influența rata de detecție a cancerului în cazul biopsiei IMR-TRUS Fusion.

Material și metode. Biopsia MRI-TRUS Fusion este efectuată utilizând sistemul Arietta 70a produs de Hi-tachi, Japonia, cu sonda endocavitară C41V1 și softul de fuziune a imaginilor. În toate cazurile, a fost efectu-ată biopsia sistematică și biopsia țintită cu prelevarea de 2-3 fragmente/leziune. Pentru fiecare biopsie a fost efectuată anestezie locală și toți pacienții au fost exter-nați în aceeași zi.


Vide

o 2

Rezultate. Două sute șaizeci de biopsii IRM-TRUS Fu-sion au fost efectuate în cadrul instituției noastre din noiembrie 2017. Timpul mediu de efectuare al proce-durii a fost de 15 minute (±5 minute). Volumul prostatei crește dificultatea procedurii, atât în etapa de sincroni-zare cât și la momentul biopsiei, existând posibilitatea de a induce o mai mare deviere a vârfului acului bioptic, dar prezintânf o rată mai redusă de deplasare a leziunii, secundar deformării produse de sonda endorectală. Localizarea anterioară a leziunii nu influențează rata de diagnostic, toate leziunile suspecte fiind biopsiate în manieră transrectală.

Concluzie. În ciuda dificultăților reprezentate de volu-mul crescut al prostatei și localizarea anterioară a lezi-unilor, biopsia IRM-TRUS Fusion este fezabilă, având o curbă de învățare relativ scurtă și permițând un diag-nostic de certitudine a cancerului de prostată. Noțiuni de ultrasonografie endorectală și IRM multiparametric sunt absolut necesare pentru depășirea dificultăților tehnice și pentru obținerea celor mai bune rezultate.

Results. Two hundred sixty MRI-TRUS fusion guided prostate biopsies were performed in our institution since November 2017. The mean time of the procedure was 15 minutes (±5 minutes). Prostate dimension is increasing the difficulty of procedure both during the synchronization step and during lesion biopsy, and may induce a higher needle tip deflection, but has a lower rate of lesion displacement secondary to pros-tate deformation caused by the transrectal probe. An-terior location of the lesion did not impact the cancer diagnosis rate, all of the suspected areas being target-ed by a transrectal approach.

Conclusion. Despite the difficulties represented by enlarged prostates and anterior localization of the le-sions, MRI-TRUS fusion-guided prostate biopsy is a fea-sible technique, with a relatively short learning curve, allowing an accurate diagnosis of prostate cancer. Knowledge of endorectal ultrasound and prostate mul-tiparametric MRI is required in order to overcome the technical difficulties and ensure the best outcomes.


Vide

o 2

Introducere. Prostatectomie radical reprezintă una dintre metodele curative de tratament în cancerul de prostată. este o intervenție dificilă, un tip de chirurgie pentru care chirurgul necesită multă experiență și în-demânare, dar când vine vorba de recidivă după ra-dioterapie și prostatectomia de salvare rămâne ultima speranță curativă, miza devine și mai mare, riscurile și șansele complicațiilor cresc, în special pentru compli-cațiile intraoperatorii cum ar fi o sângerare sau o inju-rie rectală sau complicații postoperatorii, de exemplu incontinența. Totuși, scopul principal este siguranța oncologică, un scop pe care prostatectomia de salvare îl poate îndeplinii. În ultimii ani, echipamentul laparo-scopic a avansat enorm, instrumente ca viziunea 3D si HD au permis chirurgului să abordeze patologii mult mai dificile în acest mod.

Obiective. Obiectivul nostru a fost să evaluam fezabil-itatea prostatectomiei de salvare prin abord laparo-scopic 3D în cancerul de prostată.

Material și metode. Am avut 6 cazui, 1 caz după cri-oterapie, 1 după HIFU, 4 după radioterapie externă. Pentru toți pacienții a fost ales abordul laparoscopic 3D cu 5 trocare, abord extraperitoneal. Am folosit Li-gasurul de 5 mm ca instument de sigilare vasculară. Anastomoza uretro-vezicală a fost efectuată cu fir PDO în maniera continuă.

Rezultate. Nu am avut nicio complicație intraopera-torie, timpul mediu al operației a fost de 105 minute cu o pierdere sanguină medie de 310 ml. Am plasat un singur tub de dren pe care l-am suprimat în ziua 4 post-operator iar în ziua 5 pacientul a fost externat.

Concluzii. Pentru cazuri selectate, abordul laparoscop-ic 3D în prostatectomia de salvare, reprezintă o opțiune fezabilă cu mențiunea că o intervenție de acest fel ar trebui efectuată doar in centre cu experiență și nivel mare de adresabilitate.

V.2.15. Prostatectomia de salvare prin abord laparoscopic 3D

3D Laparoscopic salvage radical prostatectomy

Introduction. Radical prostatectomy represents one of the curative treatments in prostate cancer. It is techni-cally challenging, it is a type of surgery for which the surgeon need a lot of experience, but when it comes to relapse after radiotherapy and salvage radical pros-tatectomy is the last hope, the stakes are even higher, with even more risks for intraop complications such as bleeding or rectal injury, or postop complications like urinary incontinence. Still, the main goal is oncological safety which salvage radical prostatectomy can pro-vide. In the lasts years, the laparoscopic equipment be-came high tech with 3D and HD vision, which enabled the surgeon to approach more difficult pathologies this way.

Objectives. To assess the fesability of the laparoscopic 3D salvage radical prostatectomy

Material & methods. We had 6 cases of prostate can-cer relapse, 1 after criotherapy, 1 after HIFU and 4 after external radiotherapy. For all patients, 3D laparoscopy was the option, with 5 trocar and an extraperitoneal approach. We used 5mm Ligasure as a sealing devide. The anastomosis was carried out in an continuous su-ture, with PDO thread.

Results. We report no intra or postop complication, the mean operating time was 105 minutes with a mean blood loss of 310 ml. We placed one tube drain which we suppressed in day 4 postop, and discharged the pa-tients in day 5.

Conclusions. For selected cases, laparoscopic 3D sal-vage radical prostatectomy is a feasible option. With the mention that such an intervention should only be performed in centers with experience and high adres-ability.

V. Schitcu, V.C. Munteanu, I. Cojocaru, B. ene, D.S. Popescu

V. Schitcu, V.C. Munteanu, I. Cojocaru, B. ene, D.S. PopescuInstitutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca, România

“Prof. Dr. Ion Chiricuta” Institute of Oncology Cluj-Napoca, Romania


Vide

o 2V.2.16. Abordul laparoscopic 3D în

limfadenectomia retroperitoneală pentru mase tumorale restante de origine testiculară, după chimioterapie

3D Laparoscopic retroperitoneal lymph node dissection for

testicular tumor residual masses after chimiotherapy

V. Schitcu, I. Cojocaru, B. Borz, D.S. Popescu, Munteanu V.C.

V. Schitcu, I. Cojocaru, B. Borz, D.S. Popescu, Munteanu V.C.Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca, România

“Prof. Dr. Ion Chiricuta” Institute of Oncology Cluj-Napoca, Romania

Introducere. Limfadenectomia retroperitoneală reprezintă una dintre cele mai dificile intervenții chiru-rgicale care pot fi efectuate de către urolog. Această intervenție rămâne opțiunea curativă pentru masele retroperitoneale restante de origine testiculară după chimioterapie. După tratamentul adjuvant, apare reacția desmoplastică, cea care determină apariția fi-brozei în retroperitoneu si adiacent vaselor mari. Aces-te detalii cresc nivelul de complexitate al intervenției.

Obiective. evaluarea fezabilității abordului laparo-scopic 3D în limfadenectomia retroperitoneală pentru mase tumorale restante

Material și metode. Am avut 6 pacienți (3 tumori tes-ticulare drepte și 3 stângi). Dimensiunile tumorale vari-ază de la 3,5-9cm (media de 5,6). Am efectuat abordul laparoscopic transperitoneal pentru toți acești pacienți, folosind 4 sau 5 trocare, dintre care 3 de 10mm si 1-2 de 5mm în funcție de caz. Vasele limfatice au fost sigilate cu clipuri de titan sau Hem-o-Lock-uri.

Rezultate. Timpul mediu de operare a fost de 158 de minute cu o pierdere sanguină medie de 150ml. Am plasat un tub de drenaj care a fost suprimat în ziua 3 postoperator iar pacienții au fost externați în ziua 4. Un singur pacient a prezentat o limforee, motiv pentru care tubul de denaj a fost ținut mai mult timp. În ziua 10 postoperator, nivelul lichidului limfatic din tub a scăzut sub 100ml/ 24 de ore și am decis suprimarea acestuia.

Concluzii. Abordul laparoscopic 3D în limfadenecto-mia retroperitoneală pentru mase tumorale restante de origine testiculară, dupa chimioterapie, reprezintă o soluție viabilă dar numai pentru pacienți atent selectați și efectuate în centre cu experiență.

Introduction. Retroperitoneal lymph node dissection represents one of the most challenging surgeries per-formed by the urologist. After adjuvant chemotherapy treatment, desmoplastic reaction appears, which caus-es tissue fibrosis in the retroperitoneum and around the great vessels. This details make this intervention even more challenging than it already is.

Objectives. The assessment the feasibility 3D laparo-scopic retroperitoneal lymph node dissection.

Material & methods. We had 6 patients (3 with right testicular tumor and 3 with left testicular tumor). Tu-mor dimensions ranged from 3,5-9 cm (mean of 5,6 cm). We performed an 3D laparoscopic approach for all 6 patients, using 4 to 5 trocars, 3 of 10mm and 1 or 2 of 5, depending on the case. For the lymph vessels we used titan clips and Hem-o-Lock clips.

Results. The mean operating time was 158 minutes with a mean blood loss of 150ml. We placed 1 tube drain which we suppressed in day 3 and the patients were discharged in day 4. One patient presented lym-phoreea. In the 10th day he reported under 100ml col-lected for 24 hours so we suppressed his tube.

Conclusions. 3D laparoscopy retroperitoneal lymph node dissection represents a viable option but only for selected patients and in experienced centers.


Vide

o 2

Introducere. Recidiva cancerului prostatic localizat, tratat ca primă intenție prin tehnici intervenționale (radioterapia externă, crioterapia, HIFU) e descrisă în 27%- 53% de cazuri. Recurența biochimică și locală prostatică, confirmată im-agistic și bioptic după tratamentul intervențional, la cazuri selecționate, impune un procedeu radical de salvare (PRs). Tratamentul chirurgical de salvare prin abordul robotic oferă rezultate oncologice bune (absența recurenței biochimice și locale în 55%), rezultatele funcționale fiind mai rezervate (continența - 44%-78%, erecție - 9%-16%).

Material și metodă. Prezentăm cazul unui pacient de 65 de ani, diagnosticat cu ADKp scor Gleason 7(3+4), cT2cN0M0, tra-tat prin HIFU, care s-a prezentat pentru recurență biochimică (PSA - 0,83ng/ml), la 4 ani dupa tratament. PSMA-PeT/CT a identificat o recidivă tumorală la nivelul glandei prostatice, confirmată prin rebiopsie prostatică. Nu s-au indentificat imagini sugestive de determinări secundare. S-a decis efectu-area prostatectomiei de salvare cu limfadenectomie pelvina bilaterală prin abord robotic. În acest video prezentăm partic-ularitățile tehnicii de disecție în timpul PRs post-HIFU-terapie.

Rezultate. Abordul chirurgical a fost transperitoneal cu 6 trocare în poziție standard. Reacția fibroblastică importantă post-HIFU a crescut dificultatea disecției. Nu s-au evidențiat dificultăți în timpul limfadenectomiei pelvine extensive. Du-rata intervenției chirurgicale a fost de 230 min, iar pierderile sanguine au constituit 350 ml.Tubul de dren a fost suprimat în ziua 3 postoperatorie. Timpul de spitalizare a fost de 5 zile. Sonda urinară s-a menținut timp de 14 zile. Rezultatul histo-patologic a relevat pT2cN0R0. La o lună postoperator, valoar-ea PSA este nedetectabilă, iar pacientul este continent, uti-lizând 1 tampon de siguranță pe zi.

Concluzii. PRs pentru recurență tumorală localizată post-HIFU reprezintă o provocare în ceea ce privește disecția planurilor anatomice, însă în cazuri selecționate poate oferi pacientului un tratament curativ, radical cu rezultate onco-logice și funcționale favorabile, cu morbiditate chirurgicală scazută datorită avantajelor date de instrumentele robotice și a imaginii magnificate 3DFullHD.

V.2.17. Prostatectomia de salvare laparoscopică asistată robotic pentru recidivă post-HIFU-terapie

Robotic salvage radical prostatectomy for local recurrence

after HIFU ablation

Introduction. The recurrence of localized prostate cancer, treated as a first intention by interventional techniques (ex-ternal radiotherapy, cryotherapy, HIFU) is described in 27% - 53% of cases. Biochemical and local recurrence, in selected cases, requires a radical salvage procedure (PRs). Salvage sur-gical treatment by robotic approach offers good oncological results (absence of biochemical and local recurrence in 55%) and acceptable functional outcomes (continence - 44% -78%, erection - 9% -16%).

Materials and methods. We present the case of a 65-year-old patient diagnosed with ADKp G7 (3 + 4), cT2cN0M0, treated by HIFU, who presented a biochemical recurrence (PSA-0.83ng / ml) at 4 years after treatment. PSMA-PeT / CT identified a tumor recurrence in prostatic gland, confirmed by the prostatic re-biopsy. No suggestive images for metas-tases were identified. It was decided to perform radical pros-tatectomy with bilateral pelvic lymph nodes dissection by robotic approach. In this video we present the particularities of dissection technique during salvage radical prostatectomy after HIFU.

Results. The surgical approach was transperitoneal using 6 trocars. The important fibroblastic tissue increased the diffi-culty of the dissection. There were no difficulties during ex-tensive pelvic lymph nodes dissection. The operative time was 230 minutes. Blood loss was 350 ml. The drainage was removed on the 3-rd postoperative day. The hospitalization time was 5 days. The Foley catheter was maintained for 14 days. Histopathological result revealed pT2cN0R0. At one month after surgery, the PSA was undetectable and the pa-tient was continent, using 1 pad for safety per day.

Conclusions. PRs for localized prostatic recurrence after HIFU poses a challenge during the dissection of anatomical planes, but in selected cases may provide the patient with a curative, favorable oncologic and functional outcomes with low sur-gical morbidity due to the advantages of the robotic instru-ments and the magnified 3DFullHD image.

M. Gavriliţă1, C. e. Porumbel1, Iulia Andraş1,2, D. V. Stanca1,2, N. Crişan1,2, I. Coman1,2

M. Gavriliţă1, C. e. Porumbel1, Iulia Andraş1,2, D. V. Stanca1,2, N. Crişan1,2, I. Coman1,2

1 Departamentul Urologie, Spitalul Clinic Mu-nicipal, Cluj-Napoca, România2 Departamentul Urologie, Universitatea de Medicină și Farmacie, Cluj-Napoca, România

1 Clinical Hospital, Department of Urology, Cluj-Napoca, Romania

2 Department of Urology, University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Documents

Volum rezumate 2019 Digitalrevista-urologia.ro/wp-content/uploads/2019/09/The-35th... · 2019-09-15 · Introducere: Pielonefrita emfizematoasă (PNe) este o Inecșii ale tractului