Suport+Curs+Ifr+Drept+Administrativ+II+ +Drept+II

7/16/2019 Suport+Curs+Ifr+Drept+Administrativ+II+ +Drept+II

http://slidepdf.com/reader/full/suportcursifrdreptadministrativii-dreptii 1/130

Universitatea OVIDIUS ConstanţaDepartamentul ID-IFRFacultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

DREPT

ADMINISTRATIV IICaiet de Studiu Individual

Specializarea DREPTAnul de studii II

Semestrul I

Titular disciplină:Lector univ. dr. Luminita PETRESCU

2012



Drept Administrativ II

CUPRINS

Unitatede

învăţare

1

2

3

4

Titlul

INTRODUCERE

Organizarea sistemica a administratiei publiceObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11.1.Structura sistemului administratiei publice1.2. Definirea unor termeni/concepte de baza1.3. Componente functionale de baza ale sistemuluiadministratiei publiceLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Teoria generala a administartiei publiceObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1.Notiunea de organ al adminsitratiei publice.Clasificarea organelor administratiei publice2.2.Sarcinile, competenta si capacitatea organelor administratiei publice

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

Presedintele Romaniei IObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 33.1 Consideratii privind forma de guvernamant siregimul politic3.2 Preşedintele României – rol si statut constitutional3.3.Atributiile Presedintelui Romaniei


Presedintele Romaniei IIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 44.1.Aributiile Presedintelui Romaniei4.2.Actele Presedintelui Romaniei si regimul juridic al

acestora4.3.Raspunderea Presedintelui Romaniei – forme, conditii, proceduraLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluare

Pagina

1

3445678

9

1011121314151517

2021222324252527

...

50



5

6

7

8

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Guvernul Romaniei IObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 55.1.Rolul, strctura , investitura si mandatul Guvernului si amembrilor sai5.2.Organizarea si functionarea GuvernuluiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Guvernul Romaniei II. Activitatea siraspunderea guvernuluiObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 66.1.Actele juridice emise de Guvern6.2.Controlul parlamentar asupra activitatii Guvernului6.3.Răspunderea guvernului şi a miniştrilor. Răspunderea

politică şi răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor

săi6.4.Încetarea calităţii de membru al Guvernului şi mandatuluiGuvernuluiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

Administratia publica centrala de specialitateObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 77.1.Administratia centrala de specialitate – notiune sistructura7.2.Statutul si regimul organizarii administratieiguvernamentale7.3.Statutul si regimul organizarii administratiei centraleautonome7.4. Actele adoptate/emise de autoritatile administratieicentrale de specialitateLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluare


Administratia publica locala IObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 88.1.Identificarea si continutul principiilor contemporane deorganizare a administratiei publice locale8.2.Principiile fundamentale de organizare şi funcţionare aautorităţilor administraţiei publice locale8.3.Autonomia locală-principiu fundamental de organizare şifuncţionare a administraţiei publice din România




9

10

11

12

Autorităţi ale administraţiei publice locale IConsiliul JudeţeanObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 99.1,Alegerea şi constituirea consiliilor judeţene în LuminaLegii 67/2004 republicata9.2.Consiliul judeţean – rol si atributii9.3.Organizarea si functionarea Consiliului judeţean

9.4. Actele consiliului judetean9.4.Raspunderea consilierilor si a consiliului judetean9.5.Presedintele consiliului judetean – natura, rol, atributii,acte, raspundereLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

Autorităţi ale administraţiei publice locale II.Consiliul LocalObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1010.1.Alegerea si constituirea consiliului local10.2.Competenta si atributiile consiliului local10.3.Organizarea si functionarea consiliului local10.4.Actele10.5.Raspunderea consilierilor si a consililui localLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluare


.Autoritati ale administratiei publice locale III.Primarul si ViceprimarulObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1111.1.Alegerea si statutul primarului11.2.Atributiile primarului11.3.Actele si mandatul primarului11.4.Raspunderea primarului11.5.Viceprimarul – natura jurídica, desemnare, mandat,competenta, raspundere


Prefectul – autoritate de tutela administrativaObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1212.1.Natura si modul de recrutare12.2.Rolul si atributiile si actele prefectului12.3.Verificarea legalitatii actelor autoritatilor administratiei

publice locale

12.3.Oficiile prefecturaleLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 12



13

14

Studiul domenialităţii IObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1313.1.Evoluţie istorică şi reglementare legală a noţiunii dedomeniu13.2.Noţiunea şi clasificarea domeniului public.13.3.Bunurile componente ale domeniului public al statului şiunităţilor administrativ teritoriale13.4.Trăsăturile domeniului public.13.5.Principiile aplicabile referitoare la domeniul public13.6.Regimul juridic al bunurilor ce aparţin domeniului

publicLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr.13Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

Studiul domenialitatii IIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1414.1,Domeniul public şi domeniul privat al statului14.2.Domeniul public şi privat al unităţilor administrativteritoriale14.3.Serviciile publice: Necesitatea organizării şi funcţionăriilor 14.4.Administrarea domeniului public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale14.5.Natura actelor de administrare14.6.Titularii dreptului de administrareLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele deautoevaluare


BIBLIOGRAFIE



Cuprins

Drept Administrativ II5



Introducere

DREPT ADMINISTRATIV II

INTRODUCERE

Stimate student ,

Prezentul caiet de studiu ofera principalele repere de invatare.Intelegere si autoverificare.

Acest demers stiintific este structurat in teme cuprinse in programaanalitica a disciplinei Drept administrativ II . Aprofundarea acestei disciplinenu poate fi insa realizata doar pe baza acestui demers, fiind absolut necesarastudierea atenta a bibliografiei recomandate.

Caietul de studiu cuprinde un numar de 14 capitole sub forma unor unitati de studiu, in care sunt prezentate temele importante ale disciplinei, careconstituie fondul de idei ce trebuie studiate, insusite si aprofundate apoi, pe

baza studiului individual. La finalul fiecarei unitati de studiu sunt formulateintrebari sau teme de reflectie menite sa stimuleze gandirea in formulareaunor puncte de vedere proprii.

Problematica disciplinei alcătuită pe baza legislaţiei în vigoare, aliteraturii juridice şi a practicii judecătoreşti, transmite studenţilor cunoştinţe

privind conţinutul normativ al reglementărilor juridice şi le formeazădeprinderi practice pentru aplicarea normelor juridice în diferite situaţiiconcrete pe care le înfăţişează activitatea administraţiei publice. Tematica esteastfel formulată încât să stimuleze gândirea independentă a studenţilor, să lecreeze interesul pentru cunoaşterea problemelor juridice, să dezvolte

preocuparea pentru studiul individual sistematic.

Puterea administratiei publice isi gaseste legitimitatea in lege, care iirecunoaste acesteia caracterul discretionar, adecvat intereselor publice pe careadministratia trebuie sa le indeplineasca.

In societatea contemporana se impune realizarea unui nou echilibruintre dominatia administratiei si principiile democratice. Administratia publicatrebuie sa renunte la caracterul sau dominant, si sa revina la ratiunile saleoriginare (fundamentale)m – acelea de a sluji interesele cetateanului.

Activitatea administratiei publice se desfasoara intro anumita ordinesi in forme procedurale strict determinate de normativitatea juridica.

Abilitarea legala a demersurilor administratiei publice este o conditieesentiala pentru realizarea unei bune administrari. Este necesar, insa, ca acestedemersuri sa se ghideze si dupa principii cum ar fi :transparenta decizionala inadministartia publca, transparenta gestiunii publice, participarea cetatenilor ladecizia publica, motivarea deciziilor, comunicarea criteriilor de apreciere, etc.Aceste principii ar trebui sa-si gaseasca consacrarea atat in dreptuladministrativ, cat si in procedurile aplicabile acestuia.

Fundamental intro democratie este creearea unui cadru normativ viabil si deinstitutii juridice adecvate, acestea nefiind insa suficiente, daca nu se

realizeaza si o implementare corecta a dreptului.Transparenta procesului de guvernare si rationalitatea demersului de legiferare




Introducere

sunt premise ale unei mai rapide asimilari a dreptului de catre corpul social.

Studiile stiintifice realizate in sfera administartiei publice au relevat precaritatea instruirii normative si manageriale a celor ce compun corpulfunctionarilor publici. La aceasta realitate contribuie lipsa unei formari

adecvate a personalului din administratia publica in domeniile de cunoasterespecifice bunei administrari. Dinamica schimbarilor din administratia publicareclama adaptarea permanenta a cerintelor/ solicitarilor pe care misiunileacesteia le impun, si care nu pot fi realizate decat de un personal cu o inaltacalificare (specializat), care isi actualizeaza continuu cunostintele.

Un sistem consolidat de formare si de perfectionare continua este o conditiesine-qua-non pentru ca entitatile publice sa nu fie depasite de un context inrapida transformare.

Un rol important in procesul de formare initiala si continua a viitoruluifunctionar public – vector al bunei administrari – revine facultatilor deadministratie publica prin programele de pregatire universitare oferite.

Succes în acest demers educaţional!




Organizarea sistemica a administratiei publice I

Unitate de învăţare Nr. 1

ORGANIZAREA SISTEMICA A ADMINISTRATIEI PUBLICE INROMANIA

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1……………………………………………………..

1.1.Structura sistemului administratiei publice1.2. Definirea unor termeni/concepte de baza1.3.Componentele functionale de baza ale sistemului administratiei publice

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………………………..





OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:• recunoaşterea elementelor caracteristice ale sistemului administrativ

actual;• insusirea corectă a termenilor si conceptelor de baza cu care

lucreaza dreptul administrativ;• capacitarea de a identifica in sistem locul fiecarei autoritati a

administratiei publice si raporturile in care acestea se pot situa• rolul instituţionalizării în dezvoltarea socială;

1.1 Sistemul administratiei publice in Romania

Sistemuladministrativ

Administratia

publica si puterea de stat

Administratia publica si

administratia privata

Potrivit criteriilor functiilor sale statul se imparte in 3 sisteme:-sistemul legislativ

-sistemul executiv

-sistemul jurisdicitional

Sistemul executiv= Administratia publica + factorul politic

Administratia publica reprezinta activitatea pe care statul odesfasoara in vederea asigurarii in mod permanent si continuu a unor trebuinte de interes general. Administratia publica nu trebuie confundatacu statul; Puterea de stat este cea care realizeaza functiunea de legiferare,functia executiva, si cea de impartire a justitiei. In concluzie statul aremisiuni primare in timp ce administratia publica are misiuni secundare.

Ansamblul de organisme, resurse organizate in vederea asigurariiintereselor generale ale administratiei publice, se construieste in vedereaindeplinirii misiunilor primare, politice ale statului.

Administratia publica este strans legata de puterea de statmanifestandu-se mai mult in legatura cu puterea executiva. Administratia

publica nu se confunda cu puterea executiva, aceasta putand fi inteleasa

cel mult ca o dimensiune a acestei puteri, lipsindu-i componenta politica.Etimologic administratia publica ilustreaza ideea de subordonare pe careadministratia o are fata de interesele publice.

Se disting 2 tipuri de administratie:

1. Administratia publica

2. Administratia privata

Cele doua tipuri de administratie au in comun dimensionareaorganizatorica cu privire la resurse si mijloace ce trebuie folosite in mod

eficient.





Administratia publica - sensuri

Titularii puteriide a administra

In ceea ce priveste deosebirile dintre acestea, administratiile privatesunt indreptate spre obtinerea de profil, iar instrumentul de baza utilizat inrelatiile juridice sunt : contractul si conventia, iar administratiile publice au

ca scop principal satisfacerea unor trebuinte sau interese generale alecolectivitatii; costurile sunt altele decat cele pentru administratia privataiar instrumentul juridic de baza este actul unilateral de impunere.

Notiunea de administratia publica poate fi inteleasa sub 2 sensuri:

1. Sensul material: Prin administratie publica intelegem o activitatede asigurare a unor interese publice prin mijloace de putere publica

2. Sensul formal: Prin administratie publica intelegem un sistem deentitati publice care desfasoara administratia publica ca activitate

Despre puterea de a administraPuterea de a face administratie apartine ca un drept originar

statului - aceasta tinand de esenta statului: de asigurare a intereselor generale ale societatii. Organizarea in stat a populatiei unui teritoriu a avutdrept scop edificarea unei autoritati care sa vegheze si sa asiguretrebuintele generale ale acesteia. Un prim titular al puterii de a administraeste statul, dar nu si singurul, ci si colectivitatile locale carora statul lerecunoaste ca pe un drept derivat puterea de a administra treburi publice.In functie de existenta acestor titulari se identifica 2 subsisteme aleadministratiei publice: subsistemul administratiei statale si subsistemul

administratiei locale

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.1. Distingeti intre o administratie publica si o administratie privata.2. Cine sunt titularii puterii de a administra?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 12

1.2 Definirea unor termeni/ concepte

Sistemadministrativ

Statul reprezinta un ansamblu de organe (autoritati) care desfasoaraactivitati specifice, precum si relatiile dintre acestea. Pe criteriulfunctional, statul este alcatuit in linii mari din 3 sisteme:

- Sistemul legislativ- Sistemul executiv- Sisemul jurisdictional

Sistemul Administrativ reprezinta ansamblul autoritatiilor siinstitutiilor publice care asigura punerea in aplicare a legii sau in limitelelegii presteaza servicii publice, de regula in regim de putere publica,





Administratia destat

Administratia

publica locala

Autoritate publica

Institutie publica

precum si relatiile dintre acestea. In orice stat democratic, sistemuladministrativ este alcatuit din 2 mari componente: administratia de stat siadministratia publica locala.

Administratia de stat reprezinta ansamblul autoritatiilor siinstitutiilor statului care desfasoara activitati de administratie publica,

precum si relatiile dintre acestea.Caracteristica definitorie a administratiei de stat este reprezentatade activitatea pe care aceaste autoritati o desfasoara si care are dreptfinalitate realizarea unor valori politice nationale.

Administratia publica locala reprezinta ansamblul autoritatiilor siinstitutiiloe apartinand unitatilor administrativ - teritoriale ce desfasoaraactivitati de administratie publica in cadrul unor portiuni din teritoriulstatului, determinate de organizarea administrativ - teritoriala , precum sirelatiile dintre acestea.

Caracteristica definitorie a administratiei publice locale : activitateaavand ca finalitate realizarea unor valori politice locale.

Administratia publica locala de baza (municipala, oraseneascasau comunala) reprezinta autoritati ale administratiei publice locale situatecel mai aproape de cetateni (organizate in unitati administrativ teritorialede baza).

Administratia publica locala intermediara – autoritati aleadministratiei publice locale organizate la nivelul unitatilor administrativ -teritoriale intermediare (situate intre unitatile administrativ - teritoriale destat si cele de baza).

Administratiei de stat ii sunt specifice atat raporturile desubordonare cat si raporturile de colaborare.

In cadrul administratie publice locale, care este organizata sifunctioneaza potrivit principiilor autonomiei locale si descentralizarileserviciilor publice nu exista raporturi de subordonare ci doar raporturi decolaborare.

Autoritate publica – acea structura organizationala care exercita prerogative de putere publica pentru realizarea interesului public.

Autoritate publica = organ public1. Primul curent de opinie formulat de profesorul Mircea Preda,

sustine ca notiunea de autoritate publica este diferita de cea deorgan public. Se sutine totusi ca anumite structuriorganizationale au concomitent calitatea de autorittate publica

si cea de organ public.2. Cea dea 2 a opinie sustinuta de profesorul Antonie Iorgovan:autoritate publica = organ public, cele 2 notiuni sunt identice,desemnand una si aceeasi categorie juridica.

Distinctia dintre cele 2 curente, desi poate fi sustinuta la nivelteoretic, nu are utilitate practica, ci dinpotriva ar putea creea dificultati.

Concluzionand, sustinem ca in lumina dispozitiilor constitutionalenotiunea de autoritate publica este identica cu cea de organ public, ambeledesemnand o structura organizationala ce actioneaza in regim de putere

publica pentru satisfacerea interesului public.Institutie publica este structura infiintata de stat sau de catre

unitatea administrativ teritoriala, subordonata fata de o autoritate publica sicare desfasoara o activitate cu caracter prestator (de serviciu public). Intimp de autoritatea publica are o activitate preponderent decizionala,





Institutie deutilitate publica

Interes public

institutia publica are preponderent o activitate de prestatie (de serviciu public)..

Institutia de utilitate publica - in timp ce institutia publica este ostructura statala sau dintr-o unitate administrativ - teritoriala, institutiile deutilitate publica sunt ca natura juridica persoane juridice de drept privat

(ex: o universitate particulara).Nu orice autoritate publica are caracter statal; potrivit constitutieiavem autoritati publice sau organe publice si nu autoritati de stat sauorgane de stat.

Aceasta nu inseamna ca exista autoritati publice care isi desfasoaraactivitatea in afara statului, ci doar faptul ca unele autoritati publice(locale, autonome) ci doar ca acestea nu sunt parti componente ale unuisistem centralizat.

Interesul public – reprezinta un ansamblu de nevoi socialeobiective, evaluate politic si consacrate prin norme juridice.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Distingeti intre notiunea de autoritate publica si cea de institutie publica.


1.3. Componentele funcţionale ale sistemului administraţiei publice

Activitatedecizionala si

activitate prestationala

Administraţia publică în sens material, ca activitate, presupune derulareaunei multitudini de acţiuni pentru a-şi îndeplini acţiunile.

Acţiunile din componenţa administraţiei publice pot viza asigurarea deservicii de interes general de servicii publice sau acţiuni de organizare aexecutării şi executarea în concret a legii.

Spunem astfel, că în sfera administraţiei publice se disting acţiuni de prestaţie, dar şi acţiuni de dispoziţie.

Dacă în legătură cu acţiunile de presaţie legătura pare mai simplă, pentruacţiunile de dispoziţie trebuie să avem în vedere activitatea preponderentorganizatorică a administraţiei publice, dimensiunea normativă a acesteia.

Administraţia publică, aşadar, soluţionează cazuri individuale, presteazăservicii, dar în acelaşi timp dispune, emite norme cu caracter general prin careorganizează executarea legilor. Activitatea normativă a administraţiei seîntemeiază pe legimitatea pe care o conferă acesteia legătura cu putereaexecutivă, ca faţetă a funcţiunilor statului.

În concluzie, în sfera administraţiei publice ca activitate se disting cele 2

mari categorii de acţiuni: de dispoziţie şi de prestaţie, în practică acestea fiinduneori îngemănate.





Persoana

administrativa

Institutia publica

Regia autonoma

Pornind de la aceasta clasificare a acţiunilor administraţiei se pot conturaşi categoriile de entităţi funcţionale prin intermediul cărora se îndeplineşteadministraţia.

Astfel, vom distinge 2 tipuri de unităţi funcţionale în care seconcretizează entităţile administraţiei publice. Acestea sunt: instituţia publică şi

regia autonomă (regia autonomă intră în categoria persoanelor administrative).

Persoana administrativă se caractizează prin dubla personalitate juridicăşi anume, personalitatea de drept public şi cea de drept privat. Calitatea de

persoana administrativă impunea cu necesitate existenţa primei dimensiuni, adicăa capacităţii de drept public, a capacităţii de a acţiona în regim de putere publică.

În capacitatea juridică a persoanelor administrative se distinge puterea dea administra puterea de comandă administrativă. Alături de această dimensiuneera necesară şi existenţa drepturilor patrimoniale ca suport şi garanţie pentruîndeplinirea puterii de comandă administrative.

Deţinătorii puterii de a face administraţie, statul pe de o parte şicolectivităţile teritoriale organizate juridic, pe de alta, nu acţionează ca atare încâmpul administratiei, ci pentru acest lucru personalizează agenţi ai acestora, pecare îi înzestrează cu mijloace materiale, umane şi îi investeşte cu competenţăadministrativă, adică cu atribuţii de asigurare a unor interese publice în diversesectoare de activitate.

Astfel de personalizaţi sunt: instituţii publice şi regii autonome.

Instituţia publică reprezintă o persoană administrativă creată de stat saude colectivitatea locală, prin atribuirea de mijloace din patrimoniul acestora învederea asigurării unor acţiuni de dipoziţie, în principal, şi mai puţin acţiuni de

prestaţie.Instituţia publică este supusă regimului juridic creat de normele dreptului

public. Ea se înfiinţează prin acţiuni de putere, prin lege, hotărâri de guvern sau prin puterea consiliului judeţean, orăşnesc, comunal; mijloacele materiale ladipoziţia instituţiei publice sunt bunuri în domeniul public al statului sau alcolectivităţilor locale aflate în administrare sau bunuri aparţinând domeniului

privat.

Instituţiile publice pot fi de interes naţional, cele create de către stat saude interes local, cele create de comuna, oraş sau judeţ , ca formă de colectivităţilocale.

Activitatea pe care o desfăşoară instituţiile publice este una preponderentde dispoziţie, iar instrumentul juridic utilizat este actul administrativ (diplome,autorizaţii).

Personalul instituţiilor publice poate face parte din categoriafuncţionarilor publice, iar conducătorul poate îndeplini o funcţie de demnitate

publică.

Regia autonomă este acel tip de entitate publică constituie în principal pentru a presta serviciile publice în regim comercial. Regiile autonome au fostînfiinţate în ţara noastră în temeiul unei legi din anul 1990 (nr. 15). Regiileautonome sunt de interes naţional ori de interes local, după cum funcţionează

autoritatea statului sau sub autoritatea unei colectivităţi locale.

Mijloacele unei regii autonome sunt mijloace proprii şi mijloace primite





Asemanari sideosebiri

din partea administratiei care le-a înfiinţat. Şi regiile autonome pot beneficia de bunuri publice pe care le primesc în administrare (particularii pot accede la bunurile publice prin concesionare, prin închirieri).

Regiile autonome acţionează în ramuri strategice, în sectoare importanteale administraţiei, acolo unde statul sau o colectivitate locală are interesul

asigurării unei activităţi care să funcţioneze în mod regulat şi continuu, activitatecare priveşte interese publice şi pentru care iniţiativa privată nu manifestă interes.

Prin intermediul regiilor autonome se distribuie energie, se asigurătransportul în comun în localitaţi sau pe căile ferate, se distribuie apa potabilă şialte servicii de interes major pentru colectivităţi.

Spre deosebire de instituţia publică, regia autonomă are calitatea decomerciant ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil acesteia este unul dedrept comun, care se alătură regimului de drept public. În calitate de comerciant,regia autonomă participă în raporturile de drept comun, prestează servicii şiîncasează tarife.

Regiei autonome i se aplică regimul de drept public în procesul deorganizare şi regimul de drept privat în procesul de funcţionare (instituţiei publicei se aplică regimul de drept public).

Cu privire la modul de finanţare, regia autonomă se autogestioneazăfinanciar, în sensul că îşi acoperă cheltuielile din tarifele încasate şi, realizează şiun profit. Trebuie reţinut, că deşi are un regim comercial, nu profitul este scopulregiei autonome, ca în cadrul unei societăţi comerciale ci asigurarea funcţionăriiîn mod regulat şi continuu a serviciului public.

În acest scop, regia autonomă poate beneficia de sume sub formă de

subvenţii din partea bugetului administraţiei care a înfiinţat-o.Sub aspectul gestionar, instituţia publică are resurse preponderent

asigurate din bugetul administraţiei care a înfiinţat-o, conducătorii ei au calitateade ordonator al bugetului public, uneori, instituţia publică putând realiza şivenituri proprii.

Raportul, în care se situează regia autonomă faţă de administraţia care aînfiinţat-o, este unul de subordonare, în virtutea căruia administraţiaorganizatoare numeşte conducerea regiei, o poate suspenda sau revoca şi, deasemenea, stabileşte regulile şi standardele pe care regia trebuie să le asigure înfuncţionarea sa, exercită controlul asupra acestuia.

Autonomia regiei este una gestionară şi nu administrativă. În raporturilecu cei administraţi, regiile autonome vor trebui să aplice regulile de prestare aserviciului public, respectiv construite de administraţia care a înfiinţat-o.

Aceste 2 unităţi funcţionale ale sistemului administraţiei publice potcăpăta în practică diverse denimiri. Astfel, putem distinge ca instituţii publice:ministere, agenţii, oficii, inspectorate. Regiile autonome pot fi numite regiiautonome sau societăţi naţionale.

În activitatea instituţiei publice se întâlnesc acţiuni de dispoziţie cucaracter predominant şi acţiuni de prestaţie. Cu cât ne situăm mai aproape devârful sistemului administraţiei publice constatăm, că predomină acţiunile de

dispoziţie. Raportul se schimbă către baza sistemului administraţiei publice.

Astfel, în subsistemul administraţiei statale, la palierul central, instituţiile





Institutii publicetipice si atipice

publice vor desfăşura o activitate de organizare a executării legii şi de construirea normelor necesare. Acest lucru se realizează prin acţiuni de dispoziţie.Guvernul, ministerele, autorităţile administratiei autonome sunt puse să edifice

politicile sectoriale în domeniu şi să construiască normele de aplicare a legii însectoarele lor către baze ale sistemului.

Instituţiile publice existente sunt cele care aplică regimurile aflate lavârful sistemului, la situaţii concrete, individuale sau care prestează serviciiconcrete..

Există instituţii atipice. Trebuie avută în vedere dimensiunea de persoanăadministrativă a instituţiei publice, adică dimensiunea de subiect a raportului dedrept public. Acest subiect are capacitatea de drept public, are puterea de a faceacte unilaterale.

Există, în sistemul românesc, situaţia clasică, firească, în caredimensiunea publică şi cea privată sunt înrudite de aceeaşi entitate. Pentru a-şiîndeplini prerogativele aceste persoane de drept public trebuie să aibă, direct sau

indirect, legătura cu mijloace materiale, să aibă şi puteri patrimoniale.

În situaţia clasică, firească, cele 2 dimensiuni sunt înrudite de aceeaşientitate.

Exemplu: ministerul, şi vom distinge în acest sistem cele 2 dimensiuni – cea publică, adică competenţa de a soluţiona interese generale în regim de putere

publică, şi dimensiunea civilă, privată care presupune existenţa resurselor care săasigure şi să garanteze realizarea sarcinilor publice.

Ministerul este cel care conduce administraţia din sectorul său deactivitate, o organizează, stabileşte normele de aplicare a legii în acest sector.

Pentru acest lucru ministerul utilizează mijloace, resurse aflate în patrimoniulsău.

În raporturile cu terţii reprezentarea ministerului se face prin ministru, caorgan al acestuia.

Ministerul are o dublă personalitate de drept public, dar şi personalitateade drept privat.

Există situaţii în care aceste 2 personalităţi sunt întrunite de entităţidistincte, care funcţionează într-o simbioză administrativă. Un exemplu este celal prefectului şi al prefecturii.

Spre deosebire de minister, în situaţia prefectului şi a prefecturiicapacităţile de drept public şi privat sunt detinute de persoane diferite. Prefectuleste investit cu competenţă, cu atribuţiile de îndeplinire a unor sarcini publice, cucapacitatea de drept public. Prefectul, însă, este lipsit de mijloace materiale, deresursele umane necesare ca suport al îndeplinirii sarcinilor publice necesare

pentru a garanta modul de îndeplinire al acestora.

Pentru a suplini această lipsă a fost constituită instituţia prefecturii, persoane juridice înzestrate cu mijloace materiale, logistice, resurse umane,edificată pentru a sprijini îndeplinirea prerogativele publice de către prefect.

Raporturile prefect – prefectură sunt de natură legală, iar din punct de

vedere al dreptului public îl clalificăm ca raport de simbiozăadministrativă.





În loc derezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate înaceastă unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Imaginati o schema logica, care sa sugereze raportul dintre societate – stat – putere executiva si administratie publica.2. Distingeti intre notiunea de institutie publica si cea de regie autonoma3. Realizati prin exemple distinctia intre instituia publica tipica si ceaatipica.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.11. Referitor la deosebirile dintre cele doua notiuni, administratiile privatesunt indreptate spre obtinerea de profil, iar instrumentul de baza utilizat inrelatiile juridice sunt : contractul si conventia, iar administratiile publice auca scop principal satisfacerea unor trebuinte sau interese generale alecolectivitatii; costurile sunt altele decat cele pentru administratia privataiar instrumentul juridic de baza este actul unilateral de impunere.

2. Titularii puterii de a administra sunt statul si unitatile administrativ – teritoriale.

Răspuns 1.21.Distinctia dintre cele doua notiuni se refera la activitatea pe care acesteao desfasoara: autoritatea publica preponderent decizionala, iar institutia

publica preponderent prestationala (de seviciu public).


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, Editura CHBeck, Bucuresti, 2005

2. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura UniversulJuridic, Bucuresti, 2009

3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a, Editura CHBeck, Bucuresti, 2008

4. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a, Editura CHBeck, Bucuresti, 2010

5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 2008




Teoria generala a administratiei publice


TEORIA GENERALA A ADMINISTRATIEI PUBLICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1.Notiunea de organ al adminsitratiei publice. Clasificarea organelor administratiei

publice2.2.Sarcinile, competenta si capacitatea organelor administratiei publice

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2






Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:• înţelegerea importanţei sistemului administrativ democratic• intelegerea notiunii de organ al administratiei publuce sau

autoritate publica• reprezentarea notiunilor de sarcini, capacitate si competenta ale

organelor administartiei publice. Distinctia dintre competenta sicapacitatea organelor administratiei publice

2.1 Notiunea de organ al adminsitratiei publice. Clasificarea organelor administratieipublice

Organ aladministratiei publice

Clasificare

Este o structura organizationala (colectiv organizat de oameni),ce exercita prerogative de putere publica fie intr-o activitate statala, fie

intr-o activitate din administratia publica locala.Definitia legala a notiunii de organ public o regasim in art. 2

alin. 1 lit. b din legea 554/2004 Legea contenciosuluiadministrativ.Organul (autoritatea) administratiei publice reprezinta aceastructura organizationala, care potrivit constitutiei si legii are

personalitate de drept public si actioneaza din oficiu pentru executarealegii sau pentru prestarea de servicii publice, in limitele legii, subcontrolul direct sau indirect al Parlamentului. Din definitie rezulta ca

pentru califacarea unei structuri organizationale ca organ aladministratiei publice este obligatorie existenta personalitatii de drept

public, prin care organele sau autoritatile dobandesc calitatea de subiectein cadrul raporturilor de drept administrativ.

Distinctia dintre organele administratiei publice si structurile saucompartimentele organizatorice interne ale acestora se refera la faptul caacestea din urma nu au personalitate de drept public si ca urmare nu pot

participa in nume propriu in cadrul raporturilor de drep administrativ.

Clasificare organelor administratiei publice

1. Dupa criteriul modului de formare organele administratiei publice pot fi:

a) Organe alese – primarul, consiliul local, consiliul judetean, presedintele

b) Organe numite – prefectul, guvernul

2. Dupa criteriul modului de compunere a conducerii lor

a) Organe colegiale – consiliul local, consiliul judetean,guvernul

b) Organe unipersonale – presedintele, prefectul, primarul

etc.3. Potrivit criteriului competentei





a) Competentei teritoriale

– organe ale administratiei publice centrale – presedinte, guvern

– Organe ale administratiei publice locale –

b) Competentei materiale

- Organe ale administratiei publice cu competentagenerala – Guvern, presedinte, primar, prefect

- Organe cu competenta materiala speciala – ministerele

c) Competenta temporala

- Organe ale administratie publice cu competentatemporala nedeterminata

- Organe ale adminsitratiei publice cu competentatemporala determinata

Regula in materia competentei temporale este competenta temporalanedeterminata.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.1.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat sau fals si argumentati:„Consiliul local are o competenta determinata sub aspect temporal,

intrucat mandatul acestei autoritati este de 4 ani.”

Răspunsul la test se găseşte la pagina 23-25

2.2 Sarcinile, competenta si capacitatea organelor administratiei publice

Sarcinileorganelor

administratiei publice

Definitia sintetica: Sarcinile organelor administratiei publice =

obiectivele sau finalitatii activitatii organelor administratiei publice.Definitia detaliata: Sarcinile organelor administratiei publice

reprezinta ansamblul necesitatilor sociale, obiectiv determinate, evaluate politic si consacrate prin norme juridice, care reprezinta ratiunea de a fia organelor administratiei publice.

Elemente componente ale unui organ al adminsitratieipublice:

- Factorul uman (personalul)

- Resursele materiale si financiare- Mijloace juridice (competenta si capacitatea





Competentaorganelor

administartiei

publice

organelor administratiei publice)

Corelatia sarcini-competenta-capacitate

Orice autoritate publica urmareste in cadrul activitatiidesfasurate atingerea unor obiective, a unor finalitati specifice realizariiunor sarcini.

Competenta = ansamblul atributiilor unui organ al administratiei publice.

Competenta = atributiile unui organ al administratiei publice,sunt mijloace juridice de realizare a sarcinilor, sarcinile reprezintafinalitatea definirii competentei.

Competenta organelor administratiei publice

Competenta reprezinta ansamblul atributiilor conferite prin legeorganelor administratiei publice.

Definitia legala a competentei o gasim in art. 2 lit. c din legeaCadru a decentralizarii nr 125/2006. Ansamblul atributiilor stabilite princonstitutie si de legile care confera autoritatiilor administratiei publicedrepturi si oblicgatii dea duce in nume propriu, in realizarea puterii

publice si sub propria responsabilitate, o activitate de naturaadministartiva.

Elementele determinante ale notiunei de competenta:

- ansamblu de atributii

- atributiile reprezinta drepturile si obligatii in realizarea carora organeleadminsitratiei publice desfasoara o activitate adminsitrativa. Implicaaptitudinea organelor administratiei publicede a emite si de efectuaoperatiuni administrative

- activitatea administratia se realizeaza in nume propriu ( este evocatacapacitatea organelor administratiei publice, adica aptitudinea acestorade a fi subiecte in cadrul raporturilor de drept administrativ)

- regimul de putere publica in care se realizeaza aceasta activitate

Caracterele competentei

1. Caracterul legal: Atributiile autoritatilor sau organelor administratiei publice sunt special stabilite de lege in raport cu sarcinile ce-i revinacestora

2. Caracterul obligatoriu: Spre deosebire de dreptul subiectiv carereprezinta o posbilitate recunoscuta de lege unei persoane fizice sau

persoane juridice de drept privat, de care titularul acestui drept poate uzasau nu, competenta organelor administrative publice nu reprezinta ofacultate a organelor administratiei publice sau autoritatilor

administratiei publice, acestea avand obligatia de a-si exercita atributiileatunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

3. Caracterul autonom al competentei. Organele administratiei publice





Capacitateaadministrativa

trebuie sa aiba efectiv posibilitatea de a-si exercita atributiile conferite prin lege, concomitent cu obligatia celorlaltor autoritati aleadministratiei publice( organele erarhic superioare) de a asiguraindependenta necesara realizarii competentei. Raporturile specificedreptului administrativ sunt raporturile de subordonare erarhica. Incadrul raporturilor de subordonare erarhica ce se stabilesc intre

autoritatile administratiei publice se admite numai puterea deinstructiune, fiind interzisa in principiu puterea de injonctiune

Puterea de instructiune reprezinta posibilitatea organelor erarhicsuperioare de a da indrumari obligatorii organelor subordonate.

Puterea de injonctiune reprezinta posibilitatea organelor supraordonate de a substitui organelor subordonare si de a exercitaatributiile acestora ( este admisa in relatiile ce se stabilesc intrestructurile interne ale unui organ ale administratiei publice)

Felurile competentei

1. Competenta materiala-generala

-speciala

2. Competenta teritoriala-centrala

-locala

3. Competenta temporala-determinata

-nedeterminata

Capacitatea juridica reprezinta aptitudinea generala si abstractaa unei persoane fizice sau persoane juridice de a avea drepturi siobligatii in cadrul unor raporturi juridice

Capacitatea administrativa reprezinta aptitudinea organelor administratiei publice de a fi subiecte in cadrul raporturilor de dreptadministrativ

Corelatia competenta - capacitate

Doctrina juridica romaneasca a fundementat doua teze sau opinii cu

privire la corelatia competenta-capacitate.

Prima este cea formulata de profesorul Romulus Ionescu: Notiunea decapacitate se identifica cu notiunea de competenta normele de conferirea competentei implicand in mod necesar si dobandirea capacitatii de a fisubiect in toate raporturile juridice la care da dreptul aceastacompetenta. Deci capacitatea apare ca un element determinant alcompetentei. insasi competenta.

Cea de a doua este cea formulata de profesorul Ilie Iovanas: Notiunea decapacitate nu se identifica cu notiunea de competenta chiar daca intre

cele 2 notiuni exista o legatura.Capacitatea administrativa reprezinta, deci, posibilitatea de a

participa ca subiect independent in cadrul raportului de drept





administrativ.

Competenta reprezinta, asa cum am amintit anterior, ansamblulatributiilor in organe administrative( atributiile fiind investirea legala cuanumite prerogative).

Deosebiri intre cele doua notiuni:

-capacitatea este specifica numai organelor administrative, intimp ce competenta pot avea atat organele administrative cat sistructurile lor organizatorice si functionale.

-capacitatea presupune intotdeauna posibilitatea de a actiona innume propriu, in timp ce

competenta nu presupune in mod necesar acest lucru( in generalatributiile autoritatilor administrative sunt repartizate compartimentelor si persoanelor care compun respectiva autoritate, dar acestea nu le

exercita in nume propriu, ci in numele autoritatii sau organuluirespectiv.

-in timp ce unele atributii ce altcatuiesc competenta uneiautoritati administrative pot fi transmise in anumite conditii altor organesau autoritati, capacitatea in principiu nu poate fi transmisa altui subiectde drept.

Concluzii: Consideram ce-a de-a doua a opinie ca este mainuantata si ca permite explicarea mai multor situatii practica

In cazul organelor administratiei publice este evident ca acestea

au atat competenta cat si capacitate( atributii pe care le exercita in nume propriu). Exista insa structuri administrative care desi au o anumitacompetenta, acestea nu au capacitate. Este vorba de structurileorganizatorice interne ale organelor administrative. Insa competentaacestora este atipica sau improprie, intrucat aceste atributii nu suntexercitate in nume propriu, ci in numele organului sau autoritatii dincare fac parte

In cadrul raporturilor juridice care iau nastere in urma exercitariiacestor atributii va aparea intotdeauna ca subiect organul sau autoritatea

publica si nu structura interna a acestuia.

În loc de rezumat


Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentateîn această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.






1. Structurile administrative din cadrul organelor administratiei publice pot avea capacitate administrativa? Dar competenta?2. Realizati corelatia dintre sarcinile si competenta organelor administratiei publice.


Răspuns 2.1Enuntul este fals.Competenta temporala se refera la limitele de timp in care o autoritate aadministratiei publice isi poate exercita atributiile.Faptul ca persoanele care intra in alcatuirea unor autoritati publice pe

perioade limitate de timp (mandatul consiliului local – 4ani, mandatulPresedintelui Romaniei – 5 ani etc.), nu trebuie sa conduca la concluzia

ca aceste autoritati au o competenta temporala determinata. Acesteautoritati sunt infiintate si functioneaza pe durata nedeterminata, doar persoanele care intra in compunerea acestor autoritati exercita atributiileconferite prin lege pe o perioada limitata de timp.In materia competentei temporale, competenta temporala nedeterminatareprezinta regula.










Presedintele Romaniei I


PRESEDINTELE ROMANIEI – I

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3

3.1 Consideratii privind forma de guvernamant si regimul politic

00

0

3.2. Preşedintele României – rol si statut constitutional3.3..Atributiile Presedintelui RomanieiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3……………………………………………………..






Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:• Insusirea de catre studenti a notiunilor de forma de guvernamant si

regim politic si distinctia intre diferitele forme de guvernamant si

regimuri politice• prezentarea primei autoritati a administratiei publice – Presedintele

Romaniei sub aspectul rolului, statutului constitutional si a atributiilor sale

3.1 Consideratii privind forma de guvernamant si regimul politic

Forma deguvernamant

Regim politic

Forma de guvernamant ofera solutia la problema de a sti cine exercita puterea suverana in stat. Sub acest aspect se face distinctia intre:

- Monocratia (puterea suprema in stat este concentrata in mainile unei

singure persoane)- Oligarhia (puterea suprema in stat este detinuta de o categorierestrasa de persoane de persoane)

- Democratia ( suveranitatea apartine poporului) Notiunea de forma de guvernamant este utilizata insa si pentru a face

distinctia intre state sub aspectul modului de desemnare a sefuluii de stat.Formele de guvernamant sub acest aspect sunt grupate in 2 categorii:

- Monarhia in care seful de stat este desemnat ereditar si pe viata- Republica seful de stat denumit si presedinte este desemnat pe o

perioada de timp determinata fie de catre popor ( prin vot direct), fiede autoritatea legiuitoare ( in mod indirect)

Regimul politic reprezinta modul de exercitare a puterii politice intr-o societate.Configuratia regimului politic dintr-un stat este determinata de

specificul relatiilor ce se stabilesc:1. Intre diferitele autoritati publice (sef de stat-parlament)2. Intre autoritatiile publice (guvernati si cetateni)Potrivit criteriului metodelor si modalitatiilor de infaptuire a

guvernarii se identificca urmatoarele categorii de regimuri politice:• Regimul constitutional ( autoritatiile publice isi desfasoara activitatea

in limitele constitutiei)• Regimul absolutist ( ii cadrul careia nu exista asemenea limitari)

- Regimuri liberale ( guvernarea se face intr-un stat cu respectareadrepturiilor si libertatiilor cetatenesti)

- Regimurile autoritare ( caracterizate prin prioritatea intereselor statale)

o Regimuri totalitare ( regimurile sunt uni partidice)o Regimuri democratice (pluritartidism)

O clasificare traditionala a regimurilor politice are in vedere moduri(mai strict sau mai atenuat) in care se realizeaza separatia puterilor in stat(relatia presedinte parlament).

Potrivit principiului separatiei puteriilor in stat vom avea:

- Regimul prezidential- Regimul parlamentar - Regimul semiprezidential ( intalnit clasic in Franta)





Regimsemiprezidentialatenuat

In Romania avem un regim semiprezidential atenuat sau un regimsemiparlamentar.

In Romania presedintele este ales prin sufragiu universal, direct,avand insa stributii msi limitate fata de un presedinte dintr-o republicasemiprezidentiala. Desi principalele atributii ale presedintelui Romaniei par la prima vedere deosebit de importante, in realitate acestea sunt supuse unui

sistem de ingradiri si conditionari, specifice regimului parlamentar, denatura a diminua destul de mult rolul politic al sefului de stat.In cadrul sistemului constitutional actual din Romania se consacra un

regim semiprezidential atenuat sau semiparlamentar, in sprijinul acesteicalificari fiind invocate mai multe argumente:

- Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

- Dreptul presedintelui de a dizolva parlamentul se exercita in conditiifoarte restictive

- Articlul 95 din Constitutie consacra raspunderea politica a presedintelui, a carui concretizare presupune parcurgerea a 2 etape:

1. Suspendarea din functie facuta de catre Parlament2. Organizarea unui referendum pentru demiterea presedintelui

- Art 96 din constitutiie consacra raspunderea penala a presedintelui,situatie in care acesta poate fi pus sub acuzare pentru inalta tradare,cu votul a cel putin 2 treimi din numarul deputatiilor si senatorilor,competenta de judecata apartinandinaltei curti de casatie si justitie.

- In cadrul procedurii de investitura a guvernului, desi aceasta esteinitiata si finalizata de catre presedinte, elementul central ilreprezinta insa acordarea votului de incaredere de catre parlament.

- In sistemul nostru constitutional guvernul rapsunde politic numainin fata parlamentului

- Presedintele nu are drept de initiativa legislativa- Presedintele cu ocazia promulgarii legii poate cere o singura data

reexaminarea acesteia, iar in urma reexaminarii de catre parlament( dupa aceeasi procedura legislativa), legea trebuie promulgata in celmult 10 zile.

- Exercitarea celor mai importante atributii ale presedintelui indomeniul politicii externe, al apararii, al situatiilor exceptionale esteconditionata de vointa guvernului si/sau a parlamentului

- Decretele Presedintelui emise in exercitarea celor mai importanteatributii ale sale se contrasemneaza de catre primul ministru.


Argumentati de ce regimul politic in Romania este calificat drept unulsemiprezidential atenuat sau semiparlamentar.


3.2 Preşedintele României – rol si statut constitutional





RolulPresedintelui

Statutul constituţional al Preşedintelui

Actuala Constituţie a României consacră un executiv bicefal sau dualist, încare unul dintre şefi este Preşedintele, iar celălalt Guvernul.

Forma de guvernământ în România, potrivit articolului 1 alin (2) din

Constituţie, este republica, dispoziţiile constituţionale referitoare la formade guvernământ făcând paret din categorie celor calificate prin articolul152, ca limite ale revizuirii.

Articolul 80, intitulat „rolul Preşedintelui”, stabileşte următoareledimensiuni ale statutului constituţional al şefului de stat:

a) Este unul dintre cei doi şefi ai executivului, alături de Guvern.

Spre deosebire de Guvern însă, rolul executiv al Preşedintelui este maiatenuat, primând celelalte dimensiuni ale statutului său.

b) Este reprezentantul statului român, pe plan intern şi extern.

c) Este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţiiteritoriale a ţării.

În realizarea acestui rol, prin care garantează valori fundamentale ale poporului român, şeful statului are o serie de atribuţii prin intermediulcărora urmăreşte să se transpună în practică acest rol. Avem în vedere, în

primul rând, atribuţiile în domeniul apărării, cea de preşedinte al ConsiliuluiSuprem de Apărare a Ţării, atribuţiile în situaţii de stare de asediu etc.

d) Rolul de a veghea la respectarea Constituţiei.

Articolul 80 (2) consacră această misiune constituţională a Preşedintelui,

care trebuie înţeleasă în dimensiunea ei activă, nu pasivă.e) Funcţia de mediere între puterile statului şi între stat şi societate.

Articolul 80 alin (2) prevede că “ Preşedintele României veghează larespectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Înacest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului,

precum şi între stat şi societate”.

Constatăm că legiuitorul constituant leagă funcţia de mediere între puterilestatului şi între stat şi societate de exercitarea unui alt atribut al său, princare preşedintele veghează la buna funcţionare a autorităţilor publice. Înscopul realizării aceste misiuni, el exercită rolul de mediere.

Nu avem de-a face cu două funcţii distincte, ci cu una singură, mai exact cudouă atribute ale aceleiaşi funcţii.

“Medierea realizată de Preşedintele României nu se opreşte la autorităţile statale, ci trebuie să meargă mai departe şi să tranşeze eventualeledivergenţe care se pot manifesta între autorităţile publice şi diferite

segmente ale structurii sociale de pe o poziţie de neutralitate.





Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.In ce consta functia de mediere, pe care o exercita Presedintele Romaniei?


3.3 Atributiile Presedintelui Romaniei

Atributii inraporturile cuParlamentul

Promulgarealegii

Mesajul

În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare aatribuţiilor Preşedintelui. Unii autori le clasifică în Funcţie de regimul lor

juridic, identificând atribuţii pentru exercitarea cărora Preşedintelecooperează cu alte autorităţi publice şi atribuţii pentru exercitarea căroraPreşedintele nu solicită concursul altor autorităţi publice.

Vom grupa atribuţiile şefului de stat în funcţie de două mari criterii:

I. În funcţie de subiectele de drept faţă de care sau cu implicareacărora se exercită, identificăm următoarele categorii de atribuţii:

1. Atribuţii realizate în raporturile cu Parlamentul

La această primă categorie, identificăm următoarele atribuţii:

a) Promulgarea legilor de către Preşedinte

Potrivit articolului 77 din Constituţie Preşedintele îndeplineşte aceastăfuncţie ancestrală, specifică fiecărui şef de stat, indiferent de forma deguvernământ sau de regimul politic, aceea de a învesti legea cu formulă

executorie. Preşedintele dispune şi publicarea legii în Monitorul Oficial.Termenul pus la dispoziţia Preşedintelui pentru a promulga legea este de

20 de zile de la primirea legii spre promulgare.

Prin excepţie, termenul se reduce la jumătate, respectiv 10 zile, atunci cândPreşedintele, înainte de promulgarea legii, urmăreşte să înfrângă acesttermen, opunându-se promulgării.

Modalităţile prin care Preşedintele se opune promulgării legii sunt :

-prin exercitarea dreptului de a sesiza Curtea Constituţională, atuncicând apreciază că legea prezintă aspecte de neconstituţionalitate;

- prin trimiterea legii spre reexaminare de către Parlament, atunci cândapreciază că legea prezintă aspecte de neoportunitate politică. Precizăm căPreşedintele poate cere o singură dată reexaminarea legii de către Parlament.

După scurgerea termenelor precizate mai sus, intervine caracterulobligatoriu al promulgării.

b) Adresarea de mesaje Parlamentului

Sediul materiei este articolul 88 din Constituţie, care, într-o formulăconcisă, recunoaşte dreptul Preşedintelui de a adresa mesaje Parlamentului,cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

Articolul 98 (2) interzice preşedintelui interimar să exercite mai multeatribuţii, printre care şi pe aceea de a adresa mesaje Parlamentului.





ConvocareaParlamentului

DizolvareaParlamentului

Din punctul de vedere al semnificaţiei sale , mesajul reprezintă un mijloc delegătură între două autorităţi publice, unul dintre şefii executivului şi organulreprezentativ suprem al poporului român.

Din punctul de vedere al conţinutului său, sfera problemelor discutate cuocazia mesajului este lăsată la deplina latitudine a Preşedintelui.

Din punctul de vedere al regimului juridic, el reprezintă un act juridicexclusiv şi unilateral al preşedintelui, care nu îmbracă forma unui decret, şicare intră în categoria actelor politice ale şefului de stat.

Din punctul de vedere al efectelor juridice, mesajul nu atrage efectele juridice ale unui decret, singura consecinţă pe care o determină fiind, potrivitarticolului 65 (2) litera “a” întrunirea Camerelor în şedinţă pentru a-l

primi.”

Nu este obligatorie şi dezbaterea mesajului, după cum a decis CurteaConstituţională în Decizia nr. 87/1994.

Un alt regim juridic va avea mesajul prevăzut de articolul 92 (3), prin carePreşedintele aduce la cunoştinţa Parlamentului măsurile luate cu ocaziarespingerii unei agresiuni armate, astfel:

- Camerele vor fi obligate să se întrunească nu doar ca să primeascămesajul, ci ca să-l şi dezbată;

- Preşedintele va participa la dezbatere;

- mesajul se concretizează într-un decret contrasemnat de primul ministru,el având deci o natură complexă, politică şi juridică, în acelaşi timp.

c) Convocarea Parlamentului în sesiuni

Sediul materiei este reprezentat de art.63 alin.(3) şi art.66 alin.(2).Articolul 63 (3) reglementează convocarea, de către Preşedinte, a

Parlamentului nou ales, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

Articolul 66 (2) vizează întrunirea în sesiuni extraordinare aParlamentului, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanental fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul parlamentarilor.

Dreptul de a cere convocarea aparţine celor doi preşedinţi aiCamerelor.

d) Dizolvarea Parlamentului de către Preşedinte

În conformitate cu articolul 89 din Constituţia României, Preşedintelui îieste recunoscut dreptul de a dizolva Parlamentul, care este suspus unor condiţii speciale, şi anume:

-consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare;

-condiţiile în care poate fi cerută dizolvarea sunt reprezentate deneacordarea votului de învestitură în termen de 60 de zile de la prima

solicitare, coroborată cu respingerea a cel puţin două solicitări deinvestitură;

- în cursul unui an, Parlamentul nu poate fi dizolvat decât o dată;- este interzisă dizolvarea Parlamentului în timpul stării de asediu ori a

celei de urgenţă ori în ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui.





Atributii inraporturile cu

justitia

l

Atributii inraporturile cu

poporul

Exercitarea acestui drept este o facultate şi nu o obligaţie pentru Preşedinte.

2. Atribuţii realizate în raporturile cu justiţia

a) Numirea judecătorilor şi procurorilor

Potrivit articolului 125 (1), judecătorii numiţi de Preşedintele României se bucură de inamovibilitate.

Inamovibilitatea reprezintă, alături de stabilitate, o garanţie pe care statul oacordă unor categorii de funcţionari publici, că nu vor fi suspendaţi saurevocaţi decât pentru cauze disciplinare. Ea se deosebeşte de stabilitate prinaceea că funcţionarul inamovibil nu va putea fi mutat nici în interes de

serviciu, nici măcar prin avansare.

b) Acordarea graţierii individuale

Se realizează prin decrete care, conform articolului 100 (2) suntcontrasemnate de primul ministru.

Ea reprezintă un drept universal, sacrosant, al şefului de stat, şi, totodată,

un act de clemenţă pe care îl face acesta şi prin intermediul căruia o persoană condamnată penal este scutită, integral sau parţial, de executarea pedepsei, care a fost stabilită prin hotărâre judecătorească de condamnarerămasă definitivă.

c) Declanşarea urmăririi penale împotriva unor membri aiGuvernului

Potrivit articolului 109 (2), Preşedintele se află printre subiectele de dreptcare au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentrufapte pe care aceştia le-au efectuat în exerciţiul funcţiei lor.

Articolul 109 (2) recunoaşte pentru Preşedinte şi posibilitatea de a dispunesuspendarea din funcţie a membrului Guvernului în cazul căruia s-a începuturmărirea penală. Aceasta reprezintă o facultate a Preşedintelui, nu oobligaţie a lui. În cazul în care persoana respectivă a fost trimisă în judecată,intervine suspendarea de drept a acesteia.

3. Atribuţii exercitate în relaţiile cu poporul

Potrivit articolului 2 (1) din Constituţie, titularul suveranităţii este poporul, care o exercită în două moduri:

- în mod direct, prin referendum;

- în mod indirect, prin organele sale reprezentative.Există mai multe tipuri de referendum. Astfel, prin articolul 151 (3), se

consacră ceea ce doctrina denumeşte referendum constituţional cu caracter obligatoriu. Un alt tip de referendum este cel care priveşte adoptarea uneilegi, referendum legislativ şi, în fine, referendum cu caracter consultativ, încategoria căruia se încadrează cel prevăzut de articolul 90, care are caracter facultativ.

Tot despre referendum este vorba şi în articolul 95 , care consacră acel tipde referendum care intervine în cazul suspendării din funcţie a Preşedintelui

României, referendum care are ca scop să determine demiterea Preşedintelui

a cărui suspendare a realizat-o Parlamentul.Din punctul de vedere al sferei problemelor ce urmează a constitui obiectul

referendumului, articolul 90 dispune că poporul urmează să-şi exprime





Atributii ca sef al exectivului

Atributii inraporturile cuGuvernul

voinţa cu privire la problemele de interes naţional.

4. Atribuţiile Preşedintelui ca şef al executivului

Preşedintele României dispune de o serie de atribuţii pe care le exercită fără să aibă nevoie de concursul primului ministru sau al unui alt ministru.

Acest element îl deosebeşte de statutul şefului de stat din regimurile

parlamentare, unde este obligatorie contrasemnătura unui ministru pe oriceact al şefului de stat.

Vom grupa atribuţiile realizate de Preşedinte ca şef al executivului în maimulte categorii:

1. Atribuţii în raporturile cu Guvernul

a) desemnarea candidatului la funcţia de prim ministru.

Rolul Preşedintelui se rezumă la a desemna un candidat pentru funcţia de prim ministru, candidat care urmează să primească votul de încredere de laParlament, alături de întreaga echipă guvernamentală.

Nici în desemnarea candiatului Preşedintele nu dispune de o puterediscreţionară absolută, dat fiind faptul că el este obligat să se consulte cu

partidul care a câştigat majoritatea alegerilor în Parlament, iar în cazul încare nu există o asemenea majoritate, cu toate aprtidele reprezentate înParlament.

b) numirea Guvernului, pe baza votului de încredere acordat deParlament .

Potrivit articolului 85 (1), Preşedintele României numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

În exercitarea acestei atribuţii, Preşedintele emite un decret, în care suntincluse acele persoane care au primit votul de încredere de la Parlament,lista Guvernului, după cum o califică art.103 alin.(2) şi (3).

Constatăm că puterile Preşedintelui sunt limitate de votul exprimat deParlament, el nu poate numi alţi membri decât cei înscrişi pe listaGuvernului.

c) revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului, în caz deremaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului.

Şi această atribuţie implică, în termenii expreşi ai articolului 85 (2) o altă

autoritate publică, respectiv primul ministru.Esenţial pentru a ne afla în prezenţa remanierii guvernamentale este faptul că

ea nu poate viza Guvernul în integralitatea sa, ci doar unele funcţii aleGuvernului.

d) consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi deimportanţă deosebită.

Această atribuţie este prevăzută în articolul 86 din Constituţie care, întermeni extrem de concişi, statuează că Preşedintele poate consultaGuvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

La fel ca şi problemele care urmează să facă obiectul mesajului cătreParlament, şi cele asupra cărora este consultat Guvernul se apreciază decătre Preşedinte.





Atributiirealizate inraporturile cualte autoritati

publice

Atributii indomeniulapararii

e) participarea Preşedintelui la şedinţele Guvernului şi prezidarea lor i

În conformitate cu articolul 87, regimul participării Preşedintelui laşedinţele Guvernului presupune mai multe coordonate.

Din punctul de vedere al sferei problemelor care justifică participareaPreşedintelui la astfel de şedinţe, este vorba despre acele probleme de interes

naţional care privesc politica externă, apărarea naţională, asigurarea ordinii publice.

Preşedintele nu semnează hotărârile şi ordonanţele adoptate în cadrulşedinţelor la care a participat şi pe care le-a prezidat.

Situaţiile în care Preşedintele participă la şedinţele Guvernului sunt practicde două categorii, şi anume:

-când se discută probleme de genul celor prevăzute de articolul 87 (1);

-la solicitarea primului ministru.

2. Atribuţii exercitate în legătură cu alte autorităţi publice

În această categorie se includ mai multe tipuri de atribuţii, şi anume:

a) Este preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Această autoritate publică are rolul de a organiza şi coordona unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională .

Aceasta reprezintă mai mult o calitate pe care Preşedintele o exercită învirtutea atribuţiei sale de a fi comandant al forţelor armate.

b) atribuţii de numire sau de participare la numire în diferite funcţiipublice

În analiza acestui tip de atribuţie trebuie pornit de la articolul 94 litera “c” caredispune că Preşedintele numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute delege.

Această atribuţie se realizează prin decrete care, potrivit art.100 alin.(2) nu sunt contrasemnate de primul ministru.

De exemplu, Preşedintele numeşte trei dintre judecătorii CurţiiConstituţionale, potrivit art.142 alin.(3) din Constituţie.

3. Atribuţii exercitate în domeniul apărării şi în situaţii excepţionale

A) Atribuţiile în domeniul apărării

Sunt concentrate în articolul 92 din Constituţie, după cum urmează:

a) declararea mobilizării generale sau parţiale a forţelor armate

Textul instituie o regulă şi o excepţie.

Regula în ceea ce priveşte mobilizarea forţelor armate, este cea careimplică Parlamentul, care aprobă, şi Preşedintele, care declară în bazaacestei aprobări prealabile, mobilizarea parţială sau generală.

Excepţia este reprezentată de posibilitatea recunoscută şefului de stat ca încazuri excepţionale să declare mobilizarea, iar hotărârea de mobilizare să

fie supusă ulterior aprobării Parlamentului, într-un interval de cel mult 5 zile de la adoptarea ei.

b) respingerea agresiunii armate





Atributiirealizate insituatii

exceptionale

Atributii indomeniul

politicii externe

Preşedintele, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, are douăobligaţii constituţionale:

- să ia măsuri urgente pentru respingerea agresiunii armate;

- să le aducă la cunoştinţa Parlamentului neîntârziat printr-un mesaj.

În situaţia în care Parlamentul este în vacanţă, el se convoacă de drept în

24 de ore de la declanşarea agresiunii.În vederea luării măsurii respective de respingere a agresiunii, Preşedintele

va convoca Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, pentru a decide asupramăsurilor ce se impun a fi hotărâte.

B) Atribuţii exercitate în situaţii excepţionale

Regimul acestui tip de atribuţii îl regăsim în articolul 93, conform căruiaPreşedintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă,în întreaga ţară sau în unele localităţi, şi solicită Parlamentului săîncuviinţeze măsura adoptată, în termen de 5 zile de la data când a fost

luată. În situaţia în care Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacăde drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării respective şi funcţionează pe toată durata acesteia.

Decretele emise de Preşedinte în astfel de situaţii sunt contrasemnate de primul ministru.

4. Atribuţiile exercitate în domeniul politicii externe

a) Încheierea, în numele României, a tratatelor internaţionale

Din interpretarea art.91 alin.(1) coroborat cu art.11 alin.(2), deducem căîncheierea tratatelor internaţionale parcurge următoarele faze:

- negocierea de către Guvern, implicarea acestuia în negociere având rolulde a-l împiedica pe şeful de stat să încheie tratate secrete, oculte, aflându-seastfel sub permanentul control al Guvernului.

- trimiterea spre ratificare, într-un termen rezonabil de la semnare.

Preşedintele este liber să semneze sau nu tratatul negociat de Guvern, el putând astfel să refuze semnarea tratatului, atunci când consideră căinteresele statului al cărui reprezentant este impun acest lucru.

- ratificarea, de către Parlament, moment din care tratatul face parte dindreptul intern.

b) Acreditarea misiunilor diplomatice ale României în alte state şirechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României în alte state .

Potrivit articolului 91 (2), această prerogativă se exercită la propunereaGuvernului, şi ea este legitimată de calitatea preşedintelui României, de a fireprezentant al statului român, ceea ce implică şi recunoaşterea, în virtuteaacestei calităţi, a dreptului de a alege la rândul lui pe cei care sunt implicaţiîn înfăptuirea politicii externe a României .

Guvernul formulează propuneri pentru funcţia de ambasador, care suntînaintate Preşedintelui după ce a fost obţinut avizul consultativ al comisiilor de politică externă. Caracterul consultativ al avizului determină concluzia că

Preşedintele nu este obligat să numească în funcţiile respective persoanelecare i-au fost propuse de Guvern şi avizate de comisiile de specialitate ale





Parlamentului.

c) Aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangului misiunilordiplomatice.

Ca şi precedenta atribuţie, şi aceasta se exercită tot la propunereaGuvernului şi se concretizează prin decrete care sunt contrasemnate de

primul ministru.d) Acreditarea, pe lângă Preşedintele României, a reprezentanţilor

diplomatici ai altor state.

În calitatea lor de reprezentanţi ai altor state, care le-a fost conferită decătre şefii statelor pe care îi reprezintă, aceştia vor fi acreditaţi pe lângăPreşedintele României, operaţiune supusă unor cutume diplomatice prinintermediul cărora sunt prezentate, şi respectiv primite, scrisorile deacreditare.

În loc derezumat


Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate înaceastă unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.


Analizati mesajul Presedintelui Romaniei prin prisma puterii discretionare pe care aceasta autoritate publica o are.


Răspuns 3.1Argumente pentru calificarea regimului politic in Romania drept unulsemiprezidential atenuat:

- . Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

- Dreptul presedintelui de a dizolva parlamentul se exercita in conditiifoarte restictive

- Articlul 95 din Constitutie consacra raspunderea politica a presedintelui, a carui concretizare presupune parcurgerea a 2 etape:3. Suspendarea din functie facuta de catre Parlament4. Organizarea unui referendum pentru demiterea presedintelui

- Art 96 din constitutiie consacra raspunderea penala a presedintelui,

situatie in care acesta poate fi pus sub acuzare pentru inalta tradare,cu votul a cel putin 2 treimi din numarul deputatiilor si senatorilor,competenta de judecata apartinandinaltei curti de casatie si justitie.





- In cadrul procedurii de investitura a guvernului, desi aceasta esteinitiata si finalizata de catre presedinte, elementul central ilreprezinta insa acordarea votului de incaredere de catre parlament.

- In sistemul nostru constitutional guvernul rapsunde politic numainin fata parlamentului

- Presedintele nu are drept de initiativa legislativa

- Presedintele cu ocazia promulgarii legii poate cere o singura datareexaminarea acesteia, iar in urma reexaminarii de catre parlament( dupa aceeasi procedura legislativa), legea trebuie promulgata in celmult 10 zile.

- Exercitarea celor mai importante atributii ale presedintelui indomeniul politicii externe, al apararii, al situatiilor exceptionale esteconditionata de vointa guvernului si/sau a parlamentului

- Decretele Presedintelui emise in exercitarea celor mai importanteatributii ale sale se contrasemneaza de catre primul ministru.

Răspuns 3.2Functia de mediere realizata de Presedintele Romaniei nu vizeaza conflicte

juridice, ci solutionarea unor eventuale conflicte politice (disensiuni intreGuvern si perlament) sau politico – sociale (Guvern – sindicate).Presedintele Romaniei nu este arbitru ci mediator, pentru ca arbitrajul

presupune situatia de a impune o solutie obligatorie partlor aflete in conflict,in timp ce medierea relizata de presedinte incurajeaza doar negocierile dintre

parti, aceasta fiind o obligatie de diligenta pentru presedinte si nu una derezultat.


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, Editura CH Beck,Bucuresti, 2005

2. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2009

3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a, Editura CH Beck,Bucuresti, 2008






Presedintele Romanie (II)

Drept Administrativ II


PRESEDINTELE ROMANIEI (II)

Cuprins Pagina


4.1.Actele Presedintelui Romaniei si regimul juridic al acestora ....................................................

4.2.Raspunderea Presedintelui Romaniei – forme, conditii, procedura……………………………………………………..

00

0


36





Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:• intelegerea naturii juridice a decretelor prezidentiale, si a

pozitionarii acestora in ierahia actelor administrative• analizarea tipologiei raspunderii juridice prin prisma Presedintelui

Romaniei

4.1 Actele Presedintelui Romaniei si regimul juridic al acestora

Forme deconcretizare a

activitatiiPresedintelui

Forme de concretizare a activităţii preşedintelui

Articolul 100 din Constituţie prevede că Preşedintele, înexercitarea atribuţiilor sale, emite decrete.

La o primă interpretare, s-ar putea desprinde concluzia că toateatribuţiile Preşedintelui se concretizează prin emiterea unor decrete, care,cum spune textul în continuare, se publică în Monitorul Oficial alRomâniei.

Deşi legiuitorul constituant s-a exprimat generic , nu toateatribuţiile Preşedintelui, ci doar anumite atribuţii ale acestuia, urmeazăsă fie exercitate prin emiterea de decrete.

Urmează să stabilim că atribuţiile preşedintelui pot fi exercitate prin trei forme:

a)prin acte juridice – decrete;

b)) prin acte politice – mesaje, declaraţii, apeluri, cereri deîncuviinţare, sesizări etc.;

c) prin operaţiuni administrative – acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state, consultarea Guvernului, a Parlamentului,acestea fiind combinate, de multe ori, cu fapte materiale concrete, cumar fi participarea la şedinţele Guvernului, primirea scrisorilor deacreditare etc.

Rezultă că atribuţiile Preşedintelui urmează a se realiza înconformitate cu două principii:

- unele vor îmbrăca forma unor decrete, formă pe careConstituantul o prescrie, fie expres, fie implicit.

- altele urmează a se realiza în forma pe care o decidePreşedintele, care are deplina libertate în a hotărî sub ce formă să-şiconcretizeze o anumită atribuţie.

Aceasta deoarece Constituţia se mărgineşte a stabili regulagenerală, fără a preciza când “în îndeplinirea atribuţiilor sale,

Preşedintele Republicii urmează să recurgă la calea decretelor şi când va utiliza alte forme de activitate”, ceea ce atrage concluzia că, înfuncţie de natura, de specificul atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, în

unele cazuri va alege calea decretelor şi în altele va recurge la alte formede activitate.





Decretele prezidentiale

Domeniireformabile

Natura decretelor Preşedintelui

În legătură cu această problemă, în doctrina contemporană au fostexprimate două mari opinii.

Astfel, potrivit unei prime opinii, decretele Preşedintelui aucaracter individual.

Acestui caracter i se mai adaugă şi faptul că nu pot avea caracter secret, Constituţia prevăzând obligativitatea publicării în MonitorulOficial, sub sancţiunea inexistenţei în cazul nepublicării.

Într-o altă opinie, decretele Preşedintelui pot avea atât caracter normativ cât şi caracter individual.

Argumentul adus de autorul citat, la a cărui opinie ne raliem, auîn vedere decretele privind luarea măsurilor de respingere a uneiagresiuni, cele prin care se instituie starea de asediu sau starea deurgenţă, care au un caracter incontestabil normativ. Aceasta deoareceele vizează categorii largi de subiecte, iar dispoziţiile pe care le conţin

sunt de aplicaţie repetată.

Regimul juridic al decretelor Preşedintelui

Considerăm că regimul juridic al decretelor Preşedintelui includeurmătoarele dimensiuni:

1) Sunt acte administrative, adică manifestări de voinţă cucaracter unilateral, făcute cu scopul de a aduce unele modificări înrealitatea juridică existentă, în regim de putere publică.

2) Articolul 100 instituie contrasemnarea unora dintredecretele Preşedintelui de către primul ministru.

Atunci când Preşedintelui îi revin atribuţii stabilite printr-o legeorganică sau ordinară, decretele emise în exercitarea lor nu vor fi supuseregulii contrasemnării.

Contrasemnarea derivă, cum s-a arătat în literatura despecialitate, din lipsa de răspundere a Preşedintelui în faţa Parlamentului,spre deosebire de Guvern care răspunde politic numai în faţaParlamentului pentru întreaga sa activitate, iar fiecare membru alGuvernului, deci şi primul ministru, răspunde politic solidar pentruactivitatea Guvernului şi a actelor sale.

Astfel, pin contrasemnare, se exercită un control indirect de cătreParlament asupra activităţii Preşedintelui, iar primul ministru varăspunde inclusiv pentru decretele Preşedintelui pe care le-acontrasemnat.

În absenţa contrasemnării impusă de Constituţie, decretul va filovit de nulitate absolută.

3)Obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a decretuluiPreşedintelui, în caz contrar intervenind cea mai drastică sancţiune, şianume inexistenţa actului.

4)Decretele Preşedintelui sunt supuse controlului de legalitateexercitat de instanţele de contencios administrativ.

De vreme ce am admis că decretele Preşedintelui sunt acte





administrative, rezultă că ele urmează să fie supuse controlului delegalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ, cu

precizarea că există şi unele decrete care urmează să fie sustrase acestuicontrol. De exemplu, cele prin care se concretizează raporturileconstituţionale dintre Preşedinte, pe de o parte şi Guvern şi Parlament,

pe de altă parte.


1. De ce decretele emise de catre Presedinte in exercitarea unora dintreatributiile sale reclama contrasemnarea acestora de catre primul – ministru?


4.2 Raspunderea Presedintelui Romaniei – forme, conditii, procedura

Forme deraspundere

Actuala lege fundamentală a României consacră două texte expreserăspunderii şefului de stat: articolul 96, care instituie răspunderea penalăa Preşedintelui, sub forma punerii sub acuzare, şi articolul 95 consacratsuspendării din funcţie a şefului de stat, calificată de unii autori carăspundere politică sau administrativ disciplinară a Preşedintelui.

Analiza regimului juridic al răspunderii Preşedintelui trebuie începută dela principiul constituţional al imunităţii sale, instituit prin articolul 84, şial imposibilităţii tragerii la răspundere juridică pentru voturile şi opiniile

politice exprimate în exercitarea mandatului, specifică şi parlamentarilor.Prin actele şi faptele săvârşite în exerciţiul mandatului, va trebui săînţelegem formele de activitate compatibile cu funcţia, sau, altfel spus,acele modalităţi prin care se concretizează realizarea prerogativelor constituţionale ale şefului de stat.

Va trebui astfel să facem distincţie între două categorii de acte şi fapteale Preşedintelui:

- cele prin care el îşi duce la îndeplinire mandatul, caz în care se bucurăde o protecţie juridică specială;

- cele prin care se exprimă ca simplu cetăţean, situaţie în care preşedintele se bucură de acele garanţii pe care Constituţia le asigurătuturor cetăţenilor, care sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Considerăm că din coroborarea tuturor dispoziţiilor constituţionalerezultă următoarele forme de răspundere aplicabile PreşedinteluiRomâniei:

a)Răspunderea penală, reglementată de articolul 96 din Constituţie.

b) Răspundere politică, sau administrativ disciplinară, sub formasuspendării din funcţie, prevăzută de articolul 95 din prezenta lege

fundamentală.c) Răspunderea administrativ patrimonială, rezultată din coroborareaart.126 alin. (6) şi 52 din Constituţie, raportate la Legea nr. 554/2004 a





Raspunderea politica

contenciosului administrativ.

d) Răspunderea care îi revine în regim de drept comun, ca simplucetăţean, şi care este fundamentată pe principiile constituţionale privindegalitatea tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şidiscriminări, coroborat cu acela că nimeni nu este mai presus de lege,

precum şi din îndatorirea fundamentală instituită prin articolul 1 (5), privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

B) Răspunderea politică a Preşedintelui României

“Suspendarea din funcţie nu este ea însăşi o formă a răspunderii politice, ci procedura premergătoare şi obligatorie pentru eventuala sancţionare a Preşedintelui, întrucât: Preşedintele nu răspunde politicîn faţa Parlamentului, ci în faţa corpului electoral; suspendarea din

funcţie poate fi infirmată prin referendum sau ea devine ineficace dacăreferendumul nu a fost organizat în termenul prevăzut de Constituţie”.

Această formă de răspundere a Preşedintelui României are o natură

complexă, juridică şi politică în egală măsură, cea juridică îmbrăcândforma suspendării din funcţie, care implică Parlamentul în calitatea sa deorgan suprem reprezentativ şi cea politică implicând în primul rând

poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l alege pe şeful statuluişi de a-l demite atunci când el nu mai justifică încrederea cu care a fostînvestit de electorat.

Din punctul de vedere al temeiului obiectiv, această formă de răspundereintervine atunci când Preşedintele a săvârşit fapte grave prin care încalcă

prevederile Constituţieiii.

În ceea ce priveşte regimul procedural aplicabil, intervenţia acestei forme

de răspundere implică parcurgerea următoarelor faze:a) declanşarea procedurii de suspendare, realizată de o treime dinnumărul parlamentarilor.

Lista se depune la Secretariatul General al Camerei care este preponderent reprezentată printre iniţiatori şi care are obligaţia să oaducă la cunoştinţa şi a celeilalte Camere.

b) Comunicarea în mod neîntârziat a propunerii de suspendarePreşedintelui României.

Acest lucru se impune deoarece Preşedintele poate da Parlamentului

explicaţii cu privire la faptele care i se impută, înţelegând, din modul încare este formulat textul, că nu este obligat să facă acest lucru.

c) Sesizarea Curţii Constituţionale, pentru ca aceasta să emită avizulconsultativ prevăzut de articolul 95 (1) coroborat cu art. 146 litera “h”din Constituţie.

d) Discutarea propunerii de suspendare, după primirea avizului CurţiiConstituţionale.

Avizul va trebui să fie comunicat şi Preşedintelui, care va putea da explicaţiiatât Parlamentului, cât şi Curţii Constituţionale pentru faptele care i seimpută.

Parlamentul votează cu majoritate simplă, în şedinţa comună a celor două Camere.





Raspunderea penala

e) Consecinţele votării propunerii de suspendare constau în instaurarea stăriide interimat, deci întreruperea exercitării mandatului Preşedintelui,având astfel aplicabilitate articolul 98 din Constituţie.

f) Referendumul se organizează, potrivit art.95 alin.(3), în termen de 30de zile de la aprobarea propunerii de suspendare de către cele douăCamere ale Parlamentului.

Deşi Constituantul nu face nici o precizare cu privire la subiectul dedrept care are obligaţia să organizeze referendumul, înţelegem că va fivorba despre Guvern, care are misiunea prevăzută de art.102 alin.(1) de aasigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.

În privinţa rezultatelor referendumului şi a consecinţelor acestor rezultate, nu poate fi vorba decât despre două variante:

-aprobarea, de către popor, ceea ce atrage demiterea Preşedintelui şiorganizarea de noi alegeri în termen de 3 luni de la data referendumului.

- respingerea propunerii, situaţie pe care Constituţia nu o mai are învedere. Pe fondul absenţei unor reglementări exprese, în doctrină s-aexprimat teza că în acest caz avem de-a face cu o încetare a legitimităţiiorganului reprezentativ suprem, “data retragerii legitimităţii

Parlamentului prin referendum este data de la care începe să curgătermenul celor trei luni privind organizarea de noi alegeri, prevăzute dearticolul 63(2) din Constituţie”.

Există autori care apreciază, pornind de la procedura răspunderii politice,care implică atât Parlamentul cât şi poporul, că răspunderea politică a

Preşedintelui cuprinde, practic două faze distincte: răspunderea politică propriu-zisă, pe care şeful de stat şi-o asumă în condiţiile art. 95 (1) din

Constituţie, faţă de Camera deputaţilor şi Senat, şi o răspundere faţă de popor, concretizată în referendumul organizat pentru demiterea Preşedintelui.”

Răspunderea penală a Preşedintelui României

1. Natura juridică a faptei de înaltă trădare

De la principiul potrivit căruia Preşedintele se bucură de imunitate, pedurata exercitării mandatului său, se admite o excepţie.

Sediul materiei îl reprezintă articolul 96 potrivit căruia Preşedintele poate fi pus sub acuzare pentru înaltă trădare de cele două Camere ale

Parlamentului, cu votul majorităţii de 2/3 din numărul total al parlamentarilor.

Împărtăşim calificarea faptei de înaltă trădare ca o faptă având caractercomplex, politic şi juridic în acelaşi timp, care nu se poate confunda cuinfracţiunea de trădare din Codul penal, însă susţinem necesitatea caaceastă faptă să-şi găsească consacrarea într-o lege organică.

Neconsacrarea juridică a faptei ar putea face loc arbitrariului politic şi ar încălca principiul constituţional al legalităţii infracţiunii.

2. Fazele procedurii constituţionale a intervenţiei răspunderii penale a şefului de stat

De vreme ce am admis că fapta de înaltă trădare are, în egală măsură, odimensiune politică şi una juridică, vom identifica, şi în derularea





procedurii răspunderii penale a Preşedintelui, o fază politică şi o fază judiciară.

Faza politică

I. Declanşarea procedurii de punere sub acuzare Potrivit Regulamentului şedinţelor comune ale celor două Camere“procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României sedeclanşează pe baza unei cereri semnate de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor.”

Acelaşi text din Regulament impune ca solicitarea să cuprindă descriereafaptelor care îi sunt imputate Preşedintelui şi încadrarea lor juridică.

Cererea se depune la Birourile permanente ale fiecărei Camere, cărora lerevine obligaţia de a informa neîntârziat pe Preşedinte despre cererea de

punere sub acuzare.

În şedinţa în care se face propunerea se procedează la constituirea uneicomisii care are misiunea să cerceteze temeinicia faptelor de care esteacuzat şeful statului. Această comisie prezintă un raport în şedinţacomună a celor două Camere, în care urmează să fie votată punerea subacuzare.

II. Votarea cererii de punere sub acuzarePotrivit articolului 96 din Constituţie, punerea sub acuzare aPreşedintelui României poate fi hotărâtă de 2/3 din numărul total al

parlamentarilor. Votarea se face prin vot secret.

Votarea acesteia impune întrunirea Parlamentului în şedinţă comună, lafel ca şi în cazul în care se decide suspendarea din funcţie aPreşedintelui. Dacă se întruneşte majoritatea necesară, Parlamentulurmează să sesizeze Parchetul General de pe lângă Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie, declanşându-se astfel cea de-a doua fază a acesteiforme de răspundere.

b. Faza judiciară

Şi această fază, la rândul ei, se identifică prin mai multe etape procedurale.

1. Primirea sesizării formulate de Parlament

În ceea ce priveşte competenţa Parchetului General, după ce a fostsesizat de Parlament, ne raliem opiniei potrivit căreia Parchetul este liber ca, în urma propriilor cercetări, să stabilească dacă fapta primeşteîncadrarea juridică a înaltei trădări, şi atunci să întocmească rechizitoriulde trimitere în judecată, sau nu întruneşte un asemenea caracter, şi atunciva hotărî scoaterea de sub urmărire penală a Preşedintelui.

2. Judecarea Preşedintelui, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,această etapă putând avea, la rândul ei, două etape:

- judecata în fond, de către Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie;





- judecata în recurs, de către Secţiile Reunite ale Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie.

Potrivit Regulamentului şedinţelor comune ale celor două Camere,Preşedintelui îi este recunoscut dreptul de a se apăra pe tot parcursul

procedurii de punere sub acuzare, în cele două faze ale sale, politică şi

penală.3. Demiterea Preşedintelui, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate ajunge, în urma judecăriidefinitive a Preşedintelui, la două concluzii:

- Preşedintele este vinovat, situaţie în care data rămânerii definitive ahotărârii judecătoreşti echivalează cu demiterea Preşedintelui.

Constituţia prevede că “Preşedintele este demis de drept la datarămânerii definitive a hotărârii de condamnare”.

-Preşedintele este nevinovat, ceea ce atrage achitarea Preşedintelui.

Ca orice alt cetăţean, Preşedintele se bucură, în cursul derulării procedurii, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, de prezumţia denevinovăţie.


Ce consecinte juridice va avea adoptarea hotararii de punere sub acuzare a

Presedintelui?


În loc derezumat





1.Analizati decretele prezidentiale sub aspectul intinderii efectelor lor

juridice.2. Analizati tipologia raspunderii juridice prin prisma PrsedinteluiRomaniei.






Răspuns 4.1Contrasemnarea derivă, din lipsa de răspundere a Preşedintelui în faţaParlamentului, spre deosebire de Guvern care răspunde politic numai în

faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate, iar fiecare membru alGuvernului, deci şi primul ministru, răspunde politic solidar pentruactivitatea Guvernului şi a actelor sale. Este vorba despre un controlindirect al Parlamentului asupra activitatii Presedintelui.

Răspuns 4.2Consecintele sunt ridicarea imunitatii Presedintelui si, implicit sesizareaautoritatii judecatoresti competente, in speta Parchetul General de pe langaInalta Curte de Casatie si Justitie, pentru realizarea urmaririi penale. De ladata punerii sub acuzare si pana la data solutionarii definitive a cauzei

penale, Presedintele este susupendat de drept din functie.Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4









GUVERNUL RROMANIEI (I)


GUVERNUL ROMANIEI I

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5…………………………………………………….. 0005.1 Rolul, structura, investitura, mandatul Guvernului si statutul membrilor

sai ..............................................................................................................................................5.2 Organizarea si functuinarea Guvernului..........................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5……………………………………………………..






Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

• deprinderea studentilor cu etapele analizarii unui organ colegial al a

administartiei publice• intelegerea rolului Guvernului – ca exponent principal al puterii

executive

5.1 Rolul, structura, investitura, mandatul Guvernului si statutul membrilor sai

A. Rolul Guvernului

Constituţia României consacră Guvernului în mod expres două capitole aletitlului III, este vorba despre capitolul III intitulat “Guvernul “ şi capitolulIV, denumit “Raporturile Parlamentului cu Guvernul”.

În ceea ce priveşte statutul constituţional al Guvernului,acesta se regăseşte concentrat în articolul 102 (1) care prevede că“Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea

generală a administraţiei publice”.

Din acest text rezultă că legiuitorul constituant a prevăzut pentru Guvern un dublu rol:

a) un rol politic, care constă în a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării;

b) un rol administrativ, care se concretizează înexercitarea conducerii generale a administraţiei publice.

Aceste două dimensiuni ale statutului său se realizează potrivit programului de guvernare care a fost acceptat de Parlament.

Referitor la modul de redactare a articolului 102, existăopinii conform cărora sintagma Guvernul ...asigură realizarea

politicii ...externe a ţării este vagă şi se pretează la interpretări în diferitesensuri . Ea poate însemna că face politică externă, dar nu include, înmod cert, şi competenţa de a angaja statul, de a contracta în numele lui.De aceea, în opinia acestui autor, s-ar fi impus o menţiune expresă în

Cosntituţie cu privire la capacitatea Guvernului de a reprezenta şi angajastatul român. În ceea ce ne priveşte, nu împărtăşim acest punct de vedere,dat fiind faptul că o Constituţie nu trebuie confundată cu o lege obişnuită,nu trebuie să reglementeze în detaliu statutul şi atribuţiile unei autorităţi,acest lucru realizându-se prin legea organică a Guvernului.

Spre deosebire de instituţia Preşedintelui, pe care oregăsim dezvoltată în capitolul II al titlului III, unde există dispoziţii cu

privire la atribuţiile Preşedintelui, în ceea ce priveşte Guvernul, actualaConstituţie a României, ca şi altele de altfel, nu procedează la realizareaunui tablou al atribuţiilor celui de-al doilea şef al executivului. Ea se

rezumă doar să precizeze rolul Guvernului, sub cele două dimensiuni ale sale, politică şi administrativă în acelaşi timp.

Din coroborarea tuturor prevederilor constituţionale,





rezultă următoarele dimensiuni ale statutului Guvernului potrivitactualului sistem:

a) actuala Constituţie a achiesat la concepţiaconstituţională occidentală contemporană, potrivit căreia Guvernul este

parlamentar prin origine şi guvernamental prin funcţiune.

b) Constituţia actuală consacră un dublu rol pentruGuvern, politic şi administrativ, care urmează a se realiza în conformitatecu programul de guvernare acceptat de Parlament.

c) Guvernul reprezintă, deşi Constituţia nu-l califică înmod expres, un organ central al administraţiei publice, cu o competenţămaterială şi teritorială generală.

d) Guvernul reprezintă unul dintre cei doi şefi aiexecutivului nostru bicefal sau dualist.

Modul de reglementare a statutului celor două autorităţidetermină concluzia că toate atribuţiile cu caracter executiv care nu revin,

potrivit Constituţiei, celuilalt şef al executivului, urmează să intre încompetenţa materială a Guvernului.

Că altfel spus, competenţa materială a Guvernului înmaterie executivă are caracter de regulă, pe când Preşedintele vainterveni, prin excepţie, doar în acele domenii pe care Constituantul i lerezervă expres.

e) Între cei doi şefi ai executivului, Guvernul reprezintăorganul colegial, pe când Preşedintele reprezintă autoritatea publică cucaracter unipersonal.

f) În exercitarea rolului care îi revine, Guvernul, încalitatea sa de conducător al administraţiei publice, intră în următoareletipuri de raporturi cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice:

- raporturi de supraordonare, în calitate de organ ierarhicsuperior , faţă de prefect, ministere şi alte organe centrale subordonate lui;

- raporturi de colaborare şi coordonare, faţă deautorităţile centrale autonome;

- raporturi de tutelă administrativă, faţă de organelelocale autonome, care funcţionează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în baza principiilor constituţionale ale autonomiei,descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice.

g) În îndeplinirea rolului său, rezervat de articolul 102(1), Guvernul are obligaţia constituţională de a coopera cu organismelesociale interesate, în conformitate cu alineatul al doilea al articolului 102.

În cadrul acestor organisme sociale interesate urmează săincludem patronatele, sindicatele, biserica, partidele politice, diferiteorganisme şi organizaţii de tineret, etc.

h) În afara rolului său politic şi administrativ, Guvernulmai îndeplineşte, în subsidiar, şi o anumită funcţie normativă , care se

poate concretiza, după cum urmează:- el dispune, în baza articolului 74 din Constituţie, de





iniţiativă legislativă;

- în baza articolului 108 (2), el emite, în executarea legilor,hotărâri , care, după cum rezultă din prevederile constituţionale, trebuie săaibă caracter prater legem şi secundum legem. Hotărârile de Guvern au rolulde a pune în executare legea.

- în baza articolului 115, intitulat delegarea legislativă,Guvernul este împuternicit să emită ordonanţe de Guvern, a căror misiuneeste să înlocuiască legea.

Această împuternicire Guvernul o primeşte fie de laParlament, printr-o lege de abilitare, fie i-a fost recunoscută deConstituant însuşi, care a prevăzut ca, în situaţii extraordinare, Guvernulsă poată emite ordonanţe de urgenţă.

g) În concluzie, apreciem că Guvernul, potrivit actualeinoastre Constituţii, poate fi definit ca fiind acel organ de stat central,care, în baza rolului său politic şi administrativ şi prin cooperarea cu

toate organismele sociale interesate, are misiunea de a asigurarealizarea politicii statului şi de a conduce întreaga administraţie publică, aflat sub controlul direct al Parlamentului.

B. Structura Guvernului potrivit ConstituţieiRomâniei din 1991

Articolul 102 (3) dispune că Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

Constatăm că, din punctul de vedere al categoriilor de

membri ai Guvernului, dispoziţia are în vedere două astfel de categorii şianume:

- membri ai Guvernului stabiliţi de Constituţie, şi aiciintră primul ministru şi miniştrii;

- membri ai Guvernului stabiliţi prin lege organică, fiindvorba despre legea privind organizarea şi funcţionarea Guvernului.

Astfel, articolul 3 din Legea nr. 90/2001 adaugă lacategoriile de membri ai Guvernului pe care îi recunoaşte şi Constituţia şicategoria miniştrilor delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primulministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentruacordarea votului de încredere. Din formularea acestui articol nu rezultăcare sunt însărcinările speciale pe care le au miniştrii delegaţi pe lângă

primul ministru. Apreciem, în consens cu o opinie exprimată în literaturade specialitate că definirea acestor însărcinări revine exclusiv primului-ministru, nici o altă autoritate publică nefiind competentă pentru acontesta conţinutul însărcinărilor speciale.

C. Învestitura Guvernului potrivit ConstituţieiRomâniei din 1991, revizuită şi republicată

Sediul materiei îl reprezintă articolul 85 (1) coroborat cuarticolul 103 şi articolul 104 din Constituţie.

Din coroborarea acestor dispoziţii constituţionaledesprindem următoarele faze în ceea ce priveşte realizarea învestiturii





Guvernului:

a) Desemnarea, de către Preşedinte, a candidatuluipentru funcţia de prim ministru.

Pentru a desemna un asemenea candidat, Constituţia îiimpune Preşedintelui o consultare politică, aceasta putând viza:

- fie partidul care are majoritatea absolută în Parlament ,în cazul în care există un partid care deţine o astfel de majoritate;

- fie toate partidele reprezentate în Parlament, în cazul încare o asemenea majoritate nu există.

b)Alcătuirea echipei guvernamentale şi aprogramului de guvernare

Candidatul desemnat are la îndemână un interval de zecezile, în interiorul căruia să realizeze cele două elemente care vor fi

prezentate în faţa Parlamentului şi pentru care se va solicita votul de

încredere, respectiv echipa şi programul de guvernare.Acest termen de zece zile nu este unul de decădere, el are

o anumită semnificaţie în ceea ce priveşte necesitatea de a se alcătui, într-un timp optim, un Guvern legal şi legitim care să conducă treburile ţării,dar asta nu poate însemna că depăşirea lui ar atrage imposibilitatea de a

fi solicitat şi respectiv, acordat, votul de încredere.

El reprezintă “limita de la care Preşedintele României poate retrage candidatului mandatul acordat, spre a începe noinegocieri”.

c) Solicitarea votului de încredere din parteaParlamentului de către candidatul la funcţia de prim ministru.

Candidatul la funcţia de prim ministru are la îndemână,cum spuneam, un termen de 10 zile, în interiorul căruia trebuie sărealizeze două lucruri:

- să alcătuiască programul şi lista viitorului Guvern;

- să se adreseze Parlamentului, după ce primul obiectiv alacestei perioade a fost atins, pentru a-i solicita votul de învestitură.

După cum prevede expres articolul 103 (3), votul deîncredere al Parlamentului se acordă asupra programului şi a întregii liste

a Guvernului. Considerăm şi noi, în acord cu o opinie exprimată îndoctrina de specialitate, că Parlamentul nu are posibilitatea, cu ocaziaacordării votului de încredere, să conteste lista Guvernului propusă decandidatul la funcţia de prim-ministru, deoarece , potrivit articolului103(2) din Constituţie, acesta cere, în termen de 10 zile, votul deîncredere asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

Acordarea votului de încredere din partea Parlamentuluireunit în şedinţă comună impune realizarea majorităţii absolute de

jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor din cele douăCamere.

Acordarea votului de încredere atrage după sineurmătoarele consecinţe:





- programul se transformă în program politic oficial deguvernare;

- lista de propuneri privind viitoarea echipăguvernamentală, nominalizată în hotărârea Parlamentului de acordare avotului de învestitură devine obligatorie pentru Preşedinte, căruia îirevine sarcina ca, printr-un decret, să numească Guvernul.

Parlamentul are la îndemână un termen de 60 de zile, îninteriorul căruia el poate să acorde votul de încredere viitorului Guvern.El nu este astfel obligat să acorde votul de încredere primei variante

propuse de candidatul la funcţia de prim ministru. Parlamentul poate, înaceste 60 de zile, să refuze două solicitări de învestitură. Dacă face acestlucru şi dacă au trecut 60 de zile de la prima solicitare, Preşedintele esteîn drept, potrivit articolului 89 din Constituţie, să dizolve Parlamentul.

d) Numirea Guvernului de către PreşedinteleRomâniei şi depunerea jurământului de credinţă

Ultima etapă în derularea procedurii constituţionale deînvestire a Guvernului este numirea Guvernului de către PreşedinteleRomâniei.

Emiterea decretului prezidenţial de numire atrage dupăsine următoarele consecinţe:

- depunerea jurământului, în faţa Preşedintelui, de cătremembrii Guvernului.

În ceea ce priveşte conţinutul jurământului, este vorba de jurământul prevăzut de articolul 82 din Constituţie, pe care îl depune înfaţa Parlamentului Preşedintele ales, a cărui alegere a fost validată deCurtea Constituţională.

- de la data depunerii jurământului, Guvernul, în întregulsău, şi fiecare membru în parte, îşi exercită mandatul, potrivit articolului104 (2) din Constituţie.

D. Mandatul Guvernului potrivit ConstituţieiRomâniei din 1991

Sediul materiei îl regăsim în articolul 104 coroborat cuarticolul 110 din Constituţie.

Potrivit acestor două texte, mandatul Guvernului, înîntregul său, şi al fiecărui membru în parte, începe de la depunerea

jurământului şi durează până la data validării alegerilor parlamentaregenerale.

Aceasta reprezintă situaţia tipică, a cărei întindere estecorespunzătoare limitelor de funcţionare a Parlamentului.

În ceea ce priveşte situaţia atipică, ea presupune încetareamandatului Guvernului înainte de data validării alegerilor parlamentaregenerale, fiind vorba despre următoarele două situaţii:

a) prin demiterea Guvernului, ca urmare a retragerii

încrederii acordate Guvernului, retragere care poate opera fie potrivitarticolului 113 (moţiunea de cenzură), fie potrivit articolului 114(angajarea răspunderii Guvernului).





b) atunci când primul ministru se află într-una dintresituaţiile prevăzute de articolul 106 ori este în imposibilitatea de a-şiexercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

Constatăm că dacă prima situaţie atipică priveşteGuvernul în întregul său, căruia i-a fost retrasă încrederea “în bloc”, aşacum i-a fost acordată, cea de-a doua situaţie priveşte persoana şefuluiGuvernului, astfel încât, modificările intervenite în statutul acestuia potdetermina încetarea mandatului Guvernului însuşi.

Mandatul Guvernului poate înceta atunci când PrimulMinistru se află într-una dintre următoarele situaţii:

- i-a încetat mandatul potrivit articolului 106, care prevede situaţiile când poate înceta mandatul unui membru alGuvernului, fiind vorba despre: demisie, revocare, pierderea drepturilor electorale, intervenţia unei stări de incompatibilitate ori alte cazuri pecare legea le poate prevedeiii.

- este în imposibilitate de a-şi exercita mandatul, care se prelungeşte mai mult de 45 de zile.

Dacă a fost depăşit acest termen maxim de 45 de zile,intervine demisia Guvernului. Primul ministru, după cele 45 de zile, îşiva relua atribuţiile, dar nu ca prim ministru al unui Guvern în exercitareamandatului, ci ca prim ministru al unui Guvern demisionar, însărcinatnumai cu îndeplinirea actelor necesare pentru administrarea treburilor

publice.

E. Statutul membrilor Guvernului

După cum am mai arătat, articolul 102 (3) prevede căGuvernul este format din primul ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi

prin lege organică.

I. Condiţii pentru funcţia de membru al Guvernului

1) Actuala Constituţie a României impune, în modimplicit, printre condiţiile impuse membrului Guvernului şi pe aceea de aavea drepturi electorale.

Legea organică nr. 90/2001, în articolul 2, arată că pot fimembri ai Guvernului persoanele care:

- au numai cetăţenia română şi domiciliul în România;

- se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;

- nu au suferit condamnări penale;

- nu se găsesc în cazurile de incompatibilitate prevăzutede articolul 4 (1).

2) O altă categorie de condiţii, impusă pentru funcţia demembru al Guvernului, este cea consacrată de articolului 16(3) dinConstituţie, respectiv condiţia cetăţeniei române şi a domiciliului înRomânia.

Această condiţie se regăseşte şi în art.2 din Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului.

3) Condiţia ca persoana să nu fi suferit condamnări





penale

Constatăm că legea impune interdicţia potrivit căreiamembru Guvernului să nu fi suferit nici o condamnare penală, indiferentde felul condamnării.

4) Condiţia ca persoana să nu se afle într-o situaţie de

incompatibilitate prevăzută de articolul 4 (1) din Legea nr. 90/2001iv

.Articolul 105 din Constituţie şi articolul 2 din Legea nr.

90/2001 impune o a doua condiţie pentru a putea fi membru alGuvernului, şi anume inexistenţa unei stări de incompatibilitate.

Potrivit articolului 105 incompatibilităţile pot fi, din punctul de vedere al izvorului care le consacră, de două feluri:

a) incompatibilităţi de ordin constituţional;

b) incompatibilităţi de ordin legal

a)Incompatibilităţile de ordin constituţional

a) Potrivit articolului 105, incompatibilităţile de ordinconstituţional privesc:

- funcţiile publice de autoritate, cu admiterea uneisingure excepţii, cea de parlamentar.

- funcţiile de reprezentare profesională salarizată în cadrulorganizaţilor cu scop comercial.

Prin noţiunea de “funcţie publică de autoritate“ trebuie săînţelegem orice persoană care aparţine unui organ de conducere dintr-oautoritate publică, sau o structură a acesteia, precum şi membrii organelor

alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (primari,consilieri locali sau judeţeni ).

b) Incompatibilităţile de ordin legal

Potrivit articolului 84 din Legea nr. 161/2003, Cartea I,Titlul IV, funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cuexcepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute deConstituţie;

b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională

salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;c) exercitarea funcţiei de preşedinte, vicepreşedinte,

director general, administrator, membru al Consiliului de Administraţieori de cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţiide credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi lainstituţiile publice;

d) funcţia de preşedinte sau de secretar al Adunărilor Generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale.

e) funcţia de reprezentant al statului la adunările generale

ale societăţilor comerciale prevăzute la litera c).f) funcţia de manager sau membru al Consiliilor de

Administraţie ale regiilor autonome, companiilor sau societăţilor





naţionale;

g) calitatea de comerciant persoană fizică;

h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cuexcepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care

România este parte.Incompatibilităţile pentru funcţia de membru al

Guvernului au suferit astfel unele modificări în timp, iar constatarea uneiasemenea situaţii revine primului ministru. Legislaţia actuală este însădeficitară deoarece nu precizează care este procedura aplicabilă

primului-ministru, respectiv cine este autorizat să constate faptul căacesta se află într-o stare de incompatibilitate descrisă de Legea nr.161/2003.

II. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

a) Potrivit articolului 106, coroborat cu articolele 85 şi104, încetarea funcţiei de membru al Guvernului are loc prin:

- demisie, care intervine ca urmare a voinţei exclusive atitularului funcţiei, ceea ce atrage declanşarea procedurii pentruînvestirea unui nou membru al Guvernului ;

- revocarea este cea de-a doua modalitate prevăzută delege, care intervine, potrivit articolului 85 (2), în caz de remaniereguvernamentală. Cum se arată în doctrină, revocarea intervine într-o

situaţie normală şi nu are caracter de sancţiune, ea având o legitimitate politică ;

- pierderea drepturilor electorale , care poate intervenica sancţiune penală complementară (articolul 64 litera “a” din Codul

penal), dar şi în cazul pierderii indirecte a acestor drepturi prin punereasub interdicţie, intervenită ca urmare a pierderii discernământului ori caurmare a stării de debilitate sau alienaţie mintală stabilite judecătoreşte( articolul 142 din Codul familiei) ;

- intervenţia unei stări de incompatibilitate , prevăzutăexpres de art. 105;

- decesul;

- alte cazuri stabilite prin lege. b) Potrivit articolului 107 (2), încetarea funcţiei de

membru al Guvernului mai are loc în cazul în care acesta este înimposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile,depăşirea acestui termen atrăgând încetarea funcţiei de membru alGuvernului. În perioada în care se află în imposibilitatea exercităriifuncţiei, intervine interimatul, primul ministru urmând să aleagă un altmembru care să deţină funcţia de ministru interimar în locul celui aflat înimposibilitate de a-şi exercita atribuţiile.

c) Potrivit articolelor 113 şi 114, încetarea funcţiei de

membru al Guvernului mai poate avea loc în situaţia în care este adoptatăo moţiune de cenzură, care atrage demiterea Guvernului în ansamblulsău, deci încetarea calităţii de membri ai Guvernului pentru toţi cei care





alcătuiesc organul executiv demis.

d) În conformitate cu articolul 16 (3) desprindemconcluzia că încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai poateinterveni:

- în cazul pierderii cetăţeniei române;

- în cazul în care membrul Guvernului nu mai locuieşteîn România.

În conformitate cu prevederile articolului 5 din Legea nr.90/2001, încetarea funcţiei de membru al Guvernului are loc prindemisie, revocare, pierderea drepturilor electorale, intervenţia unei stăride incompatibilitate, decesul sau demiterea în condiţiile prevăzute de art.8 (2).

III. Suspendarea din funcţia de membru alGuvernului

Sediul materiei îl regăsim în articolul 109 (2) careconsacră două tipuri de suspendare, respectiv suspendarea care poate fidispusă de Preşedintele României, în cazul în care s-a cerut urmărirea

penală împotriva unui membru al Guvernului, şi suspendarea de drept,care intervine în cazul în care a fost trimis în judecată un membru alGuvernului.

Din punctul de vedere al naturii sale juridice,suspendarea nu reprezintă o modalitate de încetare a mandatului unor membri ai Guvernului, ci o întrerupere în exercitarea unui mandat, care

poate în final să atragă încetarea acestuia, sau poate determina reluarea prerogativelor, în cazul în care se dovedeşte că acuzele aduse persoanelor în cauză sunt nefondate.

Se identifică două momente şi două tipuri de suspendare:

- în cazul în care s-a cerut urmărirea penală, poateinterveni suspendarea dispusă de Preşedintele României.

- în cazul în care membrul de Guvern a fost trimis în judecată, intervine suspendarea de drept a acestuia, în temeiul textuluiconstituţional care dispune că “Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”.

IV. Statutul primului ministru

a) Primul ministru este şef al Guvernului, articolul 107(1) teza întâia prevăzând că Primul ministru conduce Guvernulv.

b) Primul ministru are misiunea de a coordona activitateamembrilor Guvernului, însă cu obligaţia să respecte atribuţiile care revinfiecăruia.

c) Primului ministru îi revine misiunea de a prezentacelor două Camere ale Parlamentului rapoarte şi declaraţii cu privire la

politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate, şi răspunde la întrebărileşi interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi şi senatori.

d) Solicită Preşedintelui să participe la unele şedinţe aleGuvernului, atunci când se discută probleme de interes naţional privind

politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice.





e) Propune Preşedintelui revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului, în caz de vacanţă a postului sau de remaniereguvernamentală.

f) Contrasemnează unele din decretele Preşedintelui, potrivit articolului 100 din Constituţie.

Potrivit textului constituţional şi al articolului 17 dinLegea nr. 90/2001, contrasemnarea priveşte acele decrete pentru carearticolul 100 impune obligaţia contrasemnării.

g) Semnează hotărârile şi ordonanţele adoptate deGuvern, care sunt contrasemnate de miniştrii care au sarcina punerii lor în executare.

h) Reprezintă Guvernul României în relaţiile acestuia cuParlamentul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională,Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalteautorităţi şi instituţii publice, partidele şi alianţele politice, sindicatele, cu

alte organizaţii neguvernamentale precum şi în relaţiile internaţionale. j) Este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a

Ţării şi exercită toate atribuţiile care derivă din această calitate.

k) Primul ministru numeşte şi eliberează din funcţie, înconformitate cu articolul 15 din Legea nr. 90/2001, următoarele categoriide persoane:

- conducătorii organelor de specialiatate din subordineaGuvernului, cu excepţia persoanelor care au calitatea de membru alGuvernului, conform articolului 3 alin. (1);

- secretarul general şi secretarii generali adjuncţi aiGuvernului, în cazul utilizării acestor funcţii;

- personalul din cadrul aparatului de lucru al primuluiminsitru;

- secretarii de stat;

- alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege.

5.2 Organizarea si functionarea Guvernului

I. Aparatul de lucru al Guvernului

Aparatul de lucru al Guvernului este constituit, înconformitate cu articolul 21 din Legea nr. 90/2001, din :

a) corpul de consilieri al primului ministru;

b) corpul de control al primului ministru;

c) aparatul tehnic al corpului de consilieri;





d) cabinetul primului ministru;

e) cancelaria primului ministru;

f) compartimentul cu probleme speciale;

g) compartimentul documente secrete;

h) compartimentul care asigură protocolul primuluiministru.

Atribuţiile aparatului de control se stabilesc prin decizie a primului ministru.

Activitatea corpului de consilieri, ca şi a aparatului tehnical acestuia, este coordonată de un consilier căruia i-a fost delegată oasemenea atribuţie, prin decizie a primului ministru.

Se impune a se preciza şi faptul că persoanelor careconstituie aparatul tehnic al primului ministru nu li se aplică prevederilelegii privind statutul funcţionarului public.

Articolul 22 din aceeaşi lege cadru prevede că la nivelulGuvernului există şi funcţionează un Secretariat General, condus de unSecretar General, care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau maimulţi secretari generali adjuncţi, care pot avea rang de secretar de stat,numiţi prin decizie a primului ministru.

II. Atribuţiile Guvernului României

Vom analiza, în cele ce urmează, două mari categorii deatribuţii, şi anume:

A) Atribuţii prevăzute de Constituţie

În această primă categorie intră:

a) exercitarea iniţiativei legislative;

b) negocierea tratatelor internaţionale – articolul 91 (1)care prevede că “ Preşedintele încheie tratate internaţionale, negociate deGuvern...”;

c) propune Preşedintelui acreditarea şi rechemareareprezentanţilor diplomatici ai României în alte state (articolul 91 alin 2);

d) propune Preşedintelui înfiinţarea, desfiinţarea sau

schimbarea rangului misiunilor diplomatice ale României (art. 91 alin 2 );e) prezintă Parlamentului informaţiile şi documentele

solicitate de cele două Camere şi de comisiile parlamentare, prinintermediul preşedinţilor lor (articolul 111 alin 1);

f) participarea la şedinţele Parlamentului , la care “areacces” potrivit articolului 111 (2) sau, în mod obligatoriu, când li sesolicită prezenţa;

g) sesizează Curtea Constituţională cu privire la aspectelede neconstituţionalitate pe care apreciază că le prezintă legile, înainte de afi promulgate de către Preşedintele României (articolul 146 litera “a”);

h) exercită o putere normativă primară, rod al delegăriilegislative, concretizată în capacitatea de a emite acte care înlocuiesc





legile, respectiv Ordonanţele de Guvern (articolele 108 şi 115);

j) numeşte prefectul, potrivit articolului 123 (1) dinConstituţie;

i) potrivit articolului 97 (2), în termen de trei luni de ladata la care a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte, ia măsuri pentru a

organiza alegeri pentru un nou Preşedinte; j) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot

înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea lerecunoaşte expres această competenţă.

B) Funcţiile şi atribuţii prevăzute de legea cadru

Se impune mai întâi să facem diferenţa între funcţiileGuvernului şi atribuţiile acestuia.

În ceea ce priveşte funcţiile Guvernului, ele îşi aflăreglementarea în articolul 1 (5) şi este vorba despre următoarele funcţii:

a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;

b) funcţia de reglementare prin care se asigură elaborareacadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizăriiobiectivelor strategice;

c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin carese asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum

şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

d) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele

statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură

urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniileeconomic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşidesfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

Articolul 11 din Legea nr. 90/2001 stabileşte următoareleatribuţii ale Guvernului:

a) exercită conducerea generală a administraţiei publice;

b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptareParlamentului;

c) adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor;ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă

potrivit articolului 115(4) din Constituţie;

d) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicareaacestora;

e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare

Parlamentului;f) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare





economică a ţării, pe ramuri şi domenii de activitate;

g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivitProgramului de guvernare;

h) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şisiguranţei cetăţeanului, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în

condiţiile prevăzute de lege;i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii,

pentru apărarea ţării, scop în care organizează şi înzestrează forţele armate;

j) asigură realizarea politicii externe a ţării şi, în acestcadru, integrarea României în structurile europene şi internaţionale;

k) negociază tratatele, acordurile şi convenţiileinternaţionale care angajează statul român; negociază şi încheie, încondiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivelguvernamental;

l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi acelorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;

m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private astatului;

n) acordă şi retrage cetăţenia română, în condiţiile legii,aprobă renunţarea la cetăţenia română, în aceleaşi condiţii;

o) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe despecialitate în subordinea sa;

p) cooperează cu organismele sociale interesate în

îndeplinirea atribuţiilor sale;r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau

care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.

III. Funcţionarea Guvernului

În ceea ce priveşte funcţionarea Guvernului, semnalămfaptul că forma de lucru a acestuia, consacrată de Legea nr. 90/2001, esteşedinţa, care are caracter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.

Convocarea şi conducerea şedinţei se face de către primulministru. Atunci când la şedinţe participă şi preşedintele, acestea sunt

prezidate de şeful statului.Credem că s-a vrut să se consacre, prin cele două noţiuni

diferite, şi două instituţii diferite: conducerea este un atribut al şefuluiorganului colegial, care este primul ministru, din care derivă şi altele,exemplu semnarea actelor emise de Guvern în şedinţa respectivă şi

prezidarea care aparţine şefului statului, care este în acelaşi timp şi şef alexecutivului, ca şi Guvernul însuşi, care nu exclude conducerea şi nici nuschimbă natura juridică a şedinţelor la care participă.

La şedinţele de Guvern regăsim două categorii de participanţi:

- cei a căror participare este obligatorie: membriiGuvernului, Secretarul General al Guvernului, care participă de drept;





- cei care au fost invitaţi să participe, respectiv: secretariide stat, alţi invitaţi a căror prezenţă se apreciază a fi necesară, Preşedintele.

Cvorumul de şedinţă este egal cu majoritatea cerută delege pentru votarea actelor, fiind vorba despre jumătate plus unu dinnumărul membrilor Guvernului.

Legea impune ca dezbaterile din cadrul şedinţelor deGuvern, modul de adoptare a actelor acestuia precum şi al oricăror altemăsuri stabilite, să se înregistreze pe bandă magnetică şi să se consemnezeîn stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.

Cât priveşte activitatea primului ministru, aceasta se prezintă ca o activitatea continuă, neîntreruptă, prin intermediul căreia acestaîşi realizează statutul de şef al Guvernului şi coordonator al activităţiicelorlalţi membri ai acestuia.

În loc derezumat





1. Analizati etapele investiturii Guvernului si precizati carei autoritati iirevine pozitia centrala in cadrul acestei proceduri.2. Care sunt situatiile atipice privind mandatul Guvernului . Precizati sicare sunt prerogativele guvernului demisionar.



1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, Editura CH Beck,Bucuresti, 20052. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura Universul

Juridic, Bucuresti, 20093. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a, Editura CH

Beck, Bucuresti, 20084. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a, Editura CH

Beck, Bucuresti, 20105. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Emanuel Albu, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2004

8. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editur a Accent, 2004




GUVERNUL ROMANIEI (II))


GUVERNUL ROMANIEI (II)

Cuprins Pagina


6.1.Actele juridice emise de Guvern

6.2.Controlul parlamentar asupra activitatii Guvernului

6.3.Răspunderea guvernului şi a miniştrilor. Răspunderea politică şi răspunderea juridică aGuvernului şi a membrilor săi……………………………………………………..

000








• analizarea tipurilor de acte administrative adoptate de Guvern•

interpretarea tipurilor de raspundere juridica a Guvernului si amembrilor sai

6.1. .Actele juridice emise de Guvern

Hotararile deGuvern

Legea fundamentală prevede în articolul 108 (1) că “Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe”.

Potrivit articolului 27 din Legea nr. 90/2001, Guvernul adoptăhotărâri şi ordonanţe. Adoptarea se face prin consens, iar dacă nu se

realizează consensul, hotărăşte primul ministru.A. Regimul constituţional al hotărârilor de Guvern

Din interpretarea articolului 108 din Constituţie, raportat laarticolul 27 din Legea nr. 90/2001, credem că pot fi desprinse următoareledimensiuni ale statutului constituţional al hotărârilor de Guvern:

l. Potrivit Constituţiei “hotărârile se emit pentru organizareaexecutării legilor “.

Acest text permite interpretarea că hotărârile de Guvern intervin înmăsura în care legea impune adoptarea lor, în măsura în care fie expres,

fie implicit, legea trimite la o hotărâre de punere în aplicare sau practicaaplicării legii naşte nevoia adoptării unei hotărâri de Guvern.

Din această perspectivă, Hotărârile de Guvern sunt praeter legem şisecundum legem. Ele sunt adoptate în baza legii, în limitele acesteia, şidupă ce domeniul respectiv a fost supus unei reglementări legale, eleneputând dispune decât măsuri administrative, pentru asigurareaorganizării executării legilor.

2. Hotărârile de Guvern realizează competenţa originară aGuvernului, de autoritate executivă, adică de autoritate care îşi propune în

principal să pună în aplicare legea.

3. Hotărârile de Guvern sunt supuse controlului de legalitate exercitatde instanţele judecătoreşti, în baza Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.

4. Hotărârile de Guvern sunt supuse regulii semnării de către primulministru şi contrasemnării de miniştrii care au obligaţia punerii lor înexecutare.

5. Regula obligativităţii publicării în Monitorul Oficial, subsancţiunea inexistenţei, în cazul nepublicării.

De la această regulă, Constituţia admite o excepţie, respectiv

hotărârile care au caracter militar şi care se comunică numai instituţiilor interesate.





OrdonanteleGuvernului

6. Hotărârile de Guvern pot avea atât caracter normativ, cât şicaracter individual.

B. Regimul constituţional al ordonanţelor de Guvern

Sediul materiei este reprezentat de articolul 108 alineatele (1), (3)şi (4) coroborat cu articolul 115 din Constituţie şi articolul 27 din Legea

nr. 90/2001.Analiza regimului constituţional al ordonanţelor de Guvern

considerăm că trebuie să înceapă de la articolul 61 (1) din Constituţie, care proclamă rolul de unică autoritate legiuitoare al Parlamentului.

Acest lucru înseamnă că numai Parlamentului îi este recunoscut dreptul de a adopta norme juridice primare. Guvernul poate să facă acest lucru doar în virtutea unei împuterniciri speciale pe care o primeşte , şicare provine fie de la Parlament, dintr-o lege de abilitare, fie de laConstituant însuşi, care a admis ca în situaţii extraordinare, Guvernul să

poată interveni cu ordonanţe şi în absenţa unei legi de abilitare speciale.

Astfel, delegarea legislativă ce rezumă în esenţă posibilitateaacordată Guvernului, ca în anumite limite şi cu respectarea unor condiţiisă adopte ordonanţe, poate fi realizată:

a) prin intermediul unei legi speciale de abilitare adoptate deParlament, situaţie în care ne aflăm în prezenţa delegării de ordin legal,concretizată în adoptarea unei ordonanţe obişnuite, propriu-zise;

b) poate fi opera legiuitorului constituant însuşi, în cazulordonanţei de urgenţă.

Rolul ordonanţei de Guvern este astfel cel de a înlocui legea, pecând hotărârea de Guvern pune legea în executare.

1. Regimul constituţional al ordonanţei de Guvern emisă culege de abilitare (ordonanţă obişnuită):

a) poate interveni numai în domeniile care nu fac obiectul legiiorganice, rezultând, per a contrario, că intervine în domeniul legilor ordinare.

b) legea de abilitare va putea cuprinde două categorii de clauze:

-clauze cu caracter obligatoriu, respectiv domeniul şi data până la

care se pot emite ordonanţe;

- clauze cu caracter facultativ, respectiv posibilitatea ca ordonanţasă fie supusă aprobării Parlamentului, dacă legea de abilitare cere expresacest lucru.

c) Din modul de formulare a articolului 115 (3) “ Dacă legea deabilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit legii...” desprindem concluzia că regula, în ceea ce priveşte acest tip deordonanţe este că ele nu se supun aprobării Parlamentului, iar excepţia căele se supun aprobării Parlamentului, dacă legea de abilitare impuneexpres acest lucru.

d) În funcţie de situaţia de a se supune sau nu aprobării de cătreParlament, acest tip de ordonanţe se clasifică, la rândul lui, în două





categorii:

- ordonanţe care nu se supun aprobării Parlamentului, deoarecelegea de abilitare nu cere expres acest lucru;

- ordonanţe care se supun aprobării ulterioare a Parlamentului,deoarece legea de abilitare impune acest lucru.

Parlamentul are posibilitatea să aprobe ordonanţele, ceea ce atrageşi posibilitatea de a le modifica, sau de a respinge, în tot sau în parte.

Legea de aprobare sau de respingere, ca orice lege, este supusăcontrolului prealabil de constituţionalitate.

e) Pe perioada delegării, Guvernul poate să modifice, săcompleteze sau să abroge propriile ordonanţe. După expirarea aceste

perioade, Guvernul nu mai poate emite ordonanţe în domeniul în care afost abilitat şi nu mai poate să revină asupra celor deja adoptate.

2. Regimul constituţional al ordonanţelor de urgenţă

În viaţa fiecărui stat pot interveni situaţii în care Parlamentul se află înimposibilitatea de a se întruni pentru a legifera. Astfel, Guvernul va adoptaOUG care:

a) Intervin în situaţii extraordinare, care nu mai necesită existenţaunei delegări speciale, realizate printr-o lege specială de abilitare, ele fiindadoptate în temeiul delegării de ordin constituţional.

b) Spre deosebire de primul tip de ordonanţă, despre careConstituţia precizează că nu poate interveni decât în domeniile legiiordinare, art. 115 alin. (5) fraza finală specifică faptul că ordonanţa deurgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cumajoritatea prevăzută de art. 76 alin. 1, ceea ce conduce, implicit, laconcluzia că acest tip de ordonanţă poate interveni în domenii ce facobiectul legilor organice.

În ceea ce priveşte practica Curţii Constituţionale, în mai multerânduri ea s-a pronunţat, înainte de revizuirea Constituţiei, în sensul căordonanţele de urgenţă pot interveni şi în domeniul legilor organice.

c) Se supun obligatoriu aprobării Parlamentului, intrând în vigoarenumai după depunerea spre dezbatere, în procedură de urgenţă, la Cameracompetentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial. DacăParlamentul este în vacanţă, el se convoacă în mod obligatoriu, în termende 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Aceasta este singurasituaţie în care Guvernul, care răspunde politic în faţa Parlamentului,determină întrunirea acestuia în sesiune extraordinară pentru a discutaordonanţa de urgenţă care a fost adoptată.

Constituţia revizuită modifică substanţial regimul acestei ordonanţe,din punctul de vedere al procedurii de adoptare. Dacă în termen de cel mult30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei,aceasta se consideră adoptată şi se trimite celeilalte Camere, care decide totîn procedură de urgenţă.

d) Ordonanţa de Guvern nu poate intra în vigoare înainte de publicarea ei în Monitorul Oficial, nepublicarea atrăgând după sineinexistenţa actului, fără nici o excepţie.





e) Aprobarea sau respingerea ordonanţei de Guvern se face printr-olege, în care sunt cuprinse şi ordonanţele al căror efect a încetat conformarticolului 115 (3), prin nerespectarea termenului de abilitare.

f) Constituţia revizuită, prin art. 115 alin. (6), introduce anumitelimite ale intervenţiei ordonanţei de urgenţă, respectiv domeniile în careGuvernul nu poate adopta astfel de acte normative.


Se poate sustine ideea unui rol legislativ al Guvernului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .75

6.2 .Controlul parlamentar asupra activitatii Guvernului

I. Controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului

Actuala Constituţie a României aşează, printr-o dispoziţie cucaracter de principiu, întreaga administraţie publică sub un control

parlamentar general, dispunând, prin articolul 111 (1), că “Guvernul şicelelalte autorităţi ale administraţiei publice, în cadrul controlului

parlamentar al activităţii lor ...“ au mai multe sarcini care concretizează

formele de control şi asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează.Ceea ce conferă legitimitate controlului parlamentar este faptul că

“ fiind mandatare ale poporului, Adunările legislative trebuie să supravegheze modul în care se înfăptuieşte conducerea treburilor statului pentru ca acesta să se menţină pe linia care corespunde cel mai mult aspiraţiilor întregii colectivităţi naţionale”.

Prin articolele 111-112 se instituie următoarele forme de controlasupra Guvernului:

A) Obligaţia Guvernului de a informa Parlamentul

Este consacrată prin articolul 111 (1), care instituie un control parlamentar general asupra întregii administraţii publice, inclusiv asupraGuvernului, calificat şi el ca un organ al administraţiei publice.

Din conţinutul acestui text, desprindem următoarele elementeesenţiale ale acestui tip de control:

a) din punctul de vedere al naturii sale juridice, acesta reprezintă oformă de control politic, exercitat asupra administraţiei publice, care nu se

poate finaliza în anulări de acte, sancţionări de personal etc.

b) dreptul de a solicita informaţiile şi documentele considerate canecesare se exercită prin intermediul preşedinţilor celor două Camere sau

cei ai comisiilor parlamentare.c) în cazul în care iniţiativa legislativă priveşte modificarea

bugetului de stat sau al asigurărilor sociale, este obligatorie solicitarea





informării şi, se subînţelege, şi prezentarea acesteia.

Informarea parlamentarilor “reprezintă prima condiţie aexercitării controlului parlamentar, deoarece datele oferite de aceastăinformare au rolul de a determina acţiunea parlamentarilor faţă deGuvern şi celelalte organe ale administraţiei publice”.

B) Controlul prin întrebări, interpelări şi ancheteAceastă formă de control este consacrată de articolul 112 din

Constituţie, intitulat “ Întrebări şi interpelări”, al cărui conţinut, raportat la prevederile Regulamentelor celor două Camere, credem că presupuneurmătoarele precizări în ceea ce priveşte regimul acestui tip de control:

a) are în vedere Guvernul, în întregul său, în ceea ce priveşteactivitatea de ansamblu a acestuia, precum şi fiecare membru alGuvernului, pentru activitatea proprie.

b) întrebările reprezintă forma cea mai simplă şi cea mai folosită decontrol parlamentar, care constituie solicitarea unui răspuns dacă un fapteste adevărat sau nu, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şicelelalte organe executive şi administrative înţeleg să comunice anumiteacte şi informaţii sau să adopte anumite acte.

Ele pot fi scrise şi orale, iar cele scrise la rândul lor sunt de douăfeluri: unele care presupun răspunsuri orale şi altele care impun carăspunsul să îmbrace forma scrisă.

Întrebările scrise pot fi adresate Guvernului în ansamblul său saufiecărui membru precum şi altor conducători ai organelor administraţiei

publice.

Articolul 158 alin. (2) din Regulamentul Senatului defineşteîntrebarea ca fiind o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat,dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul sau celelalte organe aleadministraţiei publice înţeleg să comunice Senatului informaţiile saudocumentele solicitate ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâreîntr-o problemă determinată.

c) Interpelarea reprezintă tot o formă de control asupraadministraţiei publice, care diferă însă de întrebări prin caracterul lor maicomplex, prin faptul că ele presupun nu simple răspunsuri, ci explicaţii cu

privire la politica Guvernului în anumite probleme cardinale ale activităţii

interne şi externe a Guvernului.Constatăm astfel că o primă diferenţă între întrebări şi interpelărirezidă în caracterul lor mai complex, din punct de vedere al conţinutului,al obiectului pe care îl vizează şi al răspunsurilor pe care le presupun.

O altă diferenţă constă în faptul că interpelările pot atrage uneleconsecinţe, şi avem în vedere faptul că potrivit articolului 112 (2), celedouă Camere ale Parlamentului pot adopta o moţiune simplă prin care să-şiexprime poziţia cu privire la problema care a făcut obiectul interpelării.

O a treia diferenţă dintre întrebări şi interpelări constă în faptul că,în vreme ce întrebările pot îmbrăca atât forma scrisă cât şi cea orală,

interpelările nu pot îmbrăca decât forma scrisă.Articolul 162 din Regulamentul Senatului constă într-o cerere

adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către unul sau mai





mulţi senatori sau de grup parlamentar, prin care se solicită explicaţiiasupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii saleinterne sau externe.

d) Anchetele parlamentare sunt “unul din cele mai specializatemijloace de control parlamentar asupra Guvernului şi administraţiei

publice”.

În conformitate cu articolul 64 (4) din Constituţie, “ FiecareCameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii deanchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisiicomune.”

Specific comisiilor de anchetă este “îndeosebi statutul juridic al celor audiaţi - ce este similar martorilor - precum şi obligativitatea

generală a autorităţilor publice de a sprijini activitatea comisiei, prin prezentarea informaţiilor şi documentelor necesare”.


Explicati expresia de rationalizare a parlamentarismului.


6.3 Răspunderea guvernului şi a miniştrilor. Răspunderea politică şi răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi

A. Regimul răspunderii Guvernului potrivit ConstituţieiRomâniei din 1991

Din punctul de vedere al categoriilor de răspundere a membrilor Guvernului consacrate de Legea fundamentală, identificăm:

a) o răspundere politică a întregului Guvern, deci a organuluicolegial, care se exercită exclusiv în faţa Parlamentului.

b) o răspundere politică a fiecărui membru al Guvernului, solidară

cu ceilalţi membri, pentru activitatea Guvernului şi actele sale.c) o răspundere penală a membrilor Guvernului ;

d) o răspundere administrativ disciplinară, concretizată însuspendarea lor din funcţie atunci când s-a cerut urmărirea penală sau cânds-a trimis în judecată în membru al Guvernului;

e) o răspundere administrativ patrimonială, întemeiată pe articolul52 din Constituţie raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 privindcontenciosul administrativ.

f) o răspundere administrativ contravenţională, consacrată de articolul

69, care face vorbire despre judecata contravenţională a parlamentarilor,unii dintre ei putând avea şi calitatea de membri ai Guvernului, ceea cedetermină concluzia că textul vizează, în egală măsură şi răspunderea





contravenţională a acestora.

B. Răspunderea politică a Guvernului şi a membrilor săi

Potrivit articolului 109 (1), răspunderea politică priveşte Guvernul,în ansamblul său, dar şi fiecare membru al Guvernului, care răspunde

politic solidar cu ceilalţi membri ai Guvernului pentru activitatea organului

colegial din care fac parte şi pentru actele sale.Răspunderea politică este astfel guvernată de principiul

constituţional al solidarităţii, iar autoritatea faţă de care se exercită esteParlamentul.

Cea mai drastică sancţiune în cazul răspunderii politice aGuvernului este demiterea lui, care poate avea loc prin retragereaîncrederii pe care Parlamentul i-a acordat-o, ca urmare a adoptării uneimoţiuni de cenzură.

1. Regimul constituţional al moţiunii de cenzură

Moţiunea de cenzură reprezintă o soluţie la care se apelează doar încazuri extreme, când Parlamentul şi-a epuizat toate celelalte forme decontrol şi ajunge la concluzia că Guvernul nu mai justifică încrederea cucare l-a învestit.

Procedura constituţională a moţiunii de cenzură este următoarea:

a) dreptul de a iniţia o moţiune de cenzură aparţine unei pătrimi dinnumărul total al deputaţilor şi senatorilor.

b) obligaţia de comunicare a moţiunii de cenzură Guvernului, ladata depunerii sale.

c) dezbaterea moţiunii în termen de trei zile de la data când a fostdepusă, aceasta fiind prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.

Moţiunea de cenzură “are ca scop angajarea unei dezbateri publice asupra politicii de ansamblu a Guvernului, în vederea demiterii sale”.

d) retragerea încrederii şi deci aprobarea moţiunii de cenzurăiniţiate şi dezbătute se realizează de majoritatea deputaţilor şi senatorilor.

Competenţa de a iniţia şi aproba moţiunea de cenzură aparţinecelor două Camere reunite în şedinţă comună.

Dacă moţiunea fost aprobată, Guvernul este demis la data retrageriiîncrederii, respectiv a votării moţiunii de cenzură.

e) în cazul în care moţiunea de cenzură a fost respinsă, parlamentarii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouămoţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajeazărăspunderea potrivit articolului 114 din Constituţie.

2. Angajarea răspunderii Guvernului

Regimul constituţional al angajării răspunderii îl regăsim înarticolul 114, coroborat cu articolul 112, din care rezultă următoareledimensiuni ale acestui regim:

a) obiectul angajării răspunderii poate consta:





- într-un program de guvernare;

- într-o declaraţie de politică generală;

- într-un proiect de lege, fără a se preciza tipul de lege, respectivorganică sau ordinară, ceea ce înseamnă că poate fi vorba despre oricaredin cele două categorii de legi;

b) angajarea răspunderii se poate face în faţa celor două Camere aleParlamentului, reunite în şedinţă comună.

c) Parlamentul are posibilitatea să adopte o moţiune de cenzură, întermen de trei zile de la data angajării răspunderii.

Natura juridică a acestui termen este a unui termen de decădere,ceea ce înseamnă că împlinirea lui, fără ca să se fi iniţiat şi depus omoţiune de cenzură, are ca efect prezumţia de acceptare tacită a acestor acte.

d) Angajarea răspunderii Guvernului poate determina următoarele

acţiuni ale Parlamentului, de care în mod implicit este legat şi destinul juridic al problemelor care au făcut obiectul angajării răspunderii:

1) Parlamentul nu iniţiază o moţiune de cenzură în termenul de 3zile pe care îl are la dispoziţie şi despre care am afirmat că este un termende decădere. În această situaţie, consecinţa este naşterea prezumţiei tacitecă actele cu privire la care şi-a angajat Guvernul răspunderea au fostacceptate.

2) Parlamentul iniţiază o moţiune de cenzură, care se supunedezbaterii în condiţiile articolului 113 privind iniţierea şi votarea moţiunii,ceea ce poate determina două situaţii:

- moţiunea de cenzură este acceptată, ceea ce atrage demitereaGuvernului şi implicit respingerea actelor respective;

- moţiunea de cenzură este respinsă, ceea ce înseamnă că actele prezentate de Guvern au fost acceptate, ele devin obligatorii pentruGuvern, când este vorba despre program şi declaraţia de politică generală,şi respectiv aprobate, atunci când este vorba despre un proiect de lege.

Textul revizuit al Constituţiei – art. 114 alin. (3) – îngăduie ca proiectul de lege să fie modificat sau completat de Parlament, cuamendamentele acceptate de Guvern.

e) Preşedintele se va comporta faţă de proiectul de lege respectiv cafaţă de orice altă lege, adoptată prin procedura obişnuită. El are, în acestfel posibilitatea:

- să ceară reexaminarea legii de către Parlament, situaţie în carearticolul 114 (4) impune ca reexaminarea să se facă în şedinţă comună acelor două Camere;

- să se adreseze Curţii Constituţionale, atunci când apreciază călegea prezintă anumite aspecte de neconstituţionalitate.

C. Răspunderea penală a membrilor Guvernului

Sediul materiei îl reprezintă articolul 109 (2) şi (3) din Constituţie .Un prim aspect care se cuvine a fi precizat este faptul că trebuie să

se facă deosebirea între două categorii de fapte antisociale pe care membrii





de Guvern le pot comite în perioada de timp cât îndeplinesc mandatul demembru al Guvernului:

a) fapte pe care un membru de Guvern le comite în îndeplinireamandatului, în exercitarea prerogativelor de membru al Guvernului, şi careatrag după ele răspunderea respectivului membru al Guvernului.

b) fapte pe care un membru de Guvern le comite în afara exercităriiatribuţiilor de serviciu, ca simplu cetăţean, şi care atrag sancţionareaacestuia tot în calitate de simplu cetăţean, potrivit procedurii penaleobişnuite.

Un al doilea aspect care se cuvine să fie precizat este faptul căaceastă răspundere, în mod firesc, urmează să fie angajată în urmacomiterii unor fapte specifice, în condiţii specifice în raport de calitateafăptuitorului, care atrag şi sancţiuni penale cu acelaşi caracter.

În al treilea rând, precizăm că articolul 109 (3) trimite la o lege privind responsabilitatea ministerială, lege prin intermediul căreia urmează

a se stabili “cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului”.

În al patrulea rând, articolul 109 conturează următorul regim alrăspunderii penale a membrilor Guvernului:

a) Dreptul de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernuluiaparţine următorilor titulari:

- celor două Camere ale Parlamentului ;

- Preşedintelui României.

b) Intervenţia răspunderii penale a membrilor Guvernului are loc pentru fapte pe care aceştia le săvârşesc în exerciţiul funcţiei lor, înexercitarea mandatului de membri ai Guvernului.

c) Procedura răspunderii penale a membrilor Guvernului implicăintervenţia unor sancţiuni administrativ disciplinare ale acestora, estevorba despre instituţia suspendării din funcţie, pe care articolul 109 (2) ne-o înfăţişează în două modalităţi:

- suspendarea care poate fi dispusă de Preşedintele României, careeste lăsată astfel la latitudinea acestuia, în cazul în care s-a cerut urmărirea

penală a unui membru al Guvernului.

- suspendarea de drept, este cea de-a doua sancţiune administrativdisciplinară care poate interveni în cadrul răspunderii penale, şi care esteatrasă de trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului. Articolul109 (2) teza a treia dispune că “Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”.

d) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie, care, ca şi în cazul parlamentarilor sau Preşedintelui României,este autoritatea competentă să judece faptele penale ale membrilor Guvernului.

e) Procedura de punere sub acuzare a membrilor Guvernului îşi

află dezvoltarea în Regulamentele celor două Camere, după cum urmează:- dreptul de a cere declanşarea urmăririi penale aparţine fiecărui





parlamentar;

- o comisie parlamentară de anchetă va cerceta cazul şi va întocmiun raport asupra constatărilor făcute;

- dezbaterea se va face în baza raportului comisiei parlamentarerespective.

- votarea se face în mod diferit potrivit regulamentelor celor douăCamere.

Test de autoevaluare 6.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.1. Precizati daca urmatorul enunt este adevarat sau fals si argumentati:„Suspendarea din functie a unui membru al Guvernului intervineintotdeauna de la data la care s-a cerut urmarirea penala.”


În loc derezumat





Raspuns 6.1.Se poate sustine un rol legislativ al Guvernului in ceea ce privesteadoptarea de ordonante – acte juridice administrative cu putere de lege, dar si pentru ca proiectele de legi sunt promovate de executiv.

Raspuns 6.2.In dreptul public contemporan se manifesta tot mai pregnant un declin al

puterii legislative in raport cu executivul.

Raspuns 6.3.Enuntul este fals deoarece suspendarea din functie a unui membru alGuvernului este facultativa, dar numai pana la data trimiterii in judecata.










5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Emanuel Albu, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck,

Bucureşti, 20048. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Administratia publica centrala de specialitate


ADMINISTRATIA PUBLICA CENTRALA DE SPECIALITATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7…………………………………………………….. 00

0

7.1 Consideratii generale....................................................7.2Clasificarea organelor de specialitate ale administratiei de

stat .............................................................................................................7.3 Ministerele si administratia ministeriala

7.4.Actele organelor administartiei centrale de specialiatate...............................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7……………………………………………………..







• Cunoasterea urmatoarelor aspecte:- notiunea si structuraadministratiei centrale de specialitate- regimul organizarii administratiei guvernamentale si a celei

autonome

7.1 Consideratii generale

Analizând autorităţile care realizează administraţie publică în actualulsistem constituţional şi legal, am stabilit că este vorba despre douăcategorii de autorităţi administrative, respectiv despre autorităţi ale

administraţiei de stat şi autorităţi ale administraţiei publice autonomelocale.

Administraţia de stat, la rândul său, este formată din două categorii deorgane din punctul de vedere al competenţei teritoriale (rationae loci):

- administraţia de stat centrală (cei doi şefi ai executivului, ministerele,autorităţi centrale autonome);

- administraţia de stat teritorială (prefectul, serviciile desconcentrate aleministerelor etc.).

Din punct de vedere al competenţei materiale (rationae materiae),

administraţia centrală de stat cuprinde două categorii de organe:- organe având competenţă materială generală - Preşedintele şi Guvernul;

- organe având competenţă materială de specialitate - ministerele, alteorgane centrale de specialitate, organele centrale autonome.

Primele ministere în România s-au înfiinţat începând cu anul 1831, în baza Regulamentelor Organice, în Muntenia, şi în 1832 în Moldova,unele ranguri boiereşti fiind transformate în funcţii de miiştri.Ministerele reprezintă o categorie distinctă de organe în cadrulsistemului autorităţilor administraţiei publice, având rolul de a organizaexercitarea şi a executa în concret legile în anumite domenii de

activitate.

Test de autoevaluare 7.1 – Descrie i rolul managerului de resurse umane inț

organigrama func iei publiceț






7.2 Clasificarea organelor centrale de specialiatate ale administratiei de statCum rezultă şi din titlul acestei categorii de organe, şi anume

“organe centrale de specialitate ale administraţiei de stat” rezultă că“administraţia publică centrală se realizează numai ca administraţiestatală”.

a. Am stabilit ca prim criteriu de clasificare statutul organuluicentral respectiv, ceea ce a atras identificarea a două astfel de categorii deorgane centrale de specialitate, respectiv organe subordonate (Guvernuluisau ministerelor) şi organe centrale autonome.

b. Din punctul de vedere al modului de înfiinţare, am identificattrei categorii de organe centrale de specialitate:

- prin lege organică - pentru autorităţile centrale autonome;

- prin lege sau prin procedura de acordare a votului de încredere – pentru ministere;

- prin acte ale Guvernului şi ministerelor - pentru alte organe despecialitate înfiinţate în subordinea ministerelor şi a Guvernului.

c. Din punctul de vedere al denumirii lor, identificăm o varietatede denumiri, şi anume:

- ministerele, noţiune prin care se evocă autorităţile centrale despecialitate subordonate exclusiv Guvernului;

- alte organe centrale de specialitate, care poartă denumiridiferite şi anume comisii, consilii, agenţii, secretariate de stat , oficii etc.

Acestea, la rândul lor, pot fi în subordinea Guvernului, aministerelor sau autonome.

7.3 Ministerele si administratia ministeriala

Avem în vedere, în primul rând, secţiunea I a capitolului V din titlulIII al legii fundamentale, secţiune intitulată “administraţia publică centralăde specialitate”.

În afara acestor prevederi exprese, dispoziţii în materie mairegăsim şi în alte părţi ale Constituţiei, de exemplu secţiunea a II-a dinacelaşi capitol, care, în art.123 alin.(2) prevede rolul prefectului, deconducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi alecelorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale saudispoziţiile privitoare la membrii Guvernului, respectiv miniştri, deciconducătorii diferitelor autorităţi centrale de specialitate cu statut deministere.

1. Categorii de organe centrale de specialitate

Art.116, intitulat “ structura”, stabileşte următoarele categorii deorgane care constituie, în actualul sistem constituţional, acest tip deadministraţie:





a) ministerele, care se organizează numai în subordineaGuvernului;

b) alte organe de specialitate care se pot organiza :

- în subordinea Guvernului;

- în subordinea ministerelor;

- ca autorităţi centrale autonome.

Rezultă că, din punctul de vedere al statutului lor, al raporturilor cu alte autorităţi administrative, administraţia centrală de specialitatecuprinde două categorii de organe:

1) organe subordonate, fiind vorba despre o subordonare faţă deGuvern sau faţă de ministere;

2) organe autonome centrale, care nu se află în subordinea niciunei alte autorităţi administrative.

Art.117 consacră următoarele moduri de înfiinţare a organelor centrale de specialitate:

a) înfiinţarea, potrivit legii, a ministerelor;

Art.117 alin.1 prevede că ministerele se înfiinţează, seorganizează şi funcţionează potrivit legii.

Statutul ministerelor este cel consacrat de art.34 din Legea nr.90/2001, şi anume acela de organe de specialitate ale administraţiei

publice centrale, care realizează politica guvernamentală în domeniilede activitate ale acestora.

Legea nr. 90/2001, în art.36, arată că ministerele şi miniştrii seaprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi asupra întregii liste a Guvernului, laînvestitură. Art.37 din aceeaşi lege recunoaşte primului-ministru dreptul de a solicita Parlamentului modificarea structurii Guvernului prinînfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere.

b) înfiinţarea prin lege organică a autorităţilor centrale autonome;

Art.117 alin.(3) dispune că “autorităţile centrale autonome se pot înfiinţa prin lege organică”.

c) prin acte ale Guvernului şi ministerelor, cărora le esterecunoscută competenţa de a înfiinţa organe de specialitate în subordinealor, în următoarele condiţii:

- o asemenea competenţă să le fie recunoscută expres de lege;

- să se obţină avizul Curţii de Conturi .

Constatăm că prin Constituţie nu se precizează numărul deministere, ceea ce se explică prin faptul că “cerinţele dezvoltăriieconomice, sociale, pot determina, la un moment dat, fie contopirea unor ministere, fie separarea lor în cadrul unor ministere distincte sau a unor

secretariate de stat, având atribuţii proprii”.7.4. Actele organelor administratiei centrale de specialitate





Constituţia nu face nici un fel de precizări cu privire la acteleadministraţiei centrale de specialitate. Există însă unele dispoziţii, din acăror interpretare deducem că prin Constituţie se recunoaşte implicitcompetenţa miniştrilor de a emite acte juridice.

Astfel, art.107, care reglementează “statutul Primului-ministru”, prevedecă acesta coordonează activitatea membrilor Guvernului, respectând însă atribuţiile ce revin fiecăruia.

Cum membrii Guvernului exercită unele atribuţii, rezultă implicit că eiîndeplinesc şi acte şi fapte juridice prin intermediul cărora duc laîndeplinire atribuţiile respective.

Nici în Legea nr. 90/2001 nu regăsim reglementări speciale în ceea ce priveşte actele emise sau adoptate de organele centrale de specialitate,denumirile lor sau regimul juridic.

În schimb, majoritatea actelor normative care reglementează activitateaministerelor prevăd că, în îndeplinirea sarcinilor care le revin,

ministerele emit ordine şi instrucţiuni.Diferenţa dintre ordine şi instrucţiuni constă în caracterul, normativ sauindividual, pe care îl au acestea.

Astfel, ordinele pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual, pe când instrucţiunile pot avea numai caracter normativ.

În afara celor două denumiri consacrate, în practică se mai regăsesc şimulte altele, cum ar fi: Ministerul Finanţelor emite precizări, normetehnice, convenţii; Banca Naţională care este autoritate centralăautonomă emite ordine, circulare, principii, norme, normemetodologice, norme obligatorii etc. Miniştrii, la rândul lor, emit şi eiacte care poartă diferite denumiri, cum ar fi: circulare, decizii, precizări,rezoluţii, ordine, norme metodologice etc.

Test de autoevaluare 7.3. si 7.4. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care este locul Bancii Nationale a Romaniei in sistemul administartiei

publice si care este competente acestei autoritati publice sub cele treiforme ale sale?2. Actele emise de ministere.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc

de rezumatAm ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.





7 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.


Răspuns 7.3Locul Bancii Nationale a Romaniei este la nivelul administratiei de statcentrale, in cadrul administratiei centrale de specialitate, fiind o autoritatecentrala autonoma. BNR are o competenta materiala de specialitate,competenta teritoriala centrala si temporala nedeterminata.

Răspuns 7.4Actele administartive ale ministerelor sunt ordinele si instructiunile.Ordinele au atat caracter normativ cat si individual, in timp ceinstructiunile doar caracter normativ.







6. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Emanuel Albu, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck,Bucureşti, 2004

8. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Autoritati ale administratiei publice locale (I.). Consiliul Judetean


ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

Cuprins Pagina


0

8.1 Principii contemporane de organizare si functionare a administratiei publice locale....8.2 Descentralizarea. Formele, premisele si limitele decntralizarii ....................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8……………………………………………………..






Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:• identificarea si continutul principiilor contemporane de organizare a

administratiei publice locale in tara noastra

8.1 Principii contemporane de organizare si functionare a administratiei publice locale

Folosind o terminologie larg întâlnită, autorităţile publice sunt fieautorităţi deconcentrate, fie autorităţi descentralizate.

Deconcentrarea este o formă specifică de exprimare a centralizării.Ea “constă pentru Guvern în a delega o putere de decizie autorităţilor administrative ale statului implantate în teritoriu”.

Actuala lege a descentralizării, în articolul 2 litera j), defineştedeconcentrarea ca fiind redistribuirea de competenţe adminsitrative şi

financiare de către ministere şi celelalte organe de specialiatte aleadministraţiei publice centrale către propriile structuri de specialitate dinteritoriu.

1. Deconcentrarea, se identifică prin următoarele elemente:

a) reprezintă o formă specifică a centralizării;

b) atât autorităţile centrale cât şi cele locale sunt de natură statală;

c) competenţa de decizie aparţine atât organelor centrale cât şicelor locale. Înţelegem că autorităţile locale nu mai sunt învestite doar cucompetenţa exclusivă de execuţie, ele au şi o anumită putere decizională carele-a fost transferată de centru;

d) între puterea centrală şi cea din teritoriu există un raport desubordonare ierarhică “autoritatea decocentrată este sub dependenţa unui

superior ierarhic care deţine deplin drept de a-i anula deciziile”.

2. Descentralizarea se identifică prin următoarele elementedefinitorii:

a) autorităţile din teritoriu sunt persoane publice autonome,alese de colectivităţile teritoriale;

b) autorităţile din teritoriu dispun de o putere de decizie proprie,ele având un dublu statut, atât în luarea hotărârilor care privesc gestionareaşi administrarea treburilor, cât şi transpunerea lor în practică;

c) între autorităţile centrale şi cele locale din teritoriu nu existăraport de subordonare ierarhică. Aceasta nu înseamnă că autorităţilor

centrale le este indiferent în ce mod acţionează autorităţile din teritoriu.Ele sunt preocupate de activitatea desfăşurată de serviciile descentralizate,dispunând şi de mijloace prin care iau cunoştinţă despre conţinutul acestei





activităţi.

Actuala lege cadru a descentralizării o defineşte, în articolul 2 literal), ca fiind transferul de competenţă administrativă şi financiară de lanivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publicelocale sau către sectorul privat.

Principiile în baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizareau fost reglementate prin art. 3 din legea nr. 195/2006 a desecentralizării,care a abrogat vechea lege-cadru privind descentralizarea nr. 339/2004.Acestea sunt:

a) principiul subsidiarităţii, care cosntă în exercitareacompetenţelor de către autoritatea administraţiei publice lcoale situatăadministrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitateaadministrativă necesară;

b) principiul asigurării resurselor corepsunzătoare

competenţelor transferate:

c) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţieipublice lcoale în raport cu competenţele ce le revin, care impuneobligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor

public e şi de utilitate publică;

d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil,predictibil, bazat pe criterii şi reguli obiective, care să nu constrângăactivitatea autorităţilor amdinistraţiei publice locale sau să limitezeautonomia financiară;

e) principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la serviciile public eşi de utilitate publică;

f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea decătre autorităţile adminsitraţiei publice centrale a tarnsferurilor specialesau a subvenţiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

Descentralizarea este sistemul care are la bază recunoaştereainteresului local, distinct de cel naţional, localităţile dispunând de strcuturiorganizatorice, funcţionale şi un aparat propriu, afectat interesului local.

3. E firesc să existe o cale de a veghea modul în care îşi realizeazăactivitatea, dacă legea este respectată într-adevăr. O asemenea cale oreprezintă tutela administrativă care, într-o definiţie foarte generală,reprezintă totalitatea mijloacelor prin intermediul cărora organelecentrale supraveghează respectarea legalităţii de către organele dinteritoriu.

4. În ceea ce priveşte autonomia locală, art. 120 din ConstituţiaRomâniei prevede că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se bazează pe principiile autonomiei locale, al descentralizării şideconcentrării serviciilor publice.

Considerăm că autonomia locală poate fi definită ca reprezentândaptitudinea legală a autorităţilor autonome de a decide, în modindependent şi sub propria răspundere, în limitele legii, asupra problemelor





colectivităţilor teritoriale în care funcţionează. Autonomia locală presupune astfel determinarea atribuţiilor autorităţilor locale princonsacrarea plenitudinii de competenţă în soluţionarea problemelor deinteres local şi exclude implicarea altor autorităţi în luarea acestor decizii.Ca realitate juridică, autonomia locală a fost şi continuă să fie influenţatăde mai mulţi factori, printre care se regăsesc tradiţia istorică, cadrul

geografic, resursele economice, gradul de instrucţie civică şi politică şi, nuîn ultimul rând, de reglementările naţionale şi internaţionale.


Distingeti intre desconcentrare si descentralizare.


8.2 Descentralizarea. Formele, premisele si limitele descentralizarii.

Descentralizarea poate îmbrăca două forme, descentralizareateritorială şi descentralizarea tehnică.

Descentralizarea teritorială

Are la bază existenţa unei comunităţi de interese ce urmează a firealizate de organe alese de cetăţeni dintr-o subdiviziune teritorială,învestite cu competenţă materială generală. Ea are atât o semnificaţieadministrativă, cât şi una politică.

Descentralizarea tehnică

Este generată de raţiuni mai mult de eficienţă a activităţii şi ea serealizează de anumite persoane morale de drept public, învestite cu

prestarea anumitor servicii publice, în mod independent de serviciile prestate de organele statului.

Premisele descentralizării administraţiei publice pe criterii

teritoriale sunt:a) Existenţa unor colectivităţi umane aşezate în teritoriu, în

circumscripţii administrative ale statului, colectivităţi solidarizate deexistenţe ale unor nevoi şi existenţe comune.

În organizarea actuală a ţării noastre, colectivităţile locale,titulare ale puterii de administra treburile publice coincid cu unităţileadministrativ-teritoriale. Este posibil, ca statul să recunoască puterea dea administra unei unităţi materiale sau artificiale, care nu estecircumscripţie administrativă a sa.

b) Trebuie să existe o recunoaştere din partea statului a puteriicolectivităţii de a se ocupa de soluţionarea trebuinţelor comune ale





membrilor săi.

c) Posibilitatea pe care statul o recunoaşte colectivităţilor localede a-şi constitui autorităţi proprii prin alegeri locale, atutorităţi care vor trebui să exercite voinţa juridică a a persoanei care este colectivitatea, săexercite puterea de a administra interesele colectivităţii.

d) Tutela administrativă. Descentralizarea administraţiei publicerealizată într-un stat unitar trebuie să aibă coerenţă, să se desfăşoare înlimitele construite prin lege. De aceea, este nevoie de instituirea uneisupravegheri şi a aunui control statal asupra respectării legii înexercitarea competenţelor administrative ale colectivităţii locale.

Lipsa raporturilor ierarhice între stat şi colectivităţile localeîmpiedică exercitarea unui control ierarhic derivat din subordonareaadministrativă. Statul ar trebui un alt tip de control adecvatdescentralizării administraţiei = tutela administrativă şi cu realizarea saa fost investit prefectul , ca reprezentant al guvernului în judeţe.

Prefectul , element de deconcentrare a administraţiei statului,exercită un control de legalitate asupra actelor colectivităţilor locale, iar în ipoteza constatării nelegalităţii acestora, el are la dispoziţie o acţiuneîn justiţie.

Condiţiile descentralizării

a) subdiviziunea teritorială să dispună de personalitate juridică;

b) autorităţile autonome locale să dispună de o realăindependenţă în raport cu autorităţile centrale, cu excluderea oricăreiforme de ierarhie, dar cu admiterea unui drept de supraveghere amodului în care se realizează activitatea serviciilor descentralizate.Această independenţă trebuie să vizeze atât elaborarea deciziilor, cât şitranspunerea lor în practică.

c) existenţa unor mijloace necesare administrării şi gestionăriiefective a treburilor publice.

Limitele descentralizării

Descentralizarea nu este un concept nou, ea constituind o

componentă semnifictaivă a politicilor în ţările dezvoltate de multedecenii.

Am mai menţionat faptul că descentralizarea nu poate ficoncepută într-o formă absolută. Statul, ca reprezentant al ansamblului,trebuie să se afle în permanenţă în raport cu reprezentanţii elementelor ansamblului. “ Este deci normal ca guvernanţii să dispună de un drept de a veghea, sau, pentru a folosi un termen juridic mai apropiat, de undrept de tutelă asupra deciziilor luate de colectivităţile descentralizate”.

Legea română privind organizarea administraţiei publice localevi,adaugă principiilor care guvernează administraţia publică declarate de

art. 120 din Constituţie încă trei principii şi anume: eligibilitateaautorităţilor administraţiei publice locale, legalitatea şi consultareacetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.





Legea mai prevede încă trei elemente esenţiale pentru regimul juridic al autonomiei locale şi anume caracterul ei administrativ şifinanciar şi necesitatea de a se realiza doar în limitele prevăzute de lege.


Principiile prezentate in aceasta unitate de studiu ilustreaza cele douatendinte care se manifesta in cadrul unui stat. Care sunt acestea?


În loc de

rezumat


Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.



Răspuns 8.1Desconcentrarea implica recunoasterea in favoarea organelor administratiei statale in teritoriu a unei anumite puteri de decizie, in timpce descentralizarea presupune un transfer de competenta de natura

administrativa de la nivel central la nivel local.

Răspuns 8.2Cele doua tendinte sunt: tendinta la unitate (ii corespunde principiulcentarlizarii) si tendinta la diversitate( a carei corespondent este principiuldescentralizarii). Tendinta la unitate este o tendinta nationala determinatade necesitatea asigurarii coeziunii statale.. In plan administrativ, aceasta

presupune unitate de conducere si uniformitatea deciziilor adoptate decatre organele centrale pe intreg teritoriul statului. Tendinta la diversitatecorespunde diversitatii colectiviatilor locale, si incumba adoptarea demasuri specifice pentru fiecare colectivitate locala, prin autoritatile salealese, autonome fata de cele statale. Specificul local este generat de factoride ordin istoric, economic, cultural, etc.Cele doua tendinte coexista, deci, fiind necesara asigurarea unui echilibruintre acestea, exacerbarea oricareaia dintre acestea antrenand consecintenegative (a celei nationale conduce la anihilarea autonomiei locale si laineficieta administrativa, iar exacerbarea tendintei de descentralizare poateconduce chiar la disolutia statului.










5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Emanuel Albu, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck,

Bucureşti, 20048. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004






AUTORITATI ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE (I).CONSILIUL JUDETEAN

Cuprins Pagina


09.1 Alegerea si atributiile consiliului judetean.................9.2 Statutul presedintelui consiliului judetean. Mandatul, functionarea si actele

consiliului judetean .........................................9.3.Raspunderea consiliului judetean...........................................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9…………………………………………....Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9……………………………………………………..






Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:• identificarea trasaturilor esentiale generale ale autoritatilor

administratiei publice locale;• prezentarea autoritatilor administratiei publice locale la nivel

intermediar sub aspectul statutului, competentei,functionarii, actelor si raspunderii acestora

9.1 Alegerea si atributiile consiliului judetean

Consiliul judeţean este format din consilieri aleşi prin vot universal,egal, direct, secret şi liber exprimat.

Universalitatea votului reprezintă acea caracteristică a votului potrivitcăreia toţi cetăţenii români au dreptul de a vota, dacă sunt îndeplinire

condiţiile constituţionale şi legale.Egalitatea votului derivă din principiul constituţional al egalităţii tuturor

în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de articolul 16 din legeafundamentală.

Caracterul direct al votului semnifică trăsătura constituţională a acestuiacare presupune că alegătorul poate şi trebuie să îşi exprime opţiunea sa

personală şi nu prin intermediari sau reprezentanţi.

Caracterul secret exprimă trăsătura constituţională a votului care dă posibilitatea alegătorului de a-şi exprima opţiunea sa cu privire la

candidaţii propuşi pe liste, fără că această opţiune să fie cunoscută dealţii sau supusă vreunei presiuni.

Ultimul caracter, cel liber exprimat al votului evocă faptul că alegătorulnu este supus nici unei constrângeri, că el are posibilitatea de a-şimanifesta sau nu opţiunea pentru o anumită listă de candidaţi sau unanumit candidat.

Textul constituţional trimite la o lege, prin care să se stabilească modul dealegere şi funcţionarea Consiliului judeţean, fără a preciza dacă va fivorba despre sistemul alegerilor directe sau al celor indirecte. Iniţial, în

baza Legii nr- 70/1991 a alegerilor locale, consiliul judeţean se alegea în

mod indirect, însă în urma modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr.25/1996, s-a trecut la sistemul alegerii directe a consiliului judeţean,sistem care este menţinut şi prin actuala lege nr. 67/2004 privindalegerile locale.

Numărul consilierilor care compun fiecare Consiliu judeţean se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor din fiecare judeţ, astfel cum este el raportat de Institutul Naţional de Statistică la datade 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care

precede alegerile (art.102 din Legea nr. 215/2001, modificat prin Legea nr.286/2006).

Legea stabileşte numărul minim şi maxim al consilierilor judeţeni, şi anume:

- până la 350 000 locuitori - 31 de consilieri judeţeni;





- între 350 001 şi 500 000 - 33 de consilieri judeţeni;

- între 500 001 şi 650 000 – 35 de consilieri judeţeni;

- peste 650 000 – 37 de consilieri judeţeni.

C. Atribuţiile Consiliului judeţean

Trebuie precizat că, la fel ca şi Consiliul local, şi Consiliul judeţean are odublă naturăvii:

- de autoritate a autonomiei judeţene;

- de autoritate a administraţiei publice judeţene.

Legea nr. 215/2001, în forma iniţială, nu conţinea o clasificare aatribuţiilor autorităţilor administraţiei publice locale şi Judeţeane, Înforma în care a fost modificat prin legea nr. 286/2006, articolul 104 dinlege realizezaă o clasificare a atribuţiilor realizate de consiliul judeţean,şi în cadrul fiecărei categorii enunţă atribuţiile prin care aceasta seconcretizezaă, fiind vorba despre următoarele categorii:

a) atribuţii privind organizare şi funcţionare a aparatului despecialitate a consiliului judeţean, ale instituţiilor şi serviciilorpublice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilorautonome de interes judeţean.

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul judeţean alege preşedintele şivicepreşedinţii, hotărăşte înfiinţare,a desfiinţarea, reorganizarea deinstituţii, serviciipublice, societăţi comerciale de interes judeţean; aprobăregulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean,exercită, în numele judeţului, drepturile şi obligaţiile corespunzătoare

participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, încondiţiile legii; numeşte, sancţionează şi dispune cu privire la raporturilede muncă sau de serviciu ale conducătorilor sevriciilor publice de interes

judeţean.

b) atribuţii privind dezvoltarea economico- socială a judeţului

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul judeţean aprobă,bugetul devenituri şi cheltuieli; contractarea şi garantarea de împrumuturi;stabileşte impozite şi taxe la nivel judeţean; adoptă strategii şi programede dezvoltar estabileşte programele de dezvoltare a judeţului şidocumentaţiile pentru lucrările de investiţii.

c) atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului.În exercitarea acestei atribuţii, consiliul judeţeanhotărăşte darea în

administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor publice de interes judeţean, închirierea sau vânzarea celor private, atribuie denumiri pentruobiective de interes judeţean.

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul judeţean asigură cadrul neecsar pentru furnizarea serviciilor puiblice din educaţie, protecţia copilului,sănătate, cultură, tineret, sport, ordine publică, situaţii de urgenţă, meiuînconjurător, monumentele istorice, evidenţa persoanelor, căi decomunicaţie, servicii comunitare de utilitate publică de interes judeţean.

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională.





În exercitarea acestei atribuţii, consiliul judeţean hotărşte cooperarea sauasocierea cu alte unităţi administrativ teritoriale din aţră sau străinătate.viii

f) alte atribuţii prevăzute de lege.


Analizati competenta consiliului judetean sub cele 3 forme ale sale.


9.2 Statutul Presedintelui consiliului judetean. Mandatul, functionarea si acteleconsiliului judetean

. Preşedintele consiliului judeţean are următorul statut:

- îndeplineşte funcţia de reprezentare a judeţului în relaţiile cu celelalteautorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice din ţară sau dinstrăinătate (art. 114 alin. 1);

- răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene (art. 114 alin.(2);

- răspunde de buna funcţionare a aparatului propriu de specialitate pe careîl conduce şi controlează şi care i se subordonează(art. 115 (1), în formamodificată prin Legea nr. 286/2006);

-asigură respectarea prevederilor constituţiei, a legilor,şi celorlalte acte

juridice obligatorii şi a hotărârilor Consiliului judeţean. Mandatul, funcţionarea şi actele consiliului judeţean

Consiliul judeţean se alege pentru un mandat de 4 ani, care se exercită dela data constituirii până la declararea, ca legal constituit, a consiliului nou– ales (art. 105).

Forma de lucru a consiliului judeţean este şedinţa, care are loc în fiecarelună. În afara şedinţelor ordinare, consiliul judeţean se poate întruni şi înşedinţă extraordinară, ori de câte ori este necesar, la cererea preşedinteluisau a cel puţin o treime din numărul consilierilor sau la solicitarea

prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeţean.

Şedinţele consiliului judeţean sunt legal constituite în prezenţa majorităţiiconsilierilor judeţeni în funcţie. Legea consacră caracterul obligatoriu al

prezenţei consilierilor judeţeni la şedinţe, urmând ca, prin regulamentul deorganizare şi funcţionare să se stabilească situaţiile în care se consideră căabsenţa este temeinică, precum şi sancţiunile care se pot dispune în cazulîn acre consilierul judeţean absentează de la mai mult de două şedinţe fărămotive tmeinice.

Actele consiliului judeţean sunt hotărârile. În urma modificărilor care aufost aduse Legii nr. 215/2001 prin legea nr. 286/2006, a fost introdus un

nou capitol, numerotat capitolul VI

3

, cu denumirea actele autorităţilor administraţiei publice locale şi comunicarea acestora.

În ceea ce ne priveşte, am crittcat denumirea acestui capitol, care face





referire numai la comunicare, dat fiind faptul că operaţiunea comunicăriieste specifică numai actelor administrative individuale, pe când acteleadministrative normative se publică. În opinia noastră, ar fi fost suficientca denumirea să fie actele autorităţilor adminsitraţiei publice locale.

Hotărârile consiliului judeţean se comunică în mod obligatoriuPrefectului, grija secretarului judeţului. Ele sunt supuse controlului delegalitate exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.Hotărârile se semnează de către preşedinte sau de vicepreşedintele care acondus şedinţa şi se contrasemnează de către secretar.

Hotărârile consiliului judeţean sunt acte administrative supuse regimului juridic al actelor administrative, cu toate dimensiunile acestuia (caracter executoriu, se bucură de prezumţiile de legalitate, autenticitate şiveridicitate etc), care pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual.

Preşedintele consiliului judeţean, care, din punct de vedere al statutuluisău, este un organ unipersonal şi executiv al consiliului judeţean, emitedispoziţii, care pot avea atât caracter normativ cât, şi caracter individual.

Aceste dispoziţii devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică (cele normative) sau sunt comunicate persoanelor interesate (celeindividuale).


Locul presedintelui consiliului judetean in sistemul administratiei publice,

si raporturile in care acesta se situeaza.Răspunsul la test se găseşte la pagina 106

9.3 Raspunderea consiliului judetean

Dizolvarea de drept

Articolul 111 prevede instituţia dizolvării de drept a consiliului judeţean, înurmătoarele cazuri, care sunt comune celor în care are loc dizolvarea de drept aconsiliului local, condiţii care au suferit modificări prin Legea nr. 286/2006,

după cum urmează:- consiliul judeţean nu se întruneşte timp de douăi consecutiv;

- în situaţia în care, în trei şedinţe ordinare consecutive nu a adoptat nici ohotărâre;

- în cazul în care numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unul şinu se poate completa prin supleanţi.

Secretarul judeţului sau orice persoană interesată va sesiza instanţa decontencios administrativ cu privire la intervenţia cazului de dizolvare dedrept. În cazulş în acre dizolvarea priveşte consiliul local, sesizarea poate fia

drestaă şi de primar sau viceprimar, pe lângă secretarul unităţii teritorialesau orice persoană interesatp. Instanţa analizează situaţia de fapt şi se

pronunţă cu privire la diolvarea consiliului, printr-o hotărâre definitivă, care





se comunică prefectului. Această procedură, care implică instanţa decontencios administrativ, a fost consacrată prin Legea nr. 286/2006.Anterior ei dizolvarea se realiza prin hotărâre de Guvern, la propunerea

prefectului. Până la constituirea noului consiliu judeţean sau, după caz, anoului consiliu local, problemele judeţului vor fi rezolvate de secretarulunităţii administrativ teritoriale sau, după caz, de primar.

Dizolvarea prin referendum

O altă modificare de substanţă pe care o aduce actuala Lege nr. 286/2001este consacrarea instituţiei dizolvării prin referendum a consiliului judeţean,ca şi a consiliului local.

Referendumul este definiti în literatura de specialitate ca fiind consultareacorpului electoral asupra unei probleme sau asupra unui text constituţţional sau legal care vor deveni perfecte din punct de vedere

juridic numai în cazul unui răspuns pozitiv.

Referendumul se organizezaă în condiţiile legii, ca urma re a cererii

adresată prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de votînscrişi pe listele elctorale ale judeţului, sau, în aczul dizolvării consiliuluilocal, ale localităţii. Referendumul judeţean, ca şi cel local, se organizeazăde către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-unreprezentant al prefectului, unm judecător, iar secretariatul este asigurat deinstituţia prefectului. El este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin

jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot.Activitatea consiliului judeţean, ca şi a consiliului local, încetează dacă înfavoarea dizolvării s-au pronunţat jumătate plus unu din numărul total alvoturilor exprimate.


.Suspendarea mandatului presedintelui consiliului judetean.


In loc derezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.








1. Regimul juridic al dispozitiilor presedintelui consiliului judetean.2. Prezentati procedura dizolvarii consiliului judetean prin referendum.


Răspuns 9.1Consiliul judetean are o competenta materiala generala, competentateritoriala locala si o competenta temporala nedeterminata.Răspuns 9.2Presedintele consiliului judetean se afla in cadrul administratiei locale, lanivel intermediar. Aceasta autoritate publica se afla in raporturi decolaborare si coordonare cu celelalte autoritati ale administratiei publicelocale.

Răspuns 9.3Suspendarea mandatului presedintelui consiliului judetean are caracterulunei masuri de siguranta (sanctiune de drept administrativ). Suspendareamandatului intervine de drept, numai in cazul in care primarul afost arestat

preventiv. Masura arestarii preventive se comunica de care instanta de judecata prefectului, care prin ordin, constata suspendarea mandatului.Ordinul de suspendare se comunica de indata presedintelui consiliului

judetean. Suspendarea dureaza pana la incetarea masurii arestarii preventive.






5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Autoritati ale administartiei publice locale (II). Consiliul local


AUTORITATI ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

(II). CONSILIUL LOCAL

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10…………………………………………………… 00

010.1 Componenta si constituirea consiliului local. Statutul consilierilor locali ..................10.2 Atrbutiile, functionarea si actele consiliului local.................................10.3 Raspunderea consiliului local si a consilierilo locali...........................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10…………………………………………..Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10……………………………………………………







• identificarea trasaturilor esentiale ale autoritatilor administartiei

publice locala• analizarea autoritatile administratiei publice locale de baza

10.1 Componenta si constituirea consiliului local. Statutul consilierilor locali.

Componenţa şi constituirea consiliului local

Consiliul local reprezintă o autoritate colegială a administraţiei publicelocale, aleasă în vederea soluţionării problemelor de interes local..

Consiliile locale sunt organe deliberative ale autonomiei locale cucaracter colegial, fiind astfel formate din consilieri aleşi prin vot universal,egal, direct, secret şi liber exprimat.

Prefectul este cel care stabileşte, prin ordin, numărul consilierilor, potrivit articolului 29 din Legea nr. 215/2001 republicata. Acest număr variază, în funcţie de numărul locuitorilor, între 9 consilieri pentrulocalităţile care au până la 1.500 de locuitori şi 27 de consilieri pentrulocalităţile care au peste 400.000 de locuitori. Face excepţie Consiliulgeneral al Municipiului Bucureşti, care are un număr de 31 consilieri.

Procedura de constituire,a tât la consiliiile locale, cât şi la celel judeţene,

a fost modificată prin legea nr. 286/2006. Dacă anterior, validareaconsilierilor se făcea de către o comisie de validare formată din consilieri,în prezent validarea se face de către judecătoria în a cărei rază se aflăunitatea adminsitartiv teritorială, de un judecător desemnat de preşedinteleinstanţei.

Constituirea consiliului local se realizează în termen de 25 de zile de ladata când au avut loc alegerile (art. 31 alin. 1).

Prefectul este cel care, potrivit articolului 31 (1), face convocareaconsiliului nou-ales în şedinţa de constituire.

Pentru ca şedinţa de constituire să aibă caracter legal, se impune

participarea majorităţii consilierilor aleşi şi validaţi. Dacă aceastămajoritate nu este întrunită, în termen de 3 zile se întruneşte din nouşedinţa. Dacă nici în această situaţie consiliul nu este întrunit legal, se va

proceda la o nouă convocare, îna lte trei zile. Dacă consiliul nu se poateîntruni nici la a treia convocare, datorită absenţei nemotivate, instanţa vadeclara vacante, prin hotărâre, locurile consilierilor aleşi care au lipsitnemotivat la oricare din cele trei convocări. Sesizarea instanţei se face decătre prefect, în termen de 3 zile de la data şedinţei. În cazul în carelocurile declarate vacante nu pot fi ocupate cu supleanţi de pe listelerespective, se vor organiza alegeri parţiale, în termen de 90 de zile.

Conducerea lucrărilor de constituire se realizează de către consilierul celmai în vârstă, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri (art.32).





Statutul consilierilor locali

Articolul 4 din Legea alegerilor locale impune, pentru a putea fi ales înfuncţia de consilier sau de primar, următoarele condiţii:

- împlinirea vârstei de 23 de ani inclusiv până în ziua alegerilor;

- persoanelor respective să nu le fie interzisă asocierea în partide politice;

- persoanele care candidează să aibă cetăţenia română şi domiciliul înRomânia, potrivit articolului 16 (3) din Constituţie;

- persoanele respective să aibă domiciliul în unităţile administrativteritoriale în care urmează să fie alese.

Cea de-a doua problemă privind statutul consilierilor vizeazăincompatibilităţile, al căror regim îl regăsim reglementat de Secţiunea aIV-a, Capitolul III, Titlul IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003.

Astfel, potrivit acestui text, funcţia de consilier este incompatibilă cu :a) funcţia de primar sau viceprimar;

b)funcţia de prefect şi subprefect;c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract de muncă în

aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu despecialitate al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director,manager, asociat, administrator, membru în consiliul de administraţie saucenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes localînfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului

judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale deinteres naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitateaadministrativ-teritorială respectivă;

e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale aleacţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială de interes naţionalcare îşi are sediul sau care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

f) funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi aresediul ori deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

g) calitatea de senator sau deputat;h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile

asimilate acestora;

O altă problemă care vizează statutul consilierilor este cea a mandatuluiconsiliului local, care este de patru ani şi se exercită de la dataconstituirii, până la data constituirii consiliului nou ales (art. 39).

Mandatul consiliului local poate fi prelungit doar prin lege organică şinumai pe timp de război sau catastrofă.

Legea nr. 215/2001 republicata consacră instituţia suspendării de drept a

mandatului de consilier local, care intervine în situaţia în care consilierula fost arestat preventiv. Această situaţie se constată prin ordin al prefectului, urmare a sesizării făcute către acesta, de către instanţa de





judecată. De esenţa instituţiei suspendării, indiferent de situaţia în care eaintervine, este caracterul ei vremelnic, în sensul că măsura durează pânăla soluţionarea definitivă a cauzei care a atras suspendarea. În cazul încare a fost găsit nevinovat, consilierul are dreptul la despăgubiri, potrivitlegii.

De precizat şi faptul că în exercitarea funcţiei, consilierii sunt în serviciulcolectivităţii locale.


Precizati locul consiliului local in sistemul administartiei publice sicompetenta acestei autoritati sub cele trei aspecte.


10.2 Atributiile, functionarea si actele consiliului local

Atribuţiile consiliului local

Din punctul de vedere al competenţei sale materiale (rationaemateriae), consiliul local dispune de competenţă materială generală înunitatea administrativ-teritorială în care a fost ales şi funcţionează. Din

punctul de vedere al competenţei teritoriale (rationae loci), consiliul local

are competenţă locală limitată la unitatea administrativ-teritorialărespectivă.

Articolul 38 stabileşte norma de principiu potrivit căreiaconsiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate

problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege încompetenţa altor autorităţi ale adminsitraţiei publice centrale sau locale.

Alineatul al doilea stabileşte mai multe categorii de atribuţii pentru consiliul local.. Anteiror modificării legii, acestea atribuţii eraunumai enumerate, nu şi clasificate, ceea ce a determinat doctrina săopereze ea mai multe clasificări.

În ceea ce priveşte categorii de atribuţii pe care le consacrăLegea nr. 215/2001, astfel cum a fost ea modificată prin legea nr.286/2006, este vorba despre mai multe categorii, în interiorul cărora suntenumerate atribuţiile concrete pe care le exercită consiliul local.

a) atribuţii privind organizare aşi funcţioanrea aparatului despecialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de intereslocal şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local.

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul local aprobă statutullocalităţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local;ştatul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, al instituţiilor şi

serviciilor publice de interes local; exercită în numele localităţii, drepturileşi obligaţiiel corespunzătoare aprticipaţiilor deţinute la societăţi





comerciale sau regii autonome.

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu acomunei, oraşului sau municipiului.

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei

bugetare, bugetul local, contractarea sau garantarea de împrumuturi;stabileşte impozitele şi taxele locale; aprobă documentaţia pentru lucrărilede investiţii strategiile de dezvoltare economico socialăşi duce laîndeplinire măsurile necesrae în procesul de integrare europeană îndomeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor.

c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat alcomunei, oraşului sau municipiului;

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul local hotărşte cu privirela modalităţile de punere în valaore a bunurilor proprietate publică sau

privată a unităţii amdinistrativ teritoriale; avizezaă saua probă

documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism şia tribuiedenumiri de străzi, pieţe, obiective d einteres local.

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate cătrecetăţeni;

În exercitarea acestei atribuţii, consiliul local asigură cadrulnecesar pentru furnizarea serviciilor publice din domeniul educaţie,sociale, sănătate, cultură, sport, tineret, ordine publică, situaţii de urgenţă,

protecţia mediului, a monumentelor istorice, evidenţa persoanelor, căi decomunicaţie , canalizare şi alte servicii prevăzute de lege.

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan internşi extern.

În exercitarea acestei atribuţii, în principal consiliul localhotărăşte cooperarea sau asocierea cu alte unităţi adminsitrativ teritorialedin ţară sau străinătate.

Funcţionarea consiliului local

Forma de lucru a consiliului local este şedinţa, care are caracter lunar, la cererea primarului. În afară de şedinţele ordinare, mai există şişedinţe extraordinare, care pot avea loc ori de câte ori este necesar, lacererea primarului sau a o treime din numărul membrilor consiliului.

Pentru a fi legal constituite, legea impune prezenţa majorităţiiconsilierilor în funcţie (art.41).

Şedinţele sunt conduse de un preşedinte de şedinţă, ales pentruo perioadă de 3 luni, care va conduce şedinţele consiliului şi va semnahotărârile adoptate de acesta.

Interesant de subliniat este faptul că prezenţa consilierilor laşedinţă este obligatorie. Cazurile în care se consideră că absenţaconsilierilor este motivată urmează a fi stabilite prin regulamentul deorganizare şi funcţionare a consiliului local. În cazul în care un consilier absentează nemotivat de două ori consecutiv, este sancţionat în condiţiileregulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local .

Legea consacră caracterul public al şedinţelor consiliului local,





cu excepţia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, caacestea să se desfăşoare cu uşile închise. Practica funcţionării organelor colegiale evidenţiază, astfel utilizarea a două modalităţi de vot:

-votul deschis, este cel care permite identificarea votantului. Înacest caz, libertatea acestuia este îngrădită de posibilitatea de a suportadiverse consecinţe, ca urmare a voinţei exprimate;

-votul secret, este cel care asigură anonimatul votantului, astfelîncât libertatea de voinţă a votantului este respectată.

Legea recunoaşte posibilitatea ca în consiliile locale în careconsilierii aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin ocincime din numărul total, la şedinţele consiliului local să se poată folosişi limba maternă a minorităţii respective. Într-o atare situaţie, primarului îirevine misiunea de a asigura traducerea în limba română. Întotdeauna,documentele şedintei se încheie în limba română.

Lucrările fiecărei şedinţe sunt consemnate într-un proces-

verbal, semnat de consilierul care conduce şedinţa şi de secretarul unităţiiadministrativ-teritoriale.

Actele consiliului local

În exercitarea atribuţiilor care-i revin, consiliul local adoptă, potrivit articolului 1207 nou introdus prin Legea nr. 286/2006, hotărâri,care se comunică în mod obligatoriu primarului localităţii şi prefectului

judeţului.

Hotărârile cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară decazurile în care prin lege sau prin regulamentul de organizare şifuncţionare a consiliului se prevede o altă majoritate.

Cu votul majorităţii membrilor prezenţi se adoptă acele hotărâricare privesc bugetul local, conmtractarea de împrumuturi, impozite şi taxelocale, participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonalăsau trsnfrontalieră.

Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimidin numărul total al consilierilor în funcţie.

Legea recunoaşte, prin art. 46 (4) posibilitatea ca unele hotărârisă fie adoptate prin vot secret. Acele hotărâri care au caracter individual,care privesc anumite persoane, sunt luate întotdeauna prin vot secret.

Hotărârile consiliului local se semnează de către preşedintele deşedinţă, se contrasemnează de secretar.

Secretarul are aptitudinea legală de a nu contrasemna hotărârea,atunci când apreciază că aceasta este ilegală (art. 49 alin. 1). Într-o ataresituaţie, el este obligat să-si prezinte motivat opinia sa, care urmează a ficonsemnată în procesul-verbal al şedinţei.

Secretarului îi revine şi misiunea să comunice în scris hotărârea primarului şi prefectului, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la dataadoptării.

Din punctul de vedere al naturii lor juridice, hotărârileconsiliului local sunt acte administrative, care pot avea caracter normativsau individual.





În funcţie de acest caracter poate fi stabilită data intrării învigoare a hotărârii, fiind vorba despre:

* data aducerii la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ;

* data comunicării hotărârilor cu caracter individual.

În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinândunei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărullocuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţă publicăşi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective , iar celecu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba maternă.

10.3 Raspunderea consiliului local si a consilierilor locali

Din coroborarea dispoziţiilor legale şi raportarea lor la Constituţie,

credem că se pot identifica următoarele forme ale răspunderii consilierilor ix

:a) o răspundere administrativ disciplinară, care se poate

concretiza în următoarele sancţiuni:

- suspendarea de drept din funcţie a consilierului, care poateinterveni numai în cazul în care acesta a fost arestat preventivx.

În această situaţie, instanţa de judecată are obligaţia legală săcomunice, de îndată, prefectului, situaţia intervenită, pentru ca acesta, prinordin, să ia act de intervenţia suspendării de drept.

b) o răspundere administrativ patrimonială, care intervine în

baza articolelor 52 şi 126 (6) din Constituţie şi a Legii nr. 554/2004;c) o răspundere penală, care poate atrage după sine, cum

spuneam, intervenţia suspendării consilierului împotriva căruia s-a luatmăsura arestării preventive.

I. Dizolvarea consiliului local îşi află reglementarea în secţiunea aIV-a a capitolului II, articolul 58, astfel cum a fost el modificat prin legeanr. 286/2006, care isntituie două tipuri de dizolvare, respectiv dizolvare dedrept şi prin referendum.

Potrivit articolului 58 (1), dizolvarea de drept a consiliului localintervine în trei situaţii:

- când consiliul nu se întruneşte timp de două luni consecutiv;

- când nu a adoptat în trei şedinţe ordinare consecutive nici ohotărâre;

- când numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unu şi nuse poate completa prin supleanţi .

Intervenţia situaţiilor mai sus menţionate se comunică de către primar, viceprimar, secretar, sau orice persoană interesată instanţei decontencios administrativ, acărei hotărâre se comunică prefectului.

Cel de-a doilea tip de dizolvare este dizolvarea prin referendum, care poate fi iniţait de 25 % din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pr listele de alegători. Referendumul local poate fi definit ca reprezentând un





procedeu al democraţiei semi-directeşi, totodată, un mijloc de accentuare aautonomiei locale, prin intermediul căruia, în condiţiile legii, cetăţenii dinunităţile amdinistrativ teritoriale se pronunţă în mod direct, asupra unor

probleme de interes local, adoptând decizii obligatorii pentru reprezentanţiilor (autorităţile publice lcoale).xi Referendumul se organizezaă de o comisienumită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al acestuia,

unul al primarului, al consiliului local (sau judeţean, când referendumul priveşte dizolvarea consiliului judeţean). Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilrocu drept de vot iar pentru dizolvare trebuie să s epronunţe cel puţin jumătate

plus unud in nu,mărul ttoal al voturilor valabil exprimate.

În perioada dintre momentul dizolvării şi constituirea, în urmaalegerilor, a unui nou consiliu local, problemele curente ale comunei sauoraşului vor fi rezolvate de primar, sau, în lipsa acestora, de secretarulunităţii administrativ-teritoriale, în limita competenţelor care le revinacestora.

În loc derezumat




Lucrare de verificare Unitate de invatare 10

1. Prezentati succint procedura de constituire a consiliului local.


Răspuns 10.1Consiliul local se afla in cadrul administratiei publice locale autonome, lanivel de baza, avand o competenta materiala generala, competentateritoriala locala si temporala nedeterminata.






5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 20047. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Autoritati ale administratiei publice locale (III).


AUTORITATI ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

(III)

Cuprins Pagina


011.1 Statutul, alegerea, mandatul si incompatibilitatile functiei de primar 11.2 Atributiile, actele si raspunderea primarului11.3 Viceprimarul, secretarul unitatii administrativ – teritoriale, serviciile publice locale

si aparatul propriu de specialitate11.4 Administratorul publicLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11…………………………………………..Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11……………………………………………………







• Identificarea trasaturilor generale ale autoritatilor administratiei

publice locale.• Autoritatile administratiei locale de baza – aspecte specifice

11.1 Statutul, alegerea, mandatul si incompatibilitatile functiei de primar

Statutul primarului

Coroborând articolul 21 cu articolele cuprinse în capitolul III dinLegea nr. 215/2001, desprindem concluzia că primarul reprezintăautoritatea administraţiei publice cu caracter executiv.

Legea română a administraţiei publice locale, ca şi legeaanterioară, consacră un dublu statut al primarului:

a) autoritatea care reprezintă colectivitatea teritorială care l-a ales,sau, într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez “agent al colectivităţii teritoriale”;

b) autoritate ce reprezintă puterea statală la nivelul unităţiiadministrativ-teritoriale, sau, în acelaşi limbaj, “agent al statului” lanivelul comunei, oraşului (municipiului).

Alegerea primarului, ca şi a consiliului local, se face prin vot

universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. În primul tur de scrutin estedeclarat ales primarul care a întrunit majoritatea voturilor valabilexprimate. Când nu s-a realizat această majoritate, se organizează al doileatur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidaţii aflaţi pe primeledouă locuri. Este declarat ales cel care a obţinut cel mai mare număr devoturi valabil exprimate.

Condiţii pentru alegerea primarului

Ca şi pentru consilieri, Legea electorală impune aceleaşi condiţii,şi anume:

- să aibă drept de vot;- să fi împlinit 23 de ani până în ziua alegerilor;

- să aibă domiciliul în unitatea administrativ-teritorială în careurmează să fie aleşi;

- să nu le fie interzisă asocierea în partide politice.

Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită de la datadepunerii jurământului în faţa consiliului local până la data depunerii

jurământului de către primarul nou ales .

Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război

sau de catastrofă.Incompatibilităţile funcţiei de primar





Sunt stabilite de art. 87 din Legea nr. 161/2003, care prevede căfuncţia de primar este incompatibilă cu:

a) funcţia de consilier local;

b) funcţia de prefect sau subprefect;

c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual

de muncă, indiferent de durata acestuia;d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director,

manager, asociat, administrator, membru în consiliul de administraţie saucenzor sau orice funcţie de conducere sau de execuţie la societăţilecomerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile deasigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional saulocal, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile

publice;

e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale aleacţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială;

f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale înadunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau dereprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale deinteres naţional;

g) calitatea de comerciant persoană fizică;

h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

i) calitatea de senator sau deputat;

j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă

funcţie asimilată acestora;k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în

străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrulunei asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

De asemenea, pe durata exercitării mandatului, primarul nu poatedeţine funcţia de consilier judeţean. Legea consacră însă expres

posibilitatea ca primarul să exercite funcţii sau activităţi în domeniuldidactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.


Precizati locul primarului in sistemul administratiei publice, competenta sasub cele trei forme si raporturile in care aceasta autoritate publica se poatesitua.


11.2 Atributiile, actele si raspunderea primarului

Atribuţiile primarului





Primarul îndeplineşte mai mult atribuţii, prevăzute de articolul 68din Legea nr. 215/2001, care, anterior adoptării Legii nr. 286/2006, eraunumai enunţate, ceea ce a determinat doctrina să le grupeze pe mai multecategoriixii. După modificările aduse articolului 68 din Legea nr. 215/2001

prin Legea nr. 286/2006, sunt enumerate următoarele categorii de atribuţii:

a)atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, încondiţiile legii.

În exercitarea acestor atribuţii , primarul îndeplineşte funcţia deofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionareaserviciilor de profil, atribuţii privind alegerile, recensămânul,referendumul şi altele stabilite de lege.

b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local.

În exercitarea acestor atribuţii , primarul prezintă consiliului local, în primul triemstru, un raport anual privind starea economică, socială şi deemdiu a unităţii administrativ –teritoriale, alte rapoarte şi informări,

elaborează strategorii pentru dezvoltarea unităţii administrativ teritoriale.c) atribuţii referitoare la bugetul local.

În exercitarea acestor atribuţii, primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite, întocmeşte proiectul bugetului local, iniţiazănegocieri pentru contractarea d eîmprumuturi, verifică corecta înregistrarefiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial a contribuabililor.

d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor.

În exercitarea acestor atribuţii , primarul coordonează realizareaserviciilro publice de interes local, ia măsurio pentru prevenirea şi

getsionarea situaţiilro de urgenţă, inventarierea bunurilor din aptrimoniul public şi privat al unităţii administrativ teritoriale, numeşte, sancţionează,încadrează, eliberează din funcţie personalul din cadrul aparatlui prorpiude specialitate , asigură elaborarea planurilor urbanistice, emite avize,acorduri şi autorizaţii şi ia măsuri pentru realizarea angajamentelroasumate în vederea integrării europene .

e) alte atribuţii prevăzute de lege.

În vederea exercitării atribuţiilor sale, primarul colaborează cuserviciile deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitateşi cu consiliul judeţean.

Primarul deleagă viceprimarului, sau, după caz, viceprimarilor, prindispoziţie, exercitarea anumitor atribuţii care îi revin.

Actele primarului.

În exercitarea atribuţiilor sale, primarul, potrivit articolului 71 dinlege, adoptă dispoziţii, care se comunică în mod obligatoriu prefectului, încel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor şi devin executorii numaidupă ce au fost aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate

persoanelor interesate, după caz.

Legea actuală prevede expres că dispoziţiile primarului pot avea atât

caracter normativ, cât şi caracter individual.Răspunderea primarului





Regimul juridic al răspunderii primarului este guvernat deurmătoarele principii:

a) în exercitarea atribuţiilor sale, primarul este ocrotit de lege, ceeace nu exclude intervenţia unor forme de răspundere.

Articolul 66(1) prevede că primarul îndeplineşte o funcţie de

autoritate publică. b) se instituie, prin articolul 154, o răspundere administrativă, civilă,

contravenţională sau penală, după caz, pentru primar, viceprimar,consilieri, prefecţi, subprefecţi, secretari generali, precum şi pentru

personalul din aparatul propriu pentru faptele săvârşite în exercitareaatribuţiilor care le revin, potrivit legii.

c) legea consacră două sancţiuni specifice răspunderii administrativdisciplinare a primarului, şi anume suspendarea din funcţie şi demiterea.

În caz de suspendare sau de vacanţă a postului, atribuţiile sale suntîndeplinite de viceprimar, până la data validării primarului nou ales.

Suspendarea din funcţie a primarului este reglementată de legenumai sub forma suspendării de drept, care intervine în cazul în care

primarul a fost arestat preventiv. Instanţei de judecată îi revine misiuneade a comunica prefectului despre intervenţia măsurii arestării preventive,iar prefectul, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Suspendareadurează până la încetarea situaţiei care a atras-o iar dacă primarul estegăsit nevinovat, acesta are dreptul, în condiţiile legii la la plata salariilor corespunzătoare perioadei în acre a fost suspendat.

Încetarea mandatului primarului are loc, de regulă, la data depunerii jurământului de către primarul nou ales. Prin excepţie mandatul înceteazăînainte de termen, fiind vorba despre o încetare de drept şi ca urmare arezultatelor unui referendum local.

Încetarea de drept intervine în condiţiile legii privind Statutulaleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii:

- imposibilitatea de a fi exercitat mandatul datorită unei boli grave,certificate medical, timp de 6 lunipe parcursul unui an;

-dacă nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul, timp de 45 dezile consecutive.

Legea recunoaşte posibilitatea ca mandatul primarului să înceteze şica urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condiţiilelegii, după aceiaşi procedură ca în cazul mandatului consiliului local sau

judeţean.

Referendumul pentru încetarea mandatului primarului seorganizezaă în situaţia în care primarul nesocoteşte interesele generale alecolectivităţii locale sau nu-şi exercită atribuţiile conferite de lege, inclusiva celor în care acţionează ca reprezentant al statului.






Actele emise de primar.


11.3 Viceprimarul, secretarul unitatii administrativ – teritoriale, serviciile publice localesi aparatul propriu de specialitate

Legea nr. 215/200 cu modificările aduse prin Legea nr. 286/2006,conscră dispoziţii referitoare la viceprimar atât în capitolul III intitulat

primarul şi viceprimarul, cât şi în alte articole, situaţie în alte părţi ale ei..

Viceprimarul este ales în mod indirect, respectiv de către consiliullocal, cu votul majorităţii consilierilor în funcţie. Durata mandatuluiviceprimarului este egală cu durata mandatului consilierilor.

În virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales peviceprimar este îndrituit să-l şi schimbe din funcţie.Hotărârea deschimbare a viceprimarului se ia de majoritatea consilierilor înfuncţie, la propunerea primarului sau a o treime din numărulconsilierilor. Spre deosebire de reglementarea existentă anterior,constatăm că actuala reglementare a redus numărul consilierilor care potdecide schimbarea din funcţie a viceprimarilor, ca şi a consilierilor

judeţeni, pentru că este o procedură similară, de la majoritatea calificatăde 2/3 cât era anterior, la majoritatea absolută, respectiv majoritateaconsilierilor în funcţie. Dacă reglementarea anterioară impunea anumitemotive care să atragă schimbarea din funcţie a viceprimarilor,

preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consilii judeţene, actuala reglementarenu mai impune nici o condiţie, lăsând doar votul poltic al majorităţiiabsolute să decidă revocarea din funcţie. Aceasta este, în opinia noastră,una din cele mai criticabile soluţii cu care vine noua lege, dat fiind faptulcă ea va atrage o politizare excesivă a organelor administraţiei publicelocale şi judeţene, permiţând ca o simplă majoritate politică, majoritatecare se poate schimba, şi realitatea a demostrat acest lucru, cu uşurinţă, sădecizdă încetarea mandatului celor trei aleşi locali. Trebuie avut în vedereşi faptul că revocarea din funcţie trebuie să reprezinte o sancţiunedisciplinară, care să fie atarsă de săvărşirea anumitor abateriadministrative, şi nu o simplă măsură politică, nejustificată de comiterea

nici unei abateri.Incompatibilităţile stabilite de Legea nr. 161/2003 pentru funcţia

de primar sunt valabile şi pentru funcţia de viceprimar. Prin Legea nr.286/2006 a mai fost adusă o modificare de esenţă în statutulviceprimarilor, prevăzându-se, prin articolul 61 (2) că viceprimarul este

subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia.

Pe durata exercitării mandatului de vicepriumar, acesta îşi păstrează şi statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţiaaferentă acestui statut.

Legea nu reglementează atribuţii de sine stătătoare pentruviceprimar, rezumându-se să prevadă că acesta este înlocuitorul de dreptal primarului.





În caz de vacanţă a funcţiei de primar, atribuţiile sale suntexercitate de drept de către viceprimar, sau de unul din viceprimari, pecare consiliul local l-a desemnat cu votul secret al majorităţii membrilor săi, în cazul în care sunt doi viceprimari. În acelaşi mod va fi desemnat şiconsilierul care urmează să îndeplinească atribuţiile viceprimarului care afost desemnat sau exercită de drept atribuţiile primarului.

Mandatul primarului de ales local exprimă relaţia acestuia cuîntreaga colectivitate, având un grad de generalitate circumscris la nivelulîntregii comunităţi locale, în raport de competenţele stabilite de lege.

Secretarul unităţii administrativ -teritoriale

Legea nr. 215/2001, în forma în care a fost modificată prin Legeanr. 286/2006, consacră instituţiei secretarului unităţii administrativteritoriale un nou capitolul, nou introdus prin legea nr. 286/2006, şi anumecapitolul VI4, articolele 1208-1209, la care se adaugă restul dispoziţiilor dinconţinutul legii privind consiliul local, cel judeţean, primarul, în care sefac referiri şi la secretarul unităţii administrativ teritoriale .

Astfel, fiecare unitate administrativ teritorială (comună, oraş,municipiu, judeţ) şi fiecare subdiviziune a municipiilor are un secretar,salarizat din bugetul local. În forma anterioară adoptării Legii nr.286/2006 şi Legii nr. 251/2006 care a modificat Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcţionarilor publici, secretarul judeţului făcea parte dincategoria înalţilor funcţionari publici. În prezent, toţi secretarii de unitateadminsitrativ teritorială, inclusiv cei ai judeţului, sunt funcţionari publicide conducere.

Secretarul unităţii adminsitrativ teritoriale are astfel statut de

funcţionar public de conducere, după cum urmează:- legea impune studii superioare juridice sau administrative pentru

funcţia de secretar;

- se consacră în mod expres interdicţia pentru secretarii unităţilor administrativ-teritoriale de a putea fi membri ai unui partid politic, subsancţiunea eliberării din funcţie, precum şi aceea de a fi soţ, soţie sau rudăde gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu preşedintelesua vicepreşedinţii consiliului judeţean;

-recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea sau încetarearaportului de serviciu al funcţionarului public şi regimul disciplinar care i

se aplică este cel prevăzut de Lgea nr. 188/1999, cu modificările şicompletările ulterioare;

Secretarul unităţii administrativ- teritoriale îndeplineşteurmătoarele atribuţii, prevăzute de articolul 1209 din Legea nr. 215/2001:

a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului, preşedinteluiconsiliului judeţean, hotărârile consiliului local şi a celui judeţean;

b) participă la şedinţele consiliului local şi a celui judeţean;

c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţiadintre autorităţile autonome locale şi judeţene şi între acestea şi prefect;

d) organizează arhiva şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliuluilocal şi a celui judeţean, a dispoziţiilor primarului şi preşedintelui





consiliului judeţean;

e)asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile şiinstituţiile publice, persoanele interesate, a actelor cerute în baza Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

f) pregăteşte şedinţele consiliilor locale şi judeţene, întocmeşte

procesul verbal de şedinţă, redactează hotărârile.El poate să mai îndeplinească şi orice alte atribuţii prevăzute de

legi speciale ori încredinţate de către consiliu local, cel judeţean, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.

Serviciile publice locale şi aparatul propriu de specialitate

Sunt reglementate în capitolul IV al Legii nr. 215/2001, al căruiconţinut şi denumire a fost modificată prin Legea nr. 286/2006, eadevenind „instituţiile, serviciile publice de interes local şi aparatul de

specialitate al primarului”.Consiliul local poate să înfiinţeze şi să organizeze instituţii şi

servicii publice de interes local, în conformitate cu specificul şi nevoilelocale, cu respectarea legii şi în limita fondurilor financiare de caredispune fiecare unitate administrativ-teritorială.

Servicii publice pot fi desfăşurate şi de persoanele private, înaceste condiţii fiind aplicabile prevederile dreptului administrativ privindconcesiunea, închirierea sau administrarea de bunuri şi servicii.

Aparatul propriu de specialitate al primarului se numeşte şi seeliberează din funcţie de către primar, iar personalul din serviciile publiceale comunei sau oraşului se numesc sau se eliberează din funcţie de cătreconducătorii acestor servicii, în condiţiile legii.

Prin articolul 91 se consacră o noţiune care nu este prevăzută deconstituţie dar care este folosită în limbajul uzual, anume aceea de

primărie, care reprezintă o structură funcţională cu activitate permanentă,formată din primar, viceprimar, secretar, aparatul propriu de specialitateal primarului. Primăria are misiunea de a duce la îndpelinire hotărârileconsiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curenteale colectivităţii locale. În literatura de specialitate s-a exprimat opiniaconform căreia primăria nu are suport constituţional, ceea ce ar justifica

modificarea prevederilor legii administraţiei publcie locale, în sensul încare să fie eliminată această structură, prin dispoziţii care să prevadă că primarul, viceprimarul, secretarul unităţilor amdinistrativ teritoriale,împreună cu aparatul de spcialitate asigură rezolvarea curentă a

problemelor colectivităţii locale. Nu împrătăşim această opinie şi propunerea formulată, pentru că, dacă este să gândim astfel, ar însemna căîn peisajul instituţional din România nu ar trebui să se regăsească decâtautorităţi prevăzute de Constituţie. Pe cale de consecinţă, ar trebuidesfiinţate toate celelalte autorităţi care nu au un suport constituţional,ceea ce nu poate fi acceptat.






In ce calitate actioneaza primarul in exercitarea atributiilor de ofiter destare civila?


11.4 Administratorul public

Administratorul public reprezintă unul din elementele de puternică inovaţie aduse prin noua lege, asupra căruia ne exprimăm, şi cuaceastă ocazie dezacordul. Este, vorba, în primul rând, despre o inovaţieneconstituţională, care contravine articolului 121 alin. (1) din Constituţieconform căruia autorităţile administraţiei publice, prin care se realizeazăautonomia locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi

primarii aleşi, în condiţiile legii.

Noua lege vine şi aduce în peisajul autorităţilor administraţiei publice locale româneşti o instituţie care nu numai că era inexistentăanterior, dar care afectează voinţa legiutorului constituant, care a

încredinţat misiunea de a realiza administraţia publică locală încomune şi oraşe (municipii), consiliilor locale şi primarilor.Administratorului public îi pot fi delegate de către primar atribuţii decoordonare a aparatului propriu de specialitate sau a serviciilor publicede interes local precum şi calitatea de ordonator principal de credite. În

această situaţie, ne întrebăm ce atribuţii şi calităţi mai păstreazăprimarul. Atâta vreme cât atribuţiile, atât ale lui, cât şi ale consiliuluilocal, se duc la îndeplinire prin aparatul propriu de specialitate, câtnevoile cetăţenilor se satisface prin servicii publice, şi cât cheltuireabugetului local urmează să intre în responsabilitatea administratoruluipublic, întrebarea ce va mai fi primarul, ce responsabilităţiadministrative va mai avea, este pe deplin legitimă. Unul din răspunsurile

primite deja în dezbaterea proiectului este acela că se va ocupa de politică.Da, dar oamenii nu l-au ales să facă politică, ci să facă administraţie, adicăsă se preocupe de problemele comunităţii locale, de dezvoltarea acesteia, de

binele cetăţenilor.

Administratorul public va putea exista nu doar la nivelullocalităţilor, ci şi al judeţului, unde îi pot fi delegate aceleaşi atribuţii,astfel că discuţiile anterioare sunt pe deplin valabile, cât şi al asociaţiilorde dezvoltare intercomunitară.

Fără să insistăm prea mult, apreciem că este vorba despre preluareamimetică în sistemul românesc a unor construcţii existente cu precădere însistemul anglosaxon, unde realităţile instituţionale şi juridice sunt altele,unde primarii nici nu există sau există sub alte forme, astfel că nu o putemîmpărtăşi.





În loc derezumat




Lucrare de verificare 11 : Primarul vs. Administratorul public


Răspuns 11.1Locul primarului este in cadrul administratiei publice loacale la nivelul de

baza, avand o competenta materiala generale, teritoriala – locala sitemporala – nedeterminata ; raporturile in care se situeaza fata de celelalte

autoriati de la nivel locala sunt de colaborare respectiv coordonare.Răspuns 11.2Actele emise de primar sunt dispozitiile, ce pot avea caracter normativ sauindividual, devenind executorii dupa ce sunt aduse la cunostinta publicarespectiv sau comunicate persoanelor interesate. Dispozitiile primarului secontrasemneaza de catre secretarul unitatii administrativ – teritoriale.Acestea se comunica (da catre acelasi secretar) prefectului in cel mult 5zile lucratoare de la semnarea lor.

Răspuns 11.3In exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila, primarul actioneaza careprezentant al statului la nivelul unitatii administrativ – teritoriale.





4. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a, Editura CH

Beck, Bucuresti, 20105. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Prefectul – autoritate de tutela administrativa


PREFECTUL – AUTORITATE DE TUTELA

ADMINISTRATIVA

Cuprins Pagina


012.1 Prefectul – statut, numire, incompatibilitatile functiei de prefect12.2 Atributiile, modul de recrutare, si actele emise de prefect ..........................................12.3 Oficiile prefecturale ....................................................................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12…………………………………………..Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12……………………………………………………

Drept Administartiv II110






• intelegerea naturii si rolului prefectului ca organ numit al

administratiei publice;• identificarea caracteristicilor controlului exercitat asupra activitatii

autoritatilor administratiei publice locale.

12.1 Prefectul – statut, numire, incompatibilitatile functiei de prefect

Instituţia prefectului îşi are reglementarea legală în prezent în Legea nr.340/2004, cu modificările care i s-au adus prin Ordonanţa de Urgenţă aGuvernului nr. 179/2005. În Constituţie, el este reglementat în CapitolulV, Secţiunea a 2-a, consacrată Administraţiei publice locale, art. 123,

intitulat Prefectul.Faptul că prefectul este reglementat în secţiunea consacrată administraţiei

publice lcoale, alături de consiliul local, primar şi consiliul judeţean, nutrebuie să determine concluzia că el reprezintă o autoritate a administraţiei

publice locale. Raţiunea pentru care legiuitorul constituant a găsit decuviinţă să-l plaseze în această parte a legii fundamentale rezidă în rolul

pe care îl îndeplineşte, acela de autoritate care veghează asupra legalităţiiactivităţii desfăşurată de organele autonome locale, rol pe care doctrina îlevocă prin sintagma consacrată de tutelă administrativă, aspect asupracăruia vom mai reveni în cele ce urmează.

Prefectul este o autoritate statală în judeţ, statutul său fiind prevăzut dearticolul 123 din Constituţie, din care rezultă următoarele dimensiuni alestatutului prefectului:

a)este reprezentantul Guvernului pe plan local; b) este şeful serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalteorgane centrale din unităţile administrativ-teritoriale;

c) este organ de tutelă administrativă,xiii articolul 123(5) prevăzând expresdreptul prefectului de a putea ataca în faţa instanţei de contenciosadministrativ actele emise de consiliul local, judeţean şi primar, dacă i se

par ilegale.

Deşi sintagma „poate ataca” nu conduce la concluzia obligativităţii prefectului de a ataca în faţa isntanţei de contencios amdinistrativ acteleamdinistrative considerate ilegale, aceasta constituind doar o facultate

pentru prefect, apreciem, în acord cu opiniile din doctrină, că acreditareaacestei idei ar duce la încăplcarea obligaţiei fundamentale a prefectului, dea asigura respectarea legilor, ceea ce nu poate fi acceptat.xiv

d) prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice pe plan local,atribut conferit prin articolul 1 din Legea nr. 340/2004,xv astfel cum a fostmodificat prin OUG nr. 179/2005.

Actul atacat de prefect este suspendat de drept, suspendarea ţinând până lasoluţionarea definitivă a cauzei.

De subliniat faptul că în conformitate cu art. 123(4) din Constituţie, între





prefect, pe de o parte, şi consiliile locale şi primari, consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

Raporturile dintre ele sunt de colaborare, aşa încât, prefectul, pe de o parte şi autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte să-şidesfăşoare activitatea fără presiuni şi imixtiuni. xvi

Statutul de reprezentant al Guvernului în teritoriu îi conferă prefectuluiaptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a consiliilor judeţene şi a preşedinţilor consiliilor judeţene săse desfăşoare în conformitate cu prevederile legale. Prefectul şisubprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publicixvii.

Numirea şi eliberarea din funcţie a prefectului se face prin hotărâre deGuvern. Legea impune condiţia pentru prefect de a avea studii superioarede lungă durată.

Incompatibilităţile pentru funcţia de prefect sunt stabilite prin secţiunea aIII-a, cap. III, Titlul IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003.xviii Astfel, art 85

din lege prevede că funcţia de prefect este incompatibilă cu:a) calitatea de deputat sau senator;

b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar almunicipiului Bucureşti;

c) funcţia de consilier local sau de consilier judeţean;

d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director,administrator, membru în consiliul de administraţie sau cenzor lasocietăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit,societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale aleacţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la litera e);

g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la litera e);

h) calitatea de comerciant persoană fizică;

i) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

k) o funcţie politică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Prefectul este ajutat în activitatea sa de doi subprefecţixix, care sunt numiţiîn funcţie prin decizie a primului ministru, la propunerea prefectului şi aMinisterului Administraţiei şi Internelor. Legea impune pentru subprefectcondiţia de a avea studii superioare, fără a mai preciza tipul acestora,rezultând că poate fi vorba atât despre studii superioare de lungă durată,cât şi de scurtă durată.

12.2 Atributiile, modul de recrutare, si actele emise de prefect





Atribuţiile prefectului sunt, din punctul de vedere al izvorului lor, de treicategorii:

-atribuţii prevăzute de Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cumodificările ulterioare;

- atribuţii prevăzute de alte acte normative;

- însărcinările date de Guvern.Cât priveşte atribuţiile prevăzute de lege, acestea sunt următoarele:

-asigură, la nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti, aplicarea şirespectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernuluişi a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;

-acţionează pentru realizarea obietcivelor cuprins eîn programuld eguvernare;

-acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea uneicomunicări permanente cu toate nnivelurile;

-stabileşte, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, priorităţile de dezvoltare teritorială;

-verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, aleconsiliului local sau ale primarului.

-asigură, împreună cu autorităţilor şi organele abilitate, ducerea laîndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire pentrusituaţii de urgenţă;

-dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţiide urgenţă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea

acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu aceatsăd estinaţie;

-asigură realizarea planului de măsuri pentru integrarea europeană;

-dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenire ainfracţiunilor şiapărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele abilitate;

-asigură, folosirea în condiţiile legii, a limbii materne în raporturile cucetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale şi serviciile publicedeconcetrate în unităţile administrativ teritoriale în acre aceştia au o

pondere de peste 20%.

În exercitarea atribuţiilor sale, prefectul emite ordine, care sunt acteadministrative, care pot avea atât caracter normativ cât şi caracter individual.

Ordinele cu caracter normativ devin executorii după ce au fost aduse lacunoştinţă publică, iar ordinele cu caracter individual devin executorii dela data comunicării către persoanele interesate.

Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor.

Prin ordonanţa de Urgenţă nr. 179/2005, a fost desfiinţată funcţia de

secretar general al Prefecturii, şi s-a mai înfiinţat o funcţie de subprefect,astfel încât la nivelul judeţului sunt acum 2 subprefecţi.

Prefectul şi subprefectul sunt înalţi funcţionari publici, cărora legea le





interzice să facă aprte din aprtide politice sau din organizaţii cărora le esteaplicabil acelaşi regim juridic ca al partidelor politice, sub sancţiuneadestituirii din funcţia publică.

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 179/2005, s-a consacrat interdicţia prefecţilor şi a subprefecţilor de a face grevă sau de a înfiinţa organizaţiisindicale proprii precum şi obligaţia de a informa conducerea MinsiteruluiAdministraţiei şi internelor ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.

Transformarea prefecţilor şi a subprefecţilor din oameni politici în înalţifuncţionari publici a însemnat un proces de profesionalizare a funcţiei de

prefect, dimensiune a reformei în administraţia publică. Un asemeneastatut au prefecţii în Franţa şi a existat şi în România în prima jumătate asecolului XX, astfel încât practic s-a revenit la tradiţii şi s-a valorificat oexperienţă care s-a dovedit benefică în alte state.

Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr.161/2003, prevedea că în funcţiile de prefect şi subprefect pot fi numite

persoane care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numite ca înalţi funcţionari publici, începând cu anul 2006, în mod eşalonat, pe bazahotărârii de Guvern.

După cum rezultă din textul precitat, transformarea prefecţilor în înalţifuncţionari publici nu a fost şi nici nu putea fi concepută ca un procesmecanic, formal, cum din păcate s-a întâmplat în realitate. Legea impunea,în primul rând, ca persoanele respective să întrunească acele condiţii caresunt cerute pentru înalţii funcţionari publici, iar recrutarea urma să se facă

prin examen, organizat în condiţiile legii. De aceea, se vorbea şi desprefaptul că numirea se va face în mod eşalonat, pe măsura ce se vor organizaconcursuri de recrutare şi asceste concursuri vor fi promovate.

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 179/2005 se abandonează spiritul acesteireglementări, prin articolul III care prevede că prefecţii în funcţie la dataintrării în vigoare a ordonanţei, precum şi cei care vor ocupa posturilerămase vacante după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe şi

până la 31 decembrie 2005 pot fi numiţi în funcţii publice de prefect, înurma promovării unui examen de atestare pe post. Un examen de atestaresimilar a fost prevăzut şi pentru subprefecţii care se aflau în funcţie iar foştii secretari generali ai prefecturilor, în funcţie la data de 31 decembrie2005 ca urmare a promovării concursului sau examenului organizat pentruocuparea funcţiei publice respective sunt numiţi în funcţia publică de

subprefect începând cu data de 1 ianuarie 2006.Problema este că prefecţii în funcţie la care se referă textul respectiv, ca şisubprefecţii, de altfel, ocupaseră funcţiile respective ca oameni politici, înurma unor negocieri politice, astfel încât ei nu aveau aptitudinea de adeveni, printr-un simplu examen de atestare pe post, din oameni politiciînalţi funcţionari publici, cărora legea le interzice să facă parte din partide

politice, sub sancţiunea detsituirii din funcţie.

Cât priveşte semnificaţia unui examen de atestare pe post, de esenţa luieste faptul că, prin intermediul unei atestări, se urmăreşte să se confirmesau să se infirme o situaţie juridică preexistentă, menţinerea într-o funcţie

a unei anumite persoane nu dobândirea unui statut pe care persoanarespectivă nu l-a avut niciodată. De aceea, în opinia noastră, era necesar săse organizeze concursuri pentru ocuparea funcţiilor de prefecţi ca înalţi





funcţionari publici, care să fie gestionate de comisia specială pentru înalţiifuncţioanri publici. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind astfeltrădată nu numai voinţa legiuitorului, ci şi legitimitatea procesului în sine,rezultând o formă fără fond, care, în opinia naostră, nu mai jsutificărecunoaşterea unei voinţe politice ferme de a se realiza un proces autenticde profesionalizare a funcţiei de prefect.

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.Precizati care este locul prefectului sin sistemul administartiei publice,competenta sa sub cele trei forme si raporturile in care aceasta autoritate se

poate situa.

Test de autoevaluare 12.2Ce efect juridic are asupra actului administrativ introducerea de catre

prefect a actiunii la instanta de contencios administrativ?


12.3 Oficiile prefecturale

Oficiile prefecturale

Articolul 40 din Legea nr. 340/2004, astfel cum a fost el modificat prin punctul 33 al OUG nr. 179/2005 prevede că prefectul poate organiza prinordin, în cadrul numărului de posturi şi al fondurilor aprobate anual,oficii prefecturale. În municipiul Bucureşti se poate organiza câte unoficiu prefectural în fiecare sector.

Legea impune, pentru înfiinţarea unui asemenea oficiu, avizulMinisterului Adminsitraţiei şi Internelor.

Oficiile prefecturale sunt părţi componente ale instituţiei prefectului. Elesunt conduse de un şef al oficiului prefectural, a cărui funcţie esteechivalentă cu cea de director executiv.

Colegiul prefectural reprezintă o structură nouă introdusă prin OUG nr.179(2005, şi el se compune din prefect, subprefecţi şi conducătoruiiserviciilor deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe aleadministraţiei publice centrale din subordinea Guvernului care îşi ausediul în judeţul respectiv.

Atribuţiile colegiului prefectural privesc armonizarea activităţii serviciilor deconcentrate care îşi au sediul în judeţul respectiv, precum şiimplemenatrea programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiuneale Guvernului la nivelul judeţului sau al localităţilor acestuia.

În loc derezumat









In ce consta rolul de autoritate de tutela administrativa al prefectului?


Răspuns 12.1Locul prectului este in cadrul administratiei de stat la nivel teritorial;acesta are o competenta materiala generala, teritoriala – locala si temporala

– nedeterminata. Raporturile in care aceasta autoritate se poate situa suntde subordonare fata de Guvern si te tutela administrativa fata deautoritatile administratiei publice locale.

Răspuns 12.2Suspendarea actului atacat.


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, Editura CH

Beck, Bucuresti, 20052. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura UniversulJuridic, Bucuresti, 2009



5. Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 20086. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




Studiul domenialitatii (I)


STUDIUL DOMENIALITATII (I)

Cuprins Pagina


0

13.1 Aspecte generale...................................................................................13.2 Regimul constitutional al proprietatii publice. Relatia domeniu public – proprietate

publica ................................................................................................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13…………………………………………..Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13……………………………………………………







• intelegerea notiunii de domenialitate si a originii sale•

identificarea bazelor constitutionale si legale• analiza definitiilor propuse in doctrina si a diferentelor de abordare

stiintifica

13.1 Aspecte generale

Între instituţiile de tradiţie ale dreptului administrativ, care au stârnitcontroverse de-al lungul timpului, asupra cărora continuă să aibă loc ampledezbateri în doctrina din ţara noastră şi din alte state este cea de domeniupublic.

Actuala lege fundamentală nu uzitează cu sintagma de “domeniu public”, ci cu aceea de proprietate, sub cele două forme ale sale, proprietatea publică şi proprietatea privată. Noţiunile nu sunt sinonime, între domeniu public şi proprietatea publică existând o relaţie de la între la parte, dat fiindfaptul că în domeniul public se includ, pe lângă bunurile proprietate publică,şi anumite bunuri private, care prin semnificaţia lor artistică, ştiinţifică,culturală, economică, istorică, justifică apartenenţa la domeniul public, ceeace atrage un regim juridic specific, în care normele de drept public sesuprapun peste cele de drept privat, având un rol dominant faţă de acesteadin urmă.

Susţinem astfel teza domeniului public în accepţiunea lato sensu, careinclude, pe lângă proprietatea publică şi anumite bunuri private, care a fostfundamentată de profesorul Antonie Iorgovan.

În ceea ce priveşte reglementarea constituţională a proprietăţii, apreciem că putem avea în vedere două categorii de dispoziţii constituţionale:

a) dispoziţii în care se reglementează expres instituţia proprietăţii, celedouă articole-cadru, 44 şi 136;

b) dispoziţii în care regăsim proprietatea reglementată implicit,exemplu art.135 intitulat “economia”, articolul 138 intitulat “bugetul public

naţional”, art. 56 care reglementează “contribuţiile financiare” etc.Vom lua în discuţie ca prezentând relevanţă pentru materia noastră şi

pentru instituţia pe care o analizăm art. 44 şi 136.

Art.44 se află plasat în titlul II, consacrat drepturilor, libertăţilor şiîndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor şi este intitulat “dreptul de

proprietate privată“. Art.136 este reglementat în titlul IV intitulat “economia şi finanţele” şi este denumit “proprietatea”.

Din analiza conţinutului celor două texte, a locului unde sunt plasate înConstituţie, rezultă că prin actuala lege fundamentală se consacră două sediimateriei proprietăţii şi anume:

- un sediu general, prin art.136, unde regăsim dispoziţii privind tipurilede proprietate, titularii acesteia, sfera proprietăţii publice etc., unde





proprietatea ne apare mai mult în accepţiunea ei economică;

- un sediu special, art.44, unde proprietatea ne apare mai mult înaccepţiunea sa juridică, de drept fundamental al cetăţeanului român în actualul

sistem constituţional şi legal.

De altfel, aceasta a fost şi opţiunea Comisiei de redactare a Proiectului

Constituţiei, să consacre, printr-un articol, configuraţia de ansamblu aproprietăţiiîn sistemul constituţionala ctual, iar prin alt articol dreptul fundamental de prorpietate al cetăţeanului în actualul sistem constituţional.

Actualul articol 44 a suferit modificări consistente prin revizuirea din2003. Mai întâi s-a consacrat norma conform căreia proprietatea privată estegarantată, şi nu doar dreptul de proprietate privată, cum era prevăzut în versiuneainiţială a Constituţiei.

În al doilea rând, a fost modificată norma care interzicea cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobândească terenuri în România. În forma actuală, alin.(2) ala rticolului 44 prevede că „ Proprietatea privată este garantată şi ocrotită

în mod egal, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultatedin aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratateinternaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate , încondiţiile prvăzute de legea organică, precum şi prin moştenire legală”.

Constatăm că, prin noul conţinut al articolului 44 alin. (2), cetăţeniistrăini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupraterenurilor în România, însă acest drept se va putea exercita numai încondiţiile care vor rezulta din procesul de aderare a ţării noastre la UniuneaEuropeană şi din alte tratate la care România este sau va deveni parte, şinumai pe bază de reciprocitate. Printr-o lege organică trebuie să se

stabilească modul de dobândire a proprietăţii terenurilor de către cetăţeniistrăini şi apatrizi.

Din analiza logico- sistematică a conţinutului articolului 44 alin. (2) tezaa doua, rezultă următoarele dimensiuni ale rgimului juridic al dreptuluicetăţenilor străini şi apatrizilor de a putea dobândi în proprietate terenuri

în România:

a) este recunoscută, de principiu, posibilitatea cetăţenilor străini şi aapatrizilor de a dobândi terenuri în România;

b) modul de exercitare a acestei posibilităţi urmează a fi dezvoltat printr-o lege organică subsecventă, care, la data redactării prezentei lucrări.

c) dreptul cetăţenilor străini şi al apatrizilor de a dobândi terenuri în proprietate în România se va putea exercita numai în condiţiile aderăriiRomâniei la Uniunea Europeană şi numai în condiţiile care vor fi prevăzute prinactele de aderare sau prin alte tratate internaţionale la care România este parte,

d) dobândirea acestui drept se va putea realiza numai în condiţii dereciprocitate, ceea ce înseamnă că şi cetăţenii români vor putea să beneficieze de

posibilitatea de a dobândi în proprietate terenuri în statele pentru care ţaranoastră recunoaşte un asemenea drept cetăţenilor lor.

Constituţia nu face astfel distincţie între cetăţenii statelor membre ale

Uniunii Europene care vor avea vocaţia de a dobândi acest drept de proprietate şicetăţeni altor state, ceea ce înseamnă, indiscutabil, că toţi cetăţenii străini sauapatrizi vor putea beneficia de acest drept, dacă sunt respectate condiţiile





prevăzute de textul constituţional şi dezvoltate de legea organică la care acestaface trimitere.

e) în sfârşit, Constituţia recunoaşte ambele modalităţi de dobândire adreptului de proprietate, atât prin acte încheiate inter vivos, cât şi prin acteîntocmite mortis causa. În ceea ce priveşte a doua posibilitate, constatăm că prinConstituţie se recunoaşte numai moştenirea legală, nu şi cea testamentară,

ceea ce va naşte, suntem convinşi, în practic unele probleme şi va impune poatechiar intervenţia constituantului derivat cu o altă viitoare modificare a acestuitext, în sensul în care el să facă referire doar la moştenire, nu şi la tipul demoştenire (legală şi /sau testamentară).

13.2 Regimul constitutional al proprietatii publice. Relatia domeniu public – proprietatepublica

Actuala Constituţie a României are un merit

incontestabil în a tranşa dispute celebre exprimate de-a lungul timpului înaceastă materie, pe care ne-am îngădui să le reţinem astfel:

A) se stabileşte care sunt titularii proprietăţii publice,neputând fi vorba, cum dispune art.136 alin.(2) decât despre stat sauunitatea administrativ-teritorială.

Vom identifica astfel o proprietate publică a statului,care cuprinde bunurile de interes naţional şi una a unităţii administrativ-teritoriale (comună, oraş sau judeţ), care cuprinde bunurile de intereslocal.

B) se stabileşte de către Constituantul român ce bunuri intră în sfera proprietăţii publice, fără a epuiza toate bunurile care ocompun. Se lasă posibilitatea ca prin lege organică această sferă să poatăfi extinsă.

C) din opoziţia dintre regimul juridic de putereaplicabil unor categorii de bunuri şi regimul juridic de drept comunaplicabil proprietăţii private, rezultă, logic, existenţa a două domenii, undomeniu public şi unul privat. Noţiunea de domeniu public, la rândul ei,nu se limitează doar la bunurile proprietate publică. Ea mai include şiunele bunuri proprietate privată care au o semnificaţie specială, care

justifică apartenenţa la domeniul public. Această structură hibridă adomeniului public este tratată de doctrină prin sintagma “scaradomenialităţii”. Ea evocă , în opinia noastră:

1) reprezentarea în planul acestei realităţi juridice a unei“scări “ cu mai multe “trepte” pe care sunt plasate două categorii debunuri, publice şi private;

2) aceste bunuri sunt supuse unui regim general de putere publică, regim care însă îmbracă două forme:a) regim exclusivde putere, pentru bunurile proprietate publică;

b) regim mixt, combinaţie între regimul de putere şiregimul de drept comun care continuă să guverneze bunurile proprietate

privată care aparţin domeniului public; între aceste două tipuri de





regimuri juridice există “subtrepte“, respectiv preeminenţa regimului de putere asupra celui de drept comun.

3) bunurilor domeniului public le corespund mai multetipuri de drepturi:

- un drept de proprietate publică, aparţinând statului sau

unităţii administrativ-teritoriale pentru bunurile proprietate publică;

- un drept de proprietate privată, pentru bunurile proprietate privată care aparţin domeniului public, al cărui titular poate fioricare subiect de drept, persoană fizică sau juridică deţinătoare a unuiasemenea bun;

- un drept de pază şi protecţie, pentru bunurile proprietate privată, exercitat de reprezentantul statului sau unităţiiadministrativ-teritoriale.

4) bunurile domeniului public diferă şi din punct de vedereal titularilor.

O primă categorie de titulari o reprezintă statul şiunitatea administrativ- teritorială pentru bunurile proprietate publică dindomeniul public.

O situaţie specială au bunurile proprietate privată, cu privire la care identificăm două categorii de titulari: titularii dreptului de proprietate privată, care pot fi reprezentaţi de orice subiect de drept şititularii dreptului de pază şi protecţie, reprezentaţi de persoana juridică

stabilită potrivit legii să acţioneze în numele statului pentru a exercita

aceste prerogative.D) legiuitorul constituant, în ceea ce priveşte

proprietatea publică, a avut grijă să o declare, pe de o parte, inalienabilă,iar pe de altă parte, să stabilească faptul că acest caracter inalienabil nuexclude existenţa unor forme de valorificare şi de antrenare încircuitul social şi juridic, realizat prin intermediul celor patru tipuri decontracte administrative: de administrare, de concesionare, de

închiriere şi de folosinţă gratuită.

Atât contractele care au ca obiect bunuri private, cât şi

cele care au ca obiect bunuri publice urmăresc, printre altele, şi realizareaunor venituri. Numai că, în cazul contractelor care privesc bunuripublice, obţinerea de profit nu reprezintă un scop în sine, el este unscop subsecvent celui principal, şi anume realizarea interesului public. Dealtfel, suma de bani achitată pentru exploatarea privată a unui domeniu

public, tradiţional are o denumire specifică, şi anume redevenţă.


Care este intelesul notiunii de domeniu administrativ?


În loc de





rezumat



Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.


Răspuns 13.2 Notiunea de domeniu administrativ, utilizata cu precadere in doctrinainterbelica, evoca totalitatea bunurilor mobile sau imobile posedate de

puterea publica (stat, unitati administrativ – teritoriale), cu alte cuvinteansamblul bunurilor ce compun domeniul public si domeniul privat.


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, EdituraCH Beck, Bucuresti, 2005

2. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, EdituraUniversul Juridic, Bucuresti, 2009

3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a,Editura CH Beck, Bucuresti, 2008

4. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a,Editura CH Beck, Bucuresti, 2010

5. Emil Bălan, Drept administrativ al bunurilore, Editura CH Beck,Bucuresti, 2009

6. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent,2004




Studiul domenialitatii (II)


STUDIUL DOMENIALITATII (II)

Cuprins Pagina


0

14.1 Definitia si trasaturile domeniului public ....................................................................14.2 Modalitati de punere in valoare a domeniului public .................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14…………………………………………..Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14……………………………………………………







• .

14.1 Definitia si trasaturile domeniului public

I. Raliindu-ne în mare parte la definiţia formulată de prof.univ.dr.Antonie Iorgovan, vom defini domeniul public ca fiind format dinansamblul bunurilor mobile şi imobile, publice şi private, care prinnatura lor sau voinţa legiuitorului sunt supuse unor norme speciale de

protecţie, deduse din faptul că au o utilitate publică, satisfăcând în mod direct sau indirect un interes public şi care sunt supuse unui regim juridicde putere, asupra lor exercitându-se, de către o persoană morală dedrept public, un drept de proprietate publică sau un drept de pază şi

protecţie administrativă.

II. Pentru ca un bun să poată fi calificat că aparţine domeniului public, el trebuie să întrunească mai multe trăsături, care se desprind dinchiar definiţie, după cum urmează:

1) prin natura sa ori prin voinţa legiuitorului, bunul, mobil sauimobil, public sau privat, să prezinte acele particularităţi care să

justifice protecţia specială de care se bucură.

Prin această trăsătură se evocă faptul că, deşi toate bunurile aflate,la un moment dat în societate, se bucură de un regim de protecţiegenerală, unele din ele se particularizează prin modul în care suntintegrate în circuitul civil, după cum satisfac necesităţi sociale diferite, ele

beneficiind astfel de o protecţie specială.

2) Bunurile domeniului public au o utilitate publică , ele au rolul dea satisface interesul public, în mod direct sau indirect, prin intermediul unui

serviciu public.

Această trăsătură nu trebuie înţeleasă în sensul că toată lumea lefoloseşte.

Identificăm o folosinţă directă a bunului (exemplu – mersul pestradă) şi una indirectă, când bunul este valorificat prin intermediul unuiserviciu public, exemplu amenajarea unui parc de distracţii sau transportulîn comun.

3) A treia trăsătură este reprezentată de faptul că bunurile careaparţin domeniului public sunt guvernate, în ansamblul lor, de un regim

de putere publică, putând fi vorba:

a) despre un regim de putere publică exclusiv, pentru bunurile





proprietate publică aparţinând domeniului public;

b) despre preeminenţa unui regim de putere asupra unuia dedrept comun, deci despre un regim mixt, combinaţie între regimul dedrept comun şi cel de drept administrativ.

Regimul de putere publică aplicabil unui bun domenial poate

îmbrăca două forme:

- un regim de exercitare a dreptului de proprietate publică,subiectul fiind, în acest caz, statul şi unitatea administrativ-teritorială;

- un regim de limitare a exerciţiului dreptului de proprietateprivată pentru bunurile private care aparţin domeniului public.

4) Ultima trăsătură este dedusă din cea anterioară, şi ea vizeazăfaptul că un bun domenial implică o persoană morală de drept public,care poate exercita următoarele drepturi:

a) titulara unui drept de proprietate publică, fiind vorba desprestat sau unitatea administrativ-teritorială;

b) titulara unui drept de pază şi protecţie. Dacă la categoriaanterioară sfera persoanelor morale de drept public este limitată deConstituantul însuşi la stat sau unitatea administrativ-teritorială, în aceastăsituaţie sfera este mult mai largă, ea putând viza orice persoană publicăcare acţionează în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar. Notiunea de „ domeniu public” este consacrata expres:

a. la nivel constitutional b. atat lin Constitutie cat si in legic. la nivel legislativ, nu si constitutionald. doar de catre doctrina


14.2 Modalitati de punere in valoare a domeniului public

Art.136 alin.(4) din Constituţie consacră, pe de o parte, caracterulinalienabil al proprietăţii publice, iar, pe de altă parte, modalităţile

juridice prin care aceasta poate fi valorificată.

Este vorba de cele patru tipuri de contracte administrative: dare înadministrare, concesiune, închiriere publică, dare în folosinţă gratuită.

Art.11 alin.(1) lit.“a“ din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, în dezvoltarea principiilor constituţionale, prevede principiile regimului juridic aplicabil bunurilor domeniului public, pecare le consacră, dar le şi explică. Astfel inalienabilitatea acestor bunurisemnifică faptul că ele “nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai înadministrare, concesionate sa închiriate, în condiţiile legii”.





Constatăm, şi din modul de formulare, compatibilitatea dintreinalienabilitatea bunurilor proprietate publică, pe de o parte, şi faptul căele pot fi administrate, concesionate sau închiriate, operaţiuni juridicecare nu au ca efect înstrăinarea bunurilor respective, ci doar valorificarealor, potrivit interesului public pe care sunt menite să-l satisfacă şi carelegitimează, până la urmă, apartenenţa lor la domeniul public şi

guvernarea de un regim de putere publică.Precizăm că şi Legea nr. 215/2001, în art.126 şi Legea nr. 213/1998 în

art.17 mai consacră o altă modalitate de utilizare a bunurilordomeniului public, modalitate care este prevăzută şi de actualaConstituţie revizuită.

Astfel, art.86 din Legea administraţiei publice locale recunoaştecompetenţa Consiliilor Locale şi Judeţene de a da în folosinţă gratuită,

pe termen limitat, bunuri mobile sau imobile proprietate publică sau privată persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţide binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice.

Art.17 din Legea nr. 213/1998 dispune că “Statul şi unităţileadministrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosinţă

gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, caredesfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii

publice”.

Regimul juridic al contractului de concesiune a fost reglementat, până în la30 iunie 2006, prin Legea nr. 219/1998 privind regimul juridic alconcesiunilor, dată de la care a intrat în vigoare noua reglementare,Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/19 aprilie 2006 privindatribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune

de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii,1 aprobată cumodificări prin Legea nr. 337/2006. Acest din urmă act normativ aaborgat, pe lângă Legea nr. 219/1998, şi Ordonanţa de Urgenţă aGuvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, astfel încât eareprezintă în prezent reglementarea - cadru aplicabilă acestei materii.Reglementare care, din păcate, este deficitară din punct de vedere alconţinutului său, al tehnicii de redactare, al modului în care trădeazăanumite constante ale dreptului, ceea ce a determinat, o mare parte aspecialiştilor în drept să sesizeze carenţele pe care le are şi să recomande,

pe când se afla în procedura de adoptare la Parlament, neaprobarea ei decătre forul legiuitor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Ulterior Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 a fost adoptată ordonanţa deUrgenţă nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri

proprietate publică,2 astfel încât sunt în vigoare două reglementări privindcontractul de concesiune, una care priveşte concesiunea serviciilor

publice şi a lucrărilor publice şi altul concesiunea bunurilor proprietate publică, pe care le vom analiza separat.

1 Publicată în Monitorul Oficial nr. 418/15 mai 2006.2 Publicată în Monitorul oficial nr. 569 din 30 06 2006.






Ce fel de drept exista asupra bunurilor publice?


În loc derezumat





1. Identificati diferentele dintre domeniul public si domeniul privat.2. Precizati modalitatile de integrare in circuitul economic a bunurilor

proprietate publica.


Răspuns 14.1Raspunsul este „c” – notiunea fiind consacrata doar la nivel legislativ.

Răspuns 14.2Asupra bunurilor publice exista un drept de proprietate publica al statuluisau al unitatilor administartiv – teritoriale.


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, EdituraCH Beck, Bucuresti, 2005

2. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura

Universul Juridic, Bucuresti, 20093. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a,

Editura CH Beck, Bucuresti, 20084. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a,

Editura CH Beck, Bucuresti, 20105. Emil Bălan, Drept administrativ al bunurilore, Editura CH Beck,

Bucuresti, 20096. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent,

2004




Bibliografie

Drept Administrativ II.Actele administrative

BIBLIOGRAFIE

6. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, II, Editura CH Beck, Bucuresti,20057. Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editia aIV-a, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 20098. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.I, Editia aII-a, Editura CH Beck,

Bucuresti, 20089. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol.II, Editia aII-a, Editura CH Beck,

Bucuresti, 201010.Emil Bălan, Institutii administrative, Editura CH Beck, Bucuresti, 2008

11. Emil Balan, Drept Administrativ al bunurilor, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2009

12.Valentin I. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004

13.Emanuel Albu, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004

14.Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004




i

ii

iii

iv

v

vi

vii

viii

ix

x

xi

xii

xiii

xiv

xv

xvi

xvii

xviii

xix

Documents

Suport+Curs+Ifr+Drept+Administrativ+II+ +Drept+II