Scopul cursului

Cursul urmăreşte de asemenea prezentarea domeniului curriculum-ului şcolar şi a procesului educaţional ca proces curricular, dinamic. Cursanţii vor fi antrenaţi şi în realizarea demetaanalize de tipul: explorării statutului epistemologic al pedagogiei sau aprofundării extensiei domeniului de ştiinţe ale educaţiei.

Disciplina îşi propune de asemenea analizarea modificărilor paradigmatice înregistrate la nivelul teoriei educţiei şi a curriculum-ului, precum şi a principalelor direcţii de acţiune şi cercetare didactică identificabile în domeniile ştiinţifice vizate.

Obiectivele cursului:

O1. Acomodarea cu limbajul pedagogic şi accesarea corectă a aparatului conceptual specific teoriei şi metodologiei curriculum-ului;

O2. Lecturarea şi înţelegerea adecvată a practicilor pedagogice contemporane şi a conţinuturilor adiacente purtate de acestea;

O3. Conceperea şi dezvoltarea unor conţinuturi specifice, în acord cu discipline de învăţământ predate;

O4. Dobândirea unor criterii de selectare şi valorizare a suporturilor curriculare multiple sau alternative;

O5. Creşterea autonomiei şi responsabilităţii în gândirea şi derularea unor trasee acţionale diverse, inedite;

O6. Deşablonizarea practicilor educative prin excluziunea modelului unic şi cultivarea inovaţiei personale, creative, responsabile;

O7. Rezolvarea corectă a cerinţelor marcate în suportul scris de care beneficiază cursanţii.

O8. Identificarea pe cont propriu şi interpretarea adecvată a unor sugestii şi proiecte curriculare;

O9. Realizarea unei adecvări şi continuităţi dintre teoretic şi aplicativ, dintre planul reflexiv şi cel acţional.

Tematica cursului

1. Perspectiva procesuală de abordare a curriculum-ului

1.1. Proiectarea si dezvoltarea curriculum-ului. Fundamentele curriculum-ului şi nivelurile proiectării curriculare. Modele de planificare şi elaborare a curriculum-ului (modele raţionale şi modele focalizate pe procesul educaţional).

1.2.Implementarea curriculum-ului. Monitorizarea proiectului curricular, tipuri de monitorizare şi componente ale implementării.

1.3.Evaluarea curriculum-ului. Sensul şi condiţiile evaluării unui curriculum. Etapele şi conţinutul evaluării curriculum-ului. 

2. Managementul şi reforma curriculum-ului

3. Ipostaze ale finalităţilor educaţionale

3.1. Finalităţile pe cicluri curriculare3.2. Finalităţile micro şi macro-structurale ale educaţiei3.3. Noi tipologii de obiective. Legătura acestora cu cadrul tradiţional

4. Conţinuturile curriculare

4.1. Noi criterii de selecţie a conţinuturilor învăţământului4.2. Alternativitatea şi flexibilitatea curriculară4.3. Abordări moderne privind curriculum la decizia şcolii

5. Curriculum şi proiectarea curriculară

5.1. Determinări şi niveluri de concepere a curriculum-ului5.2. Poziţionarea psihologică şi sociologică a curriculum-ului5.3. Reguli privind proiectarea curriculară

6. Perspective moderne privind produsele curriculare

6.1. Planul de învăţământ6.2. Programa şcolară6.3. Manualul şcolar

Tematica seminarului1. Triada ipostazelor curriculare: curriculum ca

reprezentare, curriculum ca proiect de acţiune, curriculum ca acţiune propriu-zisă. Studiu de caz.

2. Analiza unor modele de proiectare curriculară.3. Analiză SWOT a curriculum-ului la animite

discipline de studiu (puncte tari - atuuri, oportunităţi - şanse ce ar putea apărea, puncte slabe - nevoi de dezvoltare, ameninţări - probleme ce ar putea apărea)

4. Aplicaţii: Structurarea şi organizarea conţinuturilor, proiectarea conţinuturilor

5. Elaborarea unui model de proiect curricular

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. Bocoş, Muşata, 2001, Curriculumul şcolar. Conţinutul învăţământului, în Ionescu, M., Chiş, V., (coord.), Pedagogie, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 2. Chiş, V. (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura PUC, Cluj-Napoca. 3. Chiş, V. (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 4. Chiş, V. (2005), Pedagogia contemporană - Pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. 5. Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (2001), Didactica modernă, ediţia a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 6. Ionescu, M. (2003), Instrucţie şi educaţie, Garamond, Cluj-Napoca 7. Negreţ-Dobridor, Ioan, 2001, Teoria curriculum-ului, în Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi.8. Niculescu, R.M., 2003, Teoria şi managementul curriculum-ului, Editura Universităţii Transilvania din Braşov.*** Rezoluţia „Şcoala la răscruce” – Schimbare şi Continuitate în curriculumul din învăţământul obligatoriu, 2001, MEN, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Sinaia, 22-24 noiembrie 2001.

Plan de desfăşurare al unei activităţi

1. Se prezintă Teoria celor şase pălării şi gândirea paralelă

Cele Şase Pălării reprezintă şase moduri de procesare a informaţiei. Ele nu sunt etichete pentru oameni. Purtând mental fiecare pălărie şi schimbând-o, poţi uşor să îţi concentrzi sau să-ţi focalizezi gândirea pe unul din cele şase moduri de gândire.

În gândirea tradiţională adversarială, A şi B sunt în conflict. Fiecare parte critică punctul de vedere al celuilalt. Metoda celor şase pălării permite Gândirea Paralelă. Ambii, atât A cât şi B , poartă fiecare pălărie împreună în timp ce explorează fiecare parte a problemei.

Pălăriile sunt utilizate proactiv şi nu reactiv. Pălăria Albă: Neutră şi obiectivă se concentrează pe informaţii şi

date exacte. Se referă la fapte, figuri, informaţii disponibile sau necesare.Nu generează idei, ci doar premise pentru generarea lor, defineşte informaţia pe care o avem şi pe care o căutăm, defineşte întrebările ce trebuie puse. Este o gândire disciplinată şi neutră

Pălăria Galbenă: Pozitivă, optimistă, sugerează speranţă. Se concentrează pe beneficii şi aspecte pozitive. Pălărie „strălucitoare”, împinge la căutare, logică dar optimistă,, speculativ-pozitivă, dezvoltă planuri şi împinge înainte, este o gândire constructivă, speculativă, valorifică oportunităţile.

Pălăria Roşie: Pălărie eminamente subiectivă şi încărcată emoţional, exprimă stări afective în termeni de îmi place sau nu-mi place. Este o pălărie individuală, nu forţează o opinie raţională. Pătimaşă, emoţională, afectivă, furnizează opinii emoţionale, subiective.

Pălăria Neagră: Sobră şi serioasă, prudentă, este pălăria problemelor, a criticilor şi a precauţiilor, evidenţiază punctele slabe ale unei idei sau teorii. Ne împiedică să facem lucruri riscante, ne protejează de greşeli.

Pălăria Verde: Pălărie a energiei descătuşate, a vegetaţiei, a rodirii. Fertilă, abundentă în idei, este pălăria creativităţii, a schimbării, a alternativelor, a propunerilor, a ceea ce este interesant şi provocativ. Aici pot fi folosite tehnici de Gândire Laterală. Urmăreşte soluţii asimetrice.

Pălăria Albastră: Rece, superioară, este pălăria coordonării. Vizează controlul, organizează procesul de gândire şi eficienţa celorlalte pălării. Nu vizează un proces în sine, ci procesul gândirii. Stabileşte ordinea pălăriilor. Este asemenea dirijorului unei orchestre, gestionează efortul de gândire al celorlalte pălării.

2. Materiale didactice

Fiecare grupă ( pălărie ) primeşte fişa cu descrierea pălăriei pe care o reprezintă (sau „o poartă”) şi o fişă cu întrebările la care trebuie să răspundă respectiva pălărie.

3. Explicarea exerciţiului şi precizarea obiectivelor

Pălăria Albastră de început:

► De ce suntem aici?► La ce ne gândim?► Ce vrem să realizăm?► Unde vrem să ajungem?Grupele odată stabilite trebuie să se ocupe exclusiv de rezolvarea

problemei din punctul de vedere pe care îl reprezintă ( lucrul în echipă). Obiectivul principal este înţelegerea conceptului de Gândire paralelă ( Cele Şase Pălării ca metodă a gândirii paralele).

În timpul exerciţiului nu sunt admise formulări de genul : nu sunt de acord; nu ai dreptate; aş vrea să te contrazic, nu ştii, etc. ( toate ideiile sunt bune şi pot conduce la descoperirea unor noi percepţii asupra problemei; scopul este completarea şi susţinerea ).

Pălăria Albă:

► Ce informaţii teoretice cunoaştem ?► Ce fapte cunoaştem ?► Ce ar trebui să mai cunoaştem ?

Pălăria Roşie:

► Ce sentimente creează problema ?► Ce emoţii sunt implicate ?► Ce simţim ? ( Precizare: Nu ne interesează ce ar trebui să simţim!)

Pălăria Neagră:

► Ce probleme întâmpinăm sau am putea întâmpina ?► Care sunt minusurile pe care le avem ?► Cu ce şi cu cine trebuie să fim precauţi ?

Pălăria Galbenă:

► Care sunt beneficiile rezolvării problemei ?► Care sunt aspectele ce trebuiesc urmărite ?

Pălăria Verde:

► Ce alternative avem ?► Ce schimbări trebuiesc făcute ?

Pălăria Albastră de final:

► Care este rezultatul obţinut ?► Care este concepţia grupului ?► Există o soluţie ?► Care sunt paşii următori ?S-a realizat un studiu ce va fi înaintat ambelor tabere şi din care

rezultă că pot exista soluţii mulţumitoare pentru toate părţile implicate.

Pe viitor activitatea se va putea derula pe parcursul mai multor ore în care fiecare grupă îşi va însuşi o altă pălărie, sau problema este dezbătută pe etape( pălăria albă, galbenă, roşie, etc.) de către toată clasa care devine , pe rând, un singur grup (o pălărie).

Această metodă este cea mai apropiată de scopurile gândirii paralele. Când reprezentarea conceptelor cât şi a metodelor de aplicare ale celor şase perspective cognitive au fost interiorizate (tinzând către formarea deprinderilor) de către cursanţi, exerciţiul poate fi aplicat şi în forma de bază a Teoriei Celor Şase Pălării Gânditoare.

Modul de prezentare al unui conţinutMODALITĂŢI DE INTEGRARE A

CONŢINUTURILOR- avantaje şi dezavantaje –

Modalităţi de integrare

a conţinuturilo

r

Avantaje Dezavantaje

Integrarea intradisciplinară şi problema disciplinelor

de învăţământ

1.avantaje de natură organizatorică :- divizarea conoştinţelor în compartimente distincte-se potriveşte foarte bine cu învăţământul pe clase şi pe lecţii- permite organizarea zilnică , săptămânală şi anuală a programului şcolar , aplicarea unui sistem de notare şi promovare pe discipline relativ simplu de realizat- organizarea pe discipline este deosebit de rezistentă şi pentru faptul că găseşte sprijin în structura profesională a personalului didactic2. avantaje de ordin pedagogic :- permite învăţarea de către elevi a unor cunoştinţe şi moduri de gândire specifice care, prin complementaritate, asigură o dezvoltare intelectuală complexă- respectă ierarhia cunoştinţelor anterioare

-compartimentarea pe discipline siinvatarea cunostintelor strict in interiorul fiecarei discipline nu mai corespunde cu evolutia actuala din stiinta,din epistemologie ;--invatamantul pe discipline a condus la paradoxul „enciclopedismului specializat”, care „inchide elevul si profesorul intr-o transee pe care si-o sapa ei insisi si care ii izoleaza din ce in ce mai multpe masura ce o adincesc”;-transferul principiilor si conceptelor din disciplinele generale spre disciplinele cu un caracter mai particular nu s-a produs decat sporadic si doar in cazul elevilor dotati ;-compartimentarea

dobândite de elevi pe discipline reduce mult motivatia invatarii . Elevul nu resimte importanta pentru el a fiecarei discipline ,ceea ce invata este perceput de elev ca fiind rupt de viata , de preocuparile sale.

Integrarea pe orizontală şi

interdisciplinaritatea

Recomandare :Predarea

interdisciplinară să alterneze , să

coexiste cu cea pe discipline

-favorizează transferul şi în consecinţă capacitatea de a aplica cele învăţate la situaţii noi de viaţă- acest transfer reduce efortul reînvăţării cunoştinţelor ce sunt comune mai multor discipline, sporeşte funcţionalitatea cunoştinţelor asimilate în cadrul fiecărei discipline-favorizează conceptele şi principiile generale, algoritmii şi strategiile cu o gamă largă de aplicare. Ea este deci o abordare economică , o abordare care optimizează raportul dintre volumul de cunoştinţe şi cantitatea de învăţare

-risc de generalizare abuzivă şi învăţare nesistematică, superficială. „Enciclopedismul specializat”poate fi inlocuit cu un enciclopedism lipsit de orice bază,”cu de toate şi cu nimic”-riscul învăţării superficiale întrucât nu se sprijină pe cunoştinţele anterioare ale elevilor , aşa încât se poate întâmpla ca elevul să fie pus în situaţia de a învăţa noi cunoştinte sprijinindu-se tot pe cunoştinţe noi

Integrarea tematică – pluridisciplinaritatea

-pare să fie potrivită pentru temele mari, cu un pronunţat caracter educativ: temele

-temele, problemele sunt tratate sub toate aspectele, fenomenul fiind restituit în globalitatea sa şi nu fragmentar, pe aspecte sau pe laturi ale sale-acestă abordare este este faforizantă pentru motivaţia învăţării, ea mentine viu interesul elevilor , cunoştinţele

-riscul superficialităţii, al „enciclopedismului steril”, de minimalizarea necesităţii de a stăpâni cunoştinţele anterioare-motivaţia faţă de cunoştinţele noi se diminuează în mod evident atunci când studierea

ecologice, cele privind tehnologia , ed. civică, ed. estetică etc.

fiind învăţate în calitatea lor de condiţii, de instrumente ale acţiunii,ale cunoaşterii

fenomenului este încheiată, fără certitudinea că elevii şi-au însuşit bine cunoştinţele vehiculateobservaţie :

Abordarea transdisciplinară

-orientare mai recentă privind reforma conţinuturilor care nu numai că asigură organizarea conţinuturilor ci aduce o schimbare de optică în ce priveşte raporturile dintre conţinutul învăţării şi elev-punctul de plecare îl constituie demersurile elevului-aduce în prim plan obiectivele predării şi învăţării-focalizarea asupra elevului deschide un câmp larg de aplicare a tehnologiilor moderne de instruire şi creează premisele unui învăţământ eficient

Conceptul de curriculum

Reforma curricum-lui şcolar se fundamentează pe expertize interne şi Internaţionale, iar opţiunile ei de bază au fost supuse dezbaterii publice de M.E.C. şi de Consiliul Naţional pentru Curriculum în 1999, îmbunătăţindu-se şi precizându-se ulterior, prin ordinele 3638 / 11.04.2001 şi 3915 / 31.05.2001.

Curriculum-ul reprezintă un concept-chee nu numai în ştiinţele educaţiei, dar şi în cadrul practicilor educaţionale contemporane.

În sens larg, procesual, se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.

În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului.

Curriculum-ul a fost propus pentru a sintetiza ansamblul de aşteptări exprimate de şcoală faţă de un tânăr capabil să răspundă exigenţelor unor realităţi în schimbare :

Capacităţi superioare de gândire critică şi divergenţă, în măsură să-I ajute pe elevi să utilizeze cunoştinţele şi competenţele dobândite în diferite situaţii problemă ;

Motivaţia şi disponibilitatea de a răspunde în mod adecvat la schimbare, ca premisă a oricărei dezvoltări personale ;

Capacităţi de inserţie socială activă, alături de un set de atitudini şi de valori personalizate, care vor permite elevilor participarea la viaţa unei societăţi deschise şi democratice.

Şcoala şi curriculum-ul trebuie să ofere un cadru coerent şi flexibil, în cooperarea, gândirea independentă, opinia liber exprimată, toleranţă la valorile asumate de fiecare în parte să constitue dimensiuni obligatorii.Elaborarea noului Curriculum Naţional a urmărit : Adecvarea la contextul socio-cultural naţional ; Permeabilitatea curriculum-ului faţă de evoluţiile pe plan

internaţional ; Coerenţa ; Pertinenţe în raport cu obiectivele educaţionale ; Transparenţa din punct de vedere al tuturor agenţilor educaţionali

imolicaţi Articularea optimă a fazele procesului : proiectare, elaborare,

aplicare, revizuire permanentă.

Componentele : Curriculum Naţional. Cadru de referinţă. Planurile cadru de învăţământ ; Programele şcolare ; Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport; Manuale alternative.

Finalităţile ciclurilor curriculare - Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) constitue o detaliere a finalităţilor sistemului de învăţământ, descriind specificul fiecărui nivel de şcolaritate (a se vedea în anexă – Finalităţile nivelurilor de învăţământ)

Obiectivele învăţământului gimnazial:a) Dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbilor

străine pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare.- Puneţi elevul să denumească procedeul efectuat (parametrii mişcării,

mişcările de bază, termeni specifici unor ore de sport) şi va însuşi anticipat termenii de specialitate de la alte discipline.

- Puneţi elevul să conducă în D.F.A. ( complexul de încălzire ) sau în jocurile sportive utilizaţi galeria, în ambele cazuri elevul va comunica verbal şi monoverbal ( mimică, gesturi ); galeria are rol educativ (stopează limbajul trivial ) elimină stresul cotidian, devine suporter civilizat.

b) Dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica în practică rezolvarea de probleme.

- prin exerciţiile de la pregătirea organismului pentru efort pe elev îl determinaţi să gândească în timpul liber că orice efort trebuie precedat de încălzire pentru evitarea accidentelor, se educă responsabilitatea actelor făcute.

- Jocurile, ştafetele, parcursurile au dublu rol : executant şi rezolvarea de probleme.

- Prin transmiterea de cunoştinţe şi mijloace individualizate, vom reuşi ca elevul să-şi rezolve problemele extraşcolare cum ar fi : călirea organismului, regimul corect de viaţă ( abuzuri de dulciuri şi carbogazoase care distrug mucoasa digestivă); cum se începe o zi de muncă, 60% din copii nu mănâncă dimineaţa, prevenirea atitudinilor şi deficienţelor fizice.

c) Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii.

- E.F. răspunde din plin acestui obiectiv prin utulizarea unor noţiuni dobândite de elevi din alte discipline : matematica : joc „cursa pe numere”, elemente din geometrie (formaţiile de adunare şi lucru) muzică : jocurile pe fond muzical biologia : terminologia specifică geografia : repere de obiecte din natură (N, S, E, V)

- Explicaţi fenomenele apărute în efortul fizic : de ce gâfâiţi ? (O2 nu intră în plămâni fiind blocat de CO2 – la 3 paşi expiră forţat)

- actualizaţi concepţia despre conţinuturile învăţării (prin joc îi atragi, dar învăţătorul să se adapteze preocupărilor actuale ale copiilor (pe lângă noţiunile tradiţionale – iedul, cloşca, capra) să utilizeze noţiunile dragi şi la modă a copiilor ca: Hakinen, Şchumacher de la formula 1, Gică Hagi, Gică Popescu de la fotbal.

d) Constituirea unui set de valori corespondente cu o societate democratică şi pluralistă.

- Regulile jocului sunt reguli sociale, regula nu se impune ci se stabileşte de comun acord, regulile stabilite trebuie şi respectate expl. bariera, reper.

- evitaţi discriminarea pe linia potenţialului motric la formarea echipelor de lucru.

- Elevul să asculte opiniile celorlalţi – toleranţa (diversitatea oamenilor, rasă, religie) rezultă cetăţean European.

- Educaţi spiritul de competiţie (toţi vor să învingă), educaţi că „înfrângerea este astăzi, viitorul îi aparţine”

e) Încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme de artă.

- La gimnastică, din masa de copii, un elev iese în evidenţă pentru demonstraţie şi evidenţiat în faţa clasei.

- Depistaţi copii talentaţi, oferiţi un cadru de desfăşurare a activităţilor şi îndrumaţi spre o instituţie de artă.

f) Formarea responsabilităţii pentru propria dezvoltare şi sănătate.- Trebuie să intre în conştiinţa copilului :Modul de prestare al vigorii fizice şi regimului zilnic, prevenirea unor vicii de atitudine, educarea ex. fizic ca mijloc de petrecere în timpul liber.g) Formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu - Implantarea în conştiinţa elevului că natura este o avere care trebuie să o lăsăm urmaşilor : important de educat atitudinea în excursii şi drumeţii.- Modalităţi : clasă aerisită, curată, trusă individuală igienică, praful de cretă, igienizarea bazei sportive.Idealul educaţional în România conform articolului 3 din Legea învăţământului vizează în esenţă :- formarea unei personalităţi dezvoltate complex- autonome (stă pe picioarele ei)- creativă (rezolvă problemele)

Ciclurile curriculareCiclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii grupând mai mulţi ani de studiu care au în comun anumite obiective (a se vedea anexa : Ciclurile curriculare în învăţământul primar şi gimnazial şi Obiectivele ciclurilor curriculare).

Curriculum-ul nucleu şi curriculum-ul la decizia şcoliia) Curriculum nucleu – corespunde numărului minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile cadru de învăţământ. Drept consecinţă, noile programe cuprind obiective cadru, obiective de referinţă, conţinuturi şi standarde curriculare de performanţă, obligatorii pentru toate şcolile şi elevii, asigurându-se astfel egalitatea şanselor. Aceasta reprezintă unicul sistem de referinţă pentru diverse tipuri de evaluări.b) Curriculum-ul la decizia şcolii acoperă diferenţa dintre curriculum

nucleu şi numărul mare de ore pe săptămână. Şcoala poate opta pentru una din variantele de Curriculum la decizia şcolii, respectiv curriculum nucleu aprofundat, curriculum extins şi curriculum elaborat de şcoală. Şcoala are libertatea de a propune o ofertă foarte variată prin aceea că schema orară a unei clase poate cuprinde toate tipurile de curriculum la decizia şcolii (de exemplu C.E. pentru aria curriculară 1 ; C.N.A. pentru aria curriculară 2 ; C.E.S. pentru ariile 3, 4 sau 4, 5 ).

Ariile curriculareAria curriculară oferă o viziune multi şi / sau interdisciplinară asupra obiectivelor de studiu.Cele şapte arii curriculare sunt : Limbă şi comunicare ; Matematică şi Ştiinţe ale naturii ; Om şi societate ; Arte ; Educaţie fizică şi sport ; Tehnologii ; Consiliere şi orientare.Acestea rămân aceleaşi pe întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a liceului, dar ponderea lor pe cicluri este variabilă.

Având în vedere necesitatea ca politica educaţională în domeniul curriculum-ului şi aplicarea noului Curriculum Naţional să fie susţinute printr-un ansamblu de documente elaborate într-o concepţie unitară, M.E.C. a elaborat Planul-cadru de învăţământ pentru clasele I – VIII (XII), ca şi metodologia de aplicare a Planului-cadru.

Planul cadru de învăţământ primar şi gimnazial (anexa)Planul-cadru de învăţământ este un plan de învăţământ generativ, care

permite şcolilor şi claselor să realizeze scheme orare proprii.Acesta a fost elaborat pe baza unor principii :1. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale.Conform acestui principiu, în planul cadru de învăţământ s-a optat pentru gruparea obiectelor de studiu pe arii curriculare.2. Principiul funcţionalităţii vizează racordarea diverselor discipline

şi arii curriculare. La vârstele şcolare şi la psihologia vârstelor ; La amplificarea şi diversificarea domeniilor cunoaşterii şi ale

acţiunii umane.3. Principiul coerenţei – vizează caracterul echilibrat al parcursului

şcolar, raporturile procentuale între ariile curriculare şi disciplinele de studiu atât pe parcursul anului şcolar cât şi în perspectivă.

4. Principiul egalităţii şanselor – are în vedere asigurarea în sistem a dreptului fiecărui elev la o educaţie şcolară comună. Aplicarea acestui principiu impune obligativitatea învăţământului general şi asigurarea ofertei pe trunchi comun (curriculum nucleu ) pentru toţi elevii.

5. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului are drept consecinţă îmbinarea în programul şcolilor şi al claselor a trunchiului comun cu o componentă a planului de învăţământ aflat la decizia şcolii.

6. Principiul racordării la social are drept consecinţă asigurarea unei legături optime între şcoală şi comunitate, între şcoală şi cerinţele sociale. De asemenea, creşte în mod substanţial implicarea familiilor în viaţa şcolii şi în definirea / controlul programului şcolar, precum şi a calităţii instrucţiei şi educaţiei asigurate de şcoală.

7. Principiul descongestionării – programul şcolar al elevilor are drept consecinţă posibilitatea pentru şcoli şi clase de a lucra pe baza programului săptămânal minimal, deoarece performanţele şcolare vor fi concepute în raport cu numărul minim de ore pe disciplină.

NOUTĂŢI LEGISLATIVE- Conform planului cadru de învăţământ pentru anul şcolar 2001-2002,

sunt alocate la clasele V-VII 2-3 ore de E.F., 2 ore fiind cuprinse în trunchiul comun, iar a 3-a fiind alocată prin C.D.S. unde există mai multe opţiuni iar la clasa a VIII-a sunt alocate 1-2 ore, 1 oră fiind cuprinsă în trunchiul comun şi a doua fiind alocată prin C.D.S.

Extindere, atunci programa se parcurge în totalitate inclusiv elementele marcate cu asterisc

Aprofundare, pentru acei elevi sau grupuri de elevi care nu au dobândit achiziţiile minime prevăzute de programă

Opţional, programa şi planificarea au conţinut diferit faţă de programa de E.F.

- Potrivit ordinului M.E.C. nr. 3638 / IV 2001 în învăţământul gimnazial se pot organiza activităţi de ansamblu sportive în afara orarului zilnic sau în zilele de sâmbătă; aceste activităţi se includ în norma profesorului cu câte o oră pe săptămână pentru fiecare grupă.

- Conform adresei M.E.C. 37940 / 2.X.2001 şi potrivit unui regulament tranzitoriu de funcţionare al şcolilor, elevii scutiţi de efort fizic intrau într-un program special de evaluare ; în momentul de faţă, noul regulament de organizare şi funcţionare al unităţilor din învăţământul preuniversitar, articolul 56 stipulează : elevii scutiţi de efort fizic au obligaţia de a fi prezenţi la orele de E.F.

Acestor elevi nu li se dau note şi nu li se închee la această disciplină, în rubrica de „E.F.” din catalog se înscrie de către învăţător, dirigintele clasei „Scutit de efort fizic, în baza………”, specificându-se documentul medical, numărul şi data eliberării acestuia. Documentele medicale, care atestă scutirea de efort fizic, sunt avizate de director.

- Din acest an şcolar, toţi elevii din învăţământul preuniversitar, sunt obligaţi să prezinte avizul medical cadrelor didactice pentru a participa la activitatea de E.F.S. Aceste avize sau eventualele scutiri vor fi eliberate de către medicii cabinetelor şcolare (ordinul M.S. nr.141 / 2000) sau de medicul de familie (adresa C.N.A.S.); de preferat la medicul de familie care are fişa medicală a elevului (este cunoscut mai bine) şi dotarea de specialitate este superioară.

PROGRAMA ŞCOLARĂ DE E.F. – ARIA CURRICULARĂ –V – E.F.S.

Programa şcolară este elementul central în proiectarea didactică.Programa şcolară de E.F. a fost aprobată prin ordin al ministrului nr.

4237 / 23.08.1999.

Descrie oferta educaţională a disciplinei E.F. pentru un parcurs şcolar şi cuprinde :

a) Nota de prezentare : descrie parcursul obiectului de studiu şi face o comparaţie între curriculum anterior şi cel actual ; se observă la cel actual accentul pus pe elementele de E.F. şi nu pe sportivizare.

b) Obiectivele cadru :*sunt unice pentru clasele V-VIII*sunt generale şi complexe şi urmăresc formarea de capacităţi şi

atitudini specifice disciplinei (de citit din programă)c) Obiectivele de referinţă :*specifică rezultatele aşteptate ale învăţării*urmăresc progresia în realizarea de deprinderi şi competenţe de la un an de studiu la altul (se vizează aprofundarea deprinderilor)d) Exemple de activităţi de învăţare:- În programă sunt recomandate anumite activităţi pentru realizarea

fiecărui obiectiv de referinţă în parte.- Se pot organiza diferite tipuri de activităţi.- Trebuie să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se

integreze unor strategii didactice adecvate (expl. cls.V OR 22, care ar fi activităţile de învăţare ?)

- Conform orientării metodice generale, o idee fundamentală se reflectă în autonomia şcolii, catedrei, învăţământului în procesul didactic.

- Exemple de activităţi pot fi simplificate, nu sunt obligatorii.e) Conţinuturile învăţării - Sunt mijloace pentru atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă

propuse; ele sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu domeniile constitutive ale obiectului de studiu.

- Conţinuturile nu sunt scop în sine, unele sunt obligatorii, unele au caracter polivalent (deservesc obiectivele cadru) şi se mai numesc vehicule. Puteţi să alegeţi anumite categorii de conţinuturi în funcţie de condiţiile materiale, tradiţie, interes elev, pregătirea dumneavoastră.

Să alegeţi conţinuturile alternative (Expl. oină, rugbi) Sau alte categorii de conţinuturi cerute (de comunitate)

- Conţinuturile marcate cu asterisc sunt posibilităţi de extindere a conţinuturilor obligatorii.

- Conţinuturile în conceptual actual trebuie înţelese ca mijloace de atingerea competenţelor ; Expl. jocul în final duce la formarea capacităţii de practicare globală ;

- Conţinuturile învăţării la cls. V-VIII sunt selecţionate de regulă din :

Capacitatea de organizare-exerciţii de fond şi formaţii, exerciţii şi jocuri de atenţie.

Dezvoltarea fizică armonioasă – poziţii de bază şi derivate, exerciţii libere, cu obiecte portative, pe fond muzical (grupate în complexe) exerciţii pentru conducerea actului respirator şi de prevenirea deficienţelor fizice.

Calităţi motrice de bază – formele de manifestare ale fiecăruia. Deprinderi motrice de bază şi aplicativ-utilitare – variante

pentru fiecare. Deprinderi sportive – elemente şi procedee tehnice din atletism,

gimnastică, jocuri-sportive, ramuri sportive alternative.f) Standardele curriculare de performanţă- Criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare. Reprezintă

specificări de performanţă vizând cunoştinţele, competenţele şi comportamentele stabilite prin curriculum;

- Reprezintă pentru toţi elevii un sistem de referinţă comun şi echivalent vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate.

PROIECTAREA ŞI PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Proiectarea activităţii didactice

“Dumneavoastră creaţi procesul de proiectare” !Presupune :

-Lectura programei-Planificarea calendaristică-Proiectarea secvenţională (unităţii de învăţare)

Lectura programei-Cele 4 rubrici sunt în strânsă corelare de aceea programa se citeşte pe

orizontală-Obiectivele cadru sunt obligatorii, fiecăruia fiindu-i asociate 2 sau

mai multe obiective de referinţă; pentru acestea sunt recomandate unele activităţi de învăţare, cadrul didactic putând opta pentru folosirea lor sau poate crea altele..

Tot din programă se selectează conţinuturile învăţării, care mijlocesc atingerea obiectivelor.

Planificarea calendaristică

-Dintr-un document administrativ formal se transformă într-un instrument de interpretare personală a programei, care asigură adaptarea la situaţia concretă din clasă.

-Etapele de elaborare:a) citirea atentă a programeib) alegerea conţinuturilor la atletism, gimnastică, jocuri sportive,

calităţi motrice etc. şi a probelor de evaluarec) corelarea fiecărui conţinut cu obiectivele de referinţă vizated) adaptarea conţinuturilor la condiţiile materialee) alocarea timpului necesar pentru fiecare conţinut, în concordanţă

cu obiectivele de referinţă vizate (să ţinem cont de condiţiile meteo când programăm unităţile de învăţare)

-Pentru cunoaşterea necesităţilor claselor este necesar să analizăm :-componenţa clasei (F-B, vârste diferite)-nivelul de pregătire la ramurile de sport respective-rezultatele din fişa personală de evaluare.

Tabel centralizator cu distribuirea numărului de lecţii pe unităţile de învăţare.

Pentru elaborarea “eşalonării anuale a unităţilor de învăţare” învăţătorul, pe baza analizei nivelului de pregătire a elevilor, constatat prin evaluare predictivă şi a condiţiilor de instruire de care dispune, va stabili unităţile de învăţare pe care le va preda, numărul şi mărimea sistemelor de lecţii al acestora, cât şi caracterul lor, principal sau secundar, întocmirea tabelului centralizator privind distribuirea în eşalonarea anuală, cuprinse în ciclurile tematice a numărului de lecţii, pe “unităţi de învăţare” – vezi anexa 1.

Trebuie să acordăm prioritate în plasament şi ca volum de ore, acelor conţinuturi care vizează direct componentele specifice şi sunt prevăzute ca probe de evaluare obligatorii.