NMS Delfinul

NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei militare române. Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS.

NMS Delfinul a fost construit între anii 1926 – 1936 la Fiume, pe atunci bază navală italiană, azi Rijeka în Croaţia.[1] Marina militară Română mai avea înainte de Al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul şi Marsuinul.[2] Erau motonave submarine clasice pentru epocă, dotate la prova cu tuburi lansatoare de torpile şi de un tăietor de plase sau lanţuri, de şnorkel pentru motoarele diesel „Sulzer” (Delfinul), respectiv „Krupp” (Rechinul şi Marsuinul), de electromotoare pe baterii pentru cursele în imersiune, de un periscop şi de artilerie de suprafaţă pe punte, în faţa chioşcului şi la pupa.

Istoric

"NMS Delfinul" (NMS = Nava Majestăţii Sale), primul dintre cele trei submersibile ale Marinei militare române, a fost lansat la 22 iulie 1930 în prezenţa inginerilor navali români şi italieni, precum şi a unei delegaţii a Ministerului român de Război, şi ministru plenipotenţiar al României în Italia: Dimitrie I. Ghica.[3] Însă submarinul nu era gata să fie predat. În urma unor litigii între Statul român şi şantierul Quarnaro din Italia, submarinul a fost în fine predat la 9 mai 1936. După ce şi-a luat torpilele de la Neapole, submarinul a ajuns la Constanţa în 27 iunie şi a fost încadrat în Divizia de Mare cu ocazia Zilei Marinei, în 15 august. Deoarece de la punerea pe cală trecuse aproape un deceniu, submarinul era oarecum depăşit moral, astfel că principala sa destinaţie a fost de navă şcoală, iar în timpul războiului de „navă în viaţă” (engleză ship in being), care obliga adversarul să ia măsuri împotriva pericolului generat de prezenţa sa.[1]

În primul deceniu al existenţei sale, "NMS Delfinul" a efectuat numeroase curse în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, cu misiuni de exerciţiu, de antrenament şi de instructaj, foarte căutate de ofiţerii Marinei militare române, dintre care unii urmaseră în acest scop cursuri de specializare în submersibilele franceze şi italiene. A efectuat de asemenea misiuni hidrografice şi ştiinţifice pentru Institutul Oceanografic din Constanţa întemeiat de Grigore Antipa.

În cel de al Doilea Război Mondial

Prima ieşire în mare a submarinului după decretarea mobilizării a fost chiar în ziua de 22 iunie, la ora 17:00, cu următorul echipaj: Cpt. Constantin Costăchescu, Cpt.mec. Panait Papaianopol, Lt. Şerban Argeşanu, Lt. Alexandru Marinescu, Asp.mec. Panait Popescu, Slt. Eustaţiu Dimos, Mstr.III Marin R. Nae, Mstr.III Ioan Ştefănică, Mstr.III Gheorghe Melinte, Smstr.I Ioan Costache, Smstr.I Oprea Mărăcine, Smstr.I Gheorghe Spânu, Smstr.I Nicolae Bugescu, Smstr.I Amedeo Râpeanu, Smstr.I Mihai Manea, Smstr.I Petre Cristea, Smstr.II Pantelimon Loghin, Smstr.II Vasile Voiculescu, Smstr.II Gheorghe Diacu, Smstr.II Minel Ciobanu, Smstr.II Simion Munteanu, Smstr.II Mihai Doagă, Smstr.II Tudor Popescu, Smstr.II Gheorghe Stoi, Smstr.II Constantin Teodoroiu, Smstr.II Costache Ghiţă, El.sgt. Mihail Gh.

Mihai, El.sgt. Petre Tincu, El.sgt. Constantin Trandafirescu, El.sgt. Vasile Gheorghiu, El.sgt. Vasile Borceanu, Sgt. Nicolae Diaconescu, Sgt. Gheorghe Taringrădeanu, Cap. Gheorghe D. Dan, Cap. Pavel Roman, Cap. Vasile Livintz, Cap. Isidor Pop, Cap. Tudor M. Tudor, Marinar Neagu Dumitru, 39 de oameni.[4] Al 40-lea era medicul, Ion Neculai Agiu.[5]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 22 iunie 1941 şi 3 iulie 1942, a efectuat nouă misiuni în Marea Neagră împotriva Uniunii sovietice, alternativ sub comanda căpitanilor Constantin Costăchescu şi Corneliu Lungu, acesta din urmă fiind în 1942 avansat lt. comandor.[3]

În decursul acestor misiuni, a permis scufundarea distrugătorului "Moscova" şi scoaterea momentană din luptă a crucişătoarelor "Harkov" şi "Voroşilov" venite să atace Constanţa, a torpilat în largul Crimeei o navă de transport militar (posibil cargoul "Ural"), şi a suferit nenumărate atacuri din partea flotei şi aviaţiei sovietice, de care a reuşit să scape fără pierderi umane, deşi a fost ţinta a sute de bombe şi grenade submarine.[3][6]

Pentru aceste acţiuni, căpitanul Constantin Costăchescu a fost decorat mai târziu cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.[3]

Submersibilul, însă, suferise avarii serioase şi a stat în reparaţii între iulie 1942 şi 23 august 1944, când România a intrat în război de partea Aliaţilor. Ca majoritatea navelor româneşti, a fost confiscat de noii aliaţi sovietici, care însă nu au reuşit să-l repare şi l-au folosit ca rezervă de piese, după care l-au retrocedat României în 1957, în stare practic de epavă. Marina română reuşeşte totuşi să-l repare, însă ca navă civilă, folosită de I.R.C.M. (Institutul Român de Cercetări Marine Constanţa) până la scoaterea definitivă din uz în anii 1970 şi înlocuirea sa cu batiscaful SC-200 construit la Constanţa în 1980-1981. Din primul „NMS Delfinul”, se mai păstrează doar motorul diesel Sulzer la Muzeul Marinei din Constanţa,[necesită citare] şi manometrul de adâncime la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.[7]

Caracteristici

Specificaţii tehnice:[8]

Deplasament la suprafaţă: 650 tdw;[1] Deplasament în imersiune: 900 tdw;[1] Tonaj brut ; Tonaj net ; Lungime: 68 m; Lăţime la cuplu maestru: 5,9 m; Balast în tancurile de asietă: 2 motoare diesel Sulzer de 1600 CP;[1] Viteza maximă cu motoarele diesel: 26 km/h (14 MM);[1] Viteza maximă cu motorul electric de imersiune: 17 km/h (9 MM);[1] Autonomia: 2000 MM; 6 torpile Whitehead, de 533 mm (21 ţoli);[1] cu o bătaie de m; 1 tun naval şi AA Bofors de 102 mm;[1] Echipaj: 40, din care 6 ofiţeri, 26 de maiştri şi subofiţeri şi 8 oameni din contingent.[1]

Comandanţi

Comandant Perioada

Cpt. Victor („Niţă”) Voinescu oct 1935 – 1937

Cpt. Corneliu Lungu nov 1937 – oct 1939

Cpt. Corneliu Lungu iun 1941 – oct 1941

Cpt. Constantin Costăchescu oct 1941 – nov 1942

Cpt. Alexandru Marinescu 1944

Lt. maj. Mihai Doagă iun 1951 – dec 1952

Cpt. lt. Ilie Ştefan dec 1952 – ian 1955

Cpt. lt. Aurelian Ionescu ian 1955 – sep 1956

La inceputul razboiului (22 iunie 1941), Marina Regala Romana avea numai un singur submarin: NMS Delfinul. Nava fusese construita in santierele de la Fiume, Italia, si fusese lansata la apa pe 5 mai 1936.

Pe cealalta parte, Flota Sovietica a Marii Negre (Chernomorsky Flot) avea 47 de submarine. Dar existenta acestui singur submarin romanesc a fortat ChF sa investeasca o parte din resursele sale in apararea anti-submarina in primii doi ani de razboi. Din aceasta cauza, acesta a fost intrebuintat cu mare atentie, deoarece era aproape de neinlocuit in acea perioada. De asemenea era deja depasit tehnic in unele privinte si capacitatea sa operationala era astfel afectata. De exemplu, nava necesita un timp indelungat de intrare in imersiune si ii era practic imposibil sa-si incarce bateriile in timpul marsului.

Cpt. Constantin Costachescu a condus NMS Delfinul in prima sa cruciera intre 22 si 27 iunie 1941, la aproximativ 60 de mile est de Constanta. A fost numai o misiune de recunoastere. Pe 26 iunie, la 0:30, a raportat prezenta unei puternice grupari navale sovietice, care se apropia de oras, permitand apararii sa se pregateasca si sa obtina rezultate bune in lupta ce a urmat. Distrugatorului Moskva a fost scufundat si liderul Kharkov si crucisatorul Voroshilov au fost avariate.

Urmatoarea misune a avut loc intre 10 – 20 iulie, sub comanda cpt. Corneliu Lungu. Delfinul a patrulat in sudul Crimeei si a facut o recunoastere la Norovosiisk, incercand sa evalueze capabilitatile de aparare antiaeriana si antisubmarina a bazei inamice. Pe 13 iulie a ajuns la sud-vest de Capul Idokopas, iar pe 15 iulie era la sud de Feodosia. In acea zona a zarit o nava inamica, dar care a disparut dupa o vreme. In timpul noptii urmatoare a fost surprins de o nava de patrulare sovietica si a intrat repede in imersiune, dar nu a fost atacat. Pe 16 iulie s-a defectat girobusola si inceput drumul inapoi spre casa. La 95 mile est de Capul Sabla, pe 19 iulie, a descoperit la suprafata un mic submarin sovietic, probabil un Maliutka, pe care a incercat sa-l atace cu tunul de bord, dar marea agitata si aparitia a 2 hidroavioane neidentificate l-au fortat sa se scufunde si sa rupa contactul.

Pe 30 iulie, trebuia sa plece intr-o noua misiune la ora 16:00, dar o defectiune la motor l-a silit sa se intoarca in port la ora 19:00.

In a treia cruciera (12 – 20 august) Delfinul a revenit sub comanda cpt. Constantin Costachescu, care trebuia sa atace convoaiele din zona Odesa. Nu a avut insa decat doua ocazii slabe in timpul noptii de 13/14 si pe 19, dar nu a putut mentine contactul. Sectorul era foarte intens patrulat de vedete si hidroavioane sovietice. A facut de asemenea o recunoastere a coastei Crimeei si, pe 20 august pe drumul de intoarcere, in timp ce se afla la suprafata, a fost atacat cu o torpila de catre submarinul M-33 la 4 mile de Constanta. Torpila a trecut prin pupa navei. M-33 a iesit putin la suprafata si s-a tras cu mitaliera asupra lui.

A patra misiune (3 – 19 septembrie) a dus NMS Delfinul adanc in apele contolate de Flota sovietica. De aceasta data s-a ivit, in sfarsit, ocazia atacarii unor nave de suprafata inamice. Dupa ce a zarit doua convoaie pe care nu le-a putut urmari, pe 9 septembrie, la ora 9:35, Delfinul a fost surprins la suprafata la 5 mile de Capul Otrishenok de catre un crucisator, pe care cpt. Corneliu Lungu l-a identificat ca fiind Komintern. Submarinul a manevrat cu atentie deoarece zona era plina de stanci subacvatice, dar a pierdut contactul. In zilele urmatoare a mai avut cateva ocazii, dar vremea rea a impiedicat atacul. Pe 10 septembrie s-a apropiat pana la distanta propice lansarii torpilelor de un convoi format din doua nave mari la 20 mile vest de Capul Otrishenok, dar o vedeta din escorta l-a descoperit si s-a indreptat spre el,

fortandu-l sa renunte la atac. O alta ocazie favorabila s-a aratat pe 16 septembrie la vest de Novorosiisk, cand Delfinul a zarit la ora 5:05 un petrolier sovietic escortat de o vedeta. Insa aceasta l-a reperat si s-a indreptat spre el, fortandu-l sa coboare periscopul. Dupa o perioada de timp, cand l-a ridicat din nou, si-a facut aparitia si un torpilor, iar cpt. Lungu a considerat ca nu trebuie sa-si asume prea multe riscuri conform instructiunilor primite si a renuntat. Pe 17 septembrie a inceput drumul de intoarcere a fost descoperit de cateva ori de avioane sovietice si chiar grenadat de o nava de patrulare.

A cincea cruciera a avut loc intre 2 si 7 noiembrie 1941 si a fost si cea in timpul careia a avut loc primul si singurul atac al NMS Delfinul. Misiunea sa era de a impiedica circulatia convoaielor sovietice de aprovizionare a Sevastopolului. Langa Constanta a observat un submarin inamic la suprafata, dar datorita intunericului l-a pierdut. Pana in dimineata zilei de 5 noiembrie a ajuns in apropiere de Ialta. La 6:36 a observat o nava de patrulare si si-a continuat veghea. In jurul orei 8:05, slt. Constantin Stegaru a observat o nava mare de transport pe un curs de aproximativ 290 de grade, mergand catre Ialta. La 8:15, nava a intors la stanga apropiindu-se de submarin, iar cpt. Costachescu a decis sa o lase sa treaca si sa traga cu un tub de la pupa. La 8:43, Delfinul a lansat o torpila din tubul numarul 6 de la distanta de 800 m. S-a auzit o explozia torpilei, urmata de o explozie si mai mare. Este posibil ca nava sa nu fi fost escortata, deoarece primul contact cu vanatoarele de submarine sovietice a avut loc dupa o ora, iar atacul acestora a durat intre 10:30 si 18:40. Au fost 23 de reprize, numarandu-se intre 80 si 90 de explozii ale grenadelor AS. In timp ce aveau loc atacurile, Costachescu a dus nava din ce in ce mai jos, iar in timp ce inamicul asculta, a ordonat oprirea instalatiilor de bord, reusind pana la urma sa scape de urmaritori. S-au indreptat apoi spre coasta turca, unde insa submarinul a nimerit intr-o furtuna foarte puternica si a ajuns cu mare dificultate inapoi la Constanta.

Cpt. Constantin Costachescu a fost decorat mai tarziu cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru aceasta actiune. Istoricii romani au identificat nava atacata si scufundata de catre Delfinul ca fiind cargoul Uralles (1.975 tone), dar conform arhivelor sovietice, aceasta a fost scufundata de bombardiere ale Luftwaffe in portul Eupatoria pe 29 octombrie. Nu s-a putut identifica concret pana acum aceasta nava. Puitorul de mine auxiliar Ostrovsky s-ar fi putut afla in acea zona, dar el a ajuns la Sevastopol fara probleme in cursul diminetii.

Urmatoarea misiune era de a interzice comunicatiile sovietice intre Batumi si Istanbul. Delfinul a plecat din port pe 30 noiembrie, dar datorita vremii foarte proaste a trebuit sa se intoarca acasa pe 3 decembrie.

A saptea cruciera (6 – 13 decembrie) a dus pe NMS Delfinul inapoi pe linia Batumi – Istanbul. Dar nu a intalnit nici un convoi inamic. La intoarcere a descoperit doua submarine sovietice in apropierea Constantei.

Prima misiune in 1942 a avut loc intre 18 – 30 mai, sub comanda lt. cdor. Constantin Lungu, care fusese promovat intre timp. A patrulat la nord de coasta turceasca, dar din nou fara a intalni nimic. A fost atacat pe 27 mai de avioane sovietice, dar nu a suferit avarii.

Ultima cruciera a NMS Delfinul (25 iunie-3 iulie) a fost in zona de la est de Ialta. Pe 27 iunie a ajuns in zona de operatii, dar a fost silit sa stea in imersiune, fiind descoperit de aviatie. Intre 4:26 si 15:30, Delfinul a fost tinta a 240 de bombe. Un tanc de combustibil a fost usor fisurat. Dupa ora 16:00 au aparut si cateva vedete inamice, iar cpt. Costachescu a ordonat oprirea motoarelor. A doua zi a fost surprins la suprafata de un avion sovietic la ora 16:12. Cateva gloante si proiectile de tun i-au avariat comanda. Pe 1 iulie, ultima zi de evacuarea Sevastopolului, VVS-ChF a fost foarte activa in zona Crimeei, iar Delfinul a fost descoperit si vanat pentru 13 ore. Intre 7:25 si 10:30 au fost numarate 107 bombe. Apoi in jurul orei 13:00 a avut loc un alt atac cu 20 de bombe, iar la 15:40 inca 24. Seara, intre 19:30 si 20:00, 82 de bombe au cazut in apropierea submarinului, iar 35 mai departe. In total 268 de explozii, datorate in mare parte bombelor de aviatie si foarte putin probabil grenadelor AS. La intoarcere, Delfinul a intrat in reparatii generale si a ramas in aceasta stare pana dupa 23 august 1944, cand a fost confiscat de sovietici, care l-au returnat dupa mai multa vreme, avariat. A fost submarinul romanesc ce s-a bucurat de cel mai mult succes in al doilea razboi mondial. In onoarea sa si a celor care au servit la bordul lui, singurul submarin romanesc din prezent a fost de asemenea numit Delfinul.