tema 6

T.6.e.e:T.6.e.e:Educaţia şi capitalul uman. Investiţia în Educaţia şi capitalul uman. Investiţia în

educaţie. Formele de capital.educaţie. Formele de capital. 11. . Forţa de muncă de la factor personal la Forţa de muncă de la factor personal la capitalul uman capitalul uman. .

Investiţia în capital umanInvestiţia în capital uman..2. Capitalul ca factor material şi tipurile lui. Capital real, 2. Capitalul ca factor material şi tipurile lui. Capital real,

nominal, tehnic, fix, circulant, constant şi variabil. nominal, tehnic, fix, circulant, constant şi variabil. Uzura fizică şi morală a capitalului fix. Amortizarea.Uzura fizică şi morală a capitalului fix. Amortizarea.

3. Natura ca factor iniţial. Progresul tehnico-ştiinţific şi resursele informaţionale ca principalii neofactorii.

4. Produsul social şi structura lui valorică şi naturală. Determinarea relaţillor dintre proprietari şi lucrător prin intermediul ratei şi masei plusprodusului.

FM – FM – totalitatea aptitudinilortotalitatea aptitudinilor//capacităţiilor fizice capacităţiilor fizice şi intelectuale ale oamenilor cu ajutorul cărora şi intelectuale ale oamenilor cu ajutorul cărora ei produc bunuri materiale şi prestează servicii. ei produc bunuri materiale şi prestează servicii. FM – FM – devine m devine marfarfă cînd în societate sunt ă cînd în societate sunt anumite condiţii: anumite condiţii: - FM este juridic liberă;- FM este juridic liberă; - lipsită de mijloace de producţie;- lipsită de mijloace de producţie; - lipsită de mijloace de existenţă.- lipsită de mijloace de existenţă.

Forţa de muncă de la factor personal laForţa de muncă de la factor personal la capitalul uman capitalul uman..

Forţa de muncă - ca marfă :Forţa de muncă - ca marfă :

Aceste condiţii au apărut pentru prima dată numai în formaţiunea social economică – capitalistă. Argumente: - capitalismul a anulat şerbiea şi toţi au devenit juridic liberi; - dar neavînd mijloace de producţie şi de existenţă erau nevoiţi să-şi vîndă capacitatea de a munci.

Forţa de muncă - marfă :Forţa de muncă - marfă :

• Devenind marfă forţa de muncă are Devenind marfă forţa de muncă are următoarele proprietăţi:următoarele proprietăţi:

1.) Valoarea de întrebuinţare1.) Valoarea de întrebuinţare a a FM FM - - pprroprietatea ei de a crea o valoare mai oprietatea ei de a crea o valoare mai mare de căt ea costă.(exemplu: FM mare de căt ea costă.(exemplu: FM produce în zi 8produce în zi 8 $, $, îînsnsăă îi revine îi revine eiei 2 2 $ $))

2.) Valoare2.) Valoare FM - suma mijloacelor de FM - suma mijloacelor de subexistenţă pentru el şi familie sa.subexistenţă pentru el şi familie sa.

Forţa de muncăForţa de muncă şi capitalul umanşi capitalul uman

• Aceste condiţii au apărut pentru prima dată numai în formaţiunea social economică – capitalistă. Argumente:

- capitalismul a anulat şerbiea şi toţi au devenit juridic liberi;

- dar neavînd mijloace de producţie şi de existenţă erau nevoiţi să-şi vîndă capacitatea de a munci.

Forţa de muncă - ca marfă :Forţa de muncă - ca marfă :

• Valoarea de întrebuinţareValoarea de întrebuinţare a a FM FM - - pprroprietatea ei de a crea o valoare mai oprietatea ei de a crea o valoare mai mare de căt ea costă.(exemplu: FM mare de căt ea costă.(exemplu: FM produce în zi 8produce în zi 8 $, $, îînsnsăă îi revine îi revine eiei 2 2 $ $))

• ValoareValoare FM - suma mijloacelor de FM - suma mijloacelor de subexistenţă pentru el şi familie sa.subexistenţă pentru el şi familie sa.

• Forţa de muncă – factor personal, Forţa de muncă – factor personal, principal de producţie.principal de producţie.

capital uman

• În prezent o largă utilizare are noţiunea – de capital uman. Ea are rădăcini puternice în teoria clasică.

• Astfel, Adam Smith – în celebra sa lucrare “Avuţia Naţiunilor”, observa că, capitalul uman nu este doar o forma de capital (a patra forma de capital fix), ci şi cea mai importantă dintre acestea; întruchipează capacităţile dobândite sau folositoare ale membrilor societăţii, capacităţi care se regăsesc, deopotrivă, în proprietate fiecărui individ, ca şi în “patrimoniul”, avuţia societăţii caruia acesta aparţine .

capital uman

• “Îndemânarea perfecţionată a unui lucrător poate fi considerata ca o unealta ce bunătăţeşte munca şi care, deşi costă, necesită o anumită cheltuială, restituie totuşi această cheltuială sub forma unui venit pentru el şi comunitatea din care face parte”.

. Iar,economistul, Alfred Marshall în “Principles of Economics” sustinea ca: “Cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umana”.

capital uman

- ansamblul de cunoştinţe teoretice generale şi de specialitate, de aptitudini şi deprinderi însuşite în procesul de învatământ şi formare profesională (formal ăi informal) sau prin experienţa la locul de munca, de comportamente economice şi sociale pe care individul le pune în aplicare în procesul de creare de bunuri şi servicii.

capital uman

• Capitalul uman include un pachet de componente care apartin unor sfere diferite ale activitatilor sociale dar, care în interactiunea/conexiunea lor conduc la ceea ce în mod curent denumim “calitatea factorului uman”.

Principalele componente ale capitalului uman:

• a) educaţia şi formarea profesionala continua (formala, nonformala şi informala); cel putin în masură în care a intrat în sfera de preocupări a economiştilor şi sociologilor, ea poate fi apreciată drept componentă fundamentală;

• b) starea de sănătate şi, respectiv investiţia pentru ocrotirea sanătaţii şi asistentă socială a resurselor umane (deopotriva a celor active, dar şi a celor pre şi post active);

Principalele componente ale capitalului uman:

• c) dimensiunea şi distribuţia veniturilor şi, în legatura cu acestea, modelul de consum (cantitatea şi structura consumului) cu impact atât asupra cererii de educaţie şi formare profesională, cât si asupra calităţii ofertei de munca si/sau cererii de servicii de sănătate şi,

poate nu în ultimul rând, a celei de asistenţă sociala; • d) migraţia/mobilitatea (internă şi externă) populaţiei şi

forţei de muncă în legatură nemijlocită cu libera circulaţie a acestora, cu costurile şi beneficiile investiţiei în capitalul uman, cu purtatorii acestora.

capital uman

• Frederick Harbison a demonstrat că “nu capitalul, nu venitul şi nu resursele materiale, ci resursele umane constituie fundamentul avuţiei natiunilor. Fiinţele umane sunt agenţii activi ce acumulează capital, exploatează resursele naturale şi promovează dezvoltarea naţională;

• “o tara ce nu este capabila să dezvolte talentele şi ştiintă poporului sau şi să le folosească în mod eficient în economia natională, nu va fi capabila să dezvolte nimic altceva”

capital uman

• . Din punctul sau de vedere, resursele materiale şi capitalul sunt factori de producţie pasivi posibil de activat doar prin intermediul resurselor umane care, corespunzator formate (prin educaţie şi instruire) şi utilizate, dau forţă si durabilitate economiei nationale.

Structura capitalului uman

• “capitalul uman este obtinut prin sistemul educaţiei formale, în cadrul careia sunt prezente atât elemente de cultura generala, cât şi elemente de cultura profesionala (de specialitate); capitalul uman specific unui agent

economic, cuantificat, de regula, printr-un indicator care releva numarul de ani petrecuti în aceeaşi firmă;

capital uman specific unei anumite ocupatii, măsurat, de cele mai multe ori, prin numarul de ani alocaţi aceleiaşi ocupaţii”

capital uman

• Dupa ce o lungă perioada de timp educaţia şi instrucţia au fost lasate în seama pedagogiei şi pedagogilor, în ultimii 15+20 ani specialişti din variate domenii – economişţi, sociologi, psihologi, tehnocraţi şi politicieni – au procedat la o abordare transdisciplinară, incluzând în eduaţiile şi formarea profesională a forţei de munca.

capital uman

• Pe lânga componentele psihopedagogice şi de conţinut ale învăţării – se includ şi acţiunii practice – durata, structurile, finanţarea şi managementul educaţional şi au intrat sub incidenţa unor abordari economice, fiind evaluate inclusiv după criterii economice de cost si rezultate.

capital uman

• Noile abordări economice ale educaţiei au vizat cererea de educaţie în scopuri economice – analizată şi evaluată prin teoria capitalului uman – evidenţiind importanţa resurselor umane pentru creşterea productivităţii şi eficacităţii.

capital uman

• Legătura dintre rata progresului tehnologic şi calitatea intervenţiei umane a devenit din ce în ce mai evidentă, ca şi pregătirea celor ce joacă un rol activ în mediul economic, pentru a folosi în mod creativ şi în scop inovativ noile tehnologii;

• În consecinţă, un al doilea subiect de abordare a educaţiei l-a constituit corelaţia dintre educarea şi adaptarea foţei de munca si creşterea economică.

capital uman

• Ritmul rapid al schimbărilor a convins atât comunitatea oamenilor de afaceri, cât şi naţiunile că este necesară flexibilizarea forţei de muncă. Fiecare sector de activitate are nevoie de o permanentă actualizare a calificării, combinată cu acumularea de cunoştinţe si competenţe acţionale.

capital uman

• Prin urmare, sistemele educaţionale trebuie să educe în spirit inovativ, să promoveze capacitatea de evoluţie, de adaptare la o lume aflata într-o rapida schimbare, pe care fiecare individ să fie capabil să o asimileze.

Investiţia în resursa umana

• – concretizată în stocul, marimea şi calitatea fluxurilor de capital uman, – acţionează pe întreaga durată de viată a individului, iar la scara socială, pe o perioada îndelungata;

• Investiţia este cauză şi efect a dezvoltarii economico – sociale, ea predetermină, anticipează pe diverse canale şi în multiple forme dezvoltarea viitoare.

Investitia în resursa umana

• investiţia în resursele umane nu trebuie redusă numai la achiziţia de cunoştinţe şi calificări, ci trebuie să includă şi starea de sanătate a populaţiei şi satisfacerea nevoilor nutriţionale deoarece asigurarea unui trai decent determina sporirea productivităţii individuale şi generale şi, în acelaşi timp, fac investţia în resursele umane mai durabila şi mai profitabila.

•

Investitia în resursa umana

• investiţia - este totalitatea cheltuielilor şi a activităţilor destinate să asigure, să garanteze lărgirea, (re)înnoirea, restructurarea şi transformarea în condiţii de transparentă a pachetului de competeţe (cunostinţe, aptitudini, deprinderi, comportamente) care confera factorului uman calitaţi/capacităţi creative, imaginative, productive, participative şi de comunicare, etc.


• În lucrarea “Investiţia în capitalul uman”, T. Schultz a pornit de la constatarea ca “nivelul unor ţari dezvoltate (exemplu: U.S.A.) are un ritm de creştere mult mai înalt decât ar permite capitalul conventional (ne-uman) folosit pentru producerea acestui venit (munca, pamântul si capitalul)”

• . Această discrepanţă a numit-o “productivitate a resurselor” şi dupa cercetări suplimentare a ajuns la concluzia că sporirea venitului din muncă se datorează într-o proporţie apreciabilă creşterii capitalului uman.


• Şi Edward Denison demonstrează, în final, că educaţia şi formarea profesională determina creşterea venitului national, calculând inclusiv procentul ce poate fi atribuit educaţiei.

• Ambii teoreticieni – T. Schultz, E. Denison – au ajuns la concluzia ca investitia în capitalul uman are în vedere cheltuielile curente pentru educaţie facute de o persoana, familie, o organizaţie sau de societate în ansamblu, luându-se în calcul posibilitatea de a obtine câstig nu numai în planul performanţelor profesionale, al abilităţilor şi priceperii, dar şi în eventualitatea obţinerii de venituri suplimentare într-un viitor relativ.


• Dupa G. Becker educaţia creste productivitatea celui care o posedă; chiar daca presupune costuri, investiţia în capitalul uman produce şi câstiguri. În teoria capitalului uman, productivitatea este un atribut al muncitorului, depinzând de capacităţile sale fizice şi intelectuale, precum şi de nivelul de instrucţie atins


• Becker atentionează ca agenţii economici nu urmăresc numai maximizarea profitului, ci sunt interesaţi şi în maximizarea satisfacţiei, respectiv a utilitaţii.

• Aceasta nu exclude însa, ca pe termen scurt, unele persoane sau grupuri să nu poata atinge acest obiectiv, intrând, de regula, în spectrul indezirabilului, ceea ce adânceşte polarizarea sociala.


• Becker considera că între costurile pentru educaţie şi câstigurile individuale previzibile exista o relaţie de strânsă dependenţă.

Capitalul ca factor material şi tipurile luiCapitalul ca factor material şi tipurile lui

• Pînă a trece la cercetarea capitalului Pînă a trece la cercetarea capitalului ca factor material v-om ca factor material v-om

lămurii factorii elimentati:lămurii factorii elimentati:• Munca – Munca – procesul între om şi natură, procesul între om şi natură,

în cadrul căruia omul realizează, în cadrul căruia omul realizează, reglementează şi controlează reglementează şi controlează schimbul material.schimbul material.

FactoriiFactorii• Obiectele de muncă (OM) – obiectele Obiectele de muncă (OM) – obiectele

aasupra cărorasupra cărora este îndreptată acţiunea omului este îndreptată acţiunea omului în scopul perfecţionării şi adaptării lorîn scopul perfecţionării şi adaptării lor (pelea, (pelea, cauciucul, blana,cauciucul, blana, cleiul,cleiul, energia electricenergia electrică etc); ă etc);

• Mijloacele de muncă (MM) - obiectele Mijloacele de muncă (MM) - obiectele cu cu ajutorul căroraajutorul cărora omul influenţează asupra omul influenţează asupra obiectelor de muncă şi le perfecţionează obiectelor de muncă şi le perfecţionează (strungurile, maşinile,instrumentele etc);(strungurile, maşinile,instrumentele etc);

• Mijloacele de producţie (MP)Mijloacele de producţie (MP) – totalitatea – totalitatea obiectelor de muncă şi a mijloacelor de muncă. obiectelor de muncă şi a mijloacelor de muncă. MP=OM+MM;MP=OM+MM;

FactoriiFactorii

• Forţele de producţieForţele de producţie (FP) – totalitatea (FP) – totalitatea mijloacelor de producţie şi a forţei de mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă. FPmuncă. FP=MP+FM=MP+FM

• Relaţiile de producţieRelaţiile de producţie (RP) – relaţiile (RP) – relaţiile dintre oameni, care se stabilesc în dintre oameni, care se stabilesc în procesul de producţie, repartiţie, schimb şi procesul de producţie, repartiţie, schimb şi de consum a bunurilor materiale.de consum a bunurilor materiale.

• Modul de producţie(MP)Modul de producţie(MP) – unitatea şi – unitatea şi interacţiunea forţelor de producţie şi a interacţiunea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie.relaţiilor de producţie.

FactoriiFactorii

• Suprastructura (SS)Suprastructura (SS) – ansamblul – ansamblul instituţiilor politice, juridice, ideologice, instituţiilor politice, juridice, ideologice, naţionale, religioase etc. ale societăţii.naţionale, religioase etc. ale societăţii.

• Formaţiunea social-economică (FSE)Formaţiunea social-economică (FSE) include modul de producţie şi include modul de producţie şi suprastructura (omenirea a trecut prin suprastructura (omenirea a trecut prin următoarele FSE: comuna primitivă, următoarele FSE: comuna primitivă, sclavagisclavagissmul, feodalimul, feodalissmul, capitalimul, capitalissmul) .mul) .

FactoriiFactorii• Factorul natural – Factorul natural – cuprinde: pământul cuprinde: pământul

(solul), resursele naturale, pădurile şi (solul), resursele naturale, pădurile şi apele, relieful, climatul, resursele minerale apele, relieful, climatul, resursele minerale etc.etc.

• SolulSolul - factor de producţie important în - factor de producţie important în agricultură. agricultură.

• Relieful şi apeleRelieful şi apele - un loc important, - un loc important, natural condiţionând localizarea activităţilor natural condiţionând localizarea activităţilor economice.economice.

• ResurseleResursele mineraleminerale - rol important în - rol important în asigurarea bazei de materie primă şi de asigurarea bazei de materie primă şi de energieenergie

Capitalul, formele Capitalul, formele ::-- valorile de întrebuinţare care servesc pentru valorile de întrebuinţare care servesc pentru producerea altor valori de întrebuinţare şi aduc producerea altor valori de întrebuinţare şi aduc profit.profit.

Formele:Formele:1.1. capital real – capital real – care posedă valoare de care posedă valoare de

sine stătătoare şi funcţionează în limitele sine stătătoare şi funcţionează în limitele activităţii economice;activităţii economice;

2.2. capital nominalcapital nominal – nu dispune de valoare – nu dispune de valoare de sine stătătoare, dar presupune dreptul de de sine stătătoare, dar presupune dreptul de proprietate asupra anumitor valori reale (acţiuni, proprietate asupra anumitor valori reale (acţiuni, obligaţii, bonuri etc.);obligaţii, bonuri etc.);

Capitalul, Capitalul, ::3.3. capital tehniccapital tehnic – totalitatea bunurilor reproduse, – totalitatea bunurilor reproduse,

care asigure sporirea eficienţei muncii şi care asigure sporirea eficienţei muncii şi însuşirea profitului.însuşirea profitului.

4.4. capital fixcapital fix – participă un timp îndelungat, se – participă un timp îndelungat, se uzează treptat şi transferă valoarea sa asupra uzează treptat şi transferă valoarea sa asupra produsului confecţionat, produsului confecţionat, pe măsura uzurii lui: pe măsura uzurii lui: constituie constituie mijloacele de muncă(MM)mijloacele de muncă(MM)..

5.5. capital circulantcapital circulant – participă la un ciclu; îşi – participă la un ciclu; îşi pierde forma iniţială şi transferă valoarea sa pierde forma iniţială şi transferă valoarea sa simultan, integral;simultan, integral; constituie constituie obiectele de obiectele de muncă muncă şi şi valoare forţei de muncă valoare forţei de muncă (OM+FM).(OM+FM).

Capitalul, formeleCapitalul, formele::

6.6. capital constantcapital constant – capitalul cheltuit pentru – capitalul cheltuit pentru procurarea mijloacelor de producţie (participă procurarea mijloacelor de producţie (participă la crearea bunurilor materiale);la crearea bunurilor materiale);

7.7. capital variabilcapital variabil – capitalul cheltuit pentru – capitalul cheltuit pentru procurarea forţei de muncă (ce creează bunuri procurarea forţei de muncă (ce creează bunuri materiale);materiale);

Uzură capitalului fix:Uzură capitalului fix:

• Uzură fizică -Uzură fizică - pierderea treptată a însuşirilor tehnice pierderea treptată a însuşirilor tehnice de exploatare şi a valorii ca urmare a utilizării lui în de exploatare şi a valorii ca urmare a utilizării lui în procesul de producţie sau sub influenţa naturii.procesul de producţie sau sub influenţa naturii.

• Uzură moralăUzură morală – deprecierea tehnică şi valorică a – deprecierea tehnică şi valorică a capitalului fix, care apare până la uzura fizică deplină capitalului fix, care apare până la uzura fizică deplină a lui drept consecinţă a progresului tehnic(apariţia a lui drept consecinţă a progresului tehnic(apariţia noilor mijloace de muncă cu o productivitate şi noilor mijloace de muncă cu o productivitate şi capacitate mai mare decît precidentele)capacitate mai mare decît precidentele)

• AmortizareAmortizare – expresia valorică a uzurii capitalului fix.– expresia valorică a uzurii capitalului fix.

Rata anuală a amortizării:Rata anuală a amortizării:

– – raportul dintre valoarea capitalului fix şi raportul dintre valoarea capitalului fix şi durata funcţionării lui normale: durata funcţionării lui normale:

Ra Ra ==V- r +d V- r +d / T/ T

unde V – valoarea iniţială a capitalului fix;unde V – valoarea iniţială a capitalului fix;

r – valoarea restantă a capitalului fix; d – r – valoarea restantă a capitalului fix; d – cheltuielile legate de demontarea capitalului; cheltuielile legate de demontarea capitalului; T – durata funcţionării capitalului în ani;T – durata funcţionării capitalului în ani;

Ra – rata amortizării.Ra – rata amortizării.

Neofactorii:Neofactorii:

• Progresul tehnicProgresul tehnic – ansamblul al realizărilor – ansamblul al realizărilor cunoaşterii umane prin care activitatea economică, cunoaşterii umane prin care activitatea economică, în totalitatea sa, devine mai eficientă.în totalitatea sa, devine mai eficientă. ..

• Revoluţiai tehnico-ştiinţifiă contemporanăRevoluţiai tehnico-ştiinţifiă contemporană – un – un salt uriaş în toate domeniile cunoaşterii umane: ea salt uriaş în toate domeniile cunoaşterii umane: ea include tot frontul ştiinţe şi afectează concomitent include tot frontul ştiinţe şi afectează concomitent toţi factorii de producţie.toţi factorii de producţie.

• Resursele informaţionaleResursele informaţionale – totalitatea – totalitatea cunoştinţelor pe care omul le obţine prin cercetarea cunoştinţelor pe care omul le obţine prin cercetarea naturii şi vieţii economico-sociale, precum şi prin naturii şi vieţii economico-sociale, precum şi prin activitatea curentă de producţie desfăşurată în toate activitatea curentă de producţie desfăşurată în toate domeniile.domeniile.

Neofactorii:Neofactorii:

• Resursele informaţionale Resursele informaţionale reprezintă o reprezintă o condiţie fundamentală a progresului condiţie fundamentală a progresului economic. economic.

• Interdependenţa dintre resursele Interdependenţa dintre resursele informaţionale şi factorul uman a informaţionale şi factorul uman a condus la apariţia condus la apariţia conceptului de conceptului de capital uman – capital uman – stoc de experienţă şi stoc de experienţă şi cunoştinţe, acumulate şi întruchipate cunoştinţe, acumulate şi întruchipate în fiinţa umană în fiinţa umană

Produsul Produsul social (PS):social (PS):

– – totalitatea bunurilor create într-o unitate totalitatea bunurilor create într-o unitate de timp în unităţile de producţie;de timp în unităţile de producţie;

• Produsul social global( PSG) - Produsul social global( PSG) - totalitatea totalitatea bunurilor create in societate bunurilor create in societate într-o unitate de timp (un an de zile).într-o unitate de timp (un an de zile).

Structura PS sau PSG:Structura PS sau PSG:

Structura PS sau PSGStructura PS sau PSG : :

• În formă naturală PSÎn formă naturală PS/PSG/PSG = MP+OC; = MP+OC;

unde MP – mijloace de producţie, OK – unde MP – mijloace de producţie, OK – obiecte de consum obiecte de consum

• În formă valorică PSÎn formă valorică PS/PSG = VT+VNC/PSG = VT+VNC;;

unde VT – valoarea din trecut, VNC – unde VT – valoarea din trecut, VNC – valoarea nou creatăvaloarea nou creată

Structura valorică PS:Structura valorică PS:

• VT – VT – Valoarea din trecutValoarea din trecut: valoarea mijloacelor : valoarea mijloacelor consumate pentru producerea acestui bun;consumate pentru producerea acestui bun;

• VNC –Valoarea nou creată:(VNC –Valoarea nou creată:(PN +PPPN +PP)) ;;• PN – partea din VNC folosită pentru PN – partea din VNC folosită pentru

reproducerea forţei de muncă; reproducerea forţei de muncă; • PP – partea din VNC folosită pentru necesităţile PP – partea din VNC folosită pentru necesităţile

proprietarului, statului.proprietarului, statului.

Determinarea relaţillor dintre proprietari şi

lucrător : :

Rata plusprodusului – raportul procentual Rata plusprodusului – raportul procentual dintre plusprodus şi produsul necesar: dintre plusprodus şi produsul necesar:

RPP=PP / PN X 100% - determină RPP=PP / PN X 100% - determină gradul de explogradul de exploaatare sau ce parte din PS tare sau ce parte din PS revine lucrătorului şi ce parte - revine lucrătorului şi ce parte - proprietarului.proprietarului.

Întrebări pentru rezumarea materiei1. Cunoscînd condiţiile cînd forţa de muncă devine marfă de

determinat în ce formaţiune social economică pentru prima dată forţa de muncă a devenit marfă.

2. De ce capitalul cheltuit pentru cumpărarea forţei de muncă se numeşte variabil? Din ce proprietate a forţei de muncă ca marfă reesă acest fapt: din valoare sau din valoarea de întrebuinţare?

3. De ce uzura morală a capitalului fix apare mai repede decît uzura fizică?

4. De ce progresul tehnic, revoluţia tehnico-ştiinţifică, resursele informaţionale se numesc neofactori?

5. Capitalul nominal este parte de capital cheltuit pentru cumpărarea cui la întreprinderea asociativă?

6. Care este forma naturală şi forma valorică a produsului social?7. Care sunt două părţi componente a valorii noi create? Cui aparţine

produsul necesar şi cui plusprodusul?8. Ce determină rata plusprodusului? Cum de înţeles gradul de

exploatare de 100% ?, de 300% ?.

Documents

tema 6