MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII Managementul schimbării - succesiune logică de etape progresive în cadrul cărora se proiectează şi se implementează programe de măsuri în vederea îmbunătăţirii proceselor şi a activităţilor organizaţiei, obiectivul final fiind creşterea competitivităţii acesteia.Etape ale procesului de management al schimbării

previzională operaţională de măsurare şi de interpretare a rezultatelor

Etapa previzională Management previzional caracter anticipativ Obiective Resurse Modalităţi de realizare a obiectivelor

Etapa operaţională Management operativ caracter efectuoriu;

Stabilirea şi delimitarea activităţilor Repartizarea activităţilor pe verigi organizatorice Coordonarea proceselor şi a activităţilor organizaţionale Antrenarea resurselor umane în procese şi activităţi

Etapa de măsurare şi de interpretare a rezultatelor Management postoperativ; caracter constatativ. Controlul proceselor şi activităţilor Evaluarea performanţelor obţinute, prin comparare cu nivelul obiectivelor previzionate; Determinarea cauzelor generatoare de abateri Iniţierea unor măsuri corective

Factori care determină schimbarea continuă a mediului în care evoluează organizaţiile evoluţia în domeniul tehnologiilor; explozia cunoştinţelor; uzura morală rapidă a produselor; condiţiile de muncă; mutaţiile în natura forţei de muncă.

Dimensiuni ale managementului schimbării Dimensiunea previzională Dimensiunea creativ-inovativă Dimensiunea flexibilă Dimensiunea informaţională Dimensiunea investiţională Dimensiunea socială

Dimensiunea previzionalăInstrumente previzionale

studii prospective prognoză strategie economică politică economică program economic Management proactiv Planificare glisantă

Dimensiunea creativ-inovativăCapacitatea de inovare a organizaţiilor este determinată de:

o forţa de creaţie a personalului;o competenţa echipei manageriale;o existenţa unor mecanisme care să susţină aplicarea noilor idei, respectiv transformarea

lor în produse şi servicii competitive. Dezvoltarea forţei de creaţie şi de inovare a resurselor umane se realizează prin recrutarea, pregătirea adecvată şi perfecţionarea permanentă a acestora. Creativitatea

• capacitatea resurselor umane de a identifica soluţii noi la problemele curente• un set complet de idei, comportamente, stiluri de gândire, procese mentale şi rezultate

care se pot evalua. Etape ale unui proces creativ

culegerea şi selectarea informaţiilor; combinarea şi conectarea ideilor şi a conceptelor; validarea conceptelor.

Inovarea - procesul prin care o idee se transformă în utilitate şi ajunge pe piaţă. Managementul creativităţii şi al inovării - transformarea ideilor în produse, servicii sau combinaţii ale acestora.

Inovaţii de produs Inovaţii de proces Inovaţii manageriale

Inovaţia managerială - particularităţi obiectul său îl constituie activitatea umană; are un caracter multidisciplinar, întrucât implică soluţionarea unor probleme de natură

economică, tehnică, umană; cunoaşte un ritm alert de uzură morală, ca urmare a dependenţei de un număr mare de

variabile aflate în dinamică; este un rezultat al muncii în echipă, datorită varietăţii şi a complexităţii elementelor

implicate în procesele manageriale.Forumul Ştiinţific Mondial - societatea bazată pe cunoaştere reprezintă o societate fundamentată pe inovare şi pe o formare continuă a membrilor acesteia, care se sprijină pe o

comunitate largă de cercetători, universitari, ingineri, reuniţi într-o reţea alcătuită din universităţi, centre de cercetare şi organizaţii inovante.Campania iniţiată de Comisia Europeană, desfăşurată sub deviza „Imaginează. Creează. Inovează.” - obiectiv principal - promovarea unor demersuri creative şi inovatoare în diferite sectoare ale activităţii umane, precum şi sensibilizarea cu privire la importanta creativităţii şi a inovării pentru dezvoltarea personală, socială şi economică. Un factor-cheie pentru creşterea economică viitoare este dezvoltarea deplină a potenţialului de inovare şi de creativitate al cetăţenilor europeni, care se bazează pe cultura şi excelenţa ştiinţifică europene.Proiectele derulate de Comisia Europeană - direcţii majore

cooperarea între statele membre în domenii precum educaţie, cultură, întreprinderi şi ocuparea forţei de muncă;

crearea unor legături mai strânse între artă, afaceri, şcoli şi universităţi; sensibilizarea tinerilor cu privire la spiritul antreprenorial; dezvoltarea unor comportamente inovative în cadrul organizaţiilor publice şi private.

„Manifestul pentru creativitate şi inovare în Europa” – suport al Strategiei comunitare în domeniul creativităţii şi al inovării pentru perioada 2010-2020.Peste 86 de miliarde de euro (25% din totalul fondurilor structurale) au fost alocate Agendei pentru Inovare, care include cercetarea şi inovarea, exploatarea ICT, măsurile pentru spiritul antreprenorial, precum şi inovarea la locul de muncă.Dimensiunea flexibilăÎn plan organizaţional se manifestă aşa-numitul ,,paradox al flexibilităţii”, conform căruia obţinerea performanţei economice pe termen lung presupune o combinaţie echilibrată între flexibilitate şi stabilitate. Flexibilitatea produselor şi a proceselor - premisă esenţială a flexibilităţii organizaţieiFlexibilitatea unui produs

este dată de numărul modalităţilor în care acesta poate fi folosit;

capacitatea de a satisface un număr semnificativ de nevoi.Flexibilitatea unui proces - este conferită de numărul de configuraţii posibile pentru a se adapta la condiţiile de mediu, de costul şi de timpul necesar schimbării configuraţiei. Tipuri de flexibilitate - abordare funcţională

Flexibilitatea fabricaţiei Flexibilitatea comercială Flexibilitatea informaţională Flexibilitatea cercetării-dezvoltării Flexibilitatea organizatorică Flexibilitatea resurselor umane Flexibilitatea geografică

Flexibilitatea financiară poate fi o restricţie în realizarea flexibilităţii fabricaţiei care, la rândul său, poate stimula şi completa flexibilitatea comercială. Volberda - Tipuri de flexibilitate

conservatoare - rezidă în proceduri statice de optimizare a performanţelor întreprinderii în condiţiile în care rezultatele se menţin constante în timp;

operaţională - constă într-un ansamblu de abilităţi, în cvasitotalitate de rutină, prin care se urmăreşte, în principal, creşterea volumului de activitate;

structurală - are în vedere schimbări de fond în plan organizatoric şi decizional, în vederea adaptării organizaţiei la evoluţiile din mediul ambiant;

strategică - generează modificări în sfera obiectivelor şi a activităţilor încorporate, manifestându-se în special atunci când în mediul de afaceri se produc schimbări inedite.

Din perspectiva organizării structurale, flexibilizarea activităţii manageriale vizează următoarele direcţii:

specializarea orizontului de cunoaştere al salariaţilor în vederea îndeplinirii obiectivelor; existenţa unei comunicări permanente între subdiviziunile organizatorice, precum şi în

interiorul acestora; deplasarea centrului de autoritate spre zona în care se realizează sarcinile complexe; redefinirea constantă a sarcinilor, a competenţelor şi a responsabilităţilor prin ajustare şi

interacţiune; susţinerea resurselor umane în demersul lor de a-şi realiza obiectivele specifice postului,

prin transmiterea de informaţii utile şi acordarea de consultanţă. Dimensiunea informaţionalăÎn plan extern, un sistem informaţional trebuie să asigure informaţii referitoare la:

preferinţele manifestate de purtătorii cererii; acţiunile strategice întreprinse de firmele concurente; mutaţiile înregistrate în mediul legislativ; know-how-ul tehnic, tehnologic şi managerial; apariţia pe piaţă a unor noi produse şi servicii; calitatea produselor şi a serviciilor de pe piaţă.

În plan intern, un sistem informaţional eficient determină: creşterea operativităţii în fundamentarea şi adoptarea deciziilor manageriale; diminuarea distorsiunilor, a filtrajelor, a redundanţelor şi a supraîncărcării canalelor

informaţionale; îmbunătăţirea procesului de comunicare în cadrul organizaţiei.

Obiective în plan comunicaţional creşterea vitezei de circulaţie a fluxurilor informaţionale; amplificarea gradului de transparenţă în procesul comunicării;

extinderea ariei de comunicare cu echipe de specialişti formate din consultanţi în management, experţi contabili etc., în vederea adoptării unor decizii eficiente;

asimilarea unor modalităţi moderne de comunicare, proprii managementului performant. Cauze care generează obstacole în procesul de comunicare

obiective - creşterea complexităţii activităţilor organizaţionale şi dinamismul mediului de afaceri actual;

subiective - lipsa selectivităţii informaţiilor, gradul redus de prelucrare, circulaţia paralelă a acestora etc.

Sistemul informatic - componentă importantă a sistemului informaţional

Sisteme suport de decizie Sisteme expert

Sistem suport de decizie sistem de inteligenţă artificială care utilizează cunoştinţele dintr-un anumit domeniu

aplicativ cu scopul de a asista managerii în abordarea unor probleme decizionale complexe, semistructurate, pe care aceştia le rezolvă în mod obişnuit folosind propria inteligenţă;

trebuie să aibă capacitatea de a structura o problemă decizională şi de a se adapta rapid la cerinţele multiple ale decidentului.

Sistem expert software capabil să rezolve probleme decizionale; din punct de vedere funcţional, se constituie într-un pachet de programe construite cu

scopul de a obţine soluţii la diferite probleme cu care se confruntă organizaţia.Decidentul

• are rolul esenţial în procesul de fundamentare şi de adoptare a deciziilor manageriale;• trebuie să efectueze o cercetare detaliată a problemei decizionale, să evalueze

posibilităţile de care dispune în ceea ce priveşte achiziţionarea de date referitoare la problema respectivă, date care să poată fi prelucrate şi prezentate într-o formă adecvată cerinţelor sistemelor expert ce vor fi utilizate.

Dimensiunea investiţionalăProgramele de investiţii au drept fundament strategia organizaţiei. Secţiuni ale unui Program de investiţii

sistemul de obiective investiţionale; acţiunile ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării obiectivelor; resursele alocate pentru fiecare secvenţă de program, precum şi modalităţile de

combinare a acestora. Activităţi ale unui Program investiţional

fundamentarea şi derularea unor programe complexe de marketing care să identifice oportunităţile de pe piaţă şi să evidenţieze structura preferinţelor consumatorilor;

efectuarea de studii de cercetare în vederea asimilării în fabricaţie/ execuţie a unor noi produse/servicii;

construirea unor secţii de fabricaţie, concomitent cu modernizarea spaţiilor existente; achiziţionarea unor maşini, utilaje şi instalaţii moderne; alocarea de fonduri destinate angajării de personal specializat, precum şi perfecţionării

resurselor umane din firmă; testarea noilor produse şi servicii în cadrul unor campanii promoţionale.

Etape ale procesului de elaborare şi de adoptare a unei decizii investiţionaleo identificarea oportunităţilor de investiţie; o culegerea informaţiilor referitoare la proiectul investiţional; o definirea variantelor de proiect; o dimensionarea bugetului aferent proiectului; o adoptarea deciziei investiţionale; o implementarea deciziei şi controlul proiectului de investiţii; o evaluarea rezultatelor obţinute în urma derulării proiectului şi propunerea de măsuri

pentru perioada următoare. Dimensiunea socialăObiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva salariaţilor

calitatea vieţii resurselor umane; statutul profesional şi evoluţia în carieră; protecţia socială; crearea şi menţinerea unui climat organizaţional care să ofere premisele unei prestaţii

excelente a resurselor umane. Obiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva consumatorilor

oferirea unor produse şi servicii de calitate; furnizarea unor informaţii cât mai complete şi obiective referitoare la oferta de produse

şi de servicii, prin organizarea unor campanii de publicitate adecvate.Dialogul social - ansamblul organizat de contacte şi acţiuni prin care anumite grupuri (salariaţi, conducere, sindicate etc.) participă la elaborarea celor mai bune soluţii pentru problemele economice şi sociale cu care acestea se confruntă, la armonizarea intereselor şi la prevenirea conflictelor. MANAGEMENTUL SCHIMBĂRIILiz Clarke

schimbarea - esenţa dezvoltării unei afaceri abordarea schimbării - element-cheie al avantajului concurenţial, deoarece numai printr-

o coordonare a salariaţilor în vederea implementării cât mai rapide a schimbării, organizaţia poate

reacţiona la presiunile pieţei înainte de modificarea contextului. dacă schimbarea organizaţională nu va avea în vedere evoluţiile pieţei, atunci firma va

obţine doar o ameliorare de moment a unor activităţi şi va suferi un proces de restructurare „ad infinitum”.

Întrebarea-cheie - „Ce se întâmplă în mediul ambiant şi ce trebuie să facem pentru a ne adapta?”.Înţelegerea sensului schimbării organizaţionale

William Redington Hewlett „Mai presus de orice, consideră schimbarea inevitabilă, nu încerca să i te opui. Fii întotdeauna gata să faci o întoarcere de 180o atunci când descoperi o direcţie nouă şi promiţătoare”.

Într-un mediu de afaceri turbulent, strategiile de dezvoltare trebuie în permanenţă completate şi corelate cu programe de schimbare strategică planificată.

Schimbarea organizaţională corespunde unei noi orientări, fundamentale şi radicale, privind modalităţile în care organizaţia urmează să-şi desfăşoare activitatea, având implicaţii esenţiale asupra comportamentului tuturor membrilor acesteia.

Schimbarea organizaţională presupune modificarea misiunii si a viziunii unei organizaţii, introducerea de noi tehnologii, a unui sistem modern de evaluare a performanţelor, reconceperea

sistemului de salarizare, orientarea spre noi grupuri-ţintă de clienţi, precum şi aplicarea unor metode manageriale complexe (managementul prin obiective, managementul prin proiecte, managementul prin bugete, managementul calităţii totale etc.).

Schimbarea organizaţională cuprinde o suită de activităţi în cadrul cărora întreprinderea este pregătită în vederea dobândirii competenţelor necesare implementării unei noi strategii

manageriale.Abordări ale schimbării organizaţionale Ca proiect

Ca un comitet de acţiune Integrată în procese operaţionale

Misiunea managerilor - analiza şi monitorizarea continuă şi sistematică a factorilor de impact din mediul ambiant.