• Natură

• Cultură

• Interviu

• Portret de localitate

• Teme actuale

• Dezvoltări turistice

• Recomandări de excursii

• Atracţii turistice

• Mod de viaţă sănătos

• Stil de viaţă responsabil

• Evenimente

• Artă și Literaturăww

w.k

o ro s

o kvol

gye .

c om -

- magazi

n@kor

osok

vol

gye .

com

…mai mult decât o revista - anul I. - numarul 1.

Aparit, ie gratuita

Revista Văile Crişurilor – CrisPer: Periodica Văilor Crişurilor – Editura: Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés (5600, Loc. Békéscsaba, piaţa Szent István, nr. 7, Tel.: +36- 20/229-5055) preşedinte Dr. Görgényi Ernő Redacţia: Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés (5600, Loc. Békéscsaba, Crângul Széchenyi, Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor, +36-66/445-887)

Redactor şef: Tószögi György – Redactori coordonatori: Boldog Gusztáv, Bonyhádiné Pásztor Enikő, Súr Enikő – redactor cordonator de onoare: Szelekovszky László – redactor colaborator din România: Cristian Horgoş – Traducere: Asociaţia Aqua Crisius Colaboratori: Ambrus Réka, Czapp Zsuzsanna, Fehér Éva – Redactor editorial, corectură: Prime Concept Kft. – Foto coperta spate: Dr. Jantyik Tibor

Grafică: Natural Day Kft. – Lucrări tipografice: Dürer Nyomda Kft. (5700, loc. Gyula, Str. Jókai, nr. 5-7, Tel.: +36-66/466-844) Apariţie: Judeţele transfrontaliere din Ungaria şi România, 6 apariţii gratuite de revistă de specialitate într-un interval de un an şi jumătate – Tiraj: 9200 în limba maghiară şi 4000 în limba română

Distribuţie: S.C. Editura Gyulai Hírlap şi de Distribuţie Nonprofit (5701, Loc. Gyula, Piaţa Petőfi, Nr. 3, o.p.: 23., Telefon: +36/66/562-500) magazin@korosokvolgye.com – Informaţii distribuţie: info@korosokvolgye.comConţinutul integral al revistei este asigurat prin drepturi de autor. Copierea, preluarea informaţiilor şi a conţinutului fără permisiunea în prealabil a editorului sunt interzise. © 2012. Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés

Pagina web oficială al proiectului: http://magazin.korosokvolgye.com

„Periodica Văile Crişurilor – s-a realizat sub titlul: apariţie informaţională a Crişurilor, valorile naturale, culturale şi atracţiile turistice al acestora” în cadrul proiectului Programul de cooperare transfrontalier Ungaria-România 2007-2013 (www.huro-cbc.eu), cu finanţarea Uniunii Europene, prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi co-finanţat de cele două ţări, Ungaria şi România. Obiectivul programului este apropierea mediului privat, public, comunităţile şi actorii economici în ajutorarea dezvoltării regiunilor implicate, construind pe forţele regiunilor transfrontaliere.În acest proiect, partenerul maghiar al Administraţiei de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés este Asociaţia Parc Natural al Văilor Crişurilor, iar partenerul român este Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius.

Logó változatokHárom színű Fekete-fehér Fekete-fehér inverz

Méretek

Jel Megnevezés ArányMéret

Normál Kis LegkisebbA Logó magasság 1×A 15,0 mm 12,0 mm 9,0 mmB Logó szélesség 2×A 30,0 mm 24,0 mm 18,0 mm

C Legközelebbi kép- vagy szövegelem távolsága 1/6×A 2,5 mm 2,0 mm 1,5 mm

Mindhárom változatnál a legközelebbi nyomóelem minimum a méretezésben megadott C méretnek megfelelő távolságra helyezhető el.

SzínekHárom színűSzín CMYK érték %-banPiros C: 0, M: 100, Y: 100, K: 0Zöld C: 100, M: 0, Y: 100, K: 0Fekete C: 0, M: 0, Y: 0, K: 100

Fekete-fehér és fekete-fehér inverz változatSzín CMYK érték %-banFekete C: 0, M: 0, Y: 0, K: 100

BetűtípusA logó betűtípusa „Avant Garde Gothic”.

Va ile Cris, urilor

...mai mult decât o revista

Urare de bun venit a preşedintelui ________________5Se prezintă văile Crişurilor ___________________ 6–9Aliniere pentru Crişuri_____________________ 10–11Crişuri: vene în peisaj _____________________ 12–13Regiunea mlăştinoasă Kis-Sárrét ____________ 14–17În căutarea conţilor _______________________ 18–23Csák Kálmán, seniorul Munţilor Apuseni _____ 24–26Tinca – unde două peisaje se îmbrăţişează ________27Copaci longevivi – sălcii ___________________ 28–29Coşul de nuiele de la Békés _________________ 30–32Salcia de la Sárrét _____________________________33Învăţători populari ________________________ 34–35Pe urmele lui Czárán Gyula: Minunăţiile din Munţii Bihorului __________ 36–37Cu ultimul mohican pe vârf de deal _________ 38–39Tură de ciclism de la Bihargós la Adea ________ 40–41Galerie foto ______________________________ 42–49Expoziţie de călătorie din văile Crişurilor _____ 50–51Profesori verzi ____________________________ 52–53Grădiniţă verde la Békés ____________________ 54–55

Grădina noastră – o grădină aproape de natură __ 56–58Fă-ţi singur! ... chisăliţă de prune de casă __________59Plante medicinale în văile Crişurilor _________ 60–61Bucătăria lui tanti Jutka ________________________62Lexiconul „Boabelor” fructifere _________________63Caută cele locale! __________________________ 64–67Festivalul BioRitm _________________________ 68–69Festivalul Naţional de Folclor al Tuturor Maghiarilor ___________________ 70–71Zilele de la Madzagfalva ____________________ 72–73Băile din Cetatea Gyula ____________________ 74–77Puncte turistice pe tronsonul românesc al Crişului Repede _________________________ 78–79Dealul Golgota _______________________________80Comoara oferită de natură la Békés ______________81„Să-i dăm drumul la Póstelek!” ______________ 82–83Un ştrand cu adevărat familiar ______________ 84–85Dezvoltări de drumuri pentru ciclism în văile Crişurilor _______________________ 86–87Literatură despre Ţara Bihorului – Itinerar de călătorie ____________________ 88–89Joc, test, concurs __________________________ 90–91

Cuprins:

Centrul Közép-BékésPosibilităţi multiple

Revista Văile Crişurilor – CrisPer: Periodica Văilor Crişurilor – Editura: Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés (5600, Loc. Békéscsaba, piaţa Szent István, nr. 7, Tel.: +36- 20/229-5055) preşedinte Dr. Görgényi Ernő Redacţia: Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés (5600, Loc. Békéscsaba, Crângul Széchenyi, Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor, +36-66/445-887)

Redactor şef: Tószögi György – Redactori coordonatori: Boldog Gusztáv, Bonyhádiné Pásztor Enikő, Súr Enikő – redactor cordonator de onoare: Szelekovszky László – redactor colaborator din România: Cristian Horgoş – Traducere: Asociaţia Aqua Crisius Colaboratori: Ambrus Réka, Czapp Zsuzsanna, Fehér Éva – Redactor editorial, corectură: Prime Concept Kft. – Foto coperta spate: Dr. Jantyik Tibor

Grafică: Natural Day Kft. – Lucrări tipografice: Dürer Nyomda Kft. (5700, loc. Gyula, Str. Jókai, nr. 5-7, Tel.: +36-66/466-844) Apariţie: Judeţele transfrontaliere din Ungaria şi România, 6 apariţii gratuite de revistă de specialitate într-un interval de un an şi jumătate – Tiraj: 9200 în limba maghiară şi 4000 în limba română

Distribuţie: S.C. Editura Gyulai Hírlap şi de Distribuţie Nonprofit (5701, Loc. Gyula, Piaţa Petőfi, Nr. 3, o.p.: 23., Telefon: +36/66/562-500) magazin@korosokvolgye.com – Informaţii distribuţie: info@korosokvolgye.comConţinutul integral al revistei este asigurat prin drepturi de autor. Copierea, preluarea informaţiilor şi a conţinutului fără permisiunea în prealabil a editorului sunt interzise. © 2012. Administraţia de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés

Pagina web oficială al proiectului: http://magazin.korosokvolgye.com

„Periodica Văile Crişurilor – s-a realizat sub titlul: apariţie informaţională a Crişurilor, valorile naturale, culturale şi atracţiile turistice al acestora” în cadrul proiectului Programul de cooperare transfrontalier Ungaria-România 2007-2013 (www.huro-cbc.eu), cu finanţarea Uniunii Europene, prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi co-finanţat de cele două ţări, Ungaria şi România. Obiectivul programului este apropierea mediului privat, public, comunităţile şi actorii economici în ajutorarea dezvoltării regiunilor implicate, construind pe forţele regiunilor transfrontaliere.În acest proiect, partenerul maghiar al Administraţiei de Dezvoltare Regională al Asociaţiei Közép-Békés este Asociaţia Parc Natural al Văilor Crişurilor, iar partenerul român este Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius.

Logó változatokHárom színű Fekete-fehér Fekete-fehér inverz

Méretek

Jel Megnevezés ArányMéret

Normál Kis LegkisebbA Logó magasság 1×A 15,0 mm 12,0 mm 9,0 mmB Logó szélesség 2×A 30,0 mm 24,0 mm 18,0 mm

C Legközelebbi kép- vagy szövegelem távolsága 1/6×A 2,5 mm 2,0 mm 1,5 mm

Mindhárom változatnál a legközelebbi nyomóelem minimum a méretezésben megadott C méretnek megfelelő távolságra helyezhető el.

SzínekHárom színűSzín CMYK érték %-banPiros C: 0, M: 100, Y: 100, K: 0Zöld C: 100, M: 0, Y: 100, K: 0Fekete C: 0, M: 0, Y: 0, K: 100

Fekete-fehér és fekete-fehér inverz változatSzín CMYK érték %-banFekete C: 0, M: 0, Y: 0, K: 100

BetűtípusA logó betűtípusa „Avant Garde Gothic”.

Va ile Cris, urilor

...mai mult decât o revista

Urare de bun venit a preşedintelui ________________5Se prezintă văile Crişurilor ___________________ 6–9Aliniere pentru Crişuri_____________________ 10–11Crişuri: vene în peisaj _____________________ 12–13Regiunea mlăştinoasă Kis-Sárrét ____________ 14–17În căutarea conţilor _______________________ 18–23Csák Kálmán, seniorul Munţilor Apuseni _____ 24–26Tinca – unde două peisaje se îmbrăţişează ________27Copaci longevivi – sălcii ___________________ 28–29Coşul de nuiele de la Békés _________________ 30–32Salcia de la Sárrét _____________________________33Învăţători populari ________________________ 34–35Pe urmele lui Czárán Gyula: Minunăţiile din Munţii Bihorului __________ 36–37Cu ultimul mohican pe vârf de deal _________ 38–39Tură de ciclism de la Bihargós la Adea ________ 40–41Galerie foto ______________________________ 42–49Expoziţie de călătorie din văile Crişurilor _____ 50–51Profesori verzi ____________________________ 52–53Grădiniţă verde la Békés ____________________ 54–55

Grădina noastră – o grădină aproape de natură __ 56–58Fă-ţi singur! ... chisăliţă de prune de casă __________59Plante medicinale în văile Crişurilor _________ 60–61Bucătăria lui tanti Jutka ________________________62Lexiconul „Boabelor” fructifere _________________63Caută cele locale! __________________________ 64–67Festivalul BioRitm _________________________ 68–69Festivalul Naţional de Folclor al Tuturor Maghiarilor ___________________ 70–71Zilele de la Madzagfalva ____________________ 72–73Băile din Cetatea Gyula ____________________ 74–77Puncte turistice pe tronsonul românesc al Crişului Repede _________________________ 78–79Dealul Golgota _______________________________80Comoara oferită de natură la Békés ______________81„Să-i dăm drumul la Póstelek!” ______________ 82–83Un ştrand cu adevărat familiar ______________ 84–85Dezvoltări de drumuri pentru ciclism în văile Crişurilor _______________________ 86–87Literatură despre Ţara Bihorului – Itinerar de călătorie ____________________ 88–89Joc, test, concurs __________________________ 90–91

Cuprins:

Centrul Közép-BékésPosibilităţi multiple

Va ile Cris, urilor - URARE DE BUN VENIT A PREȘEDINTELUI

Mă bucură faptul că vă pot saluta din paginile acestei publicaţii! Ţineţi în mână revista care pre-zintă regiunea văilor Crişurilor sub o formă plăcută şi, totodată, sper că citirea articolelor vă va încânta şi pe dumneavoastră.

Cu prima apariţie din totalul de şase al acestui serial mai de demult râvnit, lansez această revistă care este menită să popularizeze regiunea Crişuri-lor prin câştigarea proiectului de către Asociaţia de Dezvoltare Békés.

Această regiune aparte, cu un mediu natural di-versificat, leagă locuitorii mai multor localităţi, de mai multe naţionalităţi, prin locurile de naştere şi de muncă, prin obiectivele de călătorie, prin moşte-nirea istorică şi culturală, prin tradiţiile populare vii cât şi prin provocările actuale.

Toate aceste valori fără graniţe sunt simbolizate prin Crişuri, care ne stimulează să facem în aşa fel încât locuitorii şi vizitatorii acestor zone să priveas-că prin această revistă spre văile Crişurilor ca şi spre o regiune peisagistică şi culturală diversificată, dar per ansamblu unită.

Din acest motiv, în fiecare număr din cele şase ale revistei vă vom prezenta, prin cele 12 rubrici, atât minunăţiile aflate în natură, obiectivele turis-tice, atracţiile cele mai frumoase, cele mai impor-tante dezvoltări turistice, amintirile istorice şi cul-turale cât şi tradiţiile populare. Pe lângă aceasta, şi prin angajament, vom aduce în atenţie conştien-tizarea faţă de respectarea şi aprecierea mediului, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a spaţiului de locuit.

Nu uităm să aducem aminte şi despre problemele actuale care, în orice caz, necesită rezolvare grabni-că pe viitor.

Unul din obiectivele importante ale apariţiei este ca vizitatorii, turiştii ajunşi în zona văilor Crişurilor, să fie informaţi pe larg despre regiu-ne şi, prin aceasta, timpul liber petrecut aici să le

fie cât mai bogat şi plăcut.

Încercăm să acor-dăm o atenţie mare şi să promovăm regi-unile prin prezentări care pot oferi posibi-lităţi unice, şi prin aceasta, zonele respective să devi-nă puncte turistice importante şi prioritare pe viitor.

Realizarea complexă a revistei şi a proiectului este susţinută de cei doi parteneri: Asociaţia Văi-le Crişurilor Natúrpark – prin programe ecologice, dezvoltări turistice active şi colaborări, precum şi de Asociaţia Aqua Crisius cu sediul în Oradea – care se ocupă şi de administrarea majorităţii siturilor Na-tura 2000 de pe partea română a văilor Crişurilor.

Conţinutul revistei de specialitate – articole, fo-tografii, expuneri ştiinţifice şi celelalte materiale, este redactat şi asigurat de o echipă redacţională majoritar locală, având o experienţă de decenii şi cunoştinţe de specialitate. Munca redactorilor mai este ajutată şi de colaboratori care participă cu o parte a procesului în această activitate complexă, de la ideile simple până la publicarea revistei.

Realizarea apariţiei este posibilă datorită finan-ţării proiectului „Periodica Văile Crişurilor – apa-riţie informativă despre valorile naturale, cultura-le şi atracţiile turistice şi cultuale Crişurilor” prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013.

Suntem încrezători că revista Văile Crişurilor o veţi primi cu bucurie şi sperăm că pe lângă infor-maţiile pe care le aveţi deja despre aceste regiuni şi experienţe plăcute, putem şi noi să contribuim la îmbogăţirea lor prin publicaţia noastră.

Dr. Görgényi Ernőpreşedinte

Asociaţia de Dezvoltare Centrală Békés

Stimate Cititor!Oraşul Gyula din aer, în mijloc cetatea (Foto: red. CrisPer)

Va ile Cris, urilor - URARE DE BUN VENIT A PREȘEDINTELUI

Mă bucură faptul că vă pot saluta din paginile acestei publicaţii! Ţineţi în mână revista care pre-zintă regiunea văilor Crişurilor sub o formă plăcută şi, totodată, sper că citirea articolelor vă va încânta şi pe dumneavoastră.

Cu prima apariţie din totalul de şase al acestui serial mai de demult râvnit, lansez această revistă care este menită să popularizeze regiunea Crişuri-lor prin câştigarea proiectului de către Asociaţia de Dezvoltare Békés.

Această regiune aparte, cu un mediu natural di-versificat, leagă locuitorii mai multor localităţi, de mai multe naţionalităţi, prin locurile de naştere şi de muncă, prin obiectivele de călătorie, prin moşte-nirea istorică şi culturală, prin tradiţiile populare vii cât şi prin provocările actuale.

Toate aceste valori fără graniţe sunt simbolizate prin Crişuri, care ne stimulează să facem în aşa fel încât locuitorii şi vizitatorii acestor zone să priveas-că prin această revistă spre văile Crişurilor ca şi spre o regiune peisagistică şi culturală diversificată, dar per ansamblu unită.

Din acest motiv, în fiecare număr din cele şase ale revistei vă vom prezenta, prin cele 12 rubrici, atât minunăţiile aflate în natură, obiectivele turis-tice, atracţiile cele mai frumoase, cele mai impor-tante dezvoltări turistice, amintirile istorice şi cul-turale cât şi tradiţiile populare. Pe lângă aceasta, şi prin angajament, vom aduce în atenţie conştien-tizarea faţă de respectarea şi aprecierea mediului, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a spaţiului de locuit.

Nu uităm să aducem aminte şi despre problemele actuale care, în orice caz, necesită rezolvare grabni-că pe viitor.

Unul din obiectivele importante ale apariţiei este ca vizitatorii, turiştii ajunşi în zona văilor Crişurilor, să fie informaţi pe larg despre regiu-ne şi, prin aceasta, timpul liber petrecut aici să le

fie cât mai bogat şi plăcut.

Încercăm să acor-dăm o atenţie mare şi să promovăm regi-unile prin prezentări care pot oferi posibi-lităţi unice, şi prin aceasta, zonele respective să devi-nă puncte turistice importante şi prioritare pe viitor.

Realizarea complexă a revistei şi a proiectului este susţinută de cei doi parteneri: Asociaţia Văi-le Crişurilor Natúrpark – prin programe ecologice, dezvoltări turistice active şi colaborări, precum şi de Asociaţia Aqua Crisius cu sediul în Oradea – care se ocupă şi de administrarea majorităţii siturilor Na-tura 2000 de pe partea română a văilor Crişurilor.

Conţinutul revistei de specialitate – articole, fo-tografii, expuneri ştiinţifice şi celelalte materiale, este redactat şi asigurat de o echipă redacţională majoritar locală, având o experienţă de decenii şi cunoştinţe de specialitate. Munca redactorilor mai este ajutată şi de colaboratori care participă cu o parte a procesului în această activitate complexă, de la ideile simple până la publicarea revistei.

Realizarea apariţiei este posibilă datorită finan-ţării proiectului „Periodica Văile Crişurilor – apa-riţie informativă despre valorile naturale, cultura-le şi atracţiile turistice şi cultuale Crişurilor” prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013.

Suntem încrezători că revista Văile Crişurilor o veţi primi cu bucurie şi sperăm că pe lângă infor-maţiile pe care le aveţi deja despre aceste regiuni şi experienţe plăcute, putem şi noi să contribuim la îmbogăţirea lor prin publicaţia noastră.

Dr. Görgényi Ernőpreşedinte

Asociaţia de Dezvoltare Centrală Békés

Stimate Cititor!Oraşul Gyula din aer, în mijloc cetatea (Foto: red. CrisPer)

Scris de: Tószögi György

Pe fâșia vestică a Ungariei și cea estică a Ro-mâniei, de la lanţul muntos al Apusenilor din Ardeal și până la linia râului Tisa, pe o lungime de 200 de kilometri, în regiunea Bazinului Car-patic se întinde acest peisaj bogat în cursuri de ape – văile Crișurilor. Fluxurile pârâurilor din creștetele munţilor în cădere spre vest și râu-rile formate de acestea – dealtfel dătătoare de nume pentru regiune – cu toate punctele de acumulare a apelor de munte și de șes, cuprind uniform atât dimensiunile considerabile cât și toate elementele geogra�ce ale acestei struc-turi peisagistice.

În afară de zonele de deal și de munţe putem enumăra și Câmpiile din Bihor, Luncile mlăștinoa-se Mici și Mari (Sárrét), regiunea Köröszszög, iar trecător și zonele cursurilor Mureș-Crișuri cu Tis-

zazug. Cursurile de ape ale văilor Crișurilor ating patru judeţe din Ungaria - Békés, Csongrád, Haj-dú-Bihar și Jász-Nagykun-Szolnok respectiv două din România - Arad și Bihor.

Din cauza apelor care curg din munte sub for-ma unui evantai, aceasta este o zonă foarte ex-tinsă, o unitate geogra�că diversi�cată a cărei istorii, culturi și tradiţii sunt întreţesute și legate de acest peisaj născut din venele râurilor.

„Până când răsare şi apune soarele,S-a întins sălbaticul frumos peisaj,Curgeau acolo apele munţilor verzi,

Şi-l apăra pe acesta un tremurător miraj”

Debuteaza Revista Vaile Cris, urilor

Poziţionarea văilor Crişurilor în bazinul Carpatic

Pârâu de munte în Văile Crişurilor din Bihor (Valea Iadului)

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Peisajul vechi

Până înainte de lucrările de regularizare a apelor, în-făptuite în secolul al XIX-lea, nu doar văile Crişurilor, dar practic toată Câmpia Sudică era zonă umedă. Râurile ra-pide, energice şi pline de precipitaţiile acumulate în zona montană, ajunse pe câmpiile de şes s-au încetinit şi au îm-prăştiat apele pe peisajele aparent plate, dar separate de propriile aluviuni transportate.

Apele principale a lanţului muntos din Ardeal – Barcău, Crişul Alb, Negru şi Repede – contopindu-se în unele zone centrale ale Câmpiei sud-estice din Ungaria, au ocupat teritorii imense. Suprafaţa aces-tor zone, în funcţie de volumul apelor şi al inundaţiilor, apoi retragerile acestora a tot va-riat, permanent şi

temporar. Astfel că mărimea zonelor umede este imposibil de redat cu date exacte, dar cu siguranţă unele zone legate au ajuns la sute de kilometri pătraţi, şi totalitatea acestora chiar au depăşit suprafeţe de o mie de kilometri pătraţi.

Acomodarea la peisaj a fost îngreunată de dependenţa permanentă a acestor ape imense, mereu mişcătoare, dar bogăţia naturală extraordinară a mediului şi spaţiului de trai a atras din vremurile vechi prezenţa omului.

Ce au fost zonele de lunci mlăştinoase Sárrét?

Exact ce înseamnă şi descrierile lor. Periodic ori perma-nent umede „noroiase”, zone de şes inundabile, vene de ape, pârâuri de ape care s-au pierdut în multitudinea luncilor mlăştinoase, care apoi să se reunească pe alocuri din nou. Pe aceste teritorii imense şi zone inundate, se întindea câmpul de trestie şi rogoz până la orizont, şi doar pe alocuri, pe adu-năturile de aluviuni s-au format crânguri şi pădurici de lemn de esenţă moale, uneori chiar şi păduri de stejari şi arbuşti. Nu întâmplător a caracterizat şi savantul francez Beaudant acest peisaj în anul 1818: „Inima se restrânge în mijlocul acestui infinit, a cărui graniţe degeaba caută privirea”.

Acest impresionant mediu natural a fost leagănul mili-oanelor de vietăţi aflate aici. Legende propovăduiesc despre bogăţia extraordinară, asigurată de comunităţile plantelor, multitudinea peştilor şi stolurile de păsări care acopereau

suprafaţa cerului. Această lume dominată de apă a fost o binecuvântare şi blestem în acelaşi timp pentru omul timpurilor de

atunci. Binecuvântare a fost pentru păşunile ciur-delor de bovine, turmelor de oi, cai, porci, pentru

plasa pescarilor, pentru coşarele de strâns ale pacaşilor (oa-

menii mlaştinelor din vremurie vechi),

pentru coşurile sătenilor care culegeau fruc-te sălbatice, a lădiţelor de plante medici-

nale ale tămă-duitorilor, dar

şi pentru cei care s-au ascuns de lupte-

le şi mâna legii din acele vremuri. Iar blestem au fost

inundaţiile distrugătoare, paraziţii (ţânţari, bondari, lipitori) care sugeau sângele animale-lor şi a oamenilor, sau când căruţele celor care mergeau la târguri s-au împotmolit în noroa-iele drumurilor ori animalele au fost decimate de peripeţiile iernilor geroase, a verilor toride şi de către lupii de trestie (şacalii aurii).

Ape unite în regiunea Sud-Estică – Cele două Crişuri la Békés

Zone de ape nesfârşite, stuf, lunci, braţe de râuri sălbatice, petece de păduri – acesta a fost peisajul vechi al Crişurilor

Scris de: Tószögi György

Pe fâșia vestică a Ungariei și cea estică a Ro-mâniei, de la lanţul muntos al Apusenilor din Ardeal și până la linia râului Tisa, pe o lungime de 200 de kilometri, în regiunea Bazinului Car-patic se întinde acest peisaj bogat în cursuri de ape – văile Crișurilor. Fluxurile pârâurilor din creștetele munţilor în cădere spre vest și râu-rile formate de acestea – dealtfel dătătoare de nume pentru regiune – cu toate punctele de acumulare a apelor de munte și de șes, cuprind uniform atât dimensiunile considerabile cât și toate elementele geogra�ce ale acestei struc-turi peisagistice.

În afară de zonele de deal și de munţe putem enumăra și Câmpiile din Bihor, Luncile mlăștinoa-se Mici și Mari (Sárrét), regiunea Köröszszög, iar trecător și zonele cursurilor Mureș-Crișuri cu Tis-

zazug. Cursurile de ape ale văilor Crișurilor ating patru judeţe din Ungaria - Békés, Csongrád, Haj-dú-Bihar și Jász-Nagykun-Szolnok respectiv două din România - Arad și Bihor.

Din cauza apelor care curg din munte sub for-ma unui evantai, aceasta este o zonă foarte ex-tinsă, o unitate geogra�că diversi�cată a cărei istorii, culturi și tradiţii sunt întreţesute și legate de acest peisaj născut din venele râurilor.

„Până când răsare şi apune soarele,S-a întins sălbaticul frumos peisaj,Curgeau acolo apele munţilor verzi,

Şi-l apăra pe acesta un tremurător miraj”

Debuteaza Revista Vaile Cris, urilor

Poziţionarea văilor Crişurilor în bazinul Carpatic

Pârâu de munte în Văile Crişurilor din Bihor (Valea Iadului)

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Peisajul vechi

Până înainte de lucrările de regularizare a apelor, în-făptuite în secolul al XIX-lea, nu doar văile Crişurilor, dar practic toată Câmpia Sudică era zonă umedă. Râurile ra-pide, energice şi pline de precipitaţiile acumulate în zona montană, ajunse pe câmpiile de şes s-au încetinit şi au îm-prăştiat apele pe peisajele aparent plate, dar separate de propriile aluviuni transportate.

Apele principale a lanţului muntos din Ardeal – Barcău, Crişul Alb, Negru şi Repede – contopindu-se în unele zone centrale ale Câmpiei sud-estice din Ungaria, au ocupat teritorii imense. Suprafaţa aces-tor zone, în funcţie de volumul apelor şi al inundaţiilor, apoi retragerile acestora a tot va-riat, permanent şi

temporar. Astfel că mărimea zonelor umede este imposibil de redat cu date exacte, dar cu siguranţă unele zone legate au ajuns la sute de kilometri pătraţi, şi totalitatea acestora chiar au depăşit suprafeţe de o mie de kilometri pătraţi.

Acomodarea la peisaj a fost îngreunată de dependenţa permanentă a acestor ape imense, mereu mişcătoare, dar bogăţia naturală extraordinară a mediului şi spaţiului de trai a atras din vremurile vechi prezenţa omului.

Ce au fost zonele de lunci mlăştinoase Sárrét?

Exact ce înseamnă şi descrierile lor. Periodic ori perma-nent umede „noroiase”, zone de şes inundabile, vene de ape, pârâuri de ape care s-au pierdut în multitudinea luncilor mlăştinoase, care apoi să se reunească pe alocuri din nou. Pe aceste teritorii imense şi zone inundate, se întindea câmpul de trestie şi rogoz până la orizont, şi doar pe alocuri, pe adu-năturile de aluviuni s-au format crânguri şi pădurici de lemn de esenţă moale, uneori chiar şi păduri de stejari şi arbuşti. Nu întâmplător a caracterizat şi savantul francez Beaudant acest peisaj în anul 1818: „Inima se restrânge în mijlocul acestui infinit, a cărui graniţe degeaba caută privirea”.

Acest impresionant mediu natural a fost leagănul mili-oanelor de vietăţi aflate aici. Legende propovăduiesc despre bogăţia extraordinară, asigurată de comunităţile plantelor, multitudinea peştilor şi stolurile de păsări care acopereau

suprafaţa cerului. Această lume dominată de apă a fost o binecuvântare şi blestem în acelaşi timp pentru omul timpurilor de

atunci. Binecuvântare a fost pentru păşunile ciur-delor de bovine, turmelor de oi, cai, porci, pentru

plasa pescarilor, pentru coşarele de strâns ale pacaşilor (oa-

menii mlaştinelor din vremurie vechi),

pentru coşurile sătenilor care culegeau fruc-te sălbatice, a lădiţelor de plante medici-

nale ale tămă-duitorilor, dar

şi pentru cei care s-au ascuns de lupte-

le şi mâna legii din acele vremuri. Iar blestem au fost

inundaţiile distrugătoare, paraziţii (ţânţari, bondari, lipitori) care sugeau sângele animale-lor şi a oamenilor, sau când căruţele celor care mergeau la târguri s-au împotmolit în noroa-iele drumurilor ori animalele au fost decimate de peripeţiile iernilor geroase, a verilor toride şi de către lupii de trestie (şacalii aurii).

Ape unite în regiunea Sud-Estică – Cele două Crişuri la Békés

Zone de ape nesfârşite, stuf, lunci, braţe de râuri sălbatice, petece de păduri – acesta a fost peisajul vechi al Crişurilor

D e b u t e a z ă R e v i s t a V ă i l e C r i ş u r i l o r Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Aceste case cu împleti-turi și tencuite cu noroi

au fost primele construc-ţii răspândite de la stabili-

rea primelor culturi și până la sfârșitul evului mediu.

Cucerirea Văilor CrişurilorEste imposibil să descriem doar în câteva propoziţii is-

toria foarte complexă, întinsă peste mii de ani, a zonei Cri-şurilor, dar este important de ştiut că aceste zone şi peisaje au fost locuite permanent cu 6000 de ani înainte de Hristos. Popoarele neolitice stabilite pe aceste zone (de ex. poporul culturii Crişurilor) au trăit în apropierea râurilor – pe locuri şi maluri mai înalte – în grupuri de câteva familii, în sate cu case din nuieli împletite şi tencuite cu noroi. Caracteristic, aceste popoare s-au ocupat de creşterea animalelor, pescu-it şi cules, ca dovadă a meşteşugăritului au rămas în urmă multe obiecte de folosinţă – obiecte din pietre şi oase, cera-mice – pentru moştenitorii posterităţii.

Unităţile culturale ale popoarelor neolitice au fost urma-te în epoca cuprului şi a bronzului de alte culturi (de ex. cul-tura Tiszapolgári, cultura Gáva etc.), iar începând cu epoca de fier, deja putem vorbi de etnii şi popoarele celtice, despre sarmaţii şi avarii care s-au stabilit în zonele Crişurilor. Unele grupuri ale ultimelor etnii au trăit, la fel ca şi valahii, şi peri-oada cuceririi hunilor.

După stabilirea maghiarimilor în bazinul Carpatic s-a cre-at o reţea de sate tot mai dezvoltate şi populaţia s-a acomodat conştiincios şi previzibil la condiţiile de mediu a zonelor re-spective. Pe teritoriile cu apele apărute des s-au folosit de prac-ticile specifice folosite de mii de ani pentru a pune în slujba lor revărsările râurilor. Teritoriile mlăştinoase ale Crişurilor şi ale Barcăului, înainte de drenajul acestor zone început în secolul al XIX-lea, au fost folosite cu succes de către strămoşi.

Perioada înfloritoare a gospodăriilor dintre ape a fost sfârşită de ocuparea turcească de

peste un secol şi jumătate, din care a rezultat şi părăsirea

zonelor de către popu-laţie, iar natura şi-a

recucerit peisajele şi teritoriile. „Epoca de aur” a mlaştini-lor alimentate de

râurile regiunii a luat sfârşit, şi nu a mai reînviat la forma iniţială niciodată.

Zorii vremurilor noi

„Ce domenii frumoase am putea câştiga pentru ţară fără vărsarea unui strop de sânge”

Széchenyi IstvánDupă sfârşitul ocupaţiei turce peisajul a renăscut. Noii

proprietari ai domeniilor cu ape ştrangulate de introduceri sistematizate au repopulat din nou aceste zone, dar nu au re-

uşit să stopeze puterea apelor. Distrugerile repetate ale inun-daţiilor şi pretenţia înstăriţilor pentru eliberarea suprafeţelor de pământ prinse între ape a condus la o serie de lucrări de drenaj şi de regularizare a râurilor încă deja din secolul al XVIII-lea, dar fără prea mari succese. În final, eforturile din prima parte al secolului al XIX-lea s-au formulat în ideologia lui Széchenyi István şi s-au concretizat cu o voinţă comună şi uniformă. La lucrările care au durat mai bine de un jumă-tate de secol au participat aproximativ 100 de ingineri. Sub îndrumarea lor, mii de membri ai generaţiilor de lucrători de terasament, mişcând milioane de metri cubi de pământ au săpat noile albii, canalele de scurgere, au construit sutele de kilometri de diguri, în mai multe decenii.

Până la sfârşitul secolului, mlaştinile care păreau fără fund s-au uscat, apele aduse cândva de inundaţii, tot mai sigur se puteau ţine între digurile construite şi albiile scurtate, iar pe terenurile arabile tot mai rar se zăreau germenii de trestie. În lipsa acestor ape, terenurile virgine până atunci s-au us-cat, au devenit câmpii pustii. Mediul de altă dată a început să se distrugă, peisajul istoric s-a schimbat, fauna şi habitatele

de o bogăţie impresionantă s-au nimicit, viaţa omenilor s-a schimbat radical. Miile de taine, superstiţiile, poveştile fasci-nante au dispărut în trecut odată cu tradiţiile mlaştinilor din lumea trestiei.

Dar nu s-au atrofiat de tot. Mlaştinile încă mai trăiesc şi azi prin denumirea lor, ne grăiesc prin vârful penelor cro-nicarilor, se păstrează în proiecţiile peisajului, în etnografia zonelor rurale. În ciuda apunerii imaginii de alta dată, a de-venit între locuitorii acestor zone o regiune şi un concept al rădăcinilor.

La fiecare pas se găsesc amintirile, a căror descoperire este o experienţă emoţională, pe care doar un peisaj asemănător şi ascuns poate să-l ofere omului din prezent.

Şi după remodelarea regiunii cele patru râuri principale din munţi, ajunse tot pe aceste meleaguri, şi albiile unite (Bar-cău, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, totodată şi Cele Două şi Cele Trei Crişuri din regiunile maghiare) au rămas apele vii ale acestor peisaje.

Lungimile originale – cu tăierea a numai puţin de două sute de cotituri și prin controlarea albiilor – au fost scurtate cu aproape două treimi. Evaluarea exactă a curgerilor de ape transformate în canale ori astupate, nu se poate preciza, de-oarece acestea au format o reţea de vene curgătoare dese în regiuni, iar în altă ordine de idei cum acestea au făcut parte din reţeua de alimentare cu apă a luncilor, mlaştinilor, zone-lor umede, care drept rezultat a lucrărilor de drenaj şi de con-struirea digurilor s-au uscat repede. Cu timpul, majoritatea zonelor cândva umede ale văilor Crişurilor au fost transfor-mate în terenuri agricole de către om.

Prezentul peisajuluiDeci, care sunt caracteristicile celor mai atractive zone,

şi azi foarte colorate, care se arată celor care ajung pe aceste peisaje?

Nu sunt altele decât acele albii înşerpuite, vii şi uscate, ale apelor din trecut, care ne ies în cale la aproape fiecare pas, care asemenea unei reţele de vene leagă zonele extinse şi bo-gate în cultură, dar şi multe localităţi.

Aceste „coridoare verzi” încă sunt însoţite pe alocuri de un mediu natural exuberant şi romantic, iar toate acestea sunt înconjurate de arături, pustii şi petece de pădurici peste care privirea fuge până la orizont.

În amurgurile sud-estice, sub fundalul sonor al greierilor şi sub îmbrăţişarea cerului şi a pământului, în infinitatea culo-rilor de apus, imaginile „plutitoare” de miraj ale tumulilor de mii de ani în căldura verii, turuitul berzelor auzite de la distan-ţă, sunetul clopotelor împreună cu glasul rândunicilor repre-zintă şi azi comorile peisajului, pacea şi tămăduirea sufletelor pe care mulţi poeţi şi scriitori le-au cântat de atâtea ori.

La graniţa dintre Ungaria şi România, pe vreme seni-nă, se pot zări curajoasele traictorii ale Munţilor Bihoreni, care ascund zonele de izvoare şi minunăţiile naturale re-numite în toată Europa, a căror primă întâlnire cu ochiul se transformă în iubire veşnică pentru inimă, când privito-rul se uită în jos de pe vârfuri, înspre peisajele cuminţite de la poalele munţilor, spre văile Crişurilor.

Starea de spirit este dată de caracteristicile de patrimoniu ale acestui peisaj. Este uşor de obervat, dar spre tainele sale trebuie să ne apropiem cu umilinţă. Pe bicicletă, cu caiac ori cutreierând pe jos, în linişte, cu inima deschisă, atent, să ob-serve şi să păstrăm toate valorile pe care le păstrează bucă-ţelele de istorie ce se odihnesc în aceste pământuri: degetele împletitorilor şi ale cioplitorilor de lemn, spiritele persoanelor celebre, ciurdele de bovine, turmele de oi şi glasul de talangă.

Iar, la final, să mi se îngăduie să menţionez o experienţă personală. Nu de mult am participat la o conferinţă despre

Crişuri, pe care prezentatorul a ilustrat-o şi cu imagini

frumoase. Pe prima fo-tografie a apărut o

floare de primăvară caracteristică pe-isajului: şofranul carpatic şi-a scos afară mugurii vio-leţi prin stratul de

zăpadă deja sub-ţiat, undeva sus pe

creştetul unui vârf din Munţii Apuseni. Prezen-

tatorul a povestit, că atunci când a fotografiat acel cadru din

poziţia culcat, cristalele zăpezii topite i s-au scurs pe braţ. Și a meditat îndelung asupra drumului lung pe care aceste pi-cături le vor parcurge până la râul Tisa, şi despre importanţa lor în trecut şi vi-itor. Iar esenţa acestui gând fenomenal a rezumat-o prin a afirma: acestea sunt Văile Crişurilor.

Foto: Tószögi György

Săpături arheologice în fosta regiune Kis-Sárrét

Atmosferă de la Sárrét

Braţ de râu pe moarte în apropierea Celor Trei Crişuri

Azi, zonele din regiunile sud-estice sunt păzite de barajeDepresiunea Beiuş în fundal cu lanţurile muntoase (Foto: Boldog Gusztáv)Dreapta: brânduşa de munte pe munţii Apuseni din Bihor

D e b u t e a z ă R e v i s t a V ă i l e C r i ş u r i l o r Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Aceste case cu împleti-turi și tencuite cu noroi

au fost primele construc-ţii răspândite de la stabili-

rea primelor culturi și până la sfârșitul evului mediu.

Cucerirea Văilor CrişurilorEste imposibil să descriem doar în câteva propoziţii is-

toria foarte complexă, întinsă peste mii de ani, a zonei Cri-şurilor, dar este important de ştiut că aceste zone şi peisaje au fost locuite permanent cu 6000 de ani înainte de Hristos. Popoarele neolitice stabilite pe aceste zone (de ex. poporul culturii Crişurilor) au trăit în apropierea râurilor – pe locuri şi maluri mai înalte – în grupuri de câteva familii, în sate cu case din nuieli împletite şi tencuite cu noroi. Caracteristic, aceste popoare s-au ocupat de creşterea animalelor, pescu-it şi cules, ca dovadă a meşteşugăritului au rămas în urmă multe obiecte de folosinţă – obiecte din pietre şi oase, cera-mice – pentru moştenitorii posterităţii.

Unităţile culturale ale popoarelor neolitice au fost urma-te în epoca cuprului şi a bronzului de alte culturi (de ex. cul-tura Tiszapolgári, cultura Gáva etc.), iar începând cu epoca de fier, deja putem vorbi de etnii şi popoarele celtice, despre sarmaţii şi avarii care s-au stabilit în zonele Crişurilor. Unele grupuri ale ultimelor etnii au trăit, la fel ca şi valahii, şi peri-oada cuceririi hunilor.

După stabilirea maghiarimilor în bazinul Carpatic s-a cre-at o reţea de sate tot mai dezvoltate şi populaţia s-a acomodat conştiincios şi previzibil la condiţiile de mediu a zonelor re-spective. Pe teritoriile cu apele apărute des s-au folosit de prac-ticile specifice folosite de mii de ani pentru a pune în slujba lor revărsările râurilor. Teritoriile mlăştinoase ale Crişurilor şi ale Barcăului, înainte de drenajul acestor zone început în secolul al XIX-lea, au fost folosite cu succes de către strămoşi.

Perioada înfloritoare a gospodăriilor dintre ape a fost sfârşită de ocuparea turcească de

peste un secol şi jumătate, din care a rezultat şi părăsirea

zonelor de către popu-laţie, iar natura şi-a

recucerit peisajele şi teritoriile. „Epoca de aur” a mlaştini-lor alimentate de

râurile regiunii a luat sfârşit, şi nu a mai reînviat la forma iniţială niciodată.

Zorii vremurilor noi

„Ce domenii frumoase am putea câştiga pentru ţară fără vărsarea unui strop de sânge”

Széchenyi IstvánDupă sfârşitul ocupaţiei turce peisajul a renăscut. Noii

proprietari ai domeniilor cu ape ştrangulate de introduceri sistematizate au repopulat din nou aceste zone, dar nu au re-

uşit să stopeze puterea apelor. Distrugerile repetate ale inun-daţiilor şi pretenţia înstăriţilor pentru eliberarea suprafeţelor de pământ prinse între ape a condus la o serie de lucrări de drenaj şi de regularizare a râurilor încă deja din secolul al XVIII-lea, dar fără prea mari succese. În final, eforturile din prima parte al secolului al XIX-lea s-au formulat în ideologia lui Széchenyi István şi s-au concretizat cu o voinţă comună şi uniformă. La lucrările care au durat mai bine de un jumă-tate de secol au participat aproximativ 100 de ingineri. Sub îndrumarea lor, mii de membri ai generaţiilor de lucrători de terasament, mişcând milioane de metri cubi de pământ au săpat noile albii, canalele de scurgere, au construit sutele de kilometri de diguri, în mai multe decenii.

Până la sfârşitul secolului, mlaştinile care păreau fără fund s-au uscat, apele aduse cândva de inundaţii, tot mai sigur se puteau ţine între digurile construite şi albiile scurtate, iar pe terenurile arabile tot mai rar se zăreau germenii de trestie. În lipsa acestor ape, terenurile virgine până atunci s-au us-cat, au devenit câmpii pustii. Mediul de altă dată a început să se distrugă, peisajul istoric s-a schimbat, fauna şi habitatele

de o bogăţie impresionantă s-au nimicit, viaţa omenilor s-a schimbat radical. Miile de taine, superstiţiile, poveştile fasci-nante au dispărut în trecut odată cu tradiţiile mlaştinilor din lumea trestiei.

Dar nu s-au atrofiat de tot. Mlaştinile încă mai trăiesc şi azi prin denumirea lor, ne grăiesc prin vârful penelor cro-nicarilor, se păstrează în proiecţiile peisajului, în etnografia zonelor rurale. În ciuda apunerii imaginii de alta dată, a de-venit între locuitorii acestor zone o regiune şi un concept al rădăcinilor.

La fiecare pas se găsesc amintirile, a căror descoperire este o experienţă emoţională, pe care doar un peisaj asemănător şi ascuns poate să-l ofere omului din prezent.

Şi după remodelarea regiunii cele patru râuri principale din munţi, ajunse tot pe aceste meleaguri, şi albiile unite (Bar-cău, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, totodată şi Cele Două şi Cele Trei Crişuri din regiunile maghiare) au rămas apele vii ale acestor peisaje.

Lungimile originale – cu tăierea a numai puţin de două sute de cotituri și prin controlarea albiilor – au fost scurtate cu aproape două treimi. Evaluarea exactă a curgerilor de ape transformate în canale ori astupate, nu se poate preciza, de-oarece acestea au format o reţea de vene curgătoare dese în regiuni, iar în altă ordine de idei cum acestea au făcut parte din reţeua de alimentare cu apă a luncilor, mlaştinilor, zone-lor umede, care drept rezultat a lucrărilor de drenaj şi de con-struirea digurilor s-au uscat repede. Cu timpul, majoritatea zonelor cândva umede ale văilor Crişurilor au fost transfor-mate în terenuri agricole de către om.

Prezentul peisajuluiDeci, care sunt caracteristicile celor mai atractive zone,

şi azi foarte colorate, care se arată celor care ajung pe aceste peisaje?

Nu sunt altele decât acele albii înşerpuite, vii şi uscate, ale apelor din trecut, care ne ies în cale la aproape fiecare pas, care asemenea unei reţele de vene leagă zonele extinse şi bo-gate în cultură, dar şi multe localităţi.

Aceste „coridoare verzi” încă sunt însoţite pe alocuri de un mediu natural exuberant şi romantic, iar toate acestea sunt înconjurate de arături, pustii şi petece de pădurici peste care privirea fuge până la orizont.

În amurgurile sud-estice, sub fundalul sonor al greierilor şi sub îmbrăţişarea cerului şi a pământului, în infinitatea culo-rilor de apus, imaginile „plutitoare” de miraj ale tumulilor de mii de ani în căldura verii, turuitul berzelor auzite de la distan-ţă, sunetul clopotelor împreună cu glasul rândunicilor repre-zintă şi azi comorile peisajului, pacea şi tămăduirea sufletelor pe care mulţi poeţi şi scriitori le-au cântat de atâtea ori.

La graniţa dintre Ungaria şi România, pe vreme seni-nă, se pot zări curajoasele traictorii ale Munţilor Bihoreni, care ascund zonele de izvoare şi minunăţiile naturale re-numite în toată Europa, a căror primă întâlnire cu ochiul se transformă în iubire veşnică pentru inimă, când privito-rul se uită în jos de pe vârfuri, înspre peisajele cuminţite de la poalele munţilor, spre văile Crişurilor.

Starea de spirit este dată de caracteristicile de patrimoniu ale acestui peisaj. Este uşor de obervat, dar spre tainele sale trebuie să ne apropiem cu umilinţă. Pe bicicletă, cu caiac ori cutreierând pe jos, în linişte, cu inima deschisă, atent, să ob-serve şi să păstrăm toate valorile pe care le păstrează bucă-ţelele de istorie ce se odihnesc în aceste pământuri: degetele împletitorilor şi ale cioplitorilor de lemn, spiritele persoanelor celebre, ciurdele de bovine, turmele de oi şi glasul de talangă.

Iar, la final, să mi se îngăduie să menţionez o experienţă personală. Nu de mult am participat la o conferinţă despre

Crişuri, pe care prezentatorul a ilustrat-o şi cu imagini

frumoase. Pe prima fo-tografie a apărut o

floare de primăvară caracteristică pe-isajului: şofranul carpatic şi-a scos afară mugurii vio-leţi prin stratul de

zăpadă deja sub-ţiat, undeva sus pe

creştetul unui vârf din Munţii Apuseni. Prezen-

tatorul a povestit, că atunci când a fotografiat acel cadru din

poziţia culcat, cristalele zăpezii topite i s-au scurs pe braţ. Și a meditat îndelung asupra drumului lung pe care aceste pi-cături le vor parcurge până la râul Tisa, şi despre importanţa lor în trecut şi vi-itor. Iar esenţa acestui gând fenomenal a rezumat-o prin a afirma: acestea sunt Văile Crişurilor.

Foto: Tószögi György

Săpături arheologice în fosta regiune Kis-Sárrét

Atmosferă de la Sárrét

Braţ de râu pe moarte în apropierea Celor Trei Crişuri

Azi, zonele din regiunile sud-estice sunt păzite de barajeDepresiunea Beiuş în fundal cu lanţurile muntoase (Foto: Boldog Gusztáv)Dreapta: brânduşa de munte pe munţii Apuseni din Bihor

Scris de: Tószögi György

Va ile Cris, urilor – T E M E AC T UA L E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Aliniere pentru CrișuriCentrul de Vizită a Văile Crişurilor din Békéscsaba, în crângul Széchenyi

Uniunea dintre unii participanţi la acest proiect s-a concretizat încă de la începutu-rile lui prin consolidarea colaborării, a că-rui rezultat au fost realizările numeroaselor programe de dezvoltare turistică şi conşti-entizarea mediului din trecutul nu foarte îndepărtat, dar şi multe alte programe care şi în prezent sunt încă în derulare.

După o perioadă de zece ani de la în-ceputul proiectului, se poate spune că da-torită extinderii şi colaborărilor care sunt mereu în creştere, popularitatea şi dezvol-tarea turistică în favoarea văilor Crişurilor s-a tot mărit. Rezultatele se pot vedea din ce în ce mai mult. Căci exemplele frumoa-se şi numeroase – locale şi peste graniţe – ale programelor, evenimentelor şi dez-voltărilor vizate sunt bine marcate.

Centrul acestui principiu comun, cu obiective şi scopuri nobile, cu activită-ţile de pretutindeni, este Centrul de Vi-zită al Văilor Crişurilor aflat în Crângul Széchenyi din localitatea Békéscsaba.

În următoarele numere al publicaţiei vom prezenta mai detaliat asociaţiile şi ONG-urile care joacă un rol impor-

tant din acest program actual tot mai complex şi dezvoltat.

Foto: red. CrisPer

Cu siguranţă, Crişurile, ca râuri sud-estice ale Bazinului Carpatic sunt arhicunoscute în Europa Centrală. Pentru cei care au ajuns în regiunile lor le sunt cunoştinţe personale aceste meleaguri, iar pentru cei ce locuiesc şi sunt născuţi în aceste zone, simbolizează şi le reprezintă rădăcinile. În urmă cu câţiva ani a pornit o muncă conştiincioasă, a cărei participanţi, cu o abordare mai complexă şi prin eforturi unite, abordează posibilităţile turistice şi natura acestora dintr-o nouă perspectivă a schimbărilor din ultimele peri-oade. Obiectivul programului este ca văile Crişurilor să de-vină o regiune transfrontalieră importantă, independentă şi atractivă din punct de vedere turistic.

Primul pas al iniţierii a fost recunoaşterea potenţia-lului turistic al regiunii, dar şi necesitatea popularizării valorilor naturale, culturale şi spirituale care nu au fost explorate şi evidenţiate corespunzător. Domeniul turis-tic – care ar putea produce efecte pozitive asupra regiu-nii din punct de vedere economic şi social – din păcate nu este destul de dezvoltat.

Asociaţia Parcul Natural a Văilor Cri-şurilor, înfiinţată în anul 2002, a fost prima organizaţie care a recunoscut importanţa posibilităţii de cooperare mai lărgită asupra văilor Crişurilor. Pentru aceasta a încercat să unească administraţiile locale ale localităţi-lor aflate în zonele Crişurilor, dar şi ONG-urile. Ca şi primă sarcină pentru grupul or-ganizat, a fost – la fel ca şi pentru domeniul turismului – definirea regiunii extinse, fără semnalarea graniţele ţărilor, deoarece valo-rile acestei regiuni împânzite de râuri sunt cunoscute în rândul multora, şi le respectă, le îngrijesc şi le promovează. Însă ca şi pei-saj unit şi comun, regiunea nu trăieşte prea intens. Intenţiile şi posibilităţile pozitive comune au căzut de acord asupra denumi-rii „Văile Crişurilor”, denumire care reflectă foarte bine şi regiunile geografice extinse.

Asociaţia a iniţiat în anul 2010 o colaborare mai extin-să pentru realizarea obiectivelor propuse. Acest demers a fost parafat sub forma unei înţelegeri cu alte organizaţii participante care au activat tot pentru obţinerea obiecti-velor asemănătoare în regiunile de interes. Pe lângă Aso-ciaţia Parcul Natural al Văilor Crişurilor, printre primii au semnat această colaborare şi Asociaţia pentru Dezvoltare şi Administrare Centrală Békés, Parcul Naţional Körös-Maroş, Asociaţia Pescarilor din zona Crişurilor, Direcţia Apelor din zona Crişurilor, Reţeaua locală a Fundaţiei Publice şi de Dezvoltare Tourinform din judeţul Békés şi Direcţia Regională Sud-Estică de Marketing al Societăţii Turistice Maghiare. Cercul celor care au semnat această colaborare s-a extins. Astfel, programul poate să enumere şi parteneri din România, precum Administraţiile locale din Salonta şi Zerind, Asociaţia Aqua Crisius cu sediul în Oradea sau Universitatea Creştină Partium Oradea.

Uniune pentru Crişuri: semnăturile o�ciale ale memorandumului de înţelegere

Întâlnirea reprezentanţiilor parcurilor naturale din Ungaria la Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor

Văile Crișurilor dis-pune mai ales de

posibilităţi unice din punct de ve-dere a turismului activ

Scris de: Tószögi György

Va ile Cris, urilor – T E M E AC T UA L E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Aliniere pentru CrișuriCentrul de Vizită a Văile Crişurilor din Békéscsaba, în crângul Széchenyi

Uniunea dintre unii participanţi la acest proiect s-a concretizat încă de la începutu-rile lui prin consolidarea colaborării, a că-rui rezultat au fost realizările numeroaselor programe de dezvoltare turistică şi conşti-entizarea mediului din trecutul nu foarte îndepărtat, dar şi multe alte programe care şi în prezent sunt încă în derulare.

După o perioadă de zece ani de la în-ceputul proiectului, se poate spune că da-torită extinderii şi colaborărilor care sunt mereu în creştere, popularitatea şi dezvol-tarea turistică în favoarea văilor Crişurilor s-a tot mărit. Rezultatele se pot vedea din ce în ce mai mult. Căci exemplele frumoa-se şi numeroase – locale şi peste graniţe – ale programelor, evenimentelor şi dez-voltărilor vizate sunt bine marcate.

Centrul acestui principiu comun, cu obiective şi scopuri nobile, cu activită-ţile de pretutindeni, este Centrul de Vi-zită al Văilor Crişurilor aflat în Crângul Széchenyi din localitatea Békéscsaba.

În următoarele numere al publicaţiei vom prezenta mai detaliat asociaţiile şi ONG-urile care joacă un rol impor-

tant din acest program actual tot mai complex şi dezvoltat.

Foto: red. CrisPer

Cu siguranţă, Crişurile, ca râuri sud-estice ale Bazinului Carpatic sunt arhicunoscute în Europa Centrală. Pentru cei care au ajuns în regiunile lor le sunt cunoştinţe personale aceste meleaguri, iar pentru cei ce locuiesc şi sunt născuţi în aceste zone, simbolizează şi le reprezintă rădăcinile. În urmă cu câţiva ani a pornit o muncă conştiincioasă, a cărei participanţi, cu o abordare mai complexă şi prin eforturi unite, abordează posibilităţile turistice şi natura acestora dintr-o nouă perspectivă a schimbărilor din ultimele peri-oade. Obiectivul programului este ca văile Crişurilor să de-vină o regiune transfrontalieră importantă, independentă şi atractivă din punct de vedere turistic.

Primul pas al iniţierii a fost recunoaşterea potenţia-lului turistic al regiunii, dar şi necesitatea popularizării valorilor naturale, culturale şi spirituale care nu au fost explorate şi evidenţiate corespunzător. Domeniul turis-tic – care ar putea produce efecte pozitive asupra regiu-nii din punct de vedere economic şi social – din păcate nu este destul de dezvoltat.

Asociaţia Parcul Natural a Văilor Cri-şurilor, înfiinţată în anul 2002, a fost prima organizaţie care a recunoscut importanţa posibilităţii de cooperare mai lărgită asupra văilor Crişurilor. Pentru aceasta a încercat să unească administraţiile locale ale localităţi-lor aflate în zonele Crişurilor, dar şi ONG-urile. Ca şi primă sarcină pentru grupul or-ganizat, a fost – la fel ca şi pentru domeniul turismului – definirea regiunii extinse, fără semnalarea graniţele ţărilor, deoarece valo-rile acestei regiuni împânzite de râuri sunt cunoscute în rândul multora, şi le respectă, le îngrijesc şi le promovează. Însă ca şi pei-saj unit şi comun, regiunea nu trăieşte prea intens. Intenţiile şi posibilităţile pozitive comune au căzut de acord asupra denumi-rii „Văile Crişurilor”, denumire care reflectă foarte bine şi regiunile geografice extinse.

Asociaţia a iniţiat în anul 2010 o colaborare mai extin-să pentru realizarea obiectivelor propuse. Acest demers a fost parafat sub forma unei înţelegeri cu alte organizaţii participante care au activat tot pentru obţinerea obiecti-velor asemănătoare în regiunile de interes. Pe lângă Aso-ciaţia Parcul Natural al Văilor Crişurilor, printre primii au semnat această colaborare şi Asociaţia pentru Dezvoltare şi Administrare Centrală Békés, Parcul Naţional Körös-Maroş, Asociaţia Pescarilor din zona Crişurilor, Direcţia Apelor din zona Crişurilor, Reţeaua locală a Fundaţiei Publice şi de Dezvoltare Tourinform din judeţul Békés şi Direcţia Regională Sud-Estică de Marketing al Societăţii Turistice Maghiare. Cercul celor care au semnat această colaborare s-a extins. Astfel, programul poate să enumere şi parteneri din România, precum Administraţiile locale din Salonta şi Zerind, Asociaţia Aqua Crisius cu sediul în Oradea sau Universitatea Creştină Partium Oradea.

Uniune pentru Crişuri: semnăturile o�ciale ale memorandumului de înţelegere

Întâlnirea reprezentanţiilor parcurilor naturale din Ungaria la Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor

Văile Crișurilor dis-pune mai ales de

posibilităţi unice din punct de ve-dere a turismului activ

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Cris,uri: vene în peisajScris de: Cristian Horgoș

Va ile Cris, urilor - T E M E AC T UA L E

Vremuri apuse...

Apa din Crişuri era şi e folosită la udatul culturilor, cât şi la stinsul incendiilor. În plus, pe râuri se aduceau

dovadă vie că la Vadu Crişului se vămuia sarea adusă la vale din Apuseni. Pe lângă carele cu boi, se foloseau pe alocuri şi plute pentru a se aduce marmură dar şi ba-zalt sau granit pentru pietruirea drumurilor şi străzilor.

Legenda spune că turcii n-au putut trece de şanţul cu apă şi pentru a găsi canalul secret care venea dinspre Criş, au recurs la o stratagemă.

Astfel, au promis unei mame că îi elibe-rează fiul dacă le spune unde e canalul sub-

au înfundat canalul şi au cucerit Cetatea. Dar nu şi-au ţinut cuvântul ci l-au omorât pe băiat...

La începutul secolului trecut, Crişul şi Peţa au susţinut apariţia meşteşugu-rilor, îndeosebi tăbăcăria dar şi a fabri-

notat şi că înainte de apariţia frigidere-lor, orădenii cumpărau vara gheaţă tăia-tă iarna din Criş, şi păstrată în beciuri căptuşite cu paie, în actuala zonă Ioşia. Evident că toată viaţa economică între-

ţinută de Crişuri a fost însoţită şi de o navetă socio-culturală, un fel de trans-acvanţă ca variantă „hidro” a trans-humanţei.

Vremuri noi...

De-o vreme încoace, podul cultural e dublat şi de un pod

aşa, pescuitul de somni, plătici, crapi uriaşi şi chiar sturioni

Negru izvorăşte de sub Piatra Grăitoare, acolo unde se află acum o pârtie modernă care foloseşte apa în stare solidă.

-

de euro pentru o pistă de biciclete care va urmări traseul

tot cu ajutor financiar de la Uniunea Europeană. Pe plan religios, suficient să amintim că în ianuarie 2008, Crişul

Dunărea leagă zece ţări şi patru capitale. Mai mult, valsul „Dunărea Albastră” leagă inimile melomanilor din

Dar care unesc şi ei două ţări vecine înainte de a se vărsa în Dunăre. Iar în măsura în care Apa înseamnă Viaţă, şi bazinul Crişurilor e ca un organism ce transcede geo-politic, legând, din vechime, comunităţile aflate de o par-te sau alta a graniţei. Pe Crişurile Alb şi Negru, şi mai

baraje, acva-fauna se mişcă natural, urcând spre izvoare în perioada înmulţirii, şi coborând apoi spre câmpia panonică pentru un plus de hrană.

Dar Crişurile au fost dintotdeauna venele zonei şi pentru

atât mai mult cu cât solul aluvionar a fost şi rămâne unul din cele mai fertile, încurajând propăşirea comunităţilor.

Însă Crişurile unesc oamenii de pe ambele părţi ale graniţei şi în ce priveşte pericolele.

Din vechime, apele din râuri erau cele mai îndeamână la stinsul incendiilor. Şi chiar şi acum pe malurile urbane ale

-

Urgenţă „Crişana” şi Directoratul pentru Apărare Împotri-

hărţi digitale ale zonelor inundabile. Şi acest proiect a pri-mit peste 500.000 de euro din fonduri europene. Aceleaşi

instituţii au mai finalizat şi alte proiecte anti-inundaţii, din

Din păcate, barajele anti-inundaţii şi amenajările hidro-energetice se fac cu un preţ plătit de acva-fauna care nu mai poate urca în amonte. Urmează să se găsească soluţii tehnice, prin aşa-numitele praguri de urcare. Un alt pericol major, pe care l-am lăsat intenţionat la urmă, e poluarea. Fie individuală, fie industrială. Pe vremuri, corăbierii pu-neau mesaje în sticle astupate. Acum, flaconul trimis din neglijenţă pe râu în jos este, prin el însuşi, un mesaj eloc-vent. Evident, un mesaj negativ. Deşi neintenţionate, mult mai nocive sunt dezastrele ecologice precum cel provocat

Ungaria, căci Arieşul se varsă în Mureş, care ajunge şi el

În numerele următoare din publicaţia noastră veţi găsi detalii despre cele de mai sus. Căci să ştim mai mult în-seamnă să trăim mai bine, în prietenie şi armonie, inclusiv cu necuvântătoarele şi înotătoarele din natură.

Foto: Horgos Zsolt, red. CrisPer

Peisaj al Oradiei din Hotelul Contintental

Plutaşi pe Criş

Pârtia de la Arieşeni

Păstrăvi din valea Iadului Concurs Iron Man la Oradea

Barajele care se opun migrărilor, deşeurile comune, sunt doar câteva din problemele care vor trebui rezolvate în viitor (imaginea de jos: barajul de la Leş în valea Crişului Repede; dreapta: deşeuri plastice în apele Crişului Negru după creşterea nivelului apei)

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Cris,uri: vene în peisajScris de: Cristian Horgoș

Va ile Cris, urilor - T E M E AC T UA L E

Vremuri apuse...

Apa din Crişuri era şi e folosită la udatul culturilor, cât şi la stinsul incendiilor. În plus, pe râuri se aduceau

dovadă vie că la Vadu Crişului se vămuia sarea adusă la vale din Apuseni. Pe lângă carele cu boi, se foloseau pe alocuri şi plute pentru a se aduce marmură dar şi ba-zalt sau granit pentru pietruirea drumurilor şi străzilor.

Legenda spune că turcii n-au putut trece de şanţul cu apă şi pentru a găsi canalul secret care venea dinspre Criş, au recurs la o stratagemă.

Astfel, au promis unei mame că îi elibe-rează fiul dacă le spune unde e canalul sub-

au înfundat canalul şi au cucerit Cetatea. Dar nu şi-au ţinut cuvântul ci l-au omorât pe băiat...

La începutul secolului trecut, Crişul şi Peţa au susţinut apariţia meşteşugu-rilor, îndeosebi tăbăcăria dar şi a fabri-

notat şi că înainte de apariţia frigidere-lor, orădenii cumpărau vara gheaţă tăia-tă iarna din Criş, şi păstrată în beciuri căptuşite cu paie, în actuala zonă Ioşia. Evident că toată viaţa economică între-

ţinută de Crişuri a fost însoţită şi de o navetă socio-culturală, un fel de trans-acvanţă ca variantă „hidro” a trans-humanţei.

Vremuri noi...

De-o vreme încoace, podul cultural e dublat şi de un pod

aşa, pescuitul de somni, plătici, crapi uriaşi şi chiar sturioni

Negru izvorăşte de sub Piatra Grăitoare, acolo unde se află acum o pârtie modernă care foloseşte apa în stare solidă.

-

de euro pentru o pistă de biciclete care va urmări traseul

tot cu ajutor financiar de la Uniunea Europeană. Pe plan religios, suficient să amintim că în ianuarie 2008, Crişul

Dunărea leagă zece ţări şi patru capitale. Mai mult, valsul „Dunărea Albastră” leagă inimile melomanilor din

Dar care unesc şi ei două ţări vecine înainte de a se vărsa în Dunăre. Iar în măsura în care Apa înseamnă Viaţă, şi bazinul Crişurilor e ca un organism ce transcede geo-politic, legând, din vechime, comunităţile aflate de o par-te sau alta a graniţei. Pe Crişurile Alb şi Negru, şi mai

baraje, acva-fauna se mişcă natural, urcând spre izvoare în perioada înmulţirii, şi coborând apoi spre câmpia panonică pentru un plus de hrană.

Dar Crişurile au fost dintotdeauna venele zonei şi pentru

atât mai mult cu cât solul aluvionar a fost şi rămâne unul din cele mai fertile, încurajând propăşirea comunităţilor.

Însă Crişurile unesc oamenii de pe ambele părţi ale graniţei şi în ce priveşte pericolele.

Din vechime, apele din râuri erau cele mai îndeamână la stinsul incendiilor. Şi chiar şi acum pe malurile urbane ale

-

Urgenţă „Crişana” şi Directoratul pentru Apărare Împotri-

hărţi digitale ale zonelor inundabile. Şi acest proiect a pri-mit peste 500.000 de euro din fonduri europene. Aceleaşi

instituţii au mai finalizat şi alte proiecte anti-inundaţii, din

Din păcate, barajele anti-inundaţii şi amenajările hidro-energetice se fac cu un preţ plătit de acva-fauna care nu mai poate urca în amonte. Urmează să se găsească soluţii tehnice, prin aşa-numitele praguri de urcare. Un alt pericol major, pe care l-am lăsat intenţionat la urmă, e poluarea. Fie individuală, fie industrială. Pe vremuri, corăbierii pu-neau mesaje în sticle astupate. Acum, flaconul trimis din neglijenţă pe râu în jos este, prin el însuşi, un mesaj eloc-vent. Evident, un mesaj negativ. Deşi neintenţionate, mult mai nocive sunt dezastrele ecologice precum cel provocat

Ungaria, căci Arieşul se varsă în Mureş, care ajunge şi el

În numerele următoare din publicaţia noastră veţi găsi detalii despre cele de mai sus. Căci să ştim mai mult în-seamnă să trăim mai bine, în prietenie şi armonie, inclusiv cu necuvântătoarele şi înotătoarele din natură.

Foto: Horgos Zsolt, red. CrisPer

Peisaj al Oradiei din Hotelul Contintental

Plutaşi pe Criş

Pârtia de la Arieşeni

Păstrăvi din valea Iadului Concurs Iron Man la Oradea

Barajele care se opun migrărilor, deşeurile comune, sunt doar câteva din problemele care vor trebui rezolvate în viitor (imaginea de jos: barajul de la Leş în valea Crişului Repede; dreapta: deşeuri plastice în apele Crişului Negru după creşterea nivelului apei)

Scris de: Bíró István

REGIUNEA KIS-SÁRRÉT

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă

Peisajul, toamna este poate cel mai frumos, când cu-licul strigă întristrat peste păşunile îngălbenite şi mii de gâşte sălbatice îşi caută loc de înoptat pe heleşteuri. Sau primăvara? Vârful munţilor bihoreni Codru Moma este deja încărunţit, dar pe cîmp nagâţul se face deja auzit iar egretele coboară printre stufuri înverzite. Poate vara? Când vânturi răcoroase pornesc dinspre pădurile de la Vákony după canicula arzătoare şi pe drumurile rurale arse se lasă încet praful? Şi iarna? Peisajul ceţos, trist, la-curile îngheţate, liniştea uriaşă a păşunilor. Sau toate la-olaltă şi separat, aici, la marginea regiunii sudice, departe de centrul ţării, şi de oraşe. De-a lungul timpului, satele din zona Kis-Sárrét şi-au pierdut treptat relaţiile naturale cu oraşele apropiate, Oradea sau Salonta. S-a mărit dis-tanţa, zona s-a izolat. Aşa că nu e de mirare că populaţia, în decursul câtorva decenii, s-a înjumătăţit sau a scăzut la o treime, generaţiile au îmbătrânit. Condiţiile preca-re ale solului şi situaţia marginală nici azi nu favorizează dezvoltarea zonei. În schimb, valorile naturale – poate şi datorită consecinţelor anterioare - s-au păstrat în număr

mare, senzaţia peisajului ne aminteşte şi azi de vremurile din trecut.

Vorbim în principal de valorile ornitologice. Pentru ro-lul deosebit adus în ajutorul păsărilor migratoare, proiectul zonei protejate s-a născut încă în anii ’70. Dar pentru a pu-tea fi declarată ca atare, a trebuit să treacă o perioadă de 20 de ani, până în 1990, când o zonă de 7991 de hectare – din care 1424 hectare extrem de protejate – a fost desemnată în apropierea localităţilor Körösnagyharsány, Biharugra, Zsadány, Mezőgyán şi Geszt. Face parte din Parcul Naţi-onal Körös-Maros de la data de 16 ianuarie 1997. Regiunea Kis-Sárrét a fost cândva împânzită de braţele laterale ale Crişului Repede şi de multe pârâuri curgătoare. Cele mai importante dintre aceste vene curgătoare au fost Fényes, Korhány şi Köles.

Unele cursuri de apă şi până azi încă sunt vii, precum canalul Inand, pârâul Csíkos şi Korhány. Huszár Mátyás aminteşte chiar de Korhány, în lucrarea sa, apărută în anul 1823, ca şi o venă majoră care alimentează zona mlăştinoa-să: „Vena Korhány este umplută de apele ploilor aduse de

pârâul Inánd, care este unul dintre braţele curgătoare ale venei Köles, care la rândul ei este alimentată de Crişul Negru cînd acesta inun-dă zona. Şi aşa apele se împrăştie pe o suprafa mare între Zsadány şi Ugra. Albia săpată în pămân-tul de argilă este atât de adâncă şi lată, încât în zonă nu are asemă-nare, dar spre zonele joase totuşi se termină...” La începutul secolului trecut, regiunea panonică cu zone mlăştinoase şi pete de pădurice in-tercalate s-a extins pe o suprafaţă întinsă de la Nagygyantét până la Körösnagyharsány, incluzând şi Simató, Ugra, Oros, Fancica, Be-gecs, Sziki, Tamáshalom, Csilla-glapos, Iklód şi Kisvátyon.

Pete de pădurice şi lacuri acumula-te din apele aduse de Korhány, bogate în vegetaţie acvatică, au colorat monotonia peisajului. Zona mlăştinoasă a jucat un rol important în existenţa populaţiei, iar în caz de pericole a oferit şi refugiu. Iar peri-cole au fost destule. În perioada tătarilor şi a turcilor, o parte din populaţie a supravie-ţuit în mlaştini, iar majoritatea satelor au rămas abandonate. Doar drumuri de câmp mai păstrează memoria unor localităţi precum: Mátéháza, Kéza, Iklód, Begécs ca să enumerăm doar câteva din localităţile din trecut. Pe vremea ocupaţiei turcilor, populaţia care a supravieţuit în mlaştini treptat s-a reinstalat înapoi în localităţile de baştină.

Înfăţişarea peisajului de azi se datorea-ză controlării accelerate a braţelor râurilor din secolul trecut. Azi, doar câţiva mesa-geri au mai rămas din fauna aquatică de cândva din zona Kis-Sárrét. Numele lacu-rilor Ludas şi Csík mai trăiesc şi azi. Heleş-teurile dezvoltate în locul ocupat cândva de aceste lacuri păstrează şi azi amintirile lor. După drenaj s-au creat câmpii, păşuni întinse. Pajişti bogate au luat naştere, s-a început ararea pământurilor. A însemnat o schimbare majoră începerea lucrărilor de amenajare a heleşteului de la Biharu-gra, în anul 1910, care în anul 1962 şi-a primit înfăţişarea actuală prin realizarea sistemelor de lacuri de la Begécs. Familia Tisza din Geszt, cea mai prestigioasă din zonă, datorită puterii politice şi economice a început înpădurirea în domeniul ei uriaş, prin anii 1930. În prezent, în vecinătatea lacurilor din zona Vátyon, se află o pădure de stejar de 600 hectare, schimbând peisa-jul sărac din trecut. Schimbări drastice au adus amenajările funciare de la începutul anilor ’80. Crearea porţiunilor agricole in-dustriale au reformat structura peisajului

de până atunci. Prin sistemele de canali-zare a zonelor de păşune, pajiştile au luat locul plantelor mlăştinoase şi s-a scurtat perioada de inundaţie a zonelor, în timpul iernii şi al primăverii.

Din cauza condiţiilor precare au dis-părut grupurile de egrete de la Gyanté, şi vânătorile nemiloase au gonit în lume cocorii şi alte vietăţi sălbatice acvatice, care cândva trăiau aici în număr mare. Totuşi, majoritatea valorilor s-au păstrat, iar rănile peisajului pot fi tratate prin pro-tecţia mediului, cu grijă şi pricepere. Între localităţile Nagygyanté şi Mezőgyán, pe ambele părţi ale şoselei, se extind păşuni imense. Peisajul tipic de pustie este în-conjurat, la nord, de pădurile de la Vátyon iar spre sud de câteva grupuri de arbori.

Primăvara le face o bucurie familiei gâştelor de vară cu noi boboci (Foto: Motkó Béla)

„Moşul” - stejar bătrân din Vátyon

Dimineaţă de toamnă

1

1. Sistem de lacuri de la Begécs2. Heleşteuri la Biharugra3. Heleşteuri la Cefa4. Pădurea Vátyoni5. Păşunea de la Csillaglapos6. Păşunea de la Kisvátyon7. Lunca Ugrai8. Lunca-Sző 2

3

4 56

78

Scris de: Bíró István

REGIUNEA KIS-SÁRRÉT

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă

Peisajul, toamna este poate cel mai frumos, când cu-licul strigă întristrat peste păşunile îngălbenite şi mii de gâşte sălbatice îşi caută loc de înoptat pe heleşteuri. Sau primăvara? Vârful munţilor bihoreni Codru Moma este deja încărunţit, dar pe cîmp nagâţul se face deja auzit iar egretele coboară printre stufuri înverzite. Poate vara? Când vânturi răcoroase pornesc dinspre pădurile de la Vákony după canicula arzătoare şi pe drumurile rurale arse se lasă încet praful? Şi iarna? Peisajul ceţos, trist, la-curile îngheţate, liniştea uriaşă a păşunilor. Sau toate la-olaltă şi separat, aici, la marginea regiunii sudice, departe de centrul ţării, şi de oraşe. De-a lungul timpului, satele din zona Kis-Sárrét şi-au pierdut treptat relaţiile naturale cu oraşele apropiate, Oradea sau Salonta. S-a mărit dis-tanţa, zona s-a izolat. Aşa că nu e de mirare că populaţia, în decursul câtorva decenii, s-a înjumătăţit sau a scăzut la o treime, generaţiile au îmbătrânit. Condiţiile preca-re ale solului şi situaţia marginală nici azi nu favorizează dezvoltarea zonei. În schimb, valorile naturale – poate şi datorită consecinţelor anterioare - s-au păstrat în număr

mare, senzaţia peisajului ne aminteşte şi azi de vremurile din trecut.

Vorbim în principal de valorile ornitologice. Pentru ro-lul deosebit adus în ajutorul păsărilor migratoare, proiectul zonei protejate s-a născut încă în anii ’70. Dar pentru a pu-tea fi declarată ca atare, a trebuit să treacă o perioadă de 20 de ani, până în 1990, când o zonă de 7991 de hectare – din care 1424 hectare extrem de protejate – a fost desemnată în apropierea localităţilor Körösnagyharsány, Biharugra, Zsadány, Mezőgyán şi Geszt. Face parte din Parcul Naţi-onal Körös-Maros de la data de 16 ianuarie 1997. Regiunea Kis-Sárrét a fost cândva împânzită de braţele laterale ale Crişului Repede şi de multe pârâuri curgătoare. Cele mai importante dintre aceste vene curgătoare au fost Fényes, Korhány şi Köles.

Unele cursuri de apă şi până azi încă sunt vii, precum canalul Inand, pârâul Csíkos şi Korhány. Huszár Mátyás aminteşte chiar de Korhány, în lucrarea sa, apărută în anul 1823, ca şi o venă majoră care alimentează zona mlăştinoa-să: „Vena Korhány este umplută de apele ploilor aduse de

pârâul Inánd, care este unul dintre braţele curgătoare ale venei Köles, care la rândul ei este alimentată de Crişul Negru cînd acesta inun-dă zona. Şi aşa apele se împrăştie pe o suprafa mare între Zsadány şi Ugra. Albia săpată în pămân-tul de argilă este atât de adâncă şi lată, încât în zonă nu are asemă-nare, dar spre zonele joase totuşi se termină...” La începutul secolului trecut, regiunea panonică cu zone mlăştinoase şi pete de pădurice in-tercalate s-a extins pe o suprafaţă întinsă de la Nagygyantét până la Körösnagyharsány, incluzând şi Simató, Ugra, Oros, Fancica, Be-gecs, Sziki, Tamáshalom, Csilla-glapos, Iklód şi Kisvátyon.

Pete de pădurice şi lacuri acumula-te din apele aduse de Korhány, bogate în vegetaţie acvatică, au colorat monotonia peisajului. Zona mlăştinoasă a jucat un rol important în existenţa populaţiei, iar în caz de pericole a oferit şi refugiu. Iar peri-cole au fost destule. În perioada tătarilor şi a turcilor, o parte din populaţie a supravie-ţuit în mlaştini, iar majoritatea satelor au rămas abandonate. Doar drumuri de câmp mai păstrează memoria unor localităţi precum: Mátéháza, Kéza, Iklód, Begécs ca să enumerăm doar câteva din localităţile din trecut. Pe vremea ocupaţiei turcilor, populaţia care a supravieţuit în mlaştini treptat s-a reinstalat înapoi în localităţile de baştină.

Înfăţişarea peisajului de azi se datorea-ză controlării accelerate a braţelor râurilor din secolul trecut. Azi, doar câţiva mesa-geri au mai rămas din fauna aquatică de cândva din zona Kis-Sárrét. Numele lacu-rilor Ludas şi Csík mai trăiesc şi azi. Heleş-teurile dezvoltate în locul ocupat cândva de aceste lacuri păstrează şi azi amintirile lor. După drenaj s-au creat câmpii, păşuni întinse. Pajişti bogate au luat naştere, s-a început ararea pământurilor. A însemnat o schimbare majoră începerea lucrărilor de amenajare a heleşteului de la Biharu-gra, în anul 1910, care în anul 1962 şi-a primit înfăţişarea actuală prin realizarea sistemelor de lacuri de la Begécs. Familia Tisza din Geszt, cea mai prestigioasă din zonă, datorită puterii politice şi economice a început înpădurirea în domeniul ei uriaş, prin anii 1930. În prezent, în vecinătatea lacurilor din zona Vátyon, se află o pădure de stejar de 600 hectare, schimbând peisa-jul sărac din trecut. Schimbări drastice au adus amenajările funciare de la începutul anilor ’80. Crearea porţiunilor agricole in-dustriale au reformat structura peisajului

de până atunci. Prin sistemele de canali-zare a zonelor de păşune, pajiştile au luat locul plantelor mlăştinoase şi s-a scurtat perioada de inundaţie a zonelor, în timpul iernii şi al primăverii.

Din cauza condiţiilor precare au dis-părut grupurile de egrete de la Gyanté, şi vânătorile nemiloase au gonit în lume cocorii şi alte vietăţi sălbatice acvatice, care cândva trăiau aici în număr mare. Totuşi, majoritatea valorilor s-au păstrat, iar rănile peisajului pot fi tratate prin pro-tecţia mediului, cu grijă şi pricepere. Între localităţile Nagygyanté şi Mezőgyán, pe ambele părţi ale şoselei, se extind păşuni imense. Peisajul tipic de pustie este în-conjurat, la nord, de pădurile de la Vátyon iar spre sud de câteva grupuri de arbori.

Primăvara le face o bucurie familiei gâştelor de vară cu noi boboci (Foto: Motkó Béla)

„Moşul” - stejar bătrân din Vátyon

Dimineaţă de toamnă

1

1. Sistem de lacuri de la Begécs2. Heleşteuri la Biharugra3. Heleşteuri la Cefa4. Pădurea Vátyoni5. Păşunea de la Csillaglapos6. Păşunea de la Kisvátyon7. Lunca Ugrai8. Lunca-Sző 2

3

4 56

78

R e g i u n e a K i s -S á r r é t Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă

În mai şi iunie covoarele florale de coada-mielului, salvie, anglică şi labiatae se întind pe suprafeţele mai înalte. În vecinătea lui Mezőgyán, pe pajiştea “varjasi” se găseşte un stoc frumos al asociaţiei Lunca de Pădure. La începutul toamnei înfloresc două specii, care au şi dat denumire aso-ciaţiei, trandafirul de luncă şi narcisele. La sfârşitul lunii mai găsim o privelişte superbă a nuanţei albastre, create de numărul mare de flori de iris. În fauna diversificată a pustei, multe păsări valoroase îşi găsesc condiţiile de cui-bărit şi de hrănit. Poate prima dată ar trebui să amintim de dropie. Numărul mare de cândva s-a redus, dar şi azi populaţia este viabilă în zonă. În zonele mlăştinoase cuibă-reşte periodic, într-un număr variabil şi nagâţul, sitarul de mâl, unele perechi de fluierar cu picioare roşii şi becaţina. În perioada anilor când numărul mare de şoareci de câmp se extinde, aici cuibăreşte în iarba înal-tă şi ciuful de câmp. Pe ramurile salcâ-milor, în cuiburile părăsite de coţofene, cuibăreşte vânturelul roşu şi vânturelul de seară. Pentru trecătorul care se află pe şoseaua dintre Mezőgyán-Zsadány, după peisajul din Békés-Bihor, lipsit de vegetaţie forestieră, i se oferă o priveliş-te bogată prin pădurile de la Vátyon. Pe-isajul care urmăreşte existenţa actuală a venei Korhány, cu păşuni şi crânguri, cu zonele cele mai diversificate şi din punct de vedere peisagistic, este poate cel mai atractiv. În pădurea Szép-apó – moşul frumos în traducere liberă – pe lângă câteva exemplare de stejari impunători mai există şi o suprafaţă de două hecta-re cu stejari mai bătrîni, care joacă un rol important atât în istoria peisagistică cât şi din punct de vedere ornitologic. O valoare aparte reprezintă luncile şi pă-şunile, în unele locuri aflate chiar în pă-duri. În general, zonele de pajişte sunt naturale şi cu semne diferite faţă de zo-nele întinse, uscate. Asociaţiile naturis-te păstrează multe specii importante pe cale de dispariţie. Una dintre cele mai

frumoase zone de câmpie este păşunea Csillaglapos, a cărei valoare botanică este dată de mulţimea de poroinic înflorit.

Mai putem zări şi şuvara sa-şilor de mlaştină prin zonele cu trestie. Pe pajiştea Baglyas de lângă Geszt se găseşte în nu-măr mare brânduşa de toam-nă, care are o valoare ridicată pe câmpia de şes, mai ales în judeţul Békés. Câmpia aflată între heleşteurile de la Begécs şi pădurea Szép-apó, păşunea cu urmele mlăştinoase de la Kisvátyon, pe margine cu sălcii bătrâne, asigură în fiecare ano-timp o privelişte superbă.

Pădurea Szép-apó, cu lu-minişurile sale înconjurate de stejari şi anini de munte care

cresc pe marginea albiei curgătoare Korhány, se deosebeşte în zonă şi prin lunca proaspătă şi bogată.

Iarba dominantă este păiuşul de livadă care creşte înalt, iar primăvara este în floare şi breabănul. Peisajul diversificat oferă o zonă prielnică de cuibărit şi de hrănit pentru o varietate bogată de păsări. Aici îşi face cuibul viesparul, corbul, uliul dar ocazional şi acvila ţipătoare mică. În perioada toamna-primăvară, pe vârful fântânilor cu cumpănă ale păşunilor putem observa vulturul pescar care îşi consumă prada obţinută din heleşteuri. Stejarii din pădurea Szép-apó sunt locul preferat de înnoptat al vulturilor cu cap alb. Sistemul de heleşteuri de la Begécs, de circa 2000 de hectare, este a doua cea mai mare su-prafaţa de apă artificială din ţară. Şi pe plan internaţional ocupă un rol important ca şi zonă de tranzit a păsărilor migratoare. Numărul păsărilor care cuibăresc aici este în creştere. Prin valorile ridicate, heleşteurile şi zonele

mlăştinoase, şi încă câteva alte regiuni din câmpie, din aprilie 1997 figurează în Inventarul Internaţional de Ape Sălbatice Importante, pe numele mai cunoscut, Conven-ţia de la Ramsar. Regiunea cu lacuri şi cu păşunile extinse peste graniţe, de decenii a servit ca şi loc de odihnă şi de adunare pentru multe păsări acvative. Dr. Sterbetz István şi Müller Géza menţiona că prin anii ’50 stolurile de gâşte sălbatice numărau şi sute de mii de exemplare. Tot atât de mare era şi numărul raţelor sălbatice şi al cocorilor, dar după intensificarea vânătorii numărul păsărilor mig-ratoare a scăzut dramatic. În mod deosebit vânătoarea a influenţat mulţimea cocorilor, decimându-i.

Soluţia de salvare a prezentat-o interdicţia generală de vânătoare a pasărilor şi vietăţilor acvatice, introdusă pen-tru heleşteuri în anul 1993. Rezultatele pozitive liniştitoa-re au fost sesizabile deja în următorul an. După re-colta şi drenajul heleşteu-rilor, în albiile acestora se adună în număr mare pă-sări de mal precum sitarul de mal, fluierarul, culicul. Urmele crescătoriilor de raţe, insulele betonate pe ici-colo în heleşteuri, azi oferă un loc de cuibărit liniştit pentru pescăruşi şi chira de baltă. Ca şi cuibar rar, apare totuşi şi cuibul pescăruşului cu cap negru. În albia lacurilor uscate după drenaj, cuibăreşte şi specia de cioc întors. În vecinătatea lacurilor, spre Biharugra şi Körösna-gyharsány şi până azi s-au păstrat în condiţii foarte bune ultimele două repre-zentante ale faunei acvati-ce, pajiştile Ugrai-rét şi a Sző-rét. Cele două pajişti mlăştinoase, împreună

cu fâneţele şi păşunile din apropiere, au un rol foarte important în perioada restrîngerii zone-lor acvatice, şi păstrarea lor în condiţiile natu-rale. Majoritatea luncii Ugrai-rét este compusă din zone de stuf, dar este prezentă şi vegetaţia tipică mlaştinilor. În Sző-rét găsim prezenţa predominantă a pipirigului şi vegetaţia tipică a zonelor inundabile. În stuful aproape de netre-cut al mlaştinii Ugrai-rét cuibăresc lopătarul, egreta albă, buhaiul de baltă şi stârcul roşiatic. Iar lunca Sző-rét reprezintă cea mai importan-tă locaţie de cuibărit pentru gâştele cenuşii. La sfârşitul lui aprilie îşi conduc deja bobocii spre marginile pajiştilor verzi. Acţiunile impor-tante pentru protecţia mediului şi a valorilor naturale constă în primul rând în prezentarea faunei. Din acest motiv, Direcţia Protecţiei Mediului a construit şi turnul de observaţie de la marginea acestor zone. Regiunea cuprinde şi o unitate strânsă, după graniţele ţării, cu la-curile şi pajiştile din România. Prin originea şi

valorile naturale, faunele valoroase aflate atât de o parte cât şi de alta a graniţelor ţării, necesită un tratament unitar de protecţia mediului. Heleşteurile din zona Cefa, păşunile şi pădurile zonei necesită o protecţie sporită. Gospodărirea heleşteurilor, dar şi protecţia sporită a unor lacuri, permit vizitarea acestora doar în mod restricţionat. La punctele importante ale zonei protejate găsim panouri informative pentru cei interesaţi. Turnul de observare al Parcului Naţi-onal Körös-Maros stă însă la dispoziţia tututor, cu excepţia zonelor cu grad ridicat de protecţie şi a heleşteurilor. Cele-lalte regiuni sunt permise, se pot vizita liber cu respectarea normelor de protecţia me-diului.

Foto: Bíró István, Motkó Béla

Lunca Ugrai, ultimul mesager al lumii mlaştinilor de altă dată

Vidrele ascunse de ochii lumii, doar de la o spărtură la alta au curaj să iasă pe gheţă (Foto: Motkó Béla)

Ţigănuşul, pasăre care cuibăreşte la Kis-Sárrét destul de rar (Foto: Motkó Béla)

Luminişul este împânzit de �ori de luncă proaspete

R e g i u n e a K i s -S á r r é t Va ile Cris, urilor – N AT U R Ă

În mai şi iunie covoarele florale de coada-mielului, salvie, anglică şi labiatae se întind pe suprafeţele mai înalte. În vecinătea lui Mezőgyán, pe pajiştea “varjasi” se găseşte un stoc frumos al asociaţiei Lunca de Pădure. La începutul toamnei înfloresc două specii, care au şi dat denumire aso-ciaţiei, trandafirul de luncă şi narcisele. La sfârşitul lunii mai găsim o privelişte superbă a nuanţei albastre, create de numărul mare de flori de iris. În fauna diversificată a pustei, multe păsări valoroase îşi găsesc condiţiile de cui-bărit şi de hrănit. Poate prima dată ar trebui să amintim de dropie. Numărul mare de cândva s-a redus, dar şi azi populaţia este viabilă în zonă. În zonele mlăştinoase cuibă-reşte periodic, într-un număr variabil şi nagâţul, sitarul de mâl, unele perechi de fluierar cu picioare roşii şi becaţina. În perioada anilor când numărul mare de şoareci de câmp se extinde, aici cuibăreşte în iarba înal-tă şi ciuful de câmp. Pe ramurile salcâ-milor, în cuiburile părăsite de coţofene, cuibăreşte vânturelul roşu şi vânturelul de seară. Pentru trecătorul care se află pe şoseaua dintre Mezőgyán-Zsadány, după peisajul din Békés-Bihor, lipsit de vegetaţie forestieră, i se oferă o priveliş-te bogată prin pădurile de la Vátyon. Pe-isajul care urmăreşte existenţa actuală a venei Korhány, cu păşuni şi crânguri, cu zonele cele mai diversificate şi din punct de vedere peisagistic, este poate cel mai atractiv. În pădurea Szép-apó – moşul frumos în traducere liberă – pe lângă câteva exemplare de stejari impunători mai există şi o suprafaţă de două hecta-re cu stejari mai bătrîni, care joacă un rol important atât în istoria peisagistică cât şi din punct de vedere ornitologic. O valoare aparte reprezintă luncile şi pă-şunile, în unele locuri aflate chiar în pă-duri. În general, zonele de pajişte sunt naturale şi cu semne diferite faţă de zo-nele întinse, uscate. Asociaţiile naturis-te păstrează multe specii importante pe cale de dispariţie. Una dintre cele mai

frumoase zone de câmpie este păşunea Csillaglapos, a cărei valoare botanică este dată de mulţimea de poroinic înflorit.

Mai putem zări şi şuvara sa-şilor de mlaştină prin zonele cu trestie. Pe pajiştea Baglyas de lângă Geszt se găseşte în nu-măr mare brânduşa de toam-nă, care are o valoare ridicată pe câmpia de şes, mai ales în judeţul Békés. Câmpia aflată între heleşteurile de la Begécs şi pădurea Szép-apó, păşunea cu urmele mlăştinoase de la Kisvátyon, pe margine cu sălcii bătrâne, asigură în fiecare ano-timp o privelişte superbă.

Pădurea Szép-apó, cu lu-minişurile sale înconjurate de stejari şi anini de munte care

cresc pe marginea albiei curgătoare Korhány, se deosebeşte în zonă şi prin lunca proaspătă şi bogată.

Iarba dominantă este păiuşul de livadă care creşte înalt, iar primăvara este în floare şi breabănul. Peisajul diversificat oferă o zonă prielnică de cuibărit şi de hrănit pentru o varietate bogată de păsări. Aici îşi face cuibul viesparul, corbul, uliul dar ocazional şi acvila ţipătoare mică. În perioada toamna-primăvară, pe vârful fântânilor cu cumpănă ale păşunilor putem observa vulturul pescar care îşi consumă prada obţinută din heleşteuri. Stejarii din pădurea Szép-apó sunt locul preferat de înnoptat al vulturilor cu cap alb. Sistemul de heleşteuri de la Begécs, de circa 2000 de hectare, este a doua cea mai mare su-prafaţa de apă artificială din ţară. Şi pe plan internaţional ocupă un rol important ca şi zonă de tranzit a păsărilor migratoare. Numărul păsărilor care cuibăresc aici este în creştere. Prin valorile ridicate, heleşteurile şi zonele

mlăştinoase, şi încă câteva alte regiuni din câmpie, din aprilie 1997 figurează în Inventarul Internaţional de Ape Sălbatice Importante, pe numele mai cunoscut, Conven-ţia de la Ramsar. Regiunea cu lacuri şi cu păşunile extinse peste graniţe, de decenii a servit ca şi loc de odihnă şi de adunare pentru multe păsări acvative. Dr. Sterbetz István şi Müller Géza menţiona că prin anii ’50 stolurile de gâşte sălbatice numărau şi sute de mii de exemplare. Tot atât de mare era şi numărul raţelor sălbatice şi al cocorilor, dar după intensificarea vânătorii numărul păsărilor mig-ratoare a scăzut dramatic. În mod deosebit vânătoarea a influenţat mulţimea cocorilor, decimându-i.

Soluţia de salvare a prezentat-o interdicţia generală de vânătoare a pasărilor şi vietăţilor acvatice, introdusă pen-tru heleşteuri în anul 1993. Rezultatele pozitive liniştitoa-re au fost sesizabile deja în următorul an. După re-colta şi drenajul heleşteu-rilor, în albiile acestora se adună în număr mare pă-sări de mal precum sitarul de mal, fluierarul, culicul. Urmele crescătoriilor de raţe, insulele betonate pe ici-colo în heleşteuri, azi oferă un loc de cuibărit liniştit pentru pescăruşi şi chira de baltă. Ca şi cuibar rar, apare totuşi şi cuibul pescăruşului cu cap negru. În albia lacurilor uscate după drenaj, cuibăreşte şi specia de cioc întors. În vecinătatea lacurilor, spre Biharugra şi Körösna-gyharsány şi până azi s-au păstrat în condiţii foarte bune ultimele două repre-zentante ale faunei acvati-ce, pajiştile Ugrai-rét şi a Sző-rét. Cele două pajişti mlăştinoase, împreună

cu fâneţele şi păşunile din apropiere, au un rol foarte important în perioada restrîngerii zone-lor acvatice, şi păstrarea lor în condiţiile natu-rale. Majoritatea luncii Ugrai-rét este compusă din zone de stuf, dar este prezentă şi vegetaţia tipică mlaştinilor. În Sző-rét găsim prezenţa predominantă a pipirigului şi vegetaţia tipică a zonelor inundabile. În stuful aproape de netre-cut al mlaştinii Ugrai-rét cuibăresc lopătarul, egreta albă, buhaiul de baltă şi stârcul roşiatic. Iar lunca Sző-rét reprezintă cea mai importan-tă locaţie de cuibărit pentru gâştele cenuşii. La sfârşitul lui aprilie îşi conduc deja bobocii spre marginile pajiştilor verzi. Acţiunile impor-tante pentru protecţia mediului şi a valorilor naturale constă în primul rând în prezentarea faunei. Din acest motiv, Direcţia Protecţiei Mediului a construit şi turnul de observaţie de la marginea acestor zone. Regiunea cuprinde şi o unitate strânsă, după graniţele ţării, cu la-curile şi pajiştile din România. Prin originea şi

valorile naturale, faunele valoroase aflate atât de o parte cât şi de alta a graniţelor ţării, necesită un tratament unitar de protecţia mediului. Heleşteurile din zona Cefa, păşunile şi pădurile zonei necesită o protecţie sporită. Gospodărirea heleşteurilor, dar şi protecţia sporită a unor lacuri, permit vizitarea acestora doar în mod restricţionat. La punctele importante ale zonei protejate găsim panouri informative pentru cei interesaţi. Turnul de observare al Parcului Naţi-onal Körös-Maros stă însă la dispoziţia tututor, cu excepţia zonelor cu grad ridicat de protecţie şi a heleşteurilor. Cele-lalte regiuni sunt permise, se pot vizita liber cu respectarea normelor de protecţia me-diului.

Foto: Bíró István, Motkó Béla

Lunca Ugrai, ultimul mesager al lumii mlaştinilor de altă dată

Vidrele ascunse de ochii lumii, doar de la o spărtură la alta au curaj să iasă pe gheţă (Foto: Motkó Béla)

Ţigănuşul, pasăre care cuibăreşte la Kis-Sárrét destul de rar (Foto: Motkó Béla)

Luminişul este împânzit de �ori de luncă proaspete

În căutarea conţilor: Moştenirea lui Harruckern,

sau începutul erei castelelor

Scris de: Szelekovszky László

Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Ne încântă și ne și deprimă, în același timp,

când ne uităm la castelele ră-mase, amintirile construirii lor. O eră

apusă, așa-zisa eră a castelelor. Ce a fost așa-zisa eră a castelelor, cum a început și

ce a oferit judeţului Békéș, respectiv regiunii și ţării? Este timpul să vorbim cu respect și deschis despre această eră și despre repre-

zentanţii ei, dintre care au ieșit mulţi ce-tăţeni de onoare, șefi de stat și nu în

ultimul rând mulţi conducători judeţeni și funcţionari.

În imagine castelul Wenckheim de la Bélmegyer-Fáspuszta

Începutul erei castelelorPionierul şi întemeietorul erei castelelor din jude-

ţul Békés a fost indiscutabil, ducele Harruckern János György (1664-1742), locotenent colonelul de alimentaţie cu origini austriece. În războiul de eliberare de sub do-minaţia turcă, Harruckern a fost responsabil cu alimen-taţia militarilor şi a fost recompensat princiar de către împărat pentru serviciile sale. A primit aproape tot ju-deţul Békés ca recompensă. Apoi, după naturalizare, a primit şi rangul de duce. Prin acţiunile sale a contribuit în mare parte şi la repopularea judeţului.

Castelul – strămoşul castelului actual – a fost clădit în-tr-o formă mai modestă la Gyula, unde ducele a mai avut şi baltă artificială de peşti, crabi, ţestoase şi lebede, dar şi parc de vânătoare şi o grădină cu plantaţie florală. Castelul a fost înconjurat cu ape pe fiecare parte, accesul s-a făcut doar pe un pod. După moartea ducelui, în 1742, fiul acestuia Ferenc şi surorile lui au moştenit domeniul din judeţul Békés, dar pe care nu l-au împărţit ci l-au locuit împreună mai departe.

Ferenc a extins şi aproape că a reconstruit Castelul de la Gyula. Pe lângă palatul deţinut la Viena, a petrecut mult timp şi pe acest domeniu. Lui i se datorează şi bi-serica monument în oraşul natal, la Gyula. În anul 1775,

când a decedat, fetele acestuia au moştenit dome-niul, pe care până în anul 1798 l-au lucrat în întregi-me, apoi l-au îm-părţit între ele.

Atunci a înce-put şi era „mari-ajelor de interes” prin familiile Ka-rolyi, Wenckhe-imek şi prin alte familii de nobili, pentru că nefiind moştenitor mas-culin, motivul acestor mariaje a şi fost întemeiat. Pe domeniile familii-lor nou întemeiate - în special cei din neamul Wenckhe-imek – prin construirea de castele, unul mai frumos ca altul, era castelelor a început să atingă apogeul.

Harruckern János György, repopulato-rul judeţului Békés (Muzeul Munkácsy Mihály, Békéscsaba)

Construcţii similare cu Castelul de la Gyula mai sunt, pe câmpia de sud şi est, doar la Oradea şi Kalocs. Caste-lul a fost construit în anul 1725, iar în anul 1766, în tim-pul domniei ducelui Harruckern Ferenc, deja era în forma şi dimensiunile pe care le are azi. Construcţia în stil vechi baroc, cândva încadrând şi Cetatea cu şanţurile de apă, stă în prezent pe fosta insulă a Cetăţii. Două incendii majore l-au distrus. După incendiul din anul 1795, contesa Wenck-heim Gruber Terézia, soţia contelui Wenckheim József l-a reconstruit în anul 1798. Iar după distrugerile incendiului din 1801 a fost renovat de contele Wenckheim Ferenc – cel care apoi a devenit şi moştenitorul domeniilor de la Gyula.

Clădirea cu un etaj, în formă de U, are 26 de camere, iar turnul nordic a fost construit în timpul dominaţiei tur-ce. După al doilea război mondial, castelul a trecut în somn adânc de câteva decenii, asemeni Frumoasei Adormite, iar sa semnificaţia culturală este puţin cunoscută de opinia pu-blică actuală.

Aici s-a întemeiat seria construcţiilor de castele, după cum este dovedit şi în documentele memoriale de peste 300 de pagini ale lui Hueber Antonius – cel care din anul 1743 devenea postelnic cultu-ral şi preot franciscan. În aceste scrisuri, preotul franciscan notează premiera operei „Nunta ţărănească” care s-a ţinut la data de 13 iunie 1746. Mai târziu, şi clădirea fostei herghelii, construită în anul 1833, a fost transformată în teatru, care în aşa fel a putut găzdui un public de o mie de suflete.

Castelul îl putem considera şi leagănul Operei Naţionale a Unga-riei, deoarece membrii muzicieni Erkeli au compus şi au fost ascultaţi între aceşti pereţi în peste trei generaţii, începând din anul 1807. Picto-rul artist Munkácsy Mihály, renumit în toată Europa, tot în acest castel

Castelul Harruckern – Wenckheim – Almássy de la Gyula

Castelul de la Gyula, ca și domeniu a trei familii nobile și datorită isto-riei culturale, este una dintre cele mai dominante monumente ale erei castelelor

În căutarea conţilor: Moştenirea lui Harruckern,

sau începutul erei castelelor

Scris de: Szelekovszky László

Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Ne încântă și ne și deprimă, în același timp,

când ne uităm la castelele ră-mase, amintirile construirii lor. O eră

apusă, așa-zisa eră a castelelor. Ce a fost așa-zisa eră a castelelor, cum a început și

ce a oferit judeţului Békéș, respectiv regiunii și ţării? Este timpul să vorbim cu respect și deschis despre această eră și despre repre-

zentanţii ei, dintre care au ieșit mulţi ce-tăţeni de onoare, șefi de stat și nu în

ultimul rând mulţi conducători judeţeni și funcţionari.

În imagine castelul Wenckheim de la Bélmegyer-Fáspuszta

Începutul erei castelelorPionierul şi întemeietorul erei castelelor din jude-

ţul Békés a fost indiscutabil, ducele Harruckern János György (1664-1742), locotenent colonelul de alimentaţie cu origini austriece. În războiul de eliberare de sub do-minaţia turcă, Harruckern a fost responsabil cu alimen-taţia militarilor şi a fost recompensat princiar de către împărat pentru serviciile sale. A primit aproape tot ju-deţul Békés ca recompensă. Apoi, după naturalizare, a primit şi rangul de duce. Prin acţiunile sale a contribuit în mare parte şi la repopularea judeţului.

Castelul – strămoşul castelului actual – a fost clădit în-tr-o formă mai modestă la Gyula, unde ducele a mai avut şi baltă artificială de peşti, crabi, ţestoase şi lebede, dar şi parc de vânătoare şi o grădină cu plantaţie florală. Castelul a fost înconjurat cu ape pe fiecare parte, accesul s-a făcut doar pe un pod. După moartea ducelui, în 1742, fiul acestuia Ferenc şi surorile lui au moştenit domeniul din judeţul Békés, dar pe care nu l-au împărţit ci l-au locuit împreună mai departe.

Ferenc a extins şi aproape că a reconstruit Castelul de la Gyula. Pe lângă palatul deţinut la Viena, a petrecut mult timp şi pe acest domeniu. Lui i se datorează şi bi-serica monument în oraşul natal, la Gyula. În anul 1775,

când a decedat, fetele acestuia au moştenit dome-niul, pe care până în anul 1798 l-au lucrat în întregi-me, apoi l-au îm-părţit între ele.

Atunci a înce-put şi era „mari-ajelor de interes” prin familiile Ka-rolyi, Wenckhe-imek şi prin alte familii de nobili, pentru că nefiind moştenitor mas-culin, motivul acestor mariaje a şi fost întemeiat. Pe domeniile familii-lor nou întemeiate - în special cei din neamul Wenckhe-imek – prin construirea de castele, unul mai frumos ca altul, era castelelor a început să atingă apogeul.

Harruckern János György, repopulato-rul judeţului Békés (Muzeul Munkácsy Mihály, Békéscsaba)

Construcţii similare cu Castelul de la Gyula mai sunt, pe câmpia de sud şi est, doar la Oradea şi Kalocs. Caste-lul a fost construit în anul 1725, iar în anul 1766, în tim-pul domniei ducelui Harruckern Ferenc, deja era în forma şi dimensiunile pe care le are azi. Construcţia în stil vechi baroc, cândva încadrând şi Cetatea cu şanţurile de apă, stă în prezent pe fosta insulă a Cetăţii. Două incendii majore l-au distrus. După incendiul din anul 1795, contesa Wenck-heim Gruber Terézia, soţia contelui Wenckheim József l-a reconstruit în anul 1798. Iar după distrugerile incendiului din 1801 a fost renovat de contele Wenckheim Ferenc – cel care apoi a devenit şi moştenitorul domeniilor de la Gyula.

Clădirea cu un etaj, în formă de U, are 26 de camere, iar turnul nordic a fost construit în timpul dominaţiei tur-ce. După al doilea război mondial, castelul a trecut în somn adânc de câteva decenii, asemeni Frumoasei Adormite, iar sa semnificaţia culturală este puţin cunoscută de opinia pu-blică actuală.

Aici s-a întemeiat seria construcţiilor de castele, după cum este dovedit şi în documentele memoriale de peste 300 de pagini ale lui Hueber Antonius – cel care din anul 1743 devenea postelnic cultu-ral şi preot franciscan. În aceste scrisuri, preotul franciscan notează premiera operei „Nunta ţărănească” care s-a ţinut la data de 13 iunie 1746. Mai târziu, şi clădirea fostei herghelii, construită în anul 1833, a fost transformată în teatru, care în aşa fel a putut găzdui un public de o mie de suflete.

Castelul îl putem considera şi leagănul Operei Naţionale a Unga-riei, deoarece membrii muzicieni Erkeli au compus şi au fost ascultaţi între aceşti pereţi în peste trei generaţii, începând din anul 1807. Picto-rul artist Munkácsy Mihály, renumit în toată Europa, tot în acest castel

Castelul Harruckern – Wenckheim – Almássy de la Gyula

Castelul de la Gyula, ca și domeniu a trei familii nobile și datorită isto-riei culturale, este una dintre cele mai dominante monumente ale erei castelelor

Î n c ă u t a r e a c o n ţ i l o r – M o ş t e n i r e a l u i H a r r u c k e r n , s a u î n c e p u t u l e r e i c a s t e l e l o r Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

şi-a trăit ucenicia de pictor. În anul 1860, artistul pictor Szamossy Elek l-a întâlnit, la profesorul de desen Fischer Károly, pe tânărul Munkác-sy, care avea doar 16 ani. Şi l-a invitat pe Munkácsy în castel, unde un an de zile i-a fost profesor de desen şi l-a învăţat şi alte cunoştinţe.

De Castel se leagă şi evenimente mai puţin plăcute. Ostaşii şi ofi-ţerii armatei maghiare de la Revoluţia din anul 1848 au fost prinşi pri-zonieri la Világos şi au fost cazaţi la Gyula. Ofiţerii – care după ce s-au predat, şi-au putut păstra armele de la brâu – au fost predaţi cu soldaţi cu tot austriecilor, la data de 23 august 1848, pe piaţa dintre Castel şi Cetate.

Parcul Castelului de la Gyula a fost realizat, în anul 1812, după mo-del englezesc, pe aproximativ 80 de hectare. Pe lângă heleşteu, lac cu crabi, testoase şi lebede, au separat un spaţiu şi pentru grădină flora-lă, o grădină pentru zarzavaturi dar şi un parc zoologic pentru vietăţi precum fazani şi cerbi. După al doilea război mondial, nici parcul nu s-a putut feri de soarta tristă, şi din cele 80 de hectare au rămas abia 21,7 hectare. Parcul a fost împărţit recent în trei părţi – o bucată mică rămasă din parc în faţa Castelului, Băile din Cetate şi Grădina de melci, care aminteşte - prin stejari vechi, platani, carpeni, plopi albi, tei şi sal-câmi japonezi - de fosta grădina ornamentală uriaşă. Aceste zone sunt astăzi sub umbrela ariilor protejate.

Castelul Harruckern-Wenckheim-Almásy înainte de renovare

După datină, deasupra porţii turnului a locuit Erkel Ferenc

Castelul de la Gyula se va renova

Din cauza deselor căsătorii ale familii-lor nobiliare din epoca castelelor, relaţiile de moştenire erau foarte complicate. Castelul din Gyula este un exemplu real din acea pe-rioadă, deoarece după linia de moştenire şi împărţire, domeniile originale ale familiei Harruckern au fost moştenite de nepoată - contesa Wenckheim Grúber Terézia. Dar ca şi soţie a contelui Wenckheim József Ágoston al II-lea, Grúber Terézia a conto-pit moştenirea în familia Wenckheim. La mijlocul secolului al XIX-lea, strănepoata acestora, Wenckheim Stefánia, s-a căsăto-rit cu Almássy Kálmán, aşa că domeniul a trecut în altă familie. Iar familia Almássy a vândut Castelul şi dependinţele oraşului

Gyula, în anul 1943. De atunci construcţia şi-a pierdut din importanţă şi îşi aşteaptă o soartă mai bună.

Castelul impunător poate să devină din nou o locaţie importantă în viaţa ora-şului Gyula, deoarece oraşul va renova Castelul prin finanţarea câştigată în cadrul programului „Sărbători şi zile cotidiene în castelele sud-estice şi Secolele Castelului din Gyula”. Castelul stă, din anul 2004, ne-funcţional şi gol, dar pe viitor va oferi loc evenimentelor culturale şi sociale din oraş. Lucrările arheologice şi de renovare mo-numentală au început în primăvara anului 2012, iar deschiderea oficială pentru pu-blic, după renovarea castelului în stil vechi baroc, se anunţă pentru anul 2014.

Castelul din Gyula va fi singurul re-prezentat din regiunea sud-estică a ţării,

care va servi şi ca centru de prezentare a castelelor sub formă turistică, cu copii originale ale mobilierului şi obiectelor vechi, dar şi cu prezentări interactive. Pe lângă sălile de teatru, evenimente mu-zicale şi conferinţe, mai multe expoziţii vor prezenta viaţa familiilor Harruckern, Wenckheim şi Almássy, a regilor care au vizitat cândva acest loc, istoria martirilor din Arad dezarmaţi la Gyula. Dar se va deschide şi separat o expoziţie doar pen-tru munca depusă de Ajtósi Dürer Albert. În clădire se vor realiza şi alte expoziţii sezoniere, şi va servi şi funcţiilor sociale şi de vizite care vor primi spaţiu în castel. De exemplu ghidări cu smartphon-uri, reconstrucţii interioare, vederi din turn, proiectări de filme, cabinete educaţiona-le, magazin de suveniruri şi cafenea.

Majoritatea castelelor s-au construit în mijlocul, sau în apropierea pământurilor din domeniu, cu colaborarea pro-iectanţilor şi constructorilor cei mai renumiţi din aceea vreme - de exemplu Ybl Miklós, Czigler Antal şi Sieder Vi-ktor. Pe lângă clădirile principale, grădinari şcoliţi în stră-inătate au creat şi îngrijit peisajul cu parcuri englezeşti şi grădini franţuzeşti, a căror valoare dendrologică şi azi este inestimabilă. Drumurile de acces între pământurile lucrate erau îngrijite, cu copaci de o parte şi alta, pe alocuri erau plantaţi şi pomi fructiferi. Aceşti nobili au condus bine do-meniile, erau pricepuţi atât în agricultură cât şi la creşterea animalelor. Animalele autohtone – precum su-rul maghiar, mangaliţa, vărgatul maghiar şi cai semipuri maghiari – au fost prezenţi în fiecare gospodărie. Mai multe gospodării model şi-au câştigat renumele, ca de exemplu a ducelui Dobo-zi, gospodăria de legume prin irigaţie a lui Wenck-heim Dénes, sau livada fructiferă a lui Széchenyi Antal, unde se procesau fructele pe loc, în aşa zisa „fabrică de marmeladă” de la Póstelek. Aceste clădiri şi azi încă sunt prezente. Nobilii au oferit locuinţe pentru populaţia din regiune, locuri de muncă, au construit şcoli şi biserici. Domeniul Almássy de la Gyulavár încă şi azi ne oferă un exemplu de urmat, legat de gospodăria durabilă, de crearea locurilor de muncă şi de angajare. În localităţi erau prezente unităţile de procesare de tip agricol – măcelărie cu abator, sifonărie, atelier de forjă, moară cu aburi, prelucrarea spirtoaselor şi grădinăria foarte recunoscută pretutindeni. Şi în soluţiile tehnice erau printre primii, un bun exemplu ne arată construirea terenului de tenis de câmp, pe o supra-faţă a terenului de fotbal de la Gyulavár, cu sistem de drenaj tip tunel. Alegerea locaţiei pentru construirea castelului ne arată că s-a făcut deliberat: cândva, braţul mort al Crişului

Alb – azi umplut şi nivelat – încercuia zona cu ape, şi doar pe un pod se putea face accesul. Cele sus amintite ne dove-desc faptul că nobilimea din acea perioadă a reuşit să pros-pere cu metodele practice, adaptându-le valorilor naturale şi specifice zonei. Un alt exemplu bun este – răspândirea din aceea vreme – hrănirea liberă a turmelor de porci mangaliţa în pădurile cu ghindă, ori păşunatul vitelor în turme imen-se pe păşunile uriaşe. Au trăit foarte practic, s-au folosit de toate mijloacele posibile. Plugurile cu aburi au fost operate cu fascină şi coardă de vie, care au arat în aşa fel, încât nu au călcat pământul arat. Fiecare castel a avut sistem electric

şi aprovizionare cu apă. Cele mai multe castele şi-au produs pe loc elec-tricitatea, cu modalităţi unice pentru acea vreme. Proprietarii de castele şi domenii erau oameni umblaţi prin lume, şi aveau influenţe majo-re. Cei mai mulţi făceau parte din conducerile la nivel înalt, ocupau func-ţii importante, miniştri şi chiar prim miniştri. Deţineau relaţii puterni-ce pe care le şi foloseau

pentru dezvoltarea gospodăriilor proprii şi a ţării. În era castelelor au fost efectuate proiectele pentru regularizarea râurilor, construcţiile căilor ferate. Iar rezultatul a fost o cul-tură nouă, caracteristică şi în regiunea Crişurilor. În legătu-ră cu dezvoltarea drumurilor publice trebuie să amintim de porţiunea dintre Kertészsziget-Akasztómajor şi Doboz, aşa zisul „drum de grâne” pe care îl considerăm o curiozitate. Akasztómajor a fost proprietatea lui Wenckheim Ferenc - dinspre spiţa Dobozi. În această zonă se cultivau grâne în cantităţi uriaşe, pământul cel mai potrivit pentru cultivarea cerealelor fiind acolo. Totodată, depozitarea grânelor s-a fă-cut la Doboz, la numai puţin de 50 de kilometri, pentru că acolo erau toate depozitele domeniului, aşa că transportarea grâunţelor s-a realizat construind acest „drum de grâne”.

Imagini de arhivă din viaţa castelului de la Póstelek Sursă: Szelekovszky László: Castele și conac-uri în judeţul Békés

Generalităţi despre era castelelor

Î n c ă u t a r e a c o n ţ i l o r – M o ş t e n i r e a l u i H a r r u c k e r n , s a u î n c e p u t u l e r e i c a s t e l e l o r Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

şi-a trăit ucenicia de pictor. În anul 1860, artistul pictor Szamossy Elek l-a întâlnit, la profesorul de desen Fischer Károly, pe tânărul Munkác-sy, care avea doar 16 ani. Şi l-a invitat pe Munkácsy în castel, unde un an de zile i-a fost profesor de desen şi l-a învăţat şi alte cunoştinţe.

De Castel se leagă şi evenimente mai puţin plăcute. Ostaşii şi ofi-ţerii armatei maghiare de la Revoluţia din anul 1848 au fost prinşi pri-zonieri la Világos şi au fost cazaţi la Gyula. Ofiţerii – care după ce s-au predat, şi-au putut păstra armele de la brâu – au fost predaţi cu soldaţi cu tot austriecilor, la data de 23 august 1848, pe piaţa dintre Castel şi Cetate.

Parcul Castelului de la Gyula a fost realizat, în anul 1812, după mo-del englezesc, pe aproximativ 80 de hectare. Pe lângă heleşteu, lac cu crabi, testoase şi lebede, au separat un spaţiu şi pentru grădină flora-lă, o grădină pentru zarzavaturi dar şi un parc zoologic pentru vietăţi precum fazani şi cerbi. După al doilea război mondial, nici parcul nu s-a putut feri de soarta tristă, şi din cele 80 de hectare au rămas abia 21,7 hectare. Parcul a fost împărţit recent în trei părţi – o bucată mică rămasă din parc în faţa Castelului, Băile din Cetate şi Grădina de melci, care aminteşte - prin stejari vechi, platani, carpeni, plopi albi, tei şi sal-câmi japonezi - de fosta grădina ornamentală uriaşă. Aceste zone sunt astăzi sub umbrela ariilor protejate.

Castelul Harruckern-Wenckheim-Almásy înainte de renovare

După datină, deasupra porţii turnului a locuit Erkel Ferenc

Castelul de la Gyula se va renova

Din cauza deselor căsătorii ale familii-lor nobiliare din epoca castelelor, relaţiile de moştenire erau foarte complicate. Castelul din Gyula este un exemplu real din acea pe-rioadă, deoarece după linia de moştenire şi împărţire, domeniile originale ale familiei Harruckern au fost moştenite de nepoată - contesa Wenckheim Grúber Terézia. Dar ca şi soţie a contelui Wenckheim József Ágoston al II-lea, Grúber Terézia a conto-pit moştenirea în familia Wenckheim. La mijlocul secolului al XIX-lea, strănepoata acestora, Wenckheim Stefánia, s-a căsăto-rit cu Almássy Kálmán, aşa că domeniul a trecut în altă familie. Iar familia Almássy a vândut Castelul şi dependinţele oraşului

Gyula, în anul 1943. De atunci construcţia şi-a pierdut din importanţă şi îşi aşteaptă o soartă mai bună.

Castelul impunător poate să devină din nou o locaţie importantă în viaţa ora-şului Gyula, deoarece oraşul va renova Castelul prin finanţarea câştigată în cadrul programului „Sărbători şi zile cotidiene în castelele sud-estice şi Secolele Castelului din Gyula”. Castelul stă, din anul 2004, ne-funcţional şi gol, dar pe viitor va oferi loc evenimentelor culturale şi sociale din oraş. Lucrările arheologice şi de renovare mo-numentală au început în primăvara anului 2012, iar deschiderea oficială pentru pu-blic, după renovarea castelului în stil vechi baroc, se anunţă pentru anul 2014.

Castelul din Gyula va fi singurul re-prezentat din regiunea sud-estică a ţării,

care va servi şi ca centru de prezentare a castelelor sub formă turistică, cu copii originale ale mobilierului şi obiectelor vechi, dar şi cu prezentări interactive. Pe lângă sălile de teatru, evenimente mu-zicale şi conferinţe, mai multe expoziţii vor prezenta viaţa familiilor Harruckern, Wenckheim şi Almássy, a regilor care au vizitat cândva acest loc, istoria martirilor din Arad dezarmaţi la Gyula. Dar se va deschide şi separat o expoziţie doar pen-tru munca depusă de Ajtósi Dürer Albert. În clădire se vor realiza şi alte expoziţii sezoniere, şi va servi şi funcţiilor sociale şi de vizite care vor primi spaţiu în castel. De exemplu ghidări cu smartphon-uri, reconstrucţii interioare, vederi din turn, proiectări de filme, cabinete educaţiona-le, magazin de suveniruri şi cafenea.

Majoritatea castelelor s-au construit în mijlocul, sau în apropierea pământurilor din domeniu, cu colaborarea pro-iectanţilor şi constructorilor cei mai renumiţi din aceea vreme - de exemplu Ybl Miklós, Czigler Antal şi Sieder Vi-ktor. Pe lângă clădirile principale, grădinari şcoliţi în stră-inătate au creat şi îngrijit peisajul cu parcuri englezeşti şi grădini franţuzeşti, a căror valoare dendrologică şi azi este inestimabilă. Drumurile de acces între pământurile lucrate erau îngrijite, cu copaci de o parte şi alta, pe alocuri erau plantaţi şi pomi fructiferi. Aceşti nobili au condus bine do-meniile, erau pricepuţi atât în agricultură cât şi la creşterea animalelor. Animalele autohtone – precum su-rul maghiar, mangaliţa, vărgatul maghiar şi cai semipuri maghiari – au fost prezenţi în fiecare gospodărie. Mai multe gospodării model şi-au câştigat renumele, ca de exemplu a ducelui Dobo-zi, gospodăria de legume prin irigaţie a lui Wenck-heim Dénes, sau livada fructiferă a lui Széchenyi Antal, unde se procesau fructele pe loc, în aşa zisa „fabrică de marmeladă” de la Póstelek. Aceste clădiri şi azi încă sunt prezente. Nobilii au oferit locuinţe pentru populaţia din regiune, locuri de muncă, au construit şcoli şi biserici. Domeniul Almássy de la Gyulavár încă şi azi ne oferă un exemplu de urmat, legat de gospodăria durabilă, de crearea locurilor de muncă şi de angajare. În localităţi erau prezente unităţile de procesare de tip agricol – măcelărie cu abator, sifonărie, atelier de forjă, moară cu aburi, prelucrarea spirtoaselor şi grădinăria foarte recunoscută pretutindeni. Şi în soluţiile tehnice erau printre primii, un bun exemplu ne arată construirea terenului de tenis de câmp, pe o supra-faţă a terenului de fotbal de la Gyulavár, cu sistem de drenaj tip tunel. Alegerea locaţiei pentru construirea castelului ne arată că s-a făcut deliberat: cândva, braţul mort al Crişului

Alb – azi umplut şi nivelat – încercuia zona cu ape, şi doar pe un pod se putea face accesul. Cele sus amintite ne dove-desc faptul că nobilimea din acea perioadă a reuşit să pros-pere cu metodele practice, adaptându-le valorilor naturale şi specifice zonei. Un alt exemplu bun este – răspândirea din aceea vreme – hrănirea liberă a turmelor de porci mangaliţa în pădurile cu ghindă, ori păşunatul vitelor în turme imen-se pe păşunile uriaşe. Au trăit foarte practic, s-au folosit de toate mijloacele posibile. Plugurile cu aburi au fost operate cu fascină şi coardă de vie, care au arat în aşa fel, încât nu au călcat pământul arat. Fiecare castel a avut sistem electric

şi aprovizionare cu apă. Cele mai multe castele şi-au produs pe loc elec-tricitatea, cu modalităţi unice pentru acea vreme. Proprietarii de castele şi domenii erau oameni umblaţi prin lume, şi aveau influenţe majo-re. Cei mai mulţi făceau parte din conducerile la nivel înalt, ocupau func-ţii importante, miniştri şi chiar prim miniştri. Deţineau relaţii puterni-ce pe care le şi foloseau

pentru dezvoltarea gospodăriilor proprii şi a ţării. În era castelelor au fost efectuate proiectele pentru regularizarea râurilor, construcţiile căilor ferate. Iar rezultatul a fost o cul-tură nouă, caracteristică şi în regiunea Crişurilor. În legătu-ră cu dezvoltarea drumurilor publice trebuie să amintim de porţiunea dintre Kertészsziget-Akasztómajor şi Doboz, aşa zisul „drum de grâne” pe care îl considerăm o curiozitate. Akasztómajor a fost proprietatea lui Wenckheim Ferenc - dinspre spiţa Dobozi. În această zonă se cultivau grâne în cantităţi uriaşe, pământul cel mai potrivit pentru cultivarea cerealelor fiind acolo. Totodată, depozitarea grânelor s-a fă-cut la Doboz, la numai puţin de 50 de kilometri, pentru că acolo erau toate depozitele domeniului, aşa că transportarea grâunţelor s-a realizat construind acest „drum de grâne”.

Imagini de arhivă din viaţa castelului de la Póstelek Sursă: Szelekovszky László: Castele și conac-uri în judeţul Békés

Generalităţi despre era castelelor

Știaţi că?

Î n c ă u t a r e a c o n ţ i l o r – M o ş t e n i r e a l u i H a r r u c k e r n , s a u î n c e p u t u l e r e i c a s t e l e l o r Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Castele şi conacuri distruse, ori care mai există în judeţul Békés

Castele şi conacuri care mai existăCastele şi conacuri dis-truse, ori dărămate

curgătoare?

Lipcsei, care a adus pentru prima dată şi a organizat în Ungaria concursul de pentatlon?

bazin acoperit) a fost primul teatru de castel?

ei au fost conduşi spre locul de execuţie în faţa Castelului

membri de familie?

toată lumea, la Szarvas?

ca şi şef de curte, timp de 21 de ani, până la moartea

-

pentru ţară?

Relaţii dintre castelele din judeţul Békés şi cele din România

Am găsit legături interesante între unele castele un-gureşti şi româneşti. De exemplu, relaţia familiară din-tre Castelul Bréda de la Lökösháza şi Castelul Bohuş. Bohuş Zsigmond s-a căsătorit în anul 1849 cu Julian-na, fata bogătaşului Vásárhelyi Albert. Cuplul a trăit tot timpul la castelul de la Bohuş. După moartea acestora, unica lor fiică - Bohuş Ilona s-a căsătorit, în anul 1881, cu contele Bréda Viktor, locotenent colonel în armata imperială. De aici vine şi denumirea castelului Bréda. Se arată unele legături cu Castelul Mácsai, prin persoana lui Damjanich János, martirul executat la data de 6 oc-tombrie 1849, la Arad. Corpul neînsufleţit al generalului a fost luat în noaptea de după executare din şanţul Cetă-ţii Aradului şi dus la Castelul Mácsai, unde l-au îngropat în parcul domeniului.

Viitorul castelelorAzi, castelele din judeţul Békéş aproape că au rămas

doar amintiri, pentru o parte semnificativă se preconizează o soartă precară iar altele sigur vor pieri. Periodic, unele îşi schimbă gazda, proprietarii noi ajung aici cu speranţe mari şi idei. Apoi, acestea se transformă în dezinteres şi piere şi

această iniţiativă. Sunt însă şi exemple pozitive, aici numă-rându-se castelul Almássy-Wenckheim de la Gyulavár, cel de la Bélmegyer - aflat pe câmpia împădurită, sau castelul

Bréda recent luat sub aripă şi renovat exemplar. Şi ne mai dă o speranţă şi impozantul castel Almássy cu proiectele sale de protejare pe viitor. Renovarea castelelor necesită un buget serios, care nu se găseşte peste tot. Totuşi, ne poa-te consola un lucru: pe lângă castelele renovate mai sunt multe altele la care, şi în stare deplorabilă ne putem uita cu admiraţie, ca şi la parcurile de păduri sau rămăşiţele aces-tora. Da, le admirăm şi din ce în ce mai mulţi oameni sun curioşi de aceşti paznici ai erei apuse.

Tot mai mulţi se interesează despre aceste castele care le stârnesc curiozitatea, interesul, nu doar pentru că ar ascun-de secrete. Dar şi contemporanii le privesc cu admiraţie şi respect şi deseori se întreabă: de ce s-au distrus aceste valori comune? După al doilea război mondial, nobilimea şi-a sal-vat viaţa, fugind din ţară. În general, castelele intacte cu toa-te bunurile au fost jefuite şi distruse de către populaţia din zonă şi, nu în ultimul rând, de trupele militare ruse. Multe clădiri pompoase au fost făcute una cu pământul iar altele tot jefuindu-se, s-au distrus cu încetul. S-au păstrat în con-diţii bune doar acele clădiri care au servit ca instituţii – de exmplu şcoli publice, ori cu funcţii economice. Dar bunurile originale s-au distrus şi, dintre cele rămase o parte au fost păstrate în condiţii precare în decursul deceniilor.

Deci, un secol şi jumătate din era castelelor semnate şi realizate de nobilime, a creat o valoare proeminentă. Iar lăsarea lor în voia sorţii ori distrugerea voluntară în de-ceniile recente, s-a lăsat cu pagube imense, ireversibile. Din aceste moşteniri distruse în mare parte, avem doar de învăţat. Cândva, din cele o sută de castele şi conacuri, azi abia jumătate se mai află în judeţ, dintre care 31 sunt prote-jate ca fiind monumente. Cele mai multe dintre acestea, în lipsa fondurilor, răspândesc o senzaţie stranie şi tristă, şi îşi aşteaptă soarta mai bună. Şi aşa, multe dintre ele sunt încă frumoase, rămase în mijlocul parcurilor trunchiate. Meri-tă să vizităm aceste capodopere de construcţii, pe care nu le putem colecta în muzee, ca să le putem prezenta oricând şi oriunde. Acestea trebuie să le admirăm la faţa locului şi să ascultăm ce ne povestesc în fundalul sonor al păsărilor ciripitoare.

Foto: red. CrisPer

Castelul Bréda de la Lőkösháza în renovare

Parcul castelului Mácsai este locul de veci al celor doi martiri de la Arad

Castelul aproape dispărut de la Póstelek

Știaţi că?

Î n c ă u t a r e a c o n ţ i l o r – M o ş t e n i r e a l u i H a r r u c k e r n , s a u î n c e p u t u l e r e i c a s t e l e l o r Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Castele şi conacuri distruse, ori care mai există în judeţul Békés

Castele şi conacuri care mai existăCastele şi conacuri dis-truse, ori dărămate

curgătoare?

Lipcsei, care a adus pentru prima dată şi a organizat în Ungaria concursul de pentatlon?

bazin acoperit) a fost primul teatru de castel?

ei au fost conduşi spre locul de execuţie în faţa Castelului

membri de familie?

toată lumea, la Szarvas?

ca şi şef de curte, timp de 21 de ani, până la moartea

-

pentru ţară?

Relaţii dintre castelele din judeţul Békés şi cele din România

Am găsit legături interesante între unele castele un-gureşti şi româneşti. De exemplu, relaţia familiară din-tre Castelul Bréda de la Lökösháza şi Castelul Bohuş. Bohuş Zsigmond s-a căsătorit în anul 1849 cu Julian-na, fata bogătaşului Vásárhelyi Albert. Cuplul a trăit tot timpul la castelul de la Bohuş. După moartea acestora, unica lor fiică - Bohuş Ilona s-a căsătorit, în anul 1881, cu contele Bréda Viktor, locotenent colonel în armata imperială. De aici vine şi denumirea castelului Bréda. Se arată unele legături cu Castelul Mácsai, prin persoana lui Damjanich János, martirul executat la data de 6 oc-tombrie 1849, la Arad. Corpul neînsufleţit al generalului a fost luat în noaptea de după executare din şanţul Cetă-ţii Aradului şi dus la Castelul Mácsai, unde l-au îngropat în parcul domeniului.

Viitorul castelelorAzi, castelele din judeţul Békéş aproape că au rămas

doar amintiri, pentru o parte semnificativă se preconizează o soartă precară iar altele sigur vor pieri. Periodic, unele îşi schimbă gazda, proprietarii noi ajung aici cu speranţe mari şi idei. Apoi, acestea se transformă în dezinteres şi piere şi

această iniţiativă. Sunt însă şi exemple pozitive, aici numă-rându-se castelul Almássy-Wenckheim de la Gyulavár, cel de la Bélmegyer - aflat pe câmpia împădurită, sau castelul

Bréda recent luat sub aripă şi renovat exemplar. Şi ne mai dă o speranţă şi impozantul castel Almássy cu proiectele sale de protejare pe viitor. Renovarea castelelor necesită un buget serios, care nu se găseşte peste tot. Totuşi, ne poa-te consola un lucru: pe lângă castelele renovate mai sunt multe altele la care, şi în stare deplorabilă ne putem uita cu admiraţie, ca şi la parcurile de păduri sau rămăşiţele aces-tora. Da, le admirăm şi din ce în ce mai mulţi oameni sun curioşi de aceşti paznici ai erei apuse.

Tot mai mulţi se interesează despre aceste castele care le stârnesc curiozitatea, interesul, nu doar pentru că ar ascun-de secrete. Dar şi contemporanii le privesc cu admiraţie şi respect şi deseori se întreabă: de ce s-au distrus aceste valori comune? După al doilea război mondial, nobilimea şi-a sal-vat viaţa, fugind din ţară. În general, castelele intacte cu toa-te bunurile au fost jefuite şi distruse de către populaţia din zonă şi, nu în ultimul rând, de trupele militare ruse. Multe clădiri pompoase au fost făcute una cu pământul iar altele tot jefuindu-se, s-au distrus cu încetul. S-au păstrat în con-diţii bune doar acele clădiri care au servit ca instituţii – de exmplu şcoli publice, ori cu funcţii economice. Dar bunurile originale s-au distrus şi, dintre cele rămase o parte au fost păstrate în condiţii precare în decursul deceniilor.

Deci, un secol şi jumătate din era castelelor semnate şi realizate de nobilime, a creat o valoare proeminentă. Iar lăsarea lor în voia sorţii ori distrugerea voluntară în de-ceniile recente, s-a lăsat cu pagube imense, ireversibile. Din aceste moşteniri distruse în mare parte, avem doar de învăţat. Cândva, din cele o sută de castele şi conacuri, azi abia jumătate se mai află în judeţ, dintre care 31 sunt prote-jate ca fiind monumente. Cele mai multe dintre acestea, în lipsa fondurilor, răspândesc o senzaţie stranie şi tristă, şi îşi aşteaptă soarta mai bună. Şi aşa, multe dintre ele sunt încă frumoase, rămase în mijlocul parcurilor trunchiate. Meri-tă să vizităm aceste capodopere de construcţii, pe care nu le putem colecta în muzee, ca să le putem prezenta oricând şi oriunde. Acestea trebuie să le admirăm la faţa locului şi să ascultăm ce ne povestesc în fundalul sonor al păsărilor ciripitoare.

Foto: red. CrisPer

Castelul Bréda de la Lőkösháza în renovare

Parcul castelului Mácsai este locul de veci al celor doi martiri de la Arad

Castelul aproape dispărut de la Póstelek

Csák Kálmán,seniorul zonei Crişurilor şi al cercetătorilor

din Munţii Apuseni

Cu domnul Csák Kálmán, din Tinca, am avut primul contact profesional ca membru, din anul 1983, în Consiliul exe-cutiv al Departamentului de Știinţele Na-turii în cadrul Muzeelor din judeţul Békés. Legătura care ţine de aproape de 30 de ani s-a bazat pe viaţa știinţi�că, deoare-ce e bine-cunoscut faptul că înţelegerea și cunoașterea proceselor naturale nu ţin de hotare, în sensul bun al cuvântului. Iar pentru a�area relaţiilor naturale le-gate de regiunile care aparţin de Crișuri și Mureș, a fost și este foarte necesară și cercetarea zonei din Munţii Apuseni. Mergând pe urmele lui Rotaredisz Mihái și Wagner János, Bába Károly și Kovács Gyula notăm că, încă de la începutul lui 1970, aceștia au început, în bazinul Cri-șurilor, studierea malacologiei - ramura anatomiei din ordinul categoriei Mollus-ca (nevertebrate protostomiale). În anul 1974 m-am alăturat lui Kovács Gyula ca și asistent, în cadrul cercetării din De�leul Vadu Crișului și la explorarea știnţi�că din regiunea Crișana. Întrucât relaţiile politi-ce maghiare, politico-culturale, �nancia-re și relaţiile o�ciale româno-ungare nu înlesneau cercetarea în acea perioadă, cu sprijinul e�cient al lui Csák Kálmán și pe cont propriu, totuși am reușit.

Scris de: Domokos TamásCarte de vizită: Csák Kálmán, natu-ralist, muzeograf autodidactNăscut la: Tinca, 26 februarie 1926Experienţă: cercetări în domeniul pa-leontologie, zoologie, geologieArie de cercetare: Munţii Apuseni din ArdealRealizare: Întemeiătorul Muzeului Ştiinţelor Naturii din Tinca

Va ile Cris, urilor - N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Cum l-am cunoscut pe domnul Csák Kálmán? Soarta a fă-cut să ne întâlnim întâmplător, pe 21 mai 1983, la o expediţie de week-end a Grupului de Excursii ale Studenţilor, organizat, pentru conducătorii organizaţiei, la Pădurea Craiului. Dl Csák Kálmán a fost conducătorul excursiei şi, totodată, creatorul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Tinca. După ce ne-a prezen-tat condiţiile geologice, precum şi fosta şi actuala faună din valea Crişului Negru, s-a urcat la noi în autobus. La vizitarea unor puncte de atracţie precum Cetăţile Ponorului, Peştera Urşilor de la Chişcău şi peşterile aflate în canionul pârâului Vida, am aflat despre conducătorul nostru, atunci în vârstă de 57 de ani, că nu este un om oarecare. Infailibilitatea, cu-noştinţele sale despre locuri ştiinţifice şi comunicarea ne-a impresionat pe toţi. La Chişcău, pentru cină, am avut miel la grătar, iar ceaiul a fost preparat din plante medicinale. Capaci-tatea de organizare şi achiziţionarea ingredientelor a fost de-a dreptul impresionantă. După câteva minute de la sosirea noastră în tabără avea deja in-gredientele pentru “udarea” cinei! De unde a reuşit să facă rost? În întunericul nopţii s-a dus undeva să culeagă plantele pentru ceai? Da! Înainte să plece după ierburi, ne-a averti-zat să ne grăbim cu clocotitul apei, pentru că va ajunge îndată. Şi pe parcurs ne-a şocat cu cunoştinţele sale de botanică şi etnografie. Ni s-a alăturat de multe ori la cercetarea zonei de la Pădurea Craiului şi Munţii Codru-Moma. Totodată a propus şi vizitarea locurilor de co-lectare a multor plante bine-cunoscute de el. Cu o asemenea ocazie am găsit şi pe Dealul Burzeş de la Râpa, în număr mare, melci din specia cu solzi Kovacsia Kovacsi, specia care în Ungaria este extrem de protejată. Această descoperire ne-a dat un avânt mare pentru viitoarele cercetări în zona Munţilor Apuseni.

Biografie, lucrăriCsák Kálmán s-a născut la data de 26 februarie 1926 în loca-

litatea Tinca, judeţul Bihor, provenind dintr-o famile înstărită. Tatăl său - de la care a primit şi prenumele - a ţinut o măcelărie la Tinca. Mama sa, Modra Etelka, era fiica unei familii bogate care deţinea şi o industrie de morărit la aceea vreme. Kálmán mai avea patru fraţi, cu care a copilărit într-o casă de familie la câteva sute de metri de localitate, în vecinătatea Crişului Negru. Tot în apropiere se înălţa şi moara cu trei etaje, funcţionând pe apă, cu o putere de 180 de cai, şi clădirile auxiliare. Moara i-a servit şi ca teren de joacă preferat în copilărie. Moara, un spaţiu îngust, zgomotos, construit de oameni şi natura netulburată, fără granite, l-a ademenit de la începuturi, iar pasiunea pentru ea şi-o păstrează şi în ziua de azi. Vorbeşte cu drag, detaliat, neobosit şi cu crezare despre amintirile îndepărtate.

Csák Kálmán de optzeci de ani cutreieră munţii și văile din Munţii Apuseni

Natura fără graniţe – inspiraţia oferită de natură

Csák Kálmán,seniorul zonei Crişurilor şi al cercetătorilor

din Munţii Apuseni

Cu domnul Csák Kálmán, din Tinca, am avut primul contact profesional ca membru, din anul 1983, în Consiliul exe-cutiv al Departamentului de Știinţele Na-turii în cadrul Muzeelor din judeţul Békés. Legătura care ţine de aproape de 30 de ani s-a bazat pe viaţa știinţi�că, deoare-ce e bine-cunoscut faptul că înţelegerea și cunoașterea proceselor naturale nu ţin de hotare, în sensul bun al cuvântului. Iar pentru a�area relaţiilor naturale le-gate de regiunile care aparţin de Crișuri și Mureș, a fost și este foarte necesară și cercetarea zonei din Munţii Apuseni. Mergând pe urmele lui Rotaredisz Mihái și Wagner János, Bába Károly și Kovács Gyula notăm că, încă de la începutul lui 1970, aceștia au început, în bazinul Cri-șurilor, studierea malacologiei - ramura anatomiei din ordinul categoriei Mollus-ca (nevertebrate protostomiale). În anul 1974 m-am alăturat lui Kovács Gyula ca și asistent, în cadrul cercetării din De�leul Vadu Crișului și la explorarea știnţi�că din regiunea Crișana. Întrucât relaţiile politi-ce maghiare, politico-culturale, �nancia-re și relaţiile o�ciale româno-ungare nu înlesneau cercetarea în acea perioadă, cu sprijinul e�cient al lui Csák Kálmán și pe cont propriu, totuși am reușit.

Scris de: Domokos TamásCarte de vizită: Csák Kálmán, natu-ralist, muzeograf autodidactNăscut la: Tinca, 26 februarie 1926Experienţă: cercetări în domeniul pa-leontologie, zoologie, geologieArie de cercetare: Munţii Apuseni din ArdealRealizare: Întemeiătorul Muzeului Ştiinţelor Naturii din Tinca

Va ile Cris, urilor - N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Cum l-am cunoscut pe domnul Csák Kálmán? Soarta a fă-cut să ne întâlnim întâmplător, pe 21 mai 1983, la o expediţie de week-end a Grupului de Excursii ale Studenţilor, organizat, pentru conducătorii organizaţiei, la Pădurea Craiului. Dl Csák Kálmán a fost conducătorul excursiei şi, totodată, creatorul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Tinca. După ce ne-a prezen-tat condiţiile geologice, precum şi fosta şi actuala faună din valea Crişului Negru, s-a urcat la noi în autobus. La vizitarea unor puncte de atracţie precum Cetăţile Ponorului, Peştera Urşilor de la Chişcău şi peşterile aflate în canionul pârâului Vida, am aflat despre conducătorul nostru, atunci în vârstă de 57 de ani, că nu este un om oarecare. Infailibilitatea, cu-noştinţele sale despre locuri ştiinţifice şi comunicarea ne-a impresionat pe toţi. La Chişcău, pentru cină, am avut miel la grătar, iar ceaiul a fost preparat din plante medicinale. Capaci-tatea de organizare şi achiziţionarea ingredientelor a fost de-a dreptul impresionantă. După câteva minute de la sosirea noastră în tabără avea deja in-gredientele pentru “udarea” cinei! De unde a reuşit să facă rost? În întunericul nopţii s-a dus undeva să culeagă plantele pentru ceai? Da! Înainte să plece după ierburi, ne-a averti-zat să ne grăbim cu clocotitul apei, pentru că va ajunge îndată. Şi pe parcurs ne-a şocat cu cunoştinţele sale de botanică şi etnografie. Ni s-a alăturat de multe ori la cercetarea zonei de la Pădurea Craiului şi Munţii Codru-Moma. Totodată a propus şi vizitarea locurilor de co-lectare a multor plante bine-cunoscute de el. Cu o asemenea ocazie am găsit şi pe Dealul Burzeş de la Râpa, în număr mare, melci din specia cu solzi Kovacsia Kovacsi, specia care în Ungaria este extrem de protejată. Această descoperire ne-a dat un avânt mare pentru viitoarele cercetări în zona Munţilor Apuseni.

Biografie, lucrăriCsák Kálmán s-a născut la data de 26 februarie 1926 în loca-

litatea Tinca, judeţul Bihor, provenind dintr-o famile înstărită. Tatăl său - de la care a primit şi prenumele - a ţinut o măcelărie la Tinca. Mama sa, Modra Etelka, era fiica unei familii bogate care deţinea şi o industrie de morărit la aceea vreme. Kálmán mai avea patru fraţi, cu care a copilărit într-o casă de familie la câteva sute de metri de localitate, în vecinătatea Crişului Negru. Tot în apropiere se înălţa şi moara cu trei etaje, funcţionând pe apă, cu o putere de 180 de cai, şi clădirile auxiliare. Moara i-a servit şi ca teren de joacă preferat în copilărie. Moara, un spaţiu îngust, zgomotos, construit de oameni şi natura netulburată, fără granite, l-a ademenit de la începuturi, iar pasiunea pentru ea şi-o păstrează şi în ziua de azi. Vorbeşte cu drag, detaliat, neobosit şi cu crezare despre amintirile îndepărtate.

Csák Kálmán de optzeci de ani cutreieră munţii și văile din Munţii Apuseni

Natura fără graniţe – inspiraţia oferită de natură

Poate să o facă, deoarece nici amnezia, nici cataracta sau pierderea auzului nu i-au afectat sănătatea în niciun fel. În mod interesant, nu pomeneşte de amintirile legate de măcelărie – ce-i drept e şi vegetarian! El a fost favoritul bunicului Medra, care l-a luat cu el în ieşirile spre munţii din zonă, deja de când a început să şeadă pe fund, în căuta-rea rocilor pentru piatra de moară. Acesta a fost începutul predestinat al lui Csák Kálmán. Nu ştiu dacă a auzit despre formula „întoarcerea la natură” a lui Jean-Jacques Rous-seau, dar cred că dintre toţi cercetătorii de natură pe care îi cunosc, stilul său de viaţă stă cel mai aproape de abordarea respectivă.

Ştiinţele naturii şi muzeulTimpul liber şi l-a petrecut regulat în Munţii Apu-

seni, dar abia la 19 ani s-a dedicat cu totului pentru pasiunea de colecţionar. Nopţile şi le-a petrecut – ca un adevărat autodidact – în încăperile iluminate de la moară, absorbind cărţile geologice în limba germană şi maghiară. Şi, în acest timp, magazinul de anticariat din Oradea s-a tot golit.

În timpul războiului a lucrat ca şi muncitor de servici dar a şi cercetat peşteri, primind hărţile necesare de la Bucureşti. În anul 1948, când se naţionalizau averile, casa părintească şi moara au fost jefuite, iar meseria de morar a şi luat sfârşit. În schimb, a petrecut tot mai mult timp pe teren, iar rezultatele şi le-a prezentat la şcoala generală din localitatea vecină.

În anul 1956 a deschis Muzeul de Ştiinţe Naturale din Tinca în două săli mari, la fosta şcoală, aparţinând când-va parohiei reformate, cu 15 ani mai devreme decât înfi-inţarea Muzeului de la Oradea. După retrocedare, biseri-ca şi-a primit înapoi clădirea, iar după renovare aici şi-a mai găsit locul şi Centrul Cultural precum şi un spaţiu mai mic de cazare.

C s á k K á l m á n – s e n i o r u l z o n e i C r i ș u r i l o r ș i a l c e r c e t ă t o r i l o r d i n M u n ţ i i A p u s e n i Va ile Cris, urilor - N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Tinca – unde două peisaje se îmbrăţişează

Experienţa redacţiei

O sală muzeală găzduieşte colecţiile geologice şi pale-ontologice, iar cealaltă colecţiile zoologice. Colecţia majo-ră zoologică este alcătuită în mare parte de colecţii orni-tologice (cuiburi, ouă, păsări), iar restul colecţiei cuprinde reptile, mamifere şi peşti conservaţi în substanţe alcoolice. La expoziţie s-au folosit 30.000 de obiecte de artefact, iar alte 50.000 de obiecte din magazie încă mai aşteaptă să fie scoase spre vizionat. Aflăm că, în urma observărilor orni-tologice făcute de Csák Kálmán între 1950 şi 1960, dintre păsările din zona Tinca au dispărut gaia neagră, şerparul, eretele, vânturelul de seară, vulturul pescar şi dropia. Co-lecţia muzeului păstreză unele specii în forma lor naturală în soluţii preparate. Csák Kálmán şi-a însuşit metoda teh-nică de preparare din revista Viaţă şi Ştiinţă, iar apoi şi-a dezvoltat cunoştinţele la muzeul „Grigore Antipa” din Bu-cureşti. În anul 1962 a vizitat, la Budapesta, Muzeul Naţio-nal şi Facultatea de Ştiinţe “Eötvös Loránd”, şi a achiziţio-nat cărţi şi materiale ştiinţifice. Atunci şi-a vândut hainele de care se putea despărţi, pentru ca să mai poată cumpăra cărţi. La sfârşitul anilor ‘60 şi în anii ‘70 a publicat la Ora-dea, în revista de specialitate Nymphaea, observaţiile per-sonale legate de cercetările de preistorie, paleontologie şi stratigrafie. Între timp a ţinut legătura şi cu alţi cercetători din România, Hammer Márton, Jurcsák Tibor şi Mircea Paucă, cercetător cu doctoratul la Viena care îl considera pe Csák Kálmán ca pe fiul său.

Rar a ajuns în Ungaria. A ajuns în Békéscsaba în anul 1999, la vernisajul expoziţiei organizate de Pro Natura. Deşi relaţia dintre Tinca şi Békéscsaba nu e chiar nouă. De la un cetăţean mai în vârstă din Békéscsaba am auzit că, pe vremuri, familia lui avea două destinaţii regulate: în 9 sep-tembrie la sărbătoarea naşterii Maicii Domnului în locali-tatea Máriaradna, iar după adunatul recoltelor spre Băile din Tinca, despre care se presupune că ar fi fost cunoscute din perioada Arpadistă (sec. IX-XI).

Cu ce se ocupă în prezent, la ce se gândeşte naturalistul Csák Kálmán? Publicarea de carte. Tema priveşte relaţiile ecologice ale ciupercilor, micogeografia şi micoterapia. Pe lângă cercetările micologiei (ştiinţele ciupercilor), în trecu-tul apropiat l-a ajutat pe tânărul zoologist craiovean Au-relian Leonardo Ilie, cu comunicaţii zoologice referitoare zonei din Tinca.

În Tinca umblă vorba că două lucruri au câştigat renu-mele localităţii: apa minerală uşor carbogazoasă, şi autodi-dactul mereu în mişcare, ştiinţific necategorizabilul mu-zeograf, din anul 2002 cetăţeanul de onoare al localităţii - Csák Kálmán.

Foto: red. CrisPer

Craniul ursului de peșteră din colecţia paleontologică

Ghidarea expoziţiilor geologice ale lui Csák Kálmán

Din înscrisurile semnate deja din anul 1338, loca-litatea Tinca din judeţul Bihor se a�ă la 40 km sud de Oradea, pe malul șerpuitor al Crișului Negru. Majoritatea populaţiei localităţii, de 5.500 de oameni, este de naţionalitate română, ma-ghiarii și rromii �ind în minoritate. Poarta de vest arată spre câmpia joasă, iar cea de est spre Munţii Apuseni, exact acolo unde câmpia și lanţul muntos se îm-brăţișează. Este o zonă bogată în valori naturale, care cuprinde insulele de nisip și pietriș adunate de Cri-șul Negru, iar spre nord se a�ă și o regiune uriașă de păduri.

Clopotele turnu-rilor din bisericile romano-catolice și reformate, străzile micuţe și liniștite degajează o liniște și o pace aparte. Pe lângă liniște și na-tura frumoasă, mai găsim și alte motive pentru care merită să vizităm Tinca. Deja în peri-oada arpadiană (între secole-le XI-XIV) era cunoscută localitatea pentru izvoarele bogate în minerale. Mii de vizitatori erau atrași anual de băile termale ale căror ape erau ușor acidulate, dar conţineau și bicarbonat, �ind totodată bogate în magneziu, calciu și sodiu. Va-loarea culturală proeminentă o reprezintă Muzeul de Știinţele Naturii fondat de Csák Kálmán senior, cu zeci de mii de obiecte, unde putem să vedem preparate, fo-sile și alte minuni ale naturii cu ajutorul diogramelor.

Dintele de mamut cântărind 5,2 kg, craniul ursului de peșteră, sau preparatul cu somnul de 25 de kilograme

prins în anul 1962 în Crișul Negru, sunt doar câteva obiecte de valoare a colecţiei.

Liniștea cotidiană din perioada săptămânii este „deranjată” doar

lunea, în ziua renumitului târg de la Tinca. Atunci �ecare în-su�eţește atmosfera după pu-tinţă – cu portbagajul plin, cu căruciorul ori cu căruţele tra-se de cai. În centrul comunei, lângă cotitura de drum spre Bel�r găsim pieţarii cu alimen-

te, îmbrăcăminte și vechituri dar și alte categorii de vânzători,

de la materiale de construcţii din lemn până la pucioasă. Dar cea mai

atractivă zonă este cea îngrădită unde are loc piaţa de animale. Între cai, bovine

și bivoliţe sunt cumpărătorii și vânzătorii ori alte persoane care vin doar pentru a le privi. Este un vârtej unde vânzătorul de potcoave își a�șează marfa punând-o pe o pătură pe jos, ca pe vremuri,

sau unde sarea se dă la kilogram din saci. Precupeţi ambulanţi

de mâncăruri și mini-bu-cătări își vînd marfa

printre mulţime. Toa-te acestea amintesc de vremurile de mai demult, parcă dintr-o altă lume.

CrisPerImaginea de sus:

sosesc vânzătorii la piaţă

Imaginea de mijloc: clă-direa băii de tratament

din TincaImaginea de jos: „armăsarul”

cu ciucurele roșu

Vizitând Tinca pentru experienţe personale, am avut prilejul să ne întâl-nim cu domnul Csák Kálmán. Ajungând la vârsta de 86 de ani, cu spatele puţin arcuit de greutatea deceniilor, ne-a ui-mit totuși cu o energie și un ritm care ar rușina și pe mulţi tineri. Pe lângă casa dânsului am rămas uimiţi de valorile acestuia. După ce ne-am dat cu prepa-ratul special din ţuică și plante medici-nale pentru alungarea căpușelor, ne-am regăsit pe câmpie, la poalele dealurilor dinspre Codru Moma, pentru a cerceta bujorul banatic.

Cu picioarele la spinare, când spre ur-cuș, când spre coborîș, am încercat să ţi-nem pasul cu conducătorul nostru. Și prin întrebările puse, am încercat să înţelegem miracole, să pricepem extraordinara știin-ţă acumulată pe care baciul Kálmán ne-a transmis-o, și acea manifestare pozitivă cu care a vorbit despre aceste meleaguri unde s-a născut domnia sa. Deși nu am găsit bujorul banatic, am dat peste dea-luri verzi cu �ori albe de leurdă, cristale desprinzându-se ascultătoare cu ajutorul „baghetei magice” (ciocanul de spart pie-tre), și fâse de luncă așezate pe pietrele de la margine izvoarelor. Seara, după vizita-rea muzeului ne-am luat un rămas-bun

îndelungat de la domnul Csák Kálmán, care era îmbrăcat în veșminte verde-cu-rat și o pălărie gri. Seniorul din Tinca a onorat peisajele bihorene și nu numai, iar acum și pe noi, oaspeţii lui.

CrisPer

Poate să o facă, deoarece nici amnezia, nici cataracta sau pierderea auzului nu i-au afectat sănătatea în niciun fel. În mod interesant, nu pomeneşte de amintirile legate de măcelărie – ce-i drept e şi vegetarian! El a fost favoritul bunicului Medra, care l-a luat cu el în ieşirile spre munţii din zonă, deja de când a început să şeadă pe fund, în căuta-rea rocilor pentru piatra de moară. Acesta a fost începutul predestinat al lui Csák Kálmán. Nu ştiu dacă a auzit despre formula „întoarcerea la natură” a lui Jean-Jacques Rous-seau, dar cred că dintre toţi cercetătorii de natură pe care îi cunosc, stilul său de viaţă stă cel mai aproape de abordarea respectivă.

Ştiinţele naturii şi muzeulTimpul liber şi l-a petrecut regulat în Munţii Apu-

seni, dar abia la 19 ani s-a dedicat cu totului pentru pasiunea de colecţionar. Nopţile şi le-a petrecut – ca un adevărat autodidact – în încăperile iluminate de la moară, absorbind cărţile geologice în limba germană şi maghiară. Şi, în acest timp, magazinul de anticariat din Oradea s-a tot golit.

În timpul războiului a lucrat ca şi muncitor de servici dar a şi cercetat peşteri, primind hărţile necesare de la Bucureşti. În anul 1948, când se naţionalizau averile, casa părintească şi moara au fost jefuite, iar meseria de morar a şi luat sfârşit. În schimb, a petrecut tot mai mult timp pe teren, iar rezultatele şi le-a prezentat la şcoala generală din localitatea vecină.

În anul 1956 a deschis Muzeul de Ştiinţe Naturale din Tinca în două săli mari, la fosta şcoală, aparţinând când-va parohiei reformate, cu 15 ani mai devreme decât înfi-inţarea Muzeului de la Oradea. După retrocedare, biseri-ca şi-a primit înapoi clădirea, iar după renovare aici şi-a mai găsit locul şi Centrul Cultural precum şi un spaţiu mai mic de cazare.

C s á k K á l m á n – s e n i o r u l z o n e i C r i ș u r i l o r ș i a l c e r c e t ă t o r i l o r d i n M u n ţ i i A p u s e n i Va ile Cris, urilor - N AT U R Ă – C U LT U R Ă

Tinca – unde două peisaje se îmbrăţişează

Experienţa redacţiei

O sală muzeală găzduieşte colecţiile geologice şi pale-ontologice, iar cealaltă colecţiile zoologice. Colecţia majo-ră zoologică este alcătuită în mare parte de colecţii orni-tologice (cuiburi, ouă, păsări), iar restul colecţiei cuprinde reptile, mamifere şi peşti conservaţi în substanţe alcoolice. La expoziţie s-au folosit 30.000 de obiecte de artefact, iar alte 50.000 de obiecte din magazie încă mai aşteaptă să fie scoase spre vizionat. Aflăm că, în urma observărilor orni-tologice făcute de Csák Kálmán între 1950 şi 1960, dintre păsările din zona Tinca au dispărut gaia neagră, şerparul, eretele, vânturelul de seară, vulturul pescar şi dropia. Co-lecţia muzeului păstreză unele specii în forma lor naturală în soluţii preparate. Csák Kálmán şi-a însuşit metoda teh-nică de preparare din revista Viaţă şi Ştiinţă, iar apoi şi-a dezvoltat cunoştinţele la muzeul „Grigore Antipa” din Bu-cureşti. În anul 1962 a vizitat, la Budapesta, Muzeul Naţio-nal şi Facultatea de Ştiinţe “Eötvös Loránd”, şi a achiziţio-nat cărţi şi materiale ştiinţifice. Atunci şi-a vândut hainele de care se putea despărţi, pentru ca să mai poată cumpăra cărţi. La sfârşitul anilor ‘60 şi în anii ‘70 a publicat la Ora-dea, în revista de specialitate Nymphaea, observaţiile per-sonale legate de cercetările de preistorie, paleontologie şi stratigrafie. Între timp a ţinut legătura şi cu alţi cercetători din România, Hammer Márton, Jurcsák Tibor şi Mircea Paucă, cercetător cu doctoratul la Viena care îl considera pe Csák Kálmán ca pe fiul său.

Rar a ajuns în Ungaria. A ajuns în Békéscsaba în anul 1999, la vernisajul expoziţiei organizate de Pro Natura. Deşi relaţia dintre Tinca şi Békéscsaba nu e chiar nouă. De la un cetăţean mai în vârstă din Békéscsaba am auzit că, pe vremuri, familia lui avea două destinaţii regulate: în 9 sep-tembrie la sărbătoarea naşterii Maicii Domnului în locali-tatea Máriaradna, iar după adunatul recoltelor spre Băile din Tinca, despre care se presupune că ar fi fost cunoscute din perioada Arpadistă (sec. IX-XI).

Cu ce se ocupă în prezent, la ce se gândeşte naturalistul Csák Kálmán? Publicarea de carte. Tema priveşte relaţiile ecologice ale ciupercilor, micogeografia şi micoterapia. Pe lângă cercetările micologiei (ştiinţele ciupercilor), în trecu-tul apropiat l-a ajutat pe tânărul zoologist craiovean Au-relian Leonardo Ilie, cu comunicaţii zoologice referitoare zonei din Tinca.

În Tinca umblă vorba că două lucruri au câştigat renu-mele localităţii: apa minerală uşor carbogazoasă, şi autodi-dactul mereu în mişcare, ştiinţific necategorizabilul mu-zeograf, din anul 2002 cetăţeanul de onoare al localităţii - Csák Kálmán.

Foto: red. CrisPer

Craniul ursului de peșteră din colecţia paleontologică

Ghidarea expoziţiilor geologice ale lui Csák Kálmán

Din înscrisurile semnate deja din anul 1338, loca-litatea Tinca din judeţul Bihor se a�ă la 40 km sud de Oradea, pe malul șerpuitor al Crișului Negru. Majoritatea populaţiei localităţii, de 5.500 de oameni, este de naţionalitate română, ma-ghiarii și rromii �ind în minoritate. Poarta de vest arată spre câmpia joasă, iar cea de est spre Munţii Apuseni, exact acolo unde câmpia și lanţul muntos se îm-brăţișează. Este o zonă bogată în valori naturale, care cuprinde insulele de nisip și pietriș adunate de Cri-șul Negru, iar spre nord se a�ă și o regiune uriașă de păduri.

Clopotele turnu-rilor din bisericile romano-catolice și reformate, străzile micuţe și liniștite degajează o liniște și o pace aparte. Pe lângă liniște și na-tura frumoasă, mai găsim și alte motive pentru care merită să vizităm Tinca. Deja în peri-oada arpadiană (între secole-le XI-XIV) era cunoscută localitatea pentru izvoarele bogate în minerale. Mii de vizitatori erau atrași anual de băile termale ale căror ape erau ușor acidulate, dar conţineau și bicarbonat, �ind totodată bogate în magneziu, calciu și sodiu. Va-loarea culturală proeminentă o reprezintă Muzeul de Știinţele Naturii fondat de Csák Kálmán senior, cu zeci de mii de obiecte, unde putem să vedem preparate, fo-sile și alte minuni ale naturii cu ajutorul diogramelor.

Dintele de mamut cântărind 5,2 kg, craniul ursului de peșteră, sau preparatul cu somnul de 25 de kilograme

prins în anul 1962 în Crișul Negru, sunt doar câteva obiecte de valoare a colecţiei.

Liniștea cotidiană din perioada săptămânii este „deranjată” doar

lunea, în ziua renumitului târg de la Tinca. Atunci �ecare în-su�eţește atmosfera după pu-tinţă – cu portbagajul plin, cu căruciorul ori cu căruţele tra-se de cai. În centrul comunei, lângă cotitura de drum spre Bel�r găsim pieţarii cu alimen-

te, îmbrăcăminte și vechituri dar și alte categorii de vânzători,

de la materiale de construcţii din lemn până la pucioasă. Dar cea mai

atractivă zonă este cea îngrădită unde are loc piaţa de animale. Între cai, bovine

și bivoliţe sunt cumpărătorii și vânzătorii ori alte persoane care vin doar pentru a le privi. Este un vârtej unde vânzătorul de potcoave își a�șează marfa punând-o pe o pătură pe jos, ca pe vremuri,

sau unde sarea se dă la kilogram din saci. Precupeţi ambulanţi

de mâncăruri și mini-bu-cătări își vînd marfa

printre mulţime. Toa-te acestea amintesc de vremurile de mai demult, parcă dintr-o altă lume.

CrisPerImaginea de sus:

sosesc vânzătorii la piaţă

Imaginea de mijloc: clă-direa băii de tratament

din TincaImaginea de jos: „armăsarul”

cu ciucurele roșu

Vizitând Tinca pentru experienţe personale, am avut prilejul să ne întâl-nim cu domnul Csák Kálmán. Ajungând la vârsta de 86 de ani, cu spatele puţin arcuit de greutatea deceniilor, ne-a ui-mit totuși cu o energie și un ritm care ar rușina și pe mulţi tineri. Pe lângă casa dânsului am rămas uimiţi de valorile acestuia. După ce ne-am dat cu prepa-ratul special din ţuică și plante medici-nale pentru alungarea căpușelor, ne-am regăsit pe câmpie, la poalele dealurilor dinspre Codru Moma, pentru a cerceta bujorul banatic.

Cu picioarele la spinare, când spre ur-cuș, când spre coborîș, am încercat să ţi-nem pasul cu conducătorul nostru. Și prin întrebările puse, am încercat să înţelegem miracole, să pricepem extraordinara știin-ţă acumulată pe care baciul Kálmán ne-a transmis-o, și acea manifestare pozitivă cu care a vorbit despre aceste meleaguri unde s-a născut domnia sa. Deși nu am găsit bujorul banatic, am dat peste dea-luri verzi cu �ori albe de leurdă, cristale desprinzându-se ascultătoare cu ajutorul „baghetei magice” (ciocanul de spart pie-tre), și fâse de luncă așezate pe pietrele de la margine izvoarelor. Seara, după vizita-rea muzeului ne-am luat un rămas-bun

îndelungat de la domnul Csák Kálmán, care era îmbrăcat în veșminte verde-cu-rat și o pălărie gri. Seniorul din Tinca a onorat peisajele bihorene și nu numai, iar acum și pe noi, oaspeţii lui.

CrisPer

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Copaci longevivi: salcii batrâne

Scris de: Szelekovszky LászlóVa ile Cris, urilor - N AT U R Ă

Imagine de sus: malul Celor Trei Crişuri de la Szelevény Dreapta: zonă de sălcii în regiunea Crişului Negru de pe teritoriul maghiarJos: copaci de sălcii în zonele neregularizate ale Crişului Negru din România

Salcie găunoasă în vârstă de 200 de ani pe malul canalului Élővíz-csatorna, lângă Békéscsaba

Cea mai vârstnică salcie din judeţul Békés - „Bătrâna Albă”

a multor ustensile folosite în trecut - precum linguri, farfu-rii, mese, recipiente etc. Cândva, şi cel mai bun jgheab s-a prelucrat din salcie. Însă, azi, această muncă necesită o pri-cepere ieşită din comun, şi din păcate şi această meserie este

-

specii a condus şi la iniţiativa, din anul 1881, al fostului preot -

vechi ale folosirii sălciilor sunt date uitării, în ultima vreme au fost considerate ca şi surse utile de energie.

cunosc şi plantează doar salcia plângătoare. Pe lângă celelal-te specii putem enumera salcia albă, salcia friabilă, răchita şi răchita căproasă. În pădurile de crâng cu esenţe moi sunt dese asociaţiile de arbuşti de sălcii şi sub alte forme precum arbuşti de salcie vertebrală şi cele cu frunze de migdale.

Pe marginile Crişurilor mai găsim sălcii bătrâne în zone-

multe locuri nu este apreciată pe măsură. Nu merită aceas-tă percepţie deoarece nu cere multă îngrijire şi nu trebuie plantată căci se înmulţeşte de la sine: dacă i se taie crengile, încolţeşte din nou. Nu necesită pământ roditor, nu este nici un soi de arbore care să se înghesuie, şi rezistă şi în condiţii mai vitrege. „Meritul” mare al acesteia este că veghează pe fiecare mal, viu sau uscat, al râurilor străvechi, simbolizând valorile naturale istorice ale câmpiei de sud-est.

Nu întâmplător am pomenit de râuri arhaice. Deoarece aceşti copaci obişnuiţi pe lângă apele vii se simt în largul lor, de multe ori, şi în locuri abandonate sau albii şerpuite, păs-trând cu loialitate urmele cursurilor de apă. Putem spune liniştiţi despre salcie că este un soi reprezentant şi solid al copacilor autohtoni din habitatele umede. Este o formă ca-racteristică a crângurilor cu esenţe moi, care s-a răspândit atât ca şi specie dominantă, dar şi ca membru al unor asoci-

Utilitatea îi este foarte bine caracterizată prin folosirea

-ciile albe bătrâne de la Álom-zug, care aduc aminte de vre-

neregularizate, pe malurile apelor fără diguri se pot observa crânguri de sălcii frumoase şi foarte plăcute ochiului.

moarte sunt împânzite de sălcii bătrâne, dar şi în alte zone le -

guri importante de sălcii, dar şi copaci de salcie protejaţi indi-vidual. Iar aici putem evidenţia salcia longevivă aflată în cur-

nu doar istoria conacului ci şi spiritul artistului pictor. Merită admiraţie şi respect sălciile plângătoare de pe

mai valoroase şi bătrâne sunt cele aflate pe porţiunea din-

putem întâlni arbori de salcie cu vârsta de peste 200 de ani.

urmă cu peste doua secole, dar şi de sudoarea săpătorilor de atunci.

-tre speciile importante şi nu sunt enumerate între copacii cu viaţă lungă. Aceste considerente însă sunt eronate, deoarece

-gyer, care cu ai săi 860 de centimetri a circumferinţei, după

denumită şi „Bătrâna Doamnă-Albă”. Ea a rămas singurul

importanţă este păstrată de denumirile unor localităţi şi

În consecinţă, trebuie să respectăm sălciile, ca simboluri naturale ale fostului peisaj din regiunea sud-estică şi ca me-

-ve păstrează amintirile populare, şi sunt sursele inspiraţiilor

încheiere să ilustrăm cu un citat:„Salcia nu este o fiinţă socială; salcia nu grăieşte vecinu-

lui niciodată; salcia de aceea se mută pe marginea apelor, fiindcă este iubitoare de sine şi fericită dacă vântul o chinuie, o îndoaie, dacă îşi vede propria imagine în oglinzile pârâu-rilor şi râurilor.”

(Zelk Zoltán: Cei care seara se pun în genunchi) Foto: red. CrisPer

Salcia plângătoare de la Casa Memorială Munkácsy din Békéscsaba

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Copaci longevivi: salcii batrâne

Scris de: Szelekovszky LászlóVa ile Cris, urilor - N AT U R Ă

Imagine de sus: malul Celor Trei Crişuri de la Szelevény Dreapta: zonă de sălcii în regiunea Crişului Negru de pe teritoriul maghiarJos: copaci de sălcii în zonele neregularizate ale Crişului Negru din România

Salcie găunoasă în vârstă de 200 de ani pe malul canalului Élővíz-csatorna, lângă Békéscsaba

Cea mai vârstnică salcie din judeţul Békés - „Bătrâna Albă”

a multor ustensile folosite în trecut - precum linguri, farfu-rii, mese, recipiente etc. Cândva, şi cel mai bun jgheab s-a prelucrat din salcie. Însă, azi, această muncă necesită o pri-cepere ieşită din comun, şi din păcate şi această meserie este

-

specii a condus şi la iniţiativa, din anul 1881, al fostului preot -

vechi ale folosirii sălciilor sunt date uitării, în ultima vreme au fost considerate ca şi surse utile de energie.

cunosc şi plantează doar salcia plângătoare. Pe lângă celelal-te specii putem enumera salcia albă, salcia friabilă, răchita şi răchita căproasă. În pădurile de crâng cu esenţe moi sunt dese asociaţiile de arbuşti de sălcii şi sub alte forme precum arbuşti de salcie vertebrală şi cele cu frunze de migdale.

Pe marginile Crişurilor mai găsim sălcii bătrâne în zone-

multe locuri nu este apreciată pe măsură. Nu merită aceas-tă percepţie deoarece nu cere multă îngrijire şi nu trebuie plantată căci se înmulţeşte de la sine: dacă i se taie crengile, încolţeşte din nou. Nu necesită pământ roditor, nu este nici un soi de arbore care să se înghesuie, şi rezistă şi în condiţii mai vitrege. „Meritul” mare al acesteia este că veghează pe fiecare mal, viu sau uscat, al râurilor străvechi, simbolizând valorile naturale istorice ale câmpiei de sud-est.

Nu întâmplător am pomenit de râuri arhaice. Deoarece aceşti copaci obişnuiţi pe lângă apele vii se simt în largul lor, de multe ori, şi în locuri abandonate sau albii şerpuite, păs-trând cu loialitate urmele cursurilor de apă. Putem spune liniştiţi despre salcie că este un soi reprezentant şi solid al copacilor autohtoni din habitatele umede. Este o formă ca-racteristică a crângurilor cu esenţe moi, care s-a răspândit atât ca şi specie dominantă, dar şi ca membru al unor asoci-

Utilitatea îi este foarte bine caracterizată prin folosirea

-ciile albe bătrâne de la Álom-zug, care aduc aminte de vre-

neregularizate, pe malurile apelor fără diguri se pot observa crânguri de sălcii frumoase şi foarte plăcute ochiului.

moarte sunt împânzite de sălcii bătrâne, dar şi în alte zone le -

guri importante de sălcii, dar şi copaci de salcie protejaţi indi-vidual. Iar aici putem evidenţia salcia longevivă aflată în cur-

nu doar istoria conacului ci şi spiritul artistului pictor. Merită admiraţie şi respect sălciile plângătoare de pe

mai valoroase şi bătrâne sunt cele aflate pe porţiunea din-

putem întâlni arbori de salcie cu vârsta de peste 200 de ani.

urmă cu peste doua secole, dar şi de sudoarea săpătorilor de atunci.

-tre speciile importante şi nu sunt enumerate între copacii cu viaţă lungă. Aceste considerente însă sunt eronate, deoarece

-gyer, care cu ai săi 860 de centimetri a circumferinţei, după

denumită şi „Bătrâna Doamnă-Albă”. Ea a rămas singurul

importanţă este păstrată de denumirile unor localităţi şi

În consecinţă, trebuie să respectăm sălciile, ca simboluri naturale ale fostului peisaj din regiunea sud-estică şi ca me-

-ve păstrează amintirile populare, şi sunt sursele inspiraţiilor

încheiere să ilustrăm cu un citat:„Salcia nu este o fiinţă socială; salcia nu grăieşte vecinu-

lui niciodată; salcia de aceea se mută pe marginea apelor, fiindcă este iubitoare de sine şi fericită dacă vântul o chinuie, o îndoaie, dacă îşi vede propria imagine în oglinzile pârâu-rilor şi râurilor.”

(Zelk Zoltán: Cei care seara se pun în genunchi) Foto: red. CrisPer

Salcia plângătoare de la Casa Memorială Munkácsy din Békéscsaba

Coşul din Békés

La noi coşul este precum şlapii

de Szeged la Szeged sau vinul de sub munţii din Tokai. Coşul este caracteristic acestei zone, s-a născut în patria

nuielelor, lângă cursurile de apă. Tradiţia continuă de la

tată la fiu...”

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor - I N T E R V I U

Cu doamna Kocsor Iulica, maistru artist popular şi împletitoare din Békés, a stat de vorbă Szelekovszky László:

Am ajuns chiar în sezo-nul cireşelor la Iulica pen-tru a af la cum a început relaţia cu nuielele, care a fost situaţia împletitoru-lui în vremurile vechi şi de azi, dar să vedem şi cum se realizează coşurile şi mobilele tradiţionale din nuiele. Intrând în atelierul

af lat pe str. Kossuth, gaz-da noastră ne-a primit cu amabilitate poftindu-ne pe scaune tradiţionale cu stil împletite. S-a înfiripat o discuţie de atelier, deoa-rece lângă noi, o împleti-toare de coşuri chiar croia un scaun din nuiele.

Cum a început pentru tine meseria de împletitor, de la cine ai învăţat aceas-tă meserie tradiţională, şi nu chiar uşoară?

– Sunt din judeţul Békés şi asta spune multe. În anul 1956 am început să mă ocup de împletitul coşuri-lor de nuiele, adică după ce am terminat şcoala şi după ce ne-au luat pământuri-le şi le-au naţionalizat. În perioada respectivă nu au fost prea multe posibilităţi pentru studii sau pentru un loc de muncă stabil. Dar eu am vrut să muncesc şi am ajuns la Cooperativa de Antreprenori. Într-o zi,

maistrul Püski Sándor m-a trimis la tanti Manţi să învăţ pe lângă ea meseria de împletitor. Tanti Manţi împletea tăvi de nuiele. Al-ţii împleteau alte obiecte, coşuri, scaune şi alte piese de mobilier, aici, în Békés. Câteva zile am muncit pe lângă tanti Manţi, apoi mi-au zis: „Primeşti materiale, trebuie să începi şi singură, doar mai rău să nu fie decât până acum!”. Pe vremea aia încă lucram pentru mama, după tăvi împleteam şi co-şuri de rufe, apoi treptat am învăţat meseria.

– Pe vremea aceea nu în şcoli se învăţa meseria?

– Împletitul coşurilor aici, de la bătrânii din Békés, am învăţat. Îmi amintesc de tanti Manţi ca şi prima mea învăţătoare, iar maica mea de la mine a învăţat deprin-derile. Au trecut trei ani, am dobândit deja o experienţă bogată, dar vroiam să pri-mesc şi calificarea profesio-nală. M-am înscris la şcoala profesională, unde profeso-rul Linder Emil ne-a învăţat şi partea teoretică. Iar după ani de şcoală am început mica industrie de acasă.

– Azi doar amintiri mai avem despre Cooperativele de Antreprenori, unde s-au adunat meşteri pricepuţi cu abilităţi nemăsurate. Când au fost toate acestea?

– Perioada aceasta a fost de la începutul anilor 50-60 şi până la schimbarea regi-mului. Am avut o piaţă bună, am exportat coşurile de nu-iele spre pieţele din vest. Pe vremea aceea, în Békés doar

ocupaţia aceasta era posibi-lă, toate familiile s-au ocu-pat cu împletitul, într-un fel sau altul. În sistemul de cooperativă de antreprenori toată lumea muncea de aca-să. Am încercat să învăţăm muncitorii în aşa fel, chiar dacă se ocupau doar cu un fel de împletit, dar acela să fie realizat în mod exemplar. Aşa am început şi eu, apoi am devenit responsabil de

producţie. Pe lângă aceasta eu am dus şi materia primă în zo-nele rurale. Ne pica bine câte o cană de ceai sau o bucată de dovleac copt pe care ni le ofereau săte-nii. Însă la primirea produselor finalizate trebuia să fiu exigen-tă, dacă ceva nu era perfect, trebuia refă-cut tot. Cu aborda-rea aceasta s-a întă-rit calitatea profesi-onală, iar finisarea şi rafinamentele le-am învăţat împreună.

– Perioada de cooperati-vă a fost una semnificativă, dar apoi totul s-a schimbat. Cum a fost posibilă adapta-rea?

– În perioada asta deja am fost nevoiţi să muncim mai mult. Schimbarea regi-mului a adus multe schim-bări şi în interiorul pro-fesiei: cooperativele s-au tot micşorat apoi încet au dispărut, întreprinderile de stat au dat faliment. Şi eu a trebuit să stau pe pi-cioarele mele, şi am creat o întreprindere familiară. Am avut multe comenzi, de exemplu în Anglia am transportat cu camioane produse de nuiele. Deşi s-au schimbat şi condiţi-

ile externe, împletitul din Békés nu s-a schimbat nici în ziua de azi, produsele sunt de o foarte bună ca-litate, tradiţionale şi po-pulare. Avem mare grijă la un aspect important: deşi la proiectare, finalizare ne orientăm şi spre arta indus-trială, totuşi baza rămâne arta populară tradiţională în toate cazurile.

– După atâtea schimbări s-a putut păstra pasiunea profesională?

– Desigur, deoarece me-reu vin confirmările, după care continuăm munca cu forţe noi. Uneori e obositor, dar e voie să suspendăm sau să abandonăm.

Sortarea și clasarea nuielelor

Materia primă – pregătirea premergătoareCred că valea Crişurilor a creat condiţiile pentru

împletitul coşurilor de nuiele.Înainte de drenaj, zonele mlăştinoase desfăşurate,

apoi zonele inundabile de pe malurile râurilor contro-late au oferit materia primă pentru împletitori. Azi, materia primă reprezintă Răchita americană cultiva-tă, care s-a creat din altoirea a două specii de salcie sălbatică. Este important de menţionat că nuielele cultivate în Ungaria sunt cele mai bune. În judeţul Békés nu este o producţie locală suficientă de nuie-le. În trecut s-au adus din zona localităţilor Lenti şi Köröstarcsa, azi se folosesc nuiele cultivate în zona râ-ului Tisa. Nuielele sunt extrase, sortate, se păstrează în stive pe câmp până la producţie. Nuielele diferite – precum cele verzi, brune sau albe – necesită pro-cedee diferite de producţie. Nuielele brune sunt cele mai cunoscute, care se opăresc în apă fierbinte apoi se decojesc în stive. Nuielele decojite se pot folosi deja pentru împletire. Produsele finalizate se colorează cu baiţ, tehnica fiind acceptată de arta populară.

Kocsor IulicaInterviu cu doamna Kocsor Iulica, pe fotolii de nuiele împletite stilat

Decojirea motorizată a nuielelor brune �erte în coajă

Coşul din Békés

La noi coşul este precum şlapii

de Szeged la Szeged sau vinul de sub munţii din Tokai. Coşul este caracteristic acestei zone, s-a născut în patria

nuielelor, lângă cursurile de apă. Tradiţia continuă de la

tată la fiu...”

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor - I N T E R V I U

Cu doamna Kocsor Iulica, maistru artist popular şi împletitoare din Békés, a stat de vorbă Szelekovszky László:

Am ajuns chiar în sezo-nul cireşelor la Iulica pen-tru a af la cum a început relaţia cu nuielele, care a fost situaţia împletitoru-lui în vremurile vechi şi de azi, dar să vedem şi cum se realizează coşurile şi mobilele tradiţionale din nuiele. Intrând în atelierul

af lat pe str. Kossuth, gaz-da noastră ne-a primit cu amabilitate poftindu-ne pe scaune tradiţionale cu stil împletite. S-a înfiripat o discuţie de atelier, deoa-rece lângă noi, o împleti-toare de coşuri chiar croia un scaun din nuiele.

Cum a început pentru tine meseria de împletitor, de la cine ai învăţat aceas-tă meserie tradiţională, şi nu chiar uşoară?

– Sunt din judeţul Békés şi asta spune multe. În anul 1956 am început să mă ocup de împletitul coşuri-lor de nuiele, adică după ce am terminat şcoala şi după ce ne-au luat pământuri-le şi le-au naţionalizat. În perioada respectivă nu au fost prea multe posibilităţi pentru studii sau pentru un loc de muncă stabil. Dar eu am vrut să muncesc şi am ajuns la Cooperativa de Antreprenori. Într-o zi,

maistrul Püski Sándor m-a trimis la tanti Manţi să învăţ pe lângă ea meseria de împletitor. Tanti Manţi împletea tăvi de nuiele. Al-ţii împleteau alte obiecte, coşuri, scaune şi alte piese de mobilier, aici, în Békés. Câteva zile am muncit pe lângă tanti Manţi, apoi mi-au zis: „Primeşti materiale, trebuie să începi şi singură, doar mai rău să nu fie decât până acum!”. Pe vremea aia încă lucram pentru mama, după tăvi împleteam şi co-şuri de rufe, apoi treptat am învăţat meseria.

– Pe vremea aceea nu în şcoli se învăţa meseria?

– Împletitul coşurilor aici, de la bătrânii din Békés, am învăţat. Îmi amintesc de tanti Manţi ca şi prima mea învăţătoare, iar maica mea de la mine a învăţat deprin-derile. Au trecut trei ani, am dobândit deja o experienţă bogată, dar vroiam să pri-mesc şi calificarea profesio-nală. M-am înscris la şcoala profesională, unde profeso-rul Linder Emil ne-a învăţat şi partea teoretică. Iar după ani de şcoală am început mica industrie de acasă.

– Azi doar amintiri mai avem despre Cooperativele de Antreprenori, unde s-au adunat meşteri pricepuţi cu abilităţi nemăsurate. Când au fost toate acestea?

– Perioada aceasta a fost de la începutul anilor 50-60 şi până la schimbarea regi-mului. Am avut o piaţă bună, am exportat coşurile de nu-iele spre pieţele din vest. Pe vremea aceea, în Békés doar

ocupaţia aceasta era posibi-lă, toate familiile s-au ocu-pat cu împletitul, într-un fel sau altul. În sistemul de cooperativă de antreprenori toată lumea muncea de aca-să. Am încercat să învăţăm muncitorii în aşa fel, chiar dacă se ocupau doar cu un fel de împletit, dar acela să fie realizat în mod exemplar. Aşa am început şi eu, apoi am devenit responsabil de

producţie. Pe lângă aceasta eu am dus şi materia primă în zo-nele rurale. Ne pica bine câte o cană de ceai sau o bucată de dovleac copt pe care ni le ofereau săte-nii. Însă la primirea produselor finalizate trebuia să fiu exigen-tă, dacă ceva nu era perfect, trebuia refă-cut tot. Cu aborda-rea aceasta s-a întă-rit calitatea profesi-onală, iar finisarea şi rafinamentele le-am învăţat împreună.

– Perioada de cooperati-vă a fost una semnificativă, dar apoi totul s-a schimbat. Cum a fost posibilă adapta-rea?

– În perioada asta deja am fost nevoiţi să muncim mai mult. Schimbarea regi-mului a adus multe schim-bări şi în interiorul pro-fesiei: cooperativele s-au tot micşorat apoi încet au dispărut, întreprinderile de stat au dat faliment. Şi eu a trebuit să stau pe pi-cioarele mele, şi am creat o întreprindere familiară. Am avut multe comenzi, de exemplu în Anglia am transportat cu camioane produse de nuiele. Deşi s-au schimbat şi condiţi-

ile externe, împletitul din Békés nu s-a schimbat nici în ziua de azi, produsele sunt de o foarte bună ca-litate, tradiţionale şi po-pulare. Avem mare grijă la un aspect important: deşi la proiectare, finalizare ne orientăm şi spre arta indus-trială, totuşi baza rămâne arta populară tradiţională în toate cazurile.

– După atâtea schimbări s-a putut păstra pasiunea profesională?

– Desigur, deoarece me-reu vin confirmările, după care continuăm munca cu forţe noi. Uneori e obositor, dar e voie să suspendăm sau să abandonăm.

Sortarea și clasarea nuielelor

Materia primă – pregătirea premergătoareCred că valea Crişurilor a creat condiţiile pentru

împletitul coşurilor de nuiele.Înainte de drenaj, zonele mlăştinoase desfăşurate,

apoi zonele inundabile de pe malurile râurilor contro-late au oferit materia primă pentru împletitori. Azi, materia primă reprezintă Răchita americană cultiva-tă, care s-a creat din altoirea a două specii de salcie sălbatică. Este important de menţionat că nuielele cultivate în Ungaria sunt cele mai bune. În judeţul Békés nu este o producţie locală suficientă de nuie-le. În trecut s-au adus din zona localităţilor Lenti şi Köröstarcsa, azi se folosesc nuiele cultivate în zona râ-ului Tisa. Nuielele sunt extrase, sortate, se păstrează în stive pe câmp până la producţie. Nuielele diferite – precum cele verzi, brune sau albe – necesită pro-cedee diferite de producţie. Nuielele brune sunt cele mai cunoscute, care se opăresc în apă fierbinte apoi se decojesc în stive. Nuielele decojite se pot folosi deja pentru împletire. Produsele finalizate se colorează cu baiţ, tehnica fiind acceptată de arta populară.

Kocsor IulicaInterviu cu doamna Kocsor Iulica, pe fotolii de nuiele împletite stilat

Decojirea motorizată a nuielelor brune �erte în coajă

Salcia de Sárrét Scris de: Nagy László András

C o ș u l d i n B é k é s Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Populaţia din vechile sate ale regiunii Sárrét și-a adaptat stilul de viaţă și modul de gospodărire într-un mod speci�c zo-nei noroioase. Înainte de regularizarea apelor, a luat în posesie și și-a însușit foarte inventiv toate mijloacele și posibilităţile oferite de acest peisaj special.

Din materiile prime locale disponibile: trestie, noroi, rămă-șiţele copacilor de stejari, anini, ulmi, sălcii și soc și-au construit casele. „...Precum se zice, de la coteţul găinilor și până la biseri-că, toate construcţiile din aceste materiale le-au făcut.” La cea din urmă putem să dăm și un exemplu real. După revoluţia din perioada lui Rákóczi, localitatea Szeghalom a fost repopulată iar din scrierile de atunci reiese că în anul 1771 și-au construit biserica din gard viu, pământ și cu turn de lemn.

„...Casele au fost construite pe piloni înalţi și împletite din nuiele de salcie, care au fost tencuite cu noroi, iar când au venit inundaţi-ile, lucrurile din casă le-au urcat în podul casei și cu inima împăcată priveau cum le spală apa pereţii casei, pentru că știau că pilo-nii și nuielele rămân la locul lor, doar tencuiala de noroi �ind luată de ape. Iar noroi și nămol a rămas destul după trecerea apelor ca să poată să retencuiască din nou.”

Din nuielele de salcie au fă-cut și cilindri pentru puţurile de fântâni, în puţurile cilindrice au fost coborâte aceste împletituri secţionate la 1-2 metri. Au fost folosite și la construcţiile din trestie legate între beţe de lemn, folosite pentru diferite sco-puri de la ţară. Și ușile colibelor erau împletituri tencuite cu noroi atât în exterior câ și în interior, la fel se mai făceau gar-duri și porţi mari. Aceste din urmă erau în general legate din trestie, mai rar și din nuiele. Niște table mai mari erau prinse de margini și mutate din faţa căruţelor când era cazul. Porţile ţarcurilor au fost făcute la fel de către păstorii câmpiilor.

Și o parte din ustensilele pescarilor și ale prinzătorilor de pă-sări din lunci și mlaștini, dar și stupurile de albine au fost realiza-

te din nuiele. Din nuie-le s-a făcut și coșara de ţepar, ori instrumentul cu care se prindeau ra-cii racia ori paca, dar și coșurile pentru depo-zitarea diferiţilor pești. Din nuielile �exibile, agricultorul a realizat coșuri de transportat, structură pentru căru-ţe, sau tăvi și ustensile pentru uscarea fruc-telor. Se mai făceau și un fel de zbici de joacă pentru copii, dar salcia a fost și motivul princi-pal al crucilor de lemn pentru morminte.

Nu puţine basme și credinţă a asociat tradiţia din Sárrét la anumite sălcii mai bă-trâne. Unele vrăjitoare au ţinut ritualuri sub

Realizarea plasei de pescuit din nuie-le, Komádi, 1940Foto: Arhiva Fotogra�că a Muzeului de Etnogra�e Molnár Balázs

Industriaș împletitor – Csökmő, din anii 1920

astfel de copaci, unii șamani s-au odihnit pe ramurile sălciilor, iar înţelepţi ai acelor vremuri s-au odihnit sub umbra lor. Și soldaţii din revoluţia din 1848 și-au agăţat pe crengile unei salcii bătrâne chivere-le „jandarilor” pe care i-au înfrânt, la fel cum au procedat și strămoșii lor cu turbanele tătarilor uciși. Faptele lor au fost păstrate și în versuri:

„...Cine a mai văzut chivere în vârful unei salcii,Și nu doar una, ci șapte deodată?

Jandarmilor, pandurilor să luaţi aminte,Peste săraci feciori mergând voi dinainte!...”

Recoltarea nuielelor se făcea la sfârșitul lui octombrie, când sălciile își pierdeau toate frunzele. Nuielele tăiate cu ustensile create din

coase vechi (apoi mai târziu cu foarfece de tăiat) erau legate în snopuri iar apoi transportate acasă. Pe lângă ogradă erau strânse laolaltă, avându-se grijă ca vârfurile snopurilor să nu se atingă și

să se mucegăiască. Împletirea stupilor și coșurilor începea după terminarea lucrărilor de toamnă și ţinea până în primăvară, până când nuielele începeau să înmugurească. Pentru că această lu-crare necesita o forţă mare, doar bărbaţii se ocupau de ea.

Pe lângă trestie și pipirig, salcia a fost vegetaţia caracteris-tică a regiunii mlăștinoase Sárrét. După lucrările de regulariza-re a apei, volumul sălciilor s-a micșorat atât de mult încât cei care se ocupau de prelucrarea nuielii în forme de industrie ar-tizanală, au fost nevoiţi să obţină materia primă din alte părţi. La începutul anilor 1900 împletitul a fost popularizat și prin cursuri de industrie artizanală dedicate localnicilor care se ocupau de agricultură. Iar în perioadele următoare a însemnat o completare substanţială la veniturile lor.

– Nu am amintit încă despre confirmări. Ai primit foarte multe recunoaşteri profesionale, premii. Cu care te mândreşti cel mai mult?

– Patru premii îmi sunt cele mai dragi. Primul l-am dobândit în 1961, la Siofok, când am participat la un concurs cu un coş marinar simplu şi am obţinut locul al 16-lea. A fost un moment

special şi premiul pentru locul I obţinut pe ţară, cu un set de tavă şi şase căni împletite. Domnul Szilágyi János, maistrul artelor po-pulare la jurizare doar atât a spus: „ Această lucrare vorbeşte de la sine...”. Aces-te cuvinte şi acuma îmi sunt încă în ureche. În 2005 am primit distincţia Maistrul anului la Festivitatea Maiş-

trilor, care a însemnat mult în mod special, deoarece aceasta este acordată de că-tre breasla profesională, aşa că reprezinta recunoştinţa cea mai importantă. Ultima distincţie a venit în ianuarie a acestui an, când am primit şi o distincţie din parte Mi-nisterului, care a fost tot o recunoaştere importantă al activităţii mele.

– Nu am vorbit încă des-pre produse. Ce fel de obiec-te se pot împleti din nuiele?

– Mai demult, aici în lu-mea mlăştinoasă din zona Crişurilor se împleteau din nuiele coşuri, obiecte şi pie-se de pescuit, de depozitare sau garduri. Desigur, nevoile de atunci s-au schimbat, azi pe lângă obiecte mai împle-tim şi coşuri de mână, coşuri de rufe, de depozitare chiar şi pentru maşini, tăvi şi piese mobiliere. Am realizat pen-tru o pensiune cu herghelie o linie de mobilă din nuie-le, scaune, dulapuri, paturi. Momentant lucrăm la ac-

cesoriile unui magazin din Gödöllő. Lucrările nostre sunt apreciate şi peste gra-niţe. Avem comenzi regulate din Elveţia, am transportat şi în Italia. Peste tot sunt foarte mulţumiţi cu produsele îm-pletite din Békés. Fotoliul de Békés, împletit din nuiele, nu demult şi Camera de In-dustrie din Ungaria l-a găsit vrednic pentru a face parte din Hungarikum. Proceduri-le sunt încă în derulare.

– Cum vedeţi viitorul acestui meşteşug?

– Mi-e frică să nu dispa-ră. Este discutabil dacă va mai exista continuare după actuala generaţie activă. Consider că tinerii ar trebui nu doar să înveţe meşteşu-gul, ci să-l aleagă şi ca formă de viaţă.

Crearea condiţiilor adec-vate, şi finanţarea în primii trei ani ar creşte semnifica-tiv şansele de supravieţuire a tradiţiei de împletit coşuri, la Békés.

Foto: Csomós Enikő, red. CrisPerFotoliul candidat pentru titlul Hungarikum

Metoda de împletire din Békés nu s-a schimbat: este tradiţională și calitativă

Stupi de albine tencuiţi ca la Füzesgyarmat și Csökmő

Curs de împletirea coșurilor în faţa casei satului, Csökmő, în-ceputul anilor 1940

Salcia de Sárrét Scris de: Nagy László András

C o ș u l d i n B é k é s Va ile Cris, urilor - C U LT U R Ă

Populaţia din vechile sate ale regiunii Sárrét și-a adaptat stilul de viaţă și modul de gospodărire într-un mod speci�c zo-nei noroioase. Înainte de regularizarea apelor, a luat în posesie și și-a însușit foarte inventiv toate mijloacele și posibilităţile oferite de acest peisaj special.

Din materiile prime locale disponibile: trestie, noroi, rămă-șiţele copacilor de stejari, anini, ulmi, sălcii și soc și-au construit casele. „...Precum se zice, de la coteţul găinilor și până la biseri-că, toate construcţiile din aceste materiale le-au făcut.” La cea din urmă putem să dăm și un exemplu real. După revoluţia din perioada lui Rákóczi, localitatea Szeghalom a fost repopulată iar din scrierile de atunci reiese că în anul 1771 și-au construit biserica din gard viu, pământ și cu turn de lemn.

„...Casele au fost construite pe piloni înalţi și împletite din nuiele de salcie, care au fost tencuite cu noroi, iar când au venit inundaţi-ile, lucrurile din casă le-au urcat în podul casei și cu inima împăcată priveau cum le spală apa pereţii casei, pentru că știau că pilo-nii și nuielele rămân la locul lor, doar tencuiala de noroi �ind luată de ape. Iar noroi și nămol a rămas destul după trecerea apelor ca să poată să retencuiască din nou.”

Din nuielele de salcie au fă-cut și cilindri pentru puţurile de fântâni, în puţurile cilindrice au fost coborâte aceste împletituri secţionate la 1-2 metri. Au fost folosite și la construcţiile din trestie legate între beţe de lemn, folosite pentru diferite sco-puri de la ţară. Și ușile colibelor erau împletituri tencuite cu noroi atât în exterior câ și în interior, la fel se mai făceau gar-duri și porţi mari. Aceste din urmă erau în general legate din trestie, mai rar și din nuiele. Niște table mai mari erau prinse de margini și mutate din faţa căruţelor când era cazul. Porţile ţarcurilor au fost făcute la fel de către păstorii câmpiilor.

Și o parte din ustensilele pescarilor și ale prinzătorilor de pă-sări din lunci și mlaștini, dar și stupurile de albine au fost realiza-

te din nuiele. Din nuie-le s-a făcut și coșara de ţepar, ori instrumentul cu care se prindeau ra-cii racia ori paca, dar și coșurile pentru depo-zitarea diferiţilor pești. Din nuielile �exibile, agricultorul a realizat coșuri de transportat, structură pentru căru-ţe, sau tăvi și ustensile pentru uscarea fruc-telor. Se mai făceau și un fel de zbici de joacă pentru copii, dar salcia a fost și motivul princi-pal al crucilor de lemn pentru morminte.

Nu puţine basme și credinţă a asociat tradiţia din Sárrét la anumite sălcii mai bă-trâne. Unele vrăjitoare au ţinut ritualuri sub

Realizarea plasei de pescuit din nuie-le, Komádi, 1940Foto: Arhiva Fotogra�că a Muzeului de Etnogra�e Molnár Balázs

Industriaș împletitor – Csökmő, din anii 1920

astfel de copaci, unii șamani s-au odihnit pe ramurile sălciilor, iar înţelepţi ai acelor vremuri s-au odihnit sub umbra lor. Și soldaţii din revoluţia din 1848 și-au agăţat pe crengile unei salcii bătrâne chivere-le „jandarilor” pe care i-au înfrânt, la fel cum au procedat și strămoșii lor cu turbanele tătarilor uciși. Faptele lor au fost păstrate și în versuri:

„...Cine a mai văzut chivere în vârful unei salcii,Și nu doar una, ci șapte deodată?

Jandarmilor, pandurilor să luaţi aminte,Peste săraci feciori mergând voi dinainte!...”

Recoltarea nuielelor se făcea la sfârșitul lui octombrie, când sălciile își pierdeau toate frunzele. Nuielele tăiate cu ustensile create din

coase vechi (apoi mai târziu cu foarfece de tăiat) erau legate în snopuri iar apoi transportate acasă. Pe lângă ogradă erau strânse laolaltă, avându-se grijă ca vârfurile snopurilor să nu se atingă și

să se mucegăiască. Împletirea stupilor și coșurilor începea după terminarea lucrărilor de toamnă și ţinea până în primăvară, până când nuielele începeau să înmugurească. Pentru că această lu-crare necesita o forţă mare, doar bărbaţii se ocupau de ea.

Pe lângă trestie și pipirig, salcia a fost vegetaţia caracteris-tică a regiunii mlăștinoase Sárrét. După lucrările de regulariza-re a apei, volumul sălciilor s-a micșorat atât de mult încât cei care se ocupau de prelucrarea nuielii în forme de industrie ar-tizanală, au fost nevoiţi să obţină materia primă din alte părţi. La începutul anilor 1900 împletitul a fost popularizat și prin cursuri de industrie artizanală dedicate localnicilor care se ocupau de agricultură. Iar în perioadele următoare a însemnat o completare substanţială la veniturile lor.

– Nu am amintit încă despre confirmări. Ai primit foarte multe recunoaşteri profesionale, premii. Cu care te mândreşti cel mai mult?

– Patru premii îmi sunt cele mai dragi. Primul l-am dobândit în 1961, la Siofok, când am participat la un concurs cu un coş marinar simplu şi am obţinut locul al 16-lea. A fost un moment

special şi premiul pentru locul I obţinut pe ţară, cu un set de tavă şi şase căni împletite. Domnul Szilágyi János, maistrul artelor po-pulare la jurizare doar atât a spus: „ Această lucrare vorbeşte de la sine...”. Aces-te cuvinte şi acuma îmi sunt încă în ureche. În 2005 am primit distincţia Maistrul anului la Festivitatea Maiş-

trilor, care a însemnat mult în mod special, deoarece aceasta este acordată de că-tre breasla profesională, aşa că reprezinta recunoştinţa cea mai importantă. Ultima distincţie a venit în ianuarie a acestui an, când am primit şi o distincţie din parte Mi-nisterului, care a fost tot o recunoaştere importantă al activităţii mele.

– Nu am vorbit încă des-pre produse. Ce fel de obiec-te se pot împleti din nuiele?

– Mai demult, aici în lu-mea mlăştinoasă din zona Crişurilor se împleteau din nuiele coşuri, obiecte şi pie-se de pescuit, de depozitare sau garduri. Desigur, nevoile de atunci s-au schimbat, azi pe lângă obiecte mai împle-tim şi coşuri de mână, coşuri de rufe, de depozitare chiar şi pentru maşini, tăvi şi piese mobiliere. Am realizat pen-tru o pensiune cu herghelie o linie de mobilă din nuie-le, scaune, dulapuri, paturi. Momentant lucrăm la ac-

cesoriile unui magazin din Gödöllő. Lucrările nostre sunt apreciate şi peste gra-niţe. Avem comenzi regulate din Elveţia, am transportat şi în Italia. Peste tot sunt foarte mulţumiţi cu produsele îm-pletite din Békés. Fotoliul de Békés, împletit din nuiele, nu demult şi Camera de In-dustrie din Ungaria l-a găsit vrednic pentru a face parte din Hungarikum. Proceduri-le sunt încă în derulare.

– Cum vedeţi viitorul acestui meşteşug?

– Mi-e frică să nu dispa-ră. Este discutabil dacă va mai exista continuare după actuala generaţie activă. Consider că tinerii ar trebui nu doar să înveţe meşteşu-gul, ci să-l aleagă şi ca formă de viaţă.

Crearea condiţiilor adec-vate, şi finanţarea în primii trei ani ar creşte semnifica-tiv şansele de supravieţuire a tradiţiei de împletit coşuri, la Békés.

Foto: Csomós Enikő, red. CrisPerFotoliul candidat pentru titlul Hungarikum

Metoda de împletire din Békés nu s-a schimbat: este tradiţională și calitativă

Stupi de albine tencuiţi ca la Füzesgyarmat și Csökmő

Curs de împletirea coșurilor în faţa casei satului, Csökmő, în-ceputul anilor 1940

Scris de: Szelekovszky László

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Învatatori populariVa ile Cris, urilor – C U LT U R Ă

Totuşi, dintre şcolile vremurilor de atunci mai găsim câteva exemplare care au rămas vii. Între acestea găsim şcoala de tăneai de la Kamut, cu podele uleioase, pe care comunitatea şi actualul întreţinător, compania de vânătoare, le-au păstrat într-un mod exemplar pentru generaţia nouă.

Şcoala de la tăneaiul Kamut

Tăneai din regiunea sud-estică

parade şi serbări comuniste impuse. Piesele de teatru erau repetate în Casa Culturală construită de către comunitatea localnicilor din sat. Iluminare electrică încă nu era, muzica era asigurată de un gramofon cu discuri din bachelit. După repetiţii, cu lumânări în mâini mergeam acasă, la locuin-ţa de serviciu. Aceste plimbări cu lumânări aveau o inti-

lumânărilor în ochii celuilalt, care sclipeau mai puternic decât însuşi lumânările. Şi aceste lumânări simbolizează „felinarele”faţă şi a arătat drumul, pe care şi la figurat dar şi la propriu l-a iluminat.

Păstrăm o statistică a unei perioade importante, când numărul învăţătorilor s-a multiplicat, au apărut în număr mare - în prim plan pe tăneaiurile din regiunile sud-estice. Condiţiile acestui proces au fost create de către Ministe-

acordat importanţă specializării profesorilor în sistemul de învăţământ, încurajând şi dragostea faţă de copii.

Urmare a unei iniţiative legislative din anul 1926, con-

a trei ani, nu mai puţin de cinci mii de săli de clasă, dintre care foarte multe s-au realizat în zona sud-estică a ţării. Deseori şcoala a fost şi biserică, dar şi casa comunităţii în

-tă într-o situaţie fără speranţe doar prin oameni învăţaţi şi educaţi putea fi reconstruită, iar educaţia şi cultura pu-tea contribui cel mai mult pentru relansarea şi bunăstarea

unei naţiuni. „Felinarele”, învăţătorii populari, au ocupat un rol important în această concepţie.

De la începutul anilor 1950, cu interzicerea construi-rii tăneaiurilor şi reorganizarea agriculturii din rădăcini, lumea cătunelor a luat-o la vale, încurajându-se migraţia

-rea progresivă a şcolilor din tăneaiuri. Învăţătorii populari s-au rărit treptat, apoi au dispărut cu totul.

Copiii au fost urcaţi, dimineaţa, pe autobuze şi trans-portaţi la şcolile localităţilor mai mari. În cursul zilei nu au mai apucat să dea o fugă în ogradă, în curtea animalelor ori pe păşunea aflată la marginea satului. Elevul a devenit oas-pete la el în sat, deoarece a venit acasă doar să doarmă şi nu e de mirare că legăturile de altădată s-au răcit, dispărând ca şi lumina „felinarelor”. Degeaba a umblat la şcoli moder-ne cu sute de copii, totuşi era singur, departe de părinţi, de bunici, de glasul chemător al clopotului bisericii.

Mulţi copii sunt singuri şi azi, când se aşează la calcula-tor, unde nu sunt prieteni adevăraţi, nu este o comunitate intimă adevărată. Copilul se uită rigid la monitor, atras de lucruri atrăgătoare: lumile îndepărtate care îl fascinează şi care de cele mai multe ori rămân de neatins. Din această

deseori doar cu dorinţa şi iluziile.Caută şi ei ceva, ca o derivă în această lume grăbită.

Poate un „felinar” i-ar putea opri şi cu lumina sa să-i călău-zească spre un drum bun.

Foto: Szelekovszky László, red. CrisPer

După regularizările de ape din secolul al XIX-lea, lumea tăneaiurilor și comunităţile mici din cătunele rurale au fost izolate aproape în tota-litate de cultura orașelor. Oamenii din aceste comunităţi au auzit despre evenimentele lumii doar prin intermediul „celor umblaţi în lume”. Dar aceste informaţii provenite nu au fost îndeajuns pentru dobândirea cunoștinţelor de cultură ge-nerală, precum cunoștinţele de a scrie, a citi, a cu-noaște istorie, literatură. Cunoștinţele respective au ajuns la acești oameni doar prin intermediul acelora care au făcut parte din comunităţile reli-gioase ori de învăţământ, precum preoţi, cantori și dascăli veniţi în mediul rural de la oraș. Ei au in-trodus spiritualitatea nu doar în băncile școlilor, ci și la botezuri, înmormântări, nunţi și la sărbători religioase. Ei au fost învăţătorii populari.

Denumirea a fost foarte bine aleasă, care dovedeşte că şi în prezent gândim la fel despre acei oameni care au primit aces-te titulaturi. Aceşti oameni, de obicei intelectuali, au trăit în cătune şi tăneaiuri, acolo unde a fost cea mai mare nevoie de cunoştinţele lor, de ajutorul lor moral şi omenesc. Ei au fost „felinarele” comunităţilor care trăiau în mediul rural.

Deşi conduceau şcoli de stat, acestea de multe ori în-semnau doar clădiri de grajduri. În ciuda greutăţilor vieţii de la sat, mulţi intelectuali le-au rămas datori acelori învă-ţători pentru cultura generală şi ţinuta omenească dobân-dită. Nu doar au predat scriere şi citire, ori au încercat să convingă părinţii acelor elevi care meritau să îşi continue studiile, dar au reuşit să transmită şi cunoştinţele necesare pentru agricultură şi stilul de viaţă rurală.

Învăţătorii populari nu ocupau doar o funcţie simplă, nu priveau munca lor ca şi o repartizare, ci îşi asumau

această voca-

ţie, s-au identificat cu oamenii, de multe ori săraci, şi cu co-piii acestora. Nu se numeau profesori, diriginţi, directori, ci doar învăţători. Au trăit împreună cu şcolile lor, acolo aveau locuinţele de serviciu, viaţa lor era o carte deschisă şi o gardă permanentă. După orele de învăţături ziua nu se sfârşea, ei au fost în dese rânduri şi cantori, adică „învăţă-torii de cantori” care au cântat la orgă, dar au şi ajutat la celebrarea slujbelor de către preoţi. Nu este întâmplător că cele două lăcaşuri sfinte din sat, erau considerate de către săteni biserica şi şcoala.

scrie înduioşător despre el însuşi şi despre colegii lui în-văţători: „Felinarul sunt eu, iluminez în întuneric! Arăt drumul. Fără mine e orb şi cel care vede!” Mărturisirea lui

-văţătorii. Când în romanul său ajunge la noul său loc de muncă la sat, un părinte îi spune aşa: „În mâinile tale pu-nem viitorul copiilor noştrii, să ne fii lămpaş! Primeşte în

inimă soarta acestei comunităţi, să fii puterea noas-tră! Să creşti oameni din copiii noştri pentru ţară

şi pentru Dumnezeu.”

trăirilor personale. Deoarece Mama mea a fost învăţătoare la sat de la sfârşitul ani-lor 1940 şi până la sfârşitul anilor 1960. Au fost decenii foarte grele: sărăcie, fri-că, multă muncă, şcoală cu o singură sală de predare, cu clase cumulate, cu

nu era doar predarea, ci şi organizarea evenimentelor culturale obligatorii - piese de teatru, baluri de absolvire,

Toţi elevii şcolii Belencéres de la Mezőberény în anul 1956

Elevi ai zonelor de tăneai din Békés, în anul 1956

Scris de: Szelekovszky László

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Învatatori populariVa ile Cris, urilor – C U LT U R Ă

Totuşi, dintre şcolile vremurilor de atunci mai găsim câteva exemplare care au rămas vii. Între acestea găsim şcoala de tăneai de la Kamut, cu podele uleioase, pe care comunitatea şi actualul întreţinător, compania de vânătoare, le-au păstrat într-un mod exemplar pentru generaţia nouă.

Şcoala de la tăneaiul Kamut

Tăneai din regiunea sud-estică

parade şi serbări comuniste impuse. Piesele de teatru erau repetate în Casa Culturală construită de către comunitatea localnicilor din sat. Iluminare electrică încă nu era, muzica era asigurată de un gramofon cu discuri din bachelit. După repetiţii, cu lumânări în mâini mergeam acasă, la locuin-ţa de serviciu. Aceste plimbări cu lumânări aveau o inti-

lumânărilor în ochii celuilalt, care sclipeau mai puternic decât însuşi lumânările. Şi aceste lumânări simbolizează „felinarele”faţă şi a arătat drumul, pe care şi la figurat dar şi la propriu l-a iluminat.

Păstrăm o statistică a unei perioade importante, când numărul învăţătorilor s-a multiplicat, au apărut în număr mare - în prim plan pe tăneaiurile din regiunile sud-estice. Condiţiile acestui proces au fost create de către Ministe-

acordat importanţă specializării profesorilor în sistemul de învăţământ, încurajând şi dragostea faţă de copii.

Urmare a unei iniţiative legislative din anul 1926, con-

a trei ani, nu mai puţin de cinci mii de săli de clasă, dintre care foarte multe s-au realizat în zona sud-estică a ţării. Deseori şcoala a fost şi biserică, dar şi casa comunităţii în

-tă într-o situaţie fără speranţe doar prin oameni învăţaţi şi educaţi putea fi reconstruită, iar educaţia şi cultura pu-tea contribui cel mai mult pentru relansarea şi bunăstarea

unei naţiuni. „Felinarele”, învăţătorii populari, au ocupat un rol important în această concepţie.

De la începutul anilor 1950, cu interzicerea construi-rii tăneaiurilor şi reorganizarea agriculturii din rădăcini, lumea cătunelor a luat-o la vale, încurajându-se migraţia

-rea progresivă a şcolilor din tăneaiuri. Învăţătorii populari s-au rărit treptat, apoi au dispărut cu totul.

Copiii au fost urcaţi, dimineaţa, pe autobuze şi trans-portaţi la şcolile localităţilor mai mari. În cursul zilei nu au mai apucat să dea o fugă în ogradă, în curtea animalelor ori pe păşunea aflată la marginea satului. Elevul a devenit oas-pete la el în sat, deoarece a venit acasă doar să doarmă şi nu e de mirare că legăturile de altădată s-au răcit, dispărând ca şi lumina „felinarelor”. Degeaba a umblat la şcoli moder-ne cu sute de copii, totuşi era singur, departe de părinţi, de bunici, de glasul chemător al clopotului bisericii.

Mulţi copii sunt singuri şi azi, când se aşează la calcula-tor, unde nu sunt prieteni adevăraţi, nu este o comunitate intimă adevărată. Copilul se uită rigid la monitor, atras de lucruri atrăgătoare: lumile îndepărtate care îl fascinează şi care de cele mai multe ori rămân de neatins. Din această

deseori doar cu dorinţa şi iluziile.Caută şi ei ceva, ca o derivă în această lume grăbită.

Poate un „felinar” i-ar putea opri şi cu lumina sa să-i călău-zească spre un drum bun.

Foto: Szelekovszky László, red. CrisPer

După regularizările de ape din secolul al XIX-lea, lumea tăneaiurilor și comunităţile mici din cătunele rurale au fost izolate aproape în tota-litate de cultura orașelor. Oamenii din aceste comunităţi au auzit despre evenimentele lumii doar prin intermediul „celor umblaţi în lume”. Dar aceste informaţii provenite nu au fost îndeajuns pentru dobândirea cunoștinţelor de cultură ge-nerală, precum cunoștinţele de a scrie, a citi, a cu-noaște istorie, literatură. Cunoștinţele respective au ajuns la acești oameni doar prin intermediul acelora care au făcut parte din comunităţile reli-gioase ori de învăţământ, precum preoţi, cantori și dascăli veniţi în mediul rural de la oraș. Ei au in-trodus spiritualitatea nu doar în băncile școlilor, ci și la botezuri, înmormântări, nunţi și la sărbători religioase. Ei au fost învăţătorii populari.

Denumirea a fost foarte bine aleasă, care dovedeşte că şi în prezent gândim la fel despre acei oameni care au primit aces-te titulaturi. Aceşti oameni, de obicei intelectuali, au trăit în cătune şi tăneaiuri, acolo unde a fost cea mai mare nevoie de cunoştinţele lor, de ajutorul lor moral şi omenesc. Ei au fost „felinarele” comunităţilor care trăiau în mediul rural.

Deşi conduceau şcoli de stat, acestea de multe ori în-semnau doar clădiri de grajduri. În ciuda greutăţilor vieţii de la sat, mulţi intelectuali le-au rămas datori acelori învă-ţători pentru cultura generală şi ţinuta omenească dobân-dită. Nu doar au predat scriere şi citire, ori au încercat să convingă părinţii acelor elevi care meritau să îşi continue studiile, dar au reuşit să transmită şi cunoştinţele necesare pentru agricultură şi stilul de viaţă rurală.

Învăţătorii populari nu ocupau doar o funcţie simplă, nu priveau munca lor ca şi o repartizare, ci îşi asumau

această voca-

ţie, s-au identificat cu oamenii, de multe ori săraci, şi cu co-piii acestora. Nu se numeau profesori, diriginţi, directori, ci doar învăţători. Au trăit împreună cu şcolile lor, acolo aveau locuinţele de serviciu, viaţa lor era o carte deschisă şi o gardă permanentă. După orele de învăţături ziua nu se sfârşea, ei au fost în dese rânduri şi cantori, adică „învăţă-torii de cantori” care au cântat la orgă, dar au şi ajutat la celebrarea slujbelor de către preoţi. Nu este întâmplător că cele două lăcaşuri sfinte din sat, erau considerate de către săteni biserica şi şcoala.

scrie înduioşător despre el însuşi şi despre colegii lui în-văţători: „Felinarul sunt eu, iluminez în întuneric! Arăt drumul. Fără mine e orb şi cel care vede!” Mărturisirea lui

-văţătorii. Când în romanul său ajunge la noul său loc de muncă la sat, un părinte îi spune aşa: „În mâinile tale pu-nem viitorul copiilor noştrii, să ne fii lămpaş! Primeşte în

inimă soarta acestei comunităţi, să fii puterea noas-tră! Să creşti oameni din copiii noştri pentru ţară

şi pentru Dumnezeu.”

trăirilor personale. Deoarece Mama mea a fost învăţătoare la sat de la sfârşitul ani-lor 1940 şi până la sfârşitul anilor 1960. Au fost decenii foarte grele: sărăcie, fri-că, multă muncă, şcoală cu o singură sală de predare, cu clase cumulate, cu

nu era doar predarea, ci şi organizarea evenimentelor culturale obligatorii - piese de teatru, baluri de absolvire,

Toţi elevii şcolii Belencéres de la Mezőberény în anul 1956

Elevi ai zonelor de tăneai din Békés, în anul 1956

Scris de: Siska-Szabó Zoltán

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Pe urmele lui CZÁRÁN GYULA:

Minunile Munţilor Bihorului

CZÁRÁN GYULA (1847 – 1906)

Groapa Ruginoasă

Azi, tot mai mult auzim despre calamităţi naturale: inundaţii, cutremure, alunecări de teren, etc., iar emisi-unile de știri ne prezintă uneori imagini care, fără doar și poate, se pot întrece cu unele pelicule fanteziste ale �lmelor de groază. În evocarea unor catastrofe – așa cred – noi, oamenii, jucăm un rol important, pentru că nu știm să apreciem și să respectăm natura la valoarea ei reală. În mediul nostru sunt valori foarte elocvente, dar neobservate, pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc, spre deosebire de catastrofele naturale. Adică, natura, de la sine înţeles, are nu doar părţi urâte, distruc-tive, inamice, ci și frumoase, plăcute ochiului „zâmbitor și binevoitor”. Acest serial de articole încearcă să ofere o mână de ajutor pentru a�area, cunoașterea părţilor frumoase, misterioase și plăcute ale naturii, de aceas-tă dată a Munţilor Bihorului. Pe parcursul expediţiilor vom parcurge potecile cunoscute, dar și cele mai puţin cunoscute turiștilor, pe care și �zic le vom cutreiera și este foarte probabil ca stâncile tari să ne julească pielea „orășenească” iar spinii tu�șurilor dese să lase urme vi-zibile pe trupurile și hainele noastre. La sfârșitul călăto-riei – sau chiar și pe parcurs – vom găsi și unele minuni

care ne vor face să uităm de părţile

rele ale naturii, pe care de obicei le experimentăm doar de acasă. Fiind arădean, am ales ca și ţintă a aventurilor noastre Munţii Bihorului din judeţul învecinat, de care se leagă multe �re prin prisma turismului spre aceste co-mori din Munţii Ardealului. Nu este de neglijat nici fap-tul că peisajul judeţului Bihor este cel mai asemănător Aradului și judeţelor de lângă graniţă – acesta cuprinde și platourile înalte din regiune, unde sunt unele atracţii care le putem vizita pe durata unui sfârșit de săptămână sau le putem parcurge într-o singură zi.

Nu trebuie să ne �e frică că ne vom rătăci, pentru că pe potecile parcurse vom merge de �ecare dată cu ghid cali�cat. Am găsit pentru acest post omul cel mai potri-vit, în persoana lui CZÁRÁN GYULA, care ne va „acom-pania” la drumeţii prin moștenirea sa lăsată, și căruia îi suntem recunoscători și putem să-i mulţumim pentru infrastructura căilor de acces, dar și pentru cartogra�e-rea din Munţii Bihorului.

Foto: red. CrisPer

Primii membri din clanul Czáránilor au ajuns pe meleagurile jude-ţului Arad la mijlocul anilor 1700, din Gheorgheni. Familia cu origini armene se ocupa cu comerţ, în anul 1821, cu ajutor comun, au cum-părat localitatea Șepreu cu domeniul aferent. Aici s-a născut – pe nu-mele întreg – Șeprőși Czárán Kristóf Gyula la data de 23 august 1847. Clasele primare le-a absolvit în satul natal, apoi a ajuns la gimnaziul minoritar din Arad. Peste puţin timp, părinţii l-au trimis să studieze la Bratislava, unde a absolvit cu diplomă de excelenţă. Deși a vrut să urmeze cariera de inginer, la „rugămintea promptă” a tatălui său a ales să studieze dreptul la Budapesta și la Viena. În timpul anilor de studii, a învăţat mai multe limbi străine (germana, italiana, franceza) și a făcut cunoștinţă și cu frumuseţile literaturii și muzicii. A cântat foarte bine la pian, dar și-a încercat noro-cul și cu poezia. Mai apoi, ca să-și păstre-ze prospeţimea degetelor, de fiecare dată când a ieșit la drumeţii montane, a purtat la el o claviatură și pe aceasta a exersat. Încă nu și-a terminat studiile când a fost nevoit să se reîntoarcă acasă, din cauza stării de sănătate a tatălui său. Fiind singurul băiat, și având încă trei surori, a trebuit să preia atribuţiile administrative ale domeniului, fapt care deloc nu i-a fost pe plac. Doar li-teratura, muzica și excursiile montane i-au oferit recreere. Cu ocazia excursiilor a ajuns la peștera cu stalactite de la Meziad, des-pre care a citit pentru prima dată în cartea lui Hunfalvy János „Descrierea condiţiilor naturale ale Imperiului ungar”. Mai târziu, ca și parte la lucrarea sa despre frumuseţile naturale din Bihor, el a descoperit peștera și a reușit să o facă accesibilă. Tot el a creat și prima hartă a peșterii. Pe lângă excursi-ile sale din Munţii Bihorului, a mai fost și prin cele mai frumoase locaţii din Italia, Germania, Elveţia și Austria. L-au votat membru în prima asociaţie de turiști din Ungaria, în anul 1886. După moartea tatălui său, în anul 1890, atribuţiile de la domeniu le-a încredinţat maiorului de gazdă și s-a dedicat în totalitate

munţilor. Nu s-a căsătorit nicioda-tă deoarece nu a considerat potri-vită căsătoria unui om care este plecat de acasă 9 luni din cele 12 luni al anului. A închiriat casa de vacanţă Paradeiser (actuală Garofiţa) din Meziad, pe care a mobilat-o după gustul său și i-a servit drept reședinţă pe timpul iernii. A construit drumul pe cont propriu până la ruinele de la Dezna, și-a adus aportul și la dezvoltarea zonei

de la Meziad. În timpul acesta, Asociaţia Regală a Știinţelor Naturii din Ungaria l-a primit în rândurile sale. Cu drumurile sale la Stâna de Vale s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Dr. Pethő Gyula, geolog din Budapesta. La iniţiativa acestuia, s-a înscris la Academia de Silvi-cultură și Minerit de la Banská Štiavnica din Slovacia, pe care a absolvit-o cu brio.Cu aceasta a început acea muncă de titan care l-a făcut consacrat, iar pe Munţii Bihorului i-a făcut cunoscuţi pentru iubitorii de natu-ră și drumeţii.

Ca recunoștinţă a activităţilor sale, Asociaţia Carpatină din Ardeal (EKE) l-a votat membru de onoare. Înainte să-și

desăvârșească opera, Czárán Gyula a încetat din viaţă la data de 5 ianuare 1906, în localitatea Meziad. Nu doar descoperirile naturale, drumurile de acces construite din bani proprii și potecile amenajate se leagă de activitatea sa. A scris foarte mult, atât articole periodice, cu teme turistice, publicate în revista Ardeal a Asociaţiei Carpatine din Ardeal – dar, totodată, și sub formă de cărţi și ghiduri turistice. Profesorul arădean Záray Jenő a publicat biografia lui Czárán în anul 1937 sub titlul – traducere liberă –„Profetul turismului”. Tot arădea-nul Mátyás Vilmos a semnat cartea „Ghidul Munţilor din Bihor” care descrie drumurile lui Czárán, aducând un ajutor valoros pentru teme-rarii momentului. Înterupt de primul război mondial, Mátyás Vilmos a înfinţat, în anul 1930, secţia EKE al arădeanului Czárán Gyula, a cărei membri au străbătut și au renominalizat potecile create și umblate de el. Majoritatea sunt și azi străbătute de turiști.

Azi, este responsabilitatea noastră să ocrotim memoria lui Czárán Gyula, să păstrăm tot ce ne-a lăsat în urmă, să străbatem și să pro-tejăm potecile sale. Asta ne sugerează și cuvintele inscripţionate în marmura neagră de la mormântul său: „Doar acela moare, care devi-ne uitat!”

Sursa: Záray Jenő: Profetul turismului; Stefanov Titus

Busola lui CzáránCoș de călătorii, în care erau transportate sculele

Pianul mut

Vila Czárán de la Moneasa

Hotelul de adinioară de la Băiţa, unde a locuit Czárán

Scris de: Siska-Szabó Zoltán

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Pe urmele lui CZÁRÁN GYULA:

Minunile Munţilor Bihorului

CZÁRÁN GYULA (1847 – 1906)

Groapa Ruginoasă

Azi, tot mai mult auzim despre calamităţi naturale: inundaţii, cutremure, alunecări de teren, etc., iar emisi-unile de știri ne prezintă uneori imagini care, fără doar și poate, se pot întrece cu unele pelicule fanteziste ale �lmelor de groază. În evocarea unor catastrofe – așa cred – noi, oamenii, jucăm un rol important, pentru că nu știm să apreciem și să respectăm natura la valoarea ei reală. În mediul nostru sunt valori foarte elocvente, dar neobservate, pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc, spre deosebire de catastrofele naturale. Adică, natura, de la sine înţeles, are nu doar părţi urâte, distruc-tive, inamice, ci și frumoase, plăcute ochiului „zâmbitor și binevoitor”. Acest serial de articole încearcă să ofere o mână de ajutor pentru a�area, cunoașterea părţilor frumoase, misterioase și plăcute ale naturii, de aceas-tă dată a Munţilor Bihorului. Pe parcursul expediţiilor vom parcurge potecile cunoscute, dar și cele mai puţin cunoscute turiștilor, pe care și �zic le vom cutreiera și este foarte probabil ca stâncile tari să ne julească pielea „orășenească” iar spinii tu�șurilor dese să lase urme vi-zibile pe trupurile și hainele noastre. La sfârșitul călăto-riei – sau chiar și pe parcurs – vom găsi și unele minuni

care ne vor face să uităm de părţile

rele ale naturii, pe care de obicei le experimentăm doar de acasă. Fiind arădean, am ales ca și ţintă a aventurilor noastre Munţii Bihorului din judeţul învecinat, de care se leagă multe �re prin prisma turismului spre aceste co-mori din Munţii Ardealului. Nu este de neglijat nici fap-tul că peisajul judeţului Bihor este cel mai asemănător Aradului și judeţelor de lângă graniţă – acesta cuprinde și platourile înalte din regiune, unde sunt unele atracţii care le putem vizita pe durata unui sfârșit de săptămână sau le putem parcurge într-o singură zi.

Nu trebuie să ne �e frică că ne vom rătăci, pentru că pe potecile parcurse vom merge de �ecare dată cu ghid cali�cat. Am găsit pentru acest post omul cel mai potri-vit, în persoana lui CZÁRÁN GYULA, care ne va „acom-pania” la drumeţii prin moștenirea sa lăsată, și căruia îi suntem recunoscători și putem să-i mulţumim pentru infrastructura căilor de acces, dar și pentru cartogra�e-rea din Munţii Bihorului.

Foto: red. CrisPer

Primii membri din clanul Czáránilor au ajuns pe meleagurile jude-ţului Arad la mijlocul anilor 1700, din Gheorgheni. Familia cu origini armene se ocupa cu comerţ, în anul 1821, cu ajutor comun, au cum-părat localitatea Șepreu cu domeniul aferent. Aici s-a născut – pe nu-mele întreg – Șeprőși Czárán Kristóf Gyula la data de 23 august 1847. Clasele primare le-a absolvit în satul natal, apoi a ajuns la gimnaziul minoritar din Arad. Peste puţin timp, părinţii l-au trimis să studieze la Bratislava, unde a absolvit cu diplomă de excelenţă. Deși a vrut să urmeze cariera de inginer, la „rugămintea promptă” a tatălui său a ales să studieze dreptul la Budapesta și la Viena. În timpul anilor de studii, a învăţat mai multe limbi străine (germana, italiana, franceza) și a făcut cunoștinţă și cu frumuseţile literaturii și muzicii. A cântat foarte bine la pian, dar și-a încercat noro-cul și cu poezia. Mai apoi, ca să-și păstre-ze prospeţimea degetelor, de fiecare dată când a ieșit la drumeţii montane, a purtat la el o claviatură și pe aceasta a exersat. Încă nu și-a terminat studiile când a fost nevoit să se reîntoarcă acasă, din cauza stării de sănătate a tatălui său. Fiind singurul băiat, și având încă trei surori, a trebuit să preia atribuţiile administrative ale domeniului, fapt care deloc nu i-a fost pe plac. Doar li-teratura, muzica și excursiile montane i-au oferit recreere. Cu ocazia excursiilor a ajuns la peștera cu stalactite de la Meziad, des-pre care a citit pentru prima dată în cartea lui Hunfalvy János „Descrierea condiţiilor naturale ale Imperiului ungar”. Mai târziu, ca și parte la lucrarea sa despre frumuseţile naturale din Bihor, el a descoperit peștera și a reușit să o facă accesibilă. Tot el a creat și prima hartă a peșterii. Pe lângă excursi-ile sale din Munţii Bihorului, a mai fost și prin cele mai frumoase locaţii din Italia, Germania, Elveţia și Austria. L-au votat membru în prima asociaţie de turiști din Ungaria, în anul 1886. După moartea tatălui său, în anul 1890, atribuţiile de la domeniu le-a încredinţat maiorului de gazdă și s-a dedicat în totalitate

munţilor. Nu s-a căsătorit nicioda-tă deoarece nu a considerat potri-vită căsătoria unui om care este plecat de acasă 9 luni din cele 12 luni al anului. A închiriat casa de vacanţă Paradeiser (actuală Garofiţa) din Meziad, pe care a mobilat-o după gustul său și i-a servit drept reședinţă pe timpul iernii. A construit drumul pe cont propriu până la ruinele de la Dezna, și-a adus aportul și la dezvoltarea zonei

de la Meziad. În timpul acesta, Asociaţia Regală a Știinţelor Naturii din Ungaria l-a primit în rândurile sale. Cu drumurile sale la Stâna de Vale s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Dr. Pethő Gyula, geolog din Budapesta. La iniţiativa acestuia, s-a înscris la Academia de Silvi-cultură și Minerit de la Banská Štiavnica din Slovacia, pe care a absolvit-o cu brio.Cu aceasta a început acea muncă de titan care l-a făcut consacrat, iar pe Munţii Bihorului i-a făcut cunoscuţi pentru iubitorii de natu-ră și drumeţii.

Ca recunoștinţă a activităţilor sale, Asociaţia Carpatină din Ardeal (EKE) l-a votat membru de onoare. Înainte să-și

desăvârșească opera, Czárán Gyula a încetat din viaţă la data de 5 ianuare 1906, în localitatea Meziad. Nu doar descoperirile naturale, drumurile de acces construite din bani proprii și potecile amenajate se leagă de activitatea sa. A scris foarte mult, atât articole periodice, cu teme turistice, publicate în revista Ardeal a Asociaţiei Carpatine din Ardeal – dar, totodată, și sub formă de cărţi și ghiduri turistice. Profesorul arădean Záray Jenő a publicat biografia lui Czárán în anul 1937 sub titlul – traducere liberă –„Profetul turismului”. Tot arădea-nul Mátyás Vilmos a semnat cartea „Ghidul Munţilor din Bihor” care descrie drumurile lui Czárán, aducând un ajutor valoros pentru teme-rarii momentului. Înterupt de primul război mondial, Mátyás Vilmos a înfinţat, în anul 1930, secţia EKE al arădeanului Czárán Gyula, a cărei membri au străbătut și au renominalizat potecile create și umblate de el. Majoritatea sunt și azi străbătute de turiști.

Azi, este responsabilitatea noastră să ocrotim memoria lui Czárán Gyula, să păstrăm tot ce ne-a lăsat în urmă, să străbatem și să pro-tejăm potecile sale. Asta ne sugerează și cuvintele inscripţionate în marmura neagră de la mormântul său: „Doar acela moare, care devi-ne uitat!”

Sursa: Záray Jenő: Profetul turismului; Stefanov Titus

Busola lui CzáránCoș de călătorii, în care erau transportate sculele

Pianul mut

Vila Czárán de la Moneasa

Hotelul de adinioară de la Băiţa, unde a locuit Czárán

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t aScris de: Cristian Horgoş

Va ile Cris, urilor - P O R T R E T D E L O C A L I TAT E – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Cu ultimul Mohican, pe vârf de munte

cu sămăchişe. La noi se spune sămăchişe la scoacă, nu la iaurt, ca în alte locuri. Sămăchişa o avem de la cele două vaci care ne dau lapte pentru toţi câţi ne mai ţine Dumnezeu aici”, ne-a dezvălui tanti Ana, care la 83 de ani a rămas singură în Bâlc fiindcă băiatul i-a murit în urmă cu opt ani iar fiica s-a mutat cu familia ei, într-o garsonieră, în Arad.

Înţelegerea nescrisă în Bâlc e ca tanti Ana să facă plăcinte pentru toţi ceilalţi când aceştia merg la fân sau la săpat. Cu furca şi grebla răzbeşte la fân şi a doua „veterană” din Bâlc, tanti Zora, care la cei 77 ani zâmbeşte într-una când vede feţe noi.

Făina şi uleiul şi le cumpără însă din vale, din pensiile de văduve de miner. Iar Vlaicu îşi cheltuie cea mai mare parte din pensia de fost miner artificier pe motorină şi întreţinerea maşinii 4x4 care le asigură legătura cu lumea. „Ne

cumpărăm ce ne trebuie în pragul iernii. Şi la biserică mergem o dată pe an, de Rusalii sau la Paşti, fiindcă la Crăciun drumul e înzăpezit”, recunoaşte tanti Ana.

“Trei luni pe iarnă suntem blocaţi de zăpadă. Iarna trecută omătul a ajuns aproape la doi metri pe aici. Ne-am bătut cărări să ajungem la fântănă şi să pot aduce fân şi lemne, ba cu sania, ba în spate. Iarna mai merg să iau urma şi la câte un mistreţ. Am prins şi exemplare mari, cu colţi de trofeu”, dezvăluie Vlaicu, care e membru cu acte în regulă a unei asociaţii de vânătoare. Sigur că pasiunea lui îl costă. Însă îi oferă şi prilejul de a cutreiera codrii şi văile, pe care le cunoaşte ca nimeni altul.

„Şi moşul meu a lucrat şi la pădure, şi în mină. Dealtfel,

cât au mers bine minele, a înflorit şi satul. Se ţineau la Căminul nostru Cultural baluri la care veneau toate satele dimprejur. Am avut şi şcoală cu patru clase în Bâlc. Eu îmi amintesc încă cu drag de doamna mea învăţătoare Rodica. Totul s-a schimbat de când s-au închis minele. Oamenii în putere din toată zona aceasta nu mai au unde lucra. Iar tinerii au alte pretenţii de la viaţă în zilele acestea pentru a rămâne aici. E păcat şi de casele rămase goale. Noi tare am vrea să le cumpere c i n e v a , măcar ca şi case d e

vacanţă, că-s la preţ de nimic. Vara se pot petrece concedii deosebite aici”, şi-a exprimat speranţa Vlaicu.

Iar pentru cine vrea să le verifice spusele, Vlaicu şi cele câteva gazde rămase în Bâlc ne încredinţează că ar găzdui cu drag pe turiştii care s-ar încumeta să le treacă pragul.

Foto: Cristian Horgo

Se prepară plăcintele cu sămăchișe

Tanti Lenuţa și Tanti Zora

Bâlcul e, poate, cea mai izolată aşezare din Bihor, aflată aproape şi de graniţele cu judeţele Alba şi Arad, unde se află şi cel mai înalt munte din Apuseni, vârful Biharea, de la poalele căruia izvorăşte Crişul Negru.

Pe vremuri era sat plin de viaţă. Acum a ajuns cătun abia pe sfert locuit. Iar viitorul pare lipsit de speranţă în ciuda peisajului de o frumuseţe aparte.

Singurul bărbat rămas în Bâlc este vânătorul Vlaicu, cel care se străduie să ţină la respect mistreţii atraşi de cartofii semănaţi şi săpaţi de cele câteva femei rămase în cătun. Iar sălbăticiunile apar deseori în Bâlc, fiindcă e înconjurat de munţi şi văi împădurite, la opt kilometri de cea mai apropiată aşezare omenească, satul Criştioru de Sus.

Înainte de a ajunge la cele zece case care îşi mai păstrează acoperişul în Bâlc, treci mai întâi pe lângă cimitir. Deja, de acolo, mirosul de brad face loc aromei fâneţelor pline de floricele montane, cu culori şi mirosuri delicate. Dealtfel, întreg cimitirul a fost cucerit de verdeaţă, crucile amestecându-se cu copacii bucuroşi că nu

au concurenţă în lupta pentru lumină. Un alt lucru care te uimeşte e că toate numele de pe cruci încep cu Filip. Explicaţia ne-a oferit-o chiar Filip Vlaicu. „Întemeietorul satului s-a numit Filip. A fugit de lume din motive doar de el ştiute, şi a găsit alinare aici. A avut o familie numeroasă, cu copii harnici, care şi-au adus soţii sau soţiile tot aici. Zona e pitorească, are pământ roditor, aşa încât oamenii vrednici, iubitori de natură, pot să ducă o viaţă împlinită aici. Abia în vremurile din urmă, tentaţiile civilizaţiei au îndepărtat tinerii din sat. Iar bătrânii s-au dus tot pe rând, aşa încât am ajuns

acum, practic, cât o familie obişnuită”.

Încet, încet, de la Vlaicu şi soţia sa, Lenuţa, aflăm că au un fiu, Vasile, care deşi a terminat Liceul Silvic, a ales să lucreze de câţiva ani în Spania, iar din banii câştigaţi ca şofer de tir a dat avansul pentru o locuinţă. Ratele la bancă se plătesc greu şi în Spania, aşa încât Vasile vine tot mai rar la părinţii din Bâlc. „Am fost la el, în Spania. Acolo au doar pământ roşu, pietros, pe

care pot cultiva, cu irigaţii intense, doar vie, măslini şi citrice. Când le-am spus că la noi plouă destul iar pământul e negru, mi-au spus că nu au văzut aşa ceva. Eu nu aş putea trăi acolo. Aici mă simt acasă”, mai povesteşte Vlaicu.

Ce-i drept, nici în Bâlc nu poţi cultiva prea multe, deşi condiţii ar fi. „Porumb nu semănăm, fiindcă îl mănâncă tot gaiţele. Când a fost Vlaicu în spital, l-am sunat să nu îşi facă griji pentru săpatul cartofilor, fiindcă într-o singură dimineaţă ne-au săpat gliganii (mistreţii) 11 saci de cartofi. Mai îngrădim noi grădinile. Îi mai sperie Vlaicu cu puşca, însă şi sălbăticiunile sunt flămânde şi greu de oprit. Mai ţinem pruni şi meri, să putem cinsti oaspeţii cu o pălincă”, spune şi tanti Lenuţa.

„Am ştiut că o să avem azi musafiri, că o cântat altfel cocoşul. De aceea am şi muiat (pregătit) mai mult aluat pentru plăcinte

Ultimul Mohican la Bâlc – vânătorul Filip Vlaicu

Panaromă către vârful Cucurbăta Mare

Cimitirul „verde”, unde pe �ecare mormânt scrie: Filip

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t aScris de: Cristian Horgoş

Va ile Cris, urilor - P O R T R E T D E L O C A L I TAT E – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Cu ultimul Mohican, pe vârf de munte

cu sămăchişe. La noi se spune sămăchişe la scoacă, nu la iaurt, ca în alte locuri. Sămăchişa o avem de la cele două vaci care ne dau lapte pentru toţi câţi ne mai ţine Dumnezeu aici”, ne-a dezvălui tanti Ana, care la 83 de ani a rămas singură în Bâlc fiindcă băiatul i-a murit în urmă cu opt ani iar fiica s-a mutat cu familia ei, într-o garsonieră, în Arad.

Înţelegerea nescrisă în Bâlc e ca tanti Ana să facă plăcinte pentru toţi ceilalţi când aceştia merg la fân sau la săpat. Cu furca şi grebla răzbeşte la fân şi a doua „veterană” din Bâlc, tanti Zora, care la cei 77 ani zâmbeşte într-una când vede feţe noi.

Făina şi uleiul şi le cumpără însă din vale, din pensiile de văduve de miner. Iar Vlaicu îşi cheltuie cea mai mare parte din pensia de fost miner artificier pe motorină şi întreţinerea maşinii 4x4 care le asigură legătura cu lumea. „Ne

cumpărăm ce ne trebuie în pragul iernii. Şi la biserică mergem o dată pe an, de Rusalii sau la Paşti, fiindcă la Crăciun drumul e înzăpezit”, recunoaşte tanti Ana.

“Trei luni pe iarnă suntem blocaţi de zăpadă. Iarna trecută omătul a ajuns aproape la doi metri pe aici. Ne-am bătut cărări să ajungem la fântănă şi să pot aduce fân şi lemne, ba cu sania, ba în spate. Iarna mai merg să iau urma şi la câte un mistreţ. Am prins şi exemplare mari, cu colţi de trofeu”, dezvăluie Vlaicu, care e membru cu acte în regulă a unei asociaţii de vânătoare. Sigur că pasiunea lui îl costă. Însă îi oferă şi prilejul de a cutreiera codrii şi văile, pe care le cunoaşte ca nimeni altul.

„Şi moşul meu a lucrat şi la pădure, şi în mină. Dealtfel,

cât au mers bine minele, a înflorit şi satul. Se ţineau la Căminul nostru Cultural baluri la care veneau toate satele dimprejur. Am avut şi şcoală cu patru clase în Bâlc. Eu îmi amintesc încă cu drag de doamna mea învăţătoare Rodica. Totul s-a schimbat de când s-au închis minele. Oamenii în putere din toată zona aceasta nu mai au unde lucra. Iar tinerii au alte pretenţii de la viaţă în zilele acestea pentru a rămâne aici. E păcat şi de casele rămase goale. Noi tare am vrea să le cumpere c i n e v a , măcar ca şi case d e

vacanţă, că-s la preţ de nimic. Vara se pot petrece concedii deosebite aici”, şi-a exprimat speranţa Vlaicu.

Iar pentru cine vrea să le verifice spusele, Vlaicu şi cele câteva gazde rămase în Bâlc ne încredinţează că ar găzdui cu drag pe turiştii care s-ar încumeta să le treacă pragul.

Foto: Cristian Horgo

Se prepară plăcintele cu sămăchișe

Tanti Lenuţa și Tanti Zora

Bâlcul e, poate, cea mai izolată aşezare din Bihor, aflată aproape şi de graniţele cu judeţele Alba şi Arad, unde se află şi cel mai înalt munte din Apuseni, vârful Biharea, de la poalele căruia izvorăşte Crişul Negru.

Pe vremuri era sat plin de viaţă. Acum a ajuns cătun abia pe sfert locuit. Iar viitorul pare lipsit de speranţă în ciuda peisajului de o frumuseţe aparte.

Singurul bărbat rămas în Bâlc este vânătorul Vlaicu, cel care se străduie să ţină la respect mistreţii atraşi de cartofii semănaţi şi săpaţi de cele câteva femei rămase în cătun. Iar sălbăticiunile apar deseori în Bâlc, fiindcă e înconjurat de munţi şi văi împădurite, la opt kilometri de cea mai apropiată aşezare omenească, satul Criştioru de Sus.

Înainte de a ajunge la cele zece case care îşi mai păstrează acoperişul în Bâlc, treci mai întâi pe lângă cimitir. Deja, de acolo, mirosul de brad face loc aromei fâneţelor pline de floricele montane, cu culori şi mirosuri delicate. Dealtfel, întreg cimitirul a fost cucerit de verdeaţă, crucile amestecându-se cu copacii bucuroşi că nu

au concurenţă în lupta pentru lumină. Un alt lucru care te uimeşte e că toate numele de pe cruci încep cu Filip. Explicaţia ne-a oferit-o chiar Filip Vlaicu. „Întemeietorul satului s-a numit Filip. A fugit de lume din motive doar de el ştiute, şi a găsit alinare aici. A avut o familie numeroasă, cu copii harnici, care şi-au adus soţii sau soţiile tot aici. Zona e pitorească, are pământ roditor, aşa încât oamenii vrednici, iubitori de natură, pot să ducă o viaţă împlinită aici. Abia în vremurile din urmă, tentaţiile civilizaţiei au îndepărtat tinerii din sat. Iar bătrânii s-au dus tot pe rând, aşa încât am ajuns

acum, practic, cât o familie obişnuită”.

Încet, încet, de la Vlaicu şi soţia sa, Lenuţa, aflăm că au un fiu, Vasile, care deşi a terminat Liceul Silvic, a ales să lucreze de câţiva ani în Spania, iar din banii câştigaţi ca şofer de tir a dat avansul pentru o locuinţă. Ratele la bancă se plătesc greu şi în Spania, aşa încât Vasile vine tot mai rar la părinţii din Bâlc. „Am fost la el, în Spania. Acolo au doar pământ roşu, pietros, pe

care pot cultiva, cu irigaţii intense, doar vie, măslini şi citrice. Când le-am spus că la noi plouă destul iar pământul e negru, mi-au spus că nu au văzut aşa ceva. Eu nu aş putea trăi acolo. Aici mă simt acasă”, mai povesteşte Vlaicu.

Ce-i drept, nici în Bâlc nu poţi cultiva prea multe, deşi condiţii ar fi. „Porumb nu semănăm, fiindcă îl mănâncă tot gaiţele. Când a fost Vlaicu în spital, l-am sunat să nu îşi facă griji pentru săpatul cartofilor, fiindcă într-o singură dimineaţă ne-au săpat gliganii (mistreţii) 11 saci de cartofi. Mai îngrădim noi grădinile. Îi mai sperie Vlaicu cu puşca, însă şi sălbăticiunile sunt flămânde şi greu de oprit. Mai ţinem pruni şi meri, să putem cinsti oaspeţii cu o pălincă”, spune şi tanti Lenuţa.

„Am ştiut că o să avem azi musafiri, că o cântat altfel cocoşul. De aceea am şi muiat (pregătit) mai mult aluat pentru plăcinte

Ultimul Mohican la Bâlc – vânătorul Filip Vlaicu

Panaromă către vârful Cucurbăta Mare

Cimitirul „verde”, unde pe �ecare mormânt scrie: Filip

Scrris de: Benkő Gabriella Emese

BÉKÉSCSABA – GYULA – CHIȘINEU CRIȘ – ADEA

Excursie de ciclism de la Bihargós până la Adea

DISTANŢA PARCURSĂ: 125 km

DURATA: 12 ORE

PARTICIPANŢI: Magyar Róbert,

Bakó Csilla, Fodor Józsefné Anita,

Varga Sándor József, Hürkecz István,

Benkő Gabriella Emese.

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Asociaţia de turism Bihargók de la Csaba: din 2002 organizează excursii monta-ne, cu bocanci şi rucsacuri, în special în zonele Ardealului (red.)

Ladislau, fiul arhiducelui Josif, a suferit în acest loc un accident de vânătoa-re. Astfel, Ladislau s-a autoaccidentat împușcându-se în coapsă și, în urma hemoragiei și a infecţiei, și-a pierdut viaţa. Ziarele de atunci au redactat de-taliat împrejurările accidentului și au relatat despre înmormântare. Părinţii au dorit păstrarea memoriei fiulor lor prin construirea capelei în acest loc. Localnicii vin și acum, la fiecare 2-3 ani, în pelerinaj, și ţin slujbe în capelă, care are și patru clopote mai mici în turn.

Am străbătut aproape totul din Ardeal, Pădurea Regelui, pei-saje îndepărtate din Transilvania, călătorind prin multe localităţi din jur - sate și orașe. Ciudat dar adevărat este că destul de rar sau niciodată nu ne-am oprit să vedem mai bine unele atracţii pe par-cursul drumului, pentru că mereu ne-am prea grăbit. Excursiile pe jos, pe bicicletă sau pe apă, în zona de frontieră, doar de câţiva ani au tradiţie în regiunea noastră. În primăvara anului trecut, la des-chiderea sezonului pentru excursiile de ciclism, am făcut o vizită în Salonta, vizitând aproape toate atracţiile acestui frumușel oraș. În planurile noastre de excursii din acest an a figurat o scurtă ex-cursie exploratoare la Adea. Majoritatea localnicilor sunt de etnie maghiară. Sătucul se află nu departe de graniţă, la doar 39 de km, pe marginea pârâului Teuș. Duminică dimineaţa, echipa noastră, numărând șase persoane, s-a suit pe biciclete și ne-am îndreptat spre destinaţie. La orele dimineţii, vremea părea că nu va ţine cu noi, nori de ploaie se adunau pe cer, dar luptând cu vântul frontal am înaintat binișor, graţie și traficului redus.

Trecând pe lângă stepele de pășune, ciobanii păstoreau tur-mele de oi, bovinele pășteau în iarba umezită de rouă, în șanţurile mlăștinoase stârci cenușii și berze serveau micul dejun. Barajale erau împânzite de flori sălbatice, peste tot salvie, bamă (hibiscus), opaiţă și alte plante care își îmbăiau petalele în razele soarelui. Pe marginea drumului asfaltat, de bună calitate, aparate de ameste-cat nutreţ, fabrica de lapte și alte uzine dovedeau dezvoltarea recentă în această regiune, totuși încă puţin înapoiată. Peisajul, de la începutul drumului dinspre localitatea Vărșand și trecând spre Pilu, arăta destul de bine îngrijit. La un pod pietonal peste Crișul Alb, am poposit pentru o scurtă pauză de odihnă, am fotografiat broaște, stânjenel de baltă, lumânărică, am ascultat ci-ripitul păsărilor ascunse în rogoz. În depărtare, fântâni cu cumpănă se înălţau pe vremea tot mai bună, multe și frumoase păsări răpitoare își căutau hrana de dimineaţă. Vânturelul roșu și-a ocupat un loc de cuib în plopul alb din apropiere, șorecari planau deasupra, din aer ciori cu glugă își așteptau prada și coţofane flecare își băgau nasul peste tot.

A urmat Socodor. Poate puţini știu, dar cimi-tirul satului este practic tăiat în două de o line

de cale ferată. Am fost și noi să vedem acest feno-men deloc obișnuit și șocant, de care unul dintre participanţi la această excursie ne-a înștiinţat nu de mult. Nu am reușit să elucidăm misterul. Cimitirul a luat f iinţă mai repede sau calea ferată să f i fost împrejmuită de mormin-te? Totuși prima variantă este mai probabilă. Din sursele istorice aflăm că localitatea a fost amintită pentru prima data în anul 1214, iar în ultimele decenii a avut o industrie de morărit bine dezvoltată și centru de comerţ, unde se ţinea și piaţa. Azi mai ve-dem doar depozitul de grăunţe în stare deplorabilă, construcţiile industriale nefolosite și bisericile rămase în mijlocul satului, toate dezvăluind câte ceva din bogăţia apusă. În timpul vizitei noastre, trenul vechi nu a circulat în Socodor, dar la întoarcere l-am sesizat înaintând cu un tempo pietonal. Am pornit mai departe spre Chi-șineu Criș cu un val de vânt molatec, în depărtare s-a facut văzut raiul pescarilor sportivi, apoi am trecut pe podul de la barajul de acumulare și pe lângă heleșteuri. Ajungând în oraș, echipa a ţinut o pauză la noua staţie de benzinărie, luând niște mâncare și bă-uturi, apoi cu forţe noi am pornit spre ultimii 8 kilometri rămași. Trecând prin oraș am constatat cu bucurie existenţa căilor de bici-clete în ambele sensuri, peste tot se construiesc drumuri, se repa-ră trotuarele, se crează zone verzi, ceea ce este o dezvoltare sem-

nificativă comparativ cu anii trecuţi. Am continuat mersul nostru pe bicicletă pe drumul principal spre Oradea, cu direcţia Adea! Sătucul apare în sursele scrise pentru prima dată în anul 1202 – cu locuitori care se ocupau cu silvicultură și industria lemnului – și parcă neobservabil urmărește malurile curbate al pârâului Teuș. În zilele noastre toată lumea umblă la serviciu, doar păstorii de animale își îngrijesc turmele de oi și bovine. Drumul nostru s-a întrerupt la marginea satului, la indicatorul localităţii care nu prea mai este descifrabil. Pentru puţin timp am sprijinit bi-cicletele noastre și am fotogra-fiat câteva cadre. Ajungând în Adea am campat în locul fostei biserici de lemn din anii 1700, aflată în paragină în curtea bi-sericii, chiar lângă monument. Am așteptat sfârșitul slujbei de duminică, apoi cu preotul și câţiva enoriași am intrat în bi-serică și am admirat băncile și corul sculptat, altarul acoperit cu diferite materiale brodate și amvonul bisericii în stilul lui simplu, dar frumos. Preotul ne-a povestit amănunţit des-pre viaţa, relaţia actuală, dar și despre criza globală vitregă care nu a ocolit nici această localitate. După ce ne-am luat rămas bun am pornit spre cealaltă destinaţie, înspre Golgota și capelă. În drum, localnicii ne-au înștiinţat că, la graniţa satului, poduleţul de lemn peste pârâu a fost distrus. Așa că am fost nevoiţi să ne continuăm drumul pe baraj, ocolind spre localitatea vecină unde am traversat pârâul pe un pod și, trecând printr-un luminiș din pădure, am ajuns la destinaţia f inală, aflată

la capătul staţiei a 13-a, la capela memorială. Plimbându-ne în pădu-ricea care îmbrăţișează capela zărim margarete și piciorul cocoșului, și putem culege ciuperci din familia agaricaceae sau de alte feluri comes-tibile.

Încet pornim spre acasă. Trecem pe lângă intersecţia care duce spre localitatea Șepre-uș. Din cauza timpului rămas nu mai reușim să vizităm și această loca-litate, care a dat naștere și cunoscutului om de drumeţii în natură – Se-prősi Czárán Gyula. Poa-te altă dată. Trecem prin localitatea Șintea Mare și virăm spre Chișineu Criș pe drumul principal, cu un traf ic intens, și pedalăm

mai departe. Vântul frontal s-a intensif icat și soarele și-a res-pectat statutul prăjindu-ne. Dar ne-am propus ca la capătul acestei excursii, în localitatea Gyula, să luăm o porţie meri-tată de îngheţată. Parcursul drumului, exceptând o pană și traf icul de camioane, a decurs bine. După repararea cauciu-cului, ne-am continuat drumul și am reușit să ajungem acasă chiar în timpul propus, ca apoi să ne delectăm pe terasă, la o îngheţată, și să ne luăm rămas bun de la colegii din Békéscsa-

ba, care mai aveau de parcurs 15 kilometri. Am obosit cu toţii, dar excursia a fost o reușită formidabilă, am vizitat tot ce ne-am propus.

Foto: Benkő Gabriella Emese, red. CrisPer

La cimitirul străbătut de șinele căii ferate de la Socodor

Interiorul bisericii reformate de la Adea, construit în anii 1700

Capela memorială de la staţia 13 de pe Golgotă

Teritoriile transfrontaliere pot � parcurse cu bicicleta și într-o zi

Lunci, pete de câmpie, pârâuri periodice urmăresc drumurile cu tra�c redus

Scrris de: Benkő Gabriella Emese

BÉKÉSCSABA – GYULA – CHIȘINEU CRIȘ – ADEA

Excursie de ciclism de la Bihargós până la Adea

DISTANŢA PARCURSĂ: 125 km

DURATA: 12 ORE

PARTICIPANŢI: Magyar Róbert,

Bakó Csilla, Fodor Józsefné Anita,

Varga Sándor József, Hürkecz István,

Benkő Gabriella Emese.

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Asociaţia de turism Bihargók de la Csaba: din 2002 organizează excursii monta-ne, cu bocanci şi rucsacuri, în special în zonele Ardealului (red.)

Ladislau, fiul arhiducelui Josif, a suferit în acest loc un accident de vânătoa-re. Astfel, Ladislau s-a autoaccidentat împușcându-se în coapsă și, în urma hemoragiei și a infecţiei, și-a pierdut viaţa. Ziarele de atunci au redactat de-taliat împrejurările accidentului și au relatat despre înmormântare. Părinţii au dorit păstrarea memoriei fiulor lor prin construirea capelei în acest loc. Localnicii vin și acum, la fiecare 2-3 ani, în pelerinaj, și ţin slujbe în capelă, care are și patru clopote mai mici în turn.

Am străbătut aproape totul din Ardeal, Pădurea Regelui, pei-saje îndepărtate din Transilvania, călătorind prin multe localităţi din jur - sate și orașe. Ciudat dar adevărat este că destul de rar sau niciodată nu ne-am oprit să vedem mai bine unele atracţii pe par-cursul drumului, pentru că mereu ne-am prea grăbit. Excursiile pe jos, pe bicicletă sau pe apă, în zona de frontieră, doar de câţiva ani au tradiţie în regiunea noastră. În primăvara anului trecut, la des-chiderea sezonului pentru excursiile de ciclism, am făcut o vizită în Salonta, vizitând aproape toate atracţiile acestui frumușel oraș. În planurile noastre de excursii din acest an a figurat o scurtă ex-cursie exploratoare la Adea. Majoritatea localnicilor sunt de etnie maghiară. Sătucul se află nu departe de graniţă, la doar 39 de km, pe marginea pârâului Teuș. Duminică dimineaţa, echipa noastră, numărând șase persoane, s-a suit pe biciclete și ne-am îndreptat spre destinaţie. La orele dimineţii, vremea părea că nu va ţine cu noi, nori de ploaie se adunau pe cer, dar luptând cu vântul frontal am înaintat binișor, graţie și traficului redus.

Trecând pe lângă stepele de pășune, ciobanii păstoreau tur-mele de oi, bovinele pășteau în iarba umezită de rouă, în șanţurile mlăștinoase stârci cenușii și berze serveau micul dejun. Barajale erau împânzite de flori sălbatice, peste tot salvie, bamă (hibiscus), opaiţă și alte plante care își îmbăiau petalele în razele soarelui. Pe marginea drumului asfaltat, de bună calitate, aparate de ameste-cat nutreţ, fabrica de lapte și alte uzine dovedeau dezvoltarea recentă în această regiune, totuși încă puţin înapoiată. Peisajul, de la începutul drumului dinspre localitatea Vărșand și trecând spre Pilu, arăta destul de bine îngrijit. La un pod pietonal peste Crișul Alb, am poposit pentru o scurtă pauză de odihnă, am fotografiat broaște, stânjenel de baltă, lumânărică, am ascultat ci-ripitul păsărilor ascunse în rogoz. În depărtare, fântâni cu cumpănă se înălţau pe vremea tot mai bună, multe și frumoase păsări răpitoare își căutau hrana de dimineaţă. Vânturelul roșu și-a ocupat un loc de cuib în plopul alb din apropiere, șorecari planau deasupra, din aer ciori cu glugă își așteptau prada și coţofane flecare își băgau nasul peste tot.

A urmat Socodor. Poate puţini știu, dar cimi-tirul satului este practic tăiat în două de o line

de cale ferată. Am fost și noi să vedem acest feno-men deloc obișnuit și șocant, de care unul dintre participanţi la această excursie ne-a înștiinţat nu de mult. Nu am reușit să elucidăm misterul. Cimitirul a luat f iinţă mai repede sau calea ferată să f i fost împrejmuită de mormin-te? Totuși prima variantă este mai probabilă. Din sursele istorice aflăm că localitatea a fost amintită pentru prima data în anul 1214, iar în ultimele decenii a avut o industrie de morărit bine dezvoltată și centru de comerţ, unde se ţinea și piaţa. Azi mai ve-dem doar depozitul de grăunţe în stare deplorabilă, construcţiile industriale nefolosite și bisericile rămase în mijlocul satului, toate dezvăluind câte ceva din bogăţia apusă. În timpul vizitei noastre, trenul vechi nu a circulat în Socodor, dar la întoarcere l-am sesizat înaintând cu un tempo pietonal. Am pornit mai departe spre Chi-șineu Criș cu un val de vânt molatec, în depărtare s-a facut văzut raiul pescarilor sportivi, apoi am trecut pe podul de la barajul de acumulare și pe lângă heleșteuri. Ajungând în oraș, echipa a ţinut o pauză la noua staţie de benzinărie, luând niște mâncare și bă-uturi, apoi cu forţe noi am pornit spre ultimii 8 kilometri rămași. Trecând prin oraș am constatat cu bucurie existenţa căilor de bici-clete în ambele sensuri, peste tot se construiesc drumuri, se repa-ră trotuarele, se crează zone verzi, ceea ce este o dezvoltare sem-

nificativă comparativ cu anii trecuţi. Am continuat mersul nostru pe bicicletă pe drumul principal spre Oradea, cu direcţia Adea! Sătucul apare în sursele scrise pentru prima dată în anul 1202 – cu locuitori care se ocupau cu silvicultură și industria lemnului – și parcă neobservabil urmărește malurile curbate al pârâului Teuș. În zilele noastre toată lumea umblă la serviciu, doar păstorii de animale își îngrijesc turmele de oi și bovine. Drumul nostru s-a întrerupt la marginea satului, la indicatorul localităţii care nu prea mai este descifrabil. Pentru puţin timp am sprijinit bi-cicletele noastre și am fotogra-fiat câteva cadre. Ajungând în Adea am campat în locul fostei biserici de lemn din anii 1700, aflată în paragină în curtea bi-sericii, chiar lângă monument. Am așteptat sfârșitul slujbei de duminică, apoi cu preotul și câţiva enoriași am intrat în bi-serică și am admirat băncile și corul sculptat, altarul acoperit cu diferite materiale brodate și amvonul bisericii în stilul lui simplu, dar frumos. Preotul ne-a povestit amănunţit des-pre viaţa, relaţia actuală, dar și despre criza globală vitregă care nu a ocolit nici această localitate. După ce ne-am luat rămas bun am pornit spre cealaltă destinaţie, înspre Golgota și capelă. În drum, localnicii ne-au înștiinţat că, la graniţa satului, poduleţul de lemn peste pârâu a fost distrus. Așa că am fost nevoiţi să ne continuăm drumul pe baraj, ocolind spre localitatea vecină unde am traversat pârâul pe un pod și, trecând printr-un luminiș din pădure, am ajuns la destinaţia f inală, aflată

la capătul staţiei a 13-a, la capela memorială. Plimbându-ne în pădu-ricea care îmbrăţișează capela zărim margarete și piciorul cocoșului, și putem culege ciuperci din familia agaricaceae sau de alte feluri comes-tibile.

Încet pornim spre acasă. Trecem pe lângă intersecţia care duce spre localitatea Șepre-uș. Din cauza timpului rămas nu mai reușim să vizităm și această loca-litate, care a dat naștere și cunoscutului om de drumeţii în natură – Se-prősi Czárán Gyula. Poa-te altă dată. Trecem prin localitatea Șintea Mare și virăm spre Chișineu Criș pe drumul principal, cu un traf ic intens, și pedalăm

mai departe. Vântul frontal s-a intensif icat și soarele și-a res-pectat statutul prăjindu-ne. Dar ne-am propus ca la capătul acestei excursii, în localitatea Gyula, să luăm o porţie meri-tată de îngheţată. Parcursul drumului, exceptând o pană și traf icul de camioane, a decurs bine. După repararea cauciu-cului, ne-am continuat drumul și am reușit să ajungem acasă chiar în timpul propus, ca apoi să ne delectăm pe terasă, la o îngheţată, și să ne luăm rămas bun de la colegii din Békéscsa-

ba, care mai aveau de parcurs 15 kilometri. Am obosit cu toţii, dar excursia a fost o reușită formidabilă, am vizitat tot ce ne-am propus.

Foto: Benkő Gabriella Emese, red. CrisPer

La cimitirul străbătut de șinele căii ferate de la Socodor

Interiorul bisericii reformate de la Adea, construit în anii 1700

Capela memorială de la staţia 13 de pe Golgotă

Teritoriile transfrontaliere pot � parcurse cu bicicleta și într-o zi

Lunci, pete de câmpie, pârâuri periodice urmăresc drumurile cu tra�c redus

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – A R TĂ

M-am născut la Békéscsaba, în anul 1965. Natura, această „minune” în circulaţie continuuă, capabilă să se vindece de una singură, m-a fascinat încă din vremea copilăriei.

În adâncirea acestei fascinaţii a jucat un rol important și maistrul învăţător, Réthy Zsigmond. Prin clubul de protecţia mediului condus de dânsul, am putut participa la excursii, tabere, inelare de păsări (semnare), despre care înainte nici nu visam. Aceste experienţe mi-au fost de mare ajutor și la alegerea profesiunii: am absolvit Școala agricolă Székács Elemér, pro�lul O�ţer de Sănătate a Animalelor, apoi m-am înscris la Facultatea Veterinară.

Primul meu aparat foto – un Smena Simbol – l-am primit cadou de Crăciun de la părinţii mei, când aveam 12 ani. Sigur, și eu am fotogra�at tot ce se putea, doar că pe fotogra�ile developate de 6x9 cm, nu se vedea mai nimic... de fapt da, pentru că eu știam �ecare pată ce reprezintă. Piţigoiul ascuns între crengile copacilor pe fotogra�i l-am văzut doar eu, dar îl arătam cu mândrie la toată lumea. Mai târziu, am încercat să imortalizez vieţuitoarele naturale mai mărunte, cu un aparat Practica MTL 50 și câteva inele intermediare împrumutate.

După aceste tentative a urmat o pauză lungă, iar prin anii 2002 m-a prins și pe mine valul lumii digitale. Mai serios, dar din pasiune, și ca amator entuziast, din 2007 iar m-am apucat de fotogra�at. Natura și acuma are un rol principal în viaţa mea, așa că subiectele majore imortalizate sunt și acuma cele din natură, peisaje, plante, insecte și nu în ultimul rând păsări.

Sper că imaginile vizualizate vor trezi acele gânduri care ne amintesc că lumea care ne înconjoară este atât de frumoasă, dar totodată si foarte fragilă.

Dr. Jantyik Tibor

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – A R TĂ

M-am născut la Békéscsaba, în anul 1965. Natura, această „minune” în circulaţie continuuă, capabilă să se vindece de una singură, m-a fascinat încă din vremea copilăriei.

În adâncirea acestei fascinaţii a jucat un rol important și maistrul învăţător, Réthy Zsigmond. Prin clubul de protecţia mediului condus de dânsul, am putut participa la excursii, tabere, inelare de păsări (semnare), despre care înainte nici nu visam. Aceste experienţe mi-au fost de mare ajutor și la alegerea profesiunii: am absolvit Școala agricolă Székács Elemér, pro�lul O�ţer de Sănătate a Animalelor, apoi m-am înscris la Facultatea Veterinară.

Primul meu aparat foto – un Smena Simbol – l-am primit cadou de Crăciun de la părinţii mei, când aveam 12 ani. Sigur, și eu am fotogra�at tot ce se putea, doar că pe fotogra�ile developate de 6x9 cm, nu se vedea mai nimic... de fapt da, pentru că eu știam �ecare pată ce reprezintă. Piţigoiul ascuns între crengile copacilor pe fotogra�i l-am văzut doar eu, dar îl arătam cu mândrie la toată lumea. Mai târziu, am încercat să imortalizez vieţuitoarele naturale mai mărunte, cu un aparat Practica MTL 50 și câteva inele intermediare împrumutate.

După aceste tentative a urmat o pauză lungă, iar prin anii 2002 m-a prins și pe mine valul lumii digitale. Mai serios, dar din pasiune, și ca amator entuziast, din 2007 iar m-am apucat de fotogra�at. Natura și acuma are un rol principal în viaţa mea, așa că subiectele majore imortalizate sunt și acuma cele din natură, peisaje, plante, insecte și nu în ultimul rând păsări.

Sper că imaginile vizualizate vor trezi acele gânduri care ne amintesc că lumea care ne înconjoară este atât de frumoasă, dar totodată si foarte fragilă.

Dr. Jantyik Tibor

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

G a l e r i a F o t o – D r. J a n t y i k T i b o r Va ile Cris, urilor – A R TĂ

În casă şi împrejur

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor - T E M E AC T UA L E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

A pornit ca și o idee de proiect, dar azi a ajuns o prezentare a gra-dului de conștien-tizare a mediului

și circulă prin toată ţara. Este vorba de expoziţia itinerantă a Asociaţiei Naturapark a Văilor Crișurilor. Ex-poziţia „ÎNVERZEȘTE-TE! ÎNTOAR-CE-TE!” de aceea e așa frumoasă și bună, deoarece s-a realizat cu drag și mult suflet. Expoziţia ilustrată cu fotografiile și desenele participan-ţilor prezintă o oportunitate intere-santă și apare cu o notă educaţio-nală specifică în instituţiile publice. În decursul unui an, am ajuns în 18 localităţi și la 12.000 de vizitatori activi, prin activităţi practice. După judeţul Békés, ne-am prezentat în judeţul Bács-Kiskun, apoi în zona

Budapestei. În fiecare localitate ne-am prezentat de fiecare dată în diverse „situaţii”: la Kecskemét ne-am aliniat la programul Ziua Pământului, la Göd am ajutat por-nirea programului de compostare, iar în cele mai multe localităţi am prezentat expoziţia independentă în centre culturale, școli și bibli-oteci. Această expoziţie practică ne dă idei și sfaturi la „înverzirea” zilelor lucrătoare, metode de pro-tejare a naturii, în timp ce temele principale ale protecţiei mediului le putem afla prin ajutorul a multor fotografii și desene.

Temele principale sunt: Gospo-dărie ecologică, Cumpărături res-ponsabile, Mod de viaţă sănătos, Compostare, Prevenirea generării și reducerea deșeurilor.

În prima parte a expoziţiei pre-zentăm bazele grădinăritului or-ganic, ocrotirea păsărilor și pașii care trebuie urmaţi pentru realiza-rea compostului. În partea a doua prezentăm informaţii privind gos-podăritul, curăţirea ecologică, cumpărături ecologice conștiente, selectarea deșeurilor. Considerăm importante principiile de durabili-tate la realizarea grădinii și a gos-podăriei, să facem economie de materiale și energie, să ne strădu-im la cumpărări conștiente, la reci-clare, la cunoașterea materialelor reciclabile și folosirea lor. Con�r-marea răspunderii ecologice ne ajută la orientarea între „drumuri-le verzi” și începutul efectiv, mate-rialul expus dă și o mână de ajutor celor care au început aceste modi-�cări în gospodăriile lor.

Zöldülj! Fo

rdulj!

Környezettu

datos füzete

k I.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzet

ek

2

oldal

01

Borító

Zöldülj! Fordulj!

Környezettudatos fü

zetek II.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek1

oldal01Borító

Füzetek3

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos fü

zetek III.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek4

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos füzetek IV.

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

Füzetek5

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos füzetek V.

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

Füzetek1

oldal

01Borító

Foglalkoztató füzet I.óvodások részére

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Füzetek

2

oldal

01

Borító

Foglalkoztató füzet II.általános iskolások részére

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek3

oldal

01Borító

Foglalkoztató füzet III.középiskolások részére

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

a házban és a ház körül

Expoziţie itinerantăîn Valea Crișurilor

Înverzeşte-te! Întoarce-te!

Cui se adresează această expoziţie?

Recomandăm pe de o parte famili-ilor, părinţilor și bunicilor care răspund de sănătatea copiilor și nepoţilor. Ei sunt cei care, dacă conduc o gospodă-rie ecologică, cultivă grădini bio, com-postează deșeurile organice, selectează hârtia și deșeurile plastice, iar perioade-le de vacanţă le petrec cu excursii ac-tive. Dând exemplu, își dirijează gene-raţiile actuale și de viitor spre un mod de viaţă mai sănătos și durabil. Dealtfel, mai recomandăm expoziţia și copiilor de la grădiniţe, școli cu clase generale, care încă sunt deschiși ideilor noi și cu-noașterea practicelor ecologie.

La cei tineri, încă este în dezvoltare sistemul de obișnuinţă, care în viitor o să determine modul de viaţă. Punc-tul forte al acestei expoziţii reprezintă

echipa tânără care a creat și care prezintă experienţele per-sonale pozitive realizate și ideile verzi realizabile.

De ce este interesantă expoziţia pentru toate categoriile de vârstă?

Pentru că este practică, deoarece putem lua în mână nucile de spălat, săpunul de casă, produsele reciclate din hârtie, și conștientizarea se întâmplă chiar la faţa locului, într-un mod jucăuș. Pentru că este interactivă, putem selec-ta deșeuri, să construim compostări în miniatură și putem încerca multe-multe jocuri educaţionale. Pentru că prezen-tăm alternative noi, dar și idei economice mai vechi.

La ce ne dă răspunsuri această expoziţie?

Primim răspunsuri la întrebările cotidiene apărute: De ce alege produsele autohtone cumpărătorul? De ce este hârtia nouă ecologică? Putem composta rămășiţele de cafea și filtrele de ceai folosite? Din ce pot să fabric sistem de compostare? Unde să pun medicamentele ex-pirate? La ce folosește soda caustică, și la ce pot să folo-sesc oţetul?

Ce mai oferă expoziţia?

Pe lângă materialele expuse, mai putem găsi și pliante colorate despre conștientizarea și prelucrarea mai precisă a temelor pe care le recomandăm pentru acasă. În afară de asta, avem și caiete monocrome de lucru pentru 3 generaţii. Caietele pentru cei mici de la grădiniţă și până la cei școlari ne ajută cu exerciţii jucăușe să înţelegem mai bine temele. Paginile caietelor cu integrame, exerciţii legate și de colorat se pot multiplica. CD-urile educaţionale ne ajută să înţelem mai bine expoziţia, tot așa și jocurile suplimentare de conști-entizare, Planeta Albastră și jocul Urmele Picioarelor Verzi.

Pentru cine recomandăm spre închiriere expoziţia ÎNVERZEȘTE-TE! ÎNTOARCE-TE!

În primul rând acelor centre culturale, căminelor culturale, ONG-urilor care deţin o sală cu dimensiuni adecvate pentru prezentare (25 de metri pătraţi pe o suprafaţă de perete). Ex-poziţia se potrivește foarte bine la evenimente majore de zile verzi, la teme săptămânale sau la realizarea proiectelor de pro-tecţia mediului și poate să umple cu conţinut profesional chiar și programe verzi în cadrul festivalelor tematice.

Foto: red. CrisPer

Una din temele principale este prevenirea deșeurilor prin compostare

Totul se poate atinge, se poate experimenta în practică

Învăţarea cumpărăturilor conștiente prin joc

Primim răspunsuri eco-responsabile la întrebările de zi cu zi

Informaţii și detalii despre condiţii-le de închiriere găsiţi la pagina www.korosoknaturpark.hu, www.zolduljfordulj.

eu sau personal la Centrul de Vizitatori a Văilor Crișu-rilor din Békéscsaba.

Campania Înverzește! Întoarce-te! mai oferă și CD-uri, jocuri de masă și caiete de lucru despre conștientizare

În casă şi împrejur

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor - T E M E AC T UA L E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

A pornit ca și o idee de proiect, dar azi a ajuns o prezentare a gra-dului de conștien-tizare a mediului

și circulă prin toată ţara. Este vorba de expoziţia itinerantă a Asociaţiei Naturapark a Văilor Crișurilor. Ex-poziţia „ÎNVERZEȘTE-TE! ÎNTOAR-CE-TE!” de aceea e așa frumoasă și bună, deoarece s-a realizat cu drag și mult suflet. Expoziţia ilustrată cu fotografiile și desenele participan-ţilor prezintă o oportunitate intere-santă și apare cu o notă educaţio-nală specifică în instituţiile publice. În decursul unui an, am ajuns în 18 localităţi și la 12.000 de vizitatori activi, prin activităţi practice. După judeţul Békés, ne-am prezentat în judeţul Bács-Kiskun, apoi în zona

Budapestei. În fiecare localitate ne-am prezentat de fiecare dată în diverse „situaţii”: la Kecskemét ne-am aliniat la programul Ziua Pământului, la Göd am ajutat por-nirea programului de compostare, iar în cele mai multe localităţi am prezentat expoziţia independentă în centre culturale, școli și bibli-oteci. Această expoziţie practică ne dă idei și sfaturi la „înverzirea” zilelor lucrătoare, metode de pro-tejare a naturii, în timp ce temele principale ale protecţiei mediului le putem afla prin ajutorul a multor fotografii și desene.

Temele principale sunt: Gospo-dărie ecologică, Cumpărături res-ponsabile, Mod de viaţă sănătos, Compostare, Prevenirea generării și reducerea deșeurilor.

În prima parte a expoziţiei pre-zentăm bazele grădinăritului or-ganic, ocrotirea păsărilor și pașii care trebuie urmaţi pentru realiza-rea compostului. În partea a doua prezentăm informaţii privind gos-podăritul, curăţirea ecologică, cumpărături ecologice conștiente, selectarea deșeurilor. Considerăm importante principiile de durabili-tate la realizarea grădinii și a gos-podăriei, să facem economie de materiale și energie, să ne strădu-im la cumpărări conștiente, la reci-clare, la cunoașterea materialelor reciclabile și folosirea lor. Con�r-marea răspunderii ecologice ne ajută la orientarea între „drumuri-le verzi” și începutul efectiv, mate-rialul expus dă și o mână de ajutor celor care au început aceste modi-�cări în gospodăriile lor.

Zöldülj! Fo

rdulj!

Környezettu

datos füzete

k I.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzet

ek

2

oldal

01

Borító

Zöldülj! Fordulj!

Környezettudatos fü

zetek II.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek1

oldal01Borító

Füzetek3

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos fü

zetek III.

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek4

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos füzetek IV.

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

Füzetek5

oldal

01Borító

Zöldülj! Fordulj!Környezettudatos füzetek V.

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

Füzetek1

oldal

01Borító

Foglalkoztató füzet I.óvodások részére

Készítette:

Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Füzetek

2

oldal

01

Borító

Foglalkoztató füzet II.általános iskolások részére

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület

2011.

Füzetek3

oldal

01Borító

Foglalkoztató füzet III.középiskolások részére

Zöldülj! Fordulj!a házban és a ház körül

Készítette:Körösök Völgye Natúrpark Egyesület2011.

a házban és a ház körül

Expoziţie itinerantăîn Valea Crișurilor

Înverzeşte-te! Întoarce-te!

Cui se adresează această expoziţie?

Recomandăm pe de o parte famili-ilor, părinţilor și bunicilor care răspund de sănătatea copiilor și nepoţilor. Ei sunt cei care, dacă conduc o gospodă-rie ecologică, cultivă grădini bio, com-postează deșeurile organice, selectează hârtia și deșeurile plastice, iar perioade-le de vacanţă le petrec cu excursii ac-tive. Dând exemplu, își dirijează gene-raţiile actuale și de viitor spre un mod de viaţă mai sănătos și durabil. Dealtfel, mai recomandăm expoziţia și copiilor de la grădiniţe, școli cu clase generale, care încă sunt deschiși ideilor noi și cu-noașterea practicelor ecologie.

La cei tineri, încă este în dezvoltare sistemul de obișnuinţă, care în viitor o să determine modul de viaţă. Punc-tul forte al acestei expoziţii reprezintă

echipa tânără care a creat și care prezintă experienţele per-sonale pozitive realizate și ideile verzi realizabile.

De ce este interesantă expoziţia pentru toate categoriile de vârstă?

Pentru că este practică, deoarece putem lua în mână nucile de spălat, săpunul de casă, produsele reciclate din hârtie, și conștientizarea se întâmplă chiar la faţa locului, într-un mod jucăuș. Pentru că este interactivă, putem selec-ta deșeuri, să construim compostări în miniatură și putem încerca multe-multe jocuri educaţionale. Pentru că prezen-tăm alternative noi, dar și idei economice mai vechi.

La ce ne dă răspunsuri această expoziţie?

Primim răspunsuri la întrebările cotidiene apărute: De ce alege produsele autohtone cumpărătorul? De ce este hârtia nouă ecologică? Putem composta rămășiţele de cafea și filtrele de ceai folosite? Din ce pot să fabric sistem de compostare? Unde să pun medicamentele ex-pirate? La ce folosește soda caustică, și la ce pot să folo-sesc oţetul?

Ce mai oferă expoziţia?

Pe lângă materialele expuse, mai putem găsi și pliante colorate despre conștientizarea și prelucrarea mai precisă a temelor pe care le recomandăm pentru acasă. În afară de asta, avem și caiete monocrome de lucru pentru 3 generaţii. Caietele pentru cei mici de la grădiniţă și până la cei școlari ne ajută cu exerciţii jucăușe să înţelegem mai bine temele. Paginile caietelor cu integrame, exerciţii legate și de colorat se pot multiplica. CD-urile educaţionale ne ajută să înţelem mai bine expoziţia, tot așa și jocurile suplimentare de conști-entizare, Planeta Albastră și jocul Urmele Picioarelor Verzi.

Pentru cine recomandăm spre închiriere expoziţia ÎNVERZEȘTE-TE! ÎNTOARCE-TE!

În primul rând acelor centre culturale, căminelor culturale, ONG-urilor care deţin o sală cu dimensiuni adecvate pentru prezentare (25 de metri pătraţi pe o suprafaţă de perete). Ex-poziţia se potrivește foarte bine la evenimente majore de zile verzi, la teme săptămânale sau la realizarea proiectelor de pro-tecţia mediului și poate să umple cu conţinut profesional chiar și programe verzi în cadrul festivalelor tematice.

Foto: red. CrisPer

Una din temele principale este prevenirea deșeurilor prin compostare

Totul se poate atinge, se poate experimenta în practică

Învăţarea cumpărăturilor conștiente prin joc

Primim răspunsuri eco-responsabile la întrebările de zi cu zi

Informaţii și detalii despre condiţii-le de închiriere găsiţi la pagina www.korosoknaturpark.hu, www.zolduljfordulj.

eu sau personal la Centrul de Vizitatori a Văilor Crișu-rilor din Békéscsaba.

Campania Înverzește! Întoarce-te! mai oferă și CD-uri, jocuri de masă și caiete de lucru despre conștientizare

Scris de: Bonyhádiné Pásztor EnikőProfesorisau cum funcţionează educaţia mediului

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor - I N T E R V I U

bucuria muncii depusă împreună. În aceasta constă puterea organi-zaţiei.

– Care sunt acele culuoare prin care obţineţi schimbarea de atitudine la copii şi adulţi?

– Oferim proiecte şcolare sistematice, care ating sensibil mediul. Pe lângă acestea ofe-rim pregătiri, specializări prin conferinţe educaţionale de mediu, organizări de ateliere de lucru, organizarea şi proiectarea planurilor internaţionale, dar şi sarcini de expertize pentru obţinerea obiectivelor propuse. Până acum am redactat şi tipărit peste 30 de apa-riţii legate de educaţia mediului, care dau o mână de ajutor atât profesional şi metodologic, cât şi idei practice. În 2010 am organizat pregătiri cu tema durabilităţii pentru profesori şi responsabili de deci-zii şi am deschis drum şi spre companii. Înglobăm în organizaţia noastră din ce în ce mai mulţi tineri care, dornici de afirmare, oferă activităţi „verzi” la diferite festivaluri şi alte evenimente.

–Ştiu bine că acţionaţi şi pe spaţiul „înverzirea şcolilor”?

– Programul de înverzire a şcolilor îl oferim de mai mulţi ani unităţilor de învăţământ şi organismelor academice. Apariţia intitulată „Înverzirea Şcolii” reflectă rezultatele acestor pregătiri. Ne focalizăm pe orientarea şcolii spre dura-bilitate şi, totodată, oferim ajutor pentru obţinerea titlului de şcoală ecologică.

– Cum ne educă, „înverzeşte” pe noi un educator de mediu, prin ce se dife-renţiază metodele voastre?

– În lumea globalizării, pedagogia sensitivă - emoţională – reprezintă mai mult decât o metodă simplă ca cele mai multe. Ea deschide un spaţiu special între doi oameni, sau între om şi informaţie. Este foarte importantă pentru noi relaţia personală şi, toto-dată, contactul cu mediul, instrucţiile

din teren, şcolile din pădure, taberele, ori o plimbare urbană. Deplasarea în natură este foarte importantă în dezvoltarea educaţiei de mediu, deoarece ne afec-tează sensitiv, putem observa cu simţurile noastre. Ex-perienţele personale, activităţile sunt indespensabile pentru a nu fi străini în prezentul cotidian. De exem-plu, obiectivul proiectului „Acasă în pădure” este de a prelungi timpul petrecut de copii în pădure, şi aşa să simtă că le aparţine, să se simtă legaţi de aceasta.

Considerăm că este important modul de viaţă eco-logic-sensitiv, obţinând baza durabilităţii prin

abordarea dezvoltării competenţelor.

– În ce fel de servicii profesionale vă implicaţi pe plan naţional, ca şi orga-

nizaţie non-guvernamentală?– Facem parte din Educaţia me-

diului – actuală fiind educaţia dura-bilităţii – comentăm deciziile politice specializate, în programe naţionale specializate în dezvoltarea criteriilor legate de şcolile ecologice. Organiza-

ţia noastră a iniţiat, în anul 1998, pre-gătirea Strategiei Naţionale de Educaţia

Mediului în care, dincolo de activită-ţile profesionale, am întreprins

închegarea şi organizarea acesteia. Putem să afirmăm

că, în Ungaria, am deve-nit actori inevitabili în educaţia mediului.

– Anul 2012 este sărbătoare în viaţa organizaţiei. Cum v-aţi pregătit?

– Anul aces-ta Asociaţia pentru

Educaţia de Mediu îm-plineşte 20 de ani de ac-

tivitate. Din această cauză, am pregătit organizarea unei

conferinţe naţionale la Budapes-ta cu titlul „Drumuri pentru durabili-tate – Învăţarea prevenirii”, unde am invitat toţi educatorii care împărtă-şesc cu drag cunoştinţele, experienţe-le personale, dar sunt şi deschişi pen-tru alte oportunităţi şi cunoştinţe. Şi în educaţia mediului accentul se pune pe prevenire, adică să intuim dinain-te efectele problemelor de mediu, ale distrugerii mediului natural, ale ges-tionării ineficiente a deşeurilor, etc. Oare suntem conştienţi ce înseam-nă toate acestea în practică, reuşim să fim responsabili şi preventivi, şi putem să ne folosim de metodele de prevenire fiind educatori, profesori? Conferinţa am gândit-o aplecată pe aceste aspecte despre care cei inte-resaţi pot găsi detalii pe site-ul www.mkne.hu/konferencia/

Foto: MNKE

Azi, în lupta cu globalizarea şi problemele de mediu, parcă se amplifică prezenţa şi creşterea gradului de conştientizare. Pă-şind peste catastrofele ecolo-gice şi problemele de mediu, astăzi accentul se pune pe abordarea protecţiei mediu-lui şi apropierea responsabilă spre natură.

În toate zilele, conştientiza-rea importanţei mediului poate să vină de la părinte, de la copil, învăţător, vânzătorul de la magazin, bucătăreasă, ziarist, compania de uti-lităţi şi alţii, care în activitităţile zilnice ne îndrumă spre o discuţie prietenoasă şi cu „so-luţii verzi”. În acest cerc apare educaţia de mediu care ne îndeamnă şi spre prevenire.

Am rugat pe Saly Erika, preşedintele Asociaţiei pentru Educaţie de Mediu din Ungaria, să ne prezinte organizaţia non-guvernamentală a cărei membri sunt angajaţi ca şi pro-fesie sau mărturisesc prin educaţia mediului:

– În iunie 1992 a avut loc Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare la Rio de Janeiro, şi i-a activat pe cei care se ocu-pă de protecţia şi educaţia mediului la nivel global. Ca şi re-zultat, a venit timpul pentru a crea o asemenea organizaţie non-guvernamentală (ONG) şi în Ungaria. Tot în acel an s-a înfiinţat şi Asociaţia pentru Educaţie de Mediu cu o activi-tate publică de remarcat, numărând 53 de educatori de me-diu, membri pasionaţi. Azi avem aproape o mie de membri.

Au ajuns şi la noi metodele educaţionale din Occident, care s-au dovedit eficiente în a

recunoaşte valorile naturale şi de mediu. Învăţarea aprofundată a metodelor, schimbul de experienţă, bucuria de a încerca, au oferit membrilor progra-me, chiar pentru mai mulţi ani.

– Cine sunt membrii organizaţiei şi cine îşi asumă aceste responsabilităţi?

– Pe lângă educatori şi profesori iau parte în activităţile or-ganizaţiei şi oameni cu alte profesii. De exemplu artişti, ingineri şi medici se numără printre cei care, ori la locul de muncă, în viaţa civilă, ori în activităţile în timpul liber ajută la educarea, cunoaşterea, protecţia şi păstrarea valorilor naturale, dar şi a celor create de mâna omului. Sediul se află la Budapesta, dar avem grupe locale în Baranya, Hódmezővásárhely, Debrecen şi Nagykanizsa. Aceste grupuri rurale organizate, care se ocupă de sarcini locale şi regionale, reprezintă o valoare şi o bucurie aparte, deoarece mediatizarea locală reprezintă o sarcină cheie în educaţia mediului şi pentru durabilitatea valorilor.

– Educaţia mediului are o interpretare multiplă. Ce acope-ră aceasta pentru voi?

– Educaţia mediului ne învaţă despre coexistenţa armo-nioasă cu mediul înconjurător, care înglobează şi mediul na-tural, dar şi mediul social creat de om. Baza filozofică constă în stilul de viaţă ambiţios, pentru durabilitate, în perspectiva globală planetară şi în gândirea seculară. Acordăm o mare im-portanţă pentru relaţiile umane calitative, proiectele comune,

Imaginea de sus: Întâlnire naţională pe teren, în mijloc preșe-dintele Saly ErikaImaginea de jos: Conferinţă pentru tineri

Imaginea de sus: Implicarea activă a tinerilor spre învăţarea durabilităţiiImaginea de jos: Practică de teren cu profesori

Imaginea de sus: Acasă în pădureImaginea de jos: Să experimentăm, să cunoaștem!

Ce ne învaţă educatorul de mediu?– cunoaşterea mediului static şi viu;– păstrarea biodiversităţii;– comportamentul adecvat în natură;– raport pozitiv în pădure, câmpii, pe maluri de ape;– experimentarea frumuseţilor naturale;– cunoaşterea naturii în teren; – observarea contextelor biologice;– cunoaşterea lanţurilor alimentare;– cunoaşterea valorilor tradiţionale;– respectarea diversităţii şi caracteristicile locale;– autogospodărire, mod de viaţă ecologic; – stil de viaţă durabil şi de consum;– stil de viaţă sănătos; compostare– prevenirea deşeurilor, reducerea deşeurilor;– cumpărături responsabile;– economia energiei şi a apei;– folosirea surselor energetice regenerabile şi celor eficiente;– moderaţie; economia materiilor

Azi, scopul nostru este educarea spre durabilitate...

Scris de: Bonyhádiné Pásztor EnikőProfesorisau cum funcţionează educaţia mediului

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor - I N T E R V I U

bucuria muncii depusă împreună. În aceasta constă puterea organi-zaţiei.

– Care sunt acele culuoare prin care obţineţi schimbarea de atitudine la copii şi adulţi?

– Oferim proiecte şcolare sistematice, care ating sensibil mediul. Pe lângă acestea ofe-rim pregătiri, specializări prin conferinţe educaţionale de mediu, organizări de ateliere de lucru, organizarea şi proiectarea planurilor internaţionale, dar şi sarcini de expertize pentru obţinerea obiectivelor propuse. Până acum am redactat şi tipărit peste 30 de apa-riţii legate de educaţia mediului, care dau o mână de ajutor atât profesional şi metodologic, cât şi idei practice. În 2010 am organizat pregătiri cu tema durabilităţii pentru profesori şi responsabili de deci-zii şi am deschis drum şi spre companii. Înglobăm în organizaţia noastră din ce în ce mai mulţi tineri care, dornici de afirmare, oferă activităţi „verzi” la diferite festivaluri şi alte evenimente.

–Ştiu bine că acţionaţi şi pe spaţiul „înverzirea şcolilor”?

– Programul de înverzire a şcolilor îl oferim de mai mulţi ani unităţilor de învăţământ şi organismelor academice. Apariţia intitulată „Înverzirea Şcolii” reflectă rezultatele acestor pregătiri. Ne focalizăm pe orientarea şcolii spre dura-bilitate şi, totodată, oferim ajutor pentru obţinerea titlului de şcoală ecologică.

– Cum ne educă, „înverzeşte” pe noi un educator de mediu, prin ce se dife-renţiază metodele voastre?

– În lumea globalizării, pedagogia sensitivă - emoţională – reprezintă mai mult decât o metodă simplă ca cele mai multe. Ea deschide un spaţiu special între doi oameni, sau între om şi informaţie. Este foarte importantă pentru noi relaţia personală şi, toto-dată, contactul cu mediul, instrucţiile

din teren, şcolile din pădure, taberele, ori o plimbare urbană. Deplasarea în natură este foarte importantă în dezvoltarea educaţiei de mediu, deoarece ne afec-tează sensitiv, putem observa cu simţurile noastre. Ex-perienţele personale, activităţile sunt indespensabile pentru a nu fi străini în prezentul cotidian. De exem-plu, obiectivul proiectului „Acasă în pădure” este de a prelungi timpul petrecut de copii în pădure, şi aşa să simtă că le aparţine, să se simtă legaţi de aceasta.

Considerăm că este important modul de viaţă eco-logic-sensitiv, obţinând baza durabilităţii prin

abordarea dezvoltării competenţelor.

– În ce fel de servicii profesionale vă implicaţi pe plan naţional, ca şi orga-

nizaţie non-guvernamentală?– Facem parte din Educaţia me-

diului – actuală fiind educaţia dura-bilităţii – comentăm deciziile politice specializate, în programe naţionale specializate în dezvoltarea criteriilor legate de şcolile ecologice. Organiza-

ţia noastră a iniţiat, în anul 1998, pre-gătirea Strategiei Naţionale de Educaţia

Mediului în care, dincolo de activită-ţile profesionale, am întreprins

închegarea şi organizarea acesteia. Putem să afirmăm

că, în Ungaria, am deve-nit actori inevitabili în educaţia mediului.

– Anul 2012 este sărbătoare în viaţa organizaţiei. Cum v-aţi pregătit?

– Anul aces-ta Asociaţia pentru

Educaţia de Mediu îm-plineşte 20 de ani de ac-

tivitate. Din această cauză, am pregătit organizarea unei

conferinţe naţionale la Budapes-ta cu titlul „Drumuri pentru durabili-tate – Învăţarea prevenirii”, unde am invitat toţi educatorii care împărtă-şesc cu drag cunoştinţele, experienţe-le personale, dar sunt şi deschişi pen-tru alte oportunităţi şi cunoştinţe. Şi în educaţia mediului accentul se pune pe prevenire, adică să intuim dinain-te efectele problemelor de mediu, ale distrugerii mediului natural, ale ges-tionării ineficiente a deşeurilor, etc. Oare suntem conştienţi ce înseam-nă toate acestea în practică, reuşim să fim responsabili şi preventivi, şi putem să ne folosim de metodele de prevenire fiind educatori, profesori? Conferinţa am gândit-o aplecată pe aceste aspecte despre care cei inte-resaţi pot găsi detalii pe site-ul www.mkne.hu/konferencia/

Foto: MNKE

Azi, în lupta cu globalizarea şi problemele de mediu, parcă se amplifică prezenţa şi creşterea gradului de conştientizare. Pă-şind peste catastrofele ecolo-gice şi problemele de mediu, astăzi accentul se pune pe abordarea protecţiei mediu-lui şi apropierea responsabilă spre natură.

În toate zilele, conştientiza-rea importanţei mediului poate să vină de la părinte, de la copil, învăţător, vânzătorul de la magazin, bucătăreasă, ziarist, compania de uti-lităţi şi alţii, care în activitităţile zilnice ne îndrumă spre o discuţie prietenoasă şi cu „so-luţii verzi”. În acest cerc apare educaţia de mediu care ne îndeamnă şi spre prevenire.

Am rugat pe Saly Erika, preşedintele Asociaţiei pentru Educaţie de Mediu din Ungaria, să ne prezinte organizaţia non-guvernamentală a cărei membri sunt angajaţi ca şi pro-fesie sau mărturisesc prin educaţia mediului:

– În iunie 1992 a avut loc Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare la Rio de Janeiro, şi i-a activat pe cei care se ocu-pă de protecţia şi educaţia mediului la nivel global. Ca şi re-zultat, a venit timpul pentru a crea o asemenea organizaţie non-guvernamentală (ONG) şi în Ungaria. Tot în acel an s-a înfiinţat şi Asociaţia pentru Educaţie de Mediu cu o activi-tate publică de remarcat, numărând 53 de educatori de me-diu, membri pasionaţi. Azi avem aproape o mie de membri.

Au ajuns şi la noi metodele educaţionale din Occident, care s-au dovedit eficiente în a

recunoaşte valorile naturale şi de mediu. Învăţarea aprofundată a metodelor, schimbul de experienţă, bucuria de a încerca, au oferit membrilor progra-me, chiar pentru mai mulţi ani.

– Cine sunt membrii organizaţiei şi cine îşi asumă aceste responsabilităţi?

– Pe lângă educatori şi profesori iau parte în activităţile or-ganizaţiei şi oameni cu alte profesii. De exemplu artişti, ingineri şi medici se numără printre cei care, ori la locul de muncă, în viaţa civilă, ori în activităţile în timpul liber ajută la educarea, cunoaşterea, protecţia şi păstrarea valorilor naturale, dar şi a celor create de mâna omului. Sediul se află la Budapesta, dar avem grupe locale în Baranya, Hódmezővásárhely, Debrecen şi Nagykanizsa. Aceste grupuri rurale organizate, care se ocupă de sarcini locale şi regionale, reprezintă o valoare şi o bucurie aparte, deoarece mediatizarea locală reprezintă o sarcină cheie în educaţia mediului şi pentru durabilitatea valorilor.

– Educaţia mediului are o interpretare multiplă. Ce acope-ră aceasta pentru voi?

– Educaţia mediului ne învaţă despre coexistenţa armo-nioasă cu mediul înconjurător, care înglobează şi mediul na-tural, dar şi mediul social creat de om. Baza filozofică constă în stilul de viaţă ambiţios, pentru durabilitate, în perspectiva globală planetară şi în gândirea seculară. Acordăm o mare im-portanţă pentru relaţiile umane calitative, proiectele comune,

Imaginea de sus: Întâlnire naţională pe teren, în mijloc preșe-dintele Saly ErikaImaginea de jos: Conferinţă pentru tineri

Imaginea de sus: Implicarea activă a tinerilor spre învăţarea durabilităţiiImaginea de jos: Practică de teren cu profesori

Imaginea de sus: Acasă în pădureImaginea de jos: Să experimentăm, să cunoaștem!

Ce ne învaţă educatorul de mediu?– cunoaşterea mediului static şi viu;– păstrarea biodiversităţii;– comportamentul adecvat în natură;– raport pozitiv în pădure, câmpii, pe maluri de ape;– experimentarea frumuseţilor naturale;– cunoaşterea naturii în teren; – observarea contextelor biologice;– cunoaşterea lanţurilor alimentare;– cunoaşterea valorilor tradiţionale;– respectarea diversităţii şi caracteristicile locale;– autogospodărire, mod de viaţă ecologic; – stil de viaţă durabil şi de consum;– stil de viaţă sănătos; compostare– prevenirea deşeurilor, reducerea deşeurilor;– cumpărături responsabile;– economia energiei şi a apei;– folosirea surselor energetice regenerabile şi celor eficiente;– moderaţie; economia materiilor

Azi, scopul nostru este educarea spre durabilitate...

Scris de: Fazekas Klára

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

La data de 18 mai 2012 au putut să se „înver-zească” împreună cu copiii de la grădiniţă cei care au participat la festivitatea de botez a Grădiniţei Centrale. Grădiniţa activează de mai bine de 15 ani în activitatea de protecţia mediului, sau mai bine zis în educaţie de sus-tenabilitate. În anul 2011 a și primit titulatura distinctă de Grădiniţă Verde. Așa că pe lângă recunoașterea naţională își pot continua ac-tivitatea verde în grădiniţă, dar și în afara ei. În ziua aceasta, loiali activităţilor lor, și-au schimbat numele „scandând” și mediatizând semnificaţia experienţelor naturaliste prin educaţie.

Program Grădiniţa verde din Békés

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Expoziţie de ouă de păsări pe hol

De la ce suntem noi verzi?De la faptul că gândim verde. În proiectele anuale avem

multe zile verzi. În aceste zile aducem aminte copiilor de protecţia pământului, îi învăţăm, ca şi copii, ce pot să facă ei. Iar prin copii, această abordare ajunge şi la părinţi, şi aceste familii pot obţine rezultate mult mai bune. Şi abordarea co-lectivităţii s-a format în decursul anilor, s-a unificat. Fiecare educatoare urmăreşte instinctiv regulile verzi nescrise pentru obţinerea rezultatului comun. A devenit zilnică activitatea de îngrijire a grădinii, selectarea deşeurilor, reciclarea hârtiei, metoda proprie dezvoltată pentru colectarea şi folosirea plan-telor naturale sălbatice.

Eficienţa noastră constă în activităţile zilnice, şi nu doar în activităţi ocazionale. Pentru copiii noştri este naturală stinge-rea becului, nu se iroseşte apa, deşeurile le adună selectiv, ac-ţioneză responsabil, ştiu ce fac şi pentru ce, cunosc metodele de reciclare, iar noi sperăm că această abordare şi practică le va rămâne pe tot parcursul vieţii lor.

Foto: Csomós Enikő

G r ă d i n i ţ a C e n t r a l ă F ü r k é s z d i n B é k é s

În ultimii 15 ani, la început neobservabil, apoi conştin-cios am lucrat la bazele şi aprofundarea educaţionării me-diului. Curtea şi clădirea grădiniţei, activitatea colegilor reflectă în totalitate mesajul pe care dorim să-l transmitem copiilor şi familiilor lor: dragostea naturii, cunoşterea ma-terialelor naturale, respectarea mediului, sensibilitatea faţă de problemele de mediu.

Experienţe plăcuteAvem grădină de livadă, grădină cu fluturi şi plante bo-

tanice, sisteme de compostare, cameră de obervare şi co-ridor verde, toate acestea ne ajută în munca noastră şi ne asigură spaţiu pentru educaţia de durată. Iar în decursul anilor trecuţi ne-am îmbogăţit mijloacele metodologice cu dulapuri de prezentare cu materiale organice, rafturi, idei

de joacă şi experienţe. Copiii de la grădiniţă şi părinţii lor se pot bucura de experienţa practică prin activităţi legate de animale vii. Ca şi institut educaţional, pentru copiii între 3-6 ani încercăm să facem atractive şi importante protecţia şi dragostea faţă de mediul natural. Experienţele, cunoştin-ţele noastre încercăm să le transmitem pozitiv copiilor şi familiilor lor. La manifestări deschise semnificative, şi în zilele verzi, aşteptăm cu drag oaspeţi, alte grupuri de gră-diniţe, de elevi, profesori, organizaţii ecologiste. Acordăm des ajutor şi pentru educatori care doresc cursuri de per-fecţionare, prin metode metodologice. Acţiunile verzi ale grădiniţei au fost obervate şi de administraţia locală, pri-marul Izsó Gábor este prezent la majoritatea evenimentelor noastre şi primim multe laude. Cu ajutorul Primăriei şi alte grădiniţe s-au alăturat la compostare, au primit fonduri, iar noi le ajutăm cu experienţele acumulate în acest domeniu.

Eficienţa noastră constă în „naturaleţe”Sensibilizarea familiilor se realizează nu doar prin

metode educaţionale de protecţia mediului pentru copii. În programele verzi, îi implicăm şi pe părinţi, bunici. În mare parte copiii locuiesc în cartiere, aşa că în fieca-re zi îşi aduc ceva la compostare, incontinuu trebuie să udăm, să aerisim şi să amestecăm această compoziţie. Iar copiii care locuiesc la casă cu grădină, de la noi şi-au însuşit bazele pentru construirea compostoarelor de grădină. Aşa luăm şi noi parte la reducerea deşeurilor comune. La această reducere de deşeuri se mai adaugă şi adunarea deşeurilor reciclabile. Copiii pot să aducă doze de aluminiu. La maşina de presă în fiecare dimi-neaţă e mare aglomeraţie, părinţii împreună cu copiii pot să participe la presatul cutiilor. Adunăm sticlele şi flacoanele de plastic, peturile, pe care le ducem în gru-puri mici la hipermarketul din apropiere.

Denumire de grădi

Cercetând animale de compostare Imersie de hârtie

Scris de: Fazekas Klára

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

La data de 18 mai 2012 au putut să se „înver-zească” împreună cu copiii de la grădiniţă cei care au participat la festivitatea de botez a Grădiniţei Centrale. Grădiniţa activează de mai bine de 15 ani în activitatea de protecţia mediului, sau mai bine zis în educaţie de sus-tenabilitate. În anul 2011 a și primit titulatura distinctă de Grădiniţă Verde. Așa că pe lângă recunoașterea naţională își pot continua ac-tivitatea verde în grădiniţă, dar și în afara ei. În ziua aceasta, loiali activităţilor lor, și-au schimbat numele „scandând” și mediatizând semnificaţia experienţelor naturaliste prin educaţie.

Program Grădiniţa verde din Békés

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Expoziţie de ouă de păsări pe hol

De la ce suntem noi verzi?De la faptul că gândim verde. În proiectele anuale avem

multe zile verzi. În aceste zile aducem aminte copiilor de protecţia pământului, îi învăţăm, ca şi copii, ce pot să facă ei. Iar prin copii, această abordare ajunge şi la părinţi, şi aceste familii pot obţine rezultate mult mai bune. Şi abordarea co-lectivităţii s-a format în decursul anilor, s-a unificat. Fiecare educatoare urmăreşte instinctiv regulile verzi nescrise pentru obţinerea rezultatului comun. A devenit zilnică activitatea de îngrijire a grădinii, selectarea deşeurilor, reciclarea hârtiei, metoda proprie dezvoltată pentru colectarea şi folosirea plan-telor naturale sălbatice.

Eficienţa noastră constă în activităţile zilnice, şi nu doar în activităţi ocazionale. Pentru copiii noştri este naturală stinge-rea becului, nu se iroseşte apa, deşeurile le adună selectiv, ac-ţioneză responsabil, ştiu ce fac şi pentru ce, cunosc metodele de reciclare, iar noi sperăm că această abordare şi practică le va rămâne pe tot parcursul vieţii lor.

Foto: Csomós Enikő

G r ă d i n i ţ a C e n t r a l ă F ü r k é s z d i n B é k é s

În ultimii 15 ani, la început neobservabil, apoi conştin-cios am lucrat la bazele şi aprofundarea educaţionării me-diului. Curtea şi clădirea grădiniţei, activitatea colegilor reflectă în totalitate mesajul pe care dorim să-l transmitem copiilor şi familiilor lor: dragostea naturii, cunoşterea ma-terialelor naturale, respectarea mediului, sensibilitatea faţă de problemele de mediu.

Experienţe plăcuteAvem grădină de livadă, grădină cu fluturi şi plante bo-

tanice, sisteme de compostare, cameră de obervare şi co-ridor verde, toate acestea ne ajută în munca noastră şi ne asigură spaţiu pentru educaţia de durată. Iar în decursul anilor trecuţi ne-am îmbogăţit mijloacele metodologice cu dulapuri de prezentare cu materiale organice, rafturi, idei

de joacă şi experienţe. Copiii de la grădiniţă şi părinţii lor se pot bucura de experienţa practică prin activităţi legate de animale vii. Ca şi institut educaţional, pentru copiii între 3-6 ani încercăm să facem atractive şi importante protecţia şi dragostea faţă de mediul natural. Experienţele, cunoştin-ţele noastre încercăm să le transmitem pozitiv copiilor şi familiilor lor. La manifestări deschise semnificative, şi în zilele verzi, aşteptăm cu drag oaspeţi, alte grupuri de gră-diniţe, de elevi, profesori, organizaţii ecologiste. Acordăm des ajutor şi pentru educatori care doresc cursuri de per-fecţionare, prin metode metodologice. Acţiunile verzi ale grădiniţei au fost obervate şi de administraţia locală, pri-marul Izsó Gábor este prezent la majoritatea evenimentelor noastre şi primim multe laude. Cu ajutorul Primăriei şi alte grădiniţe s-au alăturat la compostare, au primit fonduri, iar noi le ajutăm cu experienţele acumulate în acest domeniu.

Eficienţa noastră constă în „naturaleţe”Sensibilizarea familiilor se realizează nu doar prin

metode educaţionale de protecţia mediului pentru copii. În programele verzi, îi implicăm şi pe părinţi, bunici. În mare parte copiii locuiesc în cartiere, aşa că în fieca-re zi îşi aduc ceva la compostare, incontinuu trebuie să udăm, să aerisim şi să amestecăm această compoziţie. Iar copiii care locuiesc la casă cu grădină, de la noi şi-au însuşit bazele pentru construirea compostoarelor de grădină. Aşa luăm şi noi parte la reducerea deşeurilor comune. La această reducere de deşeuri se mai adaugă şi adunarea deşeurilor reciclabile. Copiii pot să aducă doze de aluminiu. La maşina de presă în fiecare dimi-neaţă e mare aglomeraţie, părinţii împreună cu copiii pot să participe la presatul cutiilor. Adunăm sticlele şi flacoanele de plastic, peturile, pe care le ducem în gru-puri mici la hipermarketul din apropiere.

Denumire de grădi

Cercetând animale de compostare Imersie de hârtie

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Din fructele cu boabe Gutuiul nostru cu �ori uriaşe Salvia medicinală este şi ose pregăteşte un gem bun plantă ornamentală

Scris de: Bonyhádi Péter

Grădina noastră, o grădină aproape de natură

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

am ales să cultivăm plante care reuşesc să reziste şi să dea roade în condiţiile meteorologice de câmpie joasă şi de sol

în grădină am creat o biosferă de pajişte, pomi şi arbuşti inspirată din natură

am plantat în majoritate foioase, a căror specii sunt na-tive

nu am lăsat solul descoperit (aşternut cu o combinaţie de îngrăşământ)

am încercat să profităm de plantele care au acţi-uni reciproce, mai ales în compartimentul legu-melor

„deşeurile” rezultate din grădină nu le-am transportat, ci le-am folosit pentru compostare ori am diversificat alimentaţia păsărilor de curte

nu folosim îngrăşăminţi chimici nici alte soluţii ierbi-cide, care ar pune în pericol organismele vii folositoare, sau care ar îngreuna mediul şi inclusiv pe noi

la construirea elementelor de grădină, unde s-a putut am folosit produse naturale

Când am început în curtea noastră amena-jarea grădinii, nu am cunoscut fenomenul așa-numit „grădina aproape de natură”. Însă azi știm deja că cine încearcă să găsească metode ecologice și de durabilitate, se va orienta că-tre această direcţie. Pe lângă casa noastră eu, soţia și copiii am reușit – de mai mulţi ani – să creăm o grădină naturală foarte funcţională nici prea pretenţioasă, unde avem legume, fructe (chiar și câteva ouă proaspete de casă), cu o diversitate biologică bogată, dar și o co-existenţă armonioasă între plante și animale. Dar pentru un echilibru biologic în grădină, trebuie să respectăm unele reguli.

Deci, dacă ne uităm de mai aproape ce înseamnă să res-pectăm regulile de mai sus, vom afla imediat că grădină-ritul nu este o mare magie, dacă gândim şi lucrăm după regulile naturii. Casa noastră este construită pe un teren lângă Crişul Alb, azi scutit de inundaţii. Terenul în grădină este solid, nefiind prea calcaros. Prognoza meteorologică, ca şi peste tot în ţară, şi la noi este din ce în ce mai extremă: ploi intense primăvara, vară uscată şi toridă, toamnă lungă fără prea multe precipitaţii şi ierni geroase a căror pute-re nu se prea atenuează cu straturi de zăpadă. Precipitaţia medie anuală se situează între 500 şi 600 mm, numărul de ore însorite depăşeşte 2000 de ore.

Cum să începem?

Să modelăm aşternutul natural al peisajului, care a fost caracteristic de-a lungul Crişurilor cu păduri de stejari, ulmi şi frasini. Aşa obţinem o bază solidă pentru grădină cu arbuşti şi plantaţii native iniţiale peisajului. Putem plan-ta cu curaj şi specii baldachine ale pădurilor, de exemplu: arţar câmpean, arţar tătăresc şi alte tipuri de arţar, cireş păsăresc şi alte fructifere sălbatice, ulm câmpean, dar şi alte specii din familia acestuia. Aceste specii se adaptează foarte bine la condiţiile meteorologice şi de sol, totodată crează şi o microclimă favorabilă în anturajul lor.

Pentru prietenii perenelor putem recomanda speciile papucul doamnei şi tisa. Dar trebuie să ştim că la plantarea acestora se impune să-i învăţăm pe copii că aceste plante sunt otrăvitoare şi nu fierbem din ele „ceaiuri tămăduitoa-re”. Dacă apele subterane sunt la adâncimi disponibile, se dezvoltă frumos şi cedrul, bradul mamut, dar şi bradul de mătase. În multe grădini „amenajate” găsim şi tuia, arbore de chamaecyparis, în ţările de provenienţă s-au aclimati-zat la temperaturi mai joase, cu multe precipitaţii, la noi se dezvoltă frumos doar prin irigaţii sistematizate şi cu men-ţinerea ph-ului de sol mai acid.

La alegerea arbuştilor şi foioaselor să ne gândim la salba moale, existentă şi în pădurile de câmpie joasă, la păducel, la soc, lemn câinesc, călin sau măceş. Cu flori parfumate,

nu sunt doar frumoase, dar atrag pe lângă fluturi şi alte insecte ajutătoare în grădină, pre-cum viespi sălbatici care trăiesc cu polen, dar a căror larve sunt pof-ticioase la păduchi de frunze. Să nu uităm faptul că, dacă alegem bine speciile de plante, de primăvară şi până toamna ne putem bucu-ra de o grădină înflori-tă. Anumite specii de foioase – între ele şi corcodu-şele – pe lângă frumuseţea lor sunt şi fructi-fere spre bucuria copiilor.

Din fructe putem să facem marmeladă foarte gustoasă. De amintit că într-o grădină ecologică se împacă bine şi fructele de tufiş, precum coacăzul roşu, zmeura, murele şi alţi arbuşti fructi-feri dar şi plante ornamentale. Exact ca şi fructele sălbatice

Mazărea verde este cea mai bună când e proaspătă

Şi Kotli se înţelege bine cu copiii

Plantaţii de lalele în�orite

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Din fructele cu boabe Gutuiul nostru cu �ori uriaşe Salvia medicinală este şi ose pregăteşte un gem bun plantă ornamentală

Scris de: Bonyhádi Péter

Grădina noastră, o grădină aproape de natură

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

am ales să cultivăm plante care reuşesc să reziste şi să dea roade în condiţiile meteorologice de câmpie joasă şi de sol

în grădină am creat o biosferă de pajişte, pomi şi arbuşti inspirată din natură

am plantat în majoritate foioase, a căror specii sunt na-tive

nu am lăsat solul descoperit (aşternut cu o combinaţie de îngrăşământ)

am încercat să profităm de plantele care au acţi-uni reciproce, mai ales în compartimentul legu-melor

„deşeurile” rezultate din grădină nu le-am transportat, ci le-am folosit pentru compostare ori am diversificat alimentaţia păsărilor de curte

nu folosim îngrăşăminţi chimici nici alte soluţii ierbi-cide, care ar pune în pericol organismele vii folositoare, sau care ar îngreuna mediul şi inclusiv pe noi

la construirea elementelor de grădină, unde s-a putut am folosit produse naturale

Când am început în curtea noastră amena-jarea grădinii, nu am cunoscut fenomenul așa-numit „grădina aproape de natură”. Însă azi știm deja că cine încearcă să găsească metode ecologice și de durabilitate, se va orienta că-tre această direcţie. Pe lângă casa noastră eu, soţia și copiii am reușit – de mai mulţi ani – să creăm o grădină naturală foarte funcţională nici prea pretenţioasă, unde avem legume, fructe (chiar și câteva ouă proaspete de casă), cu o diversitate biologică bogată, dar și o co-existenţă armonioasă între plante și animale. Dar pentru un echilibru biologic în grădină, trebuie să respectăm unele reguli.

Deci, dacă ne uităm de mai aproape ce înseamnă să res-pectăm regulile de mai sus, vom afla imediat că grădină-ritul nu este o mare magie, dacă gândim şi lucrăm după regulile naturii. Casa noastră este construită pe un teren lângă Crişul Alb, azi scutit de inundaţii. Terenul în grădină este solid, nefiind prea calcaros. Prognoza meteorologică, ca şi peste tot în ţară, şi la noi este din ce în ce mai extremă: ploi intense primăvara, vară uscată şi toridă, toamnă lungă fără prea multe precipitaţii şi ierni geroase a căror pute-re nu se prea atenuează cu straturi de zăpadă. Precipitaţia medie anuală se situează între 500 şi 600 mm, numărul de ore însorite depăşeşte 2000 de ore.

Cum să începem?

Să modelăm aşternutul natural al peisajului, care a fost caracteristic de-a lungul Crişurilor cu păduri de stejari, ulmi şi frasini. Aşa obţinem o bază solidă pentru grădină cu arbuşti şi plantaţii native iniţiale peisajului. Putem plan-ta cu curaj şi specii baldachine ale pădurilor, de exemplu: arţar câmpean, arţar tătăresc şi alte tipuri de arţar, cireş păsăresc şi alte fructifere sălbatice, ulm câmpean, dar şi alte specii din familia acestuia. Aceste specii se adaptează foarte bine la condiţiile meteorologice şi de sol, totodată crează şi o microclimă favorabilă în anturajul lor.

Pentru prietenii perenelor putem recomanda speciile papucul doamnei şi tisa. Dar trebuie să ştim că la plantarea acestora se impune să-i învăţăm pe copii că aceste plante sunt otrăvitoare şi nu fierbem din ele „ceaiuri tămăduitoa-re”. Dacă apele subterane sunt la adâncimi disponibile, se dezvoltă frumos şi cedrul, bradul mamut, dar şi bradul de mătase. În multe grădini „amenajate” găsim şi tuia, arbore de chamaecyparis, în ţările de provenienţă s-au aclimati-zat la temperaturi mai joase, cu multe precipitaţii, la noi se dezvoltă frumos doar prin irigaţii sistematizate şi cu men-ţinerea ph-ului de sol mai acid.

La alegerea arbuştilor şi foioaselor să ne gândim la salba moale, existentă şi în pădurile de câmpie joasă, la păducel, la soc, lemn câinesc, călin sau măceş. Cu flori parfumate,

nu sunt doar frumoase, dar atrag pe lângă fluturi şi alte insecte ajutătoare în grădină, pre-cum viespi sălbatici care trăiesc cu polen, dar a căror larve sunt pof-ticioase la păduchi de frunze. Să nu uităm faptul că, dacă alegem bine speciile de plante, de primăvară şi până toamna ne putem bucu-ra de o grădină înflori-tă. Anumite specii de foioase – între ele şi corcodu-şele – pe lângă frumuseţea lor sunt şi fructi-fere spre bucuria copiilor.

Din fructe putem să facem marmeladă foarte gustoasă. De amintit că într-o grădină ecologică se împacă bine şi fructele de tufiş, precum coacăzul roşu, zmeura, murele şi alţi arbuşti fructi-feri dar şi plante ornamentale. Exact ca şi fructele sălbatice

Mazărea verde este cea mai bună când e proaspătă

Şi Kotli se înţelege bine cu copiii

Plantaţii de lalele în�orite

G r ă d i n a n o a s t r ă , o g r ă d i n ă a p r o a p e d e n a t u r ă Va ile Cris, urilor – M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

Fă-ţi singur! …Chisăliţă de prune de casă

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

în sau la marginea pădurilor na-turale. Crearea acestei combinaţii de plante va fi baza diversităţii biologice, implicit a horticulturii, totodată şi un refugiu armonios pentru vieţuitoare precum insec-te, păsări, amfibieni şi mamifere, care ne ajută la apărarea biologică pe termen lung.

O grădină de legume, oricât de mică, este un teren important pentru copii, pentru că aici pot să înveţe bazele cultivării legumelor. Este o experienţă indispensabilă să semene în pământul săpat de ei mazăre verde, ridichi, ceapă şi apoi să simtă gustul acestor legu-me. În grădina noastră mititică cultivăm legume proaspete pen-tru consumul propriu, şi acesta este un motiv pentru care nu fo-losim niciun fel de chimicale.

Dăunătorii sunt descurajaţi de florile tagetes, ceapa ro-şie, deoarece cu ajutorul combinaţiei de substanţe aromate, se apără reciproc între ele. Pentru realimentarea substan-ţelor naturale din sol, folosim compostul în combinaţie cu îngrăşământul obţinut de la păsările de curte. Pentru pro-tejarea pomilor fructiferi de paraziţi şi ciuperci, primăvara îi pulverizăm cu substanţe cu conţinut de cupru, iar toam-na prin dezinfecţia frunzişurilor.

De obicei stropirea pomilor cu substanţe uleioase şi chimicale împotriva paraziţiilor, mai degrabă are efecte năucitoare decât pozitive. Pe lângă paraziţi distrug larvele,

chiar şi insectele care prin natura lor trăiesc cu acestea. Pe plantele tratate, se redepun în număr mare păduchi, sau alţi prădători, de exemplu gărgăriţele, care sunt mai sensi-bile la aceste metode.

Cu această introducere pornim la drum acest serial de articole, înconjurând grădina naturală şi punem bazele re-alizării unui cămin ecologic. Sperăm că mulţi vor prinde gustul acestei prezentări de grădină naturală, prin reali-zarea ecologică şi cu respectarea regulilor naturii, care în-seamnă şi o societate sănătoasă.

În această grădină se simt bine plantele, animăluţele sălbatice, cele domestice şi nu în ultimul rând noi, gospo-darii cu familiile noastre. În numărul viitor al revistei vă vom prezenta o nouă temă legată de grădinărit, printr-o abordare ecologică şi naturală.

Foto: Bonyhádi Péter

Merişoarele sălbatice pot să rodească 2-3 kg de fructe

Compostorul nostru de ani de zile se ocupă cu deşeuri organice Pisicul util şi preferat al casei

Sub coaja prunelor se află pulpa coaptă bogată în vitamine, în care se concentrează atât soarele de vară cât și roua începutului de toamnă. Când vine luna septembrie și aerul din jur se umple cu aroma prunelor coapte, nu avem altceva de făcut decât să le conservăm pentru iarnă, când familia nu va mai putea culege prunele din grădină. Chisăliţa de prune este sim-plă, sănătoasă și ieftină. O putem consuma în loc de supe, ca și adaos de sosuri lângă preparatele de carne, sau ca și desert.

Achiziţionarea fructelor:Să folosim întotdeauna fructe bine coapte, sănătoa-

se, pentru chișeliţă. Cel mai bine dacă folosim fructele cultivate de noi, sau de bunica, dar putem cumpăra pru-ne proaspăt culese și din piaţă. Important de știut, că prunele bine coapte și proaspăt culese își păstrează cel mai bine proprietăţile naturale.

Pregătirile: Primul lucru este pregătirea sticlelor. Este recomandat

să folosim sticle mai mari, de ex. de 1 litru, cu capac înșu-rubat și cu gurile largi, pe care să le spălăm foarte bine. Ca și ultimă fază, putem să le limpezim cu apă �erbinte atât sticlele cât și capacele acestora. Să folosim mereu capace intacte! Pentru siguranţă, capacele le putem limpezi în apă cu un strop de benzoat de sodiu pentru 3 minute (1 l de apă + 1 strop de conservant). Să spălăm bine prunele și să punem deoparte fructele lovite, nesănătoase. Apoi, la cele alese să le scoatem sâmburii și să le adunăm pentru �ert.

Fierberea-conservarea:Punem prunele la �ert, apoi după „clocot” doar 10

minute le mai lăsăm pe foc. Când coaja începe să se moaie, chisăliţa s-a și �ert și suntem gata. Chisăliţa �er-

binte se pune în sticle cu grijă și se pun capacele pe ele. Sticlele le punem într-un așternut uscat, le acoperim sau le punem în ladă frigori�că, care de această dată va servi ca și ladă termoizolatoa-re.

Foto: Bonyhádi Péter

G r ă d i n a n o a s t r ă , o g r ă d i n ă a p r o a p e d e n a t u r ă Va ile Cris, urilor – M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

Fă-ţi singur! …Chisăliţă de prune de casă

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

în sau la marginea pădurilor na-turale. Crearea acestei combinaţii de plante va fi baza diversităţii biologice, implicit a horticulturii, totodată şi un refugiu armonios pentru vieţuitoare precum insec-te, păsări, amfibieni şi mamifere, care ne ajută la apărarea biologică pe termen lung.

O grădină de legume, oricât de mică, este un teren important pentru copii, pentru că aici pot să înveţe bazele cultivării legumelor. Este o experienţă indispensabilă să semene în pământul săpat de ei mazăre verde, ridichi, ceapă şi apoi să simtă gustul acestor legu-me. În grădina noastră mititică cultivăm legume proaspete pen-tru consumul propriu, şi acesta este un motiv pentru care nu fo-losim niciun fel de chimicale.

Dăunătorii sunt descurajaţi de florile tagetes, ceapa ro-şie, deoarece cu ajutorul combinaţiei de substanţe aromate, se apără reciproc între ele. Pentru realimentarea substan-ţelor naturale din sol, folosim compostul în combinaţie cu îngrăşământul obţinut de la păsările de curte. Pentru pro-tejarea pomilor fructiferi de paraziţi şi ciuperci, primăvara îi pulverizăm cu substanţe cu conţinut de cupru, iar toam-na prin dezinfecţia frunzişurilor.

De obicei stropirea pomilor cu substanţe uleioase şi chimicale împotriva paraziţiilor, mai degrabă are efecte năucitoare decât pozitive. Pe lângă paraziţi distrug larvele,

chiar şi insectele care prin natura lor trăiesc cu acestea. Pe plantele tratate, se redepun în număr mare păduchi, sau alţi prădători, de exemplu gărgăriţele, care sunt mai sensi-bile la aceste metode.

Cu această introducere pornim la drum acest serial de articole, înconjurând grădina naturală şi punem bazele re-alizării unui cămin ecologic. Sperăm că mulţi vor prinde gustul acestei prezentări de grădină naturală, prin reali-zarea ecologică şi cu respectarea regulilor naturii, care în-seamnă şi o societate sănătoasă.

În această grădină se simt bine plantele, animăluţele sălbatice, cele domestice şi nu în ultimul rând noi, gospo-darii cu familiile noastre. În numărul viitor al revistei vă vom prezenta o nouă temă legată de grădinărit, printr-o abordare ecologică şi naturală.

Foto: Bonyhádi Péter

Merişoarele sălbatice pot să rodească 2-3 kg de fructe

Compostorul nostru de ani de zile se ocupă cu deşeuri organice Pisicul util şi preferat al casei

Sub coaja prunelor se află pulpa coaptă bogată în vitamine, în care se concentrează atât soarele de vară cât și roua începutului de toamnă. Când vine luna septembrie și aerul din jur se umple cu aroma prunelor coapte, nu avem altceva de făcut decât să le conservăm pentru iarnă, când familia nu va mai putea culege prunele din grădină. Chisăliţa de prune este sim-plă, sănătoasă și ieftină. O putem consuma în loc de supe, ca și adaos de sosuri lângă preparatele de carne, sau ca și desert.

Achiziţionarea fructelor:Să folosim întotdeauna fructe bine coapte, sănătoa-

se, pentru chișeliţă. Cel mai bine dacă folosim fructele cultivate de noi, sau de bunica, dar putem cumpăra pru-ne proaspăt culese și din piaţă. Important de știut, că prunele bine coapte și proaspăt culese își păstrează cel mai bine proprietăţile naturale.

Pregătirile: Primul lucru este pregătirea sticlelor. Este recomandat

să folosim sticle mai mari, de ex. de 1 litru, cu capac înșu-rubat și cu gurile largi, pe care să le spălăm foarte bine. Ca și ultimă fază, putem să le limpezim cu apă �erbinte atât sticlele cât și capacele acestora. Să folosim mereu capace intacte! Pentru siguranţă, capacele le putem limpezi în apă cu un strop de benzoat de sodiu pentru 3 minute (1 l de apă + 1 strop de conservant). Să spălăm bine prunele și să punem deoparte fructele lovite, nesănătoase. Apoi, la cele alese să le scoatem sâmburii și să le adunăm pentru �ert.

Fierberea-conservarea:Punem prunele la �ert, apoi după „clocot” doar 10

minute le mai lăsăm pe foc. Când coaja începe să se moaie, chisăliţa s-a și �ert și suntem gata. Chisăliţa �er-

binte se pune în sticle cu grijă și se pun capacele pe ele. Sticlele le punem într-un așternut uscat, le acoperim sau le punem în ladă frigori�că, care de această dată va servi ca și ladă termoizolatoa-re.

Foto: Bonyhádi Péter

Puterile vindecătoare ale plantelor le cu-noaștem de mai multe milenii. Însă azi, contactul zilnic cu natura s-a transfor-mat, ori s-a întrerupt. Deși, din ce în ce mai mult ar trebui să observăm în lumea de azi, plină de daune de mediu, stres, stimuli agresivi, că am avea nevoie de vindecarea strămo-șească a naturii. Merită să ne documentăm în literatura plantelor medicinale, să aflăm la ce fel de boli putem primi ajutor din lumea câmpiilor și a pădurilor prin plantele lor. Prin acest serial de articole despre plantele medicinale ce le putem găsi în zona Crișuri-lor, încercăm să dăm o mână de ajutor celor care se tratează tradiţional natural, dar și pentru cei care vor să prindă gustul colectărilor individuale și pentru folosirea lor. În Valea Crișu-rilor, și la începutul toamnei mai găsim în multe locuri urzici, coada șoricelului, mure și tot atunci găsim hamei și păducel.

Scris de: Soczó Krisztina

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor - M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

acasă să le şi punem la uscat ca să poată să se usuce în condiţii optime!

zilele calde, uscate!

-se la soare, legate în buchete sau desfăşurate!

Coada şoricelului

Este o plantă cu proprietăţi puternice de anti-inflamator. Prin aroma amăruie este şi un bun apetisant - consumat înainte de mase cu 20-30 de minute, stimulea-ză şi producerea de fiară. Proprie-tăţile septice sunt recomandate pentru probleme gastrointesti-nale, probleme urinare sau în perioada menstruaţiilor pu-ternice. Curăţă organismul, şi este un bun diuretic. Pentru conţinutul mare de estrogen, este medicamentul femeilor, vindecă inflamaţia ovariană, re-glează ciclul. Pentru efectele hor-monale, este un medicament natural primar şi la vindecarea prostatei. Prin con-sumul sub formă de ceai, atacurile de migrene se pot elimina în totalitate. Înfloreşte din iunie până în toamnă.

Utilizare: Ceaiul se prepară prin opărire, apoi circa 5-10 minute îl lăsăm la îmbibat. La o linguriţă plină să so-

evite folosirea plantei, şi după folosire să ţină o pauză de 3-4 săptămâni, şi nu este recomandată sporirea cantităţii servite. Pentru probleme şi dureri subabdominale, să folo-sim baie de şezut: 100 de grame de plante să îmbibăm în 5 l de apă rece şi să lăsăm o noapte întreagă, apoi a doua zi să încălzim şi să adăugăm la apa de baie.

Păducel

Frunzele păducelului sunt un remediu natural foarte bun pentru cei care suferă de probleme cardiace. Domo-leşte emoţiile, pulsul, deschide vasele coronariene, scade tensiunea, totodată ajută şi la problemele urinare. Ajută la

dispariţia ameţelilor şi spasmelor nervoase. Calmează şi deschide şi vasele cerebrale. Fructele roşii, zemoase şi pline de vitamine se coc spre sfârşitul verii, şi cu ocazia drumeţiilor le putem consuma cu curaj. Frunzele plantei să le colectăm înainte să înflorească de tot, şi să le uscăm în spaţii aerisite, ferite de soare. Uscarea atunci este cea mai reuşită când florile îşi păstrează parfumul caracteristic.

Utilizare: Pentru preparea ceaiului vom folosi 1-2 lin-guriţe de plante uscate, lăsându-le 15 minute la îmbibat într-o cană de apă fierbinte. Consumul recomandat este de 2-3 ceşti de ceai pe zi. Dacă dorim ceai din fructele usca-

medicului putem trece de la tratamentul tradiţional, la cel natural. Nu are efecte secundare ori nocive nici pe plan îndelungat, dar fiind un puternic antihipertensiv nu este recomandat femeilor gravide şi copiilor.

Urzica

Cea mai utilizată metodă de a folosi urzica este acţionarea -

că usturimea, ajută la circulaţia sanguină, prin aceasta ajutând şi la vindecarea mai rapidă a zonelor cu probleme reumatice.

Urzica are multe vitamine şi minerale şi este un stimula-

probleme de anemie, deficit de fier, nisip la rinichi, cistită, prostată, diabet, tulburări de stomac, sângerări intestinale. Are efecte bune şi pentru pancreas. Ceaiul fiert din urzică curăţă sângele instantaneu, şi are efecte diuretice.

Ajută şi la prevenirea mătreţii, împotriva pierderii pă-rului, şi se poate prepara pentru tonificarea feţei cu pro-bleme acneice.

vitaminele, oligoelemente şi acizi graşi esenţiali. Adminis-trarea lor sub formă de terapie ajută la funcţionarea mai bună a rinichilor, ficatului, plămânii şi pielii.

Utilizare: Ceaiul îl obţinem prin opărire, o linguriţă de plante uscate la 250 ml de apă. La boli mai accentuate putem să adaugăm 2-3 linguriţe la 600-800 ml de apă, la dureri artritice să pregătim ceaiul prin fierbere, circa 3 mi-nute. Consumând un timp mai îndelungat, riscăm să pier-dem din sistemul imunitar mineralele importante, aşa că

trebuie să ţinem o pauză de o săptămână, iar tratamentul se poate relua.

La folosire îndelungată să avem grijă la completarea nivelului de potasiu din organism, prin le-gume poaspete! Efecte secun-dare, cu respectarea adminis-trării, nu sunt cunoscute. Şi femeile gravide le pot consu-ma: întăreşte fătul şi uşurează naşterea.

Foto: Tószögi György

Plante tamaduitoare în Valea Cris‚ urilor

-locuieşte unele minerale, curăţă sângele; coada şoricelului este recomandată pentru boli de femei, fiind potrivită pen-tru dureri subabdominale; păducelul echilibrează tensiu-nea, hameiul normalizează nivelul de hormoni la diferite vârste şi calmează.

Cum să colectăm şi să uscăm?

neatinse la locul de colectare, ca apoi să se poată reproduce!

de câte avem nevoie pentru o zi! Plantele culese, cum ajungem

Puterile vindecătoare ale plantelor le cu-noaștem de mai multe milenii. Însă azi, contactul zilnic cu natura s-a transfor-mat, ori s-a întrerupt. Deși, din ce în ce mai mult ar trebui să observăm în lumea de azi, plină de daune de mediu, stres, stimuli agresivi, că am avea nevoie de vindecarea strămo-șească a naturii. Merită să ne documentăm în literatura plantelor medicinale, să aflăm la ce fel de boli putem primi ajutor din lumea câmpiilor și a pădurilor prin plantele lor. Prin acest serial de articole despre plantele medicinale ce le putem găsi în zona Crișuri-lor, încercăm să dăm o mână de ajutor celor care se tratează tradiţional natural, dar și pentru cei care vor să prindă gustul colectărilor individuale și pentru folosirea lor. În Valea Crișu-rilor, și la începutul toamnei mai găsim în multe locuri urzici, coada șoricelului, mure și tot atunci găsim hamei și păducel.

Scris de: Soczó Krisztina

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor - M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

acasă să le şi punem la uscat ca să poată să se usuce în condiţii optime!

zilele calde, uscate!

-se la soare, legate în buchete sau desfăşurate!

Coada şoricelului

Este o plantă cu proprietăţi puternice de anti-inflamator. Prin aroma amăruie este şi un bun apetisant - consumat înainte de mase cu 20-30 de minute, stimulea-ză şi producerea de fiară. Proprie-tăţile septice sunt recomandate pentru probleme gastrointesti-nale, probleme urinare sau în perioada menstruaţiilor pu-ternice. Curăţă organismul, şi este un bun diuretic. Pentru conţinutul mare de estrogen, este medicamentul femeilor, vindecă inflamaţia ovariană, re-glează ciclul. Pentru efectele hor-monale, este un medicament natural primar şi la vindecarea prostatei. Prin con-sumul sub formă de ceai, atacurile de migrene se pot elimina în totalitate. Înfloreşte din iunie până în toamnă.

Utilizare: Ceaiul se prepară prin opărire, apoi circa 5-10 minute îl lăsăm la îmbibat. La o linguriţă plină să so-

evite folosirea plantei, şi după folosire să ţină o pauză de 3-4 săptămâni, şi nu este recomandată sporirea cantităţii servite. Pentru probleme şi dureri subabdominale, să folo-sim baie de şezut: 100 de grame de plante să îmbibăm în 5 l de apă rece şi să lăsăm o noapte întreagă, apoi a doua zi să încălzim şi să adăugăm la apa de baie.

Păducel

Frunzele păducelului sunt un remediu natural foarte bun pentru cei care suferă de probleme cardiace. Domo-leşte emoţiile, pulsul, deschide vasele coronariene, scade tensiunea, totodată ajută şi la problemele urinare. Ajută la

dispariţia ameţelilor şi spasmelor nervoase. Calmează şi deschide şi vasele cerebrale. Fructele roşii, zemoase şi pline de vitamine se coc spre sfârşitul verii, şi cu ocazia drumeţiilor le putem consuma cu curaj. Frunzele plantei să le colectăm înainte să înflorească de tot, şi să le uscăm în spaţii aerisite, ferite de soare. Uscarea atunci este cea mai reuşită când florile îşi păstrează parfumul caracteristic.

Utilizare: Pentru preparea ceaiului vom folosi 1-2 lin-guriţe de plante uscate, lăsându-le 15 minute la îmbibat într-o cană de apă fierbinte. Consumul recomandat este de 2-3 ceşti de ceai pe zi. Dacă dorim ceai din fructele usca-

medicului putem trece de la tratamentul tradiţional, la cel natural. Nu are efecte secundare ori nocive nici pe plan îndelungat, dar fiind un puternic antihipertensiv nu este recomandat femeilor gravide şi copiilor.

Urzica

Cea mai utilizată metodă de a folosi urzica este acţionarea -

că usturimea, ajută la circulaţia sanguină, prin aceasta ajutând şi la vindecarea mai rapidă a zonelor cu probleme reumatice.

Urzica are multe vitamine şi minerale şi este un stimula-

probleme de anemie, deficit de fier, nisip la rinichi, cistită, prostată, diabet, tulburări de stomac, sângerări intestinale. Are efecte bune şi pentru pancreas. Ceaiul fiert din urzică curăţă sângele instantaneu, şi are efecte diuretice.

Ajută şi la prevenirea mătreţii, împotriva pierderii pă-rului, şi se poate prepara pentru tonificarea feţei cu pro-bleme acneice.

vitaminele, oligoelemente şi acizi graşi esenţiali. Adminis-trarea lor sub formă de terapie ajută la funcţionarea mai bună a rinichilor, ficatului, plămânii şi pielii.

Utilizare: Ceaiul îl obţinem prin opărire, o linguriţă de plante uscate la 250 ml de apă. La boli mai accentuate putem să adaugăm 2-3 linguriţe la 600-800 ml de apă, la dureri artritice să pregătim ceaiul prin fierbere, circa 3 mi-nute. Consumând un timp mai îndelungat, riscăm să pier-dem din sistemul imunitar mineralele importante, aşa că

trebuie să ţinem o pauză de o săptămână, iar tratamentul se poate relua.

La folosire îndelungată să avem grijă la completarea nivelului de potasiu din organism, prin le-gume poaspete! Efecte secun-dare, cu respectarea adminis-trării, nu sunt cunoscute. Şi femeile gravide le pot consu-ma: întăreşte fătul şi uşurează naşterea.

Foto: Tószögi György

Plante tamaduitoare în Valea Cris‚ urilor

-locuieşte unele minerale, curăţă sângele; coada şoricelului este recomandată pentru boli de femei, fiind potrivită pen-tru dureri subabdominale; păducelul echilibrează tensiu-nea, hameiul normalizează nivelul de hormoni la diferite vârste şi calmează.

Cum să colectăm şi să uscăm?

neatinse la locul de colectare, ca apoi să se poată reproduce!

de câte avem nevoie pentru o zi! Plantele culese, cum ajungem

Scris de: Soczó Krisztina, Boldog Gusztáv

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Vara acestui an este cu mult în urma noastră, iar vara viitoare este încă la o distanţă de nevăzut, toate păsările migratoare au pornit spre meleagurile mai calde, poate multe au și ajuns deja acolo, unde pot să supravieţuiască iernilor geroase.

În timp ce unele animale părăsesc aceste melea-guri zburând spre zone mai calde, regiunea naturală a Europei Centrale trebuie să se pregătească pen-tru supravieţuirea peste sezonul rece. Pe la sfârșitul toamnei doar plantele cele mai curoajoase mai în-�oresc, doar muștele cele mai îndrăzneţe se întrec în urmăriri, dar majoritatea vietăţilor și-au făcut datoria, care se regăsește în natura acestora de reproducere. Plantele cu tulpine moi și-au împrăștiat deja semin-ţele, majoritatea acestora sunt căzute la pământ și așteaptă acoperișul de zăpadă, iar tu�șurile au rodit multe fructe de boabe colorate și gustoase. Unele boabe sunt atrăgătoare și cu arome plăcute, care fac parte din proiectul bine pus la punct de către mama natură. Vietăţile, animalele care au rămas și pe peri-oada iernii, sau care iernează pe aceste meleaguri, repede găsesc aceste mese pline, bogate și gratuite. Grupurile de grauri (Sturnus vulgaris) care se adună în podgorii, la struguri, nu sunt o bucurie pentru cul-tivatorii de viţă de vie, dar sturzii (Celtis occidenta-lis) care în mod normal consumă fructele cu boabe sălbatice, reprezintă o panoramă rurală atractivă pe perioada iernilor, mai ales când se adună la locurile arti�ciale de hrană pentru păsări.

Din multitudinea fructelor cu boabe, păsările ceru-lui ne lasă și nouă câteva, iar cu ocazia ieșirilor și a dru-meţiilor le putem culege și conserva pentru gemuri, ori pentru ceaiuri aromate. Dar înainte de toate, este necesar să clari�căm unele lucruri. Diversitatea vege-taţiei decorează pădurile, parcurile, grădinile și oferă un habitat bogat pentru multe specii de vietăţi. Boa-bele coapte pot � foarte gustoase, dar și foarte otrăvi-toare. Dat �ind conţinutul mare al glosarului nu reușim să prezentăm toate soiurile de boabe cu care ne pu-tem întâlni în văile Crișurilor, dar poate că este prielnic să lămurim măcar câteva aspecte ale acestora.

SOC NEGRU (Sambucus nigra)

Poate e una dintre cele mai cunoscute plante, care în multe părţi este tratată ca o buruiană, deși ar merita mai mult respect. Atât �oarea cât și fructele se pot folosi.

Tu�șul, care poată să atingă și zece metri înălţime, este împo-dobit primăvara cu �ori albe, care pen-tru un interval de o săptămână, două, acoperă marginea pădurilor cu un nor

parfumat. Din �orile polenizate, spre bucuria păsă-rilor migratoare, chiar înainte începerii migraţiilor se coc fructele zemoase de o culoare neagră-albăstruie.

Nu necesită cunoștinţe speciale recunoașterea socului, dar dacă dorim să consumăm �orile și fructe-le acestuia, trebuie să �m atenţi. Ruda acestuia, bozul (Sambucus ebulus), este destul de asemănător, și tot fructe asemănătoare are și lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), și sângerul (Cornus sanguinea), dar aceste specii sunt otrăvitoare.

PĂDUCELUL (Crataegus monogyna)

Culoarea boabelor ajută la identi�carea acestora. Cu-loarea roșie reprezintă fructele care se pot consuma ca de pildă măcieșele (Rosa cannina), dar și fructele neco-mestibile ale arborilor tisa (Taxus baccata) sau ale lăsniciorului (Solanum dulcamara), așa că să �m prudenţi când le gustăm!

Păducelul rar creș-te peste cinci metri înălţime, la marginea pădurilor și pe pășuni putem să îl întâlnim cel mai des, fructele ce se coc toamna pictează marginile pădurilor în culori vii, roșiatice. Mirosul �orilor nu este prea atrăgător, dar această neplăcere se com-penseză prin spectacolul oferit. Crengile pline de spini pot crea neplăceri pe parcursul drumeţiilor.

SÂNGERUL (Cornus sanguinea)

Degeaba vom căuta inele sângeroase pe acest soi, nu după acestea îl vom identi�ca.

Însă, crengile acestui arbust de 4-5 metri înălţime au o culoare roșiatică, care poate � pre-zentă și pe textura frun-zelor. Florile sunt albe, fructele de mărimea bobului de piper sunt negre-albăstrui și sunt otrăvitoare. Rudă apro-piată este cornul (Cornus mas), dar acesta are �ori galbene, fructele sunt de mărimea prunelor mai mici, roșiatice și sunt consumabile.

Și totuși, unde sunt inelele sângeroase? La încheietura crengilor mai groase. Atenţie! Atin-gerea frunzelor sângerului poate crea simptome alergice.

Foto: Boldog Gusztáv

Mic glosar mic al fructelor bacifereScris de: Boldog Gusztáv

Va ile Cris, urilor - M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

Bucataria lui tanti IutcaÎn apropierea oraşelor Békéscsaba şi Gyula se află mai

multe zone împădurite, dar foarte puţine se aseamănă cu pădurea de la Póstelek.

Parcul împădurit al Castelului, încercuit de păduri-le din regiune, şi ruinele rămase al castelului familiei Wenckheim atrag şi azi mulţi vizitatori curi-oşi. În vecinătatea atracţiei turisti-ce putem afla şi o altă curio-zitate, mai pu-ţin cunoscută. Clubul Crişu-rilor cu sediul la Békéscsaba, la ini-ţiativa fostului preşe-dinte Boross László, a creat aici o rezervaţie de gene, unde putem găsi „decendenţii” copacilor semnificativi aflaţi în judeţul Békés. Totodată se găseşte şi o zonă de grădină cu legume şi fructe. Natu-ra este darnică în aceste locuri şi oferă mâinilor munci-toare roade bogate. Aici, înconjurată de natură trăieşte şi tanti Varga Iutca, cea care este gospodina grădinii denu-mite după întemeietorul ei. În acest serial, iubitorii natu-rii, îndrăgostiţii de o alimentaţie sănătoasă şi de gusturi rafinate, pot să primească idei de reţete de la dânsa.

În peisajul de toamnă observăm culorile vii ale tufi-şurilor de măcieşi roşii şi porumbele albastre, bogate în vitamina C, care oferă un serviciu bun pentru sănăta-tea omului. Cu fructele moi şi coapte e foarte bine să ne delectăm pe parcursul excursiilor, deoarece concentra-ţia cea mai mare de vitamine se află în fructele proas-

pete. Aceste arome şi gusturi le putem savura într-o

perioadă mai lungă prin conservare

naturală. O me-todă este să us-căm fructele de măcieşe încă tari – deasu-

pra mobilei, ori în aparat de uscat.

Apoi, în perioada ier-

nii, prin îmbăiere în apă putem obţine din aceste fructe o sursă bogată de vitamine. Un alt mod propus este pre-pararea gemurilor şi compoturilor originale de casă, în perioada lunilor octombrie – noiembrie, când fructele au fost prinse şi dedurizate de ger.

Foto: red. CrisPer

Compot de măcieșeIngrediente: 1 kg de măcieșe curăţate, 500 gr. zahăr cristal/zahăr de trestie/xilitol, 500 ml apă distilată

Preparare:Boabele roșii de măcieșe dedurizate de ger, dar care

sunt încă tari, le spălăm, le scurgem, apoi le tăiem în două, îndepărtăm seminţele și le spălăm din nou.

Fierbem apa împreună cu zahărul într-o oală smălţu-ită, adăugăm fructele, și mai �erbem aproximativ 5-6 mi-nute. După ce luăm de pe foc, lăsăm o zi să se răcească.

A doua zi fructele le strecurăm și le punem în bor-cane, zeama acestora o �erbem din nou și le turnăm în sticle. După aceasta acoperim borcanele cu șterguri și prosoape, și le lăsăm să se răcească. După ce s-au răcit, le depozităm în spaţii uscate, ferite de razele soarelui.

Gem de măcieșeIngrediente: 2 kg de măcieșe curăţate,

la �ecare litru de apă 500 gr de zahăr cristal /zahăr de trestie/xilitol, apă distilată

Preparare:Fructele spălate le despicăm, scoatem seminţele

apoi le mai spălăm o dată astfel ca �ricelele care aco-peră seminţele să nu ajungă în gem. Le punem într-o oală cu smalţ și turnăm apă peste ele să le acopere. Le lăsăm să �arbă pe foc mic, circa trei ore, amestecând din când în când, până ajung la omogenitatea dorită. Le turnăm în borcane �erbinţi, le închidem și le lăsăm să se răcească în prosoape.

Gem de porumbeleIngrediente: 1,5 kg fructe de porumbele coapte,500 gr de zahăr cristal /zahăr de trestie/xilitol,

apă distilată

Boabele de porumbele le curăţăm le �erbem în pu-ţină apă până când acestea se înmoaie. După aceasta le trecem printr-o sită până când fructele se despart de sâm-buri. Le �erbem pe foc mic până când se omogenizează, amestecând mai des, apoi condimentăm după gust.

Scris de: Soczó Krisztina, Boldog Gusztáv

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Vara acestui an este cu mult în urma noastră, iar vara viitoare este încă la o distanţă de nevăzut, toate păsările migratoare au pornit spre meleagurile mai calde, poate multe au și ajuns deja acolo, unde pot să supravieţuiască iernilor geroase.

În timp ce unele animale părăsesc aceste melea-guri zburând spre zone mai calde, regiunea naturală a Europei Centrale trebuie să se pregătească pen-tru supravieţuirea peste sezonul rece. Pe la sfârșitul toamnei doar plantele cele mai curoajoase mai în-�oresc, doar muștele cele mai îndrăzneţe se întrec în urmăriri, dar majoritatea vietăţilor și-au făcut datoria, care se regăsește în natura acestora de reproducere. Plantele cu tulpine moi și-au împrăștiat deja semin-ţele, majoritatea acestora sunt căzute la pământ și așteaptă acoperișul de zăpadă, iar tu�șurile au rodit multe fructe de boabe colorate și gustoase. Unele boabe sunt atrăgătoare și cu arome plăcute, care fac parte din proiectul bine pus la punct de către mama natură. Vietăţile, animalele care au rămas și pe peri-oada iernii, sau care iernează pe aceste meleaguri, repede găsesc aceste mese pline, bogate și gratuite. Grupurile de grauri (Sturnus vulgaris) care se adună în podgorii, la struguri, nu sunt o bucurie pentru cul-tivatorii de viţă de vie, dar sturzii (Celtis occidenta-lis) care în mod normal consumă fructele cu boabe sălbatice, reprezintă o panoramă rurală atractivă pe perioada iernilor, mai ales când se adună la locurile arti�ciale de hrană pentru păsări.

Din multitudinea fructelor cu boabe, păsările ceru-lui ne lasă și nouă câteva, iar cu ocazia ieșirilor și a dru-meţiilor le putem culege și conserva pentru gemuri, ori pentru ceaiuri aromate. Dar înainte de toate, este necesar să clari�căm unele lucruri. Diversitatea vege-taţiei decorează pădurile, parcurile, grădinile și oferă un habitat bogat pentru multe specii de vietăţi. Boa-bele coapte pot � foarte gustoase, dar și foarte otrăvi-toare. Dat �ind conţinutul mare al glosarului nu reușim să prezentăm toate soiurile de boabe cu care ne pu-tem întâlni în văile Crișurilor, dar poate că este prielnic să lămurim măcar câteva aspecte ale acestora.

SOC NEGRU (Sambucus nigra)

Poate e una dintre cele mai cunoscute plante, care în multe părţi este tratată ca o buruiană, deși ar merita mai mult respect. Atât �oarea cât și fructele se pot folosi.

Tu�șul, care poată să atingă și zece metri înălţime, este împo-dobit primăvara cu �ori albe, care pen-tru un interval de o săptămână, două, acoperă marginea pădurilor cu un nor

parfumat. Din �orile polenizate, spre bucuria păsă-rilor migratoare, chiar înainte începerii migraţiilor se coc fructele zemoase de o culoare neagră-albăstruie.

Nu necesită cunoștinţe speciale recunoașterea socului, dar dacă dorim să consumăm �orile și fructe-le acestuia, trebuie să �m atenţi. Ruda acestuia, bozul (Sambucus ebulus), este destul de asemănător, și tot fructe asemănătoare are și lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), și sângerul (Cornus sanguinea), dar aceste specii sunt otrăvitoare.

PĂDUCELUL (Crataegus monogyna)

Culoarea boabelor ajută la identi�carea acestora. Cu-loarea roșie reprezintă fructele care se pot consuma ca de pildă măcieșele (Rosa cannina), dar și fructele neco-mestibile ale arborilor tisa (Taxus baccata) sau ale lăsniciorului (Solanum dulcamara), așa că să �m prudenţi când le gustăm!

Păducelul rar creș-te peste cinci metri înălţime, la marginea pădurilor și pe pășuni putem să îl întâlnim cel mai des, fructele ce se coc toamna pictează marginile pădurilor în culori vii, roșiatice. Mirosul �orilor nu este prea atrăgător, dar această neplăcere se com-penseză prin spectacolul oferit. Crengile pline de spini pot crea neplăceri pe parcursul drumeţiilor.

SÂNGERUL (Cornus sanguinea)

Degeaba vom căuta inele sângeroase pe acest soi, nu după acestea îl vom identi�ca.

Însă, crengile acestui arbust de 4-5 metri înălţime au o culoare roșiatică, care poate � pre-zentă și pe textura frun-zelor. Florile sunt albe, fructele de mărimea bobului de piper sunt negre-albăstrui și sunt otrăvitoare. Rudă apro-piată este cornul (Cornus mas), dar acesta are �ori galbene, fructele sunt de mărimea prunelor mai mici, roșiatice și sunt consumabile.

Și totuși, unde sunt inelele sângeroase? La încheietura crengilor mai groase. Atenţie! Atin-gerea frunzelor sângerului poate crea simptome alergice.

Foto: Boldog Gusztáv

Mic glosar mic al fructelor bacifereScris de: Boldog Gusztáv

Va ile Cris, urilor - M O D D E V I AŢĂ S Ă N ĂT O S

Bucataria lui tanti IutcaÎn apropierea oraşelor Békéscsaba şi Gyula se află mai

multe zone împădurite, dar foarte puţine se aseamănă cu pădurea de la Póstelek.

Parcul împădurit al Castelului, încercuit de păduri-le din regiune, şi ruinele rămase al castelului familiei Wenckheim atrag şi azi mulţi vizitatori curi-oşi. În vecinătatea atracţiei turisti-ce putem afla şi o altă curio-zitate, mai pu-ţin cunoscută. Clubul Crişu-rilor cu sediul la Békéscsaba, la ini-ţiativa fostului preşe-dinte Boross László, a creat aici o rezervaţie de gene, unde putem găsi „decendenţii” copacilor semnificativi aflaţi în judeţul Békés. Totodată se găseşte şi o zonă de grădină cu legume şi fructe. Natu-ra este darnică în aceste locuri şi oferă mâinilor munci-toare roade bogate. Aici, înconjurată de natură trăieşte şi tanti Varga Iutca, cea care este gospodina grădinii denu-mite după întemeietorul ei. În acest serial, iubitorii natu-rii, îndrăgostiţii de o alimentaţie sănătoasă şi de gusturi rafinate, pot să primească idei de reţete de la dânsa.

În peisajul de toamnă observăm culorile vii ale tufi-şurilor de măcieşi roşii şi porumbele albastre, bogate în vitamina C, care oferă un serviciu bun pentru sănăta-tea omului. Cu fructele moi şi coapte e foarte bine să ne delectăm pe parcursul excursiilor, deoarece concentra-ţia cea mai mare de vitamine se află în fructele proas-

pete. Aceste arome şi gusturi le putem savura într-o

perioadă mai lungă prin conservare

naturală. O me-todă este să us-căm fructele de măcieşe încă tari – deasu-

pra mobilei, ori în aparat de uscat.

Apoi, în perioada ier-

nii, prin îmbăiere în apă putem obţine din aceste fructe o sursă bogată de vitamine. Un alt mod propus este pre-pararea gemurilor şi compoturilor originale de casă, în perioada lunilor octombrie – noiembrie, când fructele au fost prinse şi dedurizate de ger.

Foto: red. CrisPer

Compot de măcieșeIngrediente: 1 kg de măcieșe curăţate, 500 gr. zahăr cristal/zahăr de trestie/xilitol, 500 ml apă distilată

Preparare:Boabele roșii de măcieșe dedurizate de ger, dar care

sunt încă tari, le spălăm, le scurgem, apoi le tăiem în două, îndepărtăm seminţele și le spălăm din nou.

Fierbem apa împreună cu zahărul într-o oală smălţu-ită, adăugăm fructele, și mai �erbem aproximativ 5-6 mi-nute. După ce luăm de pe foc, lăsăm o zi să se răcească.

A doua zi fructele le strecurăm și le punem în bor-cane, zeama acestora o �erbem din nou și le turnăm în sticle. După aceasta acoperim borcanele cu șterguri și prosoape, și le lăsăm să se răcească. După ce s-au răcit, le depozităm în spaţii uscate, ferite de razele soarelui.

Gem de măcieșeIngrediente: 2 kg de măcieșe curăţate,

la �ecare litru de apă 500 gr de zahăr cristal /zahăr de trestie/xilitol, apă distilată

Preparare:Fructele spălate le despicăm, scoatem seminţele

apoi le mai spălăm o dată astfel ca �ricelele care aco-peră seminţele să nu ajungă în gem. Le punem într-o oală cu smalţ și turnăm apă peste ele să le acopere. Le lăsăm să �arbă pe foc mic, circa trei ore, amestecând din când în când, până ajung la omogenitatea dorită. Le turnăm în borcane �erbinţi, le închidem și le lăsăm să se răcească în prosoape.

Gem de porumbeleIngrediente: 1,5 kg fructe de porumbele coapte,500 gr de zahăr cristal /zahăr de trestie/xilitol,

apă distilată

Boabele de porumbele le curăţăm le �erbem în pu-ţină apă până când acestea se înmoaie. După aceasta le trecem printr-o sită până când fructele se despart de sâm-buri. Le �erbem pe foc mic până când se omogenizează, amestecând mai des, apoi condimentăm după gust.

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Caută cele locale!Scris de: Baka Andrea, Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Scris de: Nagy Zoltán

Târg de crâng şi Piaţă Bio la BékéscsabaÎn fiecare sâmbătă, bunătăţi sănătoase de la producători locali pentru consumatori locali

Oferta Pieţei Bio: Fructe, legume, seminţe, compoturi, murături, sucuri de legume și fructe naturale 100%, plante medicinale, ceaiuri medicinale, cașcavaluri din lapte de capră și vacă, produse de pani�caţie, miere de albine, gemuri.

Predarea materialelor de împachetat la piaţa din Békéscsaba

Să vină doar cei cărora le este dragă VIAŢA!Tot mai popular, îndrăgit, plăcut şi unic este Centrul

de Vizită al Văilor Crişurilor din Békéscsaba (Crângul Széchenyi), unde în fiecare sâmbătă se desfăşoară Târgul de crâng şi Piaţa Bio. Un loc unde pe fundalul sonor mu-zical, printre zâmbete şi conversaţii plăcute, poţi cumpă-ra produsele şi alimentele pentru masa de duminică. Iar dacă nu doreşti să faci cumpărături, chiar şi aşa merită să faci o plimbare până în crâng, să te aşezi pe o bancă, să asculţi muzica de flaut sau pur şi simplu să arunci o pri-vire între multitudinea produselor bio şi a celor de casă.

Începutul pieţei a fost în anul 2009, când majorita-tea vânzătorilor erau „gospodari bio”, membrii Asocia-ţiei Biocultură din Békéscsaba. Vara pe terasa frumoasă, iar iarna pe holurile clădirii i-au aşteptat gospodarii, cu produsele naturale şi certificate, pe clienţii conştienţi şi atenţi la sănătatea lor. Mure, zmeură, căpşuni pitici, car-tofi dulci, năut, gemuri fără conservanţi, leurdă, rădăcini dulci şi mult alte plante medicinale şi condimente şi-au găsit locul în coşurile cumpărătorilor la piaţă.

Apoi piaţa s-a extins, a luat fiinţă Cercul de Clacă şi Banca de Favoruri. Piaţa a numărat din ce în ce mai mul-ţi producători locali, au venit producători de lactate, în special cu caşcavaluri de casă, brutari de casă şi alţi vân-

zători cu produsele lor. Şi denumirea pieţei s-a schimbat, şi-a aşteptat vizitatorii sub denumirea de Târg de crâng şi Piaţă Bio. Intenţionat nu am scris cumpărători, pentru că această piaţă a oferit mai mult decât o piaţă tradiţio-nală. Muzica de flaut a devenit un obicei permanent, s-a început învăţarea folosirii acestui instrument şi a meşte-şugăritului tradiţional iar concursuri pentru gospodine au colorat sâmbetele pieţei

Motto-ul: Pentru LOCALnici, de la LOCALnici!Această comunitate din piaţă oferă din ce în ce mai mult

pentru vânzători şi cumpărători, fapt pe care poate nici noi nu reuşim să-l descriem în totalitate şi să-l transpunem pe hârtie. Această piaţă educă din ce în ce mai mulţi vânzători respon-sabili, crează un cerc de cumpărători atenţi la viaţa sănătoa-să şi a mediului şi atrage tot mai mulţi oameni cu asemena principii. Vizitatorii Târgului de crâng şi a Pieţei Bio sunt cei cărora le pasă de sănătatea lor, dar şi a altora.

Foto: red. CrisPer

Produse locale de pani�caţie

Cumpărătorul conştient consumă produse localeAzi tot mai multe familii simt şi au experimentat

pe propria piele că preocuparea de a consuma produ-sele locale aduce beneficii pentru îngrijirea sănătăţii, a mediului, a producţiei şi durabilităţii economiei locale.

Poate nici nu ne gândim prea mult când pornim la cumpărături, că nu e tot una unde ne umplem coşurile şi pungile de cumpărături, la hypermarket-uri, în general cu capital străin, ori la piaţă, magazinul local. La piaţă avem un acces mai rapid la produsele naturale, fructe, legume, produ-se lactate din care pregătim masa de duminică, şi acestea fără doar şi poate sunt mai sănătoase decât alimentele precongela-te şi prelucrate. Sănătatea familiilor este responsabilitatea pă-rinţilor şi a bunicilor. Să fim inteligenţi în căutare şi să găsim apicultorul local care are cea mai gustoasă miere de albine, producătorul de lapte care are cea mai bună brânză şi caşca-val. Să căutăm cerealele şi produsele de panificaţie locale. Să conversăm, să ne facem cunoştinţe la piaţă şi în aşa fel vom putea găsi acel gospodar de la care putem să cumpărăm an de an aceleaşi cireşe gustoase, struguri, morcovi şi cartofi.

Produsele locale, din materia primă locală, se produc lo-cal, aromele sunt unice, specifice zonei, deoarece se produc după reţetele locale. Despre produsele locale putem spune că sunt tradiţionale, dar şi actuale pentru că din nou le-am redescoperit şi prezintă o nouă valoare.

Nu uita!Transportul este costisitor şi cu presiuni negative asu-

pra mediului! La cumpărarea produselor locale transportul este minimizat, aşa încât putem reduce şi poluarea mediu-lui. În loc de fructele şi legumele transportate de la un ca-păt al globului la celălalt, să încercăm achiziţionarea legu-melor şi fructelor autohtone, proaspete şi de sezon. Doar în Ungaria zilnic sunt milioane de decizii pentru cumpărături şi aceasta reprezintă o putere mare de cumpărare. Să trăim cu aceste posibilităţi şi să investim în produsele autohto-ne, proaspete, care pentru noi reprezintă în primul rând sănătate, iar pentru multe familii maghiare de producători înseamnă mijloacele de existenţă.

Reţeta produsului localIngrediente:

– Să vizităm piaţa locală ori un magazin din apro-piere

– Să găsim direct producătorul ori gospodarul – Să alegem atent materia primă, produsele sau

serviciile– Să adăugăm o „porţie” mare de interes, să conver-

săm cu producătorul – Să aducem acasă produsul – Dacă am fost mulţumiţi, să povestim familiei şi

vecinilor – Să devenim cumpărători loiali, consolidând piaţa

localăCumpărăturile să le „condimentăm” cu încredere, prietenie, atmosferă plăcută, schimburi de relaţii şi cu confirmări dese!

Caută cele locale! – campanie naţională în Ungaria prin fundaţia VAN

În noiembrie 2011, prin mijloacele media – sondaj na-ţional prin telefonie, bannere, articole de presă, clipuri vi-deo – a pornit o campanie de conştientizare care ne-a dirijat gândurile spre o nouă direcţie legată de obiceiurile de cumpă-rare. Scopul este nobil deoare-ce informarea populaţiei este merituoasă pe linia conştien-tizării că alegerea produselor locale este benefică atât populaţiei per ansamblu şi producăto-rilor locali cât şi actorilor din gospodării. În centrul atenţiei a fost familiarizarea, conştientizarea efectului şi influenţa asupra modului de viaţă pe viitor a unor produse din regiuni diferite.

Ce s-a mai întâmplat de atunci?În decembrie 2011 s-a lansat portalul tematic de la adre-

sa www.keresdahelyitkampany.hu, unde se pot găsi noutăţile campaniei „Caută cele locale” dar şi baza de date a producă-torilor locali afiliaţi la campanie. În practică, aceasta înseam-nă că dacă cineva locuieşte în zona câmpiilor sudice şi ar dori să cumpere legume bio din regiunea respectivă, pe site-ul sus amintit va găsi producătorul şi datele de contact în categoria de interes.

În ianuarie 2012, au fost împărţite gratuit 1,8 milioane de am-balaje ecologice, câte 300.000 per regiune – cu sigla şi motto-ul campaniei, acelor producători şi asociaţii care participă la campanie şi sunt înscrişi pe pagina web.

Foto: Baka Andrea

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Caută cele locale!Scris de: Baka Andrea, Bonyhádiné Pásztor Enikő

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Scris de: Nagy Zoltán

Târg de crâng şi Piaţă Bio la BékéscsabaÎn fiecare sâmbătă, bunătăţi sănătoase de la producători locali pentru consumatori locali

Oferta Pieţei Bio: Fructe, legume, seminţe, compoturi, murături, sucuri de legume și fructe naturale 100%, plante medicinale, ceaiuri medicinale, cașcavaluri din lapte de capră și vacă, produse de pani�caţie, miere de albine, gemuri.

Predarea materialelor de împachetat la piaţa din Békéscsaba

Să vină doar cei cărora le este dragă VIAŢA!Tot mai popular, îndrăgit, plăcut şi unic este Centrul

de Vizită al Văilor Crişurilor din Békéscsaba (Crângul Széchenyi), unde în fiecare sâmbătă se desfăşoară Târgul de crâng şi Piaţa Bio. Un loc unde pe fundalul sonor mu-zical, printre zâmbete şi conversaţii plăcute, poţi cumpă-ra produsele şi alimentele pentru masa de duminică. Iar dacă nu doreşti să faci cumpărături, chiar şi aşa merită să faci o plimbare până în crâng, să te aşezi pe o bancă, să asculţi muzica de flaut sau pur şi simplu să arunci o pri-vire între multitudinea produselor bio şi a celor de casă.

Începutul pieţei a fost în anul 2009, când majorita-tea vânzătorilor erau „gospodari bio”, membrii Asocia-ţiei Biocultură din Békéscsaba. Vara pe terasa frumoasă, iar iarna pe holurile clădirii i-au aşteptat gospodarii, cu produsele naturale şi certificate, pe clienţii conştienţi şi atenţi la sănătatea lor. Mure, zmeură, căpşuni pitici, car-tofi dulci, năut, gemuri fără conservanţi, leurdă, rădăcini dulci şi mult alte plante medicinale şi condimente şi-au găsit locul în coşurile cumpărătorilor la piaţă.

Apoi piaţa s-a extins, a luat fiinţă Cercul de Clacă şi Banca de Favoruri. Piaţa a numărat din ce în ce mai mul-ţi producători locali, au venit producători de lactate, în special cu caşcavaluri de casă, brutari de casă şi alţi vân-

zători cu produsele lor. Şi denumirea pieţei s-a schimbat, şi-a aşteptat vizitatorii sub denumirea de Târg de crâng şi Piaţă Bio. Intenţionat nu am scris cumpărători, pentru că această piaţă a oferit mai mult decât o piaţă tradiţio-nală. Muzica de flaut a devenit un obicei permanent, s-a început învăţarea folosirii acestui instrument şi a meşte-şugăritului tradiţional iar concursuri pentru gospodine au colorat sâmbetele pieţei

Motto-ul: Pentru LOCALnici, de la LOCALnici!Această comunitate din piaţă oferă din ce în ce mai mult

pentru vânzători şi cumpărători, fapt pe care poate nici noi nu reuşim să-l descriem în totalitate şi să-l transpunem pe hârtie. Această piaţă educă din ce în ce mai mulţi vânzători respon-sabili, crează un cerc de cumpărători atenţi la viaţa sănătoa-să şi a mediului şi atrage tot mai mulţi oameni cu asemena principii. Vizitatorii Târgului de crâng şi a Pieţei Bio sunt cei cărora le pasă de sănătatea lor, dar şi a altora.

Foto: red. CrisPer

Produse locale de pani�caţie

Cumpărătorul conştient consumă produse localeAzi tot mai multe familii simt şi au experimentat

pe propria piele că preocuparea de a consuma produ-sele locale aduce beneficii pentru îngrijirea sănătăţii, a mediului, a producţiei şi durabilităţii economiei locale.

Poate nici nu ne gândim prea mult când pornim la cumpărături, că nu e tot una unde ne umplem coşurile şi pungile de cumpărături, la hypermarket-uri, în general cu capital străin, ori la piaţă, magazinul local. La piaţă avem un acces mai rapid la produsele naturale, fructe, legume, produ-se lactate din care pregătim masa de duminică, şi acestea fără doar şi poate sunt mai sănătoase decât alimentele precongela-te şi prelucrate. Sănătatea familiilor este responsabilitatea pă-rinţilor şi a bunicilor. Să fim inteligenţi în căutare şi să găsim apicultorul local care are cea mai gustoasă miere de albine, producătorul de lapte care are cea mai bună brânză şi caşca-val. Să căutăm cerealele şi produsele de panificaţie locale. Să conversăm, să ne facem cunoştinţe la piaţă şi în aşa fel vom putea găsi acel gospodar de la care putem să cumpărăm an de an aceleaşi cireşe gustoase, struguri, morcovi şi cartofi.

Produsele locale, din materia primă locală, se produc lo-cal, aromele sunt unice, specifice zonei, deoarece se produc după reţetele locale. Despre produsele locale putem spune că sunt tradiţionale, dar şi actuale pentru că din nou le-am redescoperit şi prezintă o nouă valoare.

Nu uita!Transportul este costisitor şi cu presiuni negative asu-

pra mediului! La cumpărarea produselor locale transportul este minimizat, aşa încât putem reduce şi poluarea mediu-lui. În loc de fructele şi legumele transportate de la un ca-păt al globului la celălalt, să încercăm achiziţionarea legu-melor şi fructelor autohtone, proaspete şi de sezon. Doar în Ungaria zilnic sunt milioane de decizii pentru cumpărături şi aceasta reprezintă o putere mare de cumpărare. Să trăim cu aceste posibilităţi şi să investim în produsele autohto-ne, proaspete, care pentru noi reprezintă în primul rând sănătate, iar pentru multe familii maghiare de producători înseamnă mijloacele de existenţă.

Reţeta produsului localIngrediente:

– Să vizităm piaţa locală ori un magazin din apro-piere

– Să găsim direct producătorul ori gospodarul – Să alegem atent materia primă, produsele sau

serviciile– Să adăugăm o „porţie” mare de interes, să conver-

săm cu producătorul – Să aducem acasă produsul – Dacă am fost mulţumiţi, să povestim familiei şi

vecinilor – Să devenim cumpărători loiali, consolidând piaţa

localăCumpărăturile să le „condimentăm” cu încredere, prietenie, atmosferă plăcută, schimburi de relaţii şi cu confirmări dese!

Caută cele locale! – campanie naţională în Ungaria prin fundaţia VAN

În noiembrie 2011, prin mijloacele media – sondaj na-ţional prin telefonie, bannere, articole de presă, clipuri vi-deo – a pornit o campanie de conştientizare care ne-a dirijat gândurile spre o nouă direcţie legată de obiceiurile de cumpă-rare. Scopul este nobil deoare-ce informarea populaţiei este merituoasă pe linia conştien-tizării că alegerea produselor locale este benefică atât populaţiei per ansamblu şi producăto-rilor locali cât şi actorilor din gospodării. În centrul atenţiei a fost familiarizarea, conştientizarea efectului şi influenţa asupra modului de viaţă pe viitor a unor produse din regiuni diferite.

Ce s-a mai întâmplat de atunci?În decembrie 2011 s-a lansat portalul tematic de la adre-

sa www.keresdahelyitkampany.hu, unde se pot găsi noutăţile campaniei „Caută cele locale” dar şi baza de date a producă-torilor locali afiliaţi la campanie. În practică, aceasta înseam-nă că dacă cineva locuieşte în zona câmpiilor sudice şi ar dori să cumpere legume bio din regiunea respectivă, pe site-ul sus amintit va găsi producătorul şi datele de contact în categoria de interes.

În ianuarie 2012, au fost împărţite gratuit 1,8 milioane de am-balaje ecologice, câte 300.000 per regiune – cu sigla şi motto-ul campaniei, acelor producători şi asociaţii care participă la campanie şi sunt înscrişi pe pagina web.

Foto: Baka Andrea

Produse din Gyula – Piaţa din Gyula – Tradiţii din Gyula

Scris de: Administraţia locală al oraşului Gyula

ízek boltjaEZ AZ ÜZLET A TERMÉKPOLC TAGJA!

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

A T E N Ţ I E ! Și în acest an se așteaptă participarea pro-ducătorilor care își aduc produsele pentru valori�care în unităţile comeciale. Totoda-tă, sunt așteptate și magazinele dispuse să comercializeze articole locale. Pentru ei, baza de date privind ofertele locale va � asigurată.

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Dacă un oraş recunoaşte importanţa valorilor locale di-versificate, şi pe lângă aceste valori iniţiază şi programe de salvare a valorilor, atunci este pe un drum bun. Este foarte important ca populaţia să cunoască în detaliu toate iniţiati-vele ca să găsească şi să-şi asume rolurile cu plăcere la noile situaţii. Cu aceste scopuri de salvare a valorilor a pornit şi la Gyula, cu ajutorul administraţiei locale a oraşului, aceea iniţiativă consolidată care a înnoit Piaţa din Gyula. Pe lân-gă aceasta s-a realizat şi Marca Înregistrată a Produselor din Gyula, programul Rafturi şi Magazine cu produse din Gyula şi Casa de Lemn a Producătorilor, care au consolidat econo-mia locală şi au ajutat producătorii locali.

Valorile locale înseamnă şi tradiţii locale. De pildă, cum funcţionează şi piaţa din localitatea noastră, poziţionarea ei, produsele expuse şi vânzătorii acestora, dar şi obiceiurile de cumpărare şi plată se enumeră printre valorile locale. O pia-ţă tradiţională funcţională este şi axa principală a producă-torilor şi baza consolidării economiei locale.

Marca Înregistrată a Produselor din GyulaPentru protecţia calităţii şi distincţiei s-a creat Marca

Înregistrată a Produselor din Gyula. Această marcă înre-

gistrată ajută la popularizarea produselor locale, obiectivul principal fiind să îndrume cum-părătorii la selecţia dintre multi-tudinea produselor. Marca poa-te fi folosită doar de acei pro-ducători, meşteşugari, mici artizani care corespund unor sisteme de criterii bine stabilite. Baza mărcii înregistrate este managementul de marcă şi funcţionalitatea sănătoasă a acestuia. Marca înregistrată se acordă după o evaluare de către o comisie de specialitate

Magazin cu produse localeAdministraţia locală Agricola din Gyula va pune la dispo-

ziţie, pe strada Kossuth, un magazin cu produse locale, unde cumpărătorii interesaţi pot găsi produse din Gyula sau împre-jurimi, iar turiştii pot găsi articole cu caracteristici locale.

Rafturi cu produse din GyulaPentru popularizarea şi valorificarea produselor locale s-a

creat acest sistem de ofertare a mărfurilor din Gyula. Denumi-

rea vine de la faptul că pe aceste rafturi inscripţionate ca atare, cumpărătorii pot găsi produsele locale, separate de celelalte. Esenţa sistemului este aceea că, pe de o parte, unităţile parti-culare să primească comercializarea produselor din Gyula. Iar pe de altă parte, se aliniază şi acei distribuitori şi producători primari care îşi obţin singuri mărfurile. Magazinele partici-pante la program se alătură şi unui sistem ajutător provizoriu, pe bază de etichete eliberate de municipiu.

Programul Casa de Lemn a Producătorilor

În primăvara anului 2011, în oraşul Gyula, a pornit în cadrul seg-mentului agricol, programul Casa de Lemn a Producătorilor: două case de lemn au fost instalate în car-tierul Törökzug, lângă grădiniţă, şi în localitatea Máriafalva. Populaţia a putut cumpăra direct din aceste căsuţe de lemn legumele, fructele proaspete de sezon, miere de albine, siropuri şi sucuri naturale pe care producătorii locali le-au produs în gospodăriile lor. Programul s-a bu-curat de un real succes şi s-a derulat şi în vara anului 2012, iar în planu-rile de viitor al administraţiei locale figurează instalarea mai multor că-suţe de lemn în localitate.

Experienţe acumulateLa programul Rafturi cu Produ-

se din Gyula s-au aliniat anul trecut şapte magazine. Experienţele arată, chiar dacă este puţin mai anevoios, că după posibilităţi, prin organizare şi puţină atenţie, se pot distribui în lanţul comercial local şi produsele locale din Gyula. Sigur, trebuie ştiut că acest factor este sezonier, deoa-rece pe timpul iernii nu se pot pro-duce atâtea produse încât să acopere acest standard la un nivel uniform.

S-a bucurat de un succes mare şi programul Casa de Lemn a Pro-

ducătorilor, unde producătorii locali îşi pot valorifica pro-dusele nu doar la piaţă, ci şi în aceste căsuţe amplasate. S-a concretizat necesitatea continuării acestui program atât din partea populaţiei, cât şi a producătorilor. Până spre sfârşitul verii nu mai puţin de 20-25 de producători şi-au valorificat produsele în aceste căsuţe, care au devenit şi spaţii publice în zonele amplasate, deoarece aici cumpărătorii au fost aştep-taţi cu o atmosferă plăcută, familiară. Sistemul a fost accesi-bil tuturor producătorilor, esenţa s-a pus în primul rând pe calitate şi provenienţă, deoarece doar produsele locale s-au putut valorifica. A fost foarte important şi punctul de vedere al colaborării, prin care s-a dorit ca producătorii să obţină o funcţionalitate şi un mod de valorificare direct între ei.

Vom continua programele noastre, prin care dorim să oferim o piaţă cât mai largă pentru produsele locale: Admi-nistraţia Locală a oraşului Gyula

Foto: Administraţia locală al oraşului Gyula

Informaţii: Societatea Comercială de Dezvoltare Agricolă Gyula

– Primăria oraşului Gyula, Parcul Petőfi, Nr. 3, tel.: 0036-66/526-800-310

E-mail: gyulamezogazdasagikft@gyula.hu

Căsuţă de lemn a producătorilor

Produse din Gyula – Piaţa din Gyula – Tradiţii din Gyula

Scris de: Administraţia locală al oraşului Gyula

ízek boltjaEZ AZ ÜZLET A TERMÉKPOLC TAGJA!

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

A T E N Ţ I E ! Și în acest an se așteaptă participarea pro-ducătorilor care își aduc produsele pentru valori�care în unităţile comeciale. Totoda-tă, sunt așteptate și magazinele dispuse să comercializeze articole locale. Pentru ei, baza de date privind ofertele locale va � asigurată.

Va ile Cris, urilor – S T I L D E V I AŢĂ CO N Ş T I N C I O S

Dacă un oraş recunoaşte importanţa valorilor locale di-versificate, şi pe lângă aceste valori iniţiază şi programe de salvare a valorilor, atunci este pe un drum bun. Este foarte important ca populaţia să cunoască în detaliu toate iniţiati-vele ca să găsească şi să-şi asume rolurile cu plăcere la noile situaţii. Cu aceste scopuri de salvare a valorilor a pornit şi la Gyula, cu ajutorul administraţiei locale a oraşului, aceea iniţiativă consolidată care a înnoit Piaţa din Gyula. Pe lân-gă aceasta s-a realizat şi Marca Înregistrată a Produselor din Gyula, programul Rafturi şi Magazine cu produse din Gyula şi Casa de Lemn a Producătorilor, care au consolidat econo-mia locală şi au ajutat producătorii locali.

Valorile locale înseamnă şi tradiţii locale. De pildă, cum funcţionează şi piaţa din localitatea noastră, poziţionarea ei, produsele expuse şi vânzătorii acestora, dar şi obiceiurile de cumpărare şi plată se enumeră printre valorile locale. O pia-ţă tradiţională funcţională este şi axa principală a producă-torilor şi baza consolidării economiei locale.

Marca Înregistrată a Produselor din GyulaPentru protecţia calităţii şi distincţiei s-a creat Marca

Înregistrată a Produselor din Gyula. Această marcă înre-

gistrată ajută la popularizarea produselor locale, obiectivul principal fiind să îndrume cum-părătorii la selecţia dintre multi-tudinea produselor. Marca poa-te fi folosită doar de acei pro-ducători, meşteşugari, mici artizani care corespund unor sisteme de criterii bine stabilite. Baza mărcii înregistrate este managementul de marcă şi funcţionalitatea sănătoasă a acestuia. Marca înregistrată se acordă după o evaluare de către o comisie de specialitate

Magazin cu produse localeAdministraţia locală Agricola din Gyula va pune la dispo-

ziţie, pe strada Kossuth, un magazin cu produse locale, unde cumpărătorii interesaţi pot găsi produse din Gyula sau împre-jurimi, iar turiştii pot găsi articole cu caracteristici locale.

Rafturi cu produse din GyulaPentru popularizarea şi valorificarea produselor locale s-a

creat acest sistem de ofertare a mărfurilor din Gyula. Denumi-

rea vine de la faptul că pe aceste rafturi inscripţionate ca atare, cumpărătorii pot găsi produsele locale, separate de celelalte. Esenţa sistemului este aceea că, pe de o parte, unităţile parti-culare să primească comercializarea produselor din Gyula. Iar pe de altă parte, se aliniază şi acei distribuitori şi producători primari care îşi obţin singuri mărfurile. Magazinele partici-pante la program se alătură şi unui sistem ajutător provizoriu, pe bază de etichete eliberate de municipiu.

Programul Casa de Lemn a Producătorilor

În primăvara anului 2011, în oraşul Gyula, a pornit în cadrul seg-mentului agricol, programul Casa de Lemn a Producătorilor: două case de lemn au fost instalate în car-tierul Törökzug, lângă grădiniţă, şi în localitatea Máriafalva. Populaţia a putut cumpăra direct din aceste căsuţe de lemn legumele, fructele proaspete de sezon, miere de albine, siropuri şi sucuri naturale pe care producătorii locali le-au produs în gospodăriile lor. Programul s-a bu-curat de un real succes şi s-a derulat şi în vara anului 2012, iar în planu-rile de viitor al administraţiei locale figurează instalarea mai multor că-suţe de lemn în localitate.

Experienţe acumulateLa programul Rafturi cu Produ-

se din Gyula s-au aliniat anul trecut şapte magazine. Experienţele arată, chiar dacă este puţin mai anevoios, că după posibilităţi, prin organizare şi puţină atenţie, se pot distribui în lanţul comercial local şi produsele locale din Gyula. Sigur, trebuie ştiut că acest factor este sezonier, deoa-rece pe timpul iernii nu se pot pro-duce atâtea produse încât să acopere acest standard la un nivel uniform.

S-a bucurat de un succes mare şi programul Casa de Lemn a Pro-

ducătorilor, unde producătorii locali îşi pot valorifica pro-dusele nu doar la piaţă, ci şi în aceste căsuţe amplasate. S-a concretizat necesitatea continuării acestui program atât din partea populaţiei, cât şi a producătorilor. Până spre sfârşitul verii nu mai puţin de 20-25 de producători şi-au valorificat produsele în aceste căsuţe, care au devenit şi spaţii publice în zonele amplasate, deoarece aici cumpărătorii au fost aştep-taţi cu o atmosferă plăcută, familiară. Sistemul a fost accesi-bil tuturor producătorilor, esenţa s-a pus în primul rând pe calitate şi provenienţă, deoarece doar produsele locale s-au putut valorifica. A fost foarte important şi punctul de vedere al colaborării, prin care s-a dorit ca producătorii să obţină o funcţionalitate şi un mod de valorificare direct între ei.

Vom continua programele noastre, prin care dorim să oferim o piaţă cât mai largă pentru produsele locale: Admi-nistraţia Locală a oraşului Gyula

Foto: Administraţia locală al oraşului Gyula

Informaţii: Societatea Comercială de Dezvoltare Agricolă Gyula

– Primăria oraşului Gyula, Parcul Petőfi, Nr. 3, tel.: 0036-66/526-800-310

E-mail: gyulamezogazdasagikft@gyula.hu

Căsuţă de lemn a producătorilor

Scris de: red. CrisPer.

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

5. Bi Ritmus a természetes EGÉSZség fesztiválja

NagyszínpadI. LEMangURIA Országos Találkozó, közreműködik a DOBSZERDA együttes

VÁGTÁZÓ CSODASZARVAS lemezbemutató koncert (19.00)Táncház a Berbécs és Ludas zenekarral a Nagyteremben (20.00)

Szeptember 9. péntekLEMangURIA szabadmozgás és lélektánc (18.00)Hangfürdő a MaGong zenkarral (20.00)

Családi KalandligetKörhintaPónigolás

Mesesátor Népi játékok

Szalmabála VárCsaládi VetélkedőPántlikás hajfonás Kreatív Játszóházak

EGÉSZség ÖsvényMasszázs

ReflexológiaLélektánc

HangterápiaGyógyTeaHáz

Ősi gyógymódokNatúr kozmetikumok

Környezetbarát háztartás

Előadó SátorTermészetes szülés, születés

Városi kertek, közösségi kertek

Élőkert, Élőház, egészséges élettér

Ősi gyógymódok a mindennapokban

Bioritmusaink szerepe a egészségben

„Az élet él, és élni akar”- a vidék újjászületése

Ínyenc SétányBográcsos és grillételekNatúr gyümölcskoktélok

Házi sörök, pálinkákJurta KávézóVegán ételek Biotermékek

Házi termékek Bor- és sajtkülönlegességek

Örömzene a „sétáló” utcán (16.00)

Szeptember 10. szombat

Békéscsaba, Széchenyi liget

Zelenyánszki Péter önkormányzati képviselő

Va ile Cris, urilor – I N T E R V I U

Prezentarea Festivalului de BioRitm nu ar putea fi com-pletă fără fundalul creativ. Pentru aceasta l-am rugat pe părintele spiritual şi totodată organizatorul principal, domnul Tóth Miklós, să ne întroducă în spatele scenei.

– Din anul 2006, Festivalul de BioRitm este din ce în ce mai popular eveniment de toamnă în localitatea Békésc-saba. Cum s-a născut idea, care a fost motivul organizării acestui festival, cum s-a desfăşurat primul eveniment?

– Pe atunci am ieşit de la faculatate, unde m-am ocupat cu posibilităţile de dezvoltare a agriculturii ecologice şi eram plin de entuziasm. Doream ca aici, unde se află cele mai roditoare pământuri din lume, să pot face ceva în această privinţă. Aşa s-a născut ideea, să popularizăm un stil de viaţă sănătos, să în-lesnim întâlnirea fermierilor şi consumatorilor care produc şi consumă alimente sănătoase, şi toate acestea să le condimen-tăm cu evenimente culturale de mare clasă şi concerte muzi-cale naţionale şi internaţionale. Primul festival a fost aproape un târg bio-agricol cu câteva concerte şi cu unele programe intercalate pentru copii. Însă o neaşteptată furtună cu grindi-nă şi-a lăsat amprenta în succesul festivalului. În ciuda acestui eşec nu ne-am lăsat bătuţi. Deşi nu e uşor să unim şi să con-trolăm grupul organizator alcătuit din voluntari, încercăm să obţinem din ce în ce mai mult şi mai bine.

– Cele cinci Festivale de BioRitm de până acum, în rân-dul festivalelor asemănătoare reprezintă o atmosferă unică. Popularitatea evenimentului e din ce în ce mai mare. Care sunt motivele succesului, ingredientele care fac ca acest fes-tival să fie unic?

– Deoarece de la început am pornit ca şi eveniment non-pofit, nu trebuie să facem niciun compromis sau să lăsăm din principiile pe care le considerăm importante. De fiecare dată atribuim o importanţă mare regulii ca doar produse şi progra-me de calitate să fie prezente la acest eveniment. Din acest mo-tiv rezultă faptul că festivalul nu este un eveniment de masă, dar cei care sunt sensibili la calităţile speciale, aici pot găsi valori reale. În decursul anilor, ideea de bază s-a tot format, gama de evenimente s-a extins, azi sunt implicate unele organizaţii ci-vice, naturaliste, interpreţi şi actori, care adaugă o valoare po-zitivă acestui eveniment. Unicitatea constă în faptul că nu este organizat pentru a face profit, şi din această cauză nu a devenit monoton. Organizatorii voluntari împinşi de bucuria creaţiei îşi investesc entuziasmul, creativitatea, ideile, astfel încât, în fiecare an, vizitatorii festivalului se pot întâlni cu noutăţi incitante.

– Ce înseamnă acest festival pentru populaţie? Până unde a crescut, unde aparţine ca şi dimensiune, conţinut, valori intelectuale şi spirituale?

– Cei care au experimentat deja atmosfera călduroasă, familiară a Festivalului BioRitmic, aşteaptă şi se pregătesc în fiecare an. Majoritatea oamenilor sunt dezgustaţi de volumul imens de informaţii negative care vin dinspre mass-media sau sunt şocaţi de evenimentele sociale absurde. Aceşti oameni sunt însetaţi de valori reale şi informaţii pozitive. Pe paginile site-urilor de socializare aceşti oameni fac cunoştinţă, ştirea Festivalului ajunge din ce în ce la mai mulţi oameni, unde apare posibilitatea ca ei să se întâlnească şi personal la schimb de idei, recre-ere, dar pot trăi şi experienţe personale plăcute fiindcă nu suntem singurii cu gânduri bune pentru o lume mai bună.

– Realizarea acestui eveniment nu este o muncă de o persoană. Cum se desfăşoară organizarea evenimentului de la an la an, cu ce greutăţi vă confruntaţi?

– Un grup de voluntari care se extinde, se ocupă de organizarea evenimentului pe durata unui an. De la eva-luarea precedentă a evenimentului, implicând specialişti, cu schimb de idei, cu multă muncă pentru organizare şi pentru rezolvarea conflictelor se desfăşoară acest proces de învăţare. Accesoriile, decoraţiunile Festivalului le realizăm împreună cu ocazia întâlnirilor comune, unde este posibilă şi alăturarea altora şi unde ne şi sincronizăm.

– Cum s-a desfăşurat organizarea festivalului în anul 2012, putem afla eventual câteva detalii ascunse?

– Am aşteptat foarte mult ca, pe lângă programele me-diatizate, să dezvăluim publicului şi suprizele cu care ne-am pregătit anul acesta. Ţelul nostru a fost ca vizitatorii prezenţi nu doar să vizualizeze programele, dar să şi ia parte la eve-nimente. Aici s-a putut încerca orice, de la diferite masaje, la fierberea săpunului, realizarea de caşcaval şi în fiecare minut s-a întâmplat ceva neaşteptat, deosebit. Iluzionişti, picioroange, ori muzicieni au apărut, iar oameni din jurul nostru puteau să danseze dintr-o dată. În fiecare seară am îmbrăcat dumbrava în culori magice. Pe scenă au urcat trupe autohtone cu renume internaţional, ca trupa Úzgin Űver ori cvartetul Nikola Parov Quartett dar şi interpreta Herczku Ágnes.

– Cum se poate menţine în viaţă şi pe viitor acest festival Bioritm, cât pot creşte pretenţiile orga-nizării profesionale, limita şi posibilităţile acestuia?

– Într-adevăr, am ajuns la acel nivel care, cu structura actuală, exclusiv cu munca vo-luntarilor, nu se mai poate

ţine. Am primit deja oferte, cereri că Festivalul ar fi bine primit şi să participe şi în alte oraşe, chiar şi peste graniţe. La evalu-area Festivalului din acest an ne vom decide înspre ce direcţie ne orientăm, cu păstrarea magiei. Ne vom gândi cum să-l dez-voltăm în continuare, ca să poată participa mai mulţi oameni cu gânduri bune pentru o viaţă mai bună, la această atmosferă pozitivă care aparţine Festivalului de BioRitm.

Foto: red. CrisPer

www.bioritmusfesztival.hu

Festivalul sănătăţii naturale

Scris de: red. CrisPer.

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

5. Bi Ritmus a természetes EGÉSZség fesztiválja

NagyszínpadI. LEMangURIA Országos Találkozó, közreműködik a DOBSZERDA együttes

VÁGTÁZÓ CSODASZARVAS lemezbemutató koncert (19.00)Táncház a Berbécs és Ludas zenekarral a Nagyteremben (20.00)

Szeptember 9. péntekLEMangURIA szabadmozgás és lélektánc (18.00)Hangfürdő a MaGong zenkarral (20.00)

Családi KalandligetKörhintaPónigolás

Mesesátor Népi játékok

Szalmabála VárCsaládi VetélkedőPántlikás hajfonás Kreatív Játszóházak

EGÉSZség ÖsvényMasszázs

ReflexológiaLélektánc

HangterápiaGyógyTeaHáz

Ősi gyógymódokNatúr kozmetikumok

Környezetbarát háztartás

Előadó SátorTermészetes szülés, születés

Városi kertek, közösségi kertek

Élőkert, Élőház, egészséges élettér

Ősi gyógymódok a mindennapokban

Bioritmusaink szerepe a egészségben

„Az élet él, és élni akar”- a vidék újjászületése

Ínyenc SétányBográcsos és grillételekNatúr gyümölcskoktélok

Házi sörök, pálinkákJurta KávézóVegán ételek Biotermékek

Házi termékek Bor- és sajtkülönlegességek

Örömzene a „sétáló” utcán (16.00)

Szeptember 10. szombat

Békéscsaba, Széchenyi liget

Zelenyánszki Péter önkormányzati képviselő

Va ile Cris, urilor – I N T E R V I U

Prezentarea Festivalului de BioRitm nu ar putea fi com-pletă fără fundalul creativ. Pentru aceasta l-am rugat pe părintele spiritual şi totodată organizatorul principal, domnul Tóth Miklós, să ne întroducă în spatele scenei.

– Din anul 2006, Festivalul de BioRitm este din ce în ce mai popular eveniment de toamnă în localitatea Békésc-saba. Cum s-a născut idea, care a fost motivul organizării acestui festival, cum s-a desfăşurat primul eveniment?

– Pe atunci am ieşit de la faculatate, unde m-am ocupat cu posibilităţile de dezvoltare a agriculturii ecologice şi eram plin de entuziasm. Doream ca aici, unde se află cele mai roditoare pământuri din lume, să pot face ceva în această privinţă. Aşa s-a născut ideea, să popularizăm un stil de viaţă sănătos, să în-lesnim întâlnirea fermierilor şi consumatorilor care produc şi consumă alimente sănătoase, şi toate acestea să le condimen-tăm cu evenimente culturale de mare clasă şi concerte muzi-cale naţionale şi internaţionale. Primul festival a fost aproape un târg bio-agricol cu câteva concerte şi cu unele programe intercalate pentru copii. Însă o neaşteptată furtună cu grindi-nă şi-a lăsat amprenta în succesul festivalului. În ciuda acestui eşec nu ne-am lăsat bătuţi. Deşi nu e uşor să unim şi să con-trolăm grupul organizator alcătuit din voluntari, încercăm să obţinem din ce în ce mai mult şi mai bine.

– Cele cinci Festivale de BioRitm de până acum, în rân-dul festivalelor asemănătoare reprezintă o atmosferă unică. Popularitatea evenimentului e din ce în ce mai mare. Care sunt motivele succesului, ingredientele care fac ca acest fes-tival să fie unic?

– Deoarece de la început am pornit ca şi eveniment non-pofit, nu trebuie să facem niciun compromis sau să lăsăm din principiile pe care le considerăm importante. De fiecare dată atribuim o importanţă mare regulii ca doar produse şi progra-me de calitate să fie prezente la acest eveniment. Din acest mo-tiv rezultă faptul că festivalul nu este un eveniment de masă, dar cei care sunt sensibili la calităţile speciale, aici pot găsi valori reale. În decursul anilor, ideea de bază s-a tot format, gama de evenimente s-a extins, azi sunt implicate unele organizaţii ci-vice, naturaliste, interpreţi şi actori, care adaugă o valoare po-zitivă acestui eveniment. Unicitatea constă în faptul că nu este organizat pentru a face profit, şi din această cauză nu a devenit monoton. Organizatorii voluntari împinşi de bucuria creaţiei îşi investesc entuziasmul, creativitatea, ideile, astfel încât, în fiecare an, vizitatorii festivalului se pot întâlni cu noutăţi incitante.

– Ce înseamnă acest festival pentru populaţie? Până unde a crescut, unde aparţine ca şi dimensiune, conţinut, valori intelectuale şi spirituale?

– Cei care au experimentat deja atmosfera călduroasă, familiară a Festivalului BioRitmic, aşteaptă şi se pregătesc în fiecare an. Majoritatea oamenilor sunt dezgustaţi de volumul imens de informaţii negative care vin dinspre mass-media sau sunt şocaţi de evenimentele sociale absurde. Aceşti oameni sunt însetaţi de valori reale şi informaţii pozitive. Pe paginile site-urilor de socializare aceşti oameni fac cunoştinţă, ştirea Festivalului ajunge din ce în ce la mai mulţi oameni, unde apare posibilitatea ca ei să se întâlnească şi personal la schimb de idei, recre-ere, dar pot trăi şi experienţe personale plăcute fiindcă nu suntem singurii cu gânduri bune pentru o lume mai bună.

– Realizarea acestui eveniment nu este o muncă de o persoană. Cum se desfăşoară organizarea evenimentului de la an la an, cu ce greutăţi vă confruntaţi?

– Un grup de voluntari care se extinde, se ocupă de organizarea evenimentului pe durata unui an. De la eva-luarea precedentă a evenimentului, implicând specialişti, cu schimb de idei, cu multă muncă pentru organizare şi pentru rezolvarea conflictelor se desfăşoară acest proces de învăţare. Accesoriile, decoraţiunile Festivalului le realizăm împreună cu ocazia întâlnirilor comune, unde este posibilă şi alăturarea altora şi unde ne şi sincronizăm.

– Cum s-a desfăşurat organizarea festivalului în anul 2012, putem afla eventual câteva detalii ascunse?

– Am aşteptat foarte mult ca, pe lângă programele me-diatizate, să dezvăluim publicului şi suprizele cu care ne-am pregătit anul acesta. Ţelul nostru a fost ca vizitatorii prezenţi nu doar să vizualizeze programele, dar să şi ia parte la eve-nimente. Aici s-a putut încerca orice, de la diferite masaje, la fierberea săpunului, realizarea de caşcaval şi în fiecare minut s-a întâmplat ceva neaşteptat, deosebit. Iluzionişti, picioroange, ori muzicieni au apărut, iar oameni din jurul nostru puteau să danseze dintr-o dată. În fiecare seară am îmbrăcat dumbrava în culori magice. Pe scenă au urcat trupe autohtone cu renume internaţional, ca trupa Úzgin Űver ori cvartetul Nikola Parov Quartett dar şi interpreta Herczku Ágnes.

– Cum se poate menţine în viaţă şi pe viitor acest festival Bioritm, cât pot creşte pretenţiile orga-nizării profesionale, limita şi posibilităţile acestuia?

– Într-adevăr, am ajuns la acel nivel care, cu structura actuală, exclusiv cu munca vo-luntarilor, nu se mai poate

ţine. Am primit deja oferte, cereri că Festivalul ar fi bine primit şi să participe şi în alte oraşe, chiar şi peste graniţe. La evalu-area Festivalului din acest an ne vom decide înspre ce direcţie ne orientăm, cu păstrarea magiei. Ne vom gândi cum să-l dez-voltăm în continuare, ca să poată participa mai mulţi oameni cu gânduri bune pentru o viaţă mai bună, la această atmosferă pozitivă care aparţine Festivalului de BioRitm.

Foto: red. CrisPer

www.bioritmusfesztival.hu

Festivalul sănătăţii naturale

Scris de: Kovács Ágnes

Festivalul Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor, ediţia a XVIII-a

Gyula, Grădina Cetăţii

Dansul popular maghiarUna dintre valorile culturale naţionale o reprezintă dansul popular maghiar. Dansul popular maghiar, cu formele și entuziasmul special, se deosebește de mul-te dansuri ale altor popoare. Dansul este diversi�cat, trăiește în mai multe versiuni. Speci�c poporului ma-ghiar, versiuni mai mici sau mai mari dau trăsăturile acestor dansuri (ex. regiune Raba, cele de câmpie, Ca-lotaseg, moldovenești ). Ungurimea a reușit să păstre-ze ceva din tradiţia adusă din Asia, și prin aceste tră-sături dansul maghiar diferă foarte mult de tradiţiile europenești. Cunoașterea dansului s-a transmis mai departe de la tată la �u. În regiunile diferite, dar cu populaţie maghiară, unele dansuri s-au transformat puţin, și au evoluat pe alte ritmuri. Așa zise zone de margine (Secuimea, Ciangăii, Slavonia, zona Paloţi dinspre Slovacia, Őrség zona de vest a Ungariei), au păstrat acele dansuri cu elemente caracteristice care, din păcate, în zonele centrale au dispărut de mult.

În oraşul nostru este o tradiţie arta dansului şi în cadrul acesteia şi a dansului popular. Deja în primăvara anului 1948 am ţinut Primul Festival Naţional de

Dansuri Populare din Ungaria. Aceast eveniment a fost şi iniţiatorul Festi-valului Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor din anul

1991. La început am organizat tot din doi în doi ani, iar mai târziu anu-al. Azi, festivalul internaţional este o sărbătoare de culoare în viaţa

culturală din regiune, unde pe lângă trupele locale îşi fac apariţia şi alte grupuri de folclor care păstrează tradiţiile populare din Bazinul Carpatic, sau din diferite zone ale Europei şi din lume.

La festivalul de la Gyula şi-au făcut apariţia mulţi dan-satori şi muzicieni din diferite zone ale lumii, care şi-au adus printre noi tradiţiile lor populare, frumoase şi pline de culoare.

Festivalul Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor a câştigat şi titulatura de „Festival Calificat”. În acest an, Festivalul Interna-ţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor, ediţia a XVIII-a, în primul rând a încercat să ofe-re o posibilitate de prezentare a trupelor de peste graniţe, iar pe lângă acestea şi-au făcut prezenţa şi trupele locale tradiţionale, dar şi din localităţile învecinate.

Foto: Rusznyák Csaba

Ansambluri participante:

-

-

Trupe participante şi colaboratori:

lui

-

Trupa de dans Körös

Trupa Ghymes (Foto: formaţia) Grupul Banda

Trupa de dans I�ú Szívek (Inimi Tinere) (Foto: formaţia)

Trupa de dans Harruckern

Trupa de dans a Păstrătorilor de Tradiţii Româneşti din Ungaria

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – E V E N I M E N T E

Scris de: Kovács Ágnes

Festivalul Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor, ediţia a XVIII-a

Gyula, Grădina Cetăţii

Dansul popular maghiarUna dintre valorile culturale naţionale o reprezintă dansul popular maghiar. Dansul popular maghiar, cu formele și entuziasmul special, se deosebește de mul-te dansuri ale altor popoare. Dansul este diversi�cat, trăiește în mai multe versiuni. Speci�c poporului ma-ghiar, versiuni mai mici sau mai mari dau trăsăturile acestor dansuri (ex. regiune Raba, cele de câmpie, Ca-lotaseg, moldovenești ). Ungurimea a reușit să păstre-ze ceva din tradiţia adusă din Asia, și prin aceste tră-sături dansul maghiar diferă foarte mult de tradiţiile europenești. Cunoașterea dansului s-a transmis mai departe de la tată la �u. În regiunile diferite, dar cu populaţie maghiară, unele dansuri s-au transformat puţin, și au evoluat pe alte ritmuri. Așa zise zone de margine (Secuimea, Ciangăii, Slavonia, zona Paloţi dinspre Slovacia, Őrség zona de vest a Ungariei), au păstrat acele dansuri cu elemente caracteristice care, din păcate, în zonele centrale au dispărut de mult.

În oraşul nostru este o tradiţie arta dansului şi în cadrul acesteia şi a dansului popular. Deja în primăvara anului 1948 am ţinut Primul Festival Naţional de

Dansuri Populare din Ungaria. Aceast eveniment a fost şi iniţiatorul Festi-valului Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor din anul

1991. La început am organizat tot din doi în doi ani, iar mai târziu anu-al. Azi, festivalul internaţional este o sărbătoare de culoare în viaţa

culturală din regiune, unde pe lângă trupele locale îşi fac apariţia şi alte grupuri de folclor care păstrează tradiţiile populare din Bazinul Carpatic, sau din diferite zone ale Europei şi din lume.

La festivalul de la Gyula şi-au făcut apariţia mulţi dan-satori şi muzicieni din diferite zone ale lumii, care şi-au adus printre noi tradiţiile lor populare, frumoase şi pline de culoare.

Festivalul Internaţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor a câştigat şi titulatura de „Festival Calificat”. În acest an, Festivalul Interna-ţional de Dansuri Populare al tuturor Maghiarilor, ediţia a XVIII-a, în primul rând a încercat să ofe-re o posibilitate de prezentare a trupelor de peste graniţe, iar pe lângă acestea şi-au făcut prezenţa şi trupele locale tradiţionale, dar şi din localităţile învecinate.

Foto: Rusznyák Csaba

Ansambluri participante:

-

-

Trupe participante şi colaboratori:

lui

-

Trupa de dans Körös

Trupa Ghymes (Foto: formaţia) Grupul Banda

Trupa de dans I�ú Szívek (Inimi Tinere) (Foto: formaţia)

Trupa de dans Harruckern

Trupa de dans a Păstrătorilor de Tradiţii Româneşti din Ungaria

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – E V E N I M E N T E

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

XIV.Zilele Madzagfalva, ediţia a XIV-aBékés, Parcul Erzsébet-liget, Piaţa Rendezvény

Scris de: Túri Andrea

Va ile Cris, urilor – E V E N I M E N T E

Şi anul acesta, la sfârşit de vară a avut loc eve-nimentul „Zilele Madzagfalvi”, organizat în

mod tradiţional în localitatea Békés. Este unul dintre cele mai mari evenimente or-ganizate din anul 1991, de obicei constru-it în jurul unor puncte tematice. Dintre temele pe care s-au centrat organizarea unor ediţii amintim nunţile de Madza-

gfalvi, ori lumea comediilor de târg, ori jocurile populare dar şi legenda aşa-zisă

Bodişné halma, un fel de zicală locală.

Legenda Madzagfalva (satul de aţă)De legenda de Madzagfalva se pot lega mai multe poveşti. Dintr-una din poveşti aflăm că cetăţenii din Békés au turnat un clopot pentru biserica reforma-tă, şi la costurile acestuia populaţia din localităţile învecinate nu a contribuit. Ca urmare, locuitorii din Békés au înconjurat localitatea cu aţă, ca restul loca-lităţilor să nu audă clopotul.Altă poveste arată că localnicii din Békés mereu au avut la ei câte un snop de aţă cu care au tras afară din noroi acele căruţe împotmolite care serveau la trans-portul diferitelor produse, când încă nu existau şosele în aceaste zone. În ambele poveşti ocupă un rol im-portant aţa, ca şi element simbolic de solidaritate.

Evenimentele Madzagfalva conţin de la începuturi elemente de bază, care se referă strict la locuitorii din oraş, ori chiar localnicii participă activ la desfăşurarea lor. Se bucură de o popularitate mare în special eveni-mentele sportive, ca baschetul, handbalul, tenisul, bi-liardul, şahul, întrecerile de alergat pentru familii, ori sporturile de luptă. La aceste evenimente, participanţi loiali sunt trupa de Dans Popular Belencéres, trupa de dans modern Energy Dance Cool, Studioul de Artă Orăşenesc, Linea Aerobik Klub, grădiniţele din Békés, dar şi trupa de Fanfară Muzicală de Tineret a oraşului Békés. Sub egida Zilele Tinerilor, în fiecare primăvară sunt prezenţi şi finaliştii concursului „Vocea Mea”, care îmbogăţesc cu prezentările lor muzicale live varietatea

Se prezintă Expoziţia Békés Taurul din Békés – Concurs de oameni puternici

programelor la acest eveniment. Se mai ţine şi în-trevederea celor plecaţi, ture de ciclism, mângâ-ierea şi adoptarea animalelor mici, expoziţie de păsări exotice, plimbări cu barca, sau concursul de frumuseţe al căţeilor şi pisicilor cu denumirea festivalului. Din program este de subliniat Între-cerea Celor Şapte Probe, care se desfăşoară du-

minica până la amiază. Tot duminică se desfăşoară şi concursul de gătit denumit Strada Gusturilor unde, pe baza reţetelor şi gusturilor locale, se fierb mâncăruri în bograciuri mari. Se adună grupuri de colegi, familii sau prieteni, şi petrec împreună cu multă bună dispoziţie alături de multe bunătăţi culinare. Fi-ecare eveniment se termină dumi-nica seara cu focuri de artificii.

Foto: Gazsó János, Apáti-Nagy Lajos

Un cântec pentru masa de prânz, în compania formaţiei de ţitere Körös

Concursul corabiilor de zmei

Chef de grădi de la Madzagfalva

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

XIV.Zilele Madzagfalva, ediţia a XIV-aBékés, Parcul Erzsébet-liget, Piaţa Rendezvény

Scris de: Túri Andrea

Va ile Cris, urilor – E V E N I M E N T E

Şi anul acesta, la sfârşit de vară a avut loc eve-nimentul „Zilele Madzagfalvi”, organizat în

mod tradiţional în localitatea Békés. Este unul dintre cele mai mari evenimente or-ganizate din anul 1991, de obicei constru-it în jurul unor puncte tematice. Dintre temele pe care s-au centrat organizarea unor ediţii amintim nunţile de Madza-

gfalvi, ori lumea comediilor de târg, ori jocurile populare dar şi legenda aşa-zisă

Bodişné halma, un fel de zicală locală.

Legenda Madzagfalva (satul de aţă)De legenda de Madzagfalva se pot lega mai multe poveşti. Dintr-una din poveşti aflăm că cetăţenii din Békés au turnat un clopot pentru biserica reforma-tă, şi la costurile acestuia populaţia din localităţile învecinate nu a contribuit. Ca urmare, locuitorii din Békés au înconjurat localitatea cu aţă, ca restul loca-lităţilor să nu audă clopotul.Altă poveste arată că localnicii din Békés mereu au avut la ei câte un snop de aţă cu care au tras afară din noroi acele căruţe împotmolite care serveau la trans-portul diferitelor produse, când încă nu existau şosele în aceaste zone. În ambele poveşti ocupă un rol im-portant aţa, ca şi element simbolic de solidaritate.

Evenimentele Madzagfalva conţin de la începuturi elemente de bază, care se referă strict la locuitorii din oraş, ori chiar localnicii participă activ la desfăşurarea lor. Se bucură de o popularitate mare în special eveni-mentele sportive, ca baschetul, handbalul, tenisul, bi-liardul, şahul, întrecerile de alergat pentru familii, ori sporturile de luptă. La aceste evenimente, participanţi loiali sunt trupa de Dans Popular Belencéres, trupa de dans modern Energy Dance Cool, Studioul de Artă Orăşenesc, Linea Aerobik Klub, grădiniţele din Békés, dar şi trupa de Fanfară Muzicală de Tineret a oraşului Békés. Sub egida Zilele Tinerilor, în fiecare primăvară sunt prezenţi şi finaliştii concursului „Vocea Mea”, care îmbogăţesc cu prezentările lor muzicale live varietatea

Se prezintă Expoziţia Békés Taurul din Békés – Concurs de oameni puternici

programelor la acest eveniment. Se mai ţine şi în-trevederea celor plecaţi, ture de ciclism, mângâ-ierea şi adoptarea animalelor mici, expoziţie de păsări exotice, plimbări cu barca, sau concursul de frumuseţe al căţeilor şi pisicilor cu denumirea festivalului. Din program este de subliniat Între-cerea Celor Şapte Probe, care se desfăşoară du-

minica până la amiază. Tot duminică se desfăşoară şi concursul de gătit denumit Strada Gusturilor unde, pe baza reţetelor şi gusturilor locale, se fierb mâncăruri în bograciuri mari. Se adună grupuri de colegi, familii sau prieteni, şi petrec împreună cu multă bună dispoziţie alături de multe bunătăţi culinare. Fi-ecare eveniment se termină dumi-nica seara cu focuri de artificii.

Foto: Gazsó János, Apáti-Nagy Lajos

Un cântec pentru masa de prânz, în compania formaţiei de ţitere Körös

Concursul corabiilor de zmei

Chef de grădi de la Madzagfalva

Scris de: Súr Enikő

Băile din Cetatea GyulaBăile medicinale

magice din Câmpiile Sud-Estice

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E

Într-o zonă pitorească, în vecinătatea Cetăţii de cărămidă, la începutul anilor 1400 s-a construit castelul Almásy pe un dome-niu de 8,5 hectare, care este declarat acum rezervaţie naturală. În parcul secular al acestuia se află cea mai modernă staţiune de ştrand şi băi medicinale din Câmpia Sudică. Băile din Cetatea Gyu la, care cu ale sale 18 bazine, a câştigat distincţia cea mai în-altă, de patru stele, a Asociaţiei Maghiare de Băi şi şi-a câştigat şi recunoaştere europeană.

Staţiunea este singura recunoscută din regiunea Câmpia Sud-Estică, servind ca şi loc de timp liber, recreere, tratamente pentru cei vârstnici sau tineri, pe tot parcursul anului, în fiecare anotimp. Pe lângă bazinele de tratament se mai află şi un parc de distracţii pentru copii, ştrand cu valuri, hidromasaj, teren de volei, sisteme de tobogane uriaşe şi kamikaze, piscine în aer liber şi acoperite. Pro-grame diversificate şi culturale îşi aşteaptă vizitatorii. Pe lângă băi, în ştrandul de la Gyula sunt şi alte posibilităţi de timp liber: Castelul Wellness şi Parcul de Saune care, atât prin spaţiile interioare acope-rite cât şi prin cele în aer liber, oferă servicii de lux pentru oaspeţi, 7 zile pe săptămână. Iar în Salonul de Masaj Beauty, cei interesaţi de acest tip de servicii pot alege din 40 de tipuri de masaje.

Baie în fabulosul parc secular

Ştrandul din Gyula este de o frumuseţe aparte. În parcul secular de peste 200 de ani vizitatorii ştrandului vor găsi o

diversitate bo-tanică extraordi-nară. Parcul cu titlul de rezervaţie naturală are o istorie începând din anii 1700. Pentru prima dată, ducele Harruckern János György a con-struit aici primul castel care, în anul 1795, a fost distrus de incendiu, apoi aceiaşi soartă a avut şi construcţia ridicată de soţia contelui Wenckheim József, în anul 1801. Castelul nou, în stil baroc a fost terminat doi ani mai târziu, sub îndrumarea constructorului Czigler Antal. După căsătoria lui Almásy Kál-mán cu Wenckheim Stefánia, Castelul a intrat în proprietatea familiei Almásy. Familia a construit un nivel nou pe aripile noi al castelului. Castelul a fost renovat de contele moştenitor Almásy Dénes când acesta s-a căsătorit la sfârşitul anilor 1800. Amenajarea grădinii castelului a fost începută în anul 1812. Cândva, construcţia a fost încercuită de o grădină uriaşă în stil englezesc, pe care o ramură a Crişului a tăiat-o în două. Pe

teritoriul parcului s-a aflat un heleşteu, pădure, livadă fructi-feră dar şi parc cu păsări şi un parc zoologic. La amenajarea bazinelor şi piscinelor s-a pus un accent important pe ocro-tirea plantaţiilor din jur, stejari bătrâni, platani, frasini, iar în parc au mai fost sădite şi alte soiuri de plante speciale. Datorită plantaţiilor florale de peste o mie de tulpine, dar şi foioaselor, soiurilor veşnic verzi, arbuştilor şi tufişurilor, vizitatorii ştran-dului se pot bucura de o privelişte şi un mediu exclusiv pe plan naţional.

Spre bucuria iubitorilor naturii, pe tot teritoriul ştrandului plantaţiile sunt marcate şi cu tablouri de descriere, care pre-cizează răspândirea geografică, habitatul natural şi denumirea în limba latină.

Legenda copacului Erkel

Una din atracţiile principale ale parcului este un arţar de câmp. Le-genda spune că autorul Imnului naţional, Erkel Ferenc, născut la Gyula – care a fost şi bun prieten cu familia Almásy, a petrecut şi majoritatea verilor în oraş. Ast-fel, se crede că sub acest copac a compus şi celebra compoziţie Bank-Ban, dar şi o parte din ope-ra cu titlul Brankovics György. Azi, doar trunchiul copacului pu-trezit şi împletit de iederă se mai poate vedea în parc, trunchiul fiind marcat cu un tablou care îi descrie is-toria. Copacul lui Erkel şi zona florală sunt îngrădite cu fier forjat şi se află sub protecţia mo-numentelor de patrimoniu.

Puterea apei tămăduitoare de la Gyula

Apa termală a ştrandului de la Gyula este bogată în bicarbo-nat, clorură şi substanţă alcalină, iar din cauza mineralelor are o culoare uşor maronie. Apa iese la suprafaţă de la o adâncime de 2005 metri, ea izbucnind la lumină, pentru prima dată, pe 17 septembrie 1958. Apa ter-mală de 72 de grade este recomanda-tă îndeosebi şi cu efecte foarte bune pentru probleme de articulaţie, de coloană vertebrală, durere cronică de spate, hernii, osteoporoză, boala Parkinson, dureri musculare, nevri-tă, boala Bechterew, artrită reumato-idă, boli ginecologice cronice, dar şi în cazul suferiririi unor accidente, a unor intervenţii chirurgicale ortope-dice sau a unor infarcte cerebrale. Se mai poate opta atât vara cât şi iarna, sub îndrumaţia medicilor speciali-zaţi, pentru etanşare cu nămol, tra-tamente pe bază de electroterapie şi galvanice, băi cu bioxid de carbon,

baie cu greutăţi, terapie subacvatică cu jet de masaj, masaj me-dicinal şi fizioterapie, dar şi înot terapeutic.

Bazine cu ape medicinalePornind de la locul de repaus a fostei clădiri de herghelie,

privind forma bazinului, ea seamănă cu tentaculele unei cara-catiţe, care are şi zone exterioare şi interioare. Cei care preferă băile în latura exterioară se pot bucura de beneficiile apei într-o ambienţă naturală, sub umbră de verdeaţă. Piscina hergheliei este populară în rândul celor cărora le place sportul, dar şi pen-tru cei care vor să se refacă. În cazul problemelor de boli comu-ne de articulaţii, dureri de bazin şi colon, e bine de ştiut că în

apa termală se pot mişca mai bine aceste zone dureroase ale corpului. În clădire se mai află încă două bazine cu

ape adânci de un metru, un bazin pentru copii şi încă unul în formă de fluture care este dotat

şi cu un sistem hidraulic pentru ridicarea bolnavilor invalizi, toate acestea asigu-

rând posibilitatea vindecării şi reface-rii bolnavilor. Bazinul cu greutăţi se află în incinta sectorului terapeutic. Acest tip de tratament se recomandă pentru ameliorarea greutăţii asupra discului intervertebral, şi asupra ră-dăcinilor nervurilor aflate sub pre-siuni minore. Acelaşi tratament vin-

decă luxaţiile articulaţiilor vertebrale mici, spasmele musculare, contracţiile

musculare şi de tendon. Totodată reduce şi procesele inflamatorii. În acest sector se

găseşte şi bazinul de plimbare, unde fizioterapia şi gimnastica sub apă este condusă de un specialist

în fizioterapie. Gimnastica este recomandată problemelor de coloană, artroză de genunchi, umeri şi bazin, accidentări sportive, chirurgia accidentărilor sportive, ori pentru alte ac-cidente recomandate de medicul specialist. Bazinul de umbrire cu două duşuri pentru ceafă, şi completat cu două bătăuşuri,

Scris de: Súr Enikő

Băile din Cetatea GyulaBăile medicinale

magice din Câmpiile Sud-Estice

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E

Într-o zonă pitorească, în vecinătatea Cetăţii de cărămidă, la începutul anilor 1400 s-a construit castelul Almásy pe un dome-niu de 8,5 hectare, care este declarat acum rezervaţie naturală. În parcul secular al acestuia se află cea mai modernă staţiune de ştrand şi băi medicinale din Câmpia Sudică. Băile din Cetatea Gyu la, care cu ale sale 18 bazine, a câştigat distincţia cea mai în-altă, de patru stele, a Asociaţiei Maghiare de Băi şi şi-a câştigat şi recunoaştere europeană.

Staţiunea este singura recunoscută din regiunea Câmpia Sud-Estică, servind ca şi loc de timp liber, recreere, tratamente pentru cei vârstnici sau tineri, pe tot parcursul anului, în fiecare anotimp. Pe lângă bazinele de tratament se mai află şi un parc de distracţii pentru copii, ştrand cu valuri, hidromasaj, teren de volei, sisteme de tobogane uriaşe şi kamikaze, piscine în aer liber şi acoperite. Pro-grame diversificate şi culturale îşi aşteaptă vizitatorii. Pe lângă băi, în ştrandul de la Gyula sunt şi alte posibilităţi de timp liber: Castelul Wellness şi Parcul de Saune care, atât prin spaţiile interioare acope-rite cât şi prin cele în aer liber, oferă servicii de lux pentru oaspeţi, 7 zile pe săptămână. Iar în Salonul de Masaj Beauty, cei interesaţi de acest tip de servicii pot alege din 40 de tipuri de masaje.

Baie în fabulosul parc secular

Ştrandul din Gyula este de o frumuseţe aparte. În parcul secular de peste 200 de ani vizitatorii ştrandului vor găsi o

diversitate bo-tanică extraordi-nară. Parcul cu titlul de rezervaţie naturală are o istorie începând din anii 1700. Pentru prima dată, ducele Harruckern János György a con-struit aici primul castel care, în anul 1795, a fost distrus de incendiu, apoi aceiaşi soartă a avut şi construcţia ridicată de soţia contelui Wenckheim József, în anul 1801. Castelul nou, în stil baroc a fost terminat doi ani mai târziu, sub îndrumarea constructorului Czigler Antal. După căsătoria lui Almásy Kál-mán cu Wenckheim Stefánia, Castelul a intrat în proprietatea familiei Almásy. Familia a construit un nivel nou pe aripile noi al castelului. Castelul a fost renovat de contele moştenitor Almásy Dénes când acesta s-a căsătorit la sfârşitul anilor 1800. Amenajarea grădinii castelului a fost începută în anul 1812. Cândva, construcţia a fost încercuită de o grădină uriaşă în stil englezesc, pe care o ramură a Crişului a tăiat-o în două. Pe

teritoriul parcului s-a aflat un heleşteu, pădure, livadă fructi-feră dar şi parc cu păsări şi un parc zoologic. La amenajarea bazinelor şi piscinelor s-a pus un accent important pe ocro-tirea plantaţiilor din jur, stejari bătrâni, platani, frasini, iar în parc au mai fost sădite şi alte soiuri de plante speciale. Datorită plantaţiilor florale de peste o mie de tulpine, dar şi foioaselor, soiurilor veşnic verzi, arbuştilor şi tufişurilor, vizitatorii ştran-dului se pot bucura de o privelişte şi un mediu exclusiv pe plan naţional.

Spre bucuria iubitorilor naturii, pe tot teritoriul ştrandului plantaţiile sunt marcate şi cu tablouri de descriere, care pre-cizează răspândirea geografică, habitatul natural şi denumirea în limba latină.

Legenda copacului Erkel

Una din atracţiile principale ale parcului este un arţar de câmp. Le-genda spune că autorul Imnului naţional, Erkel Ferenc, născut la Gyula – care a fost şi bun prieten cu familia Almásy, a petrecut şi majoritatea verilor în oraş. Ast-fel, se crede că sub acest copac a compus şi celebra compoziţie Bank-Ban, dar şi o parte din ope-ra cu titlul Brankovics György. Azi, doar trunchiul copacului pu-trezit şi împletit de iederă se mai poate vedea în parc, trunchiul fiind marcat cu un tablou care îi descrie is-toria. Copacul lui Erkel şi zona florală sunt îngrădite cu fier forjat şi se află sub protecţia mo-numentelor de patrimoniu.

Puterea apei tămăduitoare de la Gyula

Apa termală a ştrandului de la Gyula este bogată în bicarbo-nat, clorură şi substanţă alcalină, iar din cauza mineralelor are o culoare uşor maronie. Apa iese la suprafaţă de la o adâncime de 2005 metri, ea izbucnind la lumină, pentru prima dată, pe 17 septembrie 1958. Apa ter-mală de 72 de grade este recomanda-tă îndeosebi şi cu efecte foarte bune pentru probleme de articulaţie, de coloană vertebrală, durere cronică de spate, hernii, osteoporoză, boala Parkinson, dureri musculare, nevri-tă, boala Bechterew, artrită reumato-idă, boli ginecologice cronice, dar şi în cazul suferiririi unor accidente, a unor intervenţii chirurgicale ortope-dice sau a unor infarcte cerebrale. Se mai poate opta atât vara cât şi iarna, sub îndrumaţia medicilor speciali-zaţi, pentru etanşare cu nămol, tra-tamente pe bază de electroterapie şi galvanice, băi cu bioxid de carbon,

baie cu greutăţi, terapie subacvatică cu jet de masaj, masaj me-dicinal şi fizioterapie, dar şi înot terapeutic.

Bazine cu ape medicinalePornind de la locul de repaus a fostei clădiri de herghelie,

privind forma bazinului, ea seamănă cu tentaculele unei cara-catiţe, care are şi zone exterioare şi interioare. Cei care preferă băile în latura exterioară se pot bucura de beneficiile apei într-o ambienţă naturală, sub umbră de verdeaţă. Piscina hergheliei este populară în rândul celor cărora le place sportul, dar şi pen-tru cei care vor să se refacă. În cazul problemelor de boli comu-ne de articulaţii, dureri de bazin şi colon, e bine de ştiut că în

apa termală se pot mişca mai bine aceste zone dureroase ale corpului. În clădire se mai află încă două bazine cu

ape adânci de un metru, un bazin pentru copii şi încă unul în formă de fluture care este dotat

şi cu un sistem hidraulic pentru ridicarea bolnavilor invalizi, toate acestea asigu-

rând posibilitatea vindecării şi reface-rii bolnavilor. Bazinul cu greutăţi se află în incinta sectorului terapeutic. Acest tip de tratament se recomandă pentru ameliorarea greutăţii asupra discului intervertebral, şi asupra ră-dăcinilor nervurilor aflate sub pre-siuni minore. Acelaşi tratament vin-

decă luxaţiile articulaţiilor vertebrale mici, spasmele musculare, contracţiile

musculare şi de tendon. Totodată reduce şi procesele inflamatorii. În acest sector se

găseşte şi bazinul de plimbare, unde fizioterapia şi gimnastica sub apă este condusă de un specialist

în fizioterapie. Gimnastica este recomandată problemelor de coloană, artroză de genunchi, umeri şi bazin, accidentări sportive, chirurgia accidentărilor sportive, ori pentru alte ac-cidente recomandate de medicul specialist. Bazinul de umbrire cu două duşuri pentru ceafă, şi completat cu două bătăuşuri,

Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C EB ă i l e d i n C e t a t e a G y u l a

asigură petrecerea timpului plăcut pentru vizitatorii obosiţi, iar bulele de aer din

bazinul cu jetul de aer oferă o plă-cere aparte pentru cei care se

scaldă în acest bazin. Funcţio-nalitatea acestor două bazine va fi suspendată până în vara anului 2013, adică în peri-oada construcţiilor noilor bazine de familie din cadrul

Ştrandului de Cetate. Dar ce-lelalte 16 bazine şi piscine stau

la dispoziţia oaspeţilor.În Băile Cetăţii de la Gyula, pe

lângă gimnastica sub apă şi fizioterapie, oaspeţii doritori de mişcare sunt aşteptaţi şi

cu alte ore speciale de gimnastică. Pentru exerciţii se folosesc elemente de fitness şi fizioterapie, pe care instruc-torul le alcătuieşte. Aşa, nu doar părţile critice – coapse, fese, abdomen – vor fi mai bine definite prin participarea la aceste antrenamente, ci se va preveni şi vindeca şi osteoporoza de care suferă multe persoane. În bazinul din clădirea fostei herghelii se practică şi aqua-fitness, unde se folosesc mingi, benzi, curele speciale prin care se practică exerciţii diferite şi plutind pe apă.

Piscinele din ştrand

Pentru prima dată în ţară, la Băile din Gyula s-a construit un teren de joacă pe apă pentru cei mici cu o suprafaţă de 400 m². Raiul pe apă oferă distracţie nemaipomenită pentru copiii între 2 şi 10 anişori. Prichindeii care se bălăcesc aici pot să încerce 10 feluri de jocuri şi jucării. O atracţie unică este şi „ţâşnitoarea” care, de fapt, este o piscină întoarsă: sutele de jeturi de apă ofe-ră copiilor minute frumoase de distracţie. În Câmpia Sud-Estică este unic şi bazinul cu valuri din băile Cetăţii, în care toţi se pot distra, indiferent de vârstă. Valurile de aproape un metru înălţime sunt o experienţă unică pentru oaspeţi. Bazinul cu to-bogan este preferat de către familii, fiind potrivit nu doar pentru joacă dar şi pentru înot. Bazinul are un tobogan tradiţional, unul kamikaze şi o pistă uriaşă de 110 m lungime. Pornirile pe pista de tobogan sunt supravegheate de către personal calificat. Toate aceste facilităţi care ridică nivelul Băilor din Cetatea Gyula la un standard înalt, sunt completate şi cu cea mai modernă piscină de concurs din regiunea Sud-Estică, şi de bazinul de formare pen-tru începători, de 25 metri. În perioada octombrie - mai, bazinul

sportiv este acoperit cu cortină care asigură şi pe parcursul iernii desfăşurarea programelor şi evenimentelor sportive în piscină, de exemplu concursuri de înot, meciuri de polo pe apă şi altele care îşi aşteaptă iubitorii de sporturi pe apă. În perioada verii se ţin aici şi cursuri de scafandri prin Şcoala Kormoran, unde cei interesaţi pot să încerce scufundările cu butelii uşoare.

Ritualuri de saune speciale în Castello Welness şi Parcul de Saune

Sauna este un mod foarte benefic de odihnă atât pentru trup cât şi pentru suflet, ajută la detoxifiere, măreşte performanţele, ajută la circulaţia sanguină. Parcul de saună este dotat cu 3 saune finlandeze în exterior, două saune infra în interior, cabină de abu-ri, peşteră de gheaţă, jacuzi exterior, căzi de scufundare şi căzi de

duşuri. Iubitorii de saună sunt aşteptaţi şapte zile pe săptămână. În timpul ritualelor de saună, maiştrii specializaţi ajută cu meto-de tehnice speciale de ventilaţie, cu prosoape pentru eliminarea straturilor de izolaţie corporală, apoi stropesc pietrele de saună cu două-trei polonicuri pline cu apă şi uleiuri volatile.

Aceste două tehnici se repetă de mai multe ori. După reprizele de saună cu durata de circa 8-12 minute, urmeză a treia, şi ultima fază pe care merită să o notăm. Oaspeţii parcului de saună, pe lângă atractivitatea şi beneficiile asupra organismului, pot alege între perfuziile cu plante medicinale, sărate, cu gheaţă, lămâie, cu bere sau miere de albine. Totodată, pe durata saunelor de noapte pot cere şi perfuzii cu pălincă, la acest ritual folosindu-se pălincă din Gyula. În casa de saună Casanova, se pot încerca şi saunele fără dres de baie, care este elementul de bază al principiilor de saună finlandeză. În spaţiul interior pentru odihnă se află bănci cu încălzire, şemineu estetic iar efecte sonore şi vizuale ajută la relaxare. În exterior, pe lângă şemineu, în fotolii comode se poate servi un pahar cu vin fiert, ori cocktail-uri de vitamine. Centrul de Wellness are o atmosferă unică, în spaţiul de piscină de sub cupolă se mai află diferite elemente de relaxare care îşi răsfaţă vizitatorii – duşuri de ceafă, apă subterană în creştere de nivel, masaj de vis, bănci cu hidromasaj şi jacuzi.

Masaje de reîmprospătare în Salonul Beauty Masaj

În Băile de Cetate de la Gyula, cei care vor să se împrospă-teze la Salonul Beauty Masaj pot alege nu mai puţin de patru-zeci de masaje care stau la dispoziţia oaspeţilor în trei pachete. În cadrul acestora, – toate costă la fel – se poate alege după preferinţele fiecăruia. Masaj aromaterapie de reîmprospătare, de înfrumuseţare „beauty” de treizeci sau şaizeci de minute, chiar şi extra- masaje se pot cere. Iar cei care vor să experi-menteze, pot încerca cele cu 4 mâini şi tratamentele de pere-che. Între masajele de aromaterapie se găsesc cele cu vişine, rozmarin, cele regeneratoare cu mere şi cel indian cu ulei de iarbă de lămâie. În cadrul pachetului de masaj „beauty” se pot alege: de arderea grăsimilor, cu ulei de jojoba, pentru fermita-tea pielii cu alge, regeneratoare pentru piele cu aloe vera sau masaj limfatic de slăbire.

Colţul copilaşilor, pentru cei mici

Baia din Cetatea Gyula are şi o staţie de îngijire a copilaşilor. Locul de joa-că se află în incinta construcţiei

fostei herghelii, unde sunt aşteptaţi copii cu vârste între 3 şi 10 anişori. Pereţii spaţiului sunt pictaţi cu motive şi personaje din basmele şi poveştile maghiare şi cu imaginile păsărilor care au habitatele în regiunea Sud-Estică. Locaţia este prevăzută cu jocuri de creativitate şi de dezvoltare, totodată şi cu un colţ de odihnă pentru cei micuţi.

Un nou ştrand de distracţii până în 2013

Datorită câştigării proiectului de extindere a Băii din Ce-tatea Gyula, nu mai puţin de două miliarde de forinţi vor fi investite. În luna iunie au început deja lucrările pentru un nou complex de distracţie acoperit, unde vor fi construite cinci bazine noi: de familie, de înot, pentru copii, de odihnă şi de scufundat. În noul complex se vor construi şi trei noi piste de tobogane, trambulină cu apă adâncă, piscină cu bar, saună mondială, două terenuri de joacă cu posibilitatea ame-najării pentru diferite vârste de copii, totodată va fi amenajat şi un colţişor pentru mămicile cu cei mai mici copilaşi. Dato-rită investiţiei, complexul va putea fi utilizat pe tot parcursul anului de către familiile şi tinerii care vor să viziteze Băile din Cetatea Gyula, nu doar pentru apa şi efectele benefice ale acestuia.

Foto: Rusznyák Csaba, Kiss Zoltán, Bagyinszki Zoltán

Informaţii:S.C. Gyulai Várfürdő 5700, Loc. Gyula, Str. Várkert, Nr. 2

Tel.: +36-66-561-350, fax: +36-66-561-060E-mail: info@varfurdo.hu

Web: www.varfurdo.huCordinate GPS: lăţime - N 46.64421, lungime - E 21.28560

Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C EB ă i l e d i n C e t a t e a G y u l a

asigură petrecerea timpului plăcut pentru vizitatorii obosiţi, iar bulele de aer din

bazinul cu jetul de aer oferă o plă-cere aparte pentru cei care se

scaldă în acest bazin. Funcţio-nalitatea acestor două bazine va fi suspendată până în vara anului 2013, adică în peri-oada construcţiilor noilor bazine de familie din cadrul

Ştrandului de Cetate. Dar ce-lelalte 16 bazine şi piscine stau

la dispoziţia oaspeţilor.În Băile Cetăţii de la Gyula, pe

lângă gimnastica sub apă şi fizioterapie, oaspeţii doritori de mişcare sunt aşteptaţi şi

cu alte ore speciale de gimnastică. Pentru exerciţii se folosesc elemente de fitness şi fizioterapie, pe care instruc-torul le alcătuieşte. Aşa, nu doar părţile critice – coapse, fese, abdomen – vor fi mai bine definite prin participarea la aceste antrenamente, ci se va preveni şi vindeca şi osteoporoza de care suferă multe persoane. În bazinul din clădirea fostei herghelii se practică şi aqua-fitness, unde se folosesc mingi, benzi, curele speciale prin care se practică exerciţii diferite şi plutind pe apă.

Piscinele din ştrand

Pentru prima dată în ţară, la Băile din Gyula s-a construit un teren de joacă pe apă pentru cei mici cu o suprafaţă de 400 m². Raiul pe apă oferă distracţie nemaipomenită pentru copiii între 2 şi 10 anişori. Prichindeii care se bălăcesc aici pot să încerce 10 feluri de jocuri şi jucării. O atracţie unică este şi „ţâşnitoarea” care, de fapt, este o piscină întoarsă: sutele de jeturi de apă ofe-ră copiilor minute frumoase de distracţie. În Câmpia Sud-Estică este unic şi bazinul cu valuri din băile Cetăţii, în care toţi se pot distra, indiferent de vârstă. Valurile de aproape un metru înălţime sunt o experienţă unică pentru oaspeţi. Bazinul cu to-bogan este preferat de către familii, fiind potrivit nu doar pentru joacă dar şi pentru înot. Bazinul are un tobogan tradiţional, unul kamikaze şi o pistă uriaşă de 110 m lungime. Pornirile pe pista de tobogan sunt supravegheate de către personal calificat. Toate aceste facilităţi care ridică nivelul Băilor din Cetatea Gyula la un standard înalt, sunt completate şi cu cea mai modernă piscină de concurs din regiunea Sud-Estică, şi de bazinul de formare pen-tru începători, de 25 metri. În perioada octombrie - mai, bazinul

sportiv este acoperit cu cortină care asigură şi pe parcursul iernii desfăşurarea programelor şi evenimentelor sportive în piscină, de exemplu concursuri de înot, meciuri de polo pe apă şi altele care îşi aşteaptă iubitorii de sporturi pe apă. În perioada verii se ţin aici şi cursuri de scafandri prin Şcoala Kormoran, unde cei interesaţi pot să încerce scufundările cu butelii uşoare.

Ritualuri de saune speciale în Castello Welness şi Parcul de Saune

Sauna este un mod foarte benefic de odihnă atât pentru trup cât şi pentru suflet, ajută la detoxifiere, măreşte performanţele, ajută la circulaţia sanguină. Parcul de saună este dotat cu 3 saune finlandeze în exterior, două saune infra în interior, cabină de abu-ri, peşteră de gheaţă, jacuzi exterior, căzi de scufundare şi căzi de

duşuri. Iubitorii de saună sunt aşteptaţi şapte zile pe săptămână. În timpul ritualelor de saună, maiştrii specializaţi ajută cu meto-de tehnice speciale de ventilaţie, cu prosoape pentru eliminarea straturilor de izolaţie corporală, apoi stropesc pietrele de saună cu două-trei polonicuri pline cu apă şi uleiuri volatile.

Aceste două tehnici se repetă de mai multe ori. După reprizele de saună cu durata de circa 8-12 minute, urmeză a treia, şi ultima fază pe care merită să o notăm. Oaspeţii parcului de saună, pe lângă atractivitatea şi beneficiile asupra organismului, pot alege între perfuziile cu plante medicinale, sărate, cu gheaţă, lămâie, cu bere sau miere de albine. Totodată, pe durata saunelor de noapte pot cere şi perfuzii cu pălincă, la acest ritual folosindu-se pălincă din Gyula. În casa de saună Casanova, se pot încerca şi saunele fără dres de baie, care este elementul de bază al principiilor de saună finlandeză. În spaţiul interior pentru odihnă se află bănci cu încălzire, şemineu estetic iar efecte sonore şi vizuale ajută la relaxare. În exterior, pe lângă şemineu, în fotolii comode se poate servi un pahar cu vin fiert, ori cocktail-uri de vitamine. Centrul de Wellness are o atmosferă unică, în spaţiul de piscină de sub cupolă se mai află diferite elemente de relaxare care îşi răsfaţă vizitatorii – duşuri de ceafă, apă subterană în creştere de nivel, masaj de vis, bănci cu hidromasaj şi jacuzi.

Masaje de reîmprospătare în Salonul Beauty Masaj

În Băile de Cetate de la Gyula, cei care vor să se împrospă-teze la Salonul Beauty Masaj pot alege nu mai puţin de patru-zeci de masaje care stau la dispoziţia oaspeţilor în trei pachete. În cadrul acestora, – toate costă la fel – se poate alege după preferinţele fiecăruia. Masaj aromaterapie de reîmprospătare, de înfrumuseţare „beauty” de treizeci sau şaizeci de minute, chiar şi extra- masaje se pot cere. Iar cei care vor să experi-menteze, pot încerca cele cu 4 mâini şi tratamentele de pere-che. Între masajele de aromaterapie se găsesc cele cu vişine, rozmarin, cele regeneratoare cu mere şi cel indian cu ulei de iarbă de lămâie. În cadrul pachetului de masaj „beauty” se pot alege: de arderea grăsimilor, cu ulei de jojoba, pentru fermita-tea pielii cu alge, regeneratoare pentru piele cu aloe vera sau masaj limfatic de slăbire.

Colţul copilaşilor, pentru cei mici

Baia din Cetatea Gyula are şi o staţie de îngijire a copilaşilor. Locul de joa-că se află în incinta construcţiei

fostei herghelii, unde sunt aşteptaţi copii cu vârste între 3 şi 10 anişori. Pereţii spaţiului sunt pictaţi cu motive şi personaje din basmele şi poveştile maghiare şi cu imaginile păsărilor care au habitatele în regiunea Sud-Estică. Locaţia este prevăzută cu jocuri de creativitate şi de dezvoltare, totodată şi cu un colţ de odihnă pentru cei micuţi.

Un nou ştrand de distracţii până în 2013

Datorită câştigării proiectului de extindere a Băii din Ce-tatea Gyula, nu mai puţin de două miliarde de forinţi vor fi investite. În luna iunie au început deja lucrările pentru un nou complex de distracţie acoperit, unde vor fi construite cinci bazine noi: de familie, de înot, pentru copii, de odihnă şi de scufundat. În noul complex se vor construi şi trei noi piste de tobogane, trambulină cu apă adâncă, piscină cu bar, saună mondială, două terenuri de joacă cu posibilitatea ame-najării pentru diferite vârste de copii, totodată va fi amenajat şi un colţişor pentru mămicile cu cei mai mici copilaşi. Dato-rită investiţiei, complexul va putea fi utilizat pe tot parcursul anului de către familiile şi tinerii care vor să viziteze Băile din Cetatea Gyula, nu doar pentru apa şi efectele benefice ale acestuia.

Foto: Rusznyák Csaba, Kiss Zoltán, Bagyinszki Zoltán

Informaţii:S.C. Gyulai Várfürdő 5700, Loc. Gyula, Str. Várkert, Nr. 2

Tel.: +36-66-561-350, fax: +36-66-561-060E-mail: info@varfurdo.hu

Web: www.varfurdo.huCordinate GPS: lăţime - N 46.64421, lungime - E 21.28560

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Repere turistice pe Crişul Repede

Scris de: Cristian Horgoș

Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Atracţii sezoniere:

Concertele de 1 Mai de la Şuncuiuş Târgul festival de la Vama Sării din Vadu Crişului (în

luna iunie) Tradiţionalul concurs de escaladă feminină de la Şuncu-

iuş (organizator – Dorel Miheş) Tradiţii popular-religioase din perioada de iarnă (colin-

de, serbări religioase, reţete culinare autohtone etc) Meşteşuguri populare în zona Vadu Crişului (olărit, îm-

pletit nuiele, ţesături)

Posibilităţi de cazare:

Campinguri în zone pitoreşti, pe iarbă, la Bulz, Şuncu-iuş, Vadu Crişului precum şi acces auto, pe drum de piatră, spre un platou de campare la Bălnaca, înainte de tunelul feroviar spre Şuncuiuş.

Cabanele Direcţiei de Tineret Bihor aflate pe Valea Brătcuţei, la Bratca, şi la Şuncuiuş, chiar pe o faleză stâncoasă pe lângă care curge Crişul Repede

Pensiunea „La Casa Bucătarului” din Bălnaca Pensiunea Albastră din Şuncuiuş (doar cu dormi-

toare mari, destinate îndeosebi grupurilor de tineri)

Pensiuni rurale la Vadu Crişului pe Valea Brătcuţei şi în zona Bulz.

Complexul hotelier „La Contele Dracula”dintre Şuncu-iuş şi Vadu Crişului, pentru pretenţioşi

Foto: Cristian Horgoş, red. CrisPer

Sus: Vameş de sare la târgul de la Vadu CrişuluiStânga: Căţăratul atrage iubitorii sporturilor

extreme în De�leul Crişului Repede

Porţiunea Crişului Repede este îndrăgită de către iubitorii sporturilor nautice

Peştera Unguru Mare

Acces spre De�leul Crişului Repede:

Pe drumul european E60 dinspre Oradea spre Cluj Napoca, dar cu viraj la stânga după Topa de Criş

Pe calea ferată Borş - Oradea – Cluj Napoca cu staţii în Vadu Crişului, Şuncuiuş, Bălnaca, Bratca şi Bulz

Atracţii turistice:

Speologie (Peştera Ungurul Mare din Şuncuiuş – ame-najată, Cascada şi Peştera Vadu Crişului – amenajată, Peştera Moanei de pe pârâul Mişid din Şuncuiuş – nea-menajată, gura Peşterii Vântului din Şuncuiuş – restric-ţionată accesului turistic, Grota „La Casa Zmăului” din Vadu Crişului – atractivă pentru căţărare)

Rafting şi kayaking (prin SJ Salvaspeo Salvamont Bihor, Extrem Adventure etc)

Kayaking (de închiriat) în zona Peşterii Unguru Mare

Ciclism montan (mountainbike) pe drumurile comuna-le, forestiere şi pe numeroasele poteci din zonă.

Drumeţii montane (pe trasee marcate, de-a lungul pâ-râielor Valea Brătcuţei şi Mişid, la vestigiile miniere din Bălnaca Groşi – Şuncuiuş, la izbucul „Groapa fără fund” din Şuncuiuş; ghizi experimentaţi pot fi găsiţi la www.ApuseniExperience.ro)

Pescuit sportiv, cu avizul ANPA şi al administratorului rezervaţiei naturale din zonă, fie pe Crişul Repede fie pe lacul natural din Bălnaca

Alpinism – escaladă – căţărare pe faleze amenajate sau neamenajate din defileul Crişului Repede

Înot în piscinele de la „Casa Bucătarului” şi motelul „La Contele Dracula”

Windsurfing pe lacurile de acumulare de pe Crişul Re-pede (la Fughiu, Tileagd, Lugaş etc)

Vizitarea Castelului de la Gheghie (cu posibilităţi de ca-zare în oraşul Aleşd)

În De�leul Vadu Crişului se a�ă multe peşteri

De�leul de la Șuncuiuș

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Repere turistice pe Crişul Repede

Scris de: Cristian Horgoș

Va ile Cris, urilor – R E CO M A N DĂ R I D E E XC U R S I I

Atracţii sezoniere:

Concertele de 1 Mai de la Şuncuiuş Târgul festival de la Vama Sării din Vadu Crişului (în

luna iunie) Tradiţionalul concurs de escaladă feminină de la Şuncu-

iuş (organizator – Dorel Miheş) Tradiţii popular-religioase din perioada de iarnă (colin-

de, serbări religioase, reţete culinare autohtone etc) Meşteşuguri populare în zona Vadu Crişului (olărit, îm-

pletit nuiele, ţesături)

Posibilităţi de cazare:

Campinguri în zone pitoreşti, pe iarbă, la Bulz, Şuncu-iuş, Vadu Crişului precum şi acces auto, pe drum de piatră, spre un platou de campare la Bălnaca, înainte de tunelul feroviar spre Şuncuiuş.

Cabanele Direcţiei de Tineret Bihor aflate pe Valea Brătcuţei, la Bratca, şi la Şuncuiuş, chiar pe o faleză stâncoasă pe lângă care curge Crişul Repede

Pensiunea „La Casa Bucătarului” din Bălnaca Pensiunea Albastră din Şuncuiuş (doar cu dormi-

toare mari, destinate îndeosebi grupurilor de tineri)

Pensiuni rurale la Vadu Crişului pe Valea Brătcuţei şi în zona Bulz.

Complexul hotelier „La Contele Dracula”dintre Şuncu-iuş şi Vadu Crişului, pentru pretenţioşi

Foto: Cristian Horgoş, red. CrisPer

Sus: Vameş de sare la târgul de la Vadu CrişuluiStânga: Căţăratul atrage iubitorii sporturilor

extreme în De�leul Crişului Repede

Porţiunea Crişului Repede este îndrăgită de către iubitorii sporturilor nautice

Peştera Unguru Mare

Acces spre De�leul Crişului Repede:

Pe drumul european E60 dinspre Oradea spre Cluj Napoca, dar cu viraj la stânga după Topa de Criş

Pe calea ferată Borş - Oradea – Cluj Napoca cu staţii în Vadu Crişului, Şuncuiuş, Bălnaca, Bratca şi Bulz

Atracţii turistice:

Speologie (Peştera Ungurul Mare din Şuncuiuş – ame-najată, Cascada şi Peştera Vadu Crişului – amenajată, Peştera Moanei de pe pârâul Mişid din Şuncuiuş – nea-menajată, gura Peşterii Vântului din Şuncuiuş – restric-ţionată accesului turistic, Grota „La Casa Zmăului” din Vadu Crişului – atractivă pentru căţărare)

Rafting şi kayaking (prin SJ Salvaspeo Salvamont Bihor, Extrem Adventure etc)

Kayaking (de închiriat) în zona Peşterii Unguru Mare

Ciclism montan (mountainbike) pe drumurile comuna-le, forestiere şi pe numeroasele poteci din zonă.

Drumeţii montane (pe trasee marcate, de-a lungul pâ-râielor Valea Brătcuţei şi Mişid, la vestigiile miniere din Bălnaca Groşi – Şuncuiuş, la izbucul „Groapa fără fund” din Şuncuiuş; ghizi experimentaţi pot fi găsiţi la www.ApuseniExperience.ro)

Pescuit sportiv, cu avizul ANPA şi al administratorului rezervaţiei naturale din zonă, fie pe Crişul Repede fie pe lacul natural din Bălnaca

Alpinism – escaladă – căţărare pe faleze amenajate sau neamenajate din defileul Crişului Repede

Înot în piscinele de la „Casa Bucătarului” şi motelul „La Contele Dracula”

Windsurfing pe lacurile de acumulare de pe Crişul Re-pede (la Fughiu, Tileagd, Lugaş etc)

Vizitarea Castelului de la Gheghie (cu posibilităţi de ca-zare în oraşul Aleşd)

În De�leul Vadu Crişului se a�ă multe peşteri

De�leul de la Șuncuiuș

Körösök Völgye - T U R I S Z T I K A I F E J L E S Z T É S E K

Scris de: Súr EnikőDealul GolgotaCapelă în stil Baroc şi livadă peisagistică

De la drumul dinspre Kétegyháza, între fermele de la Sán-dorhegy apare un deal, iar sub cerul albastru senin de culoarea mării, o clădire în lumini. Cei care se aventurează în zonele de lângă Gyula merită să viziteze cele 14 staţii biblice şi capela re-novată aflată sub protecţia monumentelor istorice, în memoria descălecării a 1100 de ani, dat fiind faptul că este singura Gol-gotă la graniţa oraşului de băi din regiunea sud-estică a ţării.

Istoria GolgoteiDealul Golgota este o piramidă construită din pământ, da-

tând din 2000 î.H., pe care conducătorii triburilor de păstori din epoca bronzului l-au folosit pentru locuri de înmormân-tare. Ducele Harruckern Ferenc a construit capela barocă, pe aceast deal artificial, în anul 1760. În capelă se află un grup de statui din lemn, datând din secolele al XVII-lea şi XVIII-lea. Lângă altar, după gratii din fier forjat, se află statuile lui Isus Hristos, cei doi tâlhari răstigniţi, precum şi Sfânta Maria şi Maria Magdalena lângă crucile biblice.

Staţiile de la drumurile care se intersectează au fost reconstru-ite în anul 1996. Pe construcţiile albe care duc spre capelă sunt amplasate lucrările artistului Kiss György, decorat cu premiul Munkácsy, lucrări care simbolizează suferinţele lui Isus Hristos. Artistul a încercat să imortalizeze în lucrările sale şi calvarul omu-lui de azi. Lucrările au un interes comun şi interesant – exceptând întâlnirea cu Maria – toate ta-blourile sunt realizate cu un singur personaj - Ponţiu Pilat. Femeile care plâng, Veronica şi soldaţii apar pe relieful lucrări-lor doar cu mâinile mărite.

Livada fructiferăa oraşului Gyula

În oraşul Gyula, în zona vecinătăţii dealului Golgota s-a început, după planurile de Dezvoltare a Oraşului ale ar-hitectului Wenckheim Krisz-tina şi ale Fundaţiei Culturale Comune şi Protecţia mediului, plantarea pomilor într-o livadă

de tip peisagistic. Încadrat şi în programul de dezvoltare agricolă a localităţii, obiectivul principal al acestei dezvoltări agro-turisti-ce este crearea unei livezi unde se pot cunoaşte speciile fructifere autohtone din bazinul Carpatic. Pomii fructiferi de tip peisagistic ajung să rodească mai târziu, dar sunt mai rezistenţi şi pot rezista până la 150 de ani. Datorită acestei investiţii din Gyula, oraş cu un trecut istoric renumit, paleta atracţiilor se va îmbogăţi.

Plantarea livezii s-a început cu 180 de puieţi, care au fost aduşi din ţinuturile muntoase şi chiar din Ardeal. Mărul cu-noscut în tot bazinul Carpatic, peri, gutui, cireşi, scoruşi, vişini, caişi, piersici au primit loc în livada de lângă dealul Golgota. Plantarea livezii a devenit o mişcare publică, pe lângă munci-torii participanţi la programul de dezvoltare au luat parte şi conducătorii oraşului, ONG-uri şi alte persoane fizice. O parte din pomii plantaţi pot, de anul viitor, să aducă câteva roade, iar livada fructiferă va fi roditoare în trei-patru ani.

Se va reînnoi capela GolgoteiCapela aflată pe dealul Golgota se va înfrumuseţa în vi-

itorul apropiat, deoarece Administraţia Locală din Gyula şi Episcopia romano-catolică au câştigat o finanţare nerambur-sabilă în valoare de 5,2 milioane de forinţi de la Uniunea Eu-ropeană, pentru reabilitarea construcţiei. Se doreşte amplasa-rea mai multor puncte de odihnă, mai figurează în planurile de reabilitare şi extinderea spaţiilor verzi, parcări şi drumuri noi, ca atracţia să devină accesibilă mai uşor.

Foto: Súr Enikő

Foto: Pénzes Sándor

Lucrările de plantaţie a livezii fructifere de tip peisagistic, prin forţe comune

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – D E Z V O LTĂ R I T U R I S T I C E

Comoara oferită de natură în Békés

Scris de: Hajdu Lívia

Aflat pe malul stâng al râului Cele Două Crişuri, orăşelul -

oferte de recreere pentru cei care ajung pe aceste meleaguri.

aşteaptă vizitatorii cu servicii de calitate recent înnoite.

Apa de Békés, binecuvântată cu caracteristici terapeutice

În băile terapeutice renovate ale oraşului, oaspeţii pot să se bucure de bogăţiile subterane şi de efectele benefice

iar conţinutul mic de iod contribuie la vindecare şi rege-nerare. Centrul de băi, cu atmosfera sa familiară, se află la câteva minute de plimbare de centrul oraşului, într-o zonă liniştită. El oferă posibilităţi multiple de odihnă, re-

potrivită pentru tratarea problemelor inflamatorii, a pro-blemelor degenerative la articulaţii şi ajută la vindecarea problemelor la glezne, genunchi, bazin şi reumatism. Ajută şi la afecţiuni ginecologice, la unele boli de piele precum psoriazisul. Apele celor mai vechi băi din judeţ sunt decla-rate ape terapeutice din anul 1943, şi sunt folosite de mai multe decenii pentru tratament.

Centrul de tratament

Ambulatoriu de Îngrijire Micro-

bolnavii în condiţii optime. În centrul reabilitat din

-ne de forinţi, pe lângă apele

şi servicii moderne pentru cei care doresc să se trateze

pentru probleme reumatice. După

-halom, deja şi în

se poate găsi vana denumită Caracal-la, în care opt nuan-ţe de culori stau la dis-poziţie: incolor, roşu, roşu de somon, portocaliu, galben,

-ză cu presiune de trei bari, reglată şi după caracteristicile indi-

viduale ale pacientului. Astfel, ea oferă rezulta-te pentru vindecare.

-pie şi reumatologie ale

şi pe plan judeţean. În condiţiile secolului al XXI-lea, au în dotare un parc de instrumen-te medicale moderne, unde sunt aşteptaţi su-ferinzii din subregiuni-le apropiate. Aici sunt posibilităţi şi pentru te-

rapiile cu ultrasunete, stimulare prin electricitate, terapie în vid, baie galvanică, masaj cu jet subacva-

sunt la dispoziţia pacienţilor.

Lume termală exterioară şi interioară

-lui 2011, când Băile şi-au deschis porţile în faţa localnicilor

al unei regiuni cu o bogată valoare turistică. Foto: red. CrisPer

Körösök Völgye - T U R I S Z T I K A I F E J L E S Z T É S E K

Scris de: Súr EnikőDealul GolgotaCapelă în stil Baroc şi livadă peisagistică

De la drumul dinspre Kétegyháza, între fermele de la Sán-dorhegy apare un deal, iar sub cerul albastru senin de culoarea mării, o clădire în lumini. Cei care se aventurează în zonele de lângă Gyula merită să viziteze cele 14 staţii biblice şi capela re-novată aflată sub protecţia monumentelor istorice, în memoria descălecării a 1100 de ani, dat fiind faptul că este singura Gol-gotă la graniţa oraşului de băi din regiunea sud-estică a ţării.

Istoria GolgoteiDealul Golgota este o piramidă construită din pământ, da-

tând din 2000 î.H., pe care conducătorii triburilor de păstori din epoca bronzului l-au folosit pentru locuri de înmormân-tare. Ducele Harruckern Ferenc a construit capela barocă, pe aceast deal artificial, în anul 1760. În capelă se află un grup de statui din lemn, datând din secolele al XVII-lea şi XVIII-lea. Lângă altar, după gratii din fier forjat, se află statuile lui Isus Hristos, cei doi tâlhari răstigniţi, precum şi Sfânta Maria şi Maria Magdalena lângă crucile biblice.

Staţiile de la drumurile care se intersectează au fost reconstru-ite în anul 1996. Pe construcţiile albe care duc spre capelă sunt amplasate lucrările artistului Kiss György, decorat cu premiul Munkácsy, lucrări care simbolizează suferinţele lui Isus Hristos. Artistul a încercat să imortalizeze în lucrările sale şi calvarul omu-lui de azi. Lucrările au un interes comun şi interesant – exceptând întâlnirea cu Maria – toate ta-blourile sunt realizate cu un singur personaj - Ponţiu Pilat. Femeile care plâng, Veronica şi soldaţii apar pe relieful lucrări-lor doar cu mâinile mărite.

Livada fructiferăa oraşului Gyula

În oraşul Gyula, în zona vecinătăţii dealului Golgota s-a început, după planurile de Dezvoltare a Oraşului ale ar-hitectului Wenckheim Krisz-tina şi ale Fundaţiei Culturale Comune şi Protecţia mediului, plantarea pomilor într-o livadă

de tip peisagistic. Încadrat şi în programul de dezvoltare agricolă a localităţii, obiectivul principal al acestei dezvoltări agro-turisti-ce este crearea unei livezi unde se pot cunoaşte speciile fructifere autohtone din bazinul Carpatic. Pomii fructiferi de tip peisagistic ajung să rodească mai târziu, dar sunt mai rezistenţi şi pot rezista până la 150 de ani. Datorită acestei investiţii din Gyula, oraş cu un trecut istoric renumit, paleta atracţiilor se va îmbogăţi.

Plantarea livezii s-a început cu 180 de puieţi, care au fost aduşi din ţinuturile muntoase şi chiar din Ardeal. Mărul cu-noscut în tot bazinul Carpatic, peri, gutui, cireşi, scoruşi, vişini, caişi, piersici au primit loc în livada de lângă dealul Golgota. Plantarea livezii a devenit o mişcare publică, pe lângă munci-torii participanţi la programul de dezvoltare au luat parte şi conducătorii oraşului, ONG-uri şi alte persoane fizice. O parte din pomii plantaţi pot, de anul viitor, să aducă câteva roade, iar livada fructiferă va fi roditoare în trei-patru ani.

Se va reînnoi capela GolgoteiCapela aflată pe dealul Golgota se va înfrumuseţa în vi-

itorul apropiat, deoarece Administraţia Locală din Gyula şi Episcopia romano-catolică au câştigat o finanţare nerambur-sabilă în valoare de 5,2 milioane de forinţi de la Uniunea Eu-ropeană, pentru reabilitarea construcţiei. Se doreşte amplasa-rea mai multor puncte de odihnă, mai figurează în planurile de reabilitare şi extinderea spaţiilor verzi, parcări şi drumuri noi, ca atracţia să devină accesibilă mai uşor.

Foto: Súr Enikő

Foto: Pénzes Sándor

Lucrările de plantaţie a livezii fructifere de tip peisagistic, prin forţe comune

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – D E Z V O LTĂ R I T U R I S T I C E

Comoara oferită de natură în Békés

Scris de: Hajdu Lívia

Aflat pe malul stâng al râului Cele Două Crişuri, orăşelul -

oferte de recreere pentru cei care ajung pe aceste meleaguri.

aşteaptă vizitatorii cu servicii de calitate recent înnoite.

Apa de Békés, binecuvântată cu caracteristici terapeutice

În băile terapeutice renovate ale oraşului, oaspeţii pot să se bucure de bogăţiile subterane şi de efectele benefice

iar conţinutul mic de iod contribuie la vindecare şi rege-nerare. Centrul de băi, cu atmosfera sa familiară, se află la câteva minute de plimbare de centrul oraşului, într-o zonă liniştită. El oferă posibilităţi multiple de odihnă, re-

potrivită pentru tratarea problemelor inflamatorii, a pro-blemelor degenerative la articulaţii şi ajută la vindecarea problemelor la glezne, genunchi, bazin şi reumatism. Ajută şi la afecţiuni ginecologice, la unele boli de piele precum psoriazisul. Apele celor mai vechi băi din judeţ sunt decla-rate ape terapeutice din anul 1943, şi sunt folosite de mai multe decenii pentru tratament.

Centrul de tratament

Ambulatoriu de Îngrijire Micro-

bolnavii în condiţii optime. În centrul reabilitat din

-ne de forinţi, pe lângă apele

şi servicii moderne pentru cei care doresc să se trateze

pentru probleme reumatice. După

-halom, deja şi în

se poate găsi vana denumită Caracal-la, în care opt nuan-ţe de culori stau la dis-poziţie: incolor, roşu, roşu de somon, portocaliu, galben,

-ză cu presiune de trei bari, reglată şi după caracteristicile indi-

viduale ale pacientului. Astfel, ea oferă rezulta-te pentru vindecare.

-pie şi reumatologie ale

şi pe plan judeţean. În condiţiile secolului al XXI-lea, au în dotare un parc de instrumen-te medicale moderne, unde sunt aşteptaţi su-ferinzii din subregiuni-le apropiate. Aici sunt posibilităţi şi pentru te-

rapiile cu ultrasunete, stimulare prin electricitate, terapie în vid, baie galvanică, masaj cu jet subacva-

sunt la dispoziţia pacienţilor.

Lume termală exterioară şi interioară

-lui 2011, când Băile şi-au deschis porţile în faţa localnicilor

al unei regiuni cu o bogată valoare turistică. Foto: red. CrisPer

Scris de: Szigeti Henrietta

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E

Locul care trăiește din nou„Să-i dăm drumul la Póştelek”

� Parcul de pădure îşi aşteaptă vizitatorii într-o am-bianţă liniştită, cu o frumuseţe de nedescris care aminteşte de vremurile din trecut, şi cu atracţiile naturale de valoare. Rangul acestei localităţi a fost dat de castelul Weinckheim, construit la începutul secolului trecut, care se află în mijlocul acestui parc de recreere. Parcul restrâns la 14,6 h, din anul 1989 este rezervaţie naturală. Între speciile de copaci se află şi unele speciale, precum cea mai mare argania din judeţ, fag cu frunze roşii ori stejar de mlaştină şi stejari cu coroane uriaşe. Administratorul parcului asigură şi condiţiile recreării pe lângă reconstruirea aleei pietonale veche şi reabilitarea zonei de lângă castelul ruinat, locuri amenajate pentru făcut foc, bănci instalate, totodată şi amenajarea unui bufet de pădure armonios, chiar la intrarea în pădure. Sunt accesibile şi 3 drumuri de excursii, iar pentru viitor este în plan şi amenajerea mai multor piste de pădu-re pentru alergat cu distanţe variabile.

� Hanul Mókus (Veveriţa), aflat într-o ambianţă foarte plăcută, elegantă, cu o proiectare fină şi foarte bine

lucrată, după 13 ani, din primăvara anului 2011, îşi aş-teaptă din nou oaspeţii şi vizitatorii.

� Campingul se află pe o suprafaţă de 4600 m2, care poate să primească 150 de oaspeţi. Corturile instalate au o capacitate de 50 de persoane. Pentru explorarea împrejurimilor se pot închiria şi biciclete.

� În Parcul de Recreere de la Póştelek s-a realizat şi un mini ţarc cu animale mici cu posibilitatea mângâie-rii lor, exclusiv pentru distracţia copiilor. Micuţii pot vedea pe viu şi să ia contact cu animăluţele drăguţe de aici. În parc se află şi o mică grădină zoologică cu câteva căprioare

� De la 1 mai şi până la 1 octombrie sunt posibile oficierile cununiilor civile, pe terenul din faţa ruinelor castelului Wenckheim.

� În parcul de recreere şi iubitorii sportului cu mingea îşi găsesc locurile. Pe o suprafaţă de 2500 m2 într-o zonă s-a realizat şi un teren de fotbal pe iarbă. În do-tare se află şi vestiare noi.

de recreere. Parcul, restrâns la 14,6 de hectare, din anul 1989 este rezervaţie naturală. Între speciile de copaci se află şi unele specia-le, precum cea mai mare argania din judeţ, fag cu frunze roşii ori stejar de mlaştină şi stejari cu coroane uriaşe. Administratorul parcu-lui asigură şi condiţiile recre-ării pe lângă reconstruirea vechii alei pietonale şi reabi-litarea zonei de lângă castelul ruinat, locuri amenajate pen-tru făcut foc, bănci instalate. Totodată va amenaja un bufet de pădure armonios, chiar la intrarea în pădure. Sunt accesi-bile şi trei drumuri de excursii, iar

pentru viitor este în plan şi amenajarea mai multor piste de pădure pentru alergat, cu distanţe variabile. Lucrătorii parcului planifică şi alte dezvoltări noi, care vor face parcul de recreare şi mai atractiv şi mai accesibil mai multor vizitatori. Spre bucuria copiilor, familiilor dar şi a turiştilor activi cărora le place patinajul pe gheaţă, un patinoar cu toată infrastructura necesară funcţionării lui se va realiza până la începerea iernii. În cadrul proiectului se va realiza patinoarul în aşa fel încât să fie practicabil pe tot parcursul anului, atât pentru turişti

cât şi cât pentru localnici. Iar copiii vor fi mai bogaţi şi cu un mini teren de joacă.

Printre noutăţi se mai numără şi prezentarea de cai, care va putea

fi urmărită din faţa hanului, cu sprijinul Asociaţiei de Dresaj

şi Călărie „Magyar Imre”. Iar duminicile se va pu-tea călări şi vor fi posibile plimbările cu trăsura.

Pe acest teritoriu mereu se întâmplă ceva. Sunt, aproape continuu,

evenimente de recreere pentru copii. De multe ori

localitatea Póştelek este şi gazda expoziţiilor canine şi con-

cursurilor cu cai. În prezent locaţia a fost „descoperită” şi de organizatorii

de concerte. Şi sunt frecvente şi programele educaţionale cu elevi şi şcolari. Ocazional se pot

vedea şi unele evenimente sportive mai extreme, dar şi cele tradiţionale chiar se pot încerca. Sigur, şi cei care vor doar linişte şi pace, vor găsi şi ei spaţiul căutat. Póştelek trăieşte din nou!

Foto: red. CrisPer

Informaţii suplimentare pe: www.postelek.com

În urmă cu treizeci de ani, pădurea de la Póştelek era locul preferat pentru excursii a cetăţenilor din Békés, Békéscsaba şi Gyula. Nu putea să treacă vreun week-end fără vi-zitarea acestei păduri aflate la mică distanţă de aceste trei oraşe – pentru un program plăcut şi pentru petrecerea timpului liber. Şi-au făcut des prezenţa – cu ocazia excur-siilor şi altor evenimente şcolare – elevii mici şi mari ai şcolilor şi instituţiilor de învăţământ. Permanent au fost organizate evenimente sportive. S-au bucurat de un interes major şi staţiunile terenurilor spor-tive din pădure. Campingul s-a umplut, ha-nul Mocuş (Veveriţă – trad.) cu greu a făcut faţă oaspeţilor aflaţi aici... Ruinele castelu-lui au oferit locuri excelente de ascunziş pentru cei mici şi cei mari. Póştelek trăia!

În ultimele decenii însă zona fără stăpân s-a neglijat şi şi-a aştep-tat soarta mai bună. Dotările terenului de sport au putrezit, terenul de popice a fost dezansamblat, campingul a rămas şi el neîngrijit şi plin de buruieni, terenul de joacă s-a făcut una cu pământul, pomii au îmbătrânit, drumurile de acces nu au fost îngrijite de nimeni... Iar ruinele castelului au devenit un pericol.

Popularitatea pierdută a locului de excursie se doreşte a fi refăcută de către Administraţia Locală din Békéscsaba, ca proprietar al dome-niului, şi de Societatea Comercială Turistică din Póştelek, care au în-cheiat un contract de închiriere pentru reconstrucţia parcului de pă-dure, în ideea funcţionalizării şi administrării lui în condiţii optime.

Societatea Comercială Turistică din Póştelek a luat naştere în anul 2010 cu scopul de a administra parcul de pădure, terenurile şi cele-lalte unităţi care aparţin acestuia, să asigure buna funcţionalitate a acestora, totodată să pună în valoare şi atracţiile turistice natura-

le pentru atragerea populaţiei din regiune către recreere şi timp liber.Toate dezvoltările din ultima perioadă au ţintit reconstruirea

popularităţii zonei.Localitatea Póştelek se află între localităţile Békéscsaba şi Ger-

la. Este accesibilă cu autoturisme atât pe drumul asfaltat cât şi pe drumurile de pământ, cu biciclete ori pe jos din mai multe direcţii. De la Békéscsaba, pe drumul amenajat pentru biciclete, pe marginea canalului de apă Élővíz, în jumătate de oră putem ajunge la locul de excursie aflat la doar 8 kilometri.

Parcul de pădure îşi aşteaptă vizitatorii într-un ambient liniştit, cu o frumuseţe de nedescris care aminteşte de vremurile din trecut şi cu atracţiile naturale de valoare. Rangul acestei localităţi a fost dat de castelul Weinckheim, con- struit la începutul secolului trecut în mijlocul aces-tui parc

Scris de: Szigeti Henrietta

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E

Locul care trăiește din nou„Să-i dăm drumul la Póştelek”

� Parcul de pădure îşi aşteaptă vizitatorii într-o am-bianţă liniştită, cu o frumuseţe de nedescris care aminteşte de vremurile din trecut, şi cu atracţiile naturale de valoare. Rangul acestei localităţi a fost dat de castelul Weinckheim, construit la începutul secolului trecut, care se află în mijlocul acestui parc de recreere. Parcul restrâns la 14,6 h, din anul 1989 este rezervaţie naturală. Între speciile de copaci se află şi unele speciale, precum cea mai mare argania din judeţ, fag cu frunze roşii ori stejar de mlaştină şi stejari cu coroane uriaşe. Administratorul parcului asigură şi condiţiile recreării pe lângă reconstruirea aleei pietonale veche şi reabilitarea zonei de lângă castelul ruinat, locuri amenajate pentru făcut foc, bănci instalate, totodată şi amenajarea unui bufet de pădure armonios, chiar la intrarea în pădure. Sunt accesibile şi 3 drumuri de excursii, iar pentru viitor este în plan şi amenajerea mai multor piste de pădu-re pentru alergat cu distanţe variabile.

� Hanul Mókus (Veveriţa), aflat într-o ambianţă foarte plăcută, elegantă, cu o proiectare fină şi foarte bine

lucrată, după 13 ani, din primăvara anului 2011, îşi aş-teaptă din nou oaspeţii şi vizitatorii.

� Campingul se află pe o suprafaţă de 4600 m2, care poate să primească 150 de oaspeţi. Corturile instalate au o capacitate de 50 de persoane. Pentru explorarea împrejurimilor se pot închiria şi biciclete.

� În Parcul de Recreere de la Póştelek s-a realizat şi un mini ţarc cu animale mici cu posibilitatea mângâie-rii lor, exclusiv pentru distracţia copiilor. Micuţii pot vedea pe viu şi să ia contact cu animăluţele drăguţe de aici. În parc se află şi o mică grădină zoologică cu câteva căprioare

� De la 1 mai şi până la 1 octombrie sunt posibile oficierile cununiilor civile, pe terenul din faţa ruinelor castelului Wenckheim.

� În parcul de recreere şi iubitorii sportului cu mingea îşi găsesc locurile. Pe o suprafaţă de 2500 m2 într-o zonă s-a realizat şi un teren de fotbal pe iarbă. În do-tare se află şi vestiare noi.

de recreere. Parcul, restrâns la 14,6 de hectare, din anul 1989 este rezervaţie naturală. Între speciile de copaci se află şi unele specia-le, precum cea mai mare argania din judeţ, fag cu frunze roşii ori stejar de mlaştină şi stejari cu coroane uriaşe. Administratorul parcu-lui asigură şi condiţiile recre-ării pe lângă reconstruirea vechii alei pietonale şi reabi-litarea zonei de lângă castelul ruinat, locuri amenajate pen-tru făcut foc, bănci instalate. Totodată va amenaja un bufet de pădure armonios, chiar la intrarea în pădure. Sunt accesi-bile şi trei drumuri de excursii, iar

pentru viitor este în plan şi amenajarea mai multor piste de pădure pentru alergat, cu distanţe variabile. Lucrătorii parcului planifică şi alte dezvoltări noi, care vor face parcul de recreare şi mai atractiv şi mai accesibil mai multor vizitatori. Spre bucuria copiilor, familiilor dar şi a turiştilor activi cărora le place patinajul pe gheaţă, un patinoar cu toată infrastructura necesară funcţionării lui se va realiza până la începerea iernii. În cadrul proiectului se va realiza patinoarul în aşa fel încât să fie practicabil pe tot parcursul anului, atât pentru turişti

cât şi cât pentru localnici. Iar copiii vor fi mai bogaţi şi cu un mini teren de joacă.

Printre noutăţi se mai numără şi prezentarea de cai, care va putea

fi urmărită din faţa hanului, cu sprijinul Asociaţiei de Dresaj

şi Călărie „Magyar Imre”. Iar duminicile se va pu-tea călări şi vor fi posibile plimbările cu trăsura.

Pe acest teritoriu mereu se întâmplă ceva. Sunt, aproape continuu,

evenimente de recreere pentru copii. De multe ori

localitatea Póştelek este şi gazda expoziţiilor canine şi con-

cursurilor cu cai. În prezent locaţia a fost „descoperită” şi de organizatorii

de concerte. Şi sunt frecvente şi programele educaţionale cu elevi şi şcolari. Ocazional se pot

vedea şi unele evenimente sportive mai extreme, dar şi cele tradiţionale chiar se pot încerca. Sigur, şi cei care vor doar linişte şi pace, vor găsi şi ei spaţiul căutat. Póştelek trăieşte din nou!

Foto: red. CrisPer

Informaţii suplimentare pe: www.postelek.com

În urmă cu treizeci de ani, pădurea de la Póştelek era locul preferat pentru excursii a cetăţenilor din Békés, Békéscsaba şi Gyula. Nu putea să treacă vreun week-end fără vi-zitarea acestei păduri aflate la mică distanţă de aceste trei oraşe – pentru un program plăcut şi pentru petrecerea timpului liber. Şi-au făcut des prezenţa – cu ocazia excur-siilor şi altor evenimente şcolare – elevii mici şi mari ai şcolilor şi instituţiilor de învăţământ. Permanent au fost organizate evenimente sportive. S-au bucurat de un interes major şi staţiunile terenurilor spor-tive din pădure. Campingul s-a umplut, ha-nul Mocuş (Veveriţă – trad.) cu greu a făcut faţă oaspeţilor aflaţi aici... Ruinele castelu-lui au oferit locuri excelente de ascunziş pentru cei mici şi cei mari. Póştelek trăia!

În ultimele decenii însă zona fără stăpân s-a neglijat şi şi-a aştep-tat soarta mai bună. Dotările terenului de sport au putrezit, terenul de popice a fost dezansamblat, campingul a rămas şi el neîngrijit şi plin de buruieni, terenul de joacă s-a făcut una cu pământul, pomii au îmbătrânit, drumurile de acces nu au fost îngrijite de nimeni... Iar ruinele castelului au devenit un pericol.

Popularitatea pierdută a locului de excursie se doreşte a fi refăcută de către Administraţia Locală din Békéscsaba, ca proprietar al dome-niului, şi de Societatea Comercială Turistică din Póştelek, care au în-cheiat un contract de închiriere pentru reconstrucţia parcului de pă-dure, în ideea funcţionalizării şi administrării lui în condiţii optime.

Societatea Comercială Turistică din Póştelek a luat naştere în anul 2010 cu scopul de a administra parcul de pădure, terenurile şi cele-lalte unităţi care aparţin acestuia, să asigure buna funcţionalitate a acestora, totodată să pună în valoare şi atracţiile turistice natura-

le pentru atragerea populaţiei din regiune către recreere şi timp liber.Toate dezvoltările din ultima perioadă au ţintit reconstruirea

popularităţii zonei.Localitatea Póştelek se află între localităţile Békéscsaba şi Ger-

la. Este accesibilă cu autoturisme atât pe drumul asfaltat cât şi pe drumurile de pământ, cu biciclete ori pe jos din mai multe direcţii. De la Békéscsaba, pe drumul amenajat pentru biciclete, pe marginea canalului de apă Élővíz, în jumătate de oră putem ajunge la locul de excursie aflat la doar 8 kilometri.

Parcul de pădure îşi aşteaptă vizitatorii într-un ambient liniştit, cu o frumuseţe de nedescris care aminteşte de vremurile din trecut şi cu atracţiile naturale de valoare. Rangul acestei localităţi a fost dat de castelul Weinckheim, con- struit la începutul secolului trecut în mijlocul aces-tui parc

Scris de: Szigeti Henrietta

Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Din cronicile vremurilor istorice reiese că populaţiei din Csaba mereu i-a plăcut scăldatul. La sfârșitul anilor 1800, în lipsa unui ștrand, localnicii din Csaba se îmbăiau în cursul de apă Élővíz-csatorna. Preferate erau locu-rile unde se vărsau în râu apele calde de la uzine – de ex. moara Rosenthal sau uzina de electrititate. Chiar și în luna noiembrie mai puteau � văzuţi, în aceste ape, oameni „�erţi” ca racii. Multă lume mergea și până în Băile Felix, în vecinătatea orașului Oradea, la „hangarie” - adică baie pe toată durata zilei.

În anul 1861, pe teritoriul crângului Széchenyi s-a construit berăria îm-preună cu baia în vană, cu căzi mari din lemn. Dar după inundaţia din anul 1888, locaţia a fost închisă.

Din anul 1894, o casă particulară a fost transformată în baie de aburi cu unele căzi, care a servit populaţia și, mai apoi, necesităţile soldaţilor trimiși acasă de pe front, în perioada primului război mondial. Dar în anul 1917, in-stituţia de sănătate publică a decis închiderea acesteia.

În anul 1922, municipalitatea a transferat un teren de 7.200 metri pătraţi în proprietatea Corporaţiei de băi, în vederea realizării unui ștrand de băi.

Aici s-a construit primul bazin din beton de 25 de metri lăţime, 60 de metri lungime, și cu o adâncime între 60 și 250 cm, care a fost alimentat

dintr-o sursă a�ată la 303 metri adâncime, cu schimbarea apei o dată pe săptămână.

Cu plajă mare de nisip, teren de joacă, parc îngrijit, restaurant și cu 150 de cabine de garderobă, Ștrandul de băi a devenit un loc de distracţie per-manentă pentru localnici, unde se organizau și diferite concursuri naţionale de înot și meciuri de polo pe apă.

Având în vedere a�uxul mare de public din acele vremuri, s-a alocat un buget de 674.000 pengo și, astfel, în anul 1927 s-a construit clădirea impo-zantă cu etaj lângă ștrandul Băile Árpád, cu aburi și căzi, dotată cu toate uti-lităţile necesare și de confort.

Un Ştrand Familiar Adevărat Sănătos

Băile Árpád din inima oraşului Békéscsaba oferă relaxare pentru toate categoriile de vârstă. Construit în anul 1922 şi renovat în perioada 2002 -2003, Ştrandul îşi aşteaptă vizitatorii şi oaspeţii cu condiţii la cel mai înalt nivel. După lucrările de reabi-litare, locaţia a devenit potrivită nu doar pentru satisfacerea pretenţiilor oaspeţilor locali, dar joacă şi un rol important în turismul local din viaţa reşedinţei de judeţ. În fiecare an, din ce în ce mai mulţi turişti vizitează Băile, care sunt unice şi oferă posibilităţi multiple de recreere nu doar familiilor ci şi sportivilor, celor care vin pentru tratamente sau celor care vor doar să se odihnească. Aflat într-un peisaj pitoresc, pe malul cursului de apă Élővíz-Csatorna, Ştrandul are nu mai puţin de nouă bazine şi piscine, din care 5 exterioare şi 4 interioare.

Băile Árpád din Békéscsaba sunt cu adevărat prietenoa-se atât prin mediul ambiental cât şi prin preţurile de intrare. Fiecare membru al familiei va găsi aici mijloace de recreere şi de distracţie, deoarece există bazin de înot cu o lungime de 50 de metri, piscină pentru copii, bazine termale şi de tratament, saune, piscină pentru formarea deprinderilor de înot, teren de joc, spa, servicii de wellness şi bufet. Pe teritoriul Ştran-dului se pot găsi atât crânguri um-broase cât şi spaţii verzi puse la dispo-ziţia celor care vor să facă plajă.

Pe marginea canalului Élővíz-csatorna a fost amenajată, în anul 1927, o construcţie asemănătoare băilor turceşti. Pentru o tempera-tură de 74 de grade, apa ştrandului se scoate de la o adâncime de 1974 de metri, iar apa de 40 de grade se

pompează de la 800 de metri. Aceste ape au fost declarate ape medicinale în anul 2001 respectiv 2002, iar Ştrandul a primit, în anul 2006, distincţia de băi de tratament. În bazinele cu aceste ape sunt condiţii pentru tratarea dure-rilor de artrită, a afecţiunilor reumatice şi a problemelor musculare sau osoase. Din anul 2004, oaspeţii pot soli-cita tratamente balneare la Centrul de Sănătate Jazmin. Vindecarea pacienţilor este asigurată prin masaje medi-cale, măşti de nămol, masaj cu jet de apă şi fizioterapie subacvatică. Pe lângă acestea se mai poate opta şi pentru diferite servicii de wellness.

Bazinele termale în aer liber ale Centrului de Sănătate Jazmin sunt acoperite iarna cu cortină. Totodată, bazinul de concurs cu tribună publică este acoperit şi el iarna pentru

a-şi putea aştepta oaspeţii pe tot par-cursul anului. Ştrandul şi piscina de formare, toboganul uriaş şi bazinul pentru copii sunt deschise din luna mai până în luna septembrie. În par-cul de distracţie, întins pe o suprafaţă de 1200 m2, se află bănci jacuzi, insu-lă pentru plajă, jacuzi şi vârtej.

Pe lângă sporturile de apă se mai poate practica şi volei pe plajă, tenis cu piciorul, baschet sau şah. Ocazio-nal, pe Élővíz-csatorna sunt condiţii pentru caiac şi canoe. Bazinul sportiv a găzduit în ultimii ani evenimente

sportive naţionale şi inter-naţionale, dar mai este şi gazda meciurilor de polo pe apă. Tribuna uriaşă, care poate găzdui chiar şi o mie de spectatori la un eveniment sportiv, funcţi-onează, în cursul săptămâ-nii, ca şi loc de plajă. Putem spune că, nu întâmplător, naţionala Ungariei de polo masculin se reîntoarce pe-riodic la ştrandul Árpád, îndeosebi înaintea turne-

elor internaţionale, pentru a participa la câte un meci

de verificare în condiţii foarte bune, în faţa numeroşilor suporteri. Ultima dată, în luna iunie a acestui an, echipa de polo a Ungariei, condusă de antrenorul Kemény Dénes, a jucat un meci de verificare cu cei mai buni poloişti din naţionala României.

Potrivit planurilor de viitor, posibilităţile sportive se vor îmbogăţi şi mai mult în incinta ştrandului, deoarece con-

ducerea municipalităţii face eforturi pentru realizarea unui nou bazin sportiv, lung de 33 de metri.

Din septembrie 2008, Ştrandul a intrat în proprietatea Administraţiei Locale cu Drepturi Juridice Judeţene, care l-a preluat de la Societatea de Ape a judeţului Békés. În anul 2012, municipalitatea a câştigat o finanţare de proiect în va-loare de 122,5 milioane de forinţi pentru dezvoltarea ener-getică a ştrandului. Prima tranşă a finanţării se va folosi pen-tru eficientizarea energiei termale. Pe lângă aceasta se vor construi şi puncte termice noi, se vor schimba cazanele şi radiatoarele, vor fi instalate pompe noi şi se vor face lucrări de reabilitare a sondelor de sursă. Partea a doua a finanţării se va aloca pentru realizarea bazei de apă potabilă proprie a ştrandului.

Foto: Kiss Zoltán, Szekeres Roland

Băile Árpád 5600 Loc. Békéscsaba, Str. Árpád sor, Nr. 3

Tel.: 0036-66/549-800 Caserie: 0036-66/549-805Fax: 0036-66/ 549 - 803

E-mail: arpadfurdo@arpadfurdo.huInternet: www.arpadfurdo.hu

Orar de funcţionare:1 octombrie – 20 aprilie

de la orele 06.00 – până la 20.00 1 mai – 18 septembrie

de duminică până joide la orele 06.00 – până la 20.00

vineri şi sâmbătăde la orele 06.00 – până la 21.00

între 15 iunie – 21 augustde la orele 06.00 – până la 21.00

„Vai, aşa îmi place mi-e ştrandul…!”

Scris de: Szigeti Henrietta

Va ile Cris, urilor – AT R AC Ţ I I T U R I S T I C E. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Din cronicile vremurilor istorice reiese că populaţiei din Csaba mereu i-a plăcut scăldatul. La sfârșitul anilor 1800, în lipsa unui ștrand, localnicii din Csaba se îmbăiau în cursul de apă Élővíz-csatorna. Preferate erau locu-rile unde se vărsau în râu apele calde de la uzine – de ex. moara Rosenthal sau uzina de electrititate. Chiar și în luna noiembrie mai puteau � văzuţi, în aceste ape, oameni „�erţi” ca racii. Multă lume mergea și până în Băile Felix, în vecinătatea orașului Oradea, la „hangarie” - adică baie pe toată durata zilei.

În anul 1861, pe teritoriul crângului Széchenyi s-a construit berăria îm-preună cu baia în vană, cu căzi mari din lemn. Dar după inundaţia din anul 1888, locaţia a fost închisă.

Din anul 1894, o casă particulară a fost transformată în baie de aburi cu unele căzi, care a servit populaţia și, mai apoi, necesităţile soldaţilor trimiși acasă de pe front, în perioada primului război mondial. Dar în anul 1917, in-stituţia de sănătate publică a decis închiderea acesteia.

În anul 1922, municipalitatea a transferat un teren de 7.200 metri pătraţi în proprietatea Corporaţiei de băi, în vederea realizării unui ștrand de băi.

Aici s-a construit primul bazin din beton de 25 de metri lăţime, 60 de metri lungime, și cu o adâncime între 60 și 250 cm, care a fost alimentat

dintr-o sursă a�ată la 303 metri adâncime, cu schimbarea apei o dată pe săptămână.

Cu plajă mare de nisip, teren de joacă, parc îngrijit, restaurant și cu 150 de cabine de garderobă, Ștrandul de băi a devenit un loc de distracţie per-manentă pentru localnici, unde se organizau și diferite concursuri naţionale de înot și meciuri de polo pe apă.

Având în vedere a�uxul mare de public din acele vremuri, s-a alocat un buget de 674.000 pengo și, astfel, în anul 1927 s-a construit clădirea impo-zantă cu etaj lângă ștrandul Băile Árpád, cu aburi și căzi, dotată cu toate uti-lităţile necesare și de confort.

Un Ştrand Familiar Adevărat Sănătos

Băile Árpád din inima oraşului Békéscsaba oferă relaxare pentru toate categoriile de vârstă. Construit în anul 1922 şi renovat în perioada 2002 -2003, Ştrandul îşi aşteaptă vizitatorii şi oaspeţii cu condiţii la cel mai înalt nivel. După lucrările de reabi-litare, locaţia a devenit potrivită nu doar pentru satisfacerea pretenţiilor oaspeţilor locali, dar joacă şi un rol important în turismul local din viaţa reşedinţei de judeţ. În fiecare an, din ce în ce mai mulţi turişti vizitează Băile, care sunt unice şi oferă posibilităţi multiple de recreere nu doar familiilor ci şi sportivilor, celor care vin pentru tratamente sau celor care vor doar să se odihnească. Aflat într-un peisaj pitoresc, pe malul cursului de apă Élővíz-Csatorna, Ştrandul are nu mai puţin de nouă bazine şi piscine, din care 5 exterioare şi 4 interioare.

Băile Árpád din Békéscsaba sunt cu adevărat prietenoa-se atât prin mediul ambiental cât şi prin preţurile de intrare. Fiecare membru al familiei va găsi aici mijloace de recreere şi de distracţie, deoarece există bazin de înot cu o lungime de 50 de metri, piscină pentru copii, bazine termale şi de tratament, saune, piscină pentru formarea deprinderilor de înot, teren de joc, spa, servicii de wellness şi bufet. Pe teritoriul Ştran-dului se pot găsi atât crânguri um-broase cât şi spaţii verzi puse la dispo-ziţia celor care vor să facă plajă.

Pe marginea canalului Élővíz-csatorna a fost amenajată, în anul 1927, o construcţie asemănătoare băilor turceşti. Pentru o tempera-tură de 74 de grade, apa ştrandului se scoate de la o adâncime de 1974 de metri, iar apa de 40 de grade se

pompează de la 800 de metri. Aceste ape au fost declarate ape medicinale în anul 2001 respectiv 2002, iar Ştrandul a primit, în anul 2006, distincţia de băi de tratament. În bazinele cu aceste ape sunt condiţii pentru tratarea dure-rilor de artrită, a afecţiunilor reumatice şi a problemelor musculare sau osoase. Din anul 2004, oaspeţii pot soli-cita tratamente balneare la Centrul de Sănătate Jazmin. Vindecarea pacienţilor este asigurată prin masaje medi-cale, măşti de nămol, masaj cu jet de apă şi fizioterapie subacvatică. Pe lângă acestea se mai poate opta şi pentru diferite servicii de wellness.

Bazinele termale în aer liber ale Centrului de Sănătate Jazmin sunt acoperite iarna cu cortină. Totodată, bazinul de concurs cu tribună publică este acoperit şi el iarna pentru

a-şi putea aştepta oaspeţii pe tot par-cursul anului. Ştrandul şi piscina de formare, toboganul uriaş şi bazinul pentru copii sunt deschise din luna mai până în luna septembrie. În par-cul de distracţie, întins pe o suprafaţă de 1200 m2, se află bănci jacuzi, insu-lă pentru plajă, jacuzi şi vârtej.

Pe lângă sporturile de apă se mai poate practica şi volei pe plajă, tenis cu piciorul, baschet sau şah. Ocazio-nal, pe Élővíz-csatorna sunt condiţii pentru caiac şi canoe. Bazinul sportiv a găzduit în ultimii ani evenimente

sportive naţionale şi inter-naţionale, dar mai este şi gazda meciurilor de polo pe apă. Tribuna uriaşă, care poate găzdui chiar şi o mie de spectatori la un eveniment sportiv, funcţi-onează, în cursul săptămâ-nii, ca şi loc de plajă. Putem spune că, nu întâmplător, naţionala Ungariei de polo masculin se reîntoarce pe-riodic la ştrandul Árpád, îndeosebi înaintea turne-

elor internaţionale, pentru a participa la câte un meci

de verificare în condiţii foarte bune, în faţa numeroşilor suporteri. Ultima dată, în luna iunie a acestui an, echipa de polo a Ungariei, condusă de antrenorul Kemény Dénes, a jucat un meci de verificare cu cei mai buni poloişti din naţionala României.

Potrivit planurilor de viitor, posibilităţile sportive se vor îmbogăţi şi mai mult în incinta ştrandului, deoarece con-

ducerea municipalităţii face eforturi pentru realizarea unui nou bazin sportiv, lung de 33 de metri.

Din septembrie 2008, Ştrandul a intrat în proprietatea Administraţiei Locale cu Drepturi Juridice Judeţene, care l-a preluat de la Societatea de Ape a judeţului Békés. În anul 2012, municipalitatea a câştigat o finanţare de proiect în va-loare de 122,5 milioane de forinţi pentru dezvoltarea ener-getică a ştrandului. Prima tranşă a finanţării se va folosi pen-tru eficientizarea energiei termale. Pe lângă aceasta se vor construi şi puncte termice noi, se vor schimba cazanele şi radiatoarele, vor fi instalate pompe noi şi se vor face lucrări de reabilitare a sondelor de sursă. Partea a doua a finanţării se va aloca pentru realizarea bazei de apă potabilă proprie a ştrandului.

Foto: Kiss Zoltán, Szekeres Roland

Băile Árpád 5600 Loc. Békéscsaba, Str. Árpád sor, Nr. 3

Tel.: 0036-66/549-800 Caserie: 0036-66/549-805Fax: 0036-66/ 549 - 803

E-mail: arpadfurdo@arpadfurdo.huInternet: www.arpadfurdo.hu

Orar de funcţionare:1 octombrie – 20 aprilie

de la orele 06.00 – până la 20.00 1 mai – 18 septembrie

de duminică până joide la orele 06.00 – până la 20.00

vineri şi sâmbătăde la orele 06.00 – până la 21.00

între 15 iunie – 21 augustde la orele 06.00 – până la 21.00

„Vai, aşa îmi place mi-e ştrandul…!”

Scris de: Súr Enikő

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – D E Z V O LTĂ R I T U R I S T I C E

Pe doua rot, i în vaile Cris, urilor

Mai multe dezvoltări legate de construirea drumurilor şi pistelor de biciclete au fost demarate, nu demult, în zona Văilor Crişurilor. Dezvoltarea reţelei traseelor de bicicle-te nu doar pentru localnici este o ştire îmbucurătoare şi pentru turiştii care caută posibilităţi active de recreere şi sunt dispuşi să parcurgă în aer liber, pedalând, mai mulţi kilometri. Datorită dezvoltărilor, oaspeţii pot să viziteze pe două roţi localităţile regiunii şi pot face cunoştinţă cu aspectele istorice şi valorile naturale din aceste zone pito-reşti, unite geografic.

Prin dezvoltarea reţelei drumurilor de biciclete şi a pistelor, aproape toate localităţile din regiunea centrală a judeţului Békés sunt legate de acestea, şi recent s-au în-cheiat şi alte lucrări, ori au început în regiune. Aceste pro-iecte sunt benefice atât turismului, infrastructurii, eco-nomiei dar şi mediului natural, deoarece prin constru-irea acestor piste tot mai mulţi optează pentru ciclism, alternativa mai ieftină şi ecologică a călătoriei. Prin aces-te dezvoltări localnicii şi turiştii pot să călătorească cu bicicletele în siguranţă atât în localităţi cât şi în afara lor, pe ambele părţi ale graniţei.

Drum de bicicletă de la Békéscsaba la Salonta

Construcţia pistei turistice de bicicletă care leagă locali-tăţile Salonta şi Békéscsaba, cu lungimea de 27,7 kilometri, a început în primăvara acestui an sub îndrumarea Asociaţiei Non-Profit Natura Parc a Văilor Crişurilor. Prin investiţia transfrontalieră realizată se va dezvolta o reţea nouă de dru-muri de bicicletă pe tronsonul Békéscsaba, Doboz, Sarkad şi Salonta, care le va suplimenta pe cele existente deja. Pe lângă dezvoltarea economică transfrontalieră a zonei, obiectivul dezvoltării este şi stimularea turistică a regiunii. Datorită investiţiei, localităţile sus amintite vor putea fi vizitate şi pe două roţi. Pe drum se pot vizita atracţii precum Turnul Ciunt din Salonta, sau casa părintească a lui Arany János. Cicliştii vor putea parcurge noua pistă de luna aceasta.

Cu bicicleta la Gyula şi Arad

Anul trecut, în septembrie, s-a încheiat reabilitarea socia-lă a zonei nordice a oraşului Gyula. Cu ocazia acestor lucrări s-a realizat un nou drum de biciclete lângă drumul Sarkadi şi pe malul lacului Erkel, până la drumul de biciclete de pe strada Dobozi. În pieţele din zonă s-au pus noi mobiliere ur-bane, s-au dezvoltat şi zonele verzi, totodată s-au reabilitat şi două terenuri de joacă pentru copii. Turiştii ciclişti care se află în zonă merită să viziteze şi pietonala ambientală plină cu fântâni arteziene din centrul oraşului Gyula, deoarece pe drum pot să vizioneze Ceasul Mondial care reprezintă tot Universul, podul Kapuş aflat peste canalul Élővíz care a fost construit la începutul anilor 1800, pot să se odihnească pe băncile aflate în parcul plin de flori, aflat în faţa catedralei Nádi Boldogasszony, pot să se aşeze în cafenele, cofetării ori în restaurantele aflate în inima oraşului.

În proiectele de viitor se va construi şi o pistă pentru bi-ciclete. Oraşele Gyula şi Arad nu demult au câştigat o finan-ţare pentru un proiect de realizare a unei piste ciclistice între cele două localităţi. Localitatea Arad va proiecta acest drum pe malul Mureşului, iar oraşul

Gyula va realiza proiectul pentru reconstrucţia drumului de bicicletă care duce la Szanazug, un alt drum nou pe strada Kétegyházi până la sensul giratoriu de pe strada Eleki, pe bu-levardul Béke, între cartierul Törökzug şi centrul oraşului, totodată şi pe strada Nagyváradi şi strada Kossuth, care va duce de la drumul Sarkadi spre centrul oraşului.

Se va mai proiecta şi reabilitarea drumurilor de ciclism pe tronsonul strada Csabai până la podul cetăţii, pista de biciclete pe strada Henyei, care după ideile iniţiale ar trebui să se lungească. Proiectul cuprinde în total 16 kilometri de construcţii şi reabilitări de drumuri de biciclete pe partea maghiară.

Turiştii care doresc să pedaleze dar nu au biciclete, le pot închiria, pentru adulţi şi copii - după preferinţe, cu la-căte, veste reflectorizante şi căşti de protecţie de la agenţia teritorială a Tourinform de pe strada Kossuth, nr. 7.

În localitatea Békéscsaba, Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor, aflat în Crângul Széchenyi, oferă biciclete spre închiriere.

Foto: red. CrisPer

Tot mai multe localităţi au servicii pentru închirierea bicicletelor

Atracţiile oraşelor tot mai mulţi le caută pe două roţi Şi turele între localităţi sunt populare în rândul bicicliştilor

Scris de: Súr Enikő

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – D E Z V O LTĂ R I T U R I S T I C E

Pe doua rot, i în vaile Cris, urilor

Mai multe dezvoltări legate de construirea drumurilor şi pistelor de biciclete au fost demarate, nu demult, în zona Văilor Crişurilor. Dezvoltarea reţelei traseelor de bicicle-te nu doar pentru localnici este o ştire îmbucurătoare şi pentru turiştii care caută posibilităţi active de recreere şi sunt dispuşi să parcurgă în aer liber, pedalând, mai mulţi kilometri. Datorită dezvoltărilor, oaspeţii pot să viziteze pe două roţi localităţile regiunii şi pot face cunoştinţă cu aspectele istorice şi valorile naturale din aceste zone pito-reşti, unite geografic.

Prin dezvoltarea reţelei drumurilor de biciclete şi a pistelor, aproape toate localităţile din regiunea centrală a judeţului Békés sunt legate de acestea, şi recent s-au în-cheiat şi alte lucrări, ori au început în regiune. Aceste pro-iecte sunt benefice atât turismului, infrastructurii, eco-nomiei dar şi mediului natural, deoarece prin constru-irea acestor piste tot mai mulţi optează pentru ciclism, alternativa mai ieftină şi ecologică a călătoriei. Prin aces-te dezvoltări localnicii şi turiştii pot să călătorească cu bicicletele în siguranţă atât în localităţi cât şi în afara lor, pe ambele părţi ale graniţei.

Drum de bicicletă de la Békéscsaba la Salonta

Construcţia pistei turistice de bicicletă care leagă locali-tăţile Salonta şi Békéscsaba, cu lungimea de 27,7 kilometri, a început în primăvara acestui an sub îndrumarea Asociaţiei Non-Profit Natura Parc a Văilor Crişurilor. Prin investiţia transfrontalieră realizată se va dezvolta o reţea nouă de dru-muri de bicicletă pe tronsonul Békéscsaba, Doboz, Sarkad şi Salonta, care le va suplimenta pe cele existente deja. Pe lângă dezvoltarea economică transfrontalieră a zonei, obiectivul dezvoltării este şi stimularea turistică a regiunii. Datorită investiţiei, localităţile sus amintite vor putea fi vizitate şi pe două roţi. Pe drum se pot vizita atracţii precum Turnul Ciunt din Salonta, sau casa părintească a lui Arany János. Cicliştii vor putea parcurge noua pistă de luna aceasta.

Cu bicicleta la Gyula şi Arad

Anul trecut, în septembrie, s-a încheiat reabilitarea socia-lă a zonei nordice a oraşului Gyula. Cu ocazia acestor lucrări s-a realizat un nou drum de biciclete lângă drumul Sarkadi şi pe malul lacului Erkel, până la drumul de biciclete de pe strada Dobozi. În pieţele din zonă s-au pus noi mobiliere ur-bane, s-au dezvoltat şi zonele verzi, totodată s-au reabilitat şi două terenuri de joacă pentru copii. Turiştii ciclişti care se află în zonă merită să viziteze şi pietonala ambientală plină cu fântâni arteziene din centrul oraşului Gyula, deoarece pe drum pot să vizioneze Ceasul Mondial care reprezintă tot Universul, podul Kapuş aflat peste canalul Élővíz care a fost construit la începutul anilor 1800, pot să se odihnească pe băncile aflate în parcul plin de flori, aflat în faţa catedralei Nádi Boldogasszony, pot să se aşeze în cafenele, cofetării ori în restaurantele aflate în inima oraşului.

În proiectele de viitor se va construi şi o pistă pentru bi-ciclete. Oraşele Gyula şi Arad nu demult au câştigat o finan-ţare pentru un proiect de realizare a unei piste ciclistice între cele două localităţi. Localitatea Arad va proiecta acest drum pe malul Mureşului, iar oraşul

Gyula va realiza proiectul pentru reconstrucţia drumului de bicicletă care duce la Szanazug, un alt drum nou pe strada Kétegyházi până la sensul giratoriu de pe strada Eleki, pe bu-levardul Béke, între cartierul Törökzug şi centrul oraşului, totodată şi pe strada Nagyváradi şi strada Kossuth, care va duce de la drumul Sarkadi spre centrul oraşului.

Se va mai proiecta şi reabilitarea drumurilor de ciclism pe tronsonul strada Csabai până la podul cetăţii, pista de biciclete pe strada Henyei, care după ideile iniţiale ar trebui să se lungească. Proiectul cuprinde în total 16 kilometri de construcţii şi reabilitări de drumuri de biciclete pe partea maghiară.

Turiştii care doresc să pedaleze dar nu au biciclete, le pot închiria, pentru adulţi şi copii - după preferinţe, cu la-căte, veste reflectorizante şi căşti de protecţie de la agenţia teritorială a Tourinform de pe strada Kossuth, nr. 7.

În localitatea Békéscsaba, Centrul de Vizită al Văilor Crişurilor, aflat în Crângul Széchenyi, oferă biciclete spre închiriere.

Foto: red. CrisPer

Tot mai multe localităţi au servicii pentru închirierea bicicletelor

Atracţiile oraşelor tot mai mulţi le caută pe două roţi Şi turele între localităţi sunt populare în rândul bicicliştilor

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – L I T E R AT U R Ă

K. Nagy Sándor:

ŢARA BIHORULUI Itinerar de călătorie(Oradea, 1884-1885, 1888. volumele I-III.)

– Fragmente –

îmbrăţişarea vântului blând de luncă! Ce frumuseţi de vegetaţii de apă se află aici, ca de exemplu “kolokán”, care are tulpina jos în apele adânci şi tulpina subţire se întinde până la suprafaţa apei, ca acolo să-şi etaleze bu-clele până când vremea florilor sale apune, frumuseţi cu care s-ar putea mândri oricare salon, dacă s-ar putea cultiva. Graniţa piciorului cocoşului de apă este mărgi-nită de rogoz, lângă această papură cu seminţe, se gă-seşte pipirig. Dar şi mai înaltă creşte papura cu siluetele sale înalte şi frunzele lungi ale căror vârfuri sunt împân-zite cu „buzdugani”, care după ce se desfac, asigură pihe moi pentru perne.

Ici-colo ajungem pe câte un luminiş rotund, pe care pescăruşul alunecă de-a lungul lui, răţuştele sălbatice înoată spre zonele de trestie, gâsca sălbatică, speriindu-se, îşi ia zborul şi de la gălăgia făcută de acesta îi urmează în trombă mare şi celelalte păsări de apă din apropiere: lopătarul alb imaculat, stârcul cenuşiu - puţin speriat şi stârcul roşu, între care se amestecă câte un exemplar fru-mos de egretă, curată ca neaua cerului. Chiar şi strigătul buhaiului de baltă din desişul invizibil se face auzit prin ciocul său care se aude atât de tare de sub apă...

De la Csökmőr ieşim spre sud-est, pe drumuri şi ră-zoare, ca să ajungem la albia regularizată a Crişului Re-pede şi, peste asta, spre pustia Kóti...

Teritoriul acesta aparţine judeţului nostru, însă pro-prietatea a fost preluată de cei din Vésztő din faţa celor din Komádi. Deşi ce zonă de Canaan este aceasta! Când-va era acoperit totul cu lunci de trestie şi nu mai puţin de două mii de scripeţi se tăiau anual. Dar după regu-larizarea apelor Crişului Repede, abia în jur de o mie de hectare mai păstrează amintirile păpurişilor, şi acestea sunt doar în parte păşuni mlăştinoase. Iar restul sunt se-mănături de grâu şi orz, între care şi acum destul de des vedem puieţii de trestii hrăniţi şi de roua dimineţilor.

Acesta este un pământ vechi. Trecem de pârâul denu-mit Kóti-fok”, care cândva alimenta o moară cu apă iar acum, în albia domesticită, înfloreşte frumos plantaţia de rapiţă.

„Dealul Kóti” ori „Dâmbul Templului” se înalţă pe câmpie, fiind înconjurat de şanţuri din vremuri care se mai văd şi azi. Dealurile rodesc grâu şi porumb; de mult sunt pămănturi arabile aici...

Coborând dâmbul dinspre nord ajungem pe melea-guri arabile bogate, unde mai vedem ici şi colo câte un fir de trestie ridicându-se din grâu, deşi suprafaţa pă-mântului este destul de netedă. În apropiere, în porumb, este mai des puietul de trestie şi se vede şi pe pământ că săpatul încă nu a distrus de tot vegetaţia de apă. Mai încolo, în semănăturile de orz cresc afară trestii în formă de muşuroi, trestia fiind la fel de mare ca şi tul-pinile de orz. Mergând mai departe, nu găsim semănă-turi, vedem doar pustii unde mâna omului încearcă să omoare vegetaţia mlăştinoasă cu sape, întorcându-le cu târnăcoape, rădăcinile acestora sunt scoase din pă-mânt, şi mai mult, s-a încercat aici şi aratul, deşi sunt mai multe brazdele oarbe decât altele. Dar cu arşiţa verii şi gerul iernii se încearcă pregătirea pământului ca la primăvara următoare să se poată ara şi semăna cu orz ori mei. Ce urmează după aceasta este păpurişul pustiu, formările de „kotu” adevărate, din care ici-colo se mai înalţă câte un grup mai mic de trestie cu buzdu-ganele sale negre, care sunt înconjurate cu rogoz şi aces-te grupuri de trestie sunt tot mai dese cum ne apropiem de păpurişul ocupat de păsările sălbatice ale apelor, iar sunetul creat de vânt serveşte drept însoţitor cântecelor păsărilor iubitoare de ape.

Acest păpuriş frumos abia este despărţit prin interva-lul unui deceniu de aceste pământuri bogate roditoare. Aşa de iute se întâmplă schimbările.

…în urmă cu 8-10 ani, pe şesul de mlaştini fără fund erau lunci atât de periculoase încât dacă bovine-le se rătăceau pe aici aşa se scufundau că nu li se mai vedeau decât vârful coarnelor din mlaştinile pline de vegetaţii. Iar pe suprafaţa acestora se găseau multe „meniuri” verzi preferate de raţe şi alte păsări de ape, aşa încât călătorul neinformat inevitabil şi-a găsit mormântul în mlaştinile scufundabile. Dar apele s-au retras încet de pe aceste zone de şes, abia pe alocuri mai înalte...

Păpurişul de la marginea Crişului Repede cu înce-tul va deveni „kotu”, acesta se va transforma în pământ arabil şi peste câteva decenii doar o poveste o să mai fie totul, pe care copiii nu o vor înţelege prea bine! Ce fru-mos ar fi ca această imagine să fie imortalizată pe pânză pentru posteritate!...”

„Nu există un artist mai mare decât natura. Acel regizor invizibil, care din văi a ridicat munţi, vârfuri-le le-a acoperit cu roci, a săpat peşteri în blocurile de piatră şi a împodobit cavităţile întunecoase, pentru totdeauna, cu stalactite formidabile şi strălucitoare, a încoronat cu brazi verzi piscurile de peste nori: acel regizor dumnezeiesc nu a uitat nici de câmpiile sud-estice.

Şi regiunea câmpiilor sud-estice are splendoare care inspiră sufletul, care ne ridică în lumea viselor şi care pictează norii întunecaţi cu un zâmbet albăstrui. Este o frumuseţe blândă, ca şi visele care nu au izbucniri pasi-onale, dar care totuşi este atât de plăcută într-o unani-mitate pierdută!

Cine se uită doar la peisajele muntoase cu siguran-ţă are percepţii incomplete despre măreţia naturii. Dar aceste cunoştinţe se pot îmbogăţi cu examinarea vizuală a regiunii câmpiilor sud-estice.

Caracteristic judeţului nostru este acea zonă de câm-pie – imaginea micşorată a hărţii câmpiilor sud-estice maghiare – care ocupă regiunea de vest: bogata zonă „Nagy-Sárrét!”…

Pe partea stângă, între copaci verzi se văd turnurile albe, înalte, ale localităţilor şi satelor mai mari, iar pe acel loc, unde pe hartă este desenat un lac sub o formă de ţestoasă mare cu capul întins, acolo trenul nostru se opreşte pentru un minut în faţa haltei pe care este scris cu litere mari, frumoase, „Báránd”. Aici coborâm, pentru că acesta este cel mai vestic punct al judeţului nostru şi locul cel mai întins al regiunii Nagy-Sárrét.

Dacă mergem pe străzile nu tocmai aranjate din Báránd, aproape la fiecare casă vedem pe verandă un pat, care pe fiecare latură are o plasă albă densă, ţesută fin din in şi decorată cu dungi colorate de către femeile acestor gospodării (văl rar, – un fel de „ţesătură rece”).

Plasele sunt ţinute de şnururi iar acestea sunt legate de cuiele bătute în tavanul casei şi în aşa fel sunt suprapuse aceste plase, ca după desfacerea lor ele să revină şi să se suprapună din nou. Fiecare dormitor mic de acest tip este constituit din paturi cu perne colorate, acoperite cu dune moi şi mari, – fapt care dovedeşte că aceste sălaşuri sunt folosite drept locuri de refugii faţă de ţânţari. Iar în aceste regiuni din Sárrét adăposturile contra ţânţarilor sunt încă foarte actuale...

Aproape de lac, un pârâu blând trece prin faţa noas-tră, – în apă, berze cu picioare lungi şi roşii păşesc aro-gant, doar atunci folosind ciocurile lungi în apă când broaştele mai stângace nu scapă destul de iute ca să evite moartea sigură. Pe marginea pârâului, lângă fân-tâna cu cumpăna cu scânduri late, se odihneşte ciurda de bovine, grupându-se sub forme pictate: o parte a va-cilor albe cu privirile blânde se sfătuiesc într-un grup, iar altele culcate, în linişte îşi „regurgitează” iarba păs-cută...

Azi nu mai trebuie să trecem prin mlaştini mari ca în urmă cu câţiva ani pentru a ajunge la păpuriş. Căci s-au înălţat destul de mult unele zone altădată mlăştinoase. Este rar şi fenomenul denumit incendiile de „turfa” - ori cum se spune pe aici - „kotu”. Rămăşiţele de rogoz, papu-ră şi de trestie care încep să se putrezească, uneori chiar şi 3-4 ani, pot să ardă incontinuu, la o adâncime de un picior, cu foc de jar năucitor şi vai este celui care se avân-turează pe acolo, căci poate pieri în flăcări...

Ah, nu este frumuseţe mai mare decât păpurişul blând! Dar în păpuriş este greu de ajuns, doar dacă nu cumva îşi oferă serviciile „pákász”-ul din zonă şi ne ajută cu barca lui...

Cum înoată acestă mică „lotcă” pe deasupra picio-rului cocoşului de apă, din care mii de flori de apă se grăbesc la suprafaţă, să vadă lumina soarelui şi să simtă

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a Va ile Cris, urilor – L I T E R AT U R Ă

K. Nagy Sándor:

ŢARA BIHORULUI Itinerar de călătorie(Oradea, 1884-1885, 1888. volumele I-III.)

– Fragmente –

îmbrăţişarea vântului blând de luncă! Ce frumuseţi de vegetaţii de apă se află aici, ca de exemplu “kolokán”, care are tulpina jos în apele adânci şi tulpina subţire se întinde până la suprafaţa apei, ca acolo să-şi etaleze bu-clele până când vremea florilor sale apune, frumuseţi cu care s-ar putea mândri oricare salon, dacă s-ar putea cultiva. Graniţa piciorului cocoşului de apă este mărgi-nită de rogoz, lângă această papură cu seminţe, se gă-seşte pipirig. Dar şi mai înaltă creşte papura cu siluetele sale înalte şi frunzele lungi ale căror vârfuri sunt împân-zite cu „buzdugani”, care după ce se desfac, asigură pihe moi pentru perne.

Ici-colo ajungem pe câte un luminiş rotund, pe care pescăruşul alunecă de-a lungul lui, răţuştele sălbatice înoată spre zonele de trestie, gâsca sălbatică, speriindu-se, îşi ia zborul şi de la gălăgia făcută de acesta îi urmează în trombă mare şi celelalte păsări de apă din apropiere: lopătarul alb imaculat, stârcul cenuşiu - puţin speriat şi stârcul roşu, între care se amestecă câte un exemplar fru-mos de egretă, curată ca neaua cerului. Chiar şi strigătul buhaiului de baltă din desişul invizibil se face auzit prin ciocul său care se aude atât de tare de sub apă...

De la Csökmőr ieşim spre sud-est, pe drumuri şi ră-zoare, ca să ajungem la albia regularizată a Crişului Re-pede şi, peste asta, spre pustia Kóti...

Teritoriul acesta aparţine judeţului nostru, însă pro-prietatea a fost preluată de cei din Vésztő din faţa celor din Komádi. Deşi ce zonă de Canaan este aceasta! Când-va era acoperit totul cu lunci de trestie şi nu mai puţin de două mii de scripeţi se tăiau anual. Dar după regu-larizarea apelor Crişului Repede, abia în jur de o mie de hectare mai păstrează amintirile păpurişilor, şi acestea sunt doar în parte păşuni mlăştinoase. Iar restul sunt se-mănături de grâu şi orz, între care şi acum destul de des vedem puieţii de trestii hrăniţi şi de roua dimineţilor.

Acesta este un pământ vechi. Trecem de pârâul denu-mit Kóti-fok”, care cândva alimenta o moară cu apă iar acum, în albia domesticită, înfloreşte frumos plantaţia de rapiţă.

„Dealul Kóti” ori „Dâmbul Templului” se înalţă pe câmpie, fiind înconjurat de şanţuri din vremuri care se mai văd şi azi. Dealurile rodesc grâu şi porumb; de mult sunt pămănturi arabile aici...

Coborând dâmbul dinspre nord ajungem pe melea-guri arabile bogate, unde mai vedem ici şi colo câte un fir de trestie ridicându-se din grâu, deşi suprafaţa pă-mântului este destul de netedă. În apropiere, în porumb, este mai des puietul de trestie şi se vede şi pe pământ că săpatul încă nu a distrus de tot vegetaţia de apă. Mai încolo, în semănăturile de orz cresc afară trestii în formă de muşuroi, trestia fiind la fel de mare ca şi tul-pinile de orz. Mergând mai departe, nu găsim semănă-turi, vedem doar pustii unde mâna omului încearcă să omoare vegetaţia mlăştinoasă cu sape, întorcându-le cu târnăcoape, rădăcinile acestora sunt scoase din pă-mânt, şi mai mult, s-a încercat aici şi aratul, deşi sunt mai multe brazdele oarbe decât altele. Dar cu arşiţa verii şi gerul iernii se încearcă pregătirea pământului ca la primăvara următoare să se poată ara şi semăna cu orz ori mei. Ce urmează după aceasta este păpurişul pustiu, formările de „kotu” adevărate, din care ici-colo se mai înalţă câte un grup mai mic de trestie cu buzdu-ganele sale negre, care sunt înconjurate cu rogoz şi aces-te grupuri de trestie sunt tot mai dese cum ne apropiem de păpurişul ocupat de păsările sălbatice ale apelor, iar sunetul creat de vânt serveşte drept însoţitor cântecelor păsărilor iubitoare de ape.

Acest păpuriş frumos abia este despărţit prin interva-lul unui deceniu de aceste pământuri bogate roditoare. Aşa de iute se întâmplă schimbările.

…în urmă cu 8-10 ani, pe şesul de mlaştini fără fund erau lunci atât de periculoase încât dacă bovine-le se rătăceau pe aici aşa se scufundau că nu li se mai vedeau decât vârful coarnelor din mlaştinile pline de vegetaţii. Iar pe suprafaţa acestora se găseau multe „meniuri” verzi preferate de raţe şi alte păsări de ape, aşa încât călătorul neinformat inevitabil şi-a găsit mormântul în mlaştinile scufundabile. Dar apele s-au retras încet de pe aceste zone de şes, abia pe alocuri mai înalte...

Păpurişul de la marginea Crişului Repede cu înce-tul va deveni „kotu”, acesta se va transforma în pământ arabil şi peste câteva decenii doar o poveste o să mai fie totul, pe care copiii nu o vor înţelege prea bine! Ce fru-mos ar fi ca această imagine să fie imortalizată pe pânză pentru posteritate!...”

„Nu există un artist mai mare decât natura. Acel regizor invizibil, care din văi a ridicat munţi, vârfuri-le le-a acoperit cu roci, a săpat peşteri în blocurile de piatră şi a împodobit cavităţile întunecoase, pentru totdeauna, cu stalactite formidabile şi strălucitoare, a încoronat cu brazi verzi piscurile de peste nori: acel regizor dumnezeiesc nu a uitat nici de câmpiile sud-estice.

Şi regiunea câmpiilor sud-estice are splendoare care inspiră sufletul, care ne ridică în lumea viselor şi care pictează norii întunecaţi cu un zâmbet albăstrui. Este o frumuseţe blândă, ca şi visele care nu au izbucniri pasi-onale, dar care totuşi este atât de plăcută într-o unani-mitate pierdută!

Cine se uită doar la peisajele muntoase cu siguran-ţă are percepţii incomplete despre măreţia naturii. Dar aceste cunoştinţe se pot îmbogăţi cu examinarea vizuală a regiunii câmpiilor sud-estice.

Caracteristic judeţului nostru este acea zonă de câm-pie – imaginea micşorată a hărţii câmpiilor sud-estice maghiare – care ocupă regiunea de vest: bogata zonă „Nagy-Sárrét!”…

Pe partea stângă, între copaci verzi se văd turnurile albe, înalte, ale localităţilor şi satelor mai mari, iar pe acel loc, unde pe hartă este desenat un lac sub o formă de ţestoasă mare cu capul întins, acolo trenul nostru se opreşte pentru un minut în faţa haltei pe care este scris cu litere mari, frumoase, „Báránd”. Aici coborâm, pentru că acesta este cel mai vestic punct al judeţului nostru şi locul cel mai întins al regiunii Nagy-Sárrét.

Dacă mergem pe străzile nu tocmai aranjate din Báránd, aproape la fiecare casă vedem pe verandă un pat, care pe fiecare latură are o plasă albă densă, ţesută fin din in şi decorată cu dungi colorate de către femeile acestor gospodării (văl rar, – un fel de „ţesătură rece”).

Plasele sunt ţinute de şnururi iar acestea sunt legate de cuiele bătute în tavanul casei şi în aşa fel sunt suprapuse aceste plase, ca după desfacerea lor ele să revină şi să se suprapună din nou. Fiecare dormitor mic de acest tip este constituit din paturi cu perne colorate, acoperite cu dune moi şi mari, – fapt care dovedeşte că aceste sălaşuri sunt folosite drept locuri de refugii faţă de ţânţari. Iar în aceste regiuni din Sárrét adăposturile contra ţânţarilor sunt încă foarte actuale...

Aproape de lac, un pârâu blând trece prin faţa noas-tră, – în apă, berze cu picioare lungi şi roşii păşesc aro-gant, doar atunci folosind ciocurile lungi în apă când broaştele mai stângace nu scapă destul de iute ca să evite moartea sigură. Pe marginea pârâului, lângă fân-tâna cu cumpăna cu scânduri late, se odihneşte ciurda de bovine, grupându-se sub forme pictate: o parte a va-cilor albe cu privirile blânde se sfătuiesc într-un grup, iar altele culcate, în linişte îşi „regurgitează” iarba păs-cută...

Azi nu mai trebuie să trecem prin mlaştini mari ca în urmă cu câţiva ani pentru a ajunge la păpuriş. Căci s-au înălţat destul de mult unele zone altădată mlăştinoase. Este rar şi fenomenul denumit incendiile de „turfa” - ori cum se spune pe aici - „kotu”. Rămăşiţele de rogoz, papu-ră şi de trestie care încep să se putrezească, uneori chiar şi 3-4 ani, pot să ardă incontinuu, la o adâncime de un picior, cu foc de jar năucitor şi vai este celui care se avân-turează pe acolo, căci poate pieri în flăcări...

Ah, nu este frumuseţe mai mare decât păpurişul blând! Dar în păpuriş este greu de ajuns, doar dacă nu cumva îşi oferă serviciile „pákász”-ul din zonă şi ne ajută cu barca lui...

Cum înoată acestă mică „lotcă” pe deasupra picio-rului cocoşului de apă, din care mii de flori de apă se grăbesc la suprafaţă, să vadă lumina soarelui şi să simtă

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Jucaţi şi câştigaţi cu revista noastră!

Va ile Cris, urilor – J O C

Revista Văile Crişurilor anunţă un concurs foto în următoarele categorii de teme: Aş-teptăm fotografii care reprezintă peisajul văile Crişurilor, fotografii din natură. Lu-crările sunt aşteptate exclusiv în format di-gital. Vom extrage locul I, II şi III, dar fieca-re lucrare va putea fi vizionată şi pe pagina www.korosokvolgye.com, unde veţi găsi mai multe informaţii despre concurs.Data limită de trimitere: 15 ianuarie 2013.

Participaţi la jocurile noastre și bucuraţi-vă de premii substanţiale și experienţe de neuitat!

Descifrările problemelor și soluţiile jocurilor le așteptăm pe adresa de corespondenţă: 5601, Loc. Békéscsaba, op: 530,

sau prin e-mail la adresa: magazin@korosokvolgye.comCorespondenţele să �e marcate cu:

Revista Văile Crișurilor ori titlul jocului de concurs. Participanţii vor da numele complet și numărul de telefon de contact!

Mai multe detalii găsiţi în blocurile de mai jos.

T E S T R E V I S TĂ !

1. Cum se realizează materia primă, nuielele brune, pen-tru împletitul coşurilor de nuiele?

a.) Se colorează cu baiţb.) Se usucă şi se lasă cu coajă cu totc.) Se fierb în cojă şi apoi se des-

cojesc

2. În câte localităţi a ajuns în-tr-un an Expoziţia itinerantă Înverzeşte-te! Întoarce-te!?

a.) 16b.) 17c.) 18

3. Cu ce punct de interes se re-marcă cimitirul din Bâlc?

a.) Este înconjurat de pădureb.) Pe fiecare mormânt este scris

Filipc.) Este săpat într-o coastă de

munte

4. Unde sunt rădăcinile izvoa-relor principale ale Crişului Negru?

a.) În văile munţilor Cucurbăta Mare

b.) La Stâna de Valec.) În Defileul Vadu Crişului

5. Ce caracteristici medicinale are urzica?

a.) Detoxifică, curăţă sângele, în-locuieşte multe minerale

b.) Deschide apetitul, stimulează producerea de fiară

c.) Egalizează tensiunea, norma-lizează nivelul de hormoni

6. Unde s-a născut renumitul cercetător bihorean Czárán Gyula

a.) Salontab.) Beiuşc.) Şepreuş

7. Unde se află Ugrai şi Sző-rét?

a.) În regiunea Kis-Sárrétb.) În regiunea Nagy-Sárrétc.) Pe pustia Fáspuszta de la Bél-

megyer

8. Câţi ani estimaţi are cea mai vârstnică salcie din judeţul Békés?

a.) Aprox. 240 anib.) Aprox. 380 anic.) Aprox. 420 ani

9. Ce s-a realizat lângă dealul Golgota de la Gyula?

a.) Livadă fructiferă peisagisticăb.) Arboretumc.) Grădină franceză

10. Care este denumirea în lati-nă a Sângerului?

a.) Crataegus monogynab.) Cornus sanguineac.) Sambucus nigra

În acest joc vom pune trei întrebări legate de articolele din revistă şi vă oferim câte trei posibilităţi de răspunsuri. Dintre participanţii cu soluţiile corecte vom extrage trei câştigători. Data limită de trimitere a soluţiilor: 28 noiembrie 2012.

CO N C U R S F O T O !

Câştigătorii vor bene�cia de un pachet de premii, dar vom trage la sorţi şi un premiu special dintre toţi cei care au participat la concurs cu răspunsuri corecte. Premiul special poate �, la înţelegere, o excursie cu bicicleta,

pe apă, în bocanci şi cu rucsac, cu barca cu pânze, ori o excursie de vizită în regiunea centrală din judeţul Békés.

Câştigătorii vor � anunţaţi la adresele de contact. Numele câştigătorilor, informaţii detaliate despre concurs şi despre premii le găsiţi şi pe pagina www.korosokvolgye.com

U N D E S -A R E A L I Z AT F O T O G R A FI A?Imaginile de jos reprezintă câte o imagine despre văile Crişurilor de pe martea maghiară şi respectiv, dinspre partea română. Dacă recunoaşteţi măcar una din imagini, ce regiune reprezintă din văile Crişurilor, trimiteţi-ne răspunsul dvs. la adresa redacţiei. Vom extrage trei câştigători dintre cei care au răspuns corect. Data limită de trimitere: 28 noiembrie 2012

. . . m a i m u l t d e c â t o r e v i s t a

Jucaţi şi câştigaţi cu revista noastră!

Va ile Cris, urilor – J O C

Revista Văile Crişurilor anunţă un concurs foto în următoarele categorii de teme: Aş-teptăm fotografii care reprezintă peisajul văile Crişurilor, fotografii din natură. Lu-crările sunt aşteptate exclusiv în format di-gital. Vom extrage locul I, II şi III, dar fieca-re lucrare va putea fi vizionată şi pe pagina www.korosokvolgye.com, unde veţi găsi mai multe informaţii despre concurs.Data limită de trimitere: 15 ianuarie 2013.

Participaţi la jocurile noastre și bucuraţi-vă de premii substanţiale și experienţe de neuitat!

Descifrările problemelor și soluţiile jocurilor le așteptăm pe adresa de corespondenţă: 5601, Loc. Békéscsaba, op: 530,

sau prin e-mail la adresa: magazin@korosokvolgye.comCorespondenţele să �e marcate cu:

Revista Văile Crișurilor ori titlul jocului de concurs. Participanţii vor da numele complet și numărul de telefon de contact!

Mai multe detalii găsiţi în blocurile de mai jos.

T E S T R E V I S TĂ !

1. Cum se realizează materia primă, nuielele brune, pen-tru împletitul coşurilor de nuiele?

a.) Se colorează cu baiţb.) Se usucă şi se lasă cu coajă cu totc.) Se fierb în cojă şi apoi se des-

cojesc

2. În câte localităţi a ajuns în-tr-un an Expoziţia itinerantă Înverzeşte-te! Întoarce-te!?

a.) 16b.) 17c.) 18

3. Cu ce punct de interes se re-marcă cimitirul din Bâlc?

a.) Este înconjurat de pădureb.) Pe fiecare mormânt este scris

Filipc.) Este săpat într-o coastă de

munte

4. Unde sunt rădăcinile izvoa-relor principale ale Crişului Negru?

a.) În văile munţilor Cucurbăta Mare

b.) La Stâna de Valec.) În Defileul Vadu Crişului

5. Ce caracteristici medicinale are urzica?

a.) Detoxifică, curăţă sângele, în-locuieşte multe minerale

b.) Deschide apetitul, stimulează producerea de fiară

c.) Egalizează tensiunea, norma-lizează nivelul de hormoni

6. Unde s-a născut renumitul cercetător bihorean Czárán Gyula

a.) Salontab.) Beiuşc.) Şepreuş

7. Unde se află Ugrai şi Sző-rét?

a.) În regiunea Kis-Sárrétb.) În regiunea Nagy-Sárrétc.) Pe pustia Fáspuszta de la Bél-

megyer

8. Câţi ani estimaţi are cea mai vârstnică salcie din judeţul Békés?

a.) Aprox. 240 anib.) Aprox. 380 anic.) Aprox. 420 ani

9. Ce s-a realizat lângă dealul Golgota de la Gyula?

a.) Livadă fructiferă peisagisticăb.) Arboretumc.) Grădină franceză

10. Care este denumirea în lati-nă a Sângerului?

a.) Crataegus monogynab.) Cornus sanguineac.) Sambucus nigra

În acest joc vom pune trei întrebări legate de articolele din revistă şi vă oferim câte trei posibilităţi de răspunsuri. Dintre participanţii cu soluţiile corecte vom extrage trei câştigători. Data limită de trimitere a soluţiilor: 28 noiembrie 2012.

CO N C U R S F O T O !

Câştigătorii vor bene�cia de un pachet de premii, dar vom trage la sorţi şi un premiu special dintre toţi cei care au participat la concurs cu răspunsuri corecte. Premiul special poate �, la înţelegere, o excursie cu bicicleta,

pe apă, în bocanci şi cu rucsac, cu barca cu pânze, ori o excursie de vizită în regiunea centrală din judeţul Békés.

Câştigătorii vor � anunţaţi la adresele de contact. Numele câştigătorilor, informaţii detaliate despre concurs şi despre premii le găsiţi şi pe pagina www.korosokvolgye.com

U N D E S -A R E A L I Z AT F O T O G R A FI A?Imaginile de jos reprezintă câte o imagine despre văile Crişurilor de pe martea maghiară şi respectiv, dinspre partea română. Dacă recunoaşteţi măcar una din imagini, ce regiune reprezintă din văile Crişurilor, trimiteţi-ne răspunsul dvs. la adresa redacţiei. Vom extrage trei câştigători dintre cei care au răspuns corect. Data limită de trimitere: 28 noiembrie 2012