Utilizarea instalatiilor de joasa tensiune.doc

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

AUXILIAR CURRICULARCLASA a XI -a

MODULUL: UTILIZAREA INSTALAŢIILOR

DE JOASĂ TENSIUNE

DOMENIUL: ELECTRICNIVELUL: 2CALIFICAREA: TOATE CALIFICĂRILE DIN DOMENIUL ELECTRIC

martie 2009

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

MECI–CNDIPT / UIP

AUTOR: ing. Tatiana BĂLĂŞOIU – profesor gradul I, Grupul Şcoalr Industrial

„Electroputere” Craiovaing. Doiniţa BĂLĂŞOIU – profesor gradul I, Grupul Şcoalr Industrial

„Electroputere” Craiova

CONSULTANŢĂ:ing. Angela POPESCU – expert CNDIPT


Cuprins

Pag.1 Competenţe specifice modulului 22 Informaţii despre specificul agenţilor economici 33 Informaţii despre cadrul legislativ al derulării practicii comasate la agenţii

economici 54 Evaluarea stagiului de pregătire practică 85 Sănătatea şi securitatea muncii

Metode şi mijloace de protecţie împotriva pericolului de electrocutare 116 Instrumente de lucru pentru elevi 17

6.1 Test de autocunoaştere – capacitatea de lucru în echipă 186.2 Fişă de apreciere a capacităţii de lucru în echipă 216.3 Jurnalul de activitate al elevului 226.4 Test de autoevaluare – securitatea la locul de muncă 236.5 Studiu de caz – securitatea la locul de muncă 246.6 Fişă de lucru – securitatea la locul de muncă 256.7 Studiu de caz – instalaţii de telefonie 266.8 Studiu de caz – instalaţii de interfon 276.9 Studiu de caz – instalaţii electrice de protecţie împotriva

electrocutării 286.10 Miniproiect

Dimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumină şi prize (exemplu de calcul) 29

7 Anexe 317.1 Jurnalul de activitate al elevului (variantă şi exemplu de

completare) 327.2 Test de autocunoaştere – capacitatea de lucru în echipă 337.3 Fişă de documentare – securitatea la locul de muncă 347.4 Fişă de documentare – instalaţii de telefonie 357.5 Fişă de documentare – instalaţii de interfon 377.6 Fişă de documentare – instalaţii electrice de protecţie împotriva

electrocutării 397.7 Fişă de documentare – lucrul în echipă (1) 417.8 Fişă de documentare – lucrul în echipă (2) 437.9 Miniproiect

Dimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumină şi prize (metodologie de calcul) 45

8 Bibliografie 51


Competenţe specifice modulului:

Prin parcurgerea modulului Utilizarea instalaţiilor de joasă tensiune, elevii vor

fi capabili să:

identifice instalaţiile electrice de joasă tensiune;

asigure funcţionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune;

supravegheze funcţionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune.

De asemenea, prin parcurgerea acestui modul vor fi dobândite/dezvoltate şi două

abilităţi cheie şi anume:

Igiena şi securitatea muncii, prin care elevii vor fi capabili să:

aplice legislaţia şi reglementările privind securitatea şi sănătatea la locul de

muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor;

ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă.

Lucrul în echipă, prin care elevii vor fi capabili să:

identifice sarcinile şi resursele necesare pentru atingerea obiectivelor;

îşi asume rolurile care le revin în echipă;

colaboreze cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor.


Informaţii despre specificul agenţilor economici Agentul economic la care se desfăşoară activitatea de instruire practică

comasată poate desfăşura activitate productivă în domeniul electric sau în

oricare alt domeniu cu singura condiţie că trebuie să dispună de diverse tipuri de

instalaţii electrice de joasă tensiune, dintre următoarele:

- instalaţii electrice interioare: de iluminat şi prize de forţă de curenţi slabi

pentru semnalizări acustice şi optice (de sonerii, pentru chemarea de persoane, de avertizare, de securitate)

electrofonice şi videofonice (de telefonie, de radioficare şi radioamplificare, de videofonie)

de ceasuri electronice pentru sisteme informatice de antene colective ş.a.

- instalaţii electrice de protecţie împotriva electrocutării şi la supratensiuni de protecţie de bază :

prin legare la pământ prin legare la nulul de protecţie prin folosirea tensiunii reduse

de protecţie suplimentară : automată la apariţia tensiunii de atingere (PATA) prin legarea neutrului direct la pământ reanclanşarea automată rapidă RAR (monofazată şi trifazată)

de protecţie la supratensiuni: interne (paratrăsnete şi conductoare de protecţie, descărcătoare) externe (micşorarea valorii supratensiunilor, aparate electrice de

protecţie de medie tensiune) ş.a.- instalaţii electrice de ameliorare a factorului de putere, de redresare şi alimentare a

bateriilor de acumulatoare- instalaţii electrice din mediul exploziv- instalaţii electrice specifice proceselor industriale:

de sudare de electroliză de galvanotehnică de încălzire electrică ş.a.

- instalaţii de acţionare electrică industrială: pentru maşini unelte obişnuite (strunguri, maşini de frezat etc.) pentru maşini unelte specializate (strunguri-carusel, maşini de rectificat,

maşini cu turaţii variabile etc.) ş.a.


Atelierele în care se desfăşoară instruirea practică vor fi organizate conform

condiţiilor specifice agentului economic şi vor îndeplini condiţii de ergonomia

muncii: spaţii acoperite, iluminate artificial, aerisite, care să permită activităţi

individuale sau în echipă.

Activitatea de instruire practică comasată se poate desfăşura în secţiile de

producţie sau în secţiile auxiliare (întreţinere, reparare) sau în orice alt sector de

activitate unde este posibilă realizarea următoarelor obiective:

identificarea elementelor componente ale diverselor categoriilor de instalaţii electrice

de joasă tensiune

explicarea rolului funcţional al componentelor şi al diverselor categoriilor de instalaţii

electrice de joasă tensiune

asigurarea funcţionarii instalaţiilor electrice de joasă tensiune

punerea în funcţiunea a diverselor categorii şi tipuri de instalaţii electrice de joasă

tensiune

executarea manevrelor în diverse categorii şi tipuri de instalaţii electrice de joasă

tensiune

supravegherea funcţionării instalaţiilor electrice de joasă tensiune

precizarea mărimilor caracteristice funcţionării diverselor categorii şi tipuri de

instalaţii electrice de joasă tensiune

măsurarea mărimilor caracteristice funcţionării diverselor categorii şi tipuri de

instalaţii electrice de joasă tensiune

înregistrarea valorilor mărimilor măsurate în documente specifice


Informaţii privind cadrul legislativ al derulării practicii comasate la agenţii economici

În învăţământul profesional şi tehnic, stagiile de pregătire practică comasată se

organizează şi se desfăşoară ca parte a programului de pregătire profesională, în

vederea învăţării la locul de muncă. Stagiul de practică este realizat de practicant (elevul care efectuează practica comasată la agentul economic) în vederea dobândirii

unor competenţe profesionale care sunt precizate într-o anexă (anexa pedagogică) la

„Convenţia-cadru privind efectuarea stagiului de pregătire parctică în întreprindere de

către elevii din învăţământul profesional şi tehnic” şi care sunt conforme Standardului de

Pregătire Profesională pentru calificarea respectivă.

Modalităţile de derulare/efectuare a stagiului de pregătire practică pot fi:

în cadrul unui contract de muncă, cei doi parteneri (practicantul şi

partenerul de practică-agentul economic) putând să beneficieze de prevederile

Legii nr. 27/2007;

în cadrul unui proiect, eventual finanţat prin Fondul Social

European;

înafara unui contract de muncă.

1. Informaţii privind plata şi obligaţiile sociale conform convenţiei cadru semnate:

- pe toată durata stagiului de pregătire practică, practicantul rămâne elev al unităţii de

învăţământ (organizatoare de practică)

- activitatea de instruire practică comasată se desfăşoară doar pe baza convenţiei cadru

semnate între unitatea de învăţământ, agentul economic şi elev/părintele elevului

(pentru elevii minori);

- pe perioada practicii desfăşurate conform convenţiei-cadru, elevul practicant nu poate

avea statutul de angajat şi nu poate pretinde salariu;

- partenerul de practică poate, totuşi, acorda practicantului o indemnizaţie, gratificare,

primă sau avantaje în natură (plata transportului la şi de la întreprindere, tichete de

masă, acces la cantina partenerului de practică etc.), pentru care se angajează să

achite integral cotizaţiile sociale conform reglementărilor în vigoare;


- agentul economic şi elevii pot beneficia de prevederile Legii 72/27 martie 2007 (elevii

practicanţi pot fi angajaţi pe perioadele de vacanţă).

2. Practicantului i se aordă protecţie socială astfel:

- partenerul de practică este obligat să respecte legislaţia referitoare la sănătatea şi

securitatea în muncă, pe toată durata stagiului de pregătire practică;

- practicantul este asigurat social pe toată durata efectuării pregătirii practice pentru

accidente de muncă şi boală profesională, conform Legii 346/2002 şi OUG 107/2003;

- partenerul de practică se angajează să anunţe asiguratorul cu privire la orice accident

suportat de practicant, fie în cursul lucrului, fie în timpul deplasării la lucru.

3. În calitate de practicant, elevul are următoarele obligaţii:

să respecte programul de lucru stabilit şi să execute activităţile

solicitate de tutore (persoană din partea partenerului de practică care are

responsabilitatea practicantului) după ce a fost, în prealabil, instruit; această obligaţie

trebuie să respecte cadrul legal cu privire la volumul şi dificultatea activităţilor,

conform Codului Muncii; în cazul nerespectării obligaţiilor precizate, sancţiunea se

aplică de către unitatea de învăţământ.

să respecte regulamentul de ordine interioară al păartenerului de

practică; în cazul nerespectării acestui regulament, directorul întreprinderii/agent

economic poate anula convenţia de practică după ce anunţă unitatea şcolară a

elevului.

să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă pe care şi

le-a însuşit de la reprezentantul partenerului de practică, înainte de începerea

stagiului.

să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în

timpul stagiului (despre agent sau despre clienţii săi); utilizarea acestora chiar după

terminarea stagiului se va face numai cu acordul partenerului de practică.

4. Agentul economic organizator de practică are următoarele obligaţii:

- să stabilească un tutore pentru stagiul de practică, dintre salariaţii proprii; obligaţiile

tutorelui sunt precizate într-o anexă la convenţia cadru.

- să instruiască practicantul cu privire la normele de securitate şi sănătate în muncă, în

conformitate cu legislaţia în vigoare;Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

- să ia măsurile necesare pentru asigurarea şi garantarea securităţii şi sănătăţii în

muncă a practicanţilor, precum şi pentru comunicarea regulilor de prevenire asupra

riscurilor profesionale;

- să asigure practicanţilor accesul liber la serviciul de medicina muncii, pe durata

derulării stagiului;

- să informeze practicantul asupra riscurilor profesionale;

- să pună la dispoziţia practicantului toate mijloacele necesare pentru dobândirea

competenţelor precizate în anexa pedagogică;

5. Organizatorul de practică are următoarele obligaţii:

- să asigure conformitatea derulării stagiului de pregătire practică cu angajamentele

luate de partenerul de practică; altfel, stagiul poate fi întrerupt, după anunţarea

prealabilă a directorului întreprinderii/agent economic.

- să desemneze un cadru didactic responsabil cu planificarea, organizarea şi

supravegherea desfăşurării pregătirii practice; cadrul didactic şi tutorele stabilesc

tematica de practică şi competenţele profesionale care fac obiectul stagiului de

pregătire practică, în conformitate cu Standardul de Pregătire Profesională şi programa

şcolară corespunzătoare.


Evaluarea stagiului de pregătire practicăÎn timpul derulării stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul

didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică vor evalua

practicantul în permanenţă, pe baza unei fişe de observare/evaluare. Evaluarea va viza

atât gradul de dobândire a competenţelor tehnice, cât şi comportamentul şi modalitatea

de integrare a practicantului în activitatea întreprinderii (disciplină, punctualitate,

responsabilitate în rezolvarea problemelor, respectarea regulamentului de ordine

interioară etc.)

La finalul stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul didactic

responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică, evaluează nivelul de

dobândire a competenţelor de către practicant pe baza următoarelor documente/probe:

- fişa de observare/evaluare

- probă orală/interviu

- probă practică desfăşurată la agentul economic.

Rezultatul acestei evaluări va sta la baza notării elevului de către cadrul didactic

responsabil cu derularea stagiului de pregătire practică.

După încheierea stagiului de pregătire practică, practicantul va prezenta un caiet de practică din care să rezulte:

- denumirea modulului de pregătire;

- competenţele exersate;

- activităţi desfăşurate pe perioada stagiului de pregătire practică la agentul economic;

- observaţii personale privind activitatea depusă.

Pentru evaluare se va alcătui un portofoliu a cărui structură poate include:

- caietul de practică întocmit la agentul economic;

- impresii scrise ale tutorelui şi/sau ale profesorului responsabil cu urmărirea derulării

stagiului de pregătire practică despre activitatea practicantului;

- fişe de progres în dobândirea competenţelor profesionale şi în exersarae abilităţilor

cheie;

- fişe de documentare, de lucru, jurnale de practică, fişe de reflecţie, fişe de

autoevaluare


- mostre ale muncii elevului practicant;

- materiale culese, prelucrate sau realizate de elevul practicant;

- desene, schiţe realizate ca documentaţie conexă la activităţile practice realizate;

- note redactate de elev ca urmare a unor micro-investigaţii, studii de caz, activităţi

repartizate de tutore etc.

- fotografii/ilustraţii ale unor activităţi de învăţare, rezultate ale învăţării (produse, repere

etc.)

- teste aplicate pentru evaluare curentă

- teme individuale sau de grup, referate, eseuri structurate sau libere

- proiecte/miniproiecte individuale sau de grup

- chestionare, inventare comportamentale sau atitudinale.

Ca instrument de evaluare complementară, portofoliul este caracterizat de

transparenţă şi relevanţă şi poate facilita o evaluare unitară a rezultatelor învăţării şi a

progresului obţinut de fiecare elev. Portofoliul poate fi evaluat atât ca produs final cât şi

ca proces (de alcătuire): aceste aspecte vor fi stabilite de către profesor şi aduse la

cunoştinţa elevului, de la începutul stagiului de pregătire practică.

Pentru evaluarea potofoliului pot fi utilizate următoarele criterii:

Exemplar Bine Acceptabil Mai este de lucru

Înţelegerea materieiDezvoltarea competenţelor relevante pentru modulExersarea abilităţilor cheieDemonstarea progresuluiObiectivitatea autoevaluăriiPerseverenţă/ritmicitateFolosirea repetată a activităţilor de învăţare în contexte similareCalitatea produselorComentarii, opinii personale, reflecţii

Pentru fiecare criteriu poate fi alocată o anumită pondere iar evaluarea finală va

ţine cont de aceste ponderi.

De asemenea, este utilă, atât pentru profesor cât şi pentru elev, matricea de

evaluare care pune în relaţie instrumentele/componentele portofoliului cu competenţele

specifice de evaluat.


Test

Pro

bă

prac

tică

Tem

ă în

cl

asă

Tem

ă pe

ntru

ac

asă

Ref

erat

ex

perim

ent

Ref

erat

cu

subi

ect

prop

us

Pro

iect

e

Ese

u

Alte

do

cum

ente

Cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor, a terminologiei, a conceptelor şi a metodelor specifice

x x x x x x x x

Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare a realităţii şi de experimentare, prin folosirea unor instrumente şi proceduri proprii

x x x x x

Dezvoltarea capacităţilor de analiză şi de rezolvare de problme

x x x x x x x x

Dezvoltarea capacităţilor de comunicare folosind limbajul specific

x x x x

Formarea unei atitudini critice faţă de efectele ştiinţei asupra dezvoltării tehnologice şi sociale, precum şi a interesului faţă de protejarea mediului înconjurător

x x x x


Instrumente

Competenţe de evaluat

Sănătate şi securitate în muncăMetode şi mijloace de protecţie împotriva pericolului deelectrocutare

Art. 345 / NGPM : Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice şi organizatorice. Măsurile organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei necesare.

Măsurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă sunt următoarele :

- acoperiri cu materiale eiectroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;

- închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;- îngrădiri;- protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime

de securitate;- scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentelor electrice (E.E.) Ia care

urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;- utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;- folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.

Măsurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării prin atingere directă sunt următoarele :

executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc) trebuie să se facă numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;

executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru următoare :- A.L. - autorizaţie de lucru- ITI-PM - instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii- A.S. - atribuţii de serviciu- D.V. - dispoziţii verbale- P.V. - procese verbale- O.S. - obligaţii de serviciu- P.R. - pe propria răspundere

delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire); eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la

instalaţiile electrice; organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice

de protecţie împotriva atingerilor directe.

Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice. Este interzisă înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice.Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de protecţie: o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii,

şi


o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale.

Cele două măsuri trebuie astfel alese încât să nu se anuleze una pe cealaltă.Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirectă, măsurile de protecţie pot fi următoarele :- folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;- legarea la pământ;- legarea la nul de protecţie;- izolarea suplimentara de protecţie, aplicata utilajului, în procesul de fabricare;- izolarea amplasamentului;- separarea de protecţie;- deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent dedefect periculoase;- folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.

Exploatarea instalaţiilor şi echipamentelor electrice Verificarea mijloacelor şi a E.E. de protecţie înainte de utilizare, de punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări, şi apoi periodic (în exploatare) trebuie să se facă în conformitate cu prevederile normelor specifice. Pentru operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi echipamentelor electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute măsuri privind eşalonarea corectă a lucrărilor şi organizarea locului de muncă, astfel încât să se evite accidentele.

Este interzisă folosirea instalaţiilor sau a echipamentelor electrice improvizate sau necorespunzătoare.

Recepţionarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii sau a unui echipament electric trebuie făcute numai după ce s-a constatat că s-au respectat normele de protecţie a muncii.

La exploatarea echipamentelor electrice trebuie să existe următoarele documente: - instrucţiuni de exploatare; - instrucţiuni de protecţie împotriva pericolului de electrocutare; - instrucţiuni de intervenţie şi acordare a primului ajutor în caz de electrocutare; - programul de verificări periodice ale echipamentelor electrice şi ale instalaţiilor şi mijloacelor de protecţie împotriva pericolului de electrocutare. În cazul lucrărilor care se execută cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune următoarele elemente:

- părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;- părţile active la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică

decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru,indicată în documentaţia tehnică specifică;

- părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă maimare decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută înapropiere, trebuie scoase de sub tensiune.

În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor pe fază, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune.

Prin efectuarea legăturilor la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se asigure protecţia angajatului împotriva apariţiei accidentale a tensiunii la locul de muncă,


descărcarea părţilor scoase de sub tensiune de sarcinile capacitive remanente şi protecţia împotriva tensiunilor induse.

Dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie conform standardelor în vigoare.

Secţiunile minime ale conductoarelor şi elementelor, modul de aplicare a dispozitivelor de scurtcircuitare, precum şi măsurile organizatorice legate de aplicarea acestor dispozitive, trebuie să fie indicate în instrucţiunle de securitate a muncii pentru instalaţiile electrice, în funcţie de condiţiile specifice (categoria instalaţiei electrice, scopul legărilor în scurtcircuit şi la pământ etc.)

Folosirea mijloacelor de protecţie izolante este obligatorie atât la lucrări în instalaţiile scoase de sub tensiune, cât şi în cazul lucrărilor efectuate fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a E.E. Acestea din urmă se efctuează de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.

La instalaţiile de joasă tensiune, folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante constituie singura măsură tehnică de protecţie şi se foloseşte cumulat cu măsurile organizatorice.

Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează E.E. trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie :

- mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ;

- detectoare mobile de tensiune;- garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;- panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);- panouri de semnalizare.

Exploatarea E.E. trebuie făcută numai de către personal calificat, autorizat şi instruit

a lucra cu respectivele echipamente.

Întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi prima punere sub tensiune a E.E. trebuie făcută numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru aceste operaţii la echipamentele respective.

Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii, trebuie făcută conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor dpdv al protecţiei muncii, pe bază de examen medical, psihologic, şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de protecţie a muncii şi de acordare a primului ajutor.

Nr. crt.

Denumirea mijlocului de protecţie electroizolantcare se supune încercării periodice Periodicitatea

1 Prăjini electroizolante pentru utilizarea detectoarelor de înaltă tensiune (cu sau fără detector de tensiune ataşat) O dată pe an

2 Cleşti electroizolanti pentru inalta tensiune O dată pe an3 Indicatoare de corespondenţă a fazelor O dată pe an4 Plăci electroizolante pentru înaltă tensiune O dată pe an5 Teci electroizolante pentru înaltă tensiune O dată pe an6 Mănuşi electroizolante O dată la şase luni 7 Încălţăminte electroizolantă din cauciuc O dată la şase luni 8 Covoare electroizolante portabile O dată la trei ani 9 Platforme electroizolante O dată la trei ani


Sisteme de protecţie electriceLegarea la pământ

STAS 12604 -1990 - stabileşte prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare a sistemelor de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă ale instalaţiilor electrice fixe de joasă şi înaltă tensiune.

O instalaţie de legare la pământ trebuie să fie executată din următoarele elemente principale:

a. Prize de pământ naturale şi eventual prize de pământ artificialeb. Reţeaua conductoarelor de legare la pământ, din care fac parte:

- conductoarele principale de legare la pământ;- conductoarele de ramificaţii racordate la conductoarele principale;- conductoarele de legătură între conductoarele principale şi priza de pământ. Conductoarele de legătură între prizele de pământ pot fi considerate în acelaşi

timp şi conductoare principale de legare la pământ.Reţeaua conductoarelor principale de legare la pământ se leagă de priza de

pământ prin intermediul a cel puţin două conductoare de legătură, plasate în două locuri diferite, pe cât posibil la extremităţi.

Pentru execuţia prizelor de pământ naturale trebuie să se folosească armăturile metalice ale construcţiilor de beton armat, construcţiile metalice fixe, conductele metalice pentru fluide neconbustibile, îngropate în pământ, coloanele de adâncime ale sondelor precum şi învelişurile metalice continue ale cablurilor în contact cu pământul.

1 –

electrod; 2 - conductor de legătură între electrozi; 3 – utilaje; 4 - conductor principal de legare la pământ; 5 - conductor de ramificaţie; 6 - priză de pământ

Pentru folosirea armăturilor metalice ale unei construcţii de beton armat ca priză de pământ naturală, trebuie să se asigure continuitatea electrică de la aceste armături până la o piesă de racordare fixată în construcţia respectivă şi accesibilă pentru a fi conectată la conductoarele de legare la pământ.

Înainte de turnarea betonului în fundaţii şi structuri, constructorul şi beneficiarul trebuie să întocmească procese verbale de lucrări ascunse, din care să rezulte că s-au executat în mod corespunzător contactele pentru realizarea continuităţii electrice necesare.

Electrozii pentru prizele de pământ artificiale trebuie să fie confecţionaţi din oţel (profil, ţeavă, placă) iar conductoarele de legare la pământ trebuie să fie din cupru sau oţel.

Conductoarele de ramificaţie conectate la conductoarele principale de legare la pământ se racordează la fiecare element ce trebuie legat la pământ; se interzice legarea în serie a două sau mai multe elemente şi apoi legarea la conductorul principal.


6

1

3 3 3

2 4

5

Legăturile dintre elementele componente ale instalaţiei de legare la pământ se execută de preferinţă prin sudare.

Executarea de legături se poate efectua şi prin înşurubări asigurate împotriva deşurubării cu contrapiuliţe, inele de siguranţă etc.

În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, executantul trebuie să întocmească şi să predea beneficiarului documentaţia tehnică respectiv procesul verbal de lucrări ascunse pentru elementele îngropate şi pentru continuitatea electrică a armăturilor din construcţiile de beton armat, buletinele de verificare şi procesul verbal de recepţie.

La recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, se efectuează verificarea existenţei unei legături eficiente între priza de pământ şi elementele legate la pământ.

Se racordează la instalaţia de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, toate elementele care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care în mod accidental, în urma unui defect, pot fi puse sub tensiune, cum sunt:

- carcasele şi elementele de susţinere din metal sau din beton armat ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;

- părţile metalice ale panourilor şi pupitrelor de comandă şi de măsură;- îngrădirile de protecţie metalice fixe (plase, uşi pline, bariere) sau mobile

(demontabile) care nu au legătură sigură în exploatare cu alte elemente legate la pământ;

- construcţiile metalice de susţinere a cablurilor electrice.Legarea la pământ a carcaselor şi elementelor de susţinere se face cu borne special

destinate, marcate cu simbolul grafic pentru legare la pământ.Măsurarea rezistenţei de dispersie a prize de pământ se efectuează numai în

curent alternativ.Înainte de separarea unei prize de pământ în vederea măsurării, este necesar să se

verifice dacă echipamentele legate la instalaţia de legare la pământ sunt scoase de sub tensiune.

Legarea la nulSistemul de protecţie prin legare la nul se aplică numai în reţelele legate la pământ

prin scheme TN (T – reţea legată direct la pământ; N – legare la nul).Conductoarele de nul se leagă la pământ în următoarele puncte:- în apropierea sursei de alimentare (transformator sau generator);- în instalaţiile electrice interioare sau exterioare, la toate tablourile de distribuţie

generale, principale şi intermediare.O instalaţie de legare la pământ poate deservi mai multe tablouri de distribuţie.

Instalaţiile de legare la pământ care deservesc reţeaua de legare la nul trebuie astfel dimensionate încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ, măsurată în orice punct al reţelei de nul, să fie de cel mult 4 ohmi.

Conductorul de legare la nul de protecţie trebuie să aibă izolaţia colorată în verde-galben.

Se interzice a se anula sau a se face ineficientă legarea la nul de protecţie prin folosirea de cabluri prelungitoare sau cordoane de alimentare care nu cuprind conductorul de protecţie.

Conductorul de nul de protecţie se leagă direct la carcasele metalice ale echipamentelor electrice sau la alte părţi metalice care trebuie legate la nul de protecţie.


La executarea instalaţiilor de protecţie prin legare la nul a utilajelor electrice de pe şantiere, în funcţie de condiţiile specifice existente, trebuie să se respecte suplimentar următoarele condiţii:

- reţeaua conductoarelor de nul se leagă la pământ la extremităţile ei şi ale ramificaţiilor sale. Valoarea rezistenţei echivalente a întregii instalaţii de legare la pământ a conductoarelor de nul trebuie să fie de cel mult 4 ohmi.

- carcasele metalice ale tablourilor electrice de distribuţie se leagă suplimentar la o instalaţie generală de protecţie, a cărei rezistenţă de dispersie nu depăşeşte 4 ohmi.

- de la tablourile de distribuţie până la utilajele electrice se execută legături duble la instalaţia de protecţie: una în interiorul cutiei de borne a utilajului, folosind conductorul de nul de protecţie al circuitului sau al cablului de alimentare şi alta, suplimentară, în exterior, pe carcasă.

Folosirea mijloacelor individuale de protectie şi mijloacelor de avertizare. Mijloacele de protectie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru

prevenirea electrocutării prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii: principale şi auxiliare.

Mijloacele principale de protecţie constau din:

o tije electroizolante, o cleşti izolanţi o scule cu mânere izolante.

Izolaţia acestor mijloace suportă tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii sigure; cu ajutorul lor este permisă atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protecţie constau din:

o echipament de protectie (mănuşi, cizme, galoşi electroizolanti)

o covoraşe de cauciuco platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan

etc.

Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea împotriva electrocutărilor.

Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate (stabilite prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute şi cu plăcuţe etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.


INSTUMENTE DE LUCRU PENTRU ELEV


Test de autocunoaştere

Capacitatea de lucru în echipă

Răspunde cât mai sincer la întrebările următoare pentru determinarea abilităţilor personale de lucru în echipă. Fiecare variantă de răspuns are alocat un anumit punctaj, precizat în tabelul de la finalul testului. Pentru fiecare întrebare, notează varianta pe care ai ales-o şi apoi calculează totalul obţinut.

1. Ai încălcat vreodată confidenţialitatea faţă de un coechipier ?a. de mai multe orib. odată, cu un motiv temeinicc. rard. niciodată

2. Ceilalţi cred despre tine că eşti o persoană de încredere ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

3. În general, crezi ceea ce îţi spun superiorii ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

4. Îţi place să-i bârfeşti pe ceilalţi ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

5. Te deranjează să-i aştepţi pe ceilalţi să-şi termine treaba ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

6. Te deranjează să staila coadă, la magazine ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

7. Joci adesea rolul de profesor sau instructor ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

8. Le spui celorlalţi ce aştepţi de la ei, pe termen lung ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodată


d. rar9. Asculţi opiniile celorlalţi şi le consideri posibil corecte ?

a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

10. Ştii să asculţi, fără a-ţi întrerupe intrlocutorul ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

11. Îi acorzi celui cu care vorbeşti întreaga ta atenţie ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

12. Consideri o lipsă de resepct ignorarea celorlalţi ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

13. Ţi se spune că eşti o persoană care creează probleme ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

14. Ideea ta despre colaborare este să le spui celorlalţi ce să facă ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

15. Împarţi cu ceilalţi lucrurile proprii ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

16. Întocmeşti şi urmăreşti o planificare zilnică ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

17. Spaţiul tău de lucru este curat şi ordonat ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

18. Îţi faci în fiecare zi lista problemelor de rezolvat/sarcinilor de îndeplinit ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodată


d. rar19. Cedezi uşor atunci când lucrezi în condiţii de stres ?

a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

20. Te îngrijorează ideea unei testări neanunţate ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

21. Ştii să te protejezi împotriva strs-ului ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

22. Te simţi frustrat atunci când altcineva are putere asupra ta ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

23. Preferi să lucrezi cu mai puţini colegi, ca să nu ai surprize neplăcute ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

24. Îi convingi uşor pe ceilalţi să te creadă ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar

25. Îţi asumi respnsabilitatea pentru greşelile proprii ?a. întotdeaunab. adeseoric. câteodatăd. rar


FIŞĂ DE APRECIERE A CAPACITĂŢII DE LUCRU ÎN ECHIPĂ

Numele şi prenumele elevului ........................................... Clasa ..........................Data ......................................

Care este componenţa grupului ?

Care este sarcina grupului ? (sarcina de lucru, obiectivele de îndeplinit)

Ce anume trebuie făcut ? (activităţi de realizat, modalităţi de rezolvare a obiectivelor)

Căruia dintre membrii grupului îi revine fiecare activitate ?

Ce anume vei face tu ? De ce ai nevoie de la coechipieri pentru îndeplinirea rolului în echipă ?Materiale, echipamente, instrumente

Sprijin moral

Care a fost aprecierea colegilor despre aportul tău ?

Care a fost contribuţia ta la rezultatul obţinut ? (comparativ cu sarcina individuală)

Ce ai învăţat din această experienţă ?Ce vei evita să faci în viitor ?

Ce vei repeta/dezvolta/perfecţiona ?

Evaluator .................................... Semnătura .....................


JURNALUL DE ACTIVITATE al elevului ....................................................1)

- Pentru stagiile de pregătire practică -

Numele elevului Specializarea Clasa

Denumirea agentului economic Perioada de stagiu

Nr. convenţiei de practică

Data Interval orar

Loc de muncă Sarcini realizate Resurse utilizate S/E/I 2)

12/05 9-15Sectia de prelucrări mecanice

Montat circuit suplimentar de priză în atelierul …

Conductoare, cabluri, trusa electricianului, prize .... I

Sectia de prelucrări mecanice

Identificat şi remediat defecţiune în circuitul de forţă al compresorului

Multimetru, trusa electricianului, contactor ... E

1) Se va completa pe durata efectuării stagiului de pregătire practică la agentul economic

2) Modul de realizare a sarcinilor: S=sub supraveghere; E=în echipă; I=individual.


Test de autoevaluare

Securitatea la locul de muncă

La începerea stagiului de pregătire practică la agentul economic, verificaţi dacă aveţi informaţii despre următoarele aspecte şi scrieţi aceste informaţii în spaţiul de sub fiecare.

1. Facilităţile de igienă corespunzătoare

2. Cum să ridicaţi obiectele grele în mod corect ?

3. Cum să folosiţi echipamentul electric ?

4. Cum să folosiţi utilajele în mod corect ?

5. Cum să acţionaţi când vărsaţi diferite substanţe pe piele sau pe haine ?

6. Care sunt facilităţile de prim ajutor şi unde se acordă acesta ?

7. Care sunt ieşirile în caz de incendiu ?

8. Cui trebuie să raportaţi instalaţiile sau echipamentele defecte ?

9. Unde sunt amplasate extinctoarele şi de ce tip sunt ?

10.Unde se evacuează/depozitează deşeurile şi gunoaiele ?

Dacă la vreuna dintre întrebări nu puteţi indica răspunsul, informaţi-vă !

Conform legii, vi se cere să cunoaşteţi şi să vă îndepliniţi îndatoririle.


Studiu de caz


Realizaţi un studiu de caz pentru a identifica indicatoarele privind igiena şi protecţia şi mijloacele de protecţie colectivă utilizate în atelierele în care desfăşuraţi stagiul de pregătira practică la agentul economic.

Sintetizaţi rezultatele acestui studiu într-un tabel de forma celui care urmează:

Exemplu (mesaj) Semnificaţie (destinaţie)

Indicatoare de informareIndicatoare de avertizareIndicatoare de obligaţieIndicatoare de interdicţieMijloace de protecţie colectivă

Explicaţi semnificaţiile şi/sau utilizările indicatoarelor următoare:


FIŞĂ DE LUCRU


În figura următoare este prezentat un electrician pregătit să efectueze o intervenţie la un tablou electric de distribuţie.Identificaţi mijloacele de protecţie individuală şi rolul fiecăruia, completând casetele libere, ca în exemplul dat.


Cască de protecţie – asigurare împotriva lovirii capului, în cazul şocului mecanic provocat de un scurtcircuit.

Studiu de caz

Instalaţii de telefonieInstalaţiile de telefonie fac parte din

categoria instalaţiilor de telecomunicaţii şi

semnalizări din clădiri civile şi de producţie; din

aceeaşi categorie mai fac parte:

- instalaţiile de ceasoficare

- instalaţiile de inerfon, dispecer şi căutarea

de persoane

- instalaţiile de radioamplificare

- instalaţiile de televiziune în circuit închis

- instalaţii pentru transmiterea de date

- instalaţiile pentru semnalizarea incendiilor

- instalaţiile de pază contra efracţiei

Realizaţi un studiu de caz cu privire la structura instalaţiei telefonice a întreprinderii unde efectuaţi stagiul de pregătire practică şi comparaţi-o cu structura instalaţiei telefonice de la domiciliu.

Veţi avea în vedere următoarele aspecte:- tipul instalaţiei de telefonie (toate posturile telefonice într-o clădire sau

posturi depărtate unele de altele )- numărul aparatelor telefonice şi tipul acestora (analogice sau digitale)- elementele auxiliare necesare conectării- tipul cablurilor folosite pentru realizarea legăturilor.Reprezentaţi schematic structura instalaţiei de telefonie studiate, punând

în evidenţă pe un desen al construcţiei (clădirilor), locurile de amplasare a punctelor de conectare, punctelor de distribuţie şi traseele cablurilor de legătură.


Studiu de caz

Instalaţii de interfonUn interfon este un sistem electronic de

comunicaţii utilizat pentru convorbiri sau anunţuri scurte, private.

Acesta poate fi portabil sau montat permanent în clădiri sau pe vehicule (trenuri, vapoare, avioane) şi poate fi conectat cu telefoane, celulare, dispozitive electromecanice (semnalizări luminoase sau sisteme de blocare a uşilor).

Interfoanele fixe, montate în clădiri sunt alcătuite din microfoane/rereceptoare fixe conectate electric la un panou central de comandă.

Există interfoane pentru o locuinţă (conectează camerele acesteia), pentru o instituţie (spital, şcoală) sau chiar pentru centre de activitate economico-financiară, care funcţionează ca un sistem public de adrese, capabil să distribuie diferite mesaje.

Interfoanele mobile sunt utilizate de exemplu de echipele sportive profesioniste sau de constructori ori de echipele medicale de urgenţă.

Interfoanele digitale aflate la distanţe mari recurg la facilităţile oferite de Internet pentru realizarea legăturilor între posturi.

Realizaţi un studiu de caz cu privire la structura unei instalaţii de interfon pentru a evidenţia caracteristicile acesteia şi facilităţile pe care le oferă utilizatorilor.

Următoarele repere vă pot fi de folos în realizarea studiului:

- tipul interfonului (audio, video)- numărul abonaţilor- caracteristicile afişajului (2 sau 4 cifre)- protecţii asigurate (ploaie, antifurt, antidistrugere) – enumerare şi

modalitatea concretă de realizare - facilităţi oferite utilizatorilor (comanda iluminatului pe casa scării,

iluminarea tabelului abonaţilor etc.)


Studiu de caz

Instalaţii electrice de protecţie împotriva electrocutăriiInstalaţiile electrice de protecţie de bază împotriva electrocutării se realizeză:

prin legare la pământ prin legare la nulul de protecţie prin folosirea tensiunilor reduse

Protecţia de bază împotriva electrocutării: 1 – siguranţe fuzibile; 2 – întreruptor principal; 3 – aparat de comandă (contactor); 4 – receptor

(motor electric); 5, 6 – acumulatoare

Realizaţi un studiu de caz pentru unul din atelierele în care desfăşuraţi stagiul de practică pentru a pune în evidenţă modalităţile prin care se asigură protecţia împotriva electrocutării.

Veţi realiza apoi o schiţă a instalaţiei de protecţie, asemănătoare celei de mai sus, în care veţi marca modalităţile identificate.

Observaţi (în decurs de câteva zile) mijloacele de protecţie individuală utilizate de lucrătorii din atelierul respectiv şi întocmiţi o listă a acestora.


2

Folosirea tensiunilor reduse

Legarea la pământ

MINIPROIECTDimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumină şi prize (exemplu de calcul)

Dimensionarea circuitelor electrice (de exemplu, circuitul C4 – vezi metodologia de calcul, cu Pi = 1 200 W)Puterea circuitului se stabileşte în funcţie de numărul corpurilor de iluminat şi a lămpilor cu care sunt echipate acestea, ţinându-se cont şi de balastul fiecărui corp de iluminat (în cazul considerat, pentru fiecare corp de iluminat fluorescent cu 4 lămpi de 40 W, balastul este de 40 W):Pi = 6corpuri iluminatx4lămpi fiecarex40 Wputerea unei lămpi+6x40 Wputerea balastului = 1 200 W

Curentul nominal al circuitului:

Siguranţa fuzibilă: din IF In, rezultă IF= 6 A şi se alege o siguranţă fuzibilă LFi 25/6 A

Secţiunea conductoarelor electrice intensitatea maximă admisibilă

secţiunea conductoarelor : pentru conductoare din aluminiu AFY, izolate cu PVC, plasate câte două în tubul de protecţie, normativul I7-2002, prevede Ima = 18 A (cea mai apropiată valoare mai mare sau egală cu cea determinată prin calcul – anexa 6.3 [3]), căreia îi corespunde o secţiune a conductoarelor de 2,5 mm2.

tubul de protecţie : se alege de tip IPY (pentru montaj îngropat), cu două conductoare, al cărui diametru nominal exterior se alege de 16 mm (în conformitate cu prevederile normativului I7-2002, vezi anexa 6.4.2 [3])

Observaţii.1. Din schema secundară a tabloului de lumină se remarcă faptul că toate celelalte

circuite au puterea instalată mai mică decât C4 şi, de aceea, pentru toate se aleg conductoare AFY/2x2,5 mm2 în tub IPY 16 şi siguranţe care să respecte condiţia IF In.

2. Datorită posibilităţii de alimentare a unor receptoare de putere mare (peste 800 W, care este o putere medie de calcul), pentru prize se adoptă constructiv conductoare AFY/2x4 mm2+FY 2,5 mm2 în tub IPY 18 şi siguranţe fuzibile LFi 25/16 A.

Dimensionarea coloanei secundare TL3 (tablou de lumină şi prize) Curentul nominal al coloanei secundare:

Siguranţa fuzibilă: din IF In rezultă IF = 16 A, care este egală cu valoarea fuzibilului de pe circuitul de priză (vezi observaţia 2) anterioară), astfel încât se alege IF = 25 A (cu două trepte peste valoarea de 16 A) şi o siguranţă fuzibilă de tip LFi 25/25 A

Intensitatea maximă admisibilă:


Secţiunea conductoarelor: pentru conductoare AFY, izolate cu PVC, plasate câte patru în tubul de protecţie, normativul I7-2002 prevede Ima = 33 A (cea mai apropiată valoare mai mare sau egală cu cea determinată prin calcul), căreia îi corespunde o secţiune a conductoarelor de 10 mm2.

Secţiunea coloanei: AFY 4x10 mm2+FY 6 mm2. Tubul de protecţie: pentru montaj îngropat, cu

patru conductoare, se alege IPY 32 (vezi Anexa 6.4.1 [3]) Întreruptorul coloanei, de tip pârghie: curentul

de rupere trebuie să respecte condiţia Ir<Ini, de unde rezultă Ir In şi se alege Ir = 16 A 12,65 A = In, deci un întreruptor pârghie având curentul nominal Ini = 25 A (IP 25 A).

Dimensionarea coloanei principale a tabloului general de lumină (TGL) Curentul nominal al coloanei principale:

Siguranţa fuzibilă: din IF In rezultă IF = 50 A, astfel încât se alege IF = 63 A şi o siguranţă fuzibilă de tip LFi 63/50 A, iar pe cofretul de branşament se prevăd siguranţe fuzibile cu două trepte mai mari, adică LFi 100/80 A.

Intensitatea maximă admisibilă:

Secţiunea coloanei: AFY (3x35 mm2+16 mm2)+FY 10 mm2 (vezi Anexa 6.3 [3]). Tubul de protecţie: se alege PEL 44 (dimensiunea maximă a tubului IPY 40

fiind insuficientă) Întreruptorul coloanei, de tip pârghie: din condiţia Ir<Ini, rezultă Ir In şi se alege

Ir = 48 A 46,11 A = In, deci un întreruptor pârghie având curentul nominal Ini = 63 A (IP 63 A).

Aparate de măsurat: se prevăd peun tablou general de lumină (TGL) mare, din punctul de vedere al puterii instalate, numărului de coloane ce pleacă din tablou şi al importanţei construcţiei;

ampermetre de 0-5 A, legate prin reductoare de curent CIS 50/5 A (50 46,11)

voltmetru 0-400 V legat prin cheia voltmerică CV şi protejat la scurtcircuit cu siguranţe fuzibile de tip LFi 25/6 A.

contor de energie activă tip CA-43 legat tot prin intermediul unui reductor de curent CIS 50/5 A.


ANEXE


JURNALUL DE ACTIVITATE al elevului ....................................................1)

- Pentru stagiile de pregătire practică -(variantă şi exemplu de completare)

Numele elevului Specializarea Clasa

Denumirea agentului economic Perioada de stagiu

Nr. convenţiei de practică

Sarcina de lucru/proiectul: 1)

Realizarea unui circuit de priză- stabilirea traseului şi a modului de montare a cablului- alegerea prizei în funcţie de puterea receptorului- realizarea circuitului- verificarea lucrării

Ce voi face eu ? De ce am nevoie ? Cum rezolv problema ?1. Stabilirea traseului şi a modului de montare a cablului

Informaţii despre configuraţia încăperii, psibilităţile de execuţie şi exigenţele estetice ale beneficiarului

Beneficiarul nu doreşte să întrerupă lucrul în încăperea respectivă (birou) prea mult şi nici să modifice estetica acesteia. În încăpere sunt cabluri montate în pat-cablu dar cel pentru priză nu mai încape. Montarea îngropată este exclusă.Soluţie: am montat un alt pat-cablu pe un traseu deja utilizat pentru alţi receptori

2. Realizarea circuitului Maşină de găurit cu burghiu pentru beton, trusa electricianului, pat-cablu 25x10 mm – 6m, priză, cablu trifilar

Alegerea traseului pentru pat cablu este dictată de cel deja existentSoluţie: am urmărit traseul pat-cablului vechi

Execuţia lucrării să nu dureze mult. Soluţie: Pentru a nu întrerupe activitatea prea mult timp (ca să sparg zidul) am montat o priză aparentă dublă (rezervă)

După terminare să rămână cât mai puţină mizerie.Soluţie: Am lucrat cu mare atenţie ca să nu fac murdărie prea multă (am pus ziare pe podea) şi, la final, am curăţat praful.La verificarea lucrării (continuitatea circuitului), multimetrul avea bateria descărcată.Verificarea s-a făcut sub tensiune, cu lampa de control.

1) scurtă descriere a sarcinii de realizat prin enumerarea fazelor/etapelor de lucru


Test de autocunoaştere

Capacitatea de lucru în echipă

Punctajul variantelor de răspuns:

Întrebarea Varianta a Varianta b Varianta c Varianta d1, 4, 5, 6, 7, 10, 13, 14,

19, 20, 22, 23 1 2 3 4

2, 3, 8, 9, 11, 12, 15, 16, 17, 18, 21, 24, 25 4 3 2 1

Rezultatul testului

Între 100 şi 76 puncte: eşti un excelent lucrător în echipă.Între 75 şi 50 puncte: lucrezi bine în echipă, dar este loc şi pentru mai bine.Între 49 şi 30 puncte: mai este destul de recuperat pentru o bună integrare în echipă.Sub 29 puncte: nu-i nimic, lucrezi mai bine individual.


FIŞĂ DE DOCUMENTARESecuritatea la locul de muncă

Conform sistemului internaţional de indicatoare de culori, indicatoarele de protecţie se împart în patru categorii:

Informare: pătrat sau dreptunghiular, cu alb pe fond verde

Avertizare: triunghiular, cu negru pe fond galben

Obligaţie: circular, cu alb pe fond albastru

Interdicţie: circular, cu margine şi bară transversală roşie pe fond alb

Informaţia suplimentară pentru un indicator: pe un pătrat sau dreptunghi cu fond alb – plasat imediat în categoria corespunzătoare de indicator


Munca nu este un loc unde vă puteţi

purta prosteşte sau puteţi face glume.

Gândiţi înainte de a acţiona !

FIŞĂ DE DOCUMENTAREInstalaţii telefonice

Instalaţiile telefonice sunt sisteme de comunicaţii care includ:

- un dispozitiv de transmitere- un dispozitiv de recepţie- o cale de transmitere a fluxului de informaţii (cu fir sau

fără fir) - echipamentul necesar pentru funcţionarea sistemului

(de exemplu, alimentarea cu energie electrică).În clădirile de locuit, se prevede pentru fiecare apartament

câte o instalaţie pentru cel puţin un post telefonic. Pentru fiecare post se montează două circuite formate din conductoare sau cabluri

între doza telefonică şi nişă. Racordurile la blocurile de locuinţe se execută pentru fiecare scară în parte: ele

conţin o conductă pentru cablul telefonic şi o conductă pentru reţeaua de televiziune prin cablu. Capacitatea racordurilor telefonice se dimensionează în funcţie de potenţialul maxim (potenţialul maxim = numărul total de familii ce poate fi racordat); capacitatea racordului va fi 120-130% din potenţialul maxim.

Postul telefonic cuprinde circuitul de racord între punctul de conectare şi distribuţie (nişă, cutie terminală) şi punctul de conectare al aparatului telefonic (conector), aparatul telefonic propriu-zis şi toate elementele auxiliare necesare conectării şi utilizării aparatului respectiv (alte aparate telefonice, chei comutatoare, rozete, conectori, cordoane de legătură, prize, sonerie).

Legătura electrică între două posturi telefonice se face prin intermediul centralei telefonice (centrală locală sau centrală de oraş).

În clădirile de locuit se instalează conducte (cabluri) pe verticală cu boxe de distribuţie la fiecare nivel şi ramificaţii pe orizontală spre apartamente. Poziţionarea aparatului telefonic se face prin priză.

DG – Distribuitor general; DC – Distribuitor clădire; DE – Distribuitor de etaj; PT – prize de telecomunicaţie


DG

În clădiri cu birouri şi în întreprinderi este importantă asigurarea flexibilităţii şi adaptarea la condiţiile concrete de spaţiu; în acest scop, reţeaua de distribuţie se amplasează în canale pozate în pardoseală sau în plinte pe sub ferestre. Toate liniile sunt colectate în tabloul principal de distribuţie; dacă instalaţia telefonică este extinsă în mai multe clădiri, fiecare clădire este conectată la tabloul principal prin cabluri.

Tablourile de distribuţie la fiecare etaj sunt amplasate în casa scării (sau în imediata apropiere) şi sunt alimentate pe verticală de la tabloul principal.

Instalaţiile de telefonie din întreprinderi folosesc un cablu cu număr mic de circuite pentru a lega centrala oraşului de centrala locală. De la centrala locală, distribuţia către posturile telefonice se face ca în schema de mai sus. Dacă posturile telefonice se găsesc la mare distanţă unul de altul, se renunţă la boxele telefonice şi acestea se înlocuiesc cu reglete telefonice de dimensiuni mici, protejate în cutii de tablă. În aceste cazuri, de multe ori legătura de la regletă la postul telefonic se execută aparent, folosindu-se conducte din cupru cu izolaţie din cauciuc şi manta din fire textile. Cele două conducte sunt împletite şi se prind de zidărie sau tâmplărie cu cuie speciale (prevăzute cu două rondele de carton pentru fixarea conductelor).

ŞTIAŢI CĂ ...Reţelele de telecomunicaţii în clădirile de birouri se realizează, în prezent, conform

conceptului de cablare integrală structurată: această concepţie are ca obiectiv cablarea clădirii utilizând o soluţie universală, capabilă de a suporta toate tipurile de comunicaţii în clădire. O asemenea reţea trebuie să suporte toate serviciiile şi sistemele informaţionale de la diferiţi producători de-a lungul unei perioade mari a existenţei clădirii, fără a necesita ulterior operaţii de recablare.

Metodologia de proiectare şi instalare a reţelelor de telecomunicaţii este standardizată şi prin respectarea prevederilor respective, utilizatorul clădirii este asigurat că poate instala orice echipament activ, fără a fi nevoie de recablare.

Astfel, utilizatorul are posibilitatea să schimbe centrale telefonice, calculatoare, servere, terminale şi LAN-uri (reţele locale de calculatoare) fără a se îngriji de eventualele afectări ale planului de cablare a clădirii.


Centrală telefonicăTablou general

Video

Senzori

Telefon

Terminal PC

Fax

Terminal PC

Cameră supraveghere

incendiu şi alarme

FIŞĂ DE DOCUMENTAREInstalaţii de interfon

Un interfon este un aparat telefonic care permite comunicarea numai în interiorul unei clădiri sau al unui imobil.

Instalaţiile de interfon (audio sau video) sunt sisteme de comunicaţii care permit convorbiri numai între posturi interioare (intercomunicaţii, de unde şi sinonimul interfonului, intercom).

Clasa de vârf în domeniul interfoanelor şi videointerfoanelor este reprezentată de interfoanele de tip digital care sunt caracterizate de o mare fiabilitate şi diversitate de funcţii. Se folosesc în general în locurile unde numărul de locatari este suficient de mare pentru ca numărul de fire şi de butoane pe panoul de intrare să nu devină o problemă.

Controlul acestor versiuni de interfoane sau videointerfoane este realizat de un microprocesor. În panoul de intrare al interfonului există un circuit care face repartizarea apelurilor, iar la destinaţie există alt sistem de indentificare digitală a acestora. De asemenea, există coduri programabile pentru deschiderea uşii de intrare fără cheie.

În general sistemul de apel este reprezentat de o tastatură numerică pe care se formează numărul locatarului. Acesta este prezentat pe un afişaj clasic cu două sau patru cifre. La variantele mai sofisticate, afişajul este alfanumeric, iar panoul are memorie de până la 4000 de locatari. De asemenea, există şi variante opţionale cu butoane independente pentru fiecare abonat.

Oricare dintre variantele de interfon (video sau audio) asigură siguranţa şi confortul utilizatorilor. Ştim cu toţii cât de neplăcut este atunci când liniştea ne este deranjată de persoane răuvoitoare, sau când la siguranţa familiei noastre atentează vreun infractor... Prin montarea unui sistem de interfonie, accesul în imobil se face doar pe bază de cartelă de proximitate, pe bază de cod, sau atunci când noi deschidem cuiva, fără a mai permite accesul persoanelor dubioase.

Panoul de intrare al unui interfon este o construcţie, de obicei, modulară, compusă dintr-o ramă pe care se montează între unul şi patru module care pot reprezenta unităţi electronice, camere video, butoane, tastaturi sau indicatoare de adresă.

Opţional, panoul de intrare poate fi echipat cu un sistem de închidere cu un şurub special, cu cap oval, care nu se poate deschide decât cu cheia furnizată de producător. Aceasta este o măsura de precauţie pentru protecţia la furt. Panourile de intare pot fi montate îngropat (cu doze furnizate de producător) sau aparent (cu capace speciale şi protecţie la ploaie). Pentru asigurarea unor condiţii speciale antifurt sau antidistrugere,


panou de apel post audio telefonic

post video telefonic

panourile de intrare se realizează din materiale speciale cu o foarte mare rezistenţă la şoc, şuruburi speciale de fixare cu un cap atipic oval şi, optional, un sistem de închidere cu cheie; geamul de la camera video (pentru videointerfoane) este semisferic şi tratat antireflex iar butoanele de apel sunt confecţionate din inox pentru o rezistenţă sporită.

Etichetele pentru nume, independente pentru fiecare apartament, pot fi iluminate din spate pe timp de noapte.

Conceptia propusa este de a se cabla cladirea utilizand o solutie universala,capabila de a suporta toate tipurile de comunicatii in cladire. O asemenea reteatrebuie sa suporte toate serviciiile ( PABX ,ISDN, mainframes, LAN) si sistemele informationale de la diferiti producatori de-a lungul unei perioade mari a existentei cladirii,

fara


FIŞĂ DE DOCUMENTAREInstalaţii electrice de protecţie împotriva electrocutării

Instalaţiile de protecţie împotriva electrocutării se pot realiza ca instalaţii de protecţie de bază (prin legare la pământ, prin legare la nulul de protecţie, prin folosirea tensiunii reduse) şi instalaţii de protecţie suplimentară (automată la apariţia tensiunii de atingere –PATA, prin legarea neutrului direct la pământ, reanclanşarea automată rapidă RAR, monofazată şi trifazată).

Instalaţie de împământare: centura de pământare (6) asigură legătura echipotenţială;

conexiunea amovibilă (7) permite verificarea rezistenţei prizei de pământare

Standardele naţionale şi internaţionale definesc cu claritate elementele componente ale instalaţiilor de protecţie de bază; în literatura de specialitate şi în industrie se folosesc următoarele noţiuni (cu referire la figura următoare):

- electrod de împământare (1) – conductor sau grup de conductoare aflate în contact electric foarte bun, prin care se asigură legătura electrică de împământare; - „pământ” – masa conductoare a Pământului, pentru care potenţialul electric al oricărui punct este considerat convenţional egal cu zero;


exterioare

Gaz

Apă

Încălzire

Cablu principal de protecţie

Cabluri de protecţie

pentru consumatori

individualiPărţi

conductoare

- electrozi de împământare – electrozi independenţi aflaţi în pământ la o astfel de distanţă între ei, încât curentul maxim care poate trece print-unul să nu modifice semnificativ potenţialul celorlalţi;- rezistenţa electrodului de împământare – rezistenţa e contact dintre electrod şi pământ;- conductor de împământare (2) – conductor de protecţie conectat între componenta principală a instalaţiei de împământare (6) şi electrod;- parte conductoare (care poate fi atinsă) – parte conductoare a echipamentelor care poate fi atinsă şi care, în condiţii normale nu este activă (nu se află sub tensiune), dar în condiţii anormale de funcţionare, poate deveni activă;- conductor principal de protecţie (3) – conductor utilizat pentru protecţia împotriva electrocutării şi care realizează conectarea electrică a tuturor punctelor care trebuie să aibă potenţialul nul (părţile conductoare care pot fi atinse, părţile conductoare exterioare, pământările surselor de tensiune, neutrele artificiale) cu electrozii de împământare şi cu centura de împământare (6);- părţi conductoare exterioare – părţi conductoare care au, în general, potenţial zero, şi care nu fac parte din instalaţia electrică (de exemplu, pereţi sau podele neizolate, componente metalice ale clădirilor, componetele metalice ale instalaţiilor de apă, gaze, încălzire etc.)- conductor de legătură (5) – conductor de protecţie prin care se realizează legătura echipotenţială;- centura de pământare (6) – componenta principală a instalaţiei de împământare care permite conectarea tuturor cablurilor de protecţie, inclusiva conductoarelor de egalizare a potenţialelor şi a celor de nul artificial (în general, a tuturor legăturilor la potenţialul zero al pământului).

ATENŢIE !

Pentru a verifica dacă instalaţia de împământare este sigură, controlaţi dacă sunt realizate conexiunile conductoarelor din cablurile de legătură la bornele corespunzătoare (dacă această legătură lipseşte, evident, protecţia nu este asigurată)

a necesita ulterior operatii de recablare.Stand ardul EIAA/TIA - 568 reprezinta o metodologie precisa de proiectare si instalare a retelelor de telecomunicatii si prin respectarea acestor prevederi, utilizatorul cladirii este asigurat ca poate instala orice ATENŢIEAechipament activ, fara a fi nevoie de recablare. Astfel, utilizatorul are posibilitatea sa schimbe PAABX (centrale telefonice), calculatoare, servere, terminale si LAN-uri (retele locale de calculatoare) fara a se ingriji de eventualele afectari ale planului de cablare a cladirii.


Conexiunea fermă a conductorului verde-galben

la borna de protecţie a prizei, asigură continuitatea instalaţiei de împământare şi protecţia la scurtcircuit a

utilizatorului.

FIŞĂ DE DOCUMENTARELucrul în echipă (1)

Disponibilitatea privind munca în echipă este o cerinţă curentă a anunţurilor de recrutare, iar prezenţa calităţilor necesare sau din contră lipsa lor, pot fi factori decisivi în angajarea unei persoane ori în menţinerea ei într-o organizaţie. Necesitatea muncii în echipă a devenit tot mai evidentă pe măsură ce politicile de resurse umane au evoluat şi companiile au început să ţină cont de nevoia de comunicare şi contact uman a propriilor angajaţi, conştientizând valoarea motivaţională superioară a dialogului şi susţinerii reciproce, într-o echipă.

În plus, activitatăţile de realizare a unui proiect au întărit acestă tendinţă, deoarece acest sistem implică realizarea unei echipe operative care se ocupă integral de rezolvarea unei probleme ori de menţinerea contactului cu un client.

Munca în echipă prezintă numeroase avantaje: primele şi cele mai evidente sunt cele legate de climatul afectiv pozitiv care se presupune a se constitui în echipă. Membrii unei echipe ajung să se cunoască foarte bine, conlucrând la depăşirea dificultăţilor curente. În plus diversitatea şi varietatea soluţiilor oferite creşte cel puţin aritmetic cu fiecare membru. Lucrul în echipă poate fi de aceea extrem de motivant, deoarece fiecare proiect aduce cu sine experienţa contactului cu ceilalţi şi bucuria de a beneficia de sprijinul acestora. În felul acesta compania îşi fidelizează odată în plus angajaţii, pentru că nimic nu regretă oamenii mai mult la schimbarea unui loc de muncă decât lipsa unui fost coleg la noul loc de muncă. Dacă aceste legături ajung să fie puternice, confortul afectiv poate suplini şi compensa alte lipsuri, inclusiv în salarizare.

Iată de ce, lucrul în echipă este adesea folosit ca mijloc de combatere şi diminuare a rutinei zilnice. Nu salariul se constituie în cel mai important factor de motivare ci conţinutul muncii, natura sarcinilor curente şi modul în care această activitate, prestată 8-10 ore pe zi în fiecare zi, corespunde cel mai bine necesităţilor interne de creştere şi dezvoltare. Ce înseamnă o muncă rutinantă: este o muncă prin care nu se aduce nimic nou în planul solicitărilor cognitive. Oamenii simt că se pot detaşa şi că pot aplica acelaşi pattern acţional în fiecare zi. La un moment dat chiar, anumite activităţi pot fi efectuate cu jumătate de atenţie, ceea ce lasă timp pentru meditaţie şi în paralel pentru întărirea convingerii că nu mai este nimic de învăţat şi deci


că este timpul unei schimbări. În acest moment oamenii încep să caute să compenseze, urmărind să identifice diverse mijloace prin care pot depăşi plictiseala şi plafonarea. Astfel de debuşee pot fi discuţiile cu colegii sau microactivităţi (un joc pe PC, lectura unui ziar...) posibil de efectuat în momentele mai libere. Dacă mijloacele de compensare nu sunt suficiente, treptat se acumulează tot mai mult stres şi frustraţie în legătură cu jobul curent, intrându-se într-un cerc vicios. Discuţia cu un coleg, împărtăşirea problemelor pot însă diminua mult efectele negative ale rutinei.

Pe de altă parte munca în echipă îşi poate avea şi reversul său, în cazul în care echipa a fost prost construită ori există conflicte. Faptul de a depinde de cineva poate fi destul de frustrant pentru unii, mai ales atunci când partenerii nu îşi respectă angajamentele, şi termenele sunt depăşite în lanţ, întârzierea amplificându-se continuu. Iată de ce se acordă atât de multă importanţă prezenţei unor calităţi absolut necesare acestui tip de organizare a muncii.

Comunicarea, dialogul şi capacitatea de a interacţiona eficient, de a răspunde operativ cerinţelor altora, de a putea prelua creativ ideile din grup şi de a oferi în acelaşi timp, fără egosim, suport celorlalţi sunt principalele cerinţe dar şi calităţi ale unui bun teamplayer. Răbdarea şi toleranţa privind stilul ori neajunsurile celorlalţi desăvârşesc acest profil psihologic. Echipa înseamnă comunicare directa şi făţişă, obligând la asumarea constantă a responsabilităţii propriilor sarcini deoarece neîndeplinirea acestora e imediat sancţionată de grup.

De obicei, de la început oamenii se declară ca fiind buni jucători de echipă, gata să facă faţă oricăror sarcini şi gata să dialogheze cu oricine, deschişi la ideile şi sugestiile altora. Un simplu test psihologic de extraversie şi comunicare poate însă infirma aceste afirmaţii, profilând o persoană care lucrează mai bine individual şi care preferă solitudinea. Iată de ce disponibilitatea exprimată trebuie să fie reală.

Foarte apreciate astăzi sunt evenimentele grupate generic sub denumirea de teambuilding (construirea echipei) deoarece dincolo de aparenţe pot exista nemulţumiri în colectiv. În funcţie de disponibilităţile unei firme, se pot concepe programe complexe de aplanare a conflictelor şi de creştere a gradului de coeziune între oameni. Pe cât de bine pot funcţiona unele echipe, pe atât de rău pot funcţiona altele în care obstrucţionarea reciprocă ori invidia sunt situaţii curente.

În concluzie, înţelegerea autentică a acestui concept şi aplicarea lui în practică, înseamnă beneficii reale de ambele părţi: organizaţie, respectiv angajat.


FIŞĂ DE DOCUMENTARELucrul în echipă (2)

Indiferent că esti cel mai în vârstă sau cel mai tânăr membru dintr-o echipă, poţi avea o influenţă hotărâtoare în orice problemă.

Există diferenţe între oameni, dar sunt momente când anumite proiecte au norocul de a fi făcute în cadrul unor echipe în care există o perfectă coordonare şi asta înseamnă că vor fi un succes.

Aşadar, ce separă eşecul de reuşită ? Cum poţi face să ai success mai mult decât să ratezi obiective ? În loc să laşi lucrurile la voia întâmplării, urmează sfaturile de mai jos pentru a

încerca să ai succesul dorit, chiar şi în lipsa autorităţii.

Obţine încrederea şi respectul celorlalţiÎn situaţii în care lucrezi cu oameni pe care nu îi cunoşti este foarte important să

dai multă atenţie creării unui mediu propice dezvoltării încrederii şi respectului între membrii echipei.

Când lucrezi într-o echipă cu oameni pe care nu îi cunoşti şi despre care nu ştii cum lucrează, reputaţia ţi-o ia înainte. Aşadar, va exista o tendinţă a celorlalti de a-şi face o părere despre tine chiar înainte de a lucra împreună. Dacă observi că există păreri negative la adresa ta încearcă să le anulezi încă de la început, pentru ca apoi să lucraţi mai bine.

Asigură-te că echipa merge pe drumul cel bun participând la şedinţe de feedback.Spune-ţi opiniile şi sugestiile şi ascultă şi ceilalţi membri ai echipei ce au de spus.

Este foarte bine să apari ca fiind o persoană transparentă şi comunicativă, deoarece vei afla imediat despre anumite probleme sau reticenţe şi vei putea lua atitudine.

Cel mai bine este ca tu să fii primul care îşi spune părerea pentru a-i lasa apoi pe ceilalţi să discute şi eventual să critice. Spre exemplu, dacă lucrul în acea echipă nu progresează cum ar trebui, spune asta şi propune cum ar trebui să se întâmple lucrurile pentru a merge totul bine.

Trebuie să ai foarte multă răbdare, înţelegere şi bunăvoinţă pentru a îi avea pe ceilalţi de partea ta. Este foarte important să îţi ţii toate promisiunile şi să faci tot ce ai spus cât mai bine şi la timp, indiferent de importanţa lor.

Interesele individuale şi ego-ulNu poţi obliga pe nimeni să fie conştiincios. Nivelul de energie şi dorinţa pe care

unul dintre membrii echipei îl pune în joc reflectă măsura în care el este interesat de un proiect şi de reuşita acestuia. Poartă-te ca şi cum ai fi la acelaşi nivel cu ceilalţi, pentru


că această atitudine nu va face decât să apropie oamenii din echipă. Dacă le vei vorbi de sus colegilor, vei întâmpina un val de rezistenţă şi echipa nu va funcţiona.

Fă compromisuri şi sacrifică-te pentru binele echipeiArată mereu că îţi pasă. Cei care vor ca echipa lor să meargă nu vor pune

niciodată interesul lor personal mai presus decât cel al echipei. Un bun mod de a face aşa ceva este acela de a-ţi asuma vina unui eşec, chiar dacă nu tu eşti cel vinovat.

În aceste situaţii pline de încărcătură emoţională şi profesională, dacă eziţi să faci aşa ceva nu vei fi niciodată un om de încredere pentru acea echipă şi nu vei putea să foloseşti resursele echipei în proporţie de 100%. Membrii echipei tale trebuie să aibă încredere în tine şi să vadă că urmăreşti numai binele vostru comun.

Sacrificiul personal face ca ostilitatea şi reticenţa, dacă ele există, să dispară. Arată echipei că eşti dispus să treci pe planul doi interesul personal şi să faci totul ca echipa să funcţioneze corect.

Exemplul personalFii exact imaginea pe care ceilalţi vor să o vadă şi să o copieze. Celebrează

fiecare realizare a echipei, indiferent cât de neimportantă pare. Insuflă-le şi celorlalţi această concepţie de a se bucura pentru tot ce iese bine.


MINIPROIECTDimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumină şi prize (metodologie de calcul)

Dimensionarea elementelor instalaţiei de iluminat şi prize implică determinarae secţiunii conductoarelor electice, a tuburilor de protecţie şi aparatelor necesare pentru acţionare, protecţie sau măsură, pentru:

circuitele dintre tablourile electrice secundare şi receptoare; coloanele secundare dintre tabloul general de lumină (TGL) şi tablourile

secundare; coloana generală dintre cofretul de branşament (sau un post de

transformare) şi TGL.

Pentru exemplificarea modului de calcul se consideră schema secundară de distribuţie a tabloului de lumină de la un nivel al unei clădiri (TL) care poate fi chiar nivelul birourilor de la întrepriderea la care se efectuează stagiul de practică.

DATE DE INTRARE: schema generală de distibuţie pentru clădirea respectivă care cuprinde

schema de principiu în care sunt evidenţiate poziţia tablourilor secundare (TL), a tabloului general (TGL) şi a cofretului la branşament (CB), precum şi modalitatea de alimentare a tablourilor (de la cofret la TGL printr-o coloană generală şi de la TGL la tablourile secundare prin coloane individuale);

schema detaliată a tabloului general TGL în care sunt evidenţiate destinaţia coloanelor, puterea instalată pe fiecare coloană şi repartizarea ei pe cele trei faze, puterea instalată pe coloana generală şi reprtizarea ei pe faze, aparatele prevăzute pe TGL şi în cofretul de branşament.

Schema generală de distribuţie: schema de principiu


CB

TL1

TL2

TL3

TL4

Rez.TGL

Schema tabloului general de lumină

Nr. coloană Nr. tablou P1 [W] L1 [W] L2 [W] L3 [W]C1 TL1 9 600 3 200 3 200 3 200C2 TL2 9 000 3 000 3 060 3 000C3 TL3 7 900 2 620 2 620 2 660C4 TL4 6 500 2 200 2 000 2 100C5 Rez 3 000 1 000 1 000 1 000

Total 36 000 12 020 12 020 11 960

Pentru fiecare coloană se indicănumărul circuitelor, distribuţia lor pe fazele sistemului trifazat al reţelei, puterea instalată şi factorul de putere.

De exemplu, tabloul TL4:o are 11 circuite (C1-C11), distribuite pe cele trei faze R,S,T ale

reţelei, astfel încât puterea pe fiecare fază să fie aproximativ aceeaşi şi tabloul să poată fi considerat, în calcul, ca un receptor trifazat echilibrat;

o are puterea instalată de 7,9 kW;o are factorul de putere cosφ>=0,95, corpurile de iluminat fiind

predominant fluorescente.Circuitele de iluminat şi prize:

asigură alimentarea corpurilor de iluminat şi prizelor din încăperile de pe nivel (P1-P12), inclusiv holul şi casa scării;

includ un circuit d erezervă (C11) cu puterea de 840 W; pot fi identificate şi urmărite pe baza schemei TL3, cu toate

elementele caracteristice; de exemplu, în încăperea P7, există şase corpuri de


kWhLFi 100/80 A

CV

V

LFi 63/50 A

AFY(3x35+16 mm2)

FY 10 mm2/PEL 42

A

3(0-5A)

3CiS 50/5A3CiS 50/5A

0-400 V

C1

C2

C3

C4

C5

LFi 25/25 A

AFY 4x10+FY 6mm2

IPY 32

Pi=36 kWcosφ=0,95

cs=0,8

LFi 25/5 A

IP 63 A

CA 43

LFi 63/50 A

Curentul nominal al

soclului

Curentul nominal al patronului

iluminat (CI) de tip FIAG-240/2, acţionate de la întreruptorul dubluI, cu o putere toatală de 600 W şi repartizate pe faza S, alimentate prin circuitul C1 şi o priză (P) alimentată prin circuitul C9, împreună cu alte 10 prize, repartizate pe faza R, astfel încât puterea instalată să fie de 800 W.

Schema secundară de distribuţie a tabloului de lumină TL3

Nr. circuit Nr. recept. Pi[W] L1[W] L2[W] L3[W]C1 6CI 600 600C2 4CI 800 800C3 8CI 800 800C4 6CI 1 200 1 200C5 6CI 360 360C6 8CI 700 700C7 3CI 180 180C8 8CI 820 820C9 11P 800 800

C10 9P 800 800C11 Rezervă 840 840

Coloana de alimentare 7 900 2 620 2 620 2 660

BREVIAR DE CALCUL

Dimensionarea circuitelor electrice


LFi 25/4 A AFY 2x2,5 mm2/IPY 16X








LFi 25/4 A AFY 2x2,5 mm2/IPY 16

LFi 25/4 A AFY 2x2,5 mm2/IPY 16

LFi 25

IP 25 A AFY 4x10 mm2+FY 6 mm2

Pi = 7,9 kWcosφ=0,95

C1

C2

C3

C4

C5

C6

C7

C8

C9

C10

C11

Curentul nominal al circuitului:

monofazat : în care:

Pi este puterea instalată pe cicuit, obţinută prin adunarea puterilor tturor receptoarelor alimentatepe circuitul respectiv;Uf = 220 V este tensiunea de fază a reţelei;cosφ este factorul de putere al circuitului.

trifazat : în care

U = 380 V este tensiunea de linie a reţelei Siguranţa fuzibilă pentru protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit:

curentul fuzibilului : IF In, condiţie din care se stabileşte IF; tipul siguranţei :

siguranţă fuzibilă cu filet, cu legături în faşă F sau cu legături în faţă tip industrial LFi;

siguranţăcu mare putere de rupere MPR. Secţiunea conductoarelor electrice intensitatea maximă admisibilă Ima: curentul suportat de un conductor sau un

cablu electric, un timp infinit, fără încălzirea izolaţiei peste o limită admisibilă, cu valori stabilite experimental şi dependente de

tipul conductorului sau cablului; temperatura mediului ambiant; secţiunea conductorului; numărul de conductoare activ (parcurse de curent9 montate

împreună în tubul de protecţie; secţiunea conductorului : cea mai mică dimensiune pentru care se respectă

relaţia:

Dimensiunea tubului de protecţie pentru conductoare natura tubului – se alege în funcţie de condiţiile d emontare; diametrul nominal al tubului – se alege în funcţie de numărulşi

secţiunea conductoarelor care trebuie montate în el.

Dimensionarea coloanelor secundare Curentul nominal al coloanei secundare:

monofazat : în care:

Pi, Uf, cosφ au semnificaţii similare cu cele de la circuite;

trifazat : în care

U = 380 V este tensiunea de linie a reţelei. Siguranţa fuzibilă pentru protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit:

curentul fuzibilului : IF In, condiţie din care se stabileşte IF, cu condiţia ca acesta să fie mai mare cu cel puţin două trepte (din gama de valori IF) decât valoarea maximă IF prevăzută pe circuitele tabloului (de exemplu, dacă pe un tablou de lumină, siguranţa maximă


pentru circuite este de 10 A, pe coloana acestui tablou trebuie să se prevadă o siguranţă mai mare sau cel puţin egală cu 20 A).

Secţiunea conductoarelor electrice şi dimensiunea tubului de protecţie pentru conductoare: ca la dimensionarea circuitelor.

Întreruptoarele electrice: curentul nominal : Ini – curentul pe care îl

poate suporta în regim permanent fără ca părţi din întreruptor să se supraîncălzească sau să se distrugă;

curentul de rupere : Ir – curentul pe care îl poate suporta la închidere sau deschidere (atunci când se formează un arc electric) fără să se deterioreze;

condiţia de alegere : în general, Ir este cu mult mai mare decât In, astfel încât Ini In; la întreruptoarele manuale tip pârghie, Ir<Ini şi atunci Ir In.

Dimensionarea coloanei principale Curentul nominal al coloanei principale:

în care

Pi, Uf, cosφ au semnificaţii similare cu cele de la circuitecs este coeficientul de simultaneitate în funcţionare a receptoarelor de lumină şi a prizelor din clădire, care se alege în funcţie de destinaţia clădirii:

clădiri industriale, administrative şi de învăţământ 0,8 spitale (mai puţin grupul operator) 0,65 creşe 0,6 complexe comerciale 1,0 depozite 0,5 blocuri de locuit cu număr variabil de apartamente

2-4 5-9 10-14 15-19 peste 201,0 0,78 0,63 0,53 0,49

Siguranţa fuzibilă, secţiunea conductoarelor, tubul de protecţie şi întreruptorul: se deremină la fel ca pentru coloanele secundare.

Aparate de măsurat: se prevăd peun tablou general de lumină (TGL) mare, din punctul de vedere al puterii instalate, numărului de coloane ce pleacă din tablou şi al importanţei construcţiei;

voltmetru cu cheie voltmetrică – pentru măsurarea tensiunii pe fiecare fază şi între faze, protejat la scurtcircuit cu siguranţe cu IF = 6 A;

ampermetre de 0-5 A, montate pe fiecare fază prin reductoare de curent

gama de curenţi primari (tipul CIS): 7,5; 10; 15; 20; 30; 40; 50; 75; 100; 150; 200; 400; 600; 750; 1000; 1500; 2000; 3000 A. Curentul maxim în secundar: 5 A (în toate cazurile). contor de energie activă (monofazat CAM-6; trifazat CA-32 sau CA-

43) legate tot prin intermediul reductoarelor de curent, ca şi ampermetrele.

Verificarea instalaţiei la pierderea de tensiune


Limitarea pierderilor de tensiune (conform normativelor în vigoare): de la cofretul de branşament până la cel mai îndepărtat corp de

iluminat din clădire:

de la postul de transformare până la cel mai îndepărtat corp de iluminat din clădire.


BIBLIOGRAFIE[1] Hilohi, S. ş.a., Instalaţii şi echipamente – Tehnologia meseriei. Manual pentru liceele industriale clasele IX-X – domeniile de activitate electrotehnică şi electronică, mine, petrol, metalurgie, construcţii-montaj, transporturi, gospodărirea apelor şi şcoli profesionale anii I şi II. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

[2] Stan, A.I., ş.a., Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială – tehnologia meseriei. Manual pentru clasele IX-X, licee industriale şi şcoli profesionale – meserii din domeniile electrotehnică şi electronică, mine, metalurgie, energetică, chimie industrială, materiale de construcţii, transporturi şi industrie alimentară. Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999

[3] Dromereschi, R. ş.a., Instalaţii electice. Editura M.A.S.T. Bucureşti, 2008

[4] Bălăşoiu, D., Modulul “Realizarea instalaţiilor electrice pentru alimentarea maşinilor electrice”. Auxiliar curricular pentru anul de completare, nivelul 2 de calificare, domeniul Electric, toate calificărie. Site http://archive.tvet.ro/web/Aux/AUXXI/ELECTRICXI/

[5]*** Cataloage cu oferte de produse, date şi informaţii tehnice şi de specialitate (cu descărcare gratuită de site-urile firmelor producătoare sau furnizoare):

www.hager.rowww.merlingerin.comwww.elba.ro


http://www.elba.ro/

http://www.merlingerin.com/

http://www.hager.ro/

http://archive.tvet.ro/web/Aux/AUXXI/ELECTRICXI/

Documents

Utilizarea instalatiilor de joasa tensiune.doc