Educaia pentru toleranNotiunea de toleran apare in istoria culturii europene la inceputul secolului al XVI-lea, n strns legtur cu gndirea umanist, ntruchipat n persoana lui Erasmus din Rottedram, n efortul su de combatere a fanatismului religios. Alte personaliti care s-au ilustrat n atitudinea lor consecvent tolerana n confruntarea cu alte opinii sau reprezentri asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) i Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, n "Scrisoarea asupra tolerantei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomand tolerana ca reacie fa de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzanelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerat deviza a toleranei: "Je n'aime pas vos ides, mais je me battrai jusqu' la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Detest ideile voastre, dar voi lupta pn la moarte pentru ca voi s le putei exprima"). n drama "Nathan inteleptul", Lessing apara libertatea religioasa.Toleranta (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic si religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care defineste respectul libertatii altuia, a modului sau de gndire si de comportare, precum si a opiniilor sale de orice natura (politice, religioase etc.).

Toleranta inseamna bunul simt de a nu fi egoist si a intelege ca ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanta pentru altul vine pe primul loc. Lipsa tolerantei este egoism iar egoismul este sursa tuturor relelor din lume.

Toleranta este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii.

Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta ori indulgenta. Toleranta este, mai ales, o atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale altora. in nici intr-un caz, toleranta nu poate fi invocata pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranta trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si State.

Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democratia si Statul de drept. Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si confirma normele enuntate in instrumentele internationale cu privire la drepturile omului. In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii altuia.

In lumea modern, tolerana e mai necesar ca oricnd. Noi traim intr-o vreme marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala.

Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare n mas sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favoriznd dialogul i dezbaterile libere i deschise, propagnd valorile toleranei i evideniind pericolul indiferentei fa de expansiunea ideologiilor i grupurilor intolerante.

In toate urmeaza a fi intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi pentru grupuri si indivizi, pretutindeni oriunde este necesar. n acest sens, o atentie deosebita va fi acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca sa le fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de locuinta, munca si sanatate, cit si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor lor si facilitarii, in special prin educatie, a promovarii si integrarii lor profesionale si sociale.

Educatia

Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile altora.

Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.

Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.

La nivel mondial trebuie s se actioneze pentru punerea in functiune a programelor de cercetare in domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei. Ceea ce inseamna de a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie m stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.

SemnificatiiToleranta poate fi inteleasa in diferite moduri:

Poate fi adoptata in mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevra tactica.

Poate reprezenta o acceptanta sau o permisiune, ca forma a unui dezinteres.

Adevarata toleranta, in spirit umanist, inseamna insa mai mult decat o simpla "suportare" in sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare si este strans legata de libertatea persoanei. Prin toleranta se respecta deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gandire si puncte de vedere, alte stiluri si moduri de viata. Asfel, garantarea necesitatii spiritului de toleranta depaseste cu mult domeniul ingust al politicii.

Alt punct de vedere spune ca toleranta inseamna a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialistii in diferite tehnici persuasive si in razboaie informationale.

Implicatii politice Constitutiile statelor democratice moderne garanteaza diverse forme ale libertatii individuale si de grup, ca, de exemplu, libertatea de opinie si cea religioasa. Toleranta este inclusa in "Declaraia Universal a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaiei Naiunilor Unite. De aceea, una din caracteristicile societatii moderne este pluralismul, precum si permanentul dialog intre diverse convingeri spirituale, morale si religioase, pentru realizarea unei comunitati in diversitate.

Toleranta are limitele sale in normele de drept, care reglementeaza convietuirea membrilor societatii, pentru apararea demnitatii si libertatii oamenilor.

Toleranta presupune valoare individului, autonomia lui, libertatea alegerii. O societate toleranta va tinde mai mult spre a fi creativa si inovativa, deoarece este deschisa fata de noi descoperiri, adevarului si noi patrunderi psihologice, imbunatatind astfel experienta umana. O societate toleranta este mai potrivita pentru a promova increderea si colaborarea reciproca. Intr-o societate toleranta va fi mai putina cruzime si inselaciune, mai putin dogmatism si fanatism.

Societatea moderna ce tinde spre o prosperare in pace si prietenie, toleranta, are nevoie si de dreptate. Noi trebuie sa ne invatam sa fim corecti, sa recunoastem dreptatea, sa demonstram si generatiei viitoare ca in actiunile noastre am avut dreptate.

"Cu cat o duceti mai usor, cu cat sunteti mai puternici, mai bogati, mai fericiti, mai nobili, cu atat se cuvine sa fiti mai drepti", spunea Terantius.

Intoleranta Opusa tolerantei este intolerana, care poate merge pana la fanatism. "Exista un singur lucru care nu poate fi tolerat si anume intoleranta".

Intoleranta este unul dintre cele mai grave vicii, care si-a pus stigmatul pe intreaga istorie a civilizatiilor umane, iar izvorul acesteia vine, fara indoiala, din instin

ctul autoconservarii. Frica si precautia fireasca inaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobisnuit si strain deriva adesea spre ostilitate si intoleranta. Acest fenomen este foarte raspandit in lumea animala, ca si in societatea umana, dar numai in societatea umana el a luat o asemenea amploare, generand razboaie sangeroase, moarte si haos. Din pacate, inca nu ne-am invatat sa omitem din comportamentul nostru emotiile distrugatoare, care aduc atatea suferinte neamului omenesc. Pentru o fiinta sociala, cum este omul, ostilitatea si intoleranta sunt surse permanente de conflicte, ceea ce este deosebit de periculos.

Savantul austriac Konrad Lorentz ne avertizeaza despre acest pericol in cartea sa Agresiunea. El afirma, ca in procesul evolutiei doar animalele carnivore au obtinut, prin selectie naturala, mecanismul de franare a agresiunii, dat fiind ca doar acestea poseda arme cu adevarat periculoase nu numai pentru prada lor, ci si in conflictele cu semenii. Stramosii omului, fiind erbivori, au ratat lectiile evolutiei, la care s-a predat aceasta materie. Ulterior, din pacate, omul s-a invatat sa produca arme nemasurat mai eficiente decat ghearele si coltii, si n-a pregetat sa le foloseasca impotriva semenilor sai din alt trib, alta comuniune, alta tara, cu alta limba, alta culoare a pielii, alta religie, alta opinie sau alt mod de viata. Inteligenta si inventivitatea l-a servit nu numai sa-si usureze viata, dar si sa si-o complice cu mult succes, inventand pericole care nu au existat pana la el. In plus, omul s-a invatat sa se justifice in orice imprejurari, pentru orice fapte oribile. Nu exista crime in istoria omenirii, pentru care faptasii sa nu fi gasit o justificare fie nobila, fie patriotica, fie sfanta, si deci in afara oricarei critici.

In mod natural apare intrebarea: daca omul nu poseda o frana psihologica, programata in genotipul sau, a agresiunii, care sunt sansele lui in continuare? Cum vom supravietui in asemenea conditii? Situatia este intr- adevar grava, dar dialectica ne invata despre unitatea si lupta contrariilor, ceea ce ne sugereaza, ca orice fenomen este insotit de opusul sau, deci speranta noastra spre mai bine nu este lipsita de temei. Chiar daca omul nu beneficiaza de o frana genetic programata a pornirilor sale agresive, tot atat de eficienta ca cea a animalelor carnivore, exista, totusi, fenomene sociale care suplinesc acest neajuns esential al naturii umane.

Intregul proces de educatie al personalitatii umane este orientat spre suprimarea pornirilor egoiste si distructive in favoarea celor altruiste, creatoare, spre adaptarea individului la mediul social. Pentru cazurile de esec individual al procesului de educatie societatea dispune de mecanisme represive de corijare sau macar izolare a indivizilor care reprezinta un pericol social. Prin urmare societatea este foarte cointeresata in buna functionare a tuturor acestor mecanisme, a legislatiei care le asigura, si mai ales in buna functionare a sistemului de educatie si instruire. O persoana care gandeste profund deja poseda o frana eficace a pornirilor sale spontane, caci este invatata sa calculeze efectele si sa cantareasca consecintele actiunilor sale. O persoana instruita ti inteligenta va gasi mai usor un domeniu de activitate pe gustul sau si pe potriva capacitatilor sale, ceea ce exclude in mare masura probabilitatea esuarii sale in plan personal si social.

Unei forte atat de puternice, cum este instinctul autoconservarii, i se opune alt instinct puternic acel al cunoasterii. Omul este o fiinta complexa, de aceea frica si precautia sunt insotite adesea de curiozitate si curaj. Atunci cand curiozitatea invinge precautia, iar curajul invinge frica, se fac descoperiri minunate, cu care omenirea paseste pe calea progresului stiintific si social. Dar cand lasam frica si precautia sa degenereze in ostilitate si intoleranta, nu mai ramane loc nici pentru curiozitate, nici pentru curaj. In consecinta, omul se inchide in cercul restrans al semenilor sai, in gaoacea stramta a unor idei banale si invechite, nedorind sa intre in contact nici cu oameni noi, nici cu idei proaspete. Dand frau liber repulsiei noastre pentru tot ce este nou, neobisnuit si necunoscut, noi inaltam un baraj in calea progresului.

Oricat n-ar parea de paradoxal, chiar daca nu apartinem acestei categorii umane, pericolul de a deveni intoleranti ne pandeste si din alta parte. Prozelitismul, alimentat de orgoliu si dorinta de a domina, este un imbold foarte puternic al naturii omenesti. Orice adevar ar descoperi pentru sine, omul, ca o fiinta sociala ce este, doreste sa-l impartaseasca altora, bucurandu-i cu frumusetea ideii si afirmandu-se pe sine. Dar foarte ades, cand ideea nu este acceptata, autorul ei insista in mod abuziv, devenind agresiv si intolerant. Acest lucru se intampla mai ales cu persoanele active si curajoase, care refuza sa se adapteze la mediul social, ci incearca sa si-l supuna, croindu-l dupa bunul lor plac, adaptandu-l la dorintele si necesitatile lor. Un exemplu foarte vechi al unui asemenea model de comportament este descris, intr-o forma alegorica, in legenda greaca despre patul lui Procrust. Dar in fond, acest curaj este generat de aceeasi frica conservatoare in fata lumii necunoscute si neintelese, plina de pericole potentiale. Acest lucru devine deosebit de clar in cazuri extreme, cand natura oarecum isterica a unui asemenea soi de curaj este evidenta. Fenomenul da nastere la astfel de figuri odioase ca Savonarola, Hitler, Stalin, Saddam Hussein, precum si la institutii ca inchizitia si KGB-ul.

Fanatismul este cea mai periculoasa manifestare a spiritului uman, iar alunecarea brusca de la extazul sufletesc, care ne umple fiinta de bunatate si lumina, spre fanatism este aproape imperceptibila. Este nevoie de un anumit grad de cultura si inteligenta, de o constientizare clara a raului pe care il putem produce din cele mai frumoase intentii, pentru a insusi convingerea, ca toleranta este unicul mijloc de a convietui in pace cu semenii nostri. Nu degeaba se zice, ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii.

Ce are credinta in Dumnezeu cu forta sau cu lovirea peste gura, cu cuvantul, a celui care nu crede ca mine? Nimic! Daca credinta inseamna iubirea mea pentru Dumnezeu, care ma implineste, cum m-ar putea deranja in mod fundamental, atat de fundamental unul care nu crede si spune numai prosti, daca eu sunt absorbit de iubirea mea pentru Dumnezeu?

Insa intoleranta la parerea altuia arata ca nu vrem sa auzim pe celalalt, ci vrem sa-i anihilam personalitatea, crezurile, experienta. Daca nu toleram, daca nu admitem parerile sincere ale oamenilor, in care ei cred, nu facem altceva decat sa ii oprimam moral si afectiv si sa ne aratam niste tortionari ai spiritului.

Credinta ortodoxa nu admite lipsa de noblete sufleteasca, marlania, datul in barba la fiecare cuvant, strambatura fetei cand ne vedem cu cineva, impunsaturile de prost gust. Nu le admite pentru ca nu ii sunt proprii. Toleranta inseamna sa stii sa vezi pe altul si sa il accepti daca vrea sa vorbeasca sincer cu tine.

Intoleranta inseamna sa te crezi singurul posesor al intregului adevar in orice problema si sa nu vezi, ca tocmai iubirea si comunicarea te fac mult mai incapator pentru adevar, ca adevarul intra in sufletul tau pe masura ce vezi mult mai profund pe oameni si lumea in care traim.

A nva s fii tolerant este un lucru important nu numai fiindc face parte din respectarea legilor i din tradiiile noastre de ospitalitate, dar i fiindc persoana care nva s fie deschis fa de diferene va avea mai multe oportuniti n educaie, afaceri i n multe alte aspecte ale vieii.Toleranta presupune valoare individului, autonomia lui, libertatea alegerii. O societate toleranta va tinde mai mult spre a fi creativa si inovativa, deoarece este deschisa fata de noi descoperiri, adevarului si noi patrunderi psihologice, imbunatatind astfel experienta umana. O societate toleranta este mai potrivita pentru a promova increderea si colaborarea reciproca. Intr-o societate toleranta va fi mai putina cruzime si inselaciune, mai putin dogmatism si fanatism.

Societatea moderna ce tinde spre o prosperare in pace si prietenie, toleranta, are nevoie si de dreptate. Noi trebuie sa ne invatam sa fim corecti, sa recunoastem dreptatea, sa demonstram si generatiei viitoare ca in actiunile noastre am avut dreptate. Cu cat o ducei mai usor, sunteti mai puternici, mai bogati, mai fericiti, mai nobili, cu att se cuvine s fii mai drepi", spunea Terantius.

O lume plina de difereneUnii parintii imbratiseaza faptul ca traim intr-o societate to mai diversa. Altii pot avea ezitari, mai ales daca nu sunt destul de expusi la oameni diferiti de ei.

Multi copii le-au luat-o deja cu mult inainte parintilor din punctul de vedere al expunerii la diferentele culturale. Cercurile lor de prieteni, colegii de scoala si echipele sportive sau grupurile de activitati extrascolare din care fac parte sunt mult mai variate decat erau cu o generatie in urma.

Un model de educaie bazat pe virtute locale i nelepciunea poporului va motiva reconstrucie social i modernitate.

Un proces educativ de calitate ar trebui s fie reinstalat ntr-o atmosfer de armonie n contextul social specifice i original-incluziunea, deschis de orizont, i tolerantei "frai i surori" de familie mare. Astfel de virtutea i nelepciunea ar fi revitalizat pentru a deveni noul design i baza proceselor de predare-nvare, aa c pot contribui i motiva reconstrucie social i modernitate. Acest lucru va nsemna substana, precum i abordarea n predare i nvare pentru primar i gimnazial. Cu asistena PNUD, un proiect pe termen scurt a fost executai n ani 2001-2003 focalizare, de mbuntire a calitii de predare i nvare i asisten .

Privind spre viitor, o viziune pe termen lung i abordare va fi necesar i a propus s pun n aplicare principiile i practicile de "Pedagogi Orang Basudara" (BOP) sau "Pedagogie de toleran".

n acest context, conceptul de educabilitate este neleas a fi potenial sau probabilitatea de nvare ntr-o clas formal. Aici, este, prin urmare, ntrebarea de modul n care experienele din copilrie poate deveni factori care contribuie pentru succes de nvare n coal.

Este cunoscut modul n care factori cum ar fi practicile de cretere a copilului, relaiile interfamiliale, de utilizare a limbii materne, pe de o parte, i contextul social-culturale i valorile pe de alt parte, sunt factorii determinani n dezvoltarea copiilor. Intrarea ntr-o situaie de coal cu aceste influente fundal face congruen deveni urmtoarea determinant important i inevitabil. Ar trebui s fond experien copil ndeplinete ateptrile i cerinele unei coli oficiale, atunci probabilitatea de nvare este ridicat. n caz contrar, dac acestea nu se potrivesc, sau ateptrile de coal sunt ndeplinite la un nivel minim, apoi ansa de eficiente de nvare vor fi reduse.

n timp ce acei factori sunt importante pentru a spori de nvare de nalt calitate, astfel nct copiii pot fi pregtiti pentru a tri efectiv ntr-un viitor modernizat de societatea ,de asemenea, ar trebui s motiveze reconstrucie social. Revitalizarea valorile i nelepciunea va deveni baza pentru construirea printre copii un sentiment de Comunitate fr a aduce atingere, nedreptate, polarizarea religioase i materiale, precum srcia intelectual. Acesta este un proces de educaie pentru a ajuta copiii sa neleaga i de a nu participa n conflict, prin urmare iluminare n religios, cultur, relaii personale i sociale. Un curriculum de construire a pcii trebuie s se concentreze pe procese de interiorizare culturale-n acest fel, se va dezvolta att capacitile intelectuale i s mputerniceasc cultura de comuniune.

n consecin, sistemul colar i profesorii lor trebuie s proiecteze un model pentru a spori potenialul de nvare a copilului. Nu va fi nici o nvare reale, excepia cazului n care acest aspect este dat de tratament adecvat. Aceasta ar trebui s conduc la gndire raional i a elimina sectarismul care va stagna democraiei i modernitate.Exist, n cuvntul toleran, intuiia unitii i interdependenei umanitii, unitate i interdependen pe care era ecologiei ne-a nvat s le vedem c nglobnd toat omenirea i ntreg sistemul planetar, i acest lucru a facilitat viziune holista a lumii i a educaiei, unde i au originea demersurile educaiei pentru toleran preconizate aici. Astfel, n pofida acestor nuane de sens, exist destule elemente comune n limbile citate mai sus pentru c noiunea de toleran s ne ofere baza unic pe care s fie fondat practica. In particular, sntem cu toi de acord n a recunoate c tolerana este necesitate, att pentru societatea civil, ct i pentru supravieuirea omenirii. Din pcate, intolerana, promovat prin mijloacele mass-media, prin mediul social, uneori destul de agresiv.

Termenul toleran trebuie folosit cu atenie, deoarece el nseamn i ngduin , sens care poate sugera un statut superior al celui care tolereaz fa de cellalt, ceea ce este inacceptabil n aspectele discutate aici. ngduina este foarte aproape de intoleran .

Intolerana opus toleranei, care poate merge pn la fanatism. Exist un singur lucru care nu poate fi tolerat i anume intolerant.

. , . , , . () , .

Intolerana nseamn s te crezi singurul posesor al ntregului adevr n orice problem i s nu vezi, ca tocmai iubirea i comunicarea te fac mult mai ncpator pentru adevr, c adevrul intra n sufletul tu pe msura ce vezi mult mai profund pe oameni i lumea n care trim.

Concluzia filosofului este ca ideea ngduinei este principiul fundamental al vieii libere i trite n pace, n care cea mai mare problema este, n mod tradiional, tolerarea celor care nu respect pacea. Limita toleranei este intolerana, ngduina fa de intoleran distruge tolerana. Acesta e un paradox existential i trebuie s contientizm foarte bine unde se afl limita [Neculau A. Psihologia cmpului social. Reprezentrile sociale. Iai: Polirom, 1997. 241 p. p123]

Prejudecile se formeaz prin procese psihologice complexe, care ncep cu ataamentul fa de un cerc relativ nchis de persoane, de exemplu, familia. Prejudecile i vizeaz pe cei din afara cercului respectiv. Discriminarea este comportamentul diferit (cu msuri diferite) fa de persoane diferite, n funcie de grupurile de apartenen ale persoanelor respective; adesea, comportamentul discriminatoriu ncepe cu stereotipuri negative i prejudeci.

Educaia pentru toleran reprezint o afirmaie redundant, consider Emil Stan, cel puin pn la un punct, avnd n vedere c educaia presupune ntotdeauna pozitivitate, iar tolerana, pe lng nscrierea cert, neproblematic n registrul pozitivitii, constituie chiar una dintre presupoziiile educaiei [4, p.45]. Putem fi nvai s urm, dar nu putem fi educai n spiritul urii, pentru c n acest din urm caz termenul educaie ar fi folosit totalmente inadecvat; or, una dintre distinciile cu valene practic-pragmatice deosebite fiind aceea dintre educaie i ndoctrinare. Dicionarul de pedagogie definete educaia ca: Sensurile mai vechi de creaie, formare, rafinare, civilizare, cultivare pstreaz n esen coninutul noiunii [14]. Noiunea de educaie a aprut n limbajul pedagogic la mijlocul sec. al XVIII-lea (G.W.Leibniz, I. Kant, J.G. Herder, W.Von Humboldt); cu secole n urm, ea a fost folosit i n teologie, cu sensul de aspiraie spre desvrirea divin" [p. 83]. Acelai Dicionar descrie ndoctrinarea drept "influenare dirijat a formrii unor opinii fundamentale prin dependen, for, autoritate, controlarea posibilitilor de informare" [14, p. 143]. n acest context se nscriu i consideraiile lui C. Cuco n lucrare (Minciun, contrafacere, simulare o abordare psihopedagogic): "ndoctrinarea are darul de a infantiliza contiinele i spiritele celor supui acestei aciuni. Concret, aceast strategie s-ar baza pe urmtoarele artificii:

-o substituire a gndirii personale prin gndirea altuia (altora), prin apelul la autoritatea crilor, personalitilor etc.; -o translare de la responsabilitatea personal la responsabilitatea unei alteriti; -o nelegere ngust a faptelor i a realitii prin simplificri, prin gndire dihotomic, maniheist, prin intoleran la nuane, alternative etc.; -o racordare la gndirea perturbat de prezena pasiunilor, fricii, insecuritii, gesticulaiei resentimentare; -o preinformare a realitii prin intermediul unor prejudeci, idoli; faptele i lucrurile snt asimilate prin parti-priuri denaturante" [8, p. 74-75].

n mod evident, educaia nu mai poate fi neleas (cum se ntmpl adesea i astzi) ca un proces de transmitere, important fiind ca ieirea (rezultatele elevilor) s se suprapun (fie i aproximativ) peste intrare (inteniile profesorului exprimate prin intermediul obiectivelor operaionale); o asemenea concepie sufer de un empi- rism simplist, justificind in acelai timp ingerine inacceptabile n procesul educaional: "...elevii devin materia prim" care, forjat, rafinat va trebui s se nscrie n parametrii determinai. Cei care nu intr n parametrii respectivi snt considerai rebuturi". Astfel, chiar modalitatea de raportare la elevi este influenat, de cele mai multe ori tacit, pentru c orice posibil raportare la natura lor se va face din perspectiva compatibilitii acesteia cu portretul schiat deja" [8, p. 14]. Concluzia lui M. Bonett este i mai pregnant, trimind explicit la consideraiile anterioare legate de ndoctrinare: "relaia profesor-elev devine un vector pentru manipularea elevilor, o unealt a managementului" in serviciul scopurilor impuse din exterior" . Reiese c o asemenea modalitate de a concepe educaia (ca proces de transmitere) ignor n mod flagrant tolerana ca presupoziie fundamental proprie, ntruct funcioneaz i legitimeaz o alteritate radical: copil (imatur)-adult (matur).

Tolerana ns, n calitate de ingredient al comportamentului cetnesc corect nseamn un sistem multilateral de angajamente asumate de bunvoie iar contiina acestuia se manifest pe feele concetenilor notri occidentali, atunci cnd se confrunt cu mentalitile noatre est-europene, sub forma unui zmbet exprimnd ntr-adevr superioritate. Dup sugestia lui Norberto Bobbio, de la simplu gnd al toleranei politice trebuie s facem un pas nainte ctre un model universal real i propriu-zis, cruia trebuie s-i acordm ntr-adevr o valoare universal, iar acesta este conveuirea cetneasc: tolerana nseamn posibilitatea alegirii ntre a te lsa convins sau nduplecat i a fi forat sau influenat. n spatele toleranei concepute astfel se afl nu doar acceptarea pasiv i resemnat a erorii, ci, deja, un angajament activ, ncrederea n veridicitatea argumentelor sau a sistemului de argumente ale celuilalt, o concepie antropologic conform creia celalalt nu i urmrete doar interesele sale nemijlocite i primare, ci este capabil s le contemple n relaie cu interesul public. n ultima instan, aceast atitudine refuz violena ca mod unic de a-i valida convingerea proprie. (Societile moderne exist nenumrate moduri, mpachetate corespunztor, ale validrii prin violna a intereselor proprii, ntr-att nct indivizi sau grupuri conform, de exemplu, legii romne i maghiare a poliiei - , n schimbul unei remuneraii pe msur, pot s beneficieze de serviciile acestor grupri narmate.Pe fondul unui scop i coninut de maxim generalitate (educaia internaional), obiectivele specifice snt instituionalizate n urmtorii termeni: a) a dezvolta un program pedagogic intercultural; b) a aborda diferena n manier pozitiv; c) a raporta tolerana la intoleran, discriminare, rasism cultural etc. Esenial devine opoziia i incompatibilitatea dintre toleran i intoleran lips de respect pentru practicile i credinele, altele dect ale tale; se manifest atunci cnd refuz i las pe alii s acioneze n manier diferit sau s apere opinii diferite; se poate traduce prin respingerea sau excluderea persoanelor din cauza condiiilor lor religioase, sexualitii sau chiar a inutei lor personale (Kit Pdagogique, Conseil de lEurope, Strasbourg, 1995, p.32). Formaiile intolerante reprezint, conform prerii autorului, consecine ale experienei negative, a cror nlturre va contribui la dezvoltarea formaiei tolerante fireti n comunicare. .. (2001) acord o atenie deosebit problemei dezvoltrii formaiunilor tolerante n domeniul nvmntului. n felul acesta, tolerana presupune contientizarea necesitii comportamentului pozitiv, contientizarea componentelor tolerant i intolerant ale sinelui, dezvoltarea abilitilor de interaciune pozitiv n comunicarea internaional emoional se manifest prin toleran fa spectru emoional predominant, n care de cele mai deseori omul ntlnete bucurie sau tristee, optimism sau pesimism, agitaie sau calm, urcu sau cobor,lipsa grijilor sau nelinitea, dragoste fa de lume sau agresivitatea.

Nu putem fi nu numai personal, ci i n general ngaduitori fa de forele ce pun n pericol viaa, libertatea, securitatea, demnitatea, proprietatea i semenii notri. n astfel de cazuri trebuie s avem grij de legalitate, adica s ne putem reprezenta tolerana la nivelul regulatorilor juridici, ceea ce cere cunotine evoluate de drept i o contiin cetneasc la fel de dezvoltat, fiind ntotdeauna problematic s fii reprezentantul toleranei ntr-un stat, ntr-o societate aflat pe calea intoleranei.

Tolerana ca atitudine i comportament se nva, se nsuete pe baz de modele de la cea mai fraged vrst, coala devenind laboratorul principal pentru practicarea toleranei, dar i un agent de integrare social i un centru cultural al comunitii.

Tolerana reprezint o form superioar de nelegere, nelepciune, putere i civilizare. Este nevoie de educaie i cultur, asimilat sau motenit, de nelegere a sinelui, n primul rnd, de cuprinderea efectelor lipsei de toleran ca s ajungi la profunzimea i capacitatea luxului de a fi tolerat. Pentru c tolerana nu nseamn renunare, slbiciune sau indiferen, cu toate c de multe ori, n mod greit, tindem s o asimilm cu ele. Este n primul rnd, nelegerea i dovada de respect a faptului ca ras uman este superioar: gndim, evolum, avem idei, nevoi i aspiraii complexe i diferite. Tolerana este opusul instinctului primar, rudimentar i animalic de reacie advers sau violen la orice nu se ncadreaz n tiparul cunoscut i limitat al unui individ sau comunitate: idei, aspiraii, rutin, mentaliti, credin Comportamentul agresiv este orientat nu numai n afara subiectului, ci i asupra sinelui. i aici trebuie s difereniem ntre actele comportamentale autoagresive, forma cea mai grav fiind sinuciderea i actele comportamentale care pot periclita sntatea i echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri). Elementul esenial de difereniere l constituie, desigur, prezena inteniei autodistructive.

Aadar, n sintez, considerm agresivitatea ca fiind orice form de conduit orientat cu intenie ctre obiecte, persoane sau ctre sine, n vederea producerii unor prejudicii, a unor rniri, distrugeri i daune .

n viziunea lui Freud, agresivitatea este un instinct. Oamenii se nasc cu instinctul de a agresa i de a fi violeni. ntruct aceast presiune ereditar nu poate fi nlturat, este necesar ca, n procesul influenrii educaional-culturale, s se gseasc modaliti nedistructive de canalizare a tendinelor aggressive.Agresivitatea este un rspuns la frustrare . Cei care susin aceast afirmaie pleac de la convingerea c agresivitatea este determinat de condiiile externe. n acest sens, cea mai popular i cea mai cunoscut este teoria frustrare-agresivitate, formulat de John Dollard i ali colegi de la Yale University. Chiar n prima pagin a lucrrii lor, intitulat Frustrare i agresivitate, apar cele dou postulate:

- agresivitatea este ntotdeauna o consecin a frustrrii;

- frustrarea ntotdeauna conduce ctre o anumit form de agresivitate, violen.

Agresivitatea este un comportament social nvat . Aceast poziie este legat,

n special, de numele lui Albert Bandura, care formuleaz teoria nvrii sociale a

agresivitii. Conform acestei teorii, comportamentul agresiv se nva prin mai multe modaliti i anume: direct, deci prin nvare direct (prin recompensarea sau pedepsirea unor com-portamente); prin observarea i imitarea unor modele de conduit ale altora, mai ales ale adulilor.

Bandura consider c cele mai frecvente, modelele de conduit agresiv pot fi ntlnite n:

a. familie (prinii copiilor violeni i ai celor abuzai i maltratai, adesea, provin din familii n care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa fizic);

b. mediul social (n comunitile n care modelele de conduit agresiv sunt acceptate i admirate, agresivitatea se transmite uor noilor generaii; de exemplu, subcultura violent a unor grupuri de adolesceni ofer membrilor lor multe modele de conduit agresiv);

c. mass-media (n special, televiziunea care ofer aproape zilnic modele de conduit agresiv fizic sau verbal) PAGE 12