UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”

CLUJ-NAPOCA

F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E

S P E C I A L I Z A R E A : A M E N A J A R E Ş I D E Z V O L T A R E

T U R I S T I C Ă

Valorificarea resurselor zonei montane prin realizarea de produse

specifice traditionale

Balmos (cocolos ciobanesc)

Masterand,

Oneţ Maria-Cristina,

An I

Cluj-Napoca

2011

CUPRINS:

Introducere

1. Scurt istoric al Orasului Campeni

2. Traditii si obiceiuri

2.1. Furatul toarcei

2.2. Targurile traditionale anuale

2.2.1. Targul de fete – sarbatoarea de pe Muntele Gaina

2.2.2. Targul de pe Muntele Calineasa

2.3. Ateliere de artizanat

2.4. Obiceiuri si sarbatori religioase

3. Traditionalitatea produsului

4.1. Balmos (cocolos ciobanesc)

4.2. Mod de preparare

4. Recipiente si ustensile folosite

5. Prezentarea parametrilor

2

Introducere

Lucrarea de fata abordeaza o zona deosebit de valoroasa din punct de vedere economic, istoric,

cultural si social, si anume zona Muntilor Apuseni, orasul turistic Campeni, fiind printre putinele

publicatii in domeniu dedicate exclusiv valorificarii resurselor zonei montane prin realizarea de

produse specifice traditionale Balmos (cocolos ciobanesc).

In aceasta zona ospitalitatea este o traditie si o caracteristica a motilor, fiind un mijloc de

cunoastere si de comunicare, unde gazda te invita in casa, in cea mai frumoasa camera, iti pune pe

masa cele mai gustoase bucate, incercand sa te introduca in lumea satului motesc.

Aici veti intalni neamurile de moti, faimosi prin ospitalitate si fideli pastratori a traditiilo, dar

pe care nu ii veti putea intelege decat cunoscandu-i la ei acasa.

1. Scurt istoric al Orasului Campeni

Orasul Campeni (in maghiara Topanfalva, in germana Topesdorf) este un oras in judetul Alba,

in Muntii Apuseni, in Depresiunea Campeni, Transilvania, la 80 de km nord-vest de resedinta de

judet Alba Iulia.

Campeni este o localitate cu o mare rezonanta emotionala in sufletul tuturor romanilor, pentru

frumusetea unica a peisajului sau, dar mai ales pentru personalitatile care au marcat profund istoria

neamului romanesc, cum au fost marii eroi Horea, Closca si Crisan, conducatorii rascoalei pentru

drepturi sociale si nationale de la 1874-1875, dar mai ales Craisorul Muntilor, Avram Iancu, care prin

personalitatea sa exceptionala a adus o contributie hotaratoare asupra evenimentelor din anii

revolutionari 1848-1849, conducand nemijlocit alaturi de prefectii sai, lupta romanilor pentru libertate

sociala si nationala.

3

Orasul Campeni este asezat chiar in inima “Tarii Motilor”, la confluenta celor doua Ariesuri si

raul Abrud, avand impreuna cu cele 21 de sate, o suprafata de circa 87 km patrati, şi o populatie de

8535 locuitori. Se prezinta ca o straveche localitate de deosebita importanta economica, turistica si

culturala a acestei zone, in ciuda faptului ca este atestat documentar deabia in anul 1587 fiind vorba de

un act dat de principele Transilvaniei - Sigismund Bathory - lui Nicolae Filimon din Campeni, pentru a

construi o moara la varsarea raului Abrud in Aries.

Dupa anul 1649 Campeniul devine capitală a domeniului montan de sus, cu satele Bistra, Albac

şi Vidra . Interesant este faptul ca pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, Campeniul avea 5400 locuitori,

fiind cea mai populata localitate montana şi avand chiar mai multi locuitori decat Alba Iulia si Targul

Mures.

Orasul Campeni se mandreste cu o serie de muzee, monumente si ansambluri culturale cum ar

fi Muzeul “Avram Iancu” Campeni ce adaposteste vestigii arheologice atestand locuirea de milenii a

acestor meleaguri frumoase. Exista o sectiune dedicata rascoalei de la 1784-1875 condusa de Horea,

Closca si Crisan, precum si sectiune dedicata craisorului muntilor, Avram Iancu Conducator al

rascoalei de la 1848.

  Un alt muzeu este Muzeul “Beciul lui Horea” Campeni care aminteste de evenimentele care au

determinat izbucnirea rascoalei lui Horea, Closca si Crisan (Targul de primavara de la Campeni - 24

mai 1782).

Statuia lui Avram Iancu din Campeni (executata din bronz), bustul lui Avram Iancu, biblioteca

lui Avram Iancu din Campeni (care conţine peste 35.000 de volume) si Casa de Cultură “Avram

Iancu” Campeni sunt si ele motive de mandrie pentru locuitori.

4

Ansamblul Scolii Generale cu Clasele I-VIII Campeni (condus de dl. prof. Bădău Gheorghe),

Ansamblul “Doina Motului” al Casei de Cultură “Avram Iancu” Campeni, Ansamblul de dansuri

“Ariesul Ritmic” Campeni atesta preocuparea localnicilor pentru cultura. Campeniul se mandreste si

cu Mirela Manescu-Felea ,vestita cantareata de folclor motesc autentic.

2. Traditii si obiceiuri

In Tara Motilor traditiile sunt la mare pret, acestea au fost si sunt pastrate in continuare.

Teritoriu cu traditii stravechi istorice si culturale, se inscrie in peisajul etnografic ce concentreaza

marturii de viata, munca si cultura de pe intreg teritoriul Transilvaniei, cat si prin originale marturii de

viata materiala si spirituala.

Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a

culturii noastre traditionale. Cele mai raspandite si mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele

Praznic al Craciunului si de sarbatorirea Anului Nou. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor

romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, plugusorul, sorcova, jocuri cu

masti (turca, capra), teatrul popular, dansuri si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu

originea in credinte si mituri stravechi sau crestine.

2.1. Furatul toarcei

In comunele din jurul orasului Campeni (Certege, Bistra, Lupsa, Sohodol, etc.) copiii si mai cu

seama flacaii au obiceiul sa puna in jurul caselor “toaca.” Toaca asta este o scandura de paltin ori de

frasin (pentru ca lemnul acesta suna bine) care se leaga cu mestesug ca sa se invarteasca in jurul unui

stalp de inaltimea omului. Cu 2 ciocane de lemn se bate apoi toaca, intr-un ritm si cu melodie variata.

Toaca in timp ce se bate este impinsa si se invarteste in jurul stalpului. Astfel ca locul unde se pune

toaca se batatoreste ca tot anul nu creste iarba. Motiv pentru care de multe ori batranii ajung la discuţie

cu tinerii.

Fiind prin zona asta dealuri, batutul toacei se aude pana la mare departare si este o adevarata

intrecere intre tineret care sa o bata mai lung si mai frumos. Sunt unii flacai cu talent care o bat asa de

frumos ca lumea iese pe “tarnat” (asta ar fi un fel de pridvor, balcon ori “porch”) ca sa auda, seara,

“batutul toacei.”

In noaptea Invierii prin Tara Motilor nimeni nu doarme noaptea. Chiar copiii mici se culca

numai spre ziua.

In seara de Sambata se coboara din turnul bisericii toaca de lemn a bisericii (in unele sate se

scoate si toaca de fier) si flacaii, constituiti in societate pentru organizarea petrecerii de Pasti, sunt

obligati sa toace toata noaptea. Cum ei insa trebue sa umble toata ziua de Pasti cu invitari, fac cu

5

randul, ca sa se mai odihneasca. De multe ori mai intra in casa si uita de toaca. Pentru a nu lasa sa se

intample una ca asta, este obiceiul ca sa se “fure toaca.” Grupuri de flacai lasati afara din comitetul

petrecerii pentru un motiv sau altul, ori chiar batrani care vor sa faca haz pe socoteala tinerilor

“organizatori,” vin pe ascunse, ori cu siretlicuri si scot stalpul din pamant, i-au toaca si fug cu ea.

Nu este insa permis ca sa se ascunda. Trebue sa o pună intr-un loc mai departat si sa o bata.

Feciorii pazitori cand isi dau seama ca nu mai au toaca asculta sa vada de unde vine sunetul si pornesc

in “expeditie ca sa cucereasca toaca.” Numai cacei care au furat-o nu asteapta sa vina ei ci, dupa ce au

batut-o cinci minute, o iau si fug cu ea in alt loc, incep sa o bata din alt deal si tot asa pana ce sunt

prinsi.

Intunerecul favorizeaza mult acest joc de-a ascunselea. Odata prinsi, “hotii” cer un pret in bani

sau in “rachie,” ca sa o dea inapoi, pret care trebue platit. Iau apoi toaca si o duc la locul prim, de

obicei langa biserica.

2.2. Targurile traditionale anuale

Unul dintre obiceiuri sunt Targurile traditionale anuale sau targurile traditionale motesti care

reprezinta pentru localnici un moment de sarbatoare, de mandrie, deoarece cu ocazia acestora, motii isi

intalnesc apropiatii, alaturi de care petrec in stilul specific zonei. In continuare sunt prezentate cele mai

importante targuri de peste an.

2.2.1. Targul de fete – sarbatoarea de pe Muntele Gaina

Pentru a ajunge la aceasta sarbatoare, turistul trebuie sa stie ca Muntele Gaina se afla la o

altitudine de 1486 m, aflandu-se la intersectia a patru judete: Bihor, Alba, Hunedoara si Arad. Perioada

in care se tine aceasta sarbatoare este in duminica cea mai apropiata de sarbatoarea crestin-ortodoxa a

Sfantului Proroc Ilie Tezviteanul, adica 20 iulie.

Batrani si legenda spun ca aici vin fetele de maritat cu zestrea lor, pentru a-si gasi flacaul

potrivit, iar daca norocul le suradea, cununia religioasa se face in acel decor natural, mirific de catre

preotii locului. Tot aici an de an se amenajeaza scene unde flacaii invita fetele la joc, se incing hore, se

sustin concerte de muzica populara interpretate de rapsozi ardeleni alaturi tarafuri, toate acestea alaturi

de semnalul tulnicareselor din Vidra. Este locul unde oamenii se regasesc, sarbatoresc, dar si locul

unde fac negot cu bivoli, oi unelte, obiecte casnice din lemn, branza, faina, hamuri si bice.

Accesul din orasul Campeni la Muntele Gaina se poate face pe la barajul de la Mihoiesti, dar

cel mai recomandat traseu (mers pe jos) si care ofera turistului posibilitatea de a fi incantat de istoricul,

6

pitorescul si izul al “tarii de piatra”este urmatorul: Campeni - Centru Garda – satul Iarba rea –

Tarnita – Vidra – Muntele Gaina.

2.2.2. Targul de pe Muntele Calineasa

Acest targ autentic se tine anual si are loc intodeauna cu o saptamana inaintea celui de la

Muntele Gaina. Perioada acestui targ nu este relatata mai exact de catre unul din iubitorii tarii motilor

D-nul Prof. Radu Manu (prof. De muzica – Alba Iulia), care cu mandrie in suflet spune ca, in jurul lui

20 mai locuitorii pleaca in Calineasa la munte cu vacile, iar inaintea intoarcerii cu vitele pentru

perioada coasei (iulie) se tine targul.

Tot de la acest profesor aflam si de o vorba batraneasca care face legatura intre cele doua

targuri, spunand ca daca ploua la Calineasa, e vreme buna la Gaina, si invers.

Traseul recomandat pentru accesul de la targul Calineasa este: Campeni – Centru Garda -

Cheile Ordancusii – satul Ocoale – Poiana de la Calineasa.

In orasul Campeni mai exista si alte targuri anuale (5-6 pe an) care se tin la confluenta

Ariesului cu Garda Seaca (in centru), unde motii vin in scopul aprovizionarii. Perioadele in care se tin

targuri sunt: perioada premergatoare plecarii vitelor in mulnte, duminica Floriilor, inaintea inceperii

scolii, etc.

7

2.3. Ateliere de artizanat

In atelierele de prelucrarea lemnului (in special cele artistice) localnicii realizeaza ciubarase,

butoaie, servicii de lemn cu inscriptii si pirogravuri, tulnice, cazi, putini si alte obiecte de artizanat.

Unul din aceste ateliere care seamana cu un muzeu viu este cel de pe Iarba Rea, unde mesterul

popular Candea Ioan ciopleste, lucreaza cu maiestrie lemnul avand darul vasaritul, pe care putini il au.

2.4. Obiceiuri si sarbatori religioase

In orasul Campeni turismul religioas este generat de existenta unui numar de zece biserici.

Acestea sunt urmatoarele:

1. Filiala Dealul Capsei, ortodoxa, cu „Hramul Nasterea Sf. Ioan Botezatorul”, cu 238

enoriasi, construita in anii 1934-1937;

2. Biserica ortodoxa Campeni - Vale, str. Catedralei, nr. 2 cu Hramul „Sf. Apostoli Petru si

Pavel”, cu 2000 enoriasi, construita intre anii 1906-1910, pastorita in prezent de P.C. preot Cristian

Motora;

3. Biserica ortodoxa cu Hramul „Sf. Nicolae” din Certege, cu 300 enoriasi, construita in anul

1850;

4. Biserica ortodoxa cu Hramul „Sf. Gheorghe” Certege cu 259 enoriasi construita in anul

1851;

5. Biserica ortodoxa cu Hramul „Sf.Arh. Mihail şi Gavril şi Sf.Pantelimon”, Din curtea

Spitalului orăşenesc, construita in anii 1999-2000. Preot P.C. Scrob

6. Schitul Valea Bistrii, „Sf.Ierarhi Iorest şi Sava”, construit in anii 1999-2000;

7. Schitul de maici Valea Bistrii construita in 1998;

8. Biserica romano-catolica, str. Catedralei nr.6, construita in 1700 spre a servi slujbasii noii

stapaniri habsburgice adusi in Campeni;

9. Biserica baptista din str. Transilvaniei, nr. 25 cu 74 enoriaşi, construita in 1980-1981;

8

10. Biserica adventista de ziua a saptea cu 23 enoriasi, amenajata in 1992.

Sarbatorile religioase cu obiceiurile motesti legate de ele constituie un factor de atractivitate,

printre care pot fi amintite: sfintirea de catre preot a caselor si locuitorilor acestora la inceput de an,

pastile, obiceiul de Craciun cand se merge cu craii, cu steaua si cu colinda, nunta botezul si altele.

3. Traditionalitatea produsului

Produsul traditional este produsul care se distinge clar de produsele din aceeasi categorie, fiind

cunoscut si transmis de fiecare generatie. Produsele traditionale sunt din gospodaria taranului, iar

metodele de prelucrare a acestora sunt autentice.

Balmosul (cocolos ciobanesc) este o mancare traditionala din Tara Motilor. In vechime se

prepara cand mergeau feciorii la petit si la nunti, unde se servea la masa mirilor. Azi este consumat in

special la ocazii fiind apreciat pentru calitatile gustative

deosebite. Reteta este transmisa din generatie in generatie, reprezentand o

adevarata zestre.

Traditionalitatea balmosului este data de:

- compozitia acestuia;

- materii prime traditionale;

- mod traditional de preparare.

Acest produs este transmis din generatie in generatie, pastrandu-se neschimbata

reteta originala.

Localnicii au devenit mesteri in gatit balmos, o mancare traditionala din Tara Motilor, bazata

pe smantana, lapte si faina de porumb. Spre deosebire de alte zone turistice din Transilvania,

comunitatea locala mizeaza pe gastronomia traditionala si pe traditiile Tarii Motilor pentru a aduce un

plus fata de competitorii lor.

3.1. Balmos (cocolos ciobanesc)

Ingrediente pentru balmos: - 1 l jintita de oaie ( produs lactat preparat prin incalzirea lenta a

zerului provenit de la scurgerea casului) sau 1 ceasca smantana proaspata;

- 1 lingura faina de grau;

- 4-500 gr faina de malai;

- sare.

Jintita de oaie este un produs lactat preparat prin incalzirea lenta a zerului provenit de la

scurgerea casului.

9

Smantana este un produs lactat, care la randul ei poate fi smantana dulce (frisca) are un

continut in grasime de 32% si aciditate de 20 grade T, are culoare alb galbuie, gust dulceag placut si o

consistenta fluida omogena iar smantana fermentata se clasifica dupa procentul de grasime: tip 30

(30% grasime) si tip 25 (25% grasime). Smantana fermentata este smantana pentru consum, obtinuta

din smantana dulce si cuprinde o serie de operatii necesare prepararii.

Smantana poate avea defecte de aspect, consistenta, gust etc.; aspect spumos, ca urmare a

precipitarii substantelor proteice; consistenta lichida – laptoasa, atunci cand s-a adaugat o cantitate de

lichid (lapte etc.); gust acru, provenit din cauza aciditatii (fermentarii); gust amar de furaje; gusta

ranced, datorita descompunerii acizilor grasi sub actiunea enzimelor etc.

Pentru a preveni defectele mentionate, este necesar ca la prepararea smantanii sa se foloseasca

lapte cu aciditate corespunzatoare si vase in perfecta stare de igiena.

Se pastreaza in spatii frigorifice, fara mirosuri straine, la temperaturi intre 2-6 gradeC. Frisca

are termen de garantie de 24 ore, iar smantana fermentata 5 zile de la data obtinerii.

Smantana se utilizeaza in productia culineara la diferite sosuri, ciorbe, supe, creme, mancaruri

si in productia sortimentelor de cofetarie.

Faina de grau se obtine prin macinarea boabelor de garu, secara etc. In tehnologia moraritului

pentru alimentatie se utilizeaza faina de grau.. Faina de grau se prezinta sub forma de pulbere alba sau

mai putin alba, in functie de sortimentul obtinut. In functie de gradul de extractie se cunosc

urmatoarele sortimente: alba, cu extractie de 30 %, de culoare alb – galbuie, cu granule fine; semialba

cu un grad de extractie 75 %, alb – galbuie cu nuanta cenusie si urme vizibile de tarate; integrala care

are gradul de extractie de 85 %, culoare cenusie deschis, cu nuanta alba sau galbuie, si contine

particule de tarate ; faina neagra are gradul de extractie 95 .

Faina de malai se obtine prin macinarea boabelor de porumb. In functie de procedeul folosit in

tehnologia macinatului, se cunosc doua tipuri de malai: malai grisat (extra) de culoare galbena –

portocalie, fara urme de tarate; malai superior de culoare galbena – portocalie cu usoare urme de tarate.

In alimentatie se intrebuinteaza ca materie prima in pregatirea produselor culineare, care se

asociaza la multiple preparate culineare, precum si ca materie prima in tehnologia multiplelor retete

culineare.

Sarea este un produs care se foloseste ca materie prima de adaos la preparatele culineare,

pentru a le da gust.

10

3.2. Mod de preparare

Se omogenizeaza bine intr-un vas faina de grau si smantana, compozitie care se pune la fiert, se

amesteca continuu 10 min.

Dupa care se adauga apoi, in ploaie, faina de malai

Se amesteca bine

11

Pana fierbe in asa fel incat balmosul se desprinde de peterii cratitii (se ia de pe lingura) timp de 10

min.

Si se alege untul deasupra.

Dupa aceasta, se poate adauga si foi de ceapa taiate marunt sau frunze de marar, daca se doreste.

12

Se serveste cald, gol sau cu paine, dupa preferinta.

Pofta buna!!! Recipiente si ustensile folosite: - ceasca; -cratita din tuci;

-lingura de lemn;

-farfurii intinse.

Prezentarea parametrilor:

- organoleptici: - gust: sarat, putin dulce ;

- miros: placut;

- culoare: galbui;

- aroma: de unt.

13

- fizico - chimici: - consistenta solida, rezista 2 zile, tinute la temperaturi mici, de preferinta se

serveste cald;

- se pastreaza in vase emailate.

In loc de incheiere…

“Ţara asta nu-i de piatră seacă,Curge din ea fulger dac’o tai,Stă aici ca sabia în teacăŢara lui „N’o gata?” şi “N’o hai!”

Ţara asta e din Duh curat,Din tăceri de aur şi tumult,Nu-i cadou la nimenea de dat,Ţara asta-i Ţară mai demult…

Frumuseţea ei abia şoptităN’o-nţelegi decât acolo susToamna când pădurile recităPoeme cum în altă parte nu-s!

Dormind o noapte vara printre stele,Aproape de uimire şi de mitŞi ierburile să-ţi foşnească grelePrin sângele albastru, adormit.

Ţara asta, bună ca o mamă,Cu feciorii sfârtecaţi pe roţi,ŢARA MOŢILOR, aşa se cheamăDin străbuni şi până în nepoţi.” - Nicolae Nicoară – Horia

BIBLIOGRAFIE

1. Avram, C., Avram, T., Traditii si obiceiuri din Tara Motilor, Editura Solness, Timisoara, 2001

2. Cioca, S., Turismul cultural in Tara Motilor, Editura Balgrad, Alba Iulia, 2002

3. Dobrescu, E., Stavrositu, S., Tehnica servirii consumatorilor, Editura didactica si pedagogica, R.A.,

- Bucuresti, 1996

4. Gafita, V., Nedel, P., Pe carari de munte, Editura Ceres, Bucuresti, 1980

14