ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTIADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM

Ţinutul bujorului - tradiţii şi obiceiuri în satul Comana

Masteranzi:

\

Bucureşti 2010

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………..

…………........................3

Cap 1. Descrierea termenilor ………………………………………………..………...….............4

Cap 2. Prezentarea satului Comana……………………………………….....……….....................7

2.1. Prezentarea zonei……………………………..………………………….......................9

2.2. Tradiţiile din zonă şi evoluţia lor ……..…………………………………....................10

Cap 3. Analiza SWOT ……………………………………………….............................................12

Cap 4. Propuneri de îmbunătăţire şi sugestii de dezvoltare a turismului rural în satul

Comana ...............................……………………...……………...……...……...................15

CONCLUZII……………………………………………...……………………………...................19

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...................20

ANEXE …………………………………………………………………………………..................21

2

Introducere

România are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului în spaţiul rural. Practicarea unui

astfel de turism poate fi un vector de dezvoltare pentru mediul rural românesc, pentru creşterea

nivelului de trai şi al gradului de civilizaţie.

Turismul rural este verdele crud al ierbii, poieni învăluite de aroma florilor, păduri dese

şi răcoroase, locuri de linişte şi aer curat, întoarcerea la rădăcini, la satul românesc cu vechi

obiceiuri şi tradiţii, cu folclor autentic şi plin de culoare, cu oameni ospitalieri, cu bucate

româneşti tradiţionale, o călătorie în măreţia şi înţelepciunea naturii. Arhitectura, meşteşugurile

şi bucătăria populară din tradiţia românească reprezintă o cultură vie cu o valoare unică.

Parcul Natural Comana împrumutând în denumire numele comunei în care îşi are lăcaşul,

comportă o importanţă istorică deosebită în identificarea sa. Binecuvantată cu potenţial natural,

intuit din timpul domniei lui Vlad Ţepeş care a hotărât construirea unei bisericuţe de lemn şi

care a dat locului o importanţă religioasă, economică şi nu în ultimul rând strategică, localitatea

Comana şi în special mănăstirea a fost centrul de cultura în jurul căreia a gravitat toată

dezvoltarea ulterioară a zonei.

Locaţia aleasã se situeazã în apropierea a doua mari oraşe respectiv Giurgiu şi Bucureşti,

dispune de cãi de acces recent reabilitate, Portul Giurgiu de asemenea poate fi reabilitat şi pune

la dispoziţie turiştilor strãini. La ora actualã sunt necesare servicii complete care sã le asigure o

şedere cât mai plãcutã, şi activitãţi sau evenimente care sã-i încânte precum tradiţiile ce dãinuie

şi astãzi.

În ceea ce priveşte ţara noastră, în contextul actual al crizei economice, o soluţie pentru a

trece de acest impas ar putea fi agricultura în strânsă corelaţie cu serviciile. Dezvoltarea

turismului rural şi revenirea la origini sunt din ce în ce mai apreciate în întreaga lume.

În cele ce urmează vom realiza o descriere a satului, cu toate elementele sale de

autenticitate precum şi cu tradiţiile şi obiceiurile rămase încă vii şi păstrate cu sfinţenie de

locuitorii acestuia, vom prezenta elementele analizei swot întreprinse de noi şi vom propune, pe

baza acestora, sugestii de dezvoltare a turismului rural în satul Comana.

3

Cap. 1 Descrierea termenilor

Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive

în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte lucruri noi este

cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal

razboiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.

Între turism şi mediul înconjurător există o relaţie complexă, legăturile dintre ele

manifestându-se în ambele direcţii. Pe de o parte acestea reprezintă resursele de bază ale

turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influenţă asupra mediului ecologic,

modificându-i elementele componente.

Impactul turismului asupra mediului este determinat de câteva elemente definitorii ale

turismului: cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic, existenţa unei infrastructuri

generale, care asigură accesul, circulaţia şi informarea şi prezenţa unor structuri turistice de

cazare, alimentaţie publică şi agrement. Legat de acestea, impactul poate fi pozitiv sau negativ.

Un impact pozitiv ar avantaja atât mediul, întrucât se va avea în vedere desfăşurarea unui turism

responsabil din partea oamenilor, care să nu afecteze natura, cât mai ales oamenii, cărora li se

vor oferi locuri de muncă, principalele căi de comunicaţii vor fi modernizate, lucruri care ar

duce la dezvoltarea zonei respective.

Pe de alta parte, un impact negativ ar fi catastrofal pentru ambele părti. În prima fază,

omul ar avea câstiguri materiale foarte mari care l-ar încuraja să continuie pe acelaşi drum, insă,

cu cât va înainta, degradarea mediului îi va cauza, poate, mai mult rău decât şi-ar fi putut

imagina. Distrugerea naturii este primul pas către extincţie şi este necesară luarea unor decizii

legate de protejarea acesteia.

Pentru o mai bună înţelegere a textului, consideram necesară explicarea anumitor

termeni uzitaţi în sfera turismului:

Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul

şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele

vii, sistemele materiale în acţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile

materiale şi spirituale.1

Potrivit definiţiei date de Organizaţia Mondială a Turismului în cadrul conferinţei de la

Ottawa din 1991, turismul reprezintă "activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor

1 www.arpm-pitesti.ro/aim/171%20SC%20Vivani%20Salubritate%20SA%20Slobozia.pdf

4

şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu

depăşeşte un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive".

Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a punct de vedere etimologic,

cuvântul "turism" provine din termenul englez "tour" ( călatorie turismului: "activitate cu

caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de

transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor

culturale, economice, istorice, etc.2

Asadar, prin turism se întelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îsi

petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri,

monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face

sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea

tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în

condiţiile de protectie şi conservării resurselor turstice, în special, şi a mediului inconjurător, în

general.

Cei care cei ce îşi îngrijesc sănătatea în vacanţă doresc să beneficieze de odihna, cura de

aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi ecologice, terapia ocupaţională, elemente

care se întrunesc armonios în raza aşezărilor rurale, concurând adesea prin particularităţile lor cu

regimul de cură oferit de staţiunile balneare 3.

Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a altor organizaţii europene de turism,

turismul rural este ,,o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi

condusă în spaţiul rural de către populaţia rurală, valorificând resursele turistice locale (naturale,

cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele

agroturistice ``4. Astfel, privit în ansamblu, turismul rural include atât activitatea turistică

principală (cazare, pensiune, circulaţie turistică, derulare de programe, prestare de servicii de

bază şi suplimentare), activităţi economice (predominant agricole dar şi practicarea unor

ocupaţii tradiţionale) precum şi modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce solicită acest

tip de turism.

Comunitatea locală este un grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viată

comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, a unei ţări etc. ( totalitatea municipiilor, oraşelor,

satelor şi a membrilor acestora ).5

Satele turistice - aşezări rurale pitoreşti, bine consolidate din punct de vedere economic,

edilitar şi cultural, situate în medii nepoluate, conservatoare a unor modele culturale (obiceiuri,

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism3 Glăvan, Vasile, Turism rural Agroturism Turism durabil Ecoturism, Editura Economică, Bucureşri, 2003, p.684 P.Nistoreanu, Ecoturism şi turism rural, ediţia a III-a, Eitura ASE, Bucureşti, 2006, pag. 1625 cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/nov2006-vol2.pdf

5

inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie) şi care, dincolo de funcţiile politice,

administrative, culturale, sociale, îndeplinesc, sezonier sau permanent, funcţia de primire a

turiştilor.6 Satul indiferent de spatiul geografic in care se afla , constituie expresia legaturii

omului cu natura, reprezentand un cadru de asezare umana plurifunctionala.7

Termenul de turism verde a fost utilizat iniţial pe teritoriul CE, semnificând activitatea

turistică practicată în zonele de provincie, dar şi în zonele slab populate, cele de coastă mai puţin

implicate în activităţile de turism, ca şi unele zone montane ce nu aveau o destinaţie specială

privind practicarea sporturilor de iarnă8.

Turismul durabil înseamnă dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi

marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu

asigurarea exploitării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare.

Acesta acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul

convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de

croazieră, turismul religios şi turismul sportiv, turismul urban.

Asa cum reiese din definiţie, pentru turism, la fel ca şi pentru alte industrii, durabilitatea

are trei aspecte independente: economic, social-cultural şi de mediu, turismul durabil

presupunând utilizarea optimă a resurselor, minimizarea impactului negativ economic, socio-

cultural şi ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităţilor locale, economiilor naţionale

şi asupra conservării naturii.

Aria naturală protejată reprezintă zona terestră, acvatică sau subterană, cu

perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii

de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice,

paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală

deosebită.9

Ariile protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace destinate conservării

biodiversităţii, de-a lungul ultimului secol fiind investite resurse importante pentru constituirea

de arii protejate în întreaga lume. Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale într-un

ocean al dezvoltării, astfel, cu cât acestea au o suprafaţă mai mare cu atât ele sunt mai protejate

de presiunile exterioare. Dezvoltarea ecologică a turismului în zonele naturale protejate vizează

în principal patru planuri:

6 Rodica Minciu, Economia turismului, ediţia a III-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 907 Brasoveanu, N., Economia agriculturii montane, Editura Academiei Romane, Bucuresti,,19958 Nistoreanu, P., Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2006, p. 1639 *** ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia mediului (actualizată prin LEGEA nr. 265 din 29 iunie 2006),ART.2, MONITORUL OFICIAL NR. 1196 din 30 decembrie 2005

6

1. Economic , prin creşterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor puţin

cunoscute pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate.

2. Ecologic - prin asigurarea utilizării raţionale, a tuturor resurselor, cu reducerea şi eliminarea

deşeurilor şi reziduurilor menajere, reciclarea conservării şi protecţia mediului.

3. Social - prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor meserii tradiţionale sau

calificare în domeniul turismului.

4. Cultural prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă, cultură, deosebite şi originale, care

sunt expresia unei anume identităţi culturale şi poate dezvolta prin turism spiritul de toleranţă.

Practicarea turismului verde presupune o modernizare a infrastructurii a dezvoltării

rurale durabile, utilizarea de forme de energie, neconvenţională, tehnici mai puţin poluante. În

acelaşi timp, este nevoie de un marketing eficient, de o bună cunoaştere a locurilor cu destinaţie

turistică, o dezvoltare macroeconomică eficientă care să evite supraexploatarea unor zone, cu

evitarea investiţiilor şi a poluării active10.

Specific zonei Comana este bujorul, acesta este o planta erbacee , decorativa. Bujorul de

grădină are flori mari, roşii, roz sau albe, iar bujorul de câmp are flori roşii ca sângele (Paeonia).

Bujorul românesc este o specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm şi cu

flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica) 11.

Stuful este o plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze

lanceolate, foarte lungi şi cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de

construcţie. Iar un stufăriş este o zonă unde creşte stuf în densitate relativ mare. Stufărişurile

sunt situate de obicei la marginea unor bălţi sau lacuri, în braţe moarte ale râurilor sau în zonele

deltaice12.

Cap 2. Prezentarea satului Comana

Satul constituie cea mai veche formă şi component al peisajului geografic din ţara noastră.

Din antichitate până în zilele noastre, el reprezintă prin însuşirile şi activităţile lui variate, aşezarea

umană dominantă. Deşi diferă ca formă, mărime sau construcţii, satele de pe întreg cuprinsul ţării

păstrează elemente comune, exprimate prin modul de organizare al gospodăriilor, al activităţilor

rurale precum şi viaţa spirituală. Alături de caracteristicile favorabile unei vieţi rurale stabile şi de

manifestări multilaterale, satele din ţara noastră şi-au menţinut unele elemente rezultate din însuşi

procesul lor istoric de formare mai puţin favorabile.

10 http://www.revistadeturism.ro/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=25&Itemid=3211 http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=BUJOR12 http://ro.wikipedia.org/wiki/Stuf

7

În Câmpia Română, târlele ("un loc neîmprejmuit şi neacoperit unde se odihnesc vitele sau

oile în timpul păşunatului")13, au fost până la primul război mondial nişte locuri în care iernau oierii,

în special cei ardeleni veniţi în transhumanţă. Aceste locuinţe sezoniere, după cum s-a mai amintit,

au o mare semnificaţie, deoarece în secolul al XIX-lea, în jurul a numeroase târle şi stâne s-au

întemeiat cătune şi apoi sate.

Ca formă de organizare socială, prima aşezare a satului Comana, a fost Mânãstirea Comana

în 1462. La marginea pădurii, în apropierea zonelor protejate, se află mânãstirea-cetate, care s-a

runinat pânã la sfârşitul secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost înãlţatã mânãstirea era

odinioarã o insulã, în mijlocul mlaştinilor, iar accesul se fãcea pe o poartã aflatã în nordul

incintei dupã ce se traversa un pod de lemn uşor de incendiat în caz de primejdie. Mânãstirea

Comana este ctitoria lui Vlad Tepeş14, datã de la jumatatea secolului al XV-lea. Mânãstirea este

recunoscutã nu numai ca locaş de inchinãciune ci şi pentru apãrarea ţãrii de cãtre acest însemnat

domnitor al veacului al XV-lea. O legendă spune că lângă fântâna cu nuc, aflată în parc, ar fi

fost ucis Vlad Tepeş, după ce a fost eliberat de Matei Corvin.

Satele comunei Comana sunt de tip adunat, având un contur bine delimitat. Ele s-au

dezvoltat fie ca un punct central şi cu ramificaţii de-a lungul drumului principal (satul Budeni,

Grãdiştea, Fãlãştoaca), fie în forme poligonale (satul Comana), mai mult sau mai puţin cu formă

regulată.

În această zonă, în condiţiile naturale specifice câmpiei, locuitorii s-au ocupat din cele mai

vechi timpuri de agricultură şi creşterea animalelor. Pe întinsele terenuri agricole, moşiile au început

încă din secolul al XVIII-lea, dar mai ales din secolul al XIX-lea să producă grâu pentru schimb şi

pentru vânzare, iar porumbul se cultiva pentru consumul propriu. Aceastã funcţie cerealieră şi de

creştere a animalelor s-a menţinut până astăzi şi se caracterizează prin menţinerea populaţiei agricole

până la 85 % din cea activă şi o valoare a producţiei agricole de peste 95 % din totalul producţiei

globale a aşezării.

În perioada 1966-1990, funcţia de bază a satelor a fost tot agricultura15, însă o bună parte din

populaţia activă (uneori peste 40 %), în special din satele Budeni şi Comana, s-a integrat în fluxul

activităţii industriale din oraşele Giurgiu sau Bucureşti. Această parte a populaţiei active pendula

între oraş şi satele amintite, încât acestea din urmă aveau într-o oarecare măsură, rol de cazare a

forţei de muncă.

În ceea ce priveşte uneltele de muncă ce au fost folosite în agricultură, menţionăm prezenţa

din cele mai vechi timpuri pe acest teritoriu a plugului primitiv din lemn, apoi plugului de lemn cu

brăzdar şi cuţit de fier. Acestuia i se adaugă rariţa, prăşitoarea, grapa de mărăcini, sapa, secera,

coasa, grebla, unele dintre ele păstrându-se până în zilele noastre, altele fiind înlocuite de procesul

13 Dicţionar Explicativ al limbii române (ediţia a II-a)14 http://www.manastireacomana.ro/istoric.php15 http://smeeni.ilive.ro/Traditii.html

8

complex al mecanizării agriculturii. Un lucru care trebuie menţionat este ca până la începutul

secolului al XX-lea, grânele se păstrau în groapa de bucate săpate în pământ şi apoi arse în interior.

Valoarea turisticã a satului românesc este datã în cea mai mare parte de valoarea lui cultural-

istorică prezentã în arta populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice, îmbinate cu un cadru

natural armonios şi un fond peisagistic variat sau unic pot fi valorificate cu ajutorul unor strategii de

dezvoltare a turismului rural. În Campia Română, tradiţiile şi obiceiurile sunt un ecou al formei

primordiale, fragile şi puternice, tulburatoare şi extraordinare, a vieţii. Modernizarea prin definiţie

presupune o adaptare la cerințele prezentului, practic se doreşte oferirea unui lucru cu aspect

modern, conform gusturilor şi cerințelor actuale. Totodatã modernizarea intrã în conflict cu tradiţiile

uneori.

2.1. Prezentarea zonei

Judeţul Giurgiu este situat în partea de sud a Romaniei, strabãtut de paralela 45˚53’

latitudine nordicã si de meridianul 25˚59’ longitudine esticã.

Vecinii sãi sunt: judetul Cãlãrasi la est, judeţul Teleorman la vest, judeţul Ilfov si judeţul

Argeş la nord-vest şi judetul Damboviţa la nord, in sud fiind delimitat de fluviul Dunarea.

Judeţul se situeazã în cadrul marii unităţi geografice numită Câmpia Română, cu o suprafaţă de

3.526 kilometrii pãtraţi reprezentând 1.5% din suprafaţa ţãrii.

Reşedinţa judeţului este municipiul Giurgiu (69.819 locuitori), aflat la 64 km de capitala

ţãrii. Judeţul Giurgiu are în componenţã 51 comune şi 167 sate şi o populaţie la 1 iulie 2009 de

281.204 locuitori, reprezentând 1.3% din populaţia României, din care 31% locuiesc în mediul

urban16.

Altitudinea maximă este de 136 m, înregistrată în nordul judeţului, iar altitudinea minimă

este de 12 m, în Lunca Dunării.

Reţeaua hidrografică este alcătuită din râurile care drenează teritoriul judeţului, din

această categorie făcând parte Argeşul cu afluenţii săi principali (Dâmboviţa, Sabarul,

Neajlovul); fluviul Dunărea reprezintă colectorul general şi pe o lungime de 72 km desparte

judeţul de Bulgaria; cel mai important lac este Comana, situat în lunca Neajlovului.

Comuna Comana este compusa din 5 localitati Comana, Budeni, Falaştoaca, Gradiştea,

Vlad Tepeş. Populaţia comunei la 1 iulie 2005 a fost de 7671 locuitori.

Clima este temperat continentalã. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate

duce chiar la secetã, iarna cu geruri si crivãţ. Vitezele cele mai mari le au vanturile dinspre NE,

care pot atinge iarna 125 km/h. Precipitaţiile medii sunt de 500mm.

16 http://www.publicinfo.ro/pagini/judetul-giurgiu.php

9

Deşi diversitatea resurselor naturale este redusã şi în cantitãţi mici sunt exploatate

zãcãminte de petrol în partea de nord a judeţului iar în partea de sud pietrişurile şi nisipurile care

se extrag din Dunare şi din albiile râurilor Argeş şi Neajlov. Comuna Comana se bucura de

Parcul Natural Comana care se întinde pe 25.000 ha (9613 ha fond forestier, 1180 ha Balta

Comana, 300 ha zone mlaştionase, inundabile, diferenţa o constituie terenurile agricole, paşuni

şi islazuri) un ecosistem caracteristic deltei. „Delta de langã Bucureşti” ocupã locul doi ca

biodiversitate, dupã Rezervaţia Delta Dunãrii. Parcul cuprinde douã arii floristice şi faunistice

unice în România – „Rezervaţia ştiinţificã de ghimpe” (258 ha) şi „Rezervatia ştiinţificã de

bujor” (227 ha).

În 2004, Balta Comana a fost declaratã rezervaţie naturalã şi zonã de protecţie

avifaunisticã. Cunoscutã pentru evenimentele istorice, zona are un farmec aparte, pãdurile de

stejar şi frasin cuprind exemplare unice, vechi de sute de ani. Parcul este administrat de Regia

Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva17 şi cuprinde fond forestier, zone umede mlãştionase (gârle,

plauri plutitori, pãduri de stuf ), aici traiesc 141 specii de pasari, 19 specii de peşti şi 31 de specii

de mamifere. Existã douã tipuri de peşti care trãiesc numai în zonã – ţigãnuşul şi cleanul de

Comana.18

Zona de protecţie integralã cuprinde 10 arii de protecţie strictã şi anume: 1)Balta

Comana - arie de protecţie complexă constituită pentru protejarea florei şi faunei; 2)Rezervaţia

de ghimpe (Ruscus aculeatus) - Grãdinari; 3)Rezervaţia de bujor românesc (Paeonia peregrina) –

Padina Tãtarului; 4) Rezervaţia de mãrgãritar (Convalaria majallis) - Fântânele; 5)Complexul

Mãgura-Zboiu, 6)Puieni; 7)Crânguri; 8) Valea Hoţilor; 9)Valea Gurbanului; 10) Sãrãturile -

Comana-Grãdiştea.19

Poziţia comunei a constituit întotdeauna un factor atractiv şi favorizant pentru dezvoltarea

economică şi socială. În Satul Cãlugãreni aflat la mai puţin de 10 km s-a dezvoltat o unitate

turisticã importantã care se adreseazã în special turiştilor strãini care opteazã pentru vacanţe în

Delta Dunãrii şi fac popas în Portul Giurgiu de unde sunt preluaţi cu autocarele şi transportaţi 30

de kilomentrii la nord de reşedinţa de judeţ. Turismul rural, în plină dezvoltare în ultimii ani,

unitãţi mici de cazare au aparut recent iar localnicii au început să ia în considerare posibilitatea

obţinerii unor venituri din turism, lucru care pânã acum a fost neglijat. Pentru comuna Comana

sunt emblematice: Parcul Natural Comana, Delta Neajlovului, Sãrbatoarea Bujorului,

Mânãstirea Comana.

2.2. Tradiţiile din zonă şi evoluţia lor

17 http://www.rosilva.ro/subcategorie.php?id=22&cat=318 http://www.turismland.ro/parcul-natural-comana-giurgiu/19 Strategia de vizitare a Parcului Natural Comana – Regia Naţionalã a Pãdurilor

10

Arta noastră populară manifestată sub toate aspectele ei reprezintă o bogăţie nepreţuită

de comori pentru toţi aceia ce-şi iubesc patria şi neamul. Obiceiurile şi tradiţiile străbune

româneşti, rod al unui efort îndelungat de cunoaştere reprezintă un tezaur inestimabil de înţelep-

ciune ale căror valori şi resurse nu se şterg niciodată.

Printre evenimentele specifice zonei prezentate putem enumera:

„Sărbătoarea Bujorului” din comuna Comana

“Sărbătoarea bujorului” a devenit o tradiţie a locuitorilor din frumoasa comună situata pe

malul râului Neajlov, lângă balta Comana. Zona mirifică dezvoltată în ambientul bălţii a creat o

flora si fauna unică, ce a determinat declararea acesteia ca rezervaţie naturala protejata. Din

rândul florei face parte si bujorul sălbatic (ce a dat numele sărbătorii), care este declarat

monument al naturii. În apropiere se afla mânăstirea Comana, ctitorie a domnitorului Radu

Şerban Cantacuzino la 1588 (ridicata pe ruinele mânăstirii lui Vlad Ţepeş din anul 1461) si alte

obiective de interes turistic.

Padurea Comana, în care creşte liber bujorul românesc, este situată la 30 km de

Bucureşti, pe cursul inferior al Neajlovului şi este un rest al pădurilor de tip "sleau", răspândite

odinioară in Câmpia Burnasului.

Aici pot fi vizitate două rezervaţii unice în România, de ghimpe şi de bujor românesc. Ghimpele

poate fi văzut în comuna Comana şi zona unde este din abundenţă e cunoscută sub denumirea de

“Oloaga Grădinari”. Pentru că se dezvoltă sub copacii din pădure, trebuie căutat cu atenţie la

baza arborilor. Specialiştii parcului susţin că ghimpele, deşi e plantă mediteraneeană, creşte aici

deoarece parcul se află la confluenţa dintre două microclimate.

Rezervaţia de bujor românesc, denumită “Padina Tătarului”, poate fi întâlnită la câţiva

kilometri de Comana, în arealul comunei Mihai Bravu. Bujorul românesc de aici are flori roşii şi

petale mai puţine decât bujorul de grădină. Se găseşte mai ales în locurile însorite ale parcului.

Pentru a sărbători unicitatea rezervaţiei de bujor, sătenii din comuna Mihai Bravu organizează în

luna mai „Sărbătoarea Bujorului”(17 mai). Mai există şi o rezervaţie de lăcrămioare, în comuna

Călugăreni, dar zona nu a fost inclusă sub tutela rezervaţiei atunci când s-au făcut actele de

înfiinţare.

Festivalul judeţean al obiceiurilor de primăvară “Mugurel de sălcioară”20

Hora satului sau Hora de duminică

Căluşarii din Oinacu

„Drăgaica”

Floriile

Săptămâna Patimilor

20 http://www.traditionalnet.ro/content/view/304/1/

11

Informaţii referitoare la tradiţiile precizate mai sus se aflã în Anexa 1.

Cap. 3 Analiza SWOT

În cadrul sistemelor sociale şi economice înţelegerea fenomenelor, previziunea şi reacţia

la mediul extern, concomitent cu receptivitatea faţă de acţiunile şi de capacitatea de a proiecta

strategiile şi procesele organizaţionale, se poate realiza printr-o investigaţie bazată pe analiza

SWOT.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats,

adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carenţe, slăbiciuni, deficienţe), oportunităţi şi

amenintari21.

Cu toate neajunsurile legate de slaba dezvoltare a infrastructurii, Parcul Natural Comana

dispune de un important potential turistic. În continuare prezentăm analiza SWOT a Parcului

Natural Comana ca destinatie a dezvoltarii turismului rural:

Puncte Tari

Preocuparea permanenta a locuitorilor pentru pastrarea, cultivarea sau revenirea la

unele din ocupatiile traditionale in agricultura si mestesugarit, legumicultura si cultivarea

florilor, a plantelor medicinale, ocupatiile specifice activitatilor legate de constructii civile in stil

traditional romanesc, precum si altele asemenea, definesc baza dezvoltarii durabile a turismului

rural in zona.

Cadrul natural deosebit caracterizat în principal de păduri şi Delta Neajlovului, insulă

naturală teritoriu dominat de localităţi rurale şi terenuri agricole cultivate

Zona lipsită de surse de zgomot si de poluare de tip industrial.

Climatul mediu temperat, lipsit de vânturi si călduri excesive care favorizeaza existenta

unui sezon de vizitare de 9 luni pe an.

Desfăşurarea anuală a manifestărilor tradiţionale cum ar fi sarbatoarea bujorului şi

sărbătorile cultural religioase

Existenţa cadrului ideal desfăşurării de activităţi ecoturistice cum ar fi drumeţiile,

plimbările cu barca, plimbări cu biciclete, turism ecvestru etc.

Poziţionarea geografica, apropierea de Bucuresti si de Giurgiu, existenţa de artere rutiere

importante extrem de circulate în vecinătate si in special legatura cu Dunarea

Existenta Manastirii Comana, ca si centru al spiritualitatii in zona, atrage mase mari de

credinciosi care vin in pelerinaj in timpul sarbatorilor religioase importante

21 Şerban, Claudia, Analiza "S.W.O.T.",Tribuna economica, nr. 13, 2005, p. 52-55 

2.

12

Existenţa obiectivelor cultural istorice şi istoria locurilor

Existenţa Parcului Natural Comana şi a administraţiei acestuia

Traditia de vinatoare si pescuit;

Posibilitatea de a merge pe jos, sau cu bicicleta într-o atmosferă si ambiantă naturală

odihnitoare.

Ospitalitatea tradiţională a proprietarilor şi a personalului care desfăşoară activităţi în

domeniul turismului, dar şi a localnicilor

Existenta unui potential turistic nevalorificat.

Forme de dotări pentru agroturism în zona

Existenţa spatiilor de cazare în pensiuni.

Puncte slabe

Degradarea progresivă a patrimoniului cultural-turistic

Lipsa educatiei ecologice si a constientizarii importantei protejarii mediului

Nivelul scăzut al cunoştiinţei publicului pentru problemele de mediu locale şi regionale

Atractivitate scazuta a zonei din punct de vedere investitional

Starea proastă a infrastructurii generale

Lipsa resurselor suficiente de apă potabila

Lipsa infrastructurii specifice vizitarii ariilor naturale protejate (centre de vizitare, puncte

de informare, locuri de campare, locuri de popas, trasee tematice etc).

Nivelul redus al echipării tehnico - edilitare şi al serviciilor publice

Lipsa informaţiilor şi a hărţilor turistice

Promovarea insuficienta pe plan regional si national a potentialului turistic din zona

Oportunităţi

Globalizarea (deschiderea pietelor);

Oportunitati sporite de promovare a identitatii cultural-artistice locale si nationale, in

urma aderarii Romaniei la Uniunea Europeana;

Finantari de la bugetul de stat, finantari din fonduri structurale, finantari din fondurile de

garantare, microfinantari

Disponibilitatea autoritatilor publice locale pentru realizarea de proiecte in vederea

atragerii de fonduri pentru segmentul cultural- artistic

Cresterea numarului de parteneriate internationale (localitati infratite, parteneriate

institutionale etc.)

Participarea la târguri de turism naţionale şi internaţionale

Atragerea euroinvestitorilor

Posibilitati de dezvoltare a agroturismului

13

Includerea unor case de vacanţă (pensiuni agroturistice) în reţeaua de agenţi de turism

din România şi în reţelele europene profesionale

Existenta Master Planului de Dezvoltare a Turismului in Romania

Implementarea de proiecte de infrastructura turistica de catre administratia publica

locala.

Dezvoltarea zonelor de agrement

Dezvoltarea evenimentelor şi a festivalurilor

Meşteşuguri artizanale

Posibilităţile de promovare şi comunicare oferite de tehnologiile electronice actuale

Interesul crescut al locuitorilor zonelor urbane Bucuresti, Giurgiu, pentru recreere in

zone naturale

Interesul crescut al comunităţilor locale în implicarea în activităţi turistice şi dezvoltarea

de facilităţi turistice

Interesul comunităţilor locale de a se informa şi a lua atitudine în domeniul conservării

naturii, interesul suscitat de zonă pentru diverse categorii de cercetători

Proiecte existente de reparare-dezvoltare a infrastructurii generale.

Ameninţări

Pierderea tradiţiilor şi obiceiurilor în zona rurală, poluare culturală, amploarea

fenomenului kitch

Risc pe termen mediu şi lung privind productivitatea terenurilor agricole, datorat

pericolelor poluării şi lipsei de reglementări privind folosirea terenurilor

Criza economica globala

Cresterea costurilor de finantare – cresterea dobanzii la credite

Continuarea defrişărilor necontrolate cu efecte asupra poluării aerului, eroziunii solului;

Depozitarea necontrolată a deşeurilor

Nerespectarea reglementărilor legale care are ca rezultat afectarea mediului, a zonelor

protejate, a fondului silvic, poluarea apelor, etc.

Insuficienta colaborare între administraţiile publice locale şi judeţene pentru promovarea

unor mari proiecte de interes judeţean sau naţional

Tendinţa de depopulare, îmbătrânire a populaţiei şi migrarea forţei de muncă spre centre

urbane din ţară sau din UE care oferă conditii şi salarii mai bune.

Pierderea caracterului natural-cultural al zonei prin dezvoltări antropice

Utilizarea nedurabilă a unor resurse naturale, afectarea habitatelor şi speciilor de interes

(papură, stuf, incendierea vegetaţiei de pe baltă, braconaj, etc)

14

Recoltarea în exces de resurse minerale neregenerabile, fără respectarea condiţiilor

specifice de mediu poluează peisajele şi afectează regimul hidric, etc)

Creşterea necontrolată a numărului de vizitatori insuficient informaţi şi educaţi privind

valorile PNC şi regulile specifice vizitării

Insuficienţa facilităţilor specifice turismului menite să dirijeze fluxul turistic conform cu

prevederile planului de management al vizitatorilor şi să informeze vizitatorii.

Degradarea continua a habitatului natural din Balta Comana datorita interventiei

antropice prin lucrari hidrotehnice in perioada comunista risca sa duca la pierderea acestei zone

din punct de vedere al biodiversitatii, daca nu se intervine cu masuri active de reconstructie

ecologica.

Cap. 4 Propuneri de îmbunătăţire şi sugestii de dezvoltare a turismului rural

în satul Comana

Dezvoltarea satului Comana şi promovarea acestuia sub aspectul desfăşurării activităţilor

specifice turismului rural trebuie să ţină seama de necesitatea protecţiei echilibrului natural, dar

şi socio-cultural. În urma analizei SWOT realizate, constatăm că numeroasele oportunităţi

menţionate pot favoriza o ameliorare a situaţiei în ceea ce priveşte punctele slabe şi chiar găsirea

unor soluţii de valorificare a punctelor tari în vederea dezvoltării turismului rural în acest sat.

Este necesară formarea unui corp de experţi capabili să acorde asistenţă tehnică (în cadrul

asociaţiilor profesionale), precum şi desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie.

Comportamentul şi relaţiile sătenilor cu turiştii este important pentru a asigura revenirea

acestora, din acest motiv este necesară o fixare a abilităţilor de comunicare. Oportunităţile

existente ne asigură un interes crescut al comunităţilor locale în implicarea în activităţi turistice

şi dezvoltarea de facilităţi turistice. Organizarea unor evenimente destinate comunicării între

aceştia cum ar fi un festival al produselor obţinute manual din papură ar facilita atragerea

turiştilor şi intipărirea în conştiinţa oamenilor a dorinţei de a se face cunoscuţi prin produse,

dibăcie, generozitate şi ospitalitate. De asemenea, pot fi organizate cursuri de marketing,

amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire, pregătire şi servire a mesei, prezentarea

standardelor de calitate.

Calitatea produsului este deosebit de importantă pentru turist. Astfel, echipamentele

trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă, de condiţii de confort pentru găzduire şi pentru

alimentaţie publică, căi de acces şi de comunicaţie civilizate. Dezvoltarea activităţilor specifice

turismului rural se poate încuraja printr-o dezvoltare integrată bazată pe revigorarea economiei

15

rurale, a infrastructurii, mediului, culturii şi societăţii, pe crearea condiţiilor pentru oferirea de

bunuri şi servicii utilizând meşteşugurile şi intelectualitatea rurală.

Fiind situat în imediata vecinatate a municipiului Bucuresti, un segment important din

rândul populaţiei săteşti s-a mutat în capitală, în cautarea unui trai mai bun, rezultând de aici o

diminuare a populaţiei active datorită migrării acestora către zona urbană. Prin urmare, măsurile

de îmbunătăţire ce se doresc a fi aplicate urmăresc întoarcerea, respectiv atragerea segmentului

populaţiei tinere şi nu numai, în vederea obţinerii resursei umane necesare dezvoltării turismului

rural, precum şi stabilizarea populaţiei rurale prin ocuparea în sfera serviciilor turistice. Se

remarcă printre oportunităţi totuşi un interes crescut al locuitorilor zonelor urbane Bucuresti,

Giurgiu, pentru recreere în zone naturale, motiv pentru care se poate vorbi despre eforturile de

păstrare a tradiţiilor. Însă, pentru acest lucru, este necesară o creştere a atractivităţii zonei din

punct de vedere investiţional, oportunitatea atragerii euroinvestitorilor constituind astfel un atu.

Una dintre măsurile pe care le propunem este de a dezvolta şi a răspândi practicile

agricole ecologice, de a diversifica activităţile rurale care să furnizeze venituri alternative.

Aceste practici necesită o sistematizare verticală a terenului astfel încât să se evite producerea

inundaţiilor. Situaţia actuală caracterizată de existenţa unor tehnologii învechite de cultivare a

pământului şi management neperformant va fi aşadar îmbunătăţită, urmărindu-se creşterea

productivităţii şi a profitabilităţii. Astfel, restructurarea radicală a afacerilor rurale prin

diversificarea activităţilor agricole urmărind dezvoltarea unei economii bazate pe o dezvoltare

durabilă va mări posibilităţile de angajare.

O altă prioritate o reprezintă dezvoltarea resurselor umane şi în special înfiinţarea şi

întărirea unor grupuri de iniţiativă şi ONG-uri pentru dezvoltarea acestei zone rurale. În

condiţiile unei lipse a oportunităţii de angajare, este necesară planificarea pe termen lung a

procesului de sprijinire a trainingului vocaţional şi recalificării forţei de muncă în concordanţă

cu măsurile de restructurare şi diversificarea activităţilor economice din agricultură. Se

urmăreşte diminuarea nivelului ridicat al şomajului, creşterea puterii financiare şi a caliăţii vieţii.

Situaţia actuală a infrastructurii presupune reabilitarea acesteia pentru întărirea

comunităţii satului din punct de vedere economic şi social şi, în mai mică măsură, execuţia unor

alei pietonale pentru o rezolvare funcţională a circulaţiilor. Prin întreţinerea reţelei de drumuri şi

facilitarea accesului turiştilor în satul Comana se urmăreşte atragerea şi revenirea celor care îşi

doresc să participe la activităţile specifice comunităţii săteşti.

O altă problemă consemnată este legată de protecţia mediului, satul Comana

nedispunând de un sistem de colectare a deşeurilor. Prin realizarea unui sistem de gestionare

integrată a deşeurilor se va asigura protejarea cadrului natural şi îmbunătăţirea calităţii vieţii

16

rurale. Propunem lansarea unor lucrări de amenajare a unui depozit ecologic de deşeuri

menajere.

Cum situaţia la nivelul întregului judeţ se caracterizează prin o reţea de canalizare

aproape inexistentă în zona rurală, ar trebui să se realizeze o extindere a reţelelor de alimentare

cu apă şi canalizare. Soluţia oferită de noi constă în realizarea de fose septice ecologice, aceasta

fiind cea mai bună soluţie pentru locuinţele aflate în zone care nu sunt racordate la un sistem

centralizat de canalizare, tratându-se astfel apele menajere uzate şi a apelor vane. În plus,

deoarece nu există surse suficiente de apă potabilă, propunem instalarea unor pompe aspiro-

respingătoare din loc în loc.

Ar trebui să se aibă în vedere şi unele activităţi de renovare şi conservare a tradiţiilor şi

monumentelor culturale existente. Mănăstirea Comana este o mănăstire de călugări, aflată

momentan într-un stadiu avansat de degradare. Adăugăm la aceasta biserica Sfântul Nicolae,

Casa Domnească, zidul de incintă, turnul clopotniţă şi chiliile, precum şi Mausoleul Eroilor

căzuţi în primul război mondial. În privinţa repartizării domeniului public, există o clădire a

primăriei, construcţie din 1935, o clădire pentru căminul cultural din 1907. Există două şcoli,

clădiri construite în 1880, respectiv 1978. Dispensarul uman a fost construit în 1926, iar cel

veterinar în 1932. Iniţiativele de recondiţionare ale acestora nu trebuie să afecteze însă specificul

arhitectural local.

Prin amenajarea albiei vechi a Neajlovului - actuala Baltă Comana - şi realizarea unui

lac, cu încadrarea acestuia în cadrul natural local şi legarea în paralel a acestuia cu actualul fir al

râului se pot consolida activităţile de pescuit (specii: ţigănuş, clean) practicate de locuitorii

satului şi prin urmare şi de viitorii turişti. În vederea conservării ecosistemelor deltaice se

vădeşte a fi necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, ca formă optimă de

diminuare a impactului turismului deltaic asupra resurselor naturale existente în zonă şi asupra

vieţii economico-sociale a comunităţii. Este foarte importantă implicarea populaţiei.

Ar putea fi introduse surse ecologice şi economice de încălzire. Încălzirea apei se poate

astfel obţine prin captarea energiei solare, utilizând panouri solare şi boilere care să păstreze apa

caldă pe o perioadă scurtă de timp. De asemenea, nu este necesară construirea unui întreg parc

eolian pentru a valorifica energia eoliană, aceasta putând fi utilizată şi la scară mai mică. Este

important să i se asigure turiştilor facilităţi diverse în cadrul gospodăriei în care sunt cazaţi. Spre

exemplu, introducerea unui întrerupător în apropierea patului pentru sistarea furnizării luminii

sau a întregii energii electrice necesare camerei, asigurarea existenţei unui spaţiu special

amenajat pentru animalele de casă ce pot constitui element de atracţie pentru copii, utilizarea

grapei şi ca mijloc de agrement pentru cei mici sau amplasarea unor leagăne în curte. Pentru a

profita de prezenţa rezervaţiei de bujor din apropiere, precum şi de evenimentele organizate pe

17

17 mai de „Sărbătoarea Bujorului”, propunem asigurarea transportului turiştilor prin mijloace de

tracţiune animală în comuna Mihai Bravu (şarete, căruţe). Pe perioada verii se pot culege diverse

plante medicinale. Turiştii pot participa la această activitate, învăţând de la săteni despre

utilitatea acestor plante şi modalitatea lor de păstrare, pregătire şi consum.

Deoarece odată cu încheierea activităţilor agricole din toamnă şi activitatea turiştilor în

gospodărie se diminuează, propunem ca aceştia să participe la realizarea de către săteni a

produselor din papură şi stuf, să înveţe meşteşugul acestora pentru a-l transmite viitoarei

generaţii. Se pot realiza coşuri, împletituri, diverse obiecte utile în orice gospodărie, acoperişuri,

garduri, putând fi organizat chiar un festival al mustului, ziua recoltei, spaţiul dedicat acestora

fiind amenajat cu ajutorul acestor produse. În plus, propunem amenajarea unei unităţi de

alimentaţie în aer liber constând în construirea unui pedestal şi a unor mese şi scaune din stuf.

Păstrând tradiţia sătenilor de a păzi culturile prin colibe din stuf amplasate în câmp, ne-am

gândit că ar fi oportună amplasarea unor astfel de colibe în curţile sătenilor pentru a oferi

ocupaţie atractivă copiilor.

De asemenea, trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic

rural, necesitând publicarea ofertei în reviste de specialitate, cataloage, buletine informative,

participarea la programe de media şi la târgurile de turism. Realizarea unui sistem informaţional

competitiv se dovedeşte a fi utilă, realizând o evidenţă operativă, precum şi un sistem de

rezervări.

Lipsa sistemelor moderne de telecomunicaţii nu necesită propuneri de îmbunătăţire, viaţa

la sat reuşind să-şi păstreze frumuseţea şi atractivitatea prin autenticitate şi prin simplitatea

mijloacelor de comunicaţie şi a condiţiilor de viaţă.

18

Concluzii

Daca măsurile menţionate vor fi puse în aplicare, se va reuşi atragerea interesului mai

multor locuitori din mediul urban care îşi doresc pentru câteva zile să locuiască în satul Comana,

să desfăşoare activităţile gospodăreşti specifice acestei vieţi, dar şi să se bucure de o alimentaţie

relativ sănătoasă consumând alimente obţinute în gospodăriile proprii. Ca urmare,

implementarea acestor propuneri se va concretiza în sporirea valorilor rurale pozitive: tradiţii de

familie, întărirea identităţii locale, dar şi în păstrarea specificului istoric şi cultural şi

conservarea bunurilor existente.

Mai mult decât atât, am urmărit şi atragerea copiilor în acest spaţiu al comunităţii satului

prin crearea unor diverse mijloace de agrement, în speranţa că în acest fel se poate asigura o

continuitate a desfăşurării acestei forme de turism, precum şi o păstrare îndelungată a tradiţiilor.

În conceperea acestor propuneri de îmbunătăţire ne-am axat pe ideea că mare parte din populaţia

zonelor urbane nu mai au părinţii sau bunicii situaţi la sate (deoarece treptat mulţi din cei care

locuiau la sate s-au stabilit în oraşe) şi, implicit, vacanţele acestora nu se mai petrec în viaţa

comunităţii săteşti. Aceasta este şi cauza tendinţei de pierdere a tradiţiilor, motiv pentru care ne-

am gândit să trezim în sufletul copiilor sentimentul plăcut de linişte, bucurie şi recreere în

mijlocul naturii, departe de zgomotul, poluarea şi tehnologia urbană.

Toate aceste activităţi trebuie să respecte şi să urmeze aplicarea bunelor practici pentru o

dezvoltare durabilă. Este însă necesar un sprijin politic, dar şi economic prin obţinerea de

finanţări.

Impactul pe care aplicarea măsurilor îl are asupra satului se concretizează în crearea unor

noi locuri de muncă şi reconvensie socio-profesională, dezvoltarea reţelei de servicii publice

pentru localnici, evidenţierea, conservarea şi restaurarea lăcaşelor de cult şi a monumentelor

culturale fără a afecta specificul arhitectural, precum şi introducerea lor în circuitul economic,

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, păstrarea şi transmiterea viitoarei generaţii a tradiţiilor din

lumea satului Comana. .

19

Bibliografie

1. Bran, F., Marin, D., Simon, T., Turismul rural Modelul European, Editura Economică, Bucureşti, 1997

2. Erdeli, G., Istrate, I., Potenţialul turistic al României, Editura Universităţii, Bucureşti, 1996

3. Comori Vlãscene, Revista semestrialã de culturã şi tradiţie vlãsceanã, anul 1, nr. 1, 2009, p. 3-5

4. Glăvan, V., Turismul în România, editura Economică, Bucureşti, 20005. Glăvan, V., Turism rural Agroturism Turism durabil Ecoturism, Editura Economică,

Bucureşri, 20036. Hornoiu, R., I., Ecoturismul Orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităţilor

locale, Editura ASE, Bucureşti, 20097. Nistoreanu, P., Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 20068. Nistoreanu, P., Economia turismului teorie şi practică, Editura ASE, Bucureşti, 20059. Nistoreanu, P., Turismul rural o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică şi

Pedagogică R. A., Bucureşti, 199910. Niţă, I., Niţă, C., Piaţa turistică a României Realităţi Mecanisme tendinţe, Editura

Economică, Bucureşti, 200811. Surugiu, C., Dezvoltarea turismului rural din perspectiva formării şi perfecţionării

profesionale a resurselor umane, Editura Universitară, Bucureşti, 2008 12. Strategia de vizitare a Parcului Natural Comana – Regia Naţionalã a Pãdurilor13. Şerban, Claudia, Analiza "S.W.O.T.", Tribuna economica, nr. 13, 200514. Talabă, I., Nan, C., Gîţan, D. şi alţii, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării

durabile Actualitate şi perspectivă, Editura Tehnopress, Iaşi, 200915. ***, ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia

mediului (actualizată prin LEGEA nr. 265 din 29 iunie 2006),ART.2, MONITORUL OFICIAL NR. 1196 din 30 decembrie 2005

13. ***, www.arpm- pitesti.ro/aim/171%20SC%20Vivani%20Salubritate%20SA%20Slobozia.pdf14.***, http://www.revistadeturism.ro/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=25&Itemid=3215. ***, http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=BUJOR 16. ***, http://ro.wikipedia.org/wiki/Stuf

17. ***, http://smeeni.ilive.ro/Traditii.html 18. ***, http://www.rosilva.ro/subcategorie.php?id=22&cat=3 19. ***, http://www.traditionalnet.ro/content/view/304/1/ 20. ***, http://www.giurgiu-ruse.ro/Info_grup/activita.htm

20

Anexa nr. 1Obiceiuri şi tradiţii în satul Comana

Festivalul judeţean al obiceiurilor de primăvară “Mugurel de sălcioară”

Prin acest festival s-a propus menţinerea tradiţiei cetelor de colindători care se constituie

în Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor dar şi în zilele de Paşte. Unul dintre cele mai apreciate

obiceiuri din Giurgiu, este cel al Buieniţilor, colind specific comunităţilor bulgare din zona

Valea Dragului, Vărăşti şi Copaciu, practicat de fete îmbrăcate în costume naţionale, cea mai

înaltă dintre ele purtând şi o căciulă împodobită cu fundă roşie. Acest personaj se numeşte în

tradiţia populară "Buieniţul" şi are rolul de conducător al cetei.

Hora satului

Până în cel de-al VII-lea deceniu al secolului al XX-lea, un moment deosebit din viaţa

spirituală a locuitorilor comunei, dar mai cu seamă a tineretului acesteia, îl constituia hora

satului, prilej de petrecere şi destindere în zilele de sărbătoare de peste an, cu excepţia perioadei

de iarnă. Evenimentul duminical cel mai important al satului, hora, atrăgea o mare parte din

suflarea satului, flăcăii şi fetele mari, tinerii însurăţei şi mulţimea neastâmpărată a copiilor, pe

când cei mai vârstnici rămâneau la vorbă acasă, aşezaţi pe patul (banca) de lângă gard sau la

„colţ” (undeva la o răspântie), unde treceau în revistă întâmplările mai mari sau mai mici

petrecute în sat în decursul săptămânii, dar şi întâmplări de prin satele apropiate.

„Sufletul artistic” al horei, lăutarii, erau tocmiţi cu plata în bani sau în natură (mălai, făină ş.a.)

de către tinerii căsătoriţi cei mai destoinici, care le şi comandau muzicanţilor dansurile, în

ordinea preferinţelor. Protagoniştii horei au fost dintotdeauna tinerii necăsătoriţi, flăcăii şi fetele

mari, tinerii însurăţei şi copii ca spectatori ai acestora. Fetele şi flăcăiandrii „se prindeau” la horă

numai la vârsta de 14-15 ani, în ziua de Paşti, ziua de debut a horei. Când o fată se prindea la

horă, interdincţia de a vorbi cu flăcăii se ridica şi calea spre măritiş era deschisă. Pregătirea

fetelor mari pentru horă era unul din momentele importante ale duminicii sau altor sărbători de

peste an (în care nu era interzisă hora), precedată de ziua de sâmbătă după amiază, când fetele îşi

spălau cosiţele şi îşi pregăteau costumul.

Căluşarii din Oinacu

Spre deosebire de alte comune ale judeţului Giurgiu unde se practică acest obicei, în

comuna Oinacu, fiecare din cele trei sate componente (Oinacu, Braniştea şi Comasca), are câte o

ceată de căluşari cu costumaţie, paşi de dans, melodii de acompaniament, şi succesiunea

momentelor ritualului diferite, chiar dacă localităţile sunt situate între ele la mică distanţă.

21

Vătaful22 este conducătorul cetei de căluşari şi hotărârile lui sunt respectate întocmai de

componenţii cetei. El decide asupra persoanelor care fac parte din ceată anul respectiv, stabileşte

persoana care va fi mut în ceată, tocmeşte lăutarii, stabileşte locul, data şi ora adunării cetei,

costumaţia, momentele desfăşurării ritualului, dansurile care compun suita, locurile unde se

dansează şi casa la care se organizează servirea mesei în comun a căluşarilor.

Ajutorul de vătaf este căluşarul care dansează lângă vătaf şi care poate prelua

conducerea în dans a cetei la solicitarea vătafului.

Mutul23 reprezintă personajul comic al cetei, având ca rol principal întreţinerea bunei

dispoziţii a asistenţei, prin improvizarea unor momente comice.

Stegarul este căluşarul care poartă steagul în toate zilele când se joacă pe la casele

gospodarilor şi trebuie sa fie atent ca vârful să nu atingă niciodată pământul24.

Lăutarii sunt doi instrumentişti care cântă la vioară şi ţambal şi provin din localitatea

Frăteşti, centru lăutăresc important în zona folclorică a judetului.

Costumaţia căluşarilor se compune din pălărie neagră cu panglici roşii, albastre, albe şi

tricolore care cad pe spate, cămaşă albă cu doi trandafiri din funde cusuţi pe piept, dintre care

unul de culoare roşie, bandă tricoloră pusă pe diagonală de la dreapta la stânga, „colan” (brâu

cusut cu mărgele colorate), două şorţuri ţărăneşti cusute cu motive populare şi prinse în faţă şi în

spate, pantaloni negrii, ciorapi negri cu ciucuri roşii, opinci cu ciucuri roşii în vârf şi pinteni cu

zurgălăi. În mâini poartă beţe din lemn de alun confecţionate la strung, cu dimensiunea de

aproximativ un metru, având prinse de mânere panglici colorate25.

Legatul căluşului este momentul când se rosteşte jurământul şi se leagă steagul. Pentru

aceasta, cu trei săptămâni înainte de Rusalii, vătaful şi doi căluşari merg acasă la lăutari, le dau

arvuna şi stabilesc ziua, ora şi locul întâlnirii cetei.

În ziua de sâmbătă, înainte de duminica Rusaliilor, în jurul orei 13:00, căluşarii

costumaţi se strâng în curtea vătafului, după care merg în tăcere, încolonaţi doi câte doi, pe o

pajişte la marginea satului în apropierea casei vătafului, unde în mod tradiţional se face legatul

căluşului. La locul respectiv, vătaful, ajutat de mut, leagă în vârful prăjinii fire de usturoi, pelin,

grâu şi o năframă albă, cusută cu motive populare, adusă de stegar. Legătura se face cu ajutorul

panglicilor colorate primite de la toţi căluşarii (câte una de fiecare). După acest moment,

căluşarii aflaţi de o parte şi de alta a prăjinii steagului ţinută în poziţie orizontală, pun mâna

dreaptă pe steag şi repetă jurământul rostit de vătaf. Jurământul se referă la faptul că trebuie să 22 Ion Ghinoiu: Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar. Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 213

23 Cristian C. Ghenea: Din trecutul culturii musicale romanesti, Bucuresti, Editura Muzicala, 1965,p. 39-4024 Ion Ginoiu: Op cit p 18925Ion Ghinoiu: Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar. Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 66

22

fie căluşari adevăraţi, să nu se îmbete sau să aibă contact cu femeile pe durata zilelor când

aceştia joacă. În acest timp, căluşarii ţin în gură câte un fir de pelin, dat de vătaf. După jurământ,

trec în tăcere, unul câte unul pe sub steag. Prăjina steagului se ridică apoi în poziţie verticală. Un

căluşar se urcă în vârf şi stă acolo, până când ceilalţi joacă „Floricica” în jurul ei. După

încheierea jocului, căluşarul coboară şi îşi ocupă locul în formaţie. La acest moment, nu au voie

să asiste persoane străine (nici chiar stăpânul acelui loc). Pelinul ţinut în gură în timpul

jurământului este păstrat de căluşari ca plantă cu puteri tămăduitoare. După încheierea legatului,

ceata se întoarce la casa vătafului, după care se pleacă la Giurgiu.

Jocul la casele gospodarilor începe sâmbătă după orele 15:00 la Giurgiu, continuă în

oraş toată ziua de duminică şi se încheie luni seară, la Oinacu, după ce a fost colindat întregul

sat. Mutul este cel care intră primul pe poartă şi întreabă gazda dacă primeşte căluşul. După

acordul acesteia, vătaful împreună cu toată ceata, intră în curte. Gazda pune o găleată cu apă pe

o măsuţă în faţa casei, o farfurie cu sare (sau un bolovan de sare), usturoi şi o altă farfurie cu

„colărezi” (bucăţele de aluat fierte în lapte). Mutul sau vătaful, iau găleata cu apă şi o aşează în

centrul cercului trasat cu vârful sabiei.

Căluşarii joacă după aceea în acest perimetru având tot timpul găleata cu apă în centru.

După ce au jucat, mutul sau vătaful, pune găleata înapoi pe masă şi primeşte din partea gazdei

un prosop. Suita de dansuri pe care căluşarii o joacă la casele gospodarilor se compune din

„Floricica, Brâul, Cârligul şi Hora Căluşarilor”. La acest ultim dans cu care se încheie jocul, se

prind şi persoanele din asistenţă. La sfârşit, gazda oferă bani căluşarilor pe care îi ia vătaful şi îi

pune într-o traistă aflată în grija stegarului. Căluşarii mai primesc deseori ţuică, vin şi cozonac.

Dezlegatul căluşului se face luni, la apusul soarelui, tot la locul unde s-a făcut legatul.

Se procedează întocmai ca la legat, cu momentele în ordine inversă şi tot acum are loc ultimul

joc. Usturoiul, pelinul şi grâul se împart în mod egal căluşarilor care le iau acasă. Năframa care a

stat trei zile legată în vârful steagului, este luată înapoi de stegar şi păstrată pentru anul viitor.

Ultimul act este aruncarea prăjinii de către toţi căluşarii odată, după care este luată de stegar

acasă la el. Tot acum se plăteşte şi restul sumei de bani lăutarilor, conform înţelegerii făcute cu

aceştia. În anii trecuţi, dezlegatul avea loc marţi seara, dar legatul se făcea sâmbătă seara.

„Drăgaica”

O sărbătoare deosebit de importantă din cadrul calendarului popular, o reprezintă

Drăgaica sau Sânzienele, care se serbează pe data de 24 iunie în cinstea unei divinităţi

străvechi, identificată de unii cercetători cu zeiţa Diana şi Iuno din Panteonul roman1. În satele

noastre, se crede că respectarea acestei sărbători, protejează recoltele, face ca rodul să fie bogat,

apără sănătatea oamenilor şi a animalelor. În trecut, conform relatării unor bătrâni, se constituia

23

ceata drăgăicilor , formată din 2 până la 6 fete cu vârste cuprinse între 14 şi 19 ani, însoţite de

un stegar care purta steagul. Acesta era alcătuit dintr-o prăjină ce avea legată în vârf o cruce de

lemn, un mănunchi de spice de grâu, usturoi, pelin şi flori de sânziene, plante considerate în

credinţa populară ca având puteri magice. Grupul era însoţit de un fluieraş şi un toboşar, care

asigurau acompaniamentul muzical. Dintre membrele cetei se alegea cea mai frumoasă fată, care

se împodobea pe cap cu o cunună din spice de grâu.

Floriile

Sărbătoarea se prăznuieşte în ultima duminica din Paresimi .La romani se sărbătorea

Floralia , în cinstea zeiţei Flora , protectoarea florilor, dar creştinătatea a impus Floriile în

amintirea întâmpinării cu ramuri de salcie , finic şi palmier a Domnului Isus Hristos la intrarea

în Ierusalim după învierea lui Lazăr.

Şi în Giurgiu rămurele de salcie sfinţită erau aduse acasă după ce se atingeau cu ele

toţi ai casei , precum şi vitele , erau puse la icoană ori la grindă să fie ferită gospodăria de rele

ori să fie folosite în caz de îmbolnăviri: mâţişorii erau înghiţiţi, vindecând durerile de stomac iar

crenguţele petrecute peste brâu se credea că alină durerile de spate.Ramurile de salcie sfinţite

erau puse în grădini şi livezi ca să le ferească de stihiile naturii, dar în special de grindină .

În judeţ oamenii luau ramuri de salcie din crâng , la ieşirea de la slujba de la slujba de

Florii , fiindca se considera că în acestă zi salcia este sfinţită (fapt asemănător cu apa la

Bobotează).

În această zi urzicile culese puse la uscat erau folosite la ceaiuri pentru tot felul de boli .

Se zicea că la Florii se mărită urzicile şi nu mai sunt bune de mâncat.

În majoritatea satelor judeţului se credea că în această zi nu era bine să te speli pe cap fiindcă îţi

înfloreşte ( încărunţeşte ) părul.

Cultul pentru morţi se manifestă la Florii prin pomeni ( inclusive cu peşte fiind dezlegare

în post la fel ca la Blagoveştenie).Se curăţau mormintele, se plantau flori .

Meteorologia populară susţine că asa cum e vremea în ziua de Florii asa va fi şi la Paşte.

Săptămâna Patimilor

Este săptămâna dinaintea Paştelor, în care nu se râde, nu se joacă, nu se petrece , nu

se bea băutură, nu se mănâncă de dulce şi nici prăjit.Lumea trebuie să fie tristă în această

săptămână şi cu gândul la cele întâmplate Domnului Isus Hristos.

Se credea că noaptea spre joi se deschide cerul iar spiritele morţilor reveneau să

petreacă Paştele cu ai lor . În foarte multe dintre localităţile judeţului Giurgiu , în noaptea

24

premergătoare dar şi în dimineaţa zilei de joi gospodarii aprindeau focul din plante magice ( boj,

alun),adunate cândva numai de persoane pure ( copii, fete mari).

În jurul focului erau puse scaune să stea morţii , să se odihnească , să se încălzească şi o

masă pe care se aşeza o cană cu apă din acre să bea morţii şi să se spele.În dimineaţa zilei de joi

se dădeau pomeni constând mai ales într-o ulcică împodobită cu verdeaţă ori flori de pădure

având pe fundul ei apă şi o lumânare aprinsă.

În satele Giurgiului , după prohod oamenii se retrag la crucile morţilor din cimitir unde aprind

lumânări şi “ se cântă” ( bocesc) pe morţi în credinţa că acest bocet este auzit de morţi.

25