tvet.ro · Web viewcunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind tipurile de echipamente şi instalaţii electrice din centrale electrice,

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

(MECI–CNDIPT / UIP)

AUXILIAR CURRICULAR

CLASA A XI-A

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII

MODULUL VI :

EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE ELECTRICE

DOMENIU: ELECTRIC

NIVEL: 2

CALIFICARE: ELECTRICIAN EXPLOATARE CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE

Martie 2009

AUTORI:

SĂCĂCIAN DORINA – PROFESOR INGINER, GRADUL I, COLEGIUL TEHNIC “DIMITRIE LEONIDA” ORADEA

VASILE VALERIA– PROFESOR INGINER, GRADUL I, COLEGIUL TEHNIC “ALEXANDRU ROMAN” ALEŞD

CONSULTANŢĂ CNDIPT: ANGELA POPESCU, expert curriculum

ANDREEA CRǍCIUN, expert curriculum

(CUPRINS)

1.

Competenţe

4

2.

Informaţii despre specificul agenţilor economici

9

3.

Modalitatea de organizare a practicii

11

4.

Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea muncii

15

5.

Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii

17

6.

Tipuri de activităţi de învăţare

18

Fişe de observaţie

Fişe de lucru

Studii de caz

18

22

29

7.

Organizarea evaluării

39

8.

Fişă pentru lucrul în echipă

42

9.

Fişă pentru înregistrarea progresului elevilor

43

10.

Jurnal de practică

44

11.

Miniproiect

45

12.

Portofoliu de practică

46

13.

Anexe – fişe de documentare

50

14.

Bibliografie

123

(1.COMPETENŢE)

Conţinuturile incluse în structura modulului EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE ELECTRICE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind tipurile de echipamente şi instalaţii electrice din centrale electrice, rolul funcţional al acestora, parametrii tehnici caracteristici, lucrările specifice de exploatare şi de asigurare a întreţinerii echipamentelor şi instalaţiilor electrice din centralele electrice, ceea ce le va asigura baza necesară pentru exploatarea şi întreţinerea acestora, pe care le vor utiliza la locul de muncă conform nivelurilor 2 şi 3 de calificare, în condiţiile participării lor nemijlocite la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE ELECTRICE au fost agregate competenţe din două unităţi de competenţe cheie şi o unitate de competenţe tehnică generală, astfel încât să i se aloce un număr de 2 credite:

·

Comunicare şi numeraţie 0.5 credite

-

1. Formulează opinii pe o temă dată

-

2. Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative

·

Asigurarea calităţii 0.5 credite

-

1. Aplică normele de calitate în domeniul de activitate

-

2. Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii

·

Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice din centrale electrice 1 credit

-

1. Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice

-

2. Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice

-

3. Localizează defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor electrice din centrale electrice

-

4. Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din centrale electrice

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Nr. crt.

Unitatea de competenţe

CompetenţeConţinuturi

1.


COMUNICARE ŞI NUMERAŢIE

1.

Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice

2

Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative

· Semne convenţionale ale echipamentelor (generatoare, transformatoare, aparate de comutaţie, aparate de protecţie), notaţii asociate

· desene, diagrame, schiţe, fotografii, grafice

· postere, diapozitive, filme, aplicaţii grafice pe calculator

· Precizarea rolului funcţional al generatoarelor, transformatoarelor, aparatelor de comutaţie, aparatelor de protecţie

· Descrierea stărilor posibile date de poziţia normală şi acţionată a componentelor.

· indică sursele cercetate, foloseşte date, argumentează, contact vizual cu audienţa, accentuează ideile principale, limbajul trupului, vorbire clara

· Studiul schemelor secvenţiale cu evidenţierea interdependenţelor electrice şi mecanice dintre elemente

· tehnici de prezentare cu suport vizual

2.


2.

Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice

· Monitorizează echipamente electrice: generator sincron, motoare electrice, generatoare de c.c.

· Urmărirea parametrilor de funcţionare:turaţie, frecvenţă, intensitatea curentului, tensiune electrică, putere, curent de excitaţie, tensiune de excitaţie, factor de putere

· Studierea regimurilor de funcţionare (de mers în gol, de sarcină, de suprasarcină, frână, de scurtcircuit) ale maşinilor electrice din centrale.

3.


COMUNICARE ŞI NUMERAŢIE

3.

Localizează defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor electrice din centrale electrice

1.

Formulează opinii pe o temă dată

2.

Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative

· Defectele şi regimurile anormale ale echipamentelor electrice: scurcircuite între faze, scurtcircuite între spire, puneri la pământ statorice şi rotorice, trecerea în regim de motor, ieşirea din sincronism, pierderea excitaţiei, suprasarcini, scăderea tensiunii la borne, arderea periilor, ovalizarea colectorului

· Utilizarea aparatelor de măsură (ampermetre, voltmetre, ohmmetre, megaohmmetre) pentru localizarea defectelor.

· observaţii, judecăţi de valoare, scurte informări documentate

· Determinarea cauzelor defectelor şi a regimurilor anormale (de natură electrică, de natură mecanică, datorate personalului de exploatare)

· Argumentare pe baza experienţei, pe baza unui experiment realizat, preluări de motive din manuale şi articole de specialitate

· urmărirea reacţiilor participanţilor, notarea răspunsurilor primite, reconsiderarea propriei poziţii în funcţie de opiniile audienţei

4


ASIGURAREA CALITĂŢII

4

Remediază defecte simple ale echipamentelor electrice din centrale electrice

1.

Aplică normele de calitate în domeniul de activitate

2.

Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii

· Selectarea sculelor şi dispozitivelor (chei fixe, reglabile, şurubelniţe, imbusuri, dălţi, ciocane, piese magnetice, maşini de bobinat, ciocan de lipit) necesare remedierii defectelor

· Executarea reparaţiilor (înlocuirea periilor, refacerea bobinelor) pentru parţi componente ale echipamentelor: stator, rotor, colector, sistem de perii, placă de borne, lagăre, scuturi

· Efectuarea probelor de punere în funcţiune după reparaţia echipamentelor

· Norme de calitate: instrucţiuni de lucru, caiet de sarcini, norme interne, criterii şi indicatori naţionale, europene şi internaţionale

· Metode standardizate: definite ăn funcţie de modelul de management al calităţii adoptat de organizaţie

· Cerinţe de calitate: care reglementează activitatea ca proces (intrări, dezvoltare, ieşiri)

· Proceduri specifice: etapele şi acţiunile de evaluare, autoevaluare şi control – ordonate logic - corespunzătoare metodelor standardizate definite mai sus

(2.Informaţii despre specificul agenţilor economici)

Energia electrica este elementul de bază in dezvoltarea economică industrială a fiecarui stat, fiind indispensabilă in toate sectoarele de activitate.

Creşterea nivelului vietii materiale şi spirituale a populatiei atat urbană cât şi rurală este strâns legată de productţia de energie electrică.

Productia de energie electrica este produsa in centrale electrice care difera intre ele dupa sursa de combustibil folosita pentru obtinerea energiei electrice.

Astfel, hidrocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice forţa apelor, termocentralele folosesc în procesul tehnologic transformarea chimica a elementelor combustibile din cărbuni, gaze sau petrol (prin ardere şi degajare de căldură), atomocentralele folosesc reacţiile chimice a elementelor (fuziunea uraniului şi plutoniului) reactţii însoţite de degajări mari de caldură.

În ţara noastră sistemul energetic a luat fiinţă in anul 1953 odată cu punerea în funcţiune a termocentralei Doicesti care a folosit agregate cehoslovace apoi in anul 1954 a fost pusa in funcţiune conectată la Sistemul Naţional centrala de la Comăneşti (luna iunie 1954) şi cea de la Palas-Constanţa (luna iulie 1954). Ambele centrale au fost echipate cu utilaje si tehnologie sovietică.

Până la acea data consumul de energie electrica era asigurat de echipamente mici pe plan local (se foloseau agregatele “TATRA” de 0,5-2 MW/h de construcţie cehă, agregate “BENSSON” de 1-1,5 MW/h de construcţie nemţeasca şi agregate “VULCAN” de 0,7-2 MW/h de construcţie autohtonă).

Bazele sistemului energetic naţional au fost puse in anul 1958 cand s-a infiintat compania de transport si distributie a energiei electrice sub egida Ministerului Energiei Electrice.

Acesta s-a dezvoltat şi a căpătat o stabilitate dispusă să preia necesarul de consum abia in anii 1960 – 1962 când au inceput să producă o serie de hidracentrale (salba de pe râul Bistrita – 12 hidrocentrale, hidrocentralele de pe Lotru – 4 grupuri, cele de pe Someş şi Crişuri), precum si termocentrale puse în funcţiune în acea perioada (Fântânele 1960, Borzeşti 1957-1959, Paroşeni 1958, Progresul-Bucureşti 1958 s.a.)

Dezvoltarea producţiei de energie electrică a fost strâns legată de dezvoltarea industrială şi economică, centralele electrice fiind construite în zonele de dezvoltare economică sau în apropierea surselor de combustibil. Exemplificăm termocentrala Borzeşti construita pe platforma petro-chimică, termocentrala Chişcani în zona combinatului siderurgic Galaţi, termocentrala Paroşeni amplasată în zona exploatării miniere Mintia-Călan, termocentrala Luduş in zona de exploatare a gazelor naturale Tg. Mures – Mediaş.

Dezvoltarea producţiei de energie a atras de la sine dezvoltarea unui sistem de transformare, transport si distribuţie de energie electrică cu scopul de a acoperi întreaga ţara precum si cel de a putea fi conectat la sistemul european de energie electrică.

Odata cu dezvoltarea sistemului energetic s-a dezvoltat şi un sistem de transport şi distribuţie a gazelor naturale (fondat in anul 1965), precum şi a unui sistem de termoficare şi livrare de agent termic industrial în zonele industrializate.

Producţia de energie electrică a avut o perioadă de vârf în perioada 1986-1989 când puterea instalată in Romania era de 20.500 MW/h dispusă astfel:

1. Energie produsă din carbune – 8626 MW/h

2. Energie produsă prin arderea hidrocarburilor – 6062 MW/h

3. Energie produsă in hidrocentrale – 5802 MW/h.

Deasemeni, termocentralele produceau necesarul de energie termică în proporţie de 40 % necesar consumului industrial şi incaălzirii urbane. În anul 1989 termocentralele au ajuns la o productie de vârf in producţia energiei electrice 14.688 MW/h si 39.500 t/h – abur industrial si 24.300 Gcal/h pentru încalzirea populaţiei urbane.

O deosebită atentie a fost acordată folosirii bazinului hidragrafic al ţării, motiv pentru care studiile au arătat că investiţiile in cadrul hidrocentralelor sunt benefice.

În asemenea conditii, statul Român impreuna cu Iugoslavia au amenajat şi construit în zona “CAZANE” pe Dunare Hidrocentrala de la Porţile de Fier, aceasta fiind cea mai mare hidrocentrală din ţară. Deasemeni s-au mai construit hidrocentrale pe Crisul Repede, Bistra, Olt, însă o importanţăa deosebită s-a acordat amenajării hidrografice a râului Arges, cunoscut fiind lanţul de hidrocentrale “ARGESUL” cu steaua acestuia centrala de la “VIDRARU”. Dezvoltarea economică a ţării a condus la investiţii tot mai mari în domeniul energetic motiv pentru care statul a promovat investitia de la Porţile de Fier II in amonte de Porţile de Fier I.

Cunoscându-se permanent rezervele de combustibili energetici convenţionali (cărbuni, gaze naturale, petrol) s-a ajuns la concluzia că folosirea unui alt combustibil mai ieftin şi cu puteri calorice mai mari ar rezolva problema crizei de combustibil. Astfel, în anul 1987 s-a luat în calcul construcţia unei centrale atomoelectrice în localitatea Cernavodă. Proiectul centralei este canadian, iar echipamentele de productie canadiană şi italiană.

Centrala de la Cernavodă a fost gândită să fie utilată cu 4 grupuri atomoelectrice de câte 700 MW/h fiecare. Eforturile financiare s-au putut materializa prin punerea în funcţiune a unui singur grup in anul 1994, acesta fiind un succes al energeticii romaneşti.

Declinul economic dupa revoluţia din 1989 a schimbat şi afectat mult producerea de energie electrică natională, alegând pentru funcţionare doar centralele care erau dotate cu echipamente noi, performanţe cu rentabilitate superioară realizând consumuri specifice din ce în ce mai mici.

Economia de piaţă care acopera tot mai mult sfera industrială produce efecte şi în sfera energetică. În asemenea condiţii in momentul de făţă din totalul puterii instalate de energie electrică se foloseste doar 50-55 %.

(3.Modalitatea de organizare a practicii)

Orele de instruire practică se recomandă a se desfăşura în cabinete de specialitate dotate cu o gamă largă de instalaţii şi echipamente electro-energetice, dar mai ales la agentul economic (CE). Pentru majoritatea orelor cu tematica stabilită, conform programelor, se recomandă desfăşurarea acestora într-o centrală electrică.

Având în vedere caracterul agentului economic, pentru o eficienţă a actului instructiv educativ se recomandă desfăşurarea practicii pe grupe de către 10-14 elevi. Grupele de elevi vor fi însoţite de profesorul de spacialitate sau de maistru instructor.

Pentru atingerea competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, de preferinţă cu caracter aplicativ, centrate pe elev.

Abordarea conţinuturilor trebuie să fie flexibilă, diferenţiată, tinând cont şi de particularităţile grupului, de nivelul iniţial de pregătire. Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Un factor important îl constituie calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii. Trebuie ca procesul de evaluare să fie riguros, corect iar sarcinile impuse de evaluare să fie apropiate standardelor naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.

3.1.RELAŢIA UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT – AGENT ECONOMIC

Pentru efectuarea instruirii practice la agentul economic, unitatea de învăţământ trebuie să încheie cu aceasta o convenţie de colaborare care să stabilească:

• Statutul elevului care urmează formarea în întreprindere

• Responsabilitatea pedagogică a unităţii de învăţământ

• Modalităţile de protecţie şi igienă a muncii, precum şi de protecţie civilă

• Obiectivele şi modalităţile de instruire ( durată, calendar, conţinut, activităţi)

• Modalităţi de participare a specialiştilor din întreprindere la instruirea elevilor

• Modalităţi de urmărire a instruirii şi de evaluare

•Desemnarea unui reprezentant care să aibă rolul de tutore pentru elevi şi care să colaboreze

permanent cu cadrul didactic coordonator al activităţii de instruire practică

3.2.DOCUMENTE NECESARE ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII

PRACTICII COMASATE

Unitatea de învăţământ, prin catedra de specialitate tehnologică, va întocmi următoarele documente care vor asigura buna desfăşurare şi calitatea procesului de instruire practică comasată:

· Grafic de desfăşurare a practicii comasate pe clase, săptămâni, loc de desfăşurare a

practicii

· Profesorii de specialitate şi maiştrii instructori încadraţi pentru instruirea practică

comasată vor întocmi planificări calendaristice pentru această activitate şi vor urmări

realizarea în totalitate a acesteia.

· Responsabilul ariei curriculare “Tehnologii” şi directorul unităţii şcolare care are atribuţii

în coordonarea instruirii practice vor îndruma şi controla această activitate.

· Lista de echipamente şi materiale necesare realizării stagiului de practică

· Lista de criterii de evaluare , precum şi modalităţile şi probele de evaluare stabilite

împreună cu reprezentantul agentului economic

În scopul facilitării urmăririi frecvenţei la activitatea de instruire practică, precum şi a

evaluării de parcurs se propune ca fiecare elev să aibă un caiet/ portofoliu de practică.

3.3.OBIECTIVELE URMARITE PRIN INSTRUIREA PRACTICA

ELEVILOR LA AGENTII ECONOMICI

· Să înţeleagă concret constrângerile economice, umane şi tehnice ale societatii

· Să înţeleagă constrângerile de securitate impuse de metodele de lucru;

· Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor

strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate;

· Să utilizeze achiziţiile sale în domeniul comunicării, în relaţia cu personalul angajat;

· Să cunoască importanţa tuturor serviciilor şi compartimentelor unei întreprinderi;

· Să cunoască organizarea locului de muncă şi amenajarea acestuia;

· Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor

· strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate

· Să parcurgă integral curriculum-ul specific calificării.

3.4. ATRIBUŢIILE UNITĂŢII DE ÎNVAŢĂMÂNT

· Asigură programele şcolare de instruire practică conform legislaţiei MECI;

· Efectuează împreună cu reprezentatul agentului economic repartizarea nominală a

elevilor la locul de practica, prezentând zilnic lista elevilor prezenţi la fiecare loc de practică;

· Realizează controlul, supravegherea şi îndrumarea elevilor în procesul de practică

tehnologică, având în subordine un număr mic de elevi, uşor de controlat;

· Pe durata practicii, elevii nu părăsesc locul de muncă la care au fost repartizaţi decât

cu acordul maistrului instructor sau a reprezentantului agentului economic;

· Nu deteriorează bunurile societăţii, nu consumă alimente şi nu fumează în incinta

unităţii;

· Asigură instructajul general şi periodic de protecţie a muncii specific locului de

practică;

· Analizează împreună cu reprezentantul societăţii procesul realizat de elevi privitor la

abilităţile practice şi stabileşte notele şi mediile elevilor;

· Organizează probele practice semestriale de verificare a cunoştinţelor practice ale

elevilor;

· Organizează probele practice la examenul de absolvire al învăţământului

profesional,şi evaluează periodic competenţele profesionale formate în condiţii specifice.

3.5.. ATRIBUŢIILE AGENTULUI ECONOMIC

· Sprijină activitatea de îmbunătăţire a conţinutului programelor şcolare la instruirea

practică şi a curriculum-ului în dezvoltarea locală corespunzător tehnicilor, tehnologiilor din dotarea unităţilor şi nevoilor economice locale;

· Analizează, definitivează şi aprobă graficul de repartizare nominală a elevilor pe locurile

de instruire practică;

· Sprijină unitatea de învăţământ în vederea parcurgerii integrului conţinut de instruire

practică după standardele de pregătire profesională europene (Phare Vet);

· Sprijină elevii în însuşirea metodei eficiente de lucru şi în formarea competenţelor de

execuţie , a competenţelor cheie şi a celor de cunoaştere;

· Asigură materiale necesare instructajului de protecţie şi igiena muncii specific

condiţiilor de lucru;

· Permite colaborarea între specialistul unităţii şi maistrul instructor coordonator al

activităţii de instruire practică;

· Asigură elevilor echipamentele de protecţie, echipamentele şi S.D.V.- urile

necesare lucrărilor practice ce sunt executate de către aceştia pe toată perioada de instruire practică;

· Acţionează unitar în domeniul valorificării pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor.

3.6. STATUTUL ELEVILOR PRACTICANŢI

Elevii care vor desfăşura instruirea practică la agentul economic au statut de

elevi practicanţi. Aceştia au următoarele obligaţii:

· se vor încadra în programul unităţii, respectând numărul de ore prevăzut in programa

şcolară;

· vor respecta regulamentul intern al unităţii;

· vor purta echipamentul complet de protecţie a muncii

· vor avea un comportament decent pe toată durata desfăşurării instruirii practice.

Instruirea practică se va desfăşura sub îndrumarea maistrului instructor al şcolii şi reprezentantului agentului economic(tutorelui de practică)

Instruirea practică se desfăşoară pe parcursul anului şcolar, în acord cu necesităţile agentului economic.

3.7.MODALITĂŢILE DE URMĂRIRE A INSTRUIRII PRACTICE

ŞI DE EVALUARE

Prezenţa la practica a elevilor va fi consemnată atât de reprezentantul scolii cât şi de cel al agentului economic;

Lucrările practice executate de elevi în cadrul instruirii practice se vor încadra în programa şcolară, adaptată la condiţiile existente în întreprindere.

- Elevii vor fi sprijiniţi atât de şcoală cât şi de agentul economic în realizarea lucrărilor propuse;

- Maistrul instructor va avea fişe individuale de control pentru fiecare elev în parte, pentru evaluarea instruirii practice;

- Evaluarea va conţine atât aprecierea maistrului instructor cât şi a agentului economic.

(4.Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea muncii)

În Centralele electrice, fiind încadrate în categoria locurilor de muncă cu grad sporit de pericol, respectarea măsurilor de protecţia muncii este absolut obligatorie pentru întreg personalul de deservire şi trebuie frecvent şi riguros controlate de responsabilii cu protecţia muncii. Nerespectarea măsurilor de protecţia muncii sau o clipă de neatenţie pot provoca accidente cu urmări deosebit de grave.

Măsuri pentru evitarea accidentelor

Pentru evitarea accidentelor de muncă, lucrătorul din centrale trebuie să ia următoarele măsuri:

· Prezentarea la serviciu odihnit, sănătos şi fără să fi consumat băuturi alcoolice.

· În timpul probelor este interzisă staţionarea persoanelor în apropierea robinetelor,

îmbinărilor prin flanşă sau sudură, supapelor de siguranţă, gurilor de vizitare, clapelor de explozie, sticlelor de nivel sau orice zonă periculoasă;

· Este obligatorie asigurarea cu formaţii de pompieri voluntari, instruirea şi dotarea

acestora cu materialele pentru înlăturarea incendiilor

· Lucrările de reparaţii se efectuează numai pe baza autorizaţiei de lucru sau procesului-

verbal dat de secţia exploatare, după luarea tuturor măsurilor de blindare a circuitelor şi întreruperilor tuturor legăturilor de alimentare a instalaţiei cu curent electric;

· Echipa de lucru este instruită la plecarea din atelier şi la faţa locului, asupra măsurilor

de izolare a instalaţiei, zonei de lucru, interdicţiilor impuse, eventualelor restricţii PSI;

· Este obligatorie purtarea căştii de protecţie

· Este obligatorie menţinerea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă.

· Asigurarea iluminării şi ventilării corespunzătoare în toate sălile maşinilor .

· Nu este permisă intrarea şi staţionarea persoanelor străine în sala maşinilor

· Sculele şi dispozitivele de lucru vor fi în perfectă stare

· Pompele şi ventilatoarele vor avea apărători la cuplaje.

· Lampa de verificare va avea tensiunea de 24 V, mâner izolat şi abajur de protecţie.

· Transformatorul de tensiune va fi aşezat cât mai aproape de priză

· Maşinile şi instalaţiile electrice (electromotoare, panouri de automatizară etc.) vor fi

legate la pământ.

· Scările, platformele, podelele, vor fi solid construite, vor fi prevăzute cu balustradă de

un metru. Pe ele nu se vor depozita scule, materiale etc.

· Nu se va intra şi nu se va permite intrarea cu ţigara aprinsă în centrală

· Nu se vor remedia defecţiunile ivite la instalaţiile electrice şi de automatizare decât

de personal de specialitate.

· Înainte de aprinderea focului se va face obligatoriu preventilarea focarului timp de 10

minute.

· Dacă au loc răbufniri de gaze, se va face relua preventilarea, apoi aprinderea focului

ca mai sus.

· Staţionarea nejustificată în faţa arzătoarelor şi a clapelor de explozie este interzisă.

· Remedierea neetanşeităţilor de apă şi abur la conductele cazanului se va face cu chei

fără prelungitor şi stând într-o parte, numai când presiunea este sub 3 bar.

· În timpul serviciului, se va urmări permanent ca nivelul apei să nu scadă sub

nivelul minim..

· Cazanele oprite pentru verificare şi reparaţii vor fi izolate de celelalte cazane cu

flanşe oarbe, iar instalaţia electrică scoasă de sub tensiune.

· În timpul verificărilor,nu se vor face nici un fel de lucrări la cazane.

· Dacă izolarea se face prin închiderea robinetelor, roţile de manevră ale acestora se

vor demonta sau bloca cu lanţ şi lacăt, cheia păstrându-se la responsabilul sălii de cazane.

· În timpul verificărilor pe cazane se vor pune plăci avertizoare cu textul: "Cazan în

verificare - Nu manevraţi - Se lucrează".

· Utilizarea inscripţiilor indicatoare care să permită identificarea cu precizie a diferitelor

echipamente;

· Utilizarea inscripţiilor avertizoare care să atragă atenţia asupra pericolului de atingere

a unor piese şi să prevină personalul asupra unor greşeli în executarea manevrelor;

· Utilizarea îngrădirilor metalice şi a barierelor masive pentru protecţia împotriva atingerii

părţilor aflate sub tensiune şi împotriva eventualelor explozii;

· Utilizarea indicatoarelor mobile de tensiune pentru controlul lipsei tensiunii înainte de

începerea lucrărilor de reparaţii;

· Legarea la pământ de protecţie a părţilor conducătoare de curent care în mod normal

sunt lipsite de tensiune şi se află sub directa atingere a personalului;

· Responsabilul ISCIR al unităţii şi şeful sălii de cazane va cunoaşte şi va aplica

prevederile din PT CR-13 colecţia ISCIR privind măsuri de protecţia muncii în exploatarea cazanelor.

· Conform legislaţiei în vigoare, conducătorul locului de muncă trebuie să întocmească

şi să afişeze în sala maşinilor măsurile speciale de protecţia muncii, ţinând seamă de specificul local. Lunar, acesta va face instructajul de protecţia muncii cu toţi muncitorii din subordine.

· În atribuţiile responsabilului cu protecţia muncii intră şi controlul respectării normelor

de protecţia muncii de către personalul muncitor, precum şi acordarea echipamentului de protecţie şi de lucru, conform normativelor în vigoare.

(5.Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii)

Acest auxiliar curricular conţine activităţi care să ajute elevul în atingerea competenţelor din unităţile de competenţă. Metodele active/interactive prezentate în material, oferă multe avantaje. Elevul este mai implicat şi are oportunităţi de a dobândi experienţă practică prin practică. Această experienţă poate fi îmbogăţită mai mult în situaţii de grup, unde elevul poate învăţa şi poate modera învăţarea prin interacţiune cu colegii.

Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea abilităţilor din domeniul tehnic prin implicarea lui interactivă în propria formare.

Prin activităţile propuse elevilor, se urmăreşte atingerea majorităţii criteriilor de performanţă respectând condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregătire Profesională.

(Prezentul Auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardul de Pregătire Profesională al calificării pentru care a fost realizat. Prin urmare, el poate fi folosit în procesul instructiv şi pentru evaluarea continuă a elevilor fiind considerat un ghid. Profesorii au libertatea de a gândi şi alte activităţi care să fie în concordanţă cu conţinutul S.P.P.-ului. Însă, pentru obţinerea Certificatului de calificare, este necesară validarea integrală a competenţelor din S.P.P., prin probe de evaluare conforme celor prevăzute în standardul respectiv. )

PENTRU A REZOLVA CU SUCCES SARCINILE DE LUCRU ...

· Citiţi cu atenţie toate cerinţele unei sarcini de lucru, înainte de a începe să le rezolvaţi!

· Dacă observaţi vreo problemă sau aveţi o neclaritate la una din cerinţe, aduceţi acest lucru în atenţia profesorului înainte de a începe proba.

· Înainte de a vă apuca de lucru, asiguraţi-vă că dispuneţi de toate materialele, ustensilele, utilajele şi echipamentele necesare petru rezolvarea sarcinilor de lucru.

· Dacă nu aţi înţeles sau dacă nu ştiţi cum să rezolvaţi sarcina de lucru, solicitaţi sprijinul profesorului sau a tutorelui care vă va îndruma şi ajuta la rezolvarea ei.

· Rezolvaţi toate activităţile date pentru ca sarcina de lucru să fie încheiată !

· Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor şi problemelor pe care le-aţi rezolvat şi a activităţilor pe care le-aţi desfăşurat şi va evalua progresul realizat.

(6.Tipuri de activităţi de învăţare)

ACTIVITATEA NR.1

STUDIU DE CAZ nr.1

1. Observaţi cu atenţie următoarele indicatoare şi prezentaţi semnificaţia fiecăruia.

2. Identificați aceste indicatoare pe durata efectuării stagiului de practică la agentul

economic. Unde sunt montate aceste indicatoare?

3. Ce alte indicatoare aţi identificat? Realizaţi o Fişă de documentare cu semnele indicatoare identificate şi prezentaţi semnificaţia lor.

4. Ce alte spaţii ar mai trebui semnalizate şi cu ce fel de indicatoare?

ACTIVITATEA NR.2

Competenţa vizată: Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din centrale electrice

STUDIU DE CAZ nr.2

Observaţi cu atenţie poza de mai jos.

1.Ce consideraţi că reprezintă?

2.Comentaţi în fişa de lucru daca s-au respectat, sau nu, NTSM

3.Comparaţi observaţiile făcute în fişă cu cele ale colegilor

4.Identificaţi greşelile făcute şi explicaţi cum pot fi remediate

5.Enumeraţi ce consecinţe negative pot avea loc în situaţia dată

ACTIVITATEA NR.3


STUDIU DE CAZ nr.3







ACTIVITATEA NR.4


STUDIU DE CAZ nr.4







Comunicare şi numeraţie

ACTIVITATEA NR.5

Competenţa vizată: Localizează defecte şi regimuri anormale ale echipamentelor electrice din centrale electrice

Determinarea cauzelor defectelor şi a regimurilor anormale de funcţionare ale echipamentelor electrice din centrale electrice

FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.1 Folosind lista de defecţiuni care pot apărea în timpul funcţionării la motoarele asincrone şi lista cu remedieri propuse, realizează corelarea defecţiune-remediere corespunzătoare.

Remedierile vor fi notate cu cifre arabe şi veţi face corelarea defecţiunilor cu remedierile, trecând în rubrica ,,Corelare” cifra corespunzătoare remedierii.

Nr.

crt.

Defecţiunea

Corelare

I.

Axul nu se roteşte liber manual

I--

II.

Periile scânteiază ; unele perii şi armăturile lor se încălzesc excesiv

II--

III.

Miezul de fier al statorului este supraîncălzit uniform, cu toate că sarcina motorului nu depăşeşte pe cea nominală

III--

IV.

Motorul nu porneşte în gol

IV--

V.

Motorul dezvoltă o turaţie redusă în sarcină

V--

VI.

La pornirea motorului apare un cerc de foc la inelele colectoare

VI--

VII.

Motorul nu porneşte.

VII--

VIII.

Statorul are curenţi inegali pe cele trei faze, iar motorul nu porneşte.

VIII--

IX

Incălzire exagerată a maşinii

IX--

X

Rezistenţa de izolaţie mică

X--

Nr.

crt.

Remediere

1.

Se verifică legăturile la cutia de borne şi la reţea precum şi cablul de alimentare

2.

Asigurarea unei tensiuni corespunzătoare;Corelarea sarcină motor

3.

Revizuire circuit electric (conexiuni); Se rebobinează motorul

4.

Se aleg perii de dimensiuni potrivite, se finisează inelele ; se reglează presiunea de contact a periilor

5.

Se înlătură scurgerea de ulei ; se refac legăturile întrerupte

6.

Se schimbă rulmenţii;Se spală rulmenţii necapsulaţi şi se gresează din nou

7.

Se procedează la uscarea maşinii

8.

Se verifică cu ohmmetrul circuitul şi se restabileşte legătura.

9.

Se aduce tensiunea la valoarea nominală ; se execută reparaţia miezului statoric

10.

Se deschid orificiile din capotă ;Se curăţa carcasa de praf şi alte impurităţi

Se schimbă ventilatorul

ACTIVITATEA NR.6

UNITATEA DE COMPETENŢĂ 12 – Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice din centrale electrice

Competenţa vizată 12.1. Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice

Decodificarea simbolurilor din scheme electrice

FIŞA DE OBSERVAŢIE nr.2

În tabelul de mai jos sunt reprezentate anumite semne convenţionale ale echipamentelor electrice, notaţii asociate, stări de poziţie ale componentelor. Completaţi în tabelul de mai jos elementele care lipsesc care lipsesc, şi sunt numerotate de la 1 la 14.

Denumirea

Semne

Convenţionale

Simbol

Denumirea

Semne convenţionale

Simbol

1.

2.

3.

“a”

“a”

“a”

Releu termic

-elem.de comandă

-contact N.Î.

14.

“F”

Buton comandă

a-contact normal deschis (N.D.)

b-contact normal închis(N.Î)”T1”

4.

“B P”

“B O”

Releu de timp cu temp.la acţionare

8.

· cotact N.Î

9.

“KT”

“ KIT”

Contactor (releu)

Electromagnetic

-bobină

-contact normal

deschis

13.

5.

“C”

Siguranţe fuzibile

10.

“F1”

6.

Lămpi semnalizatoare

11.

“H”

7.

Motor asincron trifazat

12.

ACTIVITATEA NR.7


Competenţa vizată 12.1: Recunoaşte echipamentele electrice din centrale electrice


Imaginea de mai jos reprezintă un turbogenerator.Cu ajutorul cifrelor sunt simbolizate principalele părţi componente.

Faceţi corespondenţa dintre cifre şi părţile componente în tabelul de mai jos.

Identificaţi aceste părţi componete şi în centrală .

Nr.

crt.

Elementul component al turbogeneratorului

Corelare

a.

Flanşă de cuplare la turbină

a----

b.

Carcasă

b----

c.

Lagăr

c----

d.

Periile colectoare ale excitaţiei

d----

e.

Sistemul de răcire

e----

f.

Fierul statoric

f-----

g.

Înfăşurările statorice

g-----

h.

Bornele generatorului

h-----

i.

Rotorul cilindric

i-----

j.

Fantă de ventilaţie

j-----

ACTIVITATEA NR.8


COMPETENŢA 12.2. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice


LUCRAŢI PE GRUPE!

Efectuaţi practica la o centrală.

Veţi fi împărţiţi în 5 grupe de elevi şi conduşi în anumite locuri adecvat alese, în centrală, pentru a putea monitoriza funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice şi a localiza defecte la transformatorul electric şi a le remedia.Fiecare grupă se va ocupa de un anumit defect

, astfel :

a) Grupa nr.1 – Supraîncălzirea transformatorului.

b) Grupa nr.2- Străpungerile şi întreruperile înfăşurărilor transformatorului.

c) Grupa nr.3- Funcţionarea protecţiei prin releul de gaze (Buchholz).

d) Grupa nr. 4 – Tensiunea în circuitul secundar este anormală.

e) Grupa nr. 5 – Defecte ale comutatorului de tensiune.

(Atenţie :Veţi lucra numai sub supravegherea strictă a cadrelor didactice şi a persoanelor desemnate în cadrul centralei ;Veţi respecta normele de protecţie şi securitate a muncii specifice fiecărei instalaţii.)

Fiecare grupă îşi va întocmi fişa de observaţie după modelul de mai jos. Fiecare raportor al grupei va prezenta fişa de observaţie a grupei sale.

Grupa nr. – Fişă de observaţie

Denumirea defectului sau regimului anormal de funcţionare al

transformatorului

Situaţiile în care pot sa apară aceste defecte sau regimuri anormale

Remedierea defectelor

Încercările transformatoru-lui după reparare

1 Supraîncălzirea transformatorului.

2 Străpungerile şi întreruperile înfăşurărilor transformatorului.

3. Funcţionarea protecţiei prin releul de gaze (Buchholz).

4. Tensiunea în circuitul secundar este anormală.

5 Defecte ale comutatorului de tensiune.

(Sarcinile de lucru vor fi distribuite elevilor diferenţiat în funcţie de progresul lor înregistrat la orele de teorie!)

ACTIVITATEA NR.9


COMPETENŢA 12.3. – Localizează defecte şi regimuri anormale ale

echipamentelor electrice din centrale electrice

FIŞĂ DE LUCRU NR.1

LUCRAŢI PE GRUPE!

MĂSURAŢI REZISTENŢELE ELECTRICE PRIN PRIN METODE INDUSTRIALE,

Se are în vedere :

elaborarea schemelor de măsurare;

precizarea caracteristicilor tehnice ale aparatelor din schema de măsurare;

alegerea aparatelor de măsură;

executarea montajelor AVAL şi AMONTE;

deducerea formulelor de corecţie pentru obţinerea valorilor adevărate;

prelucrarea rezultatelor măsurării.

Scheme de măsurare:

Montajul AVALMontajul AMONTE

Formule de corecţie:

- montajul AVAL: ;

- montajul AMONTE: .

Tabele cu rezultate:

Nr.

crt.

I

U

RV

[Ω]

rA

[Ω]

RX

[Ω]

MONTAJ

Dom.

n [div]

[A]

Dom.

n [div]

[V]

1.

AVAL

2.

AVAL

3.

AMONTE

4.

AMONTE

FIŞĂ DE EVALUARE

MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE PRIN METODA INDUSTRIALĂ

Nr.crt

PROBA

PUNCTAJ

NOTARE

1.

Elaborarea schemei electrice

Montajul AVAL – 4p

Montajul AMONTE – 4p

8

2.

Alegerea aparatelor electrice de măsurat

Ampermetru – 2p

Voltmetru – 2p

4

3.

Alegerea domeniului de măsură

Ampermetru – 3p

Voltmetru – 3p

6

4.

Identificarea caracteristicilor tehnice

Tip aparat (dispozitiv) – 2p

Scala aparatului (domeniu de măsură) – 2p

Clasa de exactitate – 2p

Poziţia aparatului – 2p

Rezistenţa internă – 2p

10

5.

Determinarea formulelor de corecţie



8

6.

Realizarea practică a montajului montajului



10

4.

Prelucrarea rezultatelor măsurării

AVAL – 20p

determinarea valorii I – 5p

determinarea valorii U – 5p

determinarea valorii U/Rv – 5p

calculul rezistenţei Rx – 5p

AMONTE – 20p

determinarea valorii I – 5p

determinarea valorii U – 5p

determinarea valorii U/I – 5p

calculul rezistenţei Rx – 5p

40

6.

Respectarea normelor de igienă şi de protecţia muncii

4

7.

OFICIU

10

8.

TOTAL

100

ACTIVITATEA NR.10


COMPETENŢA 12.2. –Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice


LUCRAŢI PE GRUPE!

MĂSURAŢI REZISTENŢA DE IZOLAŢIE, A TEMPERATURII ÎNFĂŞURĂRILOR ŞI A COEFICIENTULUI DE ABSORBŢIE LA GENERATOARE ŞI COMPENSATOARE SINCRONE

Se are în vedere :

efectuarea măsurătorilor parametrilor ceruţi;

urmărirea valorilor parametrilor tehnologici;

precizarea scopului măsurătorilor efectuate;

alegerea aparatele de măsură necesare;

· respectarea normelor de igienă şi de protecţie a muncii.

2. Noţiuni generale

· Megohmmetrul este ales funcţie de tensiunea nominală a înfăşurărilor

· Măsurarea se realizează în stare rece, la temperatura mediului ambiant

· Rezistenţa de izolaţie trebuie sa fie:

· Riz>1M pentru maşini cu tensiunea înfăşurării mai mică de 1kV

·

pentru maşini cu tensiunea înfăşurării mai mare de 1kV, cu Un în V şi Sn în kVA iar Riz este rezistenţa de izolaţie la 750C. Dacă rezistenţa de izolaţie nu poate fi măsurată la 750C şi se măsoară la altă temperatură atunci. K va fi ales din diagrama:

· coeficientul de absorbţie urmăreşte aprecierea gradului de umiditate al maşinilor cu U>3kV şi S>1000kVA

· se efectuează cu megohmmetrul de 2500V, cu care se măsoară rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor timp de 15s (R15) şi prin aplicarea tensiunii timp de 60s (R60)

· raportul acestora poarta denumirea de coeficient de absorbţie:

Aceste măsurători se fac la punerea în funcţiune, după reparaţia înfăşurărilor sau la reviziile tehnice periodice.

3. Modul de lucru

1. Funcţie de maşină, se alege megohmmetrul necesar.

2. Se măsoară rezistenţa de izolaţie şi se verifică dacă se încadrează în norme (realizând calculele necesare).

3. Se alege megohmmetrul adecvat pentru măsurarea R15 şi R60.

4. Se măsoară R15 şi R60.

5. Se calculează coeficientul de absorbţie kabs.

6. Se verifică dacă se încadrează în valoarea prescrisă.

FIŞĂ DE EVALUARE

MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE, A TEMPERATURII ÎNFĂŞURĂRILOR ŞI A COEFICIENTULUI DE ABSORBŢIE LA GENERATOARE ŞI COMPENSATOARE SINCRONE

Nr. crt.

Criteriu de evaluare

Punctaj acordat

Punctaj obţinut

1.

Precizarea scopului pentru care se efectuează măsurătorile

5

2.

Alegerea meghommetrului pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie, funcţie de tensiunea înfăşurării măsurate

5

3

Măsurarea rezistenţei de izolaţie

20

4

Verificarea încadrării în limitele impuse a rezistenţei de izolaţie

10

5

Alegerea meghommetrului pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie R15 şiR60

10

6

Măsurarea rezistenţelor de izolaţie R15 şiR60

30

7

Calcularea coeficientului de absorbţie

10

8

Respectarea normelor de igienă şi de protecţie a muncii

10

TOTAL PUNCTAJ

100

ACTIVITATEA NR.11


COMPETENŢA 12.3. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor

electrice din centrale


LUCRAŢI PE GRUPE!

PORNIREA AUTOMATĂ ÎNTR-UN SINGUR SENS A UNUI MOTOR ASINCRON TRIFAZAT

1. Fişă de lucru

· elaboraţi schema electrică de forţă şi comandă pentru pornirea automată a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;

· precizaţi rolul aparatelor din schemă;

· realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;

· enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării montajului.

1. FIŞĂ DE EVALUARE

Schema de lucru:

3. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;

1C – contactor; e4 – bloc relee termice;

bp – buton pornire; bo – buton oprire.

Nr.

crt

PROBA

PUNCTAJ

NOTARE

OBSERVAŢII

1.

Elaborarea schemei electrice

Circuit de forţă 4p

- siguranţe fuzibile: 2p

- contactor 1C: 1p

- bloc relee termice TSA: 1p

Circuit de comandă 6p

Siguranţe fuzibile: 1p

Buton de pornire bp: 1p

Buton de oprire: 1p

Bobină 1C: 1p

CNI TSA (2): 1p

CND 1C (4): 1p

10

4

6

2.

Precizarea rolului aparatelor electrice

- e1, e2, e3 – 1p

- e5, e6 – 1p

- e4 – 1p

- 1C – 1p

- CND 1C (4) – 2p

- bo – 1p

- bp – 1p

8

3.

Funcţionalitate montaj

30

4.

Realizarea montajului

- estetica montajului: 5p

- realizarea interconexiunilor: 25p

dezizolare conductor: 5p

ochiuri: 5p

sens de strângere: 5p

fixare rigidă a conductorului

în contact: 5p

liniaritate şi racord conductor: 5p

30

5

25

5.

Respectarea normelor de igienă şi

protecţia muncii

7

6.

Respectarea integrităţii

aparatajului electric

5

7.

OFICIU

10

8.

TOTAL

100

ACTIVITATEA NR.12


COMPETENŢA 12.3. – Monitorizează funcţionarea echipamentelor

electrice din centrale


LUCRAŢI PE GRUPE!

SCHEMA DE COMANDĂ PENTRU INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE LA UN MOTOR ASINCRON TRIFAZAT CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT

Fişă de lucru

· elaboraţi schema electrică de comandă pentru pornirea şi inversarea sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;

· precizaţi rolul aparatelor din schemă;

· realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;

· enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării montajului.

2. FIŞĂ DE EVALUARE

Schema de lucru:

3. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;

1C, 2C – contactoare;

e4 – bloc relee termice;

bp1, bp2 – butoane de pornire;

bo – buton oprire.

SCHEMA DE COMANDĂ PENTRU INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE LA UN MOTOR ASINCRON TRIFAZAT CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT

Nr.

crt

PROBA

PUNCTAJ

NOTARE

OBSERVAŢII

1.

Elaborarea schemei electriceSiguranţe fuzibile: 2p

Buton de pornire bp1: 1p

Buton de pornire bp2: 1p

Buton de oprire: 1p

Bobină 1C: 1p

Bobină 2C: 1p

CNI TSA (3): 1p

CND 1C (5): 1p

CND 2C (7): 1p

CNI 1C (6): 1p

CNI 2C (4): 1p

12

2.

Precizarea rolului aparatelor electrice

- e5, e6 – 1p

- e4 – 1p

- 1C – 1p

- 2C – 1p

- CND 1C (5) – 2p

- CND 2C (7) – 2p

- CNI 1C (6) – 2p

- CNI 2C (4) – 2p

- bo – 1p

- bp1, bp2 – 1p

14

3.

Funcţionalitate montaj

30

4.

Realizarea montajului

· estetica montajului: 5p

· realizarea interconexiunilor: 25p

dezizolare conductor: 5p

ochiuri: 5p

sens de strângere: 5p

fixare rigidă a conductorului

în contact: 5p

liniaritate şi racord conductor: 5p

30

5

25

5.

Respectarea normelor de igienă şi protecţia muncii

4

6.

OFICIU

10

7.

TOTAL

100

(7.Organizarea evaluării)

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP, metodele de predare – învăţare utilizate de cadrele didactice care coordoneaza instruirea practică vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Ar fi indicat să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi:

· realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării

· citirea, realizarea şi interpretarea unor scheme ,fişe de lucru, fise de observatie,studii de caz.

Deasemenea utilizarea metodelor explorative (observarea directă, observare

independentă, investigaţia), a programelor PowerPoint şi a altor programe de grafică pentru prezentarea diferitelor materiale, poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării.

PROIECTELE înseamnă muncă în grup.

Aceasta înseamnă că un grup de elevi este responsabil pentru îndeplinirea sarcinii şi satisfacerea criteriilor de reuşită. Ei trebuie să lucreze împreună pentru a obţine rezultate.

Proiectul va presupune de asemenea dobândirea unor noi competenţe şi utilizarea

celor dobândite anterior.

Realizarea proiectelor este benefică pentru elevi pentru că :

· îşi asumă responsabilitatea pentru propriul proces de învăţare

· se dezvoltă individual într-un fel şi într-o direcţie ce se potriveşte oricărui elev

· se pot orienta spre o carieră profesională devenind conştienţi în privinţa realităţii profesionale şi a cerinţelor profesionale,

· învaţă să coopereze mai degrabă decât să concureze

· învaţă să aplice şi să asimileze activ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini; învaţă realizând ceva practic

Deasemenea elevii vor dobândi competenţe în ceea ce priveşte :

· organizarea timpului

· respectarea termenelor

· satisfacerea cerinţelor echipei

Abilităţi dobândite de elevi prin metoda proiectelor :

· rezolvarea problemelor

· abilităţi de comunicare şi negociere

· planificare şi organizare

· orientare spre rezultate

· conştiinţa calităţii

· abilitatea de a munci în echipe

· luarea de decizii

· integrarea cunoştinţelor din diferite domenii

SARCINILE ELEVULUI:

· identifică cunoştinţele de care are nevoie în realizarea proiectului şi le actualizează;

· observă situaţia reală din întreprindere şi identifică punctele tari şi punctele slabe în organizarea locului de muncă;

· se documentează;

· cooperează cu colegii de echipă, cu profesorul/maistrul şi cu reprezentanţii agentului economic;

· stabileşte împreună cu ceilalţi sarcinile ce-i revin şi le respectă;

· îşi lămureşte necunoscutele;

· ia decizii;

· îşi notează colegii de echipă;

· completează fişele de observaţii şi realizează portofoliul.

Rezultate ce urmează a fi realizate

· Care sunt produsele ce vor fi realizate de grupul de elevi?

· Care sunt criteriile de reuşită?

Criterii de performanţă

Informaţi-vă elevii în privinţa a ceea ce se aşteaptă de la ei. Daţi-le aceste informaţii înainte ca aceştia să înceapă realmente să lucreze.

AŞTEPTĂRI

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROFESORULUI:

· Prezintă elevilor noţiuni teoretice referitoare

la tema proiectului;

· Indică surse de documentare;

· Oferă materiale didactice ilustrative;

· Detaliază proiectul şi răspunde la întrebări;

· Coordonează şi îndrumă.

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ELEVULUI:

· Observă situaţia reală din întreprindere;

· Identifică cunoştinţele de care are nevoie şi le actualizează;

· Se documentează;,

· Cooperează cu membrii echipei, cu profesorul şi cu reprezentanţii agentului economic;

· Îşi lămureşte necunoscutele.

EVALUARE

Răspundeţi la întrebările:

· Ce formă va îmbrăca proba de evaluare? (raport, prezentare, interviu personal/interviu, un raport complet sau o combinaţie ale celor de mai sus şi/sau a altor metode?

· Ce formă va îmbrăca evaluarea? (Notă de grup? Notă individuală?)

· Cine va fi implicat în procedură şi cum?

Condiţii de evaluare şi apreciere

Evaluarea elevilor se poate face prin:

· lucrări practice pe bază de fişe de observaţie şi fişe de lucru;

· proiecte materializate în portofolii;

· Notarea se va face de către profesor(tutore de practică) şi de către colegii care compun echipa

(8.FIŞĂ PENTRU LUCRUL ÎN ECHIPĂ )

(în pereche sau în grup de 3-4 elevi)

Modulul (unitatea de competenţă)

Numele elevului _________________________

Care este sarcina voastră comună? (ex. obiectivele pe care vi s-a spus că trebuie să le îndepliniţi)

Cu cine vei lucra?

Ce anume trebuie făcut?

Cine va face acest lucru?

De ce fel de materiale, echipamente, instrumente şi sprijin va fi nevoie din partea celorlalţi?

Ce anume vei face tu?

Organizarea activităţii:

Data/Ora începerii:

Data/Ora finalizării:

Cât de mult va dura îndeplinirea sarcinii?

Unde vei lucra?

Confirm faptul că elevii au avut discuţii privind sarcina de mai sus şi:

· s-au asigurat că au înţeles obiectivele

· au stabilit ceea ce trebuie făcut

· au sugerat modalităţi prin care pot ajuta la îndeplinirea sarcinii

· s-au asigurat că au înţeles cu claritate responsabilităţile care le revin şi modul de organizare a activităţii

Martor/evaluator (semnătura): Data:

(ex.: profesor, tutore de practică)

Numele maistrului instructor _________________________

Această fişă stabileşte sarcinile membrilor grupului de lucru, precum şi modul de organizare a activităţii

(9.FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI )

Fişa pentru înregistrarea progresului elevului

Acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata derulării modulului, acestea permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, furnizând în acelaşi timp informaţii relevante pentru analiză.

Modulul (unitatea de competenţă) __________________________________________

Numele elevului ____________________________clasa________________________

Numele profesorului ________________________

Competenţe care trebuie dobândite

Data

Activităţi efectuate şi comentarii

Evaluare

Bine

Satis-făcător

Refacere

Comentarii:

Priorităţi de dezvoltare

Competenţe care trebuie dobândite

Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice generale şi competenţe pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.

Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feedback.

Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma.

(10.JURNAL DE PRACTICĂ)

Elev:

Perioada:

Locaţie (Agent economic şi departament):

Modul:

Tema:

Sarcina de lucru:

În jurnalul de practică, elevul va completa următoarele informaţii:

1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică ,pe care le-aţi observat sau le-aţi desfăşurat?

2. Ce lucruri noi aţi învăţat?

3. Care au fost evenimentele sau lucrurile care v-au plăcut? Motivaţi.

4. Ce lucruri/ evenimente nu v-au plăcut? Motivaţi.

(11. MINIPROIECT)

Competenţa : Monitorizează funcţionarea echipamentelor electrice din centrale electrice

A. Numele si prenumele elevului:

B. Calificare:

C. Tema proiectului: Monitorizarea parametrilor de funcţionare ai generatorului sincron dintr-o centrală electrică

D. Contextul de realizare: în timpul stagiului de instruire practică aferent acestui modul;

E. Sarcini:

1. identificarea generatorului sincron care urmează să fie monitorizat

1. definirea acţiunilor de întreţinere relevante

1. repartizarea acţiunilor

1. pregătirea programul de monitorizate

1. consultarea documentaţiei de monitorizate

1. demararea acţiunilor

1. asigurarea că acţiunile au fost derulate in conformitate cu documentaţia tehnică şi într-un mod adecvat

1. completarea documentelor de evidenţă a parametrilor monitorizaţi

1. aplicarea N.T.S.M.

F. Întocmirea portofoliului de practică:

- fişe individuale de observaţie în care elevul să urmărească diferite aspecte ale procesului tehnologic

- documentaţii tehnice accesibile elevului

- fişe de lucru

- fişe de evaluare concepute de maistru pentru această activitate

G. Etape:

1. documentare

1. întocmire documentaţiei specifice proiectului

1. întocmirea portofoliului de practică

1. evaluare finală

H. Resurse

- fişe de lucru

- fişe de evaluare

- fişe tehnologice de reparaţii

- fişe de documentare

- manuale, tabele, standarde, cărţi tehnice

- scule, dispozitive, verificatoare

I. Evaluare:

1. autoevaluare pe parcurs

1. evaluare finală

(12. PORTOFOLIU DE PRACTICĂ)

Portofoliu de practică al elevului reprezintă un instrument de evaluare complex, care include rezultatele relevante obţinute prin diverse metode şi tehnici de învăţare. Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea.

Portofoliul cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă, care pun în evidentă progresele sale, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.

Aceste rezultate vizează probele orale, scrise, şi practice, observarea sistematică a comportamentului şcolar, proiectul, autoevaluarea, sarcini specifice fiecărui modul.

Portofoliul este forma şi procesul de organizare (acumulare, selectare şi analiză) a modelelor şi a produselor activităţii instructiv-educative a elevului şi a materialelor informative din surse externe (colegi de clasă, profesori, părinţi, agenţi economici etc), necesare pentru analiza lor ulterioară, evaluarea multilaterală calitativă şi cantitativă, a nivelului de instruire şi ameliorarea procesului didactic.

(Evaluarea portofoliuluiPentru a evalua un portofoliu, este necesar, în primul rînd, să se stabilească minimul şi maximul obligatoriu al elementelor incluse pentru evaluare.Apoi, apare problema acordării punctajului pentru diferite componente ale portofoliului: unele valorează mai mult, altele mai puţin.Şi în final, apare contradicţia între tendinţa dintre orientarea calitativ-cantitativă a portofoliului şi cerinţele administraţiei “de a interpreta totul prin prismă cantitativă”.)

Portofoliul face parte din categoria metodelor şi instrumentelor alternative de evaluare, fiind numit şi „cartea de vizită a elevului”.

Portofoliul se compune din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi / sau profesor şi care reflectă participarea la derularea şi soluţionarea temei date; cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă, care pun în evidentă progresele sale, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-si descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea.

Conţinutul unui portofoliu poate fi următorul:

· Lista conţinutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări, fişe etc. şi numărul paginii la care se găseşte);

· Argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare lucrare, cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului / grupului cu privire la subiectul respectiv;

· Lucrările pe care le face elevul individual sau în grup:

· Rezumate;

· Eseuri;

· Articole, referate;

· Temele de zi cu zi;

· Fişe individuale de studiu;

· Proiecte şi experimente;

· Rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;

· Teste şi lucrări semestriale;

· Chestionare de aptitudini, stiluri de învăţare;

· Înregistrări video, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elevi;

· Autoevaluări ale elevului / grupului, alte materiale care reflectă participarea elevului / grupului la derularea şi soluţionarea temei date.

Exemplu : PLAN DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

Obiectivele acestei activităţi vă vor ajuta:

1. Să evaluaţi ceea ce aţi învăţat;

1. Să evaluaţi ce trebuie să învăţaţi mai departe şi cum să urmăriţi acea învăţare;

1. Să implementaţi ce aţi învăţat în sarcina dvs. de dezvoltare.

Vă rugăm să completaţi următoarele tabele:

Tipuri de activităţi de învăţare: Ce am învăţat

Cât de sigur vă simţiţi de următoarele domenii:

Nesigur

Sigur

Foarte sigur

Cunoştinţele dvs. despre diferite tipuri de activităţi de învăţare.

Cunoştinţele dvs. despre importanţa de a varia tipul activităţii de învăţare.

Cunoştinţele dvs. despre diferite moduri de organizare a activităţilor de învăţare.

Tipuri de activităţi de învăţare: Domenii pentru dezvoltare mai departe

Completaţi următoarea grilă pentru fiecare element pe care l-aţi marcat ca “Nesigur”

Element

Ce este necesar să faceţi pentru a dezvolta acest domeniu?

Cum veţi dezvolta acest domeniu?

Când veţi dezvolta acest domeniu?

Tipuri de activităţi de învăţare: Să aplicăm ce am învăţat

Completaţi următoarea grilă pentru domeniile pe care le-aţi marcat ca “Sigur”.

Ce domenii din prima grilă veţi avansa în sarcina de dezvoltare a materialelor dvs.?

Cum veţi avansa acele domenii în sarcina dvs. de dezvoltare?

Care este sprijinul de care veţi avea nevoie pentru a avansa în acele domenii?

Care sunt criteriile dvs. de reuşită; cum veţi şti că aţi reuşit să avansaţi în acele domenii?

(13.FIŞĂ DE DOCUMENTAŢIE NR. 1)

Semne convenţionale ale echipamentelor (generatoare, transformatoare, aparate de comutaţie, aparate de protecţie), notaţii asociate

(linii dedistribuţieGenerator1 ~TransformatorridicătorLinie electricăde transportTransformatorcoborâtor Staţie de transformareStaţie electricăBare colectoare)

Denumirea

Semne

Convenţionale

Simbol

Denumirea

Semne convenţionale

Simbol

Întreruptor manual

-monopolar

-bipolar

-tripolar

“a”

“a”

“a”

Releu termic

-elem.de comandă

-contact N.Î.

“F”

Buton comandă

a-contact normal deschis (N.D.)

b-contact normal închis(N.Î)”T1”

“B P”

“B O”

Releu de timp cu temp.la acţionare

· Bobine

· cotact N.Î

· contact N.D.

“KT”

“KIT”

Contactor (releu)

Electromagnetic

-bobină

-contact normal

deschis

-contact normal

închis

“C”

Siguranţe fuzibile

“F1”

Transformatoare

Lămpi semnalizatoare

“H”

(M)

Avertizoare

Acustice

Motor asincron trifazat

Desene, diagrame, schiţe, fotografii, grafice

Barajul unei hidrocentrale (Vidraru)

O termocentrală

O centrală nucleară ( Cernavodă)

Alegerea sculelor electricianului din centrale electrice

Trusa portabila completă pentru verificarea releelor complexe de orice tip (electromecanice, electronice si digitale), în sistem monofazat şi trifazat

(FIŞĂ DE DOCUMENTAŢIE NR. 2)

1.Maşină sincronă

Maşinile sincrone sunt maşini de curent alternativ, la care turatia n a rotorului este riguros egala cu turatia n1, a câmpului magnetic învârtitor (de sincronism) şi invariabilă cu sarcina, respectiv: n

Generatorul sincron trifazat (alternatorul) constituie tipul de generator folosit în exclusivitate în centralele electrice. Dupa felul motorului de antrenare, generatoarele sincrone pot fi:

· turbogeneratoare, când motorul de antrenare este o turbina cu aburi sau gaze, de turaţie mare (1500 sau 3000 rot/min);

· generatoare antrenate de motoare Diesel, la care turatia este cuprinsa între 500 şi 1000 rot/min;

· hidrogeneratoare, la care motorul de antrenare este o turbina hidraulica, de turatie mica (94 - 500 rot/min).

Puterile masinilor sincrone sunt limitate din considerente mecanice şi termice. Astfel,

hidrogeneratoarele se construiesc pentru puteri pâna la 500 MVA, iar turbogeneratoarele, pâna la 1000 -1500 MVA. Prin utilizarea supraconductibilitatii se prevede puterea limita de 2500, respectiv 5000 MVA.

Cu exceptia hidrogeneratoarelor, care se construiesc cu ax vertical, celelalte maşini sincrone au axul orizontal.

Elemente constructive. Marimi nominale

Ca orice maşină electrică rotativă, maşina sincronă este alcatuită din două părti principale: statorul şi rotorul. La maşinile sincrone trifazate de constructie normala, statorul este indusul si este identic cu cel al unei masini asincrone . Rotorul, care este inductorul maşinii sincrone, se executa în două variante: cu poli aparenti (fig. a) şi cu poli înecaţi (fig., b).

Rotorul cu poli aparenti,

1, este construit dintr-un numar par de poli, 2, (compuşi din miezul polului şi piesa polară) fixati de butucul rotorului cu buloane sau pene. Pe miezul polilor se află înfăşurarea de excitaţie, 3, formată din bobine legate în serie astfel încât polaritatea polilor să alterneze (N,S,N,S, ...). Prin forma lor, piesele polare, 4,asigura o repartiţie practic sinusoidală a

câmpului magnetic în întrefierul maşinii.

Generatorul şi turbina dintr-o termocentrală

La maşinile sincrone de mare putere, piesele polare sunt prevăzute cu bare din cupru

sau alamă,scurtcircuitate la capete prin inele (similar înfăşurării rotoarelor motoarelor asincrone în simpla colivie), constituind înfăşurarea de amortizare. Rolul acestei

înfăşurări este de a produce cupluri care să amortizeze oscilaţiile pendulare ale rotorului în jurul pozitiei de funcţionare stabilă. De asemenea, ea serveste la pornirea în asincron a motorului sincron. La acest tip de rotor întrefierul este neuniform, el fiind mic sub piesele polare si foarte mare în portiunile dintre poli. Rotoarele cu poli aparenţi se construiesc pentru turaţii joase.

Miezul rotorului cu poli înecati, 1, (fig.b) este realizat dintr-un bloc cilindric de oţel special (Cr-Ni-Mo),

de mare rezistenţă. La periferia acestui cilindru sunt prevazute crestături axiale, distribuite simetric în raport cu partea centrală a polului rotoric, în care sunt plasate conductoarele înfasurarii de excitatie 2.Întrefierul este constant (0,5 - 5cm). Rotoarele cu poli înecati se construiesc pentru turaţii mari (3000 rot/min si uneori 1500 rot/min).

La ambele tipuri de rotoare, pe axul lor sunt dispuse două inele de bronz, la care se conecteaza capetele înfăşurarii de excitaţie. Prin intermediul a doua perii de grafit, fixe, care calcă pe inele, se realizează alimentarea înfăşurarii rotorice de la o sursa de curent continuu.

Sursa de curent continuu poate fi un generator de curent continuu sau un generator de c.a. asociat cu o instalaţie de redresare(excitatoare), situate pe acelasi ax cu maşina sincronă sau antrenate de un alt motor (generatoare sincrone cu excitaţie independentă); de asemenea, înfăşurarea de excitaţie se poate alimenta direct de la bornele generatorului sincron, prin intermediul unor transformatoare de tensiune şi de curent şi al unei instalaţii de redresare (generatoare sincrone cu excitaţie statică). Puterea sursei de c.c. reprezintă în general (1 - 1,5)% din puterea maşinii sincrone, astfel încât construcţia normală este mult mai avantajoasa decât construcţia inversată (inductor fix şi indus mobil),folosită la maşinile de puteri mici sau cu destinaţie specială.

2.Generator sincron

Generator este o masină electrică care transformă energia mecanică primită la arbore în energie electrică cedată pe la borne. Există generator de curent continuu ( maşina de curent continuu), generator asincron ( maşina asincrona), generator sincron ( maşina sincrona) şi generatoare speciale ( amplidină, generatoare de sudare, generatoare de frecvenţă ridicată etc). În conformitate cu principiul reversibilităţii maşinilor electrice, un generator poate funcţiona, in general, şi ca motor.

Din punct de vedere constructiv, generatorul sincron este realizat dintr- o parte mobilă numită rotor, echipat cu o înfăşurare de excitaţie (inductoare) şi o parte fixă numită stator, care este echipat cu o înfăşurare trifazată în care se induce tensiunea electromotoare - vezi fig.

În funcţie de puterea maşinii, înfăşurarea inductoare se poate pune în stator (putere mică) sau în rotor (putere mare). Rotorul poate fi realizat cu poli aparenţi, la care înfăşurarea de excitaţie este dispusă concentrat sau cu poli înecaţi, la care înfăşurarea este repartizată în crestături.

Cele mai frecvente sunt generatoarele sincrone trifazate care au înfăşurarea de excitaţie, alimentată în c.c.,plasată în rotor iar înfăşurările induse în stator. Înfăşurarea statorică fiind trifazată se conectează, în funcţie de puterea generatorului,

· în stea (putere mică şi medie) sau

· în triunghi (putere mare).

Pentru ca generatorul să debiteze tensiune la borne trebuie ca înfăşurarea de excitaţie să fie alimentată de la o sursă de c.c iar rotorul să fie antrenat de o maşina primară.

Antrenarea rotorului realizat dintr-o succesiune de poli alternanţi (NS) produce, pe cale mecanică, un câmp magnetic învârtitor care conform principiului inducţiei electromagnetice induce în fiecare spiră de pe stator o tensiune altrenativă. Ţinând cont de numărul de spire şi de dispunerea înfăşurării în crestăturile statorului se va obţine tensiunea pe fiecare fază. În cazul generatorului trifazat, cu înfăşurările statorice identice şi axele înfăşurărilor decalate cu 120o în spaţiu, se va induce un sistem trifazat simetric de tensiuni.

3. Motorul sincron

Motorul sincron este o masină sincronă construită pentru a funcţiona in regim de motor. Motorul sincron necesită aparataj complex de pornire si protecţie, motiv pentru care se foloseşte, de regulă, la puteri mari (peste 100 kW), la care costul accesoriilor devine mic în comparatie cu costul motorului.Motorul sincron prezintă indicatori energetici superiori si sigurană mărită în funcţionare faţă de motorul asincron. Randamentul mare (0,96 ... 0,98) se datoreşte inexistentei pierderilor în rotor. Factorul de putere depinde de curentul de excitaţie: in regim supraexcitat motorul sincron are factor de putere capacitiv, furnizând reţelei de alimentare putere reactivă, reglabilă, înlocuind o parte din bateriile de condensatoare de îmbunătăţire a factorului de putere,întrefierul nu influenţează factorul de putere, ca la motorul asincron si poate fi de 2 ... 4 ori mai mare decât al acestuia, mărindu-se astfel siguranţa în funcţionare (se evită situaţiile de avarie cand rotorul freacă statorul ca urmare a uzării lagarelor). Cuplul electromagnetic depinde de puterea întâi a tensiunii de alimentare încât motorul sincron nu este atât de sensibil la variaţii de tensiune ca motorul asincron. La scăderea tensiunii, printr-o mărire corespunzatoare a excitaţiei (forţarea excitaţiei) se poate păstra valoarea maximă a cuplului electromagnetic. La puteri peste 200 kW si turaţii sub 600 rot/min, motoarele sincrone sunt mai ieftine decât motoarele asincrone iar la puteri peste 2 000 kW, masa lor este cu 10... 20 % mai mică. Pornirea motorului sincron (care nu dezvoltă cuplu de pornire sincron la frecvenţa constantă se poate face cu motor auxiliar (de lansare)sau in asincron. În perioada pornirii în asincron, care este cea mai folosită, înfăşurarea de excitaţie se conectează la o rezistenţă de descărcare (de 7 ... 10 ori mai mare decât rezistenţa infăşurării de excitaţie), în scopul micşorării tensiunii induse de câmpul magnetic învirtitor în înfăşurarea inductorului, care poate depăşi 10 kV, dacă înfăşurarea de excitaţie este deschisă şi poate periclita izolaţia dintre inelele colectoare. La atingerea alunecării minime (3 .. 5%) înfăşurarea de excitaţie se deconectează de pe rezistenţa de descărcare şi se conectează la sursa de curent continuu de excitaţie. Comanda automată a pornirii in asincron se poate face, in funcţie de timp (cu relee de timp), in funcţie de curentul statoric sau în funcţie de tensiunea indusa în rotor (cu relee de tensiune minimă, polarizate). Reglarea curentului de excitaţie urmăreşte asigurarea funcţionării optime a motorului sub aspectul stabilităţii (la acţionări cu şocuri de sarcină), furnizarea puterii reactive maxime sau menţinerea factorului de putere optim.

(FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 3)

1. Motorul asincron

Motorul asincron este o masină asincronă funcţionând in regim de motor. Este cel mai răspândit motor electric de acţionare, datorită particularităţilor sale constructive si energetice : -construcţie simplă si robustă, fără contacte electrice mobile (la varianta cu rotorul în scurtcircuit); -gabarit redus, posibilitatea alimentării directe de la reţeaua industrială, -randament bun Dezavantajele motorului asincron sunt: -pornire nefavorabilă, cu şocuri mari de curent, la conectarea directa la reţea (Ip = (5 ... 6)/n); -imposibilitatea modificării economice a vitezei, in limite largi prin metode simple; -factor de putere scăzut, în special la incărcari reduse. Caracteristicile de funcţionare ale motorului asincron pot fi obţinute prin calcul sau pe cale grafică, cu ajutorul diagramei cercului, construite numai pe baza incercării de mers in gol şi de scurtcircuit (încercarea în sarcină este costisitoare şi adesea dificil de realizat). Pornirea motorului asincron, cu rotor in scurtcircuit la puteri mici si mijlocii, -prin conectare direct la reţea, dacă puterea motorului nu depăşeşte 20% din puterea transformatoarelor din postul de transformare; -prin conectare in stea şi, apoi în triunghi, la motoarele asincrone proiectate a funcţiona în triunghi la tensiunea reţelei existente; -cu autotransformator de pornire la puteri mari (sute de kW), prin care motorului asincron este alimentat cu tensiune redusă (0,5 ... 0,7)Un; -cu reactanţe de pornire înseriate în circuitul statorului. Cuplul de pornire este proportional cu pătratul tensiunii aplicate la borne. Motorului asincron cu rotorul bobinat se porneşte cu rezistente conectate în circuitul rotorului, ale căror, trepte se scurtcircuitează, pe măsura ce turaţia motorului creşte: Printr-o alegere convenabilă a rezistenţelor rotorice se poate obţine un cuplu de pornire egal cu cuplul critic (maxim) al motorului asincron. Scurtcircuitarea treptelor de rezistenţa se poate face automat, in funcţie de timp sau in funcţie de curentul rotoric, care se păstrează între două limite. Modificarea vitezei motorului asincron se poate face prin intermediul rezistenţelor rotorice (la motorului asincron cu rotor bobinat), prin modificarea tensiunii sau a tensiunii si frecvenţei (la motorul asincron cu rotorul in scurtcircuit).

Pornirea şi reglarea vitezei motorului asincron trifazat cu inele

Faptul că la acest tip de motoare sunt accesibile capetele înfăşurării trifazate rotorice, are implicaţii asupra metodelor de pornire şi de reglare a vitezei. Astfel, înserierea unui reostat trifazat în circuitul rotoric permite reducerea curentului absorbit la pornire şi obţinerea unor turaţii variabile în regim de funcţionare normal.

(a Motor asincron cu inele: a – ansamblu; b – rotor.b)

În figurade mai jos este reprezentată schema circuitului de forţă al unui motor, la ale cărui inele este legat un reostat trifazat în stea (în practică acest montaj este folosit frecvent la instalaţiile de ridicat).

Pornirea şi reglarea turaţiei la motoare asincrone cu inele.

Dacă bara de scurtcircuitare a reostatului s-ar găsi pe poziţia 3, înfăşurarea rotorului ar fi scurtcircuitată şi motorul s-ar roti cu turaţia nominală nn. Pe măsură ce bara se deplasează spre poziţia 1 din figură, în aceeaşi măsură se introduc rezistenţe suplimentare Rp pe fiecare fază a rotorului.

În figura 3, curba 0 reprezintă caracteristica motorului cu inele scurtcircuitate, deci pentru Rp = 0.

Introducând în rotor, cu ajutorul reostatului legat la inele o rezistenţă suplimentară Rp1, se obţine o nouă caracteristică mecanică, reprezentată prin curba 1.

Prin înserierea rezistenţei suplimentare Rp2 > Rp1, se obţine caracteristica mecanică 2.

Caracteristicile mecanice la reglarea

turaţiei motoarelor asincrone cu inele, cu reostat rotoric.

Observaţie: prin modificarea rezistenţei circuitului rotoric, nu se modifică cuplul maxim, însă se modifică alunecarea maximă.

Pentru acelaşi cuplu rezistent Mr la arborele motorului, pe cele 3 caracteristici se obţin trei alunecări diferite, s0, s1 respectiv s2, deci şi turaţii rotorice diferite (cu atât mai mici, cu cât alunecarea este mai mare).

Observaţie: reglarea vitezei prin reostat produce pierderile suplimentare de putere, care micşorează randamentul. Din acest motiv, reglarea vitezei cu reostat se face când se cere reducerea turaţiei cu cel mult 10 – 20%; o reducere mai mare a turaţiei se admite numai dacă funcţionarea cu turaţie redusă durează un timp scurt.

Pornirea motoarelor este recomandat să se efectueze la un cuplu cât mai mare: prin alegerea corespunzătoare a valorii reostatului de pornire, se poate porni un motor chiar la cuplul maxim pe care îl poate dezvolta acesta.

Observaţie: la sfârşitul perioadei de pornire, reostatul trebuie scurtcircuitat, dacă nu se efectuează şi reglarea vitezei prin aceeaşi metodă; altfel, reostatul proiectat să funcţioneze un timp scurt, se va deteriora şi, în plus, randamentul acţionării va fi mult diminuat.

Pentru reglarea vitezei motoarelor asincrone cu inele, se mai utilizează – cu randament mult mai crescut – metoda dublei alimentări. Această metodă presupune alimentarea motorului şi prin stator şi prin rotor, cu două tensiuni de frecvenţe diferite: raportul acestor frecvenţe impune turaţia rotorului, obţinându-se turaţia dorită.

Reglarea viezei motorului asincron trifazat în colivie

Componentele unui motor asincron cu rotor în colivie

Din relaţia cu care se determină turaţia unui motor asincron în funcţie de alunecare

se poate deduce că viteza rotorului poate fi reglată prin următoarele metode:

1. prin variaţia frecvenţei f1 şi/sau a amplitudinii tensiunii de alimentare;

1. prin schimbarea numărului de poli 2p;

Prima metodă, prin variaţia frecvenţei f1 şi a amplitudinii tensiunii de alimentare, necesită alimentarea motorului de la un generator special de tensiune, a cărei frecvenţă şi amplitudine poate fi variată.

A doua metodă, prin schimbarea numărului de poli 2p, cere un bobinaj special şi un comutator care, prin schimbarea conexiunilor, schimbă numărul de poli, atât în stator cât şi în rotor. De exemplu, în figura 2 este arătat modul cum prin schimbarea legăturilor de bobinaj se modifică numărul de poli 2p = 4 în 2p = 2.

Observaţie: schimbarea numărului de poli în rotorul unui motor cu inele impun ca necesare inele suplimentare, care complică mult construcţia; din acest motiv, schimbarea numărului de poli la motorul cu inele se foloseşte rar.

Schimbarea numărului de poli

prin modificarea legăturilor la înfăşurarea statorică.

Pornirea motorului asincron trifazat în colivie

La pornirea motoarelor cu rotorul în scurtcircuit accesul la bornele rotorice nu mai este posibil. De aceea, la aceste motoare, metodele de pornire sunt concentrate pe circuitul statoric, iar rotorului i se aduc modificări constructive care vizează îmbunătăţirea performanţelor la pornire (creşterea cuplului şi micşorarea curentului absorbit).

Modificările constau în:

· fie adâncirea crestăturilor rotorice şi realizarea coliviei din bare înalte

· fie realizarea unei colivii duble: una de pornire – spre întrefier şi alta de funcţionare – spre axul rotoric

Colivia de pornire este parcursă de curent un timp scurt, cât durează pornirea, şi pentru a micşora curentul de pornire se execută din materiale cu rezistivitate mare (alamă).

Colivia de funcţionare se execută din cupru.

Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit se poate face:

1. prin conectare directă la reţea;

1. prin trecerea conexiunii statorice din stea în triunghi;

1. prin reducerea tensiunii de alimentare;

Conectarea directă la reţea este utilizată frecvent acolo unde reţelele de alimentare şi mecanismele antrenate permit acest lucru. C

Documents

tvet.ro · Web viewcunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind tipurile de echipamente şi instalaţii electrice din centrale electrice,