Problema umidităţii

Autor Magdalena Drobotă, Anca DinăSâmbătă, 21 Noiembrie 2009 22:18

images/stories/articole/degradari/DSCF1043_1.JPG

Numeroase monumente, dintre care unele înscrise pe listele UNESCO, se degradează constantdin cauza surselor de umiditate: un acoperiş incomplet, un sistem de preluare şi drenare a apeideficitar, ferestre sparte sau neetanşe ş.a.

Problema este cu atât mai gravă cu cât monumentul respectiv deţine şi componente artisticecum ar fi pictura murală sau sculptura. În aceste cazuri, umiditatea produce degradări al căroraspect distructiv este mult mai pregnant, ajungându-se chiar la pierderi ireversibile extinse petoată suprafaţa afectată.

1 / 4

Problema umidităţii

Autor Magdalena Drobotă, Anca DinăSâmbătă, 21 Noiembrie 2009 22:18

Umiditatea reprezintă proprietatea unui corp sau a mediului ambiant de a absorbi şi de a reţine o anumită cantitate de apă în formă lichidă sau în stare de vapori. Prezenţa ei în orice structură este normală până la anumite valori care pot fi standard, dar în acelaşi timp normalitatea valorilor se stabileşte şi în funcţie de  arealul geografic.

Orice materie se adaptează condiţiilor de  umiditate atmosferică specifică zonei în care este amplasată. Atunci când aceste valori sunt depăşite ori înregistrează variaţii mari, umiditatea devine o problemă. Ne referim în acest context la umiditatea relativă a aerului, care indică gradul de saturare a vaporilor de apă în atmosferă. Prin urmare, valori ridicate ale umidităţii relative şi mai ales variaţiile parametrilor de microclimat (temperatură şi umiditate) creează în interiorul monumentelor fenomenul numit condens. Acesta poate fi prevenit prin monitorizarea microclimatului şi întreprinderea unor măsuri de stabilizare a parametrilor la valori normale.

Circuitul hidrologic natural – apele pluviale şi pânza freatică, pot afecta monumentele doar în măsura în care sunt create condiţii necesare scurgerii, infiltrării ori penetrării apei în ziduri. Astfel, acoperişurile neîntreţinute, ferestrele neetanşe, cu geamuri sparte ori absenţa acestora, sistemele de preluare şi drenare a apelor pluviale deteriorate creează condiţii propice apariţiei umidităţii de infiltraţie . Apele meteorice ajung, datorită acestor imperfecţiuni, la nivelul structurii de zidărie şi coboară ca urmare a gravitaţiei, a absorbţiei capilare şi a presiunii hidrostatice la un nivel mai mult sau mai puţin vizibil şi direct proporţional cu cantitatea de apă infiltrată.

Umiditatea de capilaritateapare la baza zidurilor şi, după cum o spune şi denumirea, se datorează fenomenului de ascensiune capilară a apei provenită din pânza freatică de suprafaţă. Apa urcă prin porii materialelor constituente ale zidurilor sau tencuielilor până la o înălţime evident demarcată şi influenţată de porozitatea materiei şi cantitatea de apă prezentă la nivelul fundaţiei. Dirijarea pânzei freatice şi a apelor pluviale prin canale de drenaj şi scurgere, întreţinerea în bună stare a sistemelor de preluare a apelor pluviale de pe acoperiş sunt măsuri eficiente în prevenirea apariţiei umidităţii de capilaritate.

Degradările provocate de umiditateiau amploare cu cât aceasta persistă.

La nivelul structurii de zidărie, infiltrarea, penetrarea, percolarea şi stagnarea apei conduce la slăbirea rezistenţei mecanice a cărămizilor, mortarelor de legătură şi tencuielilor. Acest fenomen se produce ca urmare a sărăcirii în liant a materiilor constituente,  solubilizării sărurilor, ori a altor materii organice şi anorganice, transportul lor prin capilare şi în final depozitarea la nivelul suprafeţei de stagnare ori evaporare.

Multe dintre aceste materii solubilizate se menţin în stare de soluţie până la evaporarea apei, moment în care revin la starea iniţială forţând porii materialelor pentru a-şi crea spaţiu necesar noii stări de agregare. Astfel, porii materiei se rup, structura devine mai poroasă, capilarele mai mari, puterea de circulare a apei fiind mult înlesnită. În final se ajunge la macerarea structurilor de zidărie formate din materiale poroase şi a tencuielilor. Acest fenomen este specific sărurilor solubile şi se manifestă continuu în pereţii umezi. Sărurile pot proveni din materialele necorespunzătoare folosite anterior la reparaţii, din atmosfera poluată, din sol, din dejecţiile păsărilor şi liliecilor prezente de obicei în poduri şi pe profilele orizontale ale clădirilor.

În concluzie, umiditatea e un factor de degradare major al structurii de zidărie. Problema este cu atât mai gravă cu cât monumentul afectat de umiditate deţine şi componente artistice cum ar fi pictura murală ori sculptura. În aceste cazuri, umiditatea produce degradări al căror aspect distructiv este mult mai pregnant, ajungându-se chiar la pierderi ireversibile extinse pe toată suprafaţa afectată.

2 / 4

Problema umidităţii

Autor Magdalena Drobotă, Anca DinăSâmbătă, 21 Noiembrie 2009 22:18

3 / 4

Problema umidităţii

Autor Magdalena Drobotă, Anca DinăSâmbătă, 21 Noiembrie 2009 22:18

4 / 4