Documentt

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică

09.3.1-12

Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II)

RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 1 / 35

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie

CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ

Analiza formelor medicamentoase extemporale Indicaţie metodică pentru studenţii anului IV

CHIŞINĂU- 2012


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 2 / 35

INTRODUCERE

Actualmente formele farmaceutice magistrale, deşi şi-au pierdut din importanţa de odinioară, rămîn actuale, în special cu scopul individualizării tratamentului unor categorii de pacienţi, cum ar fi spre exemplu copiii şi vîrstnicii. Astfel, una din sarcinile de bază în analiza medicamentelor este determinarea calităţii formelor farmaceutice, inclusiv şi a celor magistrale.

Scopul lucrării. Fixarea deprinderilor practice în controlul calităţii formelor medicamentoase extemporale.

Obiective:1. Însuşirea deprinderilor practice în determinarea calitativă şi cantitativă a ingredientelor

din formele medicamentoase extemporale.2. Însuşirea indicilor specifici de calitate pentru diferite tipuri de forme medicamentoase

extemporale.

Planul studierii temei: Pentru studierea temei se acordă 4 lucrări de laborator.

Lucrarea 1-2. Analiza formelor medicamentoase lichide.Lucrarea 3-4. Analiza formelor medicamentoase solide, moi şi efervescente.

Conţinutul lucrării:

Controlul cunoştinţelor şi a nivelului de pregătire pentru lucrarea de laborator. Lucrul practic al studenţilor. Evaluarea finală.

MATERIAL INFORMATIV

Formele medicamentoase – remedii medicamentoase, ce posedă anumite proprietăţi fizico-chimice şi asigură o acţiune curativă optimă. Fiecare formă medicamentoasă prezintă un sistem termodinamic complicat, deoarece în compoziţia lor intră substanţe medicamentoase, ce se deosebesc după structura chimică, pe de altă parte diferă tipul formei medicamentoase, termenele şi condiţiile de păstrare. Datorită diversităţii proprietăţilor chimice şi fizice a substanţelor medicamentoase pentru identificare pot fi utilizate reacţii pentru cationi şi anioni, grupe funcţionale şi elemente de structură specifice. Pe de altă parte, din cauza interinfluenţei reciproce a proprietăţilor chimice ale substanţelor medicamentoase, analiza amestecurilor este dificilă din cauza interacţiunilor chimice de diversă geneză. Uneori, analiza este complicată prin faptul că, substanţa medicamentoasă se conţine în amestec în cantităţi mici, ceia ce determină limitarea posibilităţii utilizării metodelor tradiţionale de analiză (de exemplu, titrimetrice).

Prin urmare, în analiza amestecurilor multicomponente este necesar de atras o atenţie deosebită proprietăţilor fizice şi chimice ale tuturor ingredientelor prezente în amestec (nu doar a


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 3 / 35

celor supuşi analizei). În acest context, se disting două abordări metodologice în analiza ingredientelor amestecurilor medicamentoase policomponente:

1. atunci cînd substanţele medicamentoase, care intră în compoziţia amestecului nu posedă proprietăţi fizice şi chimice apropiate, există posibilitatea analizei lor fără separarea componentelor din amestec;

2. atunci cînd substanţele medicamentoase, care intră în compoziţia amestecului, sunt caracterizate de proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare (acido-bazice, oxido-reducătoare ş.a.), apare necesitatea separării acestora în mediul neutru, acid sau bazic (metoda analitică clasică).

În scopul separării amestecurilor în componente individuale se utilizează cîteva scheme principiale, la baza cărora se află diferenţa dintre proprietăţile acido-bazice ale substanţelor şi solubilitatea diferită în apă şi în solvenţi organici.

Analiza amestecurilor medicamentoase fără separarea ingredientelor se dovedeşte a fi cea mai binevenită, deoarece se micşorează pierderile de substanţă analizată, numărul de operaţii, timpul de analiză şi consumul de reactivi. Graţie diversităţii şi modificării frecvente a nomenclaturii preparatelor farmaceutice, la elaborarea schemelor de analiză şi petrecerea nemijlocită a analizelor se va ţine cont de comportamentul specific al fiecărui ingredient din prescripţia dată.

Analiza amestecurilor medicamentoase rămîne una dintre cele mai complicate obiective din activitatea unui farmacist, în pofida implementării metodelor fizico-chimice de analiză în practica laboratoarelor de analiză. În receptura extemporală a farmaciilor se regăsesc forme medicamentoase multicomponente: soluţii injectabile, picături oftalmice, medicamentele preparate după reţete individuale şi la cererea instituţiilor curative, semifabricate şi alte forme medicamentoase, care de regulă, conţin 3-4 şi mai multe substanţe din diverse grupe de compuşi chimici şi pentru identificarea şi dozarea cărora sunt necesare metode de analiză rapide şi veridice. Receptura intraoficinală este labilă şi se deosebeşte prin diversitate. Spre deosebire de remediile medicamentoase individuale elaborarea documentaţiei normative pentru fiecare prescripţie întîlnită în practica curativă, este imposibilă, ceea ce provoacă anumite dificultăţi în lucrul farmacistului. Unul dintre factorii importanţi, ce determină calitatea remediilor medicamentoase, preparate în farmacie îi revine organizării şi efectuării controlului intern. Controlul calităţii formelor medicamentoase extemporale se desfăşoară în conformitate cu ordinul № 10 din 06.01.06 МS RM „Cu privire la supravegherea calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii” (Anexa 1). În controlul farmaceutic intern se foloseşte metoda-expres de analiză a remediilor medicamentoase. Metoda constă în utilizarea operaţiunilor, ce conferă o efectuare rapidă a analizelor cu pierderi minimale de probe şi reactivi, în scopul excluderii necesităţii preparării repetate a formei farmaceutice.

Pentru determinarea identităţii substanţelor medicamentoase în amestecuri se folosesc reacţiile cele mai sensibile şi specifice. Selectarea tipului reacţiilor de identificare a substanţelor în amestecuri depinde de natura compusului analizat (anorganic, organic, natură complexă a acestuia). Pe larg sunt utilizate reacţiile de formare a compuşilor complecşi, în rezultatul cărora se obţin produşi coloraţi, reacţiile de fluorescenţă, colorarea flăcării etc. În metoda – expres reacţiile calitative se efectuează pe hîrtia de filtru, pe lamelă sau sticla de ceas, în capsulă de porţelan sau în creuzet, ceea ce permite de a se lucra cu 1-2 picături de soluţie sau 0,002-0,02 g amestec. Unele reacţii se efectuează în eprubete.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 4 / 35

Pe hîrtia de filtru se efectuează reacţiile, în rezultatul cărora se obţin compuşi coloraţi, de asemenea reacţiile, care nu necesită utilizarea de acizi şi baze concentrate. Multe substanţe medicamentoase de natură anorganică nu sunt electroliţii, din care cauză reacţiile de tip ionic pentru soluţii nu pot fi utilizate. Marea majoritate a substanţelor medicamentoase de natură organică la fel nu sunt electroliţi. Proprietăţile chimice ale acestor compuşi, în general, se determină prin prezenţa grupelor funcţionale sau a elementelor structurale. La analiza substanţelor medicamentoase în amestecuri se folosesc reacţiile specifice de identificare, care permit descoperirea unui ingredient în prezenţa altuia, sau se separă substanţele şi în continuare se analizează fiecare separat. Pentru ca ingredienţii amestecului să nu împiedice identificarea, se aleg reacţiile, care exclud interinfluenţa lor. În metoda-expres pentru determinarea cantitativă a ingredienţilor din amestecuri se folosesc metodele titrimetrice şi fizico-chimice. Din metodele titrimetrice se utilizează majoritatea metodelor cunoscute de titrare. Din metodele fizico-chimice cel mai des se foloseşte refractometria, mai rar – spectrofotometria în regiunele UV şi VIS.

Necătînd la marea diversitate a structurii chimice ale substanţelor medicamentoase, mulţi compuşi, care posedă grupe funcţionale similare sau elemente structurale, pot fi determinate prin unele şi aceleaşi metode. La analiza cantitativă trebuie nu doar de ales cea mai exactă şi optimă metodă, reeşind din proprietăţile individuale ale substanţei analizate, dar şi de luat în considerare tipul formei farmaceutice, reacţia mediului, prezenţa electroliţilor, a substanţelor, care se analizeaza la fel ect. O importanţă deosebită capată cunoaşterea variantelor alternative de determinare prin metode diverse de titrare, a particularităţilor de interacţiune a indicatorilor, a soluţiilor titrante la analiza amestecurilor.

Formele farmaceutice extemporale nu au documentaţie analitică de normare (DAN). La controlul calităţii formelor extemporale, analiza se efectuează după indicii care caracterizează tipul formei medicamentoase.

Etapele de analiză a formelor medicamentoase

Analiza formelor medicamentoase, indiferent de producţia lor, începe prin verificarea integrităţii ambalajului şi corectitudinii etichetării.

După deschiderea ambalajului se înfăptuieşte controlul după parametrii: aspect exterior (“Descriere”), miros, culoare, omogenitate, numărul de doze şi masa lor, lipsa incluziunilor mecanice ect.

Pentru determinarea calităţii de asemnea se efectuază probele la identitate şi dozare a fiecărei substanţe medicamentoase din compoziţia formei farmaceutice (Schema 1).

Formulele de calcul a cantităţii de principii activi în formele farmaceutice

La efectuarea calculelor pentru determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase în formele farmaceutice e necesar de ţinut cont de tipul formei farmaceutice. În formele farmaceutice lichide conţinutul de substanţă medicamentoasă poate fi exprimată după masă (g), după raportul masa/volum (g /ml) şi după partea de masă (%). În formele farmaceutice solide conţinutul de substanţă medicamentoasă poate fi exprimat după masă (g). În formele


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 5 / 35

farmaceutice moi conţinutul de substanţă medicamentoasă poate fi exprimat după masă (g) sau după partea de masă (%).

Schema 1.

Schema analizei formei medicamentoase

Analiza calitativă (modul de lucru şi chimismul reacţiei)

Controlul organoleptic (culoarea, mirosul, omogenitatea etc.)

Controlul fizic(masa totală sau volumul total, numărul şi masa unor doze)

Controlul chimic

Componenţa formei medicamentoase

Analiza cantitativă (modul de lucru şi chimismul reacţiei)

Aprecierea calităţii formei medicamentoase

Calcularea conţinutului de substanţă activă


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 6 / 35

Calcularea conţinutului de substanţă analizată cu utilizarea metodelor titrimetrice de analiză, la titrarea directă.Pentru obţinerea rezultatului după partea de masă (%), calculul se efectuează conform relaţiei:

;

unde: ω – partea de masă, în procente; a – masa sau volumul formei medicamentoase, luată în analiză (g sau ml ). V – volumul soluţiei titrante consumate la titrare (ml); TB/A – titrul după substanţa analizată, în g/ml; K – coeficientul de corecţie.Dacă e necesar obţinerea rezultatului după masă (g), calculul se efectuează conform relaţiei:

pentru formele farmaceutice lichide şi moi:

;

unde: Xg – conţinutul de substanţă, în grame; a – masa sau volumul formei medicamentoase, luată în analiză (g sau ml ). V – volumul soluţiei titrante consumate la titrare (ml); TB/A – titrul după substanţa analizată, în g/ml; Р – masa totală a formei medicamentoase după prescrise, în ml sau g; K – coeficientul de corecţie.

pentru formele farmaceutice solide:

;

unde : Xg – conţinutul de substanţă, în grame; a – masa formei medicamentoase, luată în analiză (în g sau număr de FM); V – volumul soluţiei titrante consumate la titrare (ml); TB/A – titrul după substanţa analizată, în g/ml; Р – masa unei pulberi prescrisă sau masa medie a unui comprimat, în grame; K – coeficientul de corecţie.

La calcularea conţinutului de substanţă analizată e necesar de ţinut cont şi de modul titrării : itrarea directă (vezi mai sus);

titrarea indirectă;

titrarea substituentului sau tirarea prin substituţie (titrarea substituentă);

t i trarea alicotei (cu diluţie);


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 7 / 35

- titrarea indirectă

- titrarea după alicotă

unde: Vb.c. – volumul balonului cotat, în ml; Vp.c. – volumul soluţiei diluate luat pentru titrare (partea de cotă), în ml.

Întrebări pentru pregătire individuală

1. Princiile clasificării formelor farmaceutice.2. Organizarea analizei formelor medicamentoase. 3. Particularităţile organizării analizei formelor extemporale ţinînd cont de tipul acestora.4. Etapele determinării calităţii formelor medicamentoase. 5. Principiile de bază a monografiilor farmacopeice: “Pulberi”,”Unguente”, ”Supozitoare”,

“Soluţii”. 6. Modalităţile de separare a ingredientelor. 7. Importanţa proprietăţilor fizice şi chimice substanţelor medicamentoase în desfăşurarea

analizei formelor farmaceutice.8. Pricipiile ce stau la baza alegerii metodei de analiză pentru determinarea identităţii, cantităţii

de substanţă ce intră în componenţa formelor medicamentoase. 9. Utilizarea metodelor fizico-chimice de analiză a formelor farmaceutice extemporale.10. Modalităţile de calculare a conţinutului ingredientelor în corespundere cu tipul formei

farmaceutice şi metoda de analiză. 11. Criteriile de determinare a calităţii formelor farmaceutice extemporale. 12. De studiat metodele analizei formelor medicamentoase lichide, solide şi moi (Anexa 2).

Lucrul practic în laborator

Sarcina 1. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase lichide

1. Rp: Soluţie peroxid de hidrogen 3% - 50,0 (9 pag. 299; Anexa 2)

2. Rp: Soluţie alcoolică de iod 5% -20,0 (9 pag. 298; Anexa 2 )

3. Rp: Soluţie clorură de calciu 5%-200,0Bromură de sodiu 4,0Cafeină benzoat de sodiu 1,0 (9, pag. 323; Anexa 2 )

4. Rp: Soluţie clorhidrat de procaină (novocaină) 2% - 100,0Iodură de potasiu 3,0 (9 pag. 314; Anexa 2)


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 8 / 35

5. Rp: Clorură de calciu 5,0Iodură de potasiu 2,0Bromură de potasiu 3,0Apă purificată ad 100,0 (9, pag. 350; Anexa 2)

6. Rp: Metenamină (hexamitelentetramină) Salicilat de sodiu aa 2,0 Apă 100,0 (9, pag. 302; Anexa 2)

7. Rp: Salicilat de sodiu Benzoat de sodiu aa 2,0Apă 100,0 (9 pag. 303; Anexa 2)

8. Rp: Soluţie bromură de sodiu 1% - 100,0Salicilat de sodiu 3,0 (9 pag. 305; Anexa 2)

Sarcina 2. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase solide

1. Rp: Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol) 0,001Gluconat de calciu 0,01Zahar 0,1 (9, pag. 301; Anexa 2)

2. Rp: Metenamină (hexametilentetramina) 0,25Sulfanilamida (streptocida) 0,3 (9, pag. 315; Anexa 2)

3. Rp: Aminofilină (eufilina) 0,1 Metamizol sodic (analgina) 0,2 (9, pag. 320; Anexa 2)

4. Rp: Clorhidrat de papaverină 0,002Fenobarbital 0,0025Zahar 0,1 (9, pag. 322; Anexa 2)

5. Rp: Acid ascorbic 0,1Glucoză 0,3 (9, pag. 330; Anexa 2)

6. Rp: Acid ascorbic 0,1Gluconat de calciu 0,25 (9, стр. 332; Anexa 2)

7. Rp: Acid ascorbic 0,1Acid glutamic 0,3 (11, pag. 169; Anexa 2)

8. Rp: Clorhidrat de papaverină 0,02Glucoză 0,1 (10, pag.96; Anexa 2)

9. Rp.: Acid acetilsalicilic 0,25Cafeină 0,1 (Anexa 2)


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 9 / 35

Sarcina 3. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase moi

1. Rp: Unguent cu nitrofural (furacilină) 0,2% - 30,0 (Anexa 2)

2. Rp: Hidrogenocarbonat de sodiu 2,0 Tetraborat de sodiu 1,0 Lanolină anhidră

Apă purificată ad 10,0 (Anexa 2)

3. Rp: Unguent cu sulfanilamidă (streptocidă) 3% (Anexa 2)

4. Rp: Unguent cu sulfacetamidă (sulfacil sodic) 20% sau 30% (Anexa 2)

5. Rp: Unguent cu (benzocaină) anestezină 5% (Anexa 2)

6. Rp: Supozitoare cu clorhidrat de procaină (novocaină) 0,1 (Anexa 2)

7. Rp: Supozitoare cu hidrogenocarbonat de sodiu 0,3 (Anexa 2)

8. Rp: Unguent cu acid boric 5% - 20,0 (Anexa 2)

Nota: În paranteze este indicat conform listei bibliografici, numărul de ordine şi pagina, unde este dată modalitatea de analiză a formei farmaceutice.

La lucrările practice pot fi analizate şi alte forme farmaceutice.

Control de totalizare1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătirea de sine stătătoare.2. Controlul dărilor de seamă despre efectuarea lucrării practice.

Întrebări de recapitulare Problema 1. Împiedică oare aminofilina (eufilina) determinării cantitative a iodurii de potasiu prin metoda Volhard? Argumentaţi răspunsul, scrieţi chimizmul reacţiilor.

Problema 2. Care din substanţele enumerate mai jos impiedică determinării bromurilor prin metoda de titrare argintometrică (metoda Morh)?a) barbital de sodiu, b) benzoat de sodiu, e) teobromină, c) salicilat de sodiu

Argumentaţi răspunsul. Scrieţi formula substanţelor medicamentoase şi chimizmul reacţiilor.

Problema 3. Scrieţi chimizmul reacţiilor de determinare cantitativă a halogenurilor la prezenţa lor concomitentă (cloruri, bromuri şi ioduri).

Problema 4. Care sunt particularităţile determinării cantitative a aminofilinei (eufilinei) şi cafeinei benzoat de sodiu? Argumentaţi răspunsul. În ce caz puten folosi titru condiţional?


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 10 / 35

Problema 5. Argumentaţi posibilitatea determinării identităţii benzoatului şi salicilatului de sodiu în prezenţa concomitentă. Cum determinăm benzoatul de sodiu în prezenţa salicilatului de sodiu?

Problema 6. De calculat conţinutul de sulfanilamidă (streptocidă) (Мr=172,21) în forma farmaceutica dacă la titrarea unei mase de 0,2150 g s-a consumat 4,45 ml soluţie de bromat de potasiu 0,1 mol/l. Scriţi chimizmul reacţiei.

Problema 7. Masa formei medicamentoase luate pentru determinarea clorhidratului de efedrină (Mr= 201,7) e de 0,1255. Masa formei farmaceutice 0,4. La titrare s-au consumat 7,8 ml soluţie azotat de argint 0,02 mol/l.

De calculat conţinutul de clorhidrat de efedrină în forma farmaceutică.

Problema 8. La titrare 0,1 g formei medicamentoase ce conţine 0,1 g fenobarbital şi 0,3 g zahăr s-a consumat 1,1 ml sol. hidroxid de sodiu 0,1 mol/l. Calculaţi conţinutul fenobarbitalului (Мr=232,24) în forma medicamentoasă?

Problema 9. Pentru titrarea 0,06 g formei medicamentoase ce conţine acid ascorbic şi zahăr aa 0,1 g s-a consumat 1,85 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l. Calculaţi conţinutul de acid ascorbic.

Problema 10. Scrieţi chimizmul reacţiilor de determinare cantitativă a acidului ascorbic (Мr=232,24) în forme farmaceutice.

Calculaţi volumul teoretic a soluţiei de iod 0,1 mol/l ce se va consuma la titrarea 0,1 g formei medicamentoase, dacă masa totală a formei medicamentoase e de 0,252 g, iar conţinutul de acid ascorbic de 0,1 g.

Problema 11. De ce determinarea acidului boric se efectuează în prezenţa glicerinei neutralizată după fenolftaleină. Argumentaţi răspunsul. Scrieţi chimismul reacţiei.

Problema 12. Ce metode de determinare cantitativă a nitrofuralului (furacilină) cunoaşteţi?

Problema 13. Calculaţi volumul teoretic a soluţiei de nitrit de sodiu 0,1 mol/l, folosit la titrarea sulfanilamidei (streptocidei) după extragerea ei din 1,0 g unguent cu componenţa:

Rp.: Difenhidramină (dimedrol) 0,25 Mentol 0,4 Sulfanilamidă 3,0 Unguent cu zinc 40,0

Extracţia s-a efectuat cu 50 ml apă, dar pentru titrare s-au folosit 10 ml din extract. Indicaţi condiţiile efectuării analizei şi metoda de determinare punctului de echivalenţă.

Problema 14. Prin care metode posibile de dozare se poate determina conţinutul clorhidratului procainei şi benzocainei în forma farmaceutică:

Rp.: Clorhidrat de procaină Benzocaină aa 0,2 Mentol 0,5 Vazelină 10,0

Scrieţi chimismul reacţiilor.

Problema 15. Enumeraţi metode care pot fi utilizate pentru dozarea clorhidratului de difenhidramină (dimedrolul).


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 11 / 35

Calculaţi masa unguentului 1% necesară pentru determinarea difenhidraminei (dimedrolul), ca la titrare să se consume 3 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,01 mol/l (К=1,01). Scrieţi chimismul reacţiilor.

Bibliografie

1. Conspectul lecţiei.2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.3. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.4. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, (F.E.-P.

«Tipografia centrală»), 2010. – 1296 p.5. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.6. Машковский М.Д. Лекарственные средста. – 15-е изд., – М.: ООО «Издательство

Новая Волна», 2005. – 1200 с. 7. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006.

– 640 с.8. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред.

Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 12 / 35

Anexa 1.

M I N I S T E R U L S Ă N Ă T Ă Ţ I IŞ I P R O T E C Ţ I E I S O C I A L EA L R E P U B L I C I I M O L D O V AМИНИСТЕРСТВО ЗДРАВООХРАНЕНИЯ И СОЦИАЛЬНОЙ ЗАЩИТЫ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

ORDINПРИКАЗ

Nr.__10__ din _06.01.06__

„Cu privire la supravegherea calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii”

În baza Legii Republicii Moldova nr.1456-XII din 25.05.93 “Cu privire la activitatea farmaceutică”, nr. 1409 - XIII din 17.12.97 "Cu privire la medicamente" şi Legii Republicii Moldova nr. 1453-XII din 25.05.93 “Cu privire la protecţia consumatorilor”

A P R O B:1. Regulamentul pentru controlul calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii. (Anexa Nr.1)2. Criteriile de apreciere a calităţii şi devierile admise la prepararea formelor medicamentoase extemporale.

(Anexa Nr.2)

O R D O N : 1. Directorului Agenţiei Medicamentului să aprobe termenele de valabilitate şi condiţiile de sterilizare ale formelor medicamentoase preparate în farmacii.

2. Conducătorilor instituţiilor medico-sanitare publice şi întreprinderilor farmaceutice indiferent de subordonare şi forma de proprietate în care activează:

2.1. Să asigure îndeplinirea în farmacii a regulamentului pentru controlul calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii, aprobat prin prezentul ordin.

2.2. Să asigure completarea posturilor de farmacist analist cu specialişti de înaltă calificare.2.3. Să amenajeze şi să asigure locurile de lucru pentru efectuarea controlului calităţii formelor medicamentoase

preparate în farmacii cu utilaj, aparate, reactive şi veselă chimică în conformitate cu prevederile "Regulamentului pentru controlul calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii".

2.4. Să asigure păstrarea şi livrarea formelor medicamentoase extemporale în conformitate cu termenii de valabilitate aprobaţi de Agenţia Medicamentului

3. Se abrogă Ordinul MS RM Nr. 278 din 02.12.1996 „Cu privire la supravegherea calităţii formelor medicamentoase preparate în farmacii”. 4.Controlul îndeplinirii prezentului ordin i se atribuie viceministrului Boris Golovin.

Ministru Ion ABABII


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 13 / 35

Anexa Nr. 1 la Ordinul MSPSRM

nr. 10 din 06.01.06

nr.

REGULAMENTpentru controlul calităţii formelor medicamentoase, preparate în

farmacii

I. NOŢIUNI GENERALE1.1. Prezentul regulament prevede măsuri de asigurare a preparării în farmacii a formelor

medicamentoase de calitate înaltă.l .2. Regulamentul pentru Controlul calităţii formelor medicamentoase preparate în

farmacii este obligatoriu pentru toate farmaciile din Republica Moldova indiferent de subordonare şi forma de proprietate în care activează.

1.3. Toate medicamentele preparate în farmacii conform reţetei individuale sau bonurilor de comandă ale instituţiilor curativ-profilactice cât şi medicamentele preparate în stoc, concentratele şi semifabricatele se supun controlului farmaceutic intern:

a) obligatoriu: de recepţie; controlului în scris; organoleptic; de livrare;

b) selectiv: controlului fizic; controlului chimic şi fizico-chimic în conformitate cu prevederile prezentului

regulament.1.4. Farmacistul analist este obligat să posede şi să asigure toate tipurile de control

farmaceutic intern, în absenţa farmacistului analist controlul este asigurat de un alt farmacist, numit de farmacistul-diriginte sau de însăşi farmacistul-diriginte.

1.5. Pentru efectuarea controlului chimic şi fizico-chimic a formelor medicamentoase, în farmacie trebuie să fie organizat loc de lucru special (cabinet analitic, masă de analiză) înzestrat cu utilaj model, aparate, reactive, veselă chimică conform anexei 1 la prezentul regulament.

1.6. Rezultatele controlului calităţii medicamentelor se înregistrează în registre speciale (anexele 2-5 la prezentul regulament). Toate registrele se numerotează, se şnuruiesc, se contrasemnează cu ştampila farmaciei şi se confirmă prin semnătura farmacistului-diriginte. După finisarea anului calendaristic, registrele se păstrează timp de jumătate de an.

1.7. Prelevarea probelor pentru control din farmacii se legiferează într-un proces verbal, întocmit în trei exemplare. (Anexa Nr. 6)


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 14 / 35

II. MĂSURI PROFILACTICE2.1. Efectuarea controlului de recepţie.

2.1.1. Controlul de recepţie calităţii medicamentelor se efectuează după aspectul exterior: verificarea culorii, mirosului, stării de agregare etc. în caz de îndoială privitor la calitate, medicamentul se supune altor feluri de control farmaceutic intern sau proba de medicamente se trimite pentru control la Agenţia Medicamentului (AM) şi până la aprecierea definitivă a calităţii se păstrează în farmacie izolat de alte medicamente cu menţiunea "Rebutat la controlul de recepţie".

2. l .2. Produsul vegetal primit de la populaţie se controlează la identitate în conformitate cu prevederile Farmacopeii în vigoare după semne exterioare şi apoi proba de produs vegetal se expediază la AM pentru analiză.

2.2. Respectarea normelor şi regulilor sanitare, regimului sanitaro-igienic şi antiepidemic, a regulilor de preparare a medicamentelor în condiţii aseptice.

2.3. Asigurarea exactităţii aparatelor şi balanţelor, cât şi verificarea tehnică a lor în mod sistematic.

2.4. Asigurarea condiţiilor şi termenilor de păstrare a medicamentelor în farmacie în conformitate cu proprietăţile fizico-chimice şi a documentelor normative în vigoare.

2.4. l. Pe ştanglasele cu substanţe şi preparate medicamentoase (en gross) în camerele de stocuri materiale, se indică numărul seriei furnizorului, numărul certificatului de calitate al AM, termenul de valabilitate, data şi semnătura farmacistului care a umplut ştanglasul.

2.4.2. Pe toate ştanglasele cu substanţe medicamentoase din sala de receptură se specifică: data umplerii, semnătura farmacistului care a umplut ştanglasul şi care a determinat identitatea substanţelor medicamentoase, iar pe ştanglasele cu preparate toxice, stupefiante şi din grupa "Separanda" trebuie să fie indicate dozele maxime unitare şi nictemerale.

2.4.3. Ştanglasele cu soluţii, tincturi şi semifabricate lichide se înzestrează cu pipete sau stalagmometru (picurător standard). Numărul de picături într-un volum anumit se stabileşte prin cântărire şi se indică pe ştanglas.

2.4.4. Umplerea ştanglasului se v-a efectua numai după consumarea deplină a substanţei medicamentoase şi prelucrarea corespunzătoare a lui. Pe ştanglase cu substanţe medicamentoase destinate pentru prepararea formelor medicamentoase sterile v-a fi indicat "Pentru sterile".

2.5. Respectarea tehnicii de preparare a formelor medicamentoase în conformitate cu prevederile Farmacopeii în vigoare şi a altor documente normative.

2.6. Pregătirea materialelor auxiliare şi de etanşare etc. se v-a efectua în conformitate cu regulile în vigoare.

III. CONTROLUL ÎN SCRIS3.1. La prepararea formelor medicamentoase după prescripţii individuale şi bonuri de

comandă ale instituţiilor curativ-profilactice se îndeplineşte paşaportul verificării în scris, în care se indică data, numărul reţetei (bonului de comandă), substanţele medicamentoase folosite şi cantitatea lor, numărul de doze; se semnează de persoanele, care au preparat, ambalat şi controlat calitatea medicamentului. Dacă forma medicamentoasă e preparată de student-practicant, se semnează de el şi de persoana responsabilă pentru practica de producţie.

3.2. Îndeplinirea paşaportului se efectuează în limba latină, din memorie, imediat după prepararea formei medicamentoase, în caz de utilizare a semifabricatelor şi concentratelor se indică concentraţia lor şi cantităţile luate. La prepararea pulberilor şi supozitoarelor se indică masa fiecărei doze şi numărul lor. Cantitatea de masă pentru supozitoare, cantitatea de substanţă pentru izotonizare şi stabilizare adăugate la picături oftalmice şi soluţii injectabile se indică atât în paşapoarte cît şi pe reţete, în paşaport se indică coeficienţii de absorbţie a apei pentru produsul


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 15 / 35

vegetal şi coeficienţii de majorare a volumului soluţiilor apoase la dizolvarea substanţelor medicamentoase.

3.3. Îndeplinirea paşaportului verificării în scris este obligatoriu şi în cazul când prepararea şi livrarea medicamentului a fost efectuată de una şi aceiaşi persoană.

3.4. Paşapoartele controlului în scris se păstrează în farmacie timp de o lună.3.5. Formele medicamentoase preparate, reţetele şi paşapoartele îndeplinite se transmit

farmacistului pentru control. Controlul constă în verificarea calculelor şi concordanţei transcripţiei în paşaport şi reţetă.

3.6. Rezultatele controlului calităţii medicamentelor preparate în stoc, a concentratelor, semifabricatelor şi ambalărilor se înregistrează în registrul de evidenţă conform anexei Nr. 2.

IV. CONTROLUL ORGANOLEPTIC4. l. Se verifică aspectul exterior al formei medicamentoase, culoarea, mirosul,

omogenitatea, iar în formele medicamentoase lichide - absenţa impurităţilor mecanice.4.2. Omogenitatea pulberilor, unguentelor, supozitoarelor se verifică până la divizarea în

doze în conformitate cu prevederile Farmacopeii în vigoare. Controlul se efectuează selectiv la fiecare farmacist pe parcursul zilei de lucru dar nu mai puţin de trei forme medicamentoase zilnic.

V. CONTROLUL FIZIC5.1. Se verifică masa totală sau volumul total al formei medicamentoase, numărul şi masa

unor doze din forma medicamentoasă analizată (nu mai puţin de 3 doze).5.2. Se verifică:- fiecare serie de ambalări şi medicamente preparate în stoc (în număr de 3-5 unităţi);- formele medicamentoase preparate conform reţetelor (bonurilor de comandă) - selectiv,

pe parcursul zilei de lucru (nu mai puţin de 10% din numărul medicamentelor preparate zilnic);- formele medicamentoase care vor fi sterilizate - până la sterilizare.5.3. Rezultatele controlului fizic se înregistrează în registru (anexa Nr.2).

VI. CONTROLUL CHIMIC ŞI FIZICO-CHIMIC6.1. Se determină identitatea (analiza calitativă) şi cantitatea (analiza cantitativă) a substanţelor medicamentoase din forma medicamentoasă.6.2. Analizei calitative se supun:

6.2. l. Apa purificată zilnic (din fiecare balon, iar în caz de conductă, la fiecare loc de lucru) - la absenţa clorurilor, sulfaţilor şi sărurilor de calciu. Apa purificată pentru prepararea soluţiilor injectabile, formelor medicamentoase pentru copii nou-născuţi şi picăturilor oftalmice, se mai verifică la absenţa substanţelor reducătoare, amoniacului şi a bioxidului de carbon în conformitate cu prevederile Farmacopeii în vigoare. Apa purificată se transmite trimestrial la AM pentru controlul chimic deplin. Rezultatele analizelor apei purificate se .confirmă prin perfectarea certificatului de calitate sau buletinului de analiză (anexele Nr. 7-8).

6.2.2. Toate substanţele medicamentoase, inclusiv concentratele şi semifabricatele care se aduc în sala de receptură, iar în caz de îndoială - substanţele medicamentoase aduse la farmacie de la depozitele farmaceutice.

6.2.3. Toate concentratele, semifabricatele şi remediile medicamentoase lichide din sistema de biurete şi ştanglase cu pipetă (după umplere).

6.2.4. Fiecare serie a medicamentelor ambalate în doze în farmacii.6.2.5. Formele medicamentoase preparate conform reţetelor individuale şi bonurilor de

comandă a instituţiilor curativ-profilactice, selectiv la fiecare laborant-farmacist în decursul zilei


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 16 / 35

de lucru. Controlului se supun toate tipurile de forme medicamentoase. O atenţie deosebită se acordă formelor pentru copii (mai ales nou-născuţilor), utilizate în oftalmologie, formelor medicamentoase ce conţin substanţe stupefiante şi toxice.

6.2.6. Rezultatele analizei calitative se înregistrează în registrele corespunzătoare (anexele Nr. 2-4). Numărul analizei se indică de către farmacistul-analist în paşaportul de verificare în scris.

6.3. Controlului calitativ şi cantitativ (controlului chimic şi fizico-chimic deplin) se supun:6.3. l. Toate soluţiile injectabile până la sterilizare, iar cele preparate în stoc (serie) şi după

sterilizare.6.3.2. Picăturile oftalmice şi unguentele cu conţinut de substanţe stupefiante şi toxice.

Conţinutul de substanţe pentru izotonizarea şi stabilizarea picăturilor oftalmice se determină până la sterilizare.

6.3.3. Toate formele medicamentoase pentru copiii nou-născuţi (până la l lună).6.3.4. Soluţiile de acid clorhidric (pentru uz intern) sulfat de atropină, diclorură de mercur

şi azotat de argint.6.3.5. Toate concentratele şi semifabricatele (inclusiv şi trituraţiile).6.3.6. Toate medicamentele preparate în stoc (fiecare serie).6.3.7. Stabilizatorii utilizaţi la prepararea soluţiilor injectabile şi soluţiile tampon folosite la

prepararea picăturilor oftalmice.6.3.8. Concentraţia alcoolului etilic prin metoda de determinare a densităţii (cu

alcoolmetru) sau refractometru, în cazul diluării în farmacie, iar la necesitate şi în momentul recepţiei de la depozit.

6.3.9. Formele medicamentoase preparate în farmacie conform reţetelor individuale sau bonurilor de comandă a instituţiilor curativ-profilactice se controlează de către farmacist-analist selectiv (nu mai puţin de 10 forme medicamentoase într-un schimb de lucru). O atenţie deosebită se va oferi controlului formelor medicamentoase pentru copii, utilizate în oftalmologie, cu conţinut de substanţe stupefiante şi toxice, soluţiilor pentru clisme curative.

6.3.10. Rezultatele controlului chimic şi fizico-chimic deplin se înscriu în registru (anexa Nr.2).

Numărul analizei se indică de către farmacistul-analist în paşaportul de verificare în scris.

VII. CONTROLUL SOLUŢIILOR INJECTABILE7. l. Controlul calităţii soluţiilor pentru injecţii trebuie să cuprindă toate etapele de

preparare. Rezultatele controlului pe etape de preparare a soluţiilor injectabile se înscriu într-un registru special (anexa Nr.9).

7.2. Rezultatele controlului chimic şi fizico-chimic deplin a soluţiilor injectabile se înscriu în registru (anexa Nr.2), inclusiv determinarea pH-ului, substanţelor izotonizante şi stabilizante. În soluţiile injectabile preparate în stoc după sterilizare se determină pH-ul, identitatea şi conţinutul substanţei active. Pentru control se ia un flacon din fiecare serie.

7.3. Flacoanele cu soluţii injectabile după închidere se marchează prin inscripţie sau ştanţare pe capac, cu utilizarea jetoanelor de metal etc., indicând denumirea concentraţia şi Nr. seriei.

7.4. Sterilizarea soluţiilor pentru injecţii trebuie să fie efectuată nu mai târziu de trei ore de la începutul preparării sub controlul farmacistului. Sterilizarea repetată a soluţiilor injectabile este interzisă.

7.5. Controlul soluţiilor injectabile la absenţa particulelor în suspensie până la şi după sterilizare se efectuează conform prevederilor instrucţiunii prevăzute de prezentul regulament


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 17 / 35

(anexa Nr. 10). Concomitent se verifică calitatea etanşării flaconului (buşonul de aluminiu nu trebuie să se rotească manual) şi volumul umplerii flacoanelor.

7.6. Controlul sterilităţii soluţiilor pentru injecţii se efectuează în cadrul AM.7.7. Soluţiile pentru injecţii se consideră rebutate la necorespunderea lor: proprietăţilor

fizico-chimice, conţinutului particulelor în suspensie vizibile, nesterilităţii, fixării necalitative, etanşării, insuficienţei volumului de umplere a flacoanelor.

7.8. Se interzice categoric prepararea concomitentă a câtorva soluţii pentru injecţii cu conţinut de diferite substanţe sau cu conţinut de diverse concentraţii a unei substanţe medicamentoase.

7.9. Soluţiile pentru injecţii trebuie să fie păstrate în conformitate cu proprietăţile fizico-chimice a substanţelor componente şi cu termenii de valabilitate stabiliţi.

VIII. CONTROLUL LA LIVRARE8.1. Acestui tip de control se supun toate formele medicamentoase preparate în farmacii

la eliberarea lor din farmacie. Se verifică corespunderea:- ambalajului formei medicamentoase cu proprietăţile fizico-chimice a ingredientelor;- etichetării cu prevederile actelor normative în vigoare;- dozelor de substanţe medicamentoase toxice sau puternic active cu vârsta bolnavilor;- numărului reţetei cu numărul de pe etichetă, numele bolnavului pe chitanţă, etichetă şi

reţetă.8.2. Persoana ce a eliberat forma medicamentoasă trebuie să semneze pe verso-ul reţetei

sau bonului de comandă.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 18 / 35

Anexa Nr. 10la Regulamentul pentru controlul

calităţii formelor medicamentoasepreparate în farmacii

CONTROLULsoluţiilor injectabile şi a picăturilor oftalmice, preparate în farmacii la absenţa particulelor în

suspensie

I. NOŢIUNI GENERALEPrin noţiunea "Particule în suspensie" se subînţelege prezenţa eventuală în soluţii a

particulelor străine insolubile (bucăţi de sticlă, perişori etc.) în afară de bule de gaz.În procesul de preparare soluţiile se supun unui control primar şi secundar.Controlul primar se efectuează după filtrarea şi ambalarea soluţiei. Se examinează fiecare

flacon cu soluţie. La depistarea particulelor în suspensie soluţia se filtrează din nou, se examinează, se marchează şi se sterilizează.

Controlului secundar, înainte de etichetare şi etanşare, se supun de asemenea toate flacoanele cu soluţii, care au trecut etapa de sterilizare sau preparare în condiţii aseptice.

Controlul absenţei particulelor în suspensie îl efectuează farmacistul cu respectarea condiţiilor şi tehnicii de control.

II.CONDIŢIILE DE CONTROLPentru examinarea flacoanelor se amenajează un loc de lucru protejat de raze solare

directe, unde se instalează un aparat pentru controlul soluţiilor la absenţa particulelor în suspensie tip UC-2 sau alte tipuri. Se admite folosirea unui ecran (50x50) jumătate alb, jumătate negru sau zebră ca să se excludă nimerirea luminii în ochi.

Controlul calităţii se efectuează prin examinarea conţinutului flacoanelor cu ochiul liber pe fon negru şi alb, iluminat cu bec electric mat de 60W sau cu tub luminiscent de 20W. Pentru soluţiile colorate - corespunzător 100 şi 30W. Distanţa dintre ochi şi obiectul examinat trebuie să fie de 25-30 cm, iar unghiul osiei optice de examinare faţă de direcţia luminii - circa 90 grade.

Farmacistul trebuie să aibă vederea de o unitate, care la necesitate se va corecta cu ochelari. Suprafaţa sticlelor examinate trebuie să fie curată şi uscată.

III. TEHNICA DE CONTROLÎn dependenţă de volumul flaconului se examinează concomitent 1-5 unităţi.Cu una sau cu ambele mâini flacoanele se apucă de gât, se introduc în zona de control, cu

o mişcare lentă se întorc în poziţia "cu fundul în sus" şi se examinează pe fundal alb şi negru. Apoi, cu o mişcare lentă, fără agitare se reîntorc în poziţia iniţială şi din nou se examinează pe fundal alb şi negru.

Timpul pentru control: a unei sticle (flacon) cu capacitatea peste 100-500 ml este de 20 sec; a două sticle (flacoane) cu capacitatea de la 50-100 ml -10 sec;


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 19 / 35

de la două până la cinci sticle (flacoane) cu capacitatea 50 ml - 8-10 sec;Timpul indicat include timpul pentru examinare şi nu include operaţiile auxiliare.

Flacoanele rebutate după sterilizare se selectează şi se ia decizia cu privire la nimicirea lor.

Anexa Nr. 2 la Ordinul MSPSRM

nr. 10 din 06.01.06

APRECIEREA CALITĂŢII SI DEVIERILE ADMISE LA PREPARAREA FORMELOR MEDICAMENTOASE EXTEMPORALE

I. APRECIEREA CALITĂŢII FORMELOR MEDICAMENTOASE EXTEMPORALE

1. Pentru aprecierea calităţii formelor medicamentoase extemporale se folosesc termenii "Corespunde" şi "Nu corespunde" cerinţelor documentaţiei normative în vigoare.

2. Pentru determinarea caracterului nesatisfăcător al calităţii se folosesc următoarele aprecieri: - nesatisfăcător după proprietăţile fizice; - nesatisfăcător după identitate; - nesatisfăcător după volumul / masa totală si dozele individuale; - nesatisfăcător după masa fiecărui ingredient.

3. Calitatea nesatisfăcătoare a formei medicamentoase preparate se apreciază după următoarele criterii:

a) după proprietăţi fizice:- amestecarea si triturarea nesatisfăcătoare a ingredientelor din

componenţa formei medicamentoase;- puritatea nesatisfăcătoare a soluţiei;

b) după identitate:- înlocuirea eronată a unui ingredient prin altul, lipsa unui ingredient

prescris, prezenţa unui ingredient, ce nu a fost prescris;- folosirea preparatelor cu acţiune analogică fără indicaţie în reţetă si

pe etichetă;c) devieri în masă sau volum:

- devieri a masei (volumului) totale; - devieri a masei dozelor unitare;- devieri a masei unor ingrediente.

4. Schimbările în componenţa formei medicamentoase se efectuează numai conform regulamentelor în vigoare şi se indică obligatoriu în reţetă (etichetă). În caz de absenţă motivată a unui ingredient, pe reţetă se va indica "sine".În lipsa indicaţiilor menţionate forma medicamentoasă se apreciază ca "nesatisfăcătoare".

5. Schimbările în cantitatea formei medicamentoase preparate, eliberarea comprimatelor sau a comprimatelor triturate în locul pulberilor prescrise, se indică obligatoriu în reţetă (etichetă).


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 20 / 35

Când în locul substanţelor prescrise, se eliberează comprimate triturate, masa lor trebuie să fie proporţională cu masa comprimatelor folosite.

6. La prepararea formelor medicamentoase extemporale devierile în masa fiecărui ingredient din formele medicamentoase lichide şi unguentele nu se determină după concentraţie, ci reieşind din masa fiecărui ingredient.

II. DEVIERILE ADMISE LA PREPARAREA FORMELOR MEDICAMENTOASE ÎN FARMACII,%

1. Devieri admise în masa pulberilor divizate

Masa declarată, g Devieri admise, %

Până la 0,1 inclusiv ± 15,0De la 0,1 la 0,30 inclusiv ± 10,0De la 0,3 la 1,00 inclusiv ± 5,0Peste 1,00 ± 3,0

2. Devieri admise în masa unor substanţe active în pulberi şi supozitoare:

Conţinutul declarat Devieri admise, %în substanţă activă, g

Până la 0,02 inclusiv ± 20,0 De la 0,02 la 0,05 inclusiv ± 15,0De la 0,05 la 0,2 inclusiv ± 10,0De la 0,2 la 0,5 inclusiv ± 7,0De la 0,5 la 1,0 inclusiv ± 5,0Peste 1,0 ± 3,0

3. Devieri admise la volumul formelor medicamentoase lichide preparate prin metoda masă-volum

Volumul declarat, ml Devieri admise, %

Până la 10,0 inclusiv ± 10,0De la 10,0 la 20,0 inclusiv ± 8,0De la 20,0 la 50,0 inclusiv ± 4,0De la 50,0 la 200,0 inclusiv ± 3,0Peste 200,0 ± 1,0

4. Devieri admise la masa unor substanţe active în formele medicamentoase lichide preparate prin metoda masă-volum


Până la 0,02 inclusiv ± 20,0De la 0,02 la 0,1 inclusiv ± 15,0De la 0,1 la 0,2 inclusiv ± 10,0De la 0,2 la 1,0 inclusiv ± 7,0De la 1,0 la 5,0 inclusiv ± 5,0


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 21 / 35

Peste 5,0 ± 3,0

5. Devieri admise la masa unguentelor, cremelor, gelurilor.


Până la 5,0 inclusiv ± 15,0De la 5,0 la 10,0 inclusiv ± 10,0De la 10,0 la 20,0 inclusiv ± 8,0De la 20,0 la 30,0 inclusiv ± 7,0De la 30,0 la 50,0 inclusiv ± 5,0Peste 50,0 ± 3,0

6. Devieri admise în masa substanţelor active în formele medicamentoase semisolide (unguente, creme, geluri)


Până la 0,02 inclusiv ± 20,0De la 0,02 la 0,1 inclusiv ± 15,0De la 0,1 la 0,2 inclusiv ± 10,0De la 0,2 la 1,0 inclusiv ± 7,0De la 1,0 la 5,0 inclusiv ± 5,0Peste 5,0 ± 3,0

7. Devieri admise la prepararea concentratelor, semifabricatelor

Concentraţia, % Devieri admise, %

Până la 1,0 inclusiv ± 5,0 De la 1,0 la 10,0 inclusiv ± 4,0 De la 10,0 la 20,0 inclusiv ± 3,0De la 20,0 la 50,0 inclusiv ± 2,0


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 22 / 35

Anexa 2.

Analiza a formelor farmaceutice extemporale

Analiza formelor medicamentoase lichide

Rp.: Soluţie peroxid de hidrogen 3% - 50,0

Identificare. La 0,5 ml preparat se adaugă 2-3 picături de acid sulfuric dil., 1-2 ml eter, 2-3 pic. soluţie dicromat de potasiu şi se agită, stratul eteric se colorează în albastru.

Dozare. 5 ml preparat se trece intr-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml şi se aduce la cotă cu apă (sol. A). La 1 ml sol. A se adaugă 0,5 ml acid sulfuric dil. şi se titrează cu permanganat de potasiu 0,1 mol/l până la coloraţie roză.

1 ml permanganat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,001701 g peroxid de hidrogen.

Rp.: Soluţie alcoolică de iod 5% - 20,0 Compoziţie: Iod 5,0 g

Iodură de potasiu 2,0 g Apă şi alcool 95% în părţi egale pînă la 100,0 ml

Identificare: Iod. O picătură formă medicamentoasă se diluează în 10 ml apă şi se

adaugă 1 ml soluţie de amidon; apare o coloraţie albastră.Dozare. Iod. 1 ml formă medicamentoasă se transferă într-un balon conic cu capacitatea

de 100 ml cu dop rodat şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l pînă la decolorare.1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01269 g iod, care în preparat trbuie să

fie 4,9-5,2%.Iodură de potasiu. La soluţia preparată se adaugă 25 ml apă, 2 ml acid acetic diluat, 5

picături eozinat de natriu şi se titrează cu azotat de argint 0,1 mol/l pînă la trecerea culorii din galben în roz.

După diferenţa volumelor de azotat de argint 0,1 mol/l (V1) şi soluţie tiosulfat de natriu 0,1 mol/l (V2) se calculează conţinutul (%) iodură de kaliu:

.

1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01660 g iodură de potasiu, care în preparat trbuie să fie 1,9-2,1%.

Rp.: Soluţie clorură de calciu 5% - 200,0 Bromură de sodiu 4,0


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 23 / 35

Cafein-benzoat de sodiu 1,0

Identificare: Ion-bromură. La o picătură formă medicamentoasă se adaugă 10 picături acid sulfuric diluat, 0,5 ml cloroform, 1-2 picături soluţie permanganat de potasiu şi se agită. Stratul cloroformic se colorează în galben.

Ion-sodiu. Beţişorul de grafit, înmuiat în forma medicamentoasă şi introdusă în flacăra incoloră a spirtierii, colorează flacăra în galben.

Ion-calciu. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 0,5 ml soluţie oxalat de amoniu. Cade precipitat alb.

Cafeina. În capsula de porţelan se introduce 2 ml formă medicamentoasă, se adaugă 10 picături de acid clorhidric diluat, 10 picături perhidrol şi se evaporă la sec pe baia de apă. Reziduul se răceşte şi se umectează cu 1-2 picături soluţie amoniac. Apare coloraţie roşie-purpurie.

Ion-benzoat. La 0,5 ml formă medicamentoasă, se adaugă 0,1 ml soluţie clorură de fer (III). Se obţine precipitat de culoare roz-întunecat.

Dozare. Clorură de calciu. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 4-5 ml soluţie tampon amoniacal, 2-3 picături soluţie eriocrom albastru întunecat acid şi se titrează cu soluţie trilon B pînă la coloraţia albastru-violet (V1).

1 ml 0,05 mol/l soluţie trilon B corespunde 0,01095 clorură de calciu.Bromura de sodiu. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 1-2 picături soluţie albastru

de bromfenol şi cu acid acetic diluat pînă la coloraţia verde-gălbui. Se titrează cu soluţie azotat de argint 0,1 mol/l pînă la coloraţia violetă a precipitatului (V2).

Conţinutul de bromură de sodiu se calculează după diferenţa (V2 şi V1).1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde 0,02918 g bromură de sodiu.Cafein-benzoat de sodiu. 2 ml formă medicamentoasă se transferă într-un balon cu dop

rodat, se adaugă 4-5 ml eter, 2 picături soluţie metiloranj. Se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/l pînă la coloraţia violetă a stratului apos.

1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,02320 g cafein-benzoat de sodiu.

Rp.: Soluţie clorhidrat de procaină (novocaină) 2% - 100,0 Iodură de potasiu 3,0

Identificare: Procaină. La 4-5 ml formă medicamentoasă se adaugă 5-6 picături acid

clorhidric diluat, 2-3 picături soluţie 1% nitrit de sodiu şi amestecul obţinut se toarnă în 1-2 ml soluţie bazică de β–naftol. Se obţine un precipitat roşu-portocaliu. La adăugarea de 1-2 ml etanol precipitatul se dizolvă şi apare o coloraţie roşu-vişinie.

Ion-iodură. La 2-3 picături preparat se adaugă 1-2 ml apă, 1-2 picături acid clorhidric diluat, 1-2 picături soluţie nitrit de sodiu, 0,5 ml cloroform şi se agită. Stratul cloroformic se colorează în violet.

Ion-potasiu. La 0,5 ml formă medicamentoasă se adaugă 0,5 ml acid tartric. La frecarea pereţilor eprubetei cu o baghetă de sticlă apare un precipitat alb.

Dozare. Procaină. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 5-7 ml amestec de etanol şi cloroform(1:2) neutralizat după fenoftaleină, 3-5 ml fenoftaleină şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l, la agitare pînă la coloraţia roz-pal a stratului apos (V1).

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,02728 g procaină.Iodură de potasiu. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 2-3 picături soluţie

albastru de bromfenol şi cu picătura acid acetic diluat pînă la coloraţia verde-galbenă. Se titrează cu azotat de argint 0,1 mol/l pînă la culoarea violetă a precipitatului(V2).


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 24 / 35

Conţinutul iodurii de potaiu se calculează după diferenţa (V2 şi V1). 1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01660 g iodură de potasiu.

Rp.: Clorură de calciu 5,0 Iodură de potasiu 2,0 Bromură de potasiu 3,0 Apă pînă la 100,0

Identificare: Ion-calciu. La 1 ml formă medicamentoasă se adaugă 0,5 ml soluţie oxalat de amoniu. Cade precipitat alb, insolubil în acid acetic, solubil în acid clorhidric diluat sau acid azotic.

Ion-potasiu. La 0,5-1 ml formă medicamentoasă se adaugă 0,5-1 ml soluţie acid tartric, 1 ml soluţie acetat de sodiu şi se agită. La frecarea pereţilor eprubetei cu o baghetă de sticlă apare un precipitat alb.

Ionii de iodură-, bromură- şi clorură. La 1-2 ml picături formă medicamentoasă se adaugă 8-10 picături apă şi 8-10 picături acid sulfuric diluat, 15-20 picături cloroform şi 1-2 picături soluţie permanganat de potasiu. La agitarea eprubetei stratul cloroformic se colorează în violet (ionul-iodură). Se continuă adăugarea de permanganat de kaliu şi se agită. Treptat culoarea roză a stratului cloroformic dispare în urma oxidării iodurii pînă la iodat şi apare o coloraţie galbenă-brună (ionul-bromură). După aceasta se adaugă soluţie de permanganat de potasiu pînă la coloraţia violetă, care se menţine în decursul a 1-2 min. Stratul apos se transferă în altă eprubetă, se decolorează cu cîteva picături de soluţie de peroxid de hidrogen şi se adaugă 1-2 picături soluţie azotat de argint, cade un precipitat alb (ionul-clorură).

Dozare. Clorură de calciu. La 2 ml formă medicamentoasă se adaugă 4-5 ml soluţie tampon amoniacal, eriocrom albastru întunecat acid şi se titrează cu trilon B 0,05 М pînă la coloraţia albastru-violet (V1).

1 ml trilon B 0,05 M corespunde la 0,01095 clorură de calciu.Iodură de potasiu. Conţinutul de iodură de potasiu se determină prin titrarea cu soluţie de

azotat de argint, cu indicator extern hîrtia nitrozo-amidon. Pentru obţinerea unui rezultat mai exact preventiv se calculează volumul de soluţie titrată de azotat de argint, care se va consuma la titrarea masei luate în analiză:

,

unde: V2 – volumul soluţiei titrate, care se va consuma la titrare, ml; а – masa luată pentru analiză, ml; TB/A – titrul soluţiei 0,1 mol/l azotat de argint după iodura de potasiu, g/ml; 2 – conţinutul de iodură de potasiu după prescriere, g; 100 – volumul total a formei medicamentoase, ml. Pentru determinarea iodurii de potasiu la 2 ml formă medicamentoasă se adaugă 5 ml

acid sulfuric diluat, 30 ml apă şi se titrează cu azotat de argint 0,1 mol/l pînă cînd o picătură din soluţia din balon, aplicată pe hîrtia nitrozo-amidon se va înălbăstri (V2).

1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01660 g iodură de potasiu.Bromură de potasiu. Conţinutul de bromură de potasiu se determină după titrarea sumei

halogenurilor cu soluţie de azotat de argint. Pentru determinarea sumei de clorură de calciu,


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 25 / 35

iodură de potasiu, bromură de potasiu la 2 ml formă medicamentoasă se adaugă 1 ml alăuni feroamoniacali, 0,1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/l. Apare o coloraşie portocaliu-brună. Soluţia de analizat se titrează cu azotat de argint 0,1 mol/l pînă la dispariţia culorii (V).

,unde К, К1, К2 – coeficienţii de corecţie corespunzători a soluţiilor titrate.

Rp: Metenamină (hexamitelentetramină) Salicilat de sodiu aa 2,0

Apă 100,0

Identificare. Salicilat-ionul şi metenamină. Se evaporă 5-6 picături din forma farmaceutică într-o capsulă de porţelan, se adaugă 5-6 picături acid sulfuric concentrat şi uşor se încălzeşte pe baia de apă. Apare o coloraţie roşie. Ionul de sodiu. Beţişorul de grafit, înmuiat în forma medicamentoasă, se introduce în flacăra incoloră. Flacăra se colorează în galben.

Dozare. Suma de metenamină şi salicilat de sodiu. La 2 ml formă farmaceutică într-o pîlnie de separare, se adaugă 5 ml eter, 2 picături de amestec de indicatori (metiloranj şi albastru de metilen 2:1) şi se titrează cu 0,1 mol/l acid clorhidric la agitare energică, pînă la culoarea violetă a stratului apos (V1). Stratul eteric se filtrează într-un balon cu dop rodat, stratul apos se spală cu eter (2 ori a cîte 5 ml) şi se filtrează în acelaşi balon, filtrul se spală cu 5 ml eter. La extractul eteric se adaugă 5 ml apă, 7-8 picături fenoftaleină, şi se titrează la agitare energică cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la o coloraţie roză a stratului apos (V2). 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde 0,0160 g salicilat de sodiu.Conţinutul de metenamină se determină după formula:

unde, K1 şi K2 – coeficienţii de corecţie a soluţiei acid clorhidric 0,1 mol/l şi hidroxid de sodiu 0,1 mol/l;

V1 – volumul de soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l;1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,01402 g metenamină.

Rp: Salicilat de sodiu Benzoat de sodiu aa 2,0

Apă 100,0

Identificare. Salicilat-ionul. Pe hîrtia de filtru se aplică 1 picătură clorură de fier (III). În centrul spotului obţinut se aplică o picătură formă farmaceutică. Se obţine o pată de culoare roz-galbenă (benzoat -ionul), cu marginea inelului de culoare violetă. Ionul de sodiu. Beţişorul de grafit, înmuiat în forma medicamentoasă, se introduce în flacăra incoloră. Flacăra se colorează în galben.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 26 / 35

Dozare. Suma de salicilat de sodiu şi benzoat de sodiu. 2 ml formă farmaceutică se ia într-un balon cu dop rodat, se adaugă 3-4 picături amestec de indicatori, 4-5 ml eter şi se titrează agitând energic cu soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l pînă la o coloraţie violetă a stratului apos (V1). Salicilat de sodiu. Se ia 1 ml formă farmaceutică într-un balon cu dop rodat, se adaugă 5 ml apă, 20 ml soluţie bromat de potasiu 0,1 mol/l, 1 g bromură de potasiu şi 10 ml acid sulfuric diluat. Balonul se astupă şi se lasă în repaus 15 min. Apoi la amestec se adaugă 10 ml soluţie 10% de iodură de potasiu, se lasă pe 5 min şi iodul eliminat se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l (indicator-amidon). 1 ml bromat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,002667 g salicilat de sodiu.

Conţinutul de benzoat de sodiu se determină după formula:

,

unde: K1 şi K2 – coeficienţii de corecţie a soluţiei acid clorhidric 0,1 mol/l şi a solouţiei bromat de potasiu 0,1 mol/l;

V1 – volumul de soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l; V2 – volumul de soluţie bromat de potasiu 0,1 mol/l; TB/A – titrul după substanţa cercetată, în g/ml; (T =0,0144g/ml).

Rp: Soluţie bromură de sodiu 1% - 100,0 Salicilat de sodiu 3,0

Identificare. Salicilat-ionul şi bromură. Se ia 2 picături formă medicamentoasă într-o capsulă de porţelan, se adaugă o picătură soluţie sulfat de cupru. Apare o coloraţie verde (salicilat-ionul). Apoi se adaugă 8-10 picături acid sulfuric concentrat. Apare un precipitat negru (bromură). Ionul de sodiu. Beţişorul de grafit, înmuiat în forma medicamentoasă, se introduce în flacăra incoloră. Flacăra se colorează în galben.

Dozare. Bromură de sodiu. La 2 ml formă farmaceutică se adaugă 2-3 picături soluţie albastru de bromfenol şi cu picătura acid acetic diluat pînă la obţinerea unei coloraţii verde-gălbuie (1-2 picături). Apoi se titrează cu soluţie de azotat de argint 0,1 mol/l pînă la culoarea violetă –albastră a precipitatului şi a soluţiei. 1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01029 g bromură de sodiu.

Salicilat de sodiu. La 1 ml formă farmaceutică se adaugă 3-5 ml eter, o picătură metiloranj soluţie şi se titrează la agitare cu soluţie de 0,1 mol/l acid clorhidric pînă la culoarea roz a stratului apos.

1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,016 g salicilat de sodiu.

Analiza formelor medicamentoase solide

Rp: Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol) 0,001 Gluconat de calciu 0,01

Zahăr 0,1


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 27 / 35

Identificare. Difenhidramina. La 0,01 g pulbere se adaugă 2-3 picături acid sulfuric concentrat. Apare o coloraţie galbenă, care la adaugare apei dispare. Gluconat de calciu. 0,05 g pulbere se dizolvă la încălzire într-un ml acid acetic diluat şi se adaugă 3-5 picături soluţie oxalat de amoniu. Se obţine un precipitat alb. Zahăr. La 0,005 g pulbere se adaugă 1-2 ml acid clorhidric diluat, cîteva cristale de rezorcină şi se fierbe timp de 1 min. Apare o coloraţie roşie.

Dozare. Difenhidramina. La 0,5 g pulbere se adaugă 5 ml apă, 2 ml soluţie de acid azotic diluat, 3 ml soluţie de 0,02 mol/l azotat de argint, 1 ml soluţie de alăuni feroamoniacali. Excesul de azotat de argint se titrează cu soluţie de tiocianat de amoniu 0,02 mol/l pînă la coloraţie roz. 1 ml azotat de argint 0,02 mol/l corespunde la 0,005836 g difenhidramină.

Gluconat de calciu. 0,2 g pulbere se dizolvă la încălzire în 10 ml apă şi se răceşte. Apoi se adaugă 0,02 g indicator eriocrom albastru închis, 10 ml soluţie tampon amoniacal şi se tirează cu trilon B 0,05 M pînă la coloraţia albastru-violet. 1 ml trilon B 0,05 M corespunde la 0,02242 g gluconat de calciu. Zahăr. Se determină prin metoda refractometrică. O picătură din soluţia preparată anterior se aplică pe prisma refractometrului şi se determină indicele de refracţie. Conţinutul de zahar se determină după formula: ,

unde, n – indicele de refracţie a soluţiei cercetate; n0 – indicele de refracţie a apei.

Rp: Metenamină (hexametilentetramină) 0,25 Sulfanilamidă (streptocidă) 0,3

Identificare. Metenamină. La 0,05 g pulbere se adaugă 0,01 g salicilat de sodiu şi cîteva picături de acid sulfuric concentrat. La o încălzire uşoară apare o coloraţie roz.

Sulfanilamidă. 0,2 g pulbere se dizolvă în 2 ml acid clorhidric diluat, se adaugă 1 ml soluţie 0,1 mol/l nitrit de sodiu. Soluţia obţinută se toarnă în soluţie bazică de β-naftol. Apare o coloraţie roşu-vişinie. Dozare. Metenamină. 0,25 g pulbere se dizolvă în apă, într-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml, şi se aduce la cotă cu acelaşi solvent, se filtrează. Titrăm 10 ml de filtrat cu soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l după amestec de indicatori (2 picături metiloranj şi 1 picătură albastru de metilen) pînă la trecerea coloraţiei din verde în violet.

1 ml de acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde 0,01402 g metenamină.Sulfanilamidă. 0,25 g pulbere se dizolvă în apă la încălzire, într-un balon cotat cu

capacitatea de 50 ml, se adaugă 5 ml acid sulfuric concentrat, apoi se aduce cu apă la cotă. La 10 ml soluţie obţinută se adaugă 3 ml soluţie de 10% bromură de potasiu, 3 picături metiloranj soluţie şi la o agitare uşoară, se titrează cu bromat de potasiu 0,1 mol/l pînă la decolorare.

1 ml bromat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,004305 g sulfanilamidă.

Rp: Aminofilină (eufilina) 0,1 Metamizol sodiс (analgina) 0,2


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 28 / 35

Identificare. Teofilină. 0,05 g pulbere se iau într-o сapsulă de porţelan, se adaugă 10 picături perhidrol şi se evaporă pe baia pînă la sec. Reziduul se răceşte şi se adaugă la el 1-2 picături soluţie de amoniac. Apare o coloraţie roşie-purpurie. Etilendiamina. La 0,05 g pulbere se adaugă 3-4 picături apă şi o picătură de sulfat de cupru, apare o coloraţie violetă.

Metamizol sodiс. 0,05 g pulbere se iau într-o сapsulă de porţelan, se adaugă 2-3 picături de acid clorhidric diluat şi 1-2 picături soluţie cloramină.apare o coloraţie albastră. Dozare. Aminofilină. 0,25 g formă medicamntoasă se dizolvă în 10 ml apă şi se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/l (V) după amestec de indicatori (2 picături metiloranj soluţie şi 1 picătură albastru de metilen) pînă la trecerea coloraţiei verzue în violet.

Conţinutul de aminofilină se calculează după formula:

,

unde ω – partea de masă a etilendiaminei în aminofelină (de obicei 14%); а – masa formei medicamentoase, luate pentru analiză;

Metamizol sodiс. La soluţia preventiv titrată (vezi aminofielina) se adaugă 20 ml etanol, 3 ml soluţie acid clorhidric 0,01 mol/l şi se titrează cu iod 0,1 mol/l pînă la apariţia coloraţiei galbene. 1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,01757 g metamizol sodiс.

Rp: Clorhidrat de papaverina 0,002 Fenobarbital 0,0025

Zahăr 0,1

Identificare. Clorhidrat de papaverină. La 0,02 g pulbere se adaugă 3-5 picături soluţie nitrat de amoniu în acid sulfuric concentrat şi 1-2 picături apă. Apare o coloraţie portocalie. Fenobarbital. La 0,1 g pulbere se adaugă 0,5 ml etanol, 1-2 picături soluţie hidroxid de amoniu şi 1-2 picături soluţie clorură de cobalt, apare o coloraţie violetă. Zahăr. La 0,005 g pulbere se adaugă 1-2 ml acid clorhidric diluat , cîteva cristale de rezorcină şi se fierbe timp de 1 min. Apare o coloraţie roşie.

Dozare. Fenobarbital. 0,5 g pulbere se tratează cu cîte 5 ml eter de 4 ori, şi se filtrează într-un balon. Apoi eterul se evaporă. Reziduul depe filtru se dizolvă în 5 ml etanol, neutralizat după amestec de indicator (albastru de timol şi fenoftaleină 1:1), şi se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,02 mol/l pînă la coloraţie violetă.

1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/l corespunde la 0,004645 g fenobarbital. Clorhidrat de papaverină. Restul de pe filtru se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 1 ml etanol, neutralizat după fenoftaleină şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/l pînă la coloraţie roz.

1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/l corespunde la 0,007517 g clorhidrat de papaverină.

Rp: Acid ascorbic 0,1 Glucoza 0,3

Identificare. Acid ascorbic. La 0,005 g pulbere se adaugă 1-2 picături soluţie de hexacianoferat de potasiu (III) şi clorură de fer (III). Apare o coloraţie albastră.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 29 / 35

Acid ascorbic. La 0,01 g pulbere se adaugă 3-5 picături apă şi 2-3 picături soluţie nitrat de argint. Se obţine un precipitat cenuşiu-închis de argint metalic.

Glucoza. 0,05-0,1 g pulbere se dizolvă în 1-2 ml apă, se adaugă 2-3 picături perhidrol, 2-3 picături amoniac şi se fierbe timp de 3 min.după răcire se adaugă reactiv Fehling şi se încălzeşte din nou. Se obţine un precipitat roşu-cărămiziu. Dozare. I variantă. Acid ascorbic. 0,1 g pulbere se dizolvă în 5 ml apă şi se titreză cuiod 0,1 mol/l pînă la o coloraţie galbenă.

1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,0088 g acid ascorbic.Glucoză. La soluţia titrată se adaugă 20 ml soluţie iod 0,1 mol/l, 10-15 ml soluţie 1%

hidroxid de sodiu şi se lasă pe 10-15 min. Apoi la soluţie se adaugă 10 ml soluţie acid sulfuric diluat şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l, indicator amidon. 1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,0099 g glucoză. Conţinutul de glucoză (X) se determină după formula:

,

unde Хg – conţinutul de substanţă, în grame; а – proba (în g); V1 – volumul de tiosulfat de sodiu (standard), în ml; V - volumul de iod ,în ml

Р – masa unei pulberi după prescripţie sau masa medie a unui comprimat, în grame; 20 ml – volumul de soluţie de iod de 0,1 mol/l luat pentru titrarea glucozei;

II-variantă. Acid ascorbic. 0,4 g pulbere se dizolvă în 5 ml apă. 2 ml soluţie obţinută se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l (indicator fenoftaleina) pînă la coloraţia roz sau iod 0,1 mol/l pînă la coloraţia gălbuie.

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01760 g acid ascorbic. 1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,0088 g acid ascorbic.Conţinutul de acid ascorbic (х1) în 5 ml se determină după formula:

Glucoză. 2-3 picături de soluţie a formei farmaceutice preparată anterior se aplică pe prisma refractometrului şi se determină indicele de refracţie. Conţinutul de glucoză (Хг) în forma farmaceutică se determină după formula:

,

unde n1 – indicele de refracţie a soluţiei cercetate; n0 – indicele de refracţie a apei; а – masa formei farmaceutice; 0,00142 – factorul de refracţie a glucozei anhidre; х1 – conţinutul de acid ascorbic în 5 ml soluţie de formă farmaceutică %; F – incrementue a acidului ascorbic, corespunzător concentraţiei; Р – masa totală a formei farmaceutice; В – conţinutul de umiditate în glucoză, %.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 30 / 35

Rp.: Acid ascorbic 0,1 Gluconat de calciu 0,25

Identificare. Ionul de calciu. 0,5 g pulbere se dizolvă la încălzire în 8-10 picături acid acetic diluat şi se adaugă 5-7 picături soluţie oxalat de amoniu. Se obţine un precipitat alb, solubil în acid clorhidric diluat. Ionul gluconat. 0,05 g pulbere se dizolvă la încălzire în 8-10 picături apă, se adaugă 2-3 picături perhidrol şi amestecul se fierbe 2-3 min. Apoi se răceşte şi se adaugă 1-2 picături soluţie clorură de fier (III). Apare o coloraţie galben-verzuie. Acid ascorbic. 0,01 g pulbere se adaugă 3-5 picături apă şi 2-3 picături soluţie nitrat de argint. Se obţine un precipitat cenuşiu-închis de argint metalic. Acid ascorbic. La 0,05 g pulbere se adaugă 1-2 picături soluţie hexacianoferat de potasiu (III) şi clorură de fer (III). Apare o coloraţie albastră.

Dozare. Acid ascorbic. 0,05 g pulbere se dizolvă în 5 ml apă şi se titreză cu soluţie iod pînă 0,1 mol/l la o coloraţie gălbue. 1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,008 g acid ascorbic. Gluconat de calciu. 0,05 g pulbere se dizolvă la încălzire în 3-5 ml apă şi se răceşte. Apoi se adaugă 3-4 picături indicator eriocrom albastru închis, 3-5 ml soluţie tampon amoniacal şi se titrează cu trilon B 0,05 M pînă la coloraţia albastru-violet. 1 ml trilon B 0,05 M corespunde la 0,02242 g gluconat de calciu.

Rp.: Acid ascorbic 0,1 Acid glutamic 0,3

Identificare. Acid ascorbic. 0,05 g pulbere se dizolvă în 1 ml apă şi se adaugă 3-5 picături soluţie nitrat de argint. Se obţine un precipitat cenuşiu-închis de argint metalic.

Acid glutamic. 0,05 g pulbere se dizolvă în 1 ml apă şi se adaugă cîteva picături de soluţie de ninhidrină şi se încălzeşte pînă la fierbere. Apare o coloraţie albastru-violet.

Dozare. Acid ascorbic. Acid glutamic. 0,1 g pulbere se dizolvă în 3 ml apă şi se titreză cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la coloraţie galbenă (indicator-roşu neutral) (V ml). La soluţia titrată se adaugă amidon şi se titreză cu iod 0,1 mol/l (V1 ml).

1 ml de iod 0,1 mol/l corespunde la 0,01760 g acid ascorbic.1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01471 g acid glutamic.

Conţinutul de acid glutamic în o pulbere (X) în grame se determină după formula: ,

unde Хg – conţinutul de substanţă, în grame; а – proba (masa în g); V – volumul de soluţie titrată (standard), în ml;

TB/A – titrul după substanţa cercetată, în g/ml; Р – masa unei pulberi prescrisă sau masa medie a unui comprimat, în grame;


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 31 / 35

K – coeficientul de corecţie la soluţia titrată.

Rp.: Clorhidrat de papaverina 0,02 Glucoza 0,1

Identificare. Clorhidrat de papaverină. 1. La 0,02 g pulbere se adaugă 1-2 picături soluţie formaldehidă în acid sulfuric concentrat şi uşor se încălzeşte pe baia de apă. Apare o coloraţie roşu-violet.

2. La 0,02 g pulbere se adaugă 3-5 picături soluţie nitrat de amoniu în acid sulfuric concentrat şi 1-2 picături apă. Apare o coloraţie portocalie. Glucoza. La 0,02 g pulbere se adaugă 0,5 ml apă, 1-2 ml reactiv Fehling şi se încălzeşte pînă la fierbere. Se obţine un precipitat roşu-cărămiziu. Dozare. Clorhidrat de papaverină. 0,05 g pulbere se dizolvă în 2 ml apă rece, proaspăt fiartă, se adaugă 1 ml álcool de 95%, neutrlizat după fenoftaleină, se titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/l pînă la coloraţie roz.

1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/l corespunde la 0,007517 g clorhidrat de papaverină. Glucoza. 0,2 g de pulbere se dizolvă în 1-1,5 ml apă, volumul se aduce pînă la 2 ml şi determinăm indicele de refracţie cu ajutorul refractometrului.

Conţinutul de glucoză în g (X) se determină prin formula:

;

unde: n – indicele de refracţie a soluţiei cercetate la 200; n0 – indicele de refracţie a apei la 200; 0,00244 – incrementul a soluţiei clorhidratului de papaverină; 0,00142 – incrementul a soluţiei de glucoză anhidră; Р – masa pulberii în grame; С – conţinutul de clorhidrat de papaverină în soluţia cercetată, în procente, se determină

după formula:

,

unde а – cantitatea de clorhidrat de papaverină determinată prin metoda chimică, în grame.

Rp.: Acid acetilsalicilic 0,25 Cafeină 0,1

Identificare. Acid acetilsalicilic. La 0,05-0,1 g pulbere se adaugă 1-2 picături reactiv Marquis. La o încălzire uşoară pe baia de apă apare o coloraţie roz şi miros de acid acetic.

Cafeină. La 0,5 g pulbere se adaugă 10 picături acid clorhidric diluat, 10 picături perhidrol şi evapora pe baia de apă la sec. Reziduul se răceşte şi se umectează cu 1-2 picături soluţie amoniac. Apare coloraţie roşie-purpurie.

Dozare. Acid acetilsalicilic. Circa 0,2 g pulbere (masa exactă) se dizolvă în 10 ml alcool, se adaugă 3-5 picături fenoftaleină şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 32 / 35

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,00180 g acid acetilsalicilic.Cafeină. Circa 0,3 g pulbere (masa exactă) se transferă într-un balon cotat de 100 ml, se

adaugă 10 ml acid clorhidric diluat, 25 ml soluţie de iod 0,1 mol/l şi se aduce la cotă. Repede se agită şi se filtrează prin hîrtie de filtru. Următoarele 50 ml se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l (indicator-amidon).

1 ml iod 0,1 mol/l corespunde la 0,0097 g cafeină.

Analiza formelor medicamentoase moi

Rp.: Unguent cu nitrofural (furacilină) 0,2% - 30,0

Identificare. Nitrofural. La 0,05 g unguent se adaugă 1 ml apă şi se încălzeşte pînă la topirea bazei. După răcire extractul apos se separă şi se adaugă 2-3 picături soluţie de hidroxid de sodiu. Apare o coloraţie roşie-portocale.

Dozare. Nitrofural. La 0,5 g unguent se adaugă 10 ml apă şi se încălzeşte pînă la topirea bazei pe baia de apă. După răcire extracţia apoasă se separă şi se transferă int-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml. Extracţia se repetă de 3 ori, adăugînd cîte 10 ml apă. Extracţiile apoase se re unesc şi se aduce la cotă cu apă (sol. A). La 5 ml sol. A se adaugă 3 ml apă, 2 ml soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l şi se agită. După 20 min. se măsoară absorbanţa a soluţiei obţinute (А1) la fotocolorimetru în cuvă cu grosimea de 3 mm la filtru de culoare albastră.

Paralel se efectuează o determinare asemănătoare cu 0,5 ml soluţie standard de nitrofural de 0,02% şi se măsoara absorbanţa (Аst).

Conţinutul de nitrofural se determină după formula:

.

Soluţie standard de nitrofural. Proba exactă de 0,0200 g f nitrofural se dizolvă în 70-80 ml apă într-un balon cotat cu capacitatea de 100 ml la încălzire pe baia de apă. După care se răceşte şi volumul se aduce la cotă cu apă.

Rp.: Hidrogenocarbonat de sodiu 2,0 Tetraborat de sodiu 1,0 Lanolină anhidră

Apă pirificată ad 10,0

Identificare. La 2,0 g unguent se adaugă 2 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la topirea bazei. După racire se în extracţia apoasă se efectuează reacţiile.

Hidrogenocarbonat de sodiu. La 0,5 ml extracţie se adaugă 2-3 picături soluţie de acid clorhidric. Se elimină bule de dioxid de carbon.

Tetraborat de sodiu. Se evaporă 1 ml extract pe baia de apă. La reziduu se adaugă 5-6 picături acid sulfuric conc., 1-2 ml alcool şi se aprinde. Soluţia alcoolică arde cu flacără pe margini de culoare verde.

Dozare. Hidrogenocarbonat de sodiu. Tetraborat de sodiu. La 1 g unguent se adaugă 2-3 ml cloroform şi apă, se agită pînă la dizolvarea bazei şi a preparatelor, se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/l la agitare pînă la culoarea roz a stratului apos (indicator-metiloranj) (A ml).


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 33 / 35

Soluţia titrată se încălzeşte pe baia de apă 10 min (eliminarea dioxidului de carbon şi a cloroformului). După răcire se adaugă 5-6 ml glicerină, neutralizată după fenoftaleină, şi se titrează cu soluţie de de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la culoarea roz (B ml) (tetraboratul de sodiu).

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,00954 g tetraborat de sodiu. Volumul de 0,1 mol/l soluţie de acid clorhidric (X) în mililitri, consumat la titrarea

tetraboratului de sodiu se calculează după diferenţa:

1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,0084 g hidrogenocarbonat de sodiu

Rp: Unguent cu sulfanilamidă (streptocidă) 3% -30

Identificare. La 0,3 g unguent se adaugă 2 ml apă, 5-6 picături acid clorhidric diluat, se încălzeşte pe baia de apă pînă la topirea bazei. După răcire în extracţia apoasă se efectuează se reacţiile:

1. La 0,5 ml extract se adaugă 3-5 picături acid clorhidric diluat, 2-3 picături soluţie de 1% de nitrit de sodiu. 0,1-0,3 ml de amestecul obţinut se toarnă în 1-2 ml soluţie bazică de β-naftol. Apare o coloraţie roşu-vişinie.

2. La 1 ml extract se adaugă 3-5 picături peroxid de hidrogen şi soluţie de clorură defier (III) - apare o coloraţie roşie şi treptat se obţine un precipitat cafeniu.

Dozare. La 5,0 g unguent se adaugă 2 ml soluţie acid clorhidric diluat, 5 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la topirea bazei şi a preparatului. După răcire se adaugă 0,2 g bromură de potasiu, o picătură soluţie tropeolin 00, o picătură soluţie albastru de metilen şi la 18-200С se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/l, adăugînd, la început cîte 0,2-0,3 ml într-un min, şi la sfîrşitul titrării (cu 0,1-0,2 ml pînă la punctul de echivalenţă) cîte 1-2 picături într-un min pînă la trecerea coloraţiei roşu-violete a stratului apos în albastru.

1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01722 sulfanilamidă (streptocidă).La 0,1 g unguent se adaugă 3 ml chloroform, 3 ml acid clorhidric diluat şi se agită pînă la

dizolvarea bazei şi a preparatului. După care se adaugă 0,05 g bromură de potasiu, o picătură soluţie metiloranj şi se titrează lent la agitare cu bromat de potasiu 0,1 mol/l pînă la dispariţia coloraşie roşie-roze a stratului apos.

În continuare se adaugă încă o picătură de metiloranj şi, dacă apare o coloraţie roză care se menţine, se continuă titrarea pînă la decolorarea a stratului apos. Aşa se repetă pînă cînd picătura adăugatăde indicator nu încetează să colorize stratul apos în roz.

1 ml bromat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,0043 g sulfanilamidă (streptocidă).

Rp.: Unguent cu sulfacetamidă sodică (sulfacil sodic) 20% sau 30%

Identificare. La 0,5 g unguent se adaugă 3 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă, după ăcire se filtrează şi se efectuază reacţiile. La 3-5 picături de filtrat apos se adaugă 3-4 picături acid clorhidric diluat, 1-2 picături soluţie de 1% nitrit de sodiu şi amestecul se toarnă într-un 1 ml soluţie bazică de β-naftol; apare o coloraţie roşie-închisă. La 1,5 ml filtrat se adaugă 0,5 ml soluţie sulfat de cupru; apare un precipitat de culoare albastru-verzui.


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 34 / 35

Beţişorul de grafit, înmuiată în filtratul apos, se introduce în flacăra incoloră, flacăra se colorează în galben.

Dozare. Se iau 0,2 g unguent pe o hîrtie pergament, se trece într-un balon cotat cu capacitatea de 25 ml. Se adaugă 2-3 ml eter pentru dizolvarea bazei de unguent, 2 ml apă, o picătură soluţie metiloranj şi o picătură de albastru de metilen şi se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/l pînă la coloraţia violetă a stratului apos.

1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,02549 g sulfacetamida sodică. La 0,2 g unguent se adaugă 2 ml soluţie de acid clorhidric diluat, 5 ml apă şi se încălzeşte

pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei şi preparatului. După răcire se adaugă 0,2 g bromură de potasiu, o picătură soluţie troprolină 00, o picătură soluţie albastru de metilen şi la 18-200С se titrează cu soluţie de nitrit de sodiu 0,1 mol/l, adăugînd, la început cîte 0,2-0,3 ml într-un min, şi la sfîrşitul titrării (cu 0,1-0,2 ml pînă la punctul de echivalenţă) cîte 1-2 picături într-un min pînă la trecerea coloraţiei roşu-violet a stratului apos în albastru.

1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,02549 g sulfacetamida sodică.

Rp.: Unguent cu benzocaină (anestezină) 5% - 20,0

Identificare. La 0,1 g unguent se adaugă 2 ml apă, 8-10 picături acid clorhidric diluat şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei. După răcire extracţia clorhidrică se înlătură şi se petrec reacţiile:

1. La 0,5 ml extract se adaugă 2-3 picături soluţie 0,1 mol/l nitrit de sodiu şi 0,1-0,3 ml amestec obţinut se toarnă în 1-2 ml soluţie bazică de β-naftol. Apare o coloraţie portocalie-întunecată.

2. La 1 ml extract se adaugă 1 ml soluţie de cloramină, peste 1 min se adaugă 2 ml eter şi se agită. Stratul eteric se colorează în portocaliu.

Dozare. La 0,5 g unguent se adaugă 1-2 ml cloroform, 1 ml acid clorhidric diluat, 5 ml apă şi se agită pînă la dizolvarea bazei şi preparatului. Apoi se adaugă 0,2 g bromură de potasiu, o picătură soluţie troprolină 00, o picătură soluţie albastru de metilen şi la 18-200С se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/l, adăugînd, la început cîte 0,2-0,3 ml într-un min, şi la sfîrşitul titrării (cu 0,1-0,2 ml pînă la punctul de echivalenţă) cîte 1-2 picături într-un min pînă la trecerea coloraţiei roşu-violet a stratului apos în albastru.

1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01652 g benzocaină.

Rp.: Supozitoare cu clorhidrat de procaină (novocaină) 0,1

Identificare. La 0,5 g supozitor se adaugă 1-2 ml apă, 0,5 ml acid clorhidric diluat şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei. După răcire extractul apos se filtrează şi se efectuează reacţiile. La 0,5 ml extract se adaugă 2-3 picături soluţie 1% nitrit de sodiu şi 0,1-0,3 ml amestec obţinut se toarnă în 1-2 ml soluţie bazică de β-naftol. Apare o coloraţie portocaliu-întunecată. La adăugare de 1-2 ml alcool de 96% precipitatul se dizolvă şi apare o coloraţie roşu-vişinie. Dozare. La 0,5 g supozitor se adaugă 2 ml acid clorhidric diluat şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei. Apoi se adaugă 0,2 g bromură de potasiu, o picătură soluţie troprolină 00, o picătură soluţie albastru de metilen şi la 18-200С se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/l, adăugînd, la început cîte 0,2-0,3 ml într-un min, şi la sfîrşitul titrării (cu 0,1-0,2 ml pînă la


09.3.1-12


RED.: 01

DATA:06.07.2009

Pag. 35 / 35

punctul de echivalenţă) cîte 1-2 picături într-un min pînă la trecerea coloraţiei roşu-violete a stratului apos în albastru.

1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,02728 g clorhidrat de procaină.Rp.: Supozitoare cu hidrogenocarbonat de sodiu 0,3

Identificare. La 0,5 g supozitor se adaugă 2 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei. După răcire extractul apos se separa. La extractul apos se adaugă 4-5 picături acid clorhidric diluat. Se elimină bule de dioxid de carbon. Dozare. La 0,5 g supozitor se adaugă 2 ml apă proaspăt fiartă şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei. După răcire se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/l pînă la coloraţie roză (indicator metiloranj).

1 ml acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,0084 g hidrocarbonat de sodiu.

Rp.: Unguent cu acid boric 5% - 20,0

Identificare. 0,05 g unguent se trece într-o capsulă de porţelan, se adaugă 1-2 ml alcool şi se aprinde. Soluţia alcoolică arde cu flacăra colaraţă cu marginea verde. Dozare. La 0,5 g unguent se adaugă 2-3 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la dizolvarea bazei şi preparatului. După răcire se adaugă 2-3 ml glicerină, neutralizată după fenoftaleină, şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la culoarea roz. Apoi se adaugă încă 2-3 ml glicerină neutralizată şi dacă coloraţia dispare, iarăşi se titrează pînă la coloraţia roz. Adăugarea de glicerină şi continuarea titrării cu soluţie de hidroxid de sodiu se efectuează pînă la coloraţia roz care nu dispare.

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,006183 g acid boric.

Documents

Documentt