COMITETVL DE REDAC TIE

ACAD. AL. GRAUR , reil([('/M responso/)ii; AC.\J) . :'11.

CONDURACHI; A CAD . C. DAIC OYICIC : PROF. GH.

GCTC; PROF. D. ]\01. PIPPIDL redactor resfl onsabil aeli. ;

COXF. UNIV. IOn Ge STO L\]\; , secretor.

t, .1~l J'IG ) !.1.~ If) \J..~~! JSISOCIETATEA DE STUDII C'LASIC'E

DIN REPUBLICA POPPLARA ROMiNA

STUDII CLASICE

S U ?of A R

Cuvini ina in/e. . . . . . 7

COMUNICi.RI SI S7TDII

EM. CONDURACHI, In jurul reformei l110netare a lni Polycrate din $amos 9

C. SANDULESCC, Etiologia In Corpus HippucroliCllm . . . . . . . 17

M. NASTA, R ecitarea OJhc~tidi, 1111 sti I dc interprctare a

NOTE SI DISCern

N. 1. BARBU, Sincretismul cazurilor in limbile latina ~i grea(::i . . . . .. 181

1. FISCHER, Sensul tHlului De rerum natura . .. ... 191

D . M. PIPP TDI, Arlstotel ~i Arislofan. ,1n jurul tl'oriei arislotdice a Comedici 197

STUDIILE CLASICE iN LUME

ARAM M. FREN KIAl'\, Inscriptiil e proto-grecc~ti in serierea lineara 13 ~ i desdfrarea lor . . . . . . . . . 0 207

G. BORDENACHE, Intre mit ~i islorie . 217

ST UD IILE CLASICE 1N R . P .R.

GH. BULGAR, Bimilenarul Ovitliu in Rominia . . . . . 225

1. FISCHER, Dibliografia c\asicii romlneasca (1 94 7-1957) 229

(RONICA

Sotic/a/ea de s/udii clasice dill R.P.R 247

IN MEMORIA:>]

TH. A. NAUM, George Ml1rnu (1870-1 958) 255

AL. GRAUR, Constantin Bahnu~ . .... 257

E D 1 T U R A A CAD E M I E IRE PC B L J C I J POP (.1 L ARE H 0 1\1 1 N E

---_.

1959

http:COMUNICi.RI

SOCIETE D'ETUDES CLASSIQUES

DE LA REPUBLIQ UE POPL"LAIRE ROU.MAINE

ETUDES CLASSIQUES

1059

S 0 ~I ~I .\ I H E

LtVont-pl'OpOS . 7

COMMUSICA. 1'IOSS E1' E7TDES

E~L CONDuRAcHr, A propos de la rdonne monctaire de Polycrale de Samos 9

C. SANDULESCU, L'6tiologie dan s Ie Corpus }/ippocroticull! . . . . . 17

1\1. NASTA, La recitation orcheslique, style d'intcrprelaUon c1l\ drame arc:halqtl ~ 31

D. PROTASE, Les esclavcs ct I' esclavage dan s I'mllv re cl'Ellripide 77

H. ~IlH .lliscu , L'economic agricole chez Colllmclie . . . . . . . . . . .. 91

IORGU STOIA:", La tribll H op /etes dans nne inscription incdlte de Tomi . .. 10ii

YAL. AL. GEORGESCC, Des possessiones ,) it la " possessio ,). Contribution ,'I

I' etude du processus historique de formation de la notion de possession

clans Ie droit romain . . . . . . . . . . . . . . . .. 115

NOTES E1' DISCUSSIOXS

N. I. BARBl!, Le sYl1cretisme des eas en grec ct en lalill . . . . 181

I. FISCHER, Le sens dn litre D e r el'UIn na/lll'O . . . . . 191

D. !II. PIPPIDI , Aristote et Aristophane. En marge de la theorie aristolcliqne

de la Comedie .. . ..................... " 197

LE S ETL'DES CLASSIQCES nANS I.E M0 1\'nE

ARAM l\I. FREl\'KIAl\', L es ins criptions prolo- grecques en car!lcthcs lineaires B

et leur declliffrement 207

G. BORDENACHE, Entre Ie myllIc ct I' histo irc. ..... . 217

LES ETUDES CLASSIQUES DANS LA REPUELIQ UE POP/J'LlI RE ROUMAINE

GH. BULGAR, Le Bimil1cnail'e (\'Ovide a Bucal'est .... 225

I. [

--

OBlI(ECTBO 10 IACCl1ROB B PYMbIH C1\Oil HAPO,JJ;HOf7I PECfIYB,TJI1KE

TP)TALI ITO AHTllttHOJ;l KY.IbTYPE

1958

C 0 J: E P ft\ .-\ H H E CTP.

n peduc.WBIlC . 7

COOEll(EHI1R I1 CTATbJ1

8. I{OH,Il;YPAHH , 0 }r OlIeTl-IO I1 pe(pOp:l18 ITO.lHEpaTa II :J Ca\loca 9 K. C8 H D,YJIECHY, 8THOJlOrHJ1 B Corpus H ippoclaticulll . . . 17 ?If. HACTA, XOpOBaJ1 ~eE .Tla:llaI\llfl - CTH.lb HHT epnpeTal\II!1 apXi\ I1'I8C EOii

~pa/.l i,r . . . . .. . ... .. 3 1 D,. ITPOTACE, PaObl n TpYJ:\ax 8npHmrna 1I ero jJ:sr:ll'q rr a paOcTBo . . . 77 X. MHX8ECHY, CeJlbCI.;oe x03HI1CTBO no EO JJple,. ,.a , . . . . 91 HOpry CTOHH, IT .iIe}lfl ron.' eTOB (Ho]Jlete~ ) n HOBOn Ha;r:mICH 11:1 Tomlca 105 B, A. D,Jt(OP;~fl;:ECKY . OT "posses, io 'lCS '" r; " Jl0'Sess lo". h Bonpoc~'

06 HCTopI[l[eC[IO}I npo uecce o6paa onaHHH nOHflT llH coGcToe HlIoeuI Il plDrCIW\! npane . . . . . . . 115

3AMETHl1 11 ,'ZHCHYCCHJI H . VI. BAPBY, Cmu;penr:m naJJ;e rl;en B rpe'l OcI'W}[ [! ,.anIHC].;O\I HablE'" x 181 11, cDHlIIEP, C}lb[C:I 8ar.J1 aBHII "Dc rcrnll1 natqr~ , " ....... , 191 ,. . . M. I1H I1I1 1!1D,H , ApnCToTe,Ib II Ap nCTO (paH. B CI3H1I! C TeopHeti APlI CTO '

Te,'fl 0 l-tO}[eJJ;IlH 197

TP'v,7,bl HHACCl1HOB B J11JilPOB011.7l1TEPATYPE A. M, CDPE H KHAH. I1pOTorpe 'ICClme na;r:nHC!l B JlHIICihlOfi fHICb}ICHHO('.TI[

B H nx- JJ;cmmlJpooEa . . . , . . . . 20 7 r. BOP,D,EHAKE, lIG;.J;;:IY mlqJO~! II lICTOpl!eii 217

TPJ1;~M H3ACCl1 HUB B PH P

r . E~l':'I1'8P , ,D,Il},ThICfl'Ie.J1 eTHe co JJ;H Il po,I;:(e!IlIR OBlI;,(IIIl D Byxapec l'e :225 H. ct>HllIEP, EnG.rmorpa(jlHfl 110 hjJaCCI!'IeCI,oii :IIITepaType B P~' \[bIlH!ll

(1% 7-19.5:;) :229

XPOHl1RA 06u.{-ecnwo n .WCCW;OB (J PH P

I X JIEJI0RLUI

(I) . A. HAYll, feopnlit ll,)'1)11)" (1870-1958 ) . 255 A. T'PAYP. hOHCl'aHTHH EamIYUJ . 257

W3/lATE,IT bCTBO AEA,JE:lUIH PY:IILI HC I-\ O i1 liAPOD,i-lOrr P E CID/ l3 J1 H HH

http:fHICb}ICHHO('.TI

CUVlNT ll{AINTE

Filolo,q'ia clasica are 'in tara noast'ra 0 trad'itie destul de indelungata. J Illti dintre primii 1w$tri cal'tn'/'ari a1l invatat latine?te, in special in Polonia.

Demnita1'ii g'reci au ad1('s c'u ei n16 numai limba greaca moden~a, ci ?i pl'eocnparile de greaca veche. J1'ult'i dint'l'e 1narii p'l'ec16TSori ai re1w?tm'ii cnlturale a G1'eciei an fost p1'ofesori La Iwi. In Rominia moderna s-au dezvoUat studiile de latina, a1'heologia clasica $1: eLiverse alte 'I'amuri ale filologiei clasice intelese 'rn sens largo Ceea ce ne-a lipsit insa a fost organizarea. N 'u a,m avut 0 societate care sa gnt1Jeze toate fortele; iar publicathle care au aparll,t nu ?i-a'u pntut face complet ofic'i'ul de cmltT'U eLe raliere :~i eLe stimulent pe'ntnl opere de creatie, deoarece 1t1l au atut viata lunga. Aceasta nu inseamni"i ca n1l s-a luorat, dar nu 8-a lucrat atit cit s-ar fi ptttut $'i eZesigu1' fi el-in punctnl de vede1'e calitativ s-ar fi p'Utut face mai 'mult. Nici 'J'{'isnnetul in ta-I'a al lucrar-iZor 'n'I.1 a fost cel mer-itat.

In p1'imcltaJ'a anului 1958 a luat fi'inta Sorietatea ele St'urlii Clasice, care eli'll primele saptihnini a izb1tt-it sa gl'upe.ze pe ce'i mai 1n1llti dintl'e filolo,gii nO$t1'i clasici. Sintem ast((.zi 'l'elJ'/'ezentati in Comitet1l1 ele ]J'I'omov{1xe a stttdiilor cZasice in tMile ZagMului socialist s'i. cUl'ind dupa 1:nfiinta?'ea socieUiti'i, ea a fost prilldta in Fec1eratia Intemati'ona.la a SocieUi,tilm: de St1ulii 'Clasice. Toate acestea au dat 1m nou impuls siudi'ilol' clasice din tara noasira.

Pentru 0 dezvoltare 1n1tliilatm'alii a (Jlasicis1nului la noi a1' 11Wi fi nevoie de 0 publicatie per'iodica, ConsicleJ'am insa ca in agestJ!].!lJJ1B-'iJJJ!!Lti p1'emai~t1'a aparitia unei reviste, cJJ,re a1' ohliga la ]J1'edaj'ea la data fixa a fascic'ulelol' $'i la incadmrea a'1't-lcolelol' in J'ub1'iC'i rigide, Soeietatea a elabomi insrt - ?i va continua, sa, elabOJ'e.ze - c'nlgel'i de stucl'ii ele fel'liLfle.le.i-de- jata, in care va 1) ublica l1tcran: de f'ilologiepropriu-zis("t, ele (trheologie, de 'isto1'ie vec7i.p, de j ilozojie, ele istorie a dl'bJJt'ulni , de metocLica p/'eclarii limbiloT clasice, adresind,lt-se pen tnt colaborare cacZreloT diclactice si cercetatorilo'l' clin universitat-i ,~ 'i din inst#utele Acacletniei R.P,R. De 1'eufita acestei initiative depinde ill mare parte aparitia in viitor a tmei ?'eviste ele stuclii clasice. S]JeJ'al1~ sa fim aj utati ?i de citito1"ii 'Iw?tri, C(tre vor coni1'ib1t'i cu o1"it'ici ri eu sugest'ii la tmb,u,1/ ci iii[,irea lllc1'iir'ilol' pe care Ie p ubliciim,

http:elabOJ'e.zehttp:Intemati'ona.lahttp:ast((.zihttp:gl'upe.ze

--

COMUNIC.4.R1 $1 STU DIl

iN .JURUL REFORMEI MONETARE A LVI POI~ YCRATE DJN SAMOS

DE

E ~i. CO);DcnACHI

Sub tira.nia lui Poly crate, Samos a cunoscut 0 epoca de mare prospe ritate, care i-a ingaduit sa joace un 1'01 insemnat in problemele politice ale Ma,rii Egee. Agl'icultura ~i producyia de marfmi, navigayia ~i comeryuL samian au luat 0 atit de mare dezvoltare, incit insula Samos deveni unlll dintre eele mai insemnate centre a,le culturii grece ~ti 1.

Artele au yinut pasul acestei infloril'i. Progresnl lor a fost pregatit In prima jnma..tate a sec. VI i.e.n. de act ivitatea lui R hoieos ~i Theodoros. H eraionul din Samos, inceput pe baza planurilor lui Rhoicos ~i t erminat in cursul primilor ani ai til'aniei lui Polyerate - cel mai mare ~i cel mai frumos templu care a fost iniHyat vreodata zeitei Hera in intreaga lume gl'eaca - se numara, pe drept cuvint , printre cele ~apte minuni ale lumii 2.

E xperienta economica ~i politic{~ pe care ~i-o ci"t igase fo stul proprietaI' samian, i-a inga,dnit sa-:;;i ci~tige , 0 data a juns singur st apin al puterii, simpatiile mulYimii. In programul s{m politic, favol'urile acordate cat egoriilor soeiale eelol' mai modeste mergeau mina in mina eu preocuparile sale edilita,l'e ~i art istice. Tx ~PYCl TIo),U%P'l:Tsw:, care VOl' stirni mai tirzin admirayia lui H erodot 3, par sa refleet e un program bine stabilit : in seopul de a ofcri ceta,tenilor sara.oi putinta de a, - ~i agonisi traiul. DE'~i nu era. un inovator in acest sens, til'anul din Samos pare sa fi desfa~urat o politioa care oglinde~te lllainte de t oat e calitayile sale de om de st at pe elt de indraznet, pe atit de indeminatic.

Avem astfel dre-ptul sa fim slU'pl'in~i ca unul dintre cele mai intere sante aspecte ale politicii sale economice - ~i, putem anticipa de pe acum, ale politicii sale sociale - a ramas aproape neobservat. In Iindurile care urmeaza ne propunem sa ne oprim a.tent,ja asnpra politicii monet ?re a lui

1 Cf. G. Glotz, Iiis/' gr., I. Pari s, 19:25, p. 281- 282.

2 Cf. 'Y. B. DinSllloor, The arch itecture lJ i ancienl Greece, Londra :\'c \\" York (19-[ 9),

p. 135 -1:36. 3 III , GO.

http:COMUNIC.4.R1

2 El;!, CONDURA CHI

Polycrate, pentru care numismatica greaca ne pune la indemina eiteva illformatii de cel mai mare pret.

Ca' ~i celelalte ora~e grece~ti din sec. VI i.e.n., Samos a batut monede de electrum ~i de argint, a carol' raspiIidire oglinde~te progresul realizat in aceasta yreme de comertul samian 1. Moneda de electrum din Sarnos era foar'te cautata pe pia~a 'egeeana, cu atit mai mult cu cit indraznea~a politica nayalit a lui Polycrate avea sa, asigure comer~ului sarnian noi

' puncte de sprijin in insulele C'yclade ~i in bazinul oriental al Mediteranei. In vremea in care s-a instaurat tirania lui Polycrate, ora~ul Samos

avea 0 traditie monetara bine stabilita. Monedele samiene de electrum erau bl'i,tute potrivit sistemului ponderal euboic. Unitatea monetara cea mai insenmata - staterul de 17,46 gr - era urmata de opt subdiviziuni, incepind cu un hemistater de 8,73 gr ~i terminind cu un tartemorion de apl'oximativ 0,18 gl' 2.

Alegerea sistemului ponderal euboic oglinde~te inainte de toate pozitia deosebit de puternica pe care ~i-o ci~tigase in epoca arhaica "ora~ul de arama" - Chalcis din Eubea. Traditia ra,zboaielor lelantine ~i a alian~ei ce s-ar fi incheiat, la inceputul sec. VII, intre Chalcis, Corint ~i Samos i~i va gasi 0 confirmare in legaturile politice ~i comerciale neintrerupte dintre Samos ~i Chalcis din Eubea. Etalonul sau pondera1 va fi adoptat de asemenea de Atena ~i Corint 3. Este foarte probabil ca, tot datorita acestor strll1se legMuri comerciale ~i politice se poate explica prezenta unui tip monetar comun - vuIturul devoril1d un ~arpe - adoptat de atelierul din Chalcis pentru monede1e sale de argint ~i de cel din Samos pentru monedele sale de ele~trum 4.

MOl1edele de electrul1l din Samos, care au aparut cu muIt il1ail1te de tirania lui Polyerate, au continuat sa fie bi1tute pina, la sfir~itul activitatii acestui atelier tot potrivit sistemului ponderal euboic.

Studiul monedelor de argint batute la Samos inainte de regimul lui Polycrate,prezinta oarecare dificulta~i. !ntl'-adeyax, pe linga tetradl'ahmele de a,l'gint de 17,46 gr, ce se incadreaza perfect sistemului ponderal euboic, ea ~i mOl1edele de electrul1l, la Sarnos s-au mai ba'tut ~i alte monede de argint, cilltarilld 13,36 gr potriYit sistemului curent in insula Lesbos 5.

Aceste monede, deosebite ca greutate, au fost batute in aceea~i perioada sau re-prezinta doua sisteme ponderale ce s-au succedat 1 Un n1spuns precis nu poate fi dat 1a aceasta intrebare. Un lucru este 1nsa sigur : aceste piese sint anterioal'e regimului lui Polycrate, ale ca,rui monede de argint se deosebesc nu numai prin greutatea lor, dar ~i prin elemente iconografice caracteristice.

Intr-adevar, din acest din Ul'llla punet de vedere, monedele samiene de argint, batute in ultimul patrar al sec. VI i.e.n., reprezinta 0 sinteza a celor doua tipuri iconografice obi~nuite ale atelierului monetar din

I CLE,Babclon. Traitt' des monnaies qreC(ILleS e/ l'olllaines, iI, 1, Paris, 1907, p, 201 5i 2911.

2 Ibidem , p, 201.

3 Ibidem , p, GgG ~i 787,

4 Ibidem, p, 203.

5 Ibidem, p, :!78 ~i lInH.

HEFORMA "1O"ET.\R .~ II lUI POLYCRcHE DIN SAMO~ 11

Samos : capul de leu ~i protoma de taur. Ele apar reunite pentru prima oara pe aversul ~i reversul monedelor bMute la Samos in ultimele decenii ale sec. VI.

Daca aceasta sinteza ieonografica ne ingaduie sa deosebim cu precizie emisiunile monetare anterioare regimului lui Polycrate de cele care pot fi atribuite epocii sale, mai important este insa faptul ca, 0 data cu noile emisiuni, s-a schimbat brusc ~i sistemul lor ponderal : in locul tetradrahmel or de 17,46 gr, batute dupa sistemul euboic, ora~ul Samos bate 0 noua. moneda de argint, ce cintare~te 13,28 gr. Aceste tetradrahme de tip nou constituie punctul de plecare al unei serii de diviziuni monetare, ce cuprinde 0 didrahma de 6,64 gr, 0 drahma de 3,32 gr ~i alte ~ase subdiviziuni monetare, coborind pina la un hemiobol de 0,27 gr 1.

Aceasta noua serie monetara din Samos nu urmeaza niciunul din etaloanele cunoscute pina atunci in lumea greaca,. Singurul raport care a putut fi stabilit intre etalonul euboic ~i noul etalon, inaugurat de Polycrate, este acela de 1 = 3/4 : noile tetradrahme samiene reprezinta 3/4 din greutatea monedelor anterioare regimului sau. Ernest Eabelon, caruia ii revine meritul de a fi identificat noua emisiune monetara samiana ~i de a-i fi precizat momentul apari~iei, a dat pina aeum ~i singura explica~ie acceptata, de istorici ~i de numismati. Dupa parerea sa noul etalon de 13,28 gr a fost adoptat de Polyerate din Samos pentru "a u~ura" raportul dintre argint ~i electrum 2.

Solutia aceasta e 1nsa departe de a ne satisface. Ea nu rezolva numeroasele difieultati pe eaTe trebuia in chip firesc sa Ie ridiee 0 schimbare brusea a etalonului monetar intr-o VTeme in care relativa precizie a diferitelor sisteme ponderale grece~ti ne obliga sa eonsideram orice schimbare monetara ca un a,ct in egala masura economic ~i politic. Reducind cu 25 % greutatea monedelor de argint, pastrind in acela~i timp veehiul etalon euboic pentru monedele de electrum, Polycrate nu faeea deci altceva decit sa a~eze pe 0 noua baza raportul economic dintre aur ~i argint?

tn orice caz ~i pina Ill. 1'eforma monetara a lui Polycrate, monedele de argint samiene trebuisera sa respecte l'aportul stabilit de multa vreme intl'e aur ~i argint (1 = 13,1/3). E greu de c1'ezut ca pina in epoca lui Polycrate pl{tt-i!e in moneda, de argint se faceau, in raport cu cele de eleetrum, in pie1'del'e. De altminteri, studiul eelorlalte monede grece~ti din epoea arhaica ne obliga sa cintarim inca 0 da,ta solutia data acestei probleme. Samos nu tra,ise izolat de restul lumii grece~ti ~i al' fi ilogic sa credem ea, in contrast eu toate celelalte ora~e, Samos a trebnit sa a~tepte regimul lui Polycrate pentru a asigura 0 noua ~i mai justa baza rapol'tului traditional intre am ~i argint. Inainte de a opta definitiv pentru aceasta solutie e neeesar sa ne oprim 0 clipa atentift asupra aetivitatii atelierelor monetare din celelalte ora~e, pentl'u a putea face 0 comparatie intre diferitele solutii pe care ele au clat-o acestei probleme.

Inainte de toate, se constata, din acest punct de vedere ca in mal'ea lor majoritate ora~ele gl'ece~ti din sec. VI au pastrat in toata aceasta

1 Cf. E. Babelon. Trail': des m onrzaies grecques d ,-omaines, II, 1, Paris. 1907, p. 2~2 ~i urm .

2 Ibidem , p. 283.

12 BI. CO'iDtRACHI 4

perioacla acela~i etalon, pe care in functie de propria lor traditie il a.lesesera atit pentru monedele de electrum, cit ~i pentru cele de argint.

Astfel, pentru a da citeva exemple, emisiunile monetare ale ora~ulni M:ilet nu ~i-au schimbat niciodata etalonul denumit milesian, potrivit caruia au fost batute monedele sale de electrum ~i de argint. Staternlni de aproximativ 14,50 gr ii core. pnnde 0 tetradrahma de aceea~i grentate. Acela~i rapol't se constata ~i la greutatea ~i valoarea pieselor divizionare 1. Etalonnl milesian a fost adoptat inca de la incepnt de catre ora~ele Efes, Erytihreia din Asia ~i Clazomene 2.

Mai raspindit a fost totu~i etalol1lJl focea.n. Stateml focean de electrum ~i de argint, cintarind aproximativ 16,82 gr a fost adoptat de ora~ele l\'[ethymne, Parion, Smyrna ~i Cyzic 3. }[onedele foceene jncau, intr-o anumita masura, rolul de monccUL intcrnationala 4.

Exista desigur ~i unele excePtii fata de aceasta unitate ponclerala, care asigura nn just echilibrn intre valorile exprimate in monede de eleetrum ~i de argint. Inca de la incel)Utul aetiviti'i,tii ateliernlui sau monetar, se constata elL ora~ul Chios bate monecUi de electrnm dupa etalonul milesian, in timp ee monedele sale de argint nrmeaZ3 nn alt et~Llon, intermediar intre cel miles ian ~i focean (tetmdr8,hmele din Chios e'intaresc 1.5,88 gr)5. Trebuie sa. acla.ngam totu~i ca, 0 da.ta stabilit acest raport, el a fost respectat in tot timpul perioadei al'hake. De-abia dupa 479 i.e.n., in epoea hegemoniei attice, ora~ul Chios a adoptat llll alt etalon ~i anume 0 t.et radrahma de 13,:W gr 6.

Ceva mai nmlte dificultati prezint:8., la prima vedere, activitatea monetara a ora~nlui Lampi;akos : in contrast en monedele de electru111 care respecta in tot timpul c})ocii a,rhaice un anumit etalon (stat.erul de 13,36 gr ~i Ullit[\'t,ilc sale divir,lonare), monedele de argint au fost. batutc dupa mai multe etaloane ~i anume eel euboic, cel foeean ~i eel milesian, in varhtnta sa rcclllsa, eunOStmt[L 811b numele de etalonni lesbic 7. Aceasta varietate de sisteme ~i de emisiuni poa,tc fi eXl)lieata, ca ~i in eazul monedelor de argint batute de coloniile foceene, prin nevoia pe ca,re 0 simtea ora~nl Lampsakos de a-~i adapta moneda de argint unoI' centre cleosebite ~i depal'tate ale pietii cvmereia,le din Egeea ~i ?lfeditenma.

Schimbarea ca.re a intervenit in greuta,tea ~i iconografia monedelor de argint din Samos in vremea lui Polycrate consti tuie astfel 0 excePtie in intreaga lume ioniana. Trebuie s{L-i eauta.m deei 0 alta explicatie decit aceea a unei simple reevaluari poncleraie, en atit mai mult cu cit a.ceasta operat.ie financia,ra se tradueea in fapt printr-o reducere eu 25 % in raport cu emisiunile a.nterioare. Diferitele sisteme gl'ece~ti de masuri ~i gl'enta,ti reprezinta concluzia fireasca a unei indclungate experiente economice" eaTe ineepuse cu mult inainte de a.paritia cclor mai vechi monede greee~ti.

1 Cf. E. Ba):Jclol1, T r ail.! des 1l!onna ies grccgll cs el J'om a incs , II, 1, P~l'~ :' , 1907 ,. p. 6 ~i 20 8.

2 Ibidcm, p. 51 ~i 296, 303, 307.

3 Ibidem, p. 43 ~i 322, 115 - 116, 124, 150 ~i '388.

4 Ibidem, p. 322.

5 Ibidem, p, 296.

6 Ibidem, p. :302.

, Ibidem, p . 317-378.

http:operat.ie

REFODIA ~IO\"ET .\RA A LUI POLY CRATE DI N 5.\\105 13

E greu de creZllt deci ca raportul dintre monedele de argint samiene din -prima jUl1latate a sec. VI ~i cele batute In ulti.mele decenii ale aceluia~i -vectc sa fi ajuns de-abia in vremea lui Poly-crate la 0 baza justa a valorii sale ponderale ~i economice. Inclinam sa credem ca reforl1la lui Polycrate a avut alt scop decit Siml)la ~i tardiva reevaluare a monedei. de argint in raport eu 11l0neda de electrum. Aceasta cu atit mai mult eu cit, tradusa in fapt, nona moneda de a,rgillt samiana a dus in ehip firese la 0 substituire monetara deosebit de sugestiva : 100 tetradrahme de argint, biitute inainte de reforma lui Polycmt,e du])a sistemul euboic, valoreaza 131 tetradrahme de tip nou, clntil,rind 13,28 gr.

Aceasta schimbare a tl'ebuit sa, aib ii consecinte il1lediate~i ne putem intreba in folosul cui '? Problema e cu atit mai interesanta, Cll cit moneda de eleetrum samiana, cunoscuta ~i aprceiata pe piata internationala, continua sa fie batuta mai depa,rte clupa, eta,lonul euboic, in timp ce monoda de argint, a carei functie economica, era direct legata de piata interna, era diminuata en 25 % in greutatea sa.

Trebuie sa ne Intrebam inainte de toate dad aceasta, reducere a insemnat ~i 0 climinuare a valorii nominale a noii monede samiene. Analogia pe care trebuie sa 0 facem cu expel'ienta similara ateniana ne obliga sa punem eel putin problema, pentru a putea preciza pe cit e posibil semnifieatia ~i insemnatatea acestei "devalol'iz5,ri" par~iaie a monedei samiene de argint.

Analogia eu experienta economica facuta la Atena in G94- 593 de Solon ne-ar putea, evenmal, duce la 0 eXl)lieat,ie mai potri,ita eu programul 1101itie al lui Polycrate dedt areea" mai putin probabilil, pe care a clat-o Ernest BfLbelon. Pentru ea 0 asemenea analogie sa fie i posibila i utila, e neeesar inainte do toate sa amintim. care este stadiul actual al . tudiilor cu l)rivire la reforma monet,arpu a lui SOIOH.

Pina nu demult, aceasta ana,logie nu era eonsiderata IJosibila. Illcertitudinea traditici istorice eu privire la mijloacele prin eal'e Solon ar fi realizat eelebra sa " seisachteia" pa.rea sa impiediee a priori Ol'ice incereare de analogie. Astazi, aceasta. incertitucline a fost mai mult sau mai putin risipita, gratie eitorva stuclii pnlJlieate acum cltiva ani. In?uinte de toate trebuie amintite cele ale lui J. G. l\'Iihle ~i H. A. Calm.

Intr-adevar, s-a erezut mult timp eli "iertarea datoriilor", din care Solon :;;i-a faeut un 1~itlu de giorie, n-avea nimic de-a face eu refoI'ma monetaI'a, amintita in termeni destul de obscuri de ":-\l'istotel 1. eel mai bun eunosditor al numismatieei greee~ti, Ernest Babelon, se multumea sa constate, in epoea lui Solon, 0 dublare ponderala a monedelor attice. r-:eforma lui Solon le-ar fi asigul'at astfelo grenta,te - ~i deci 0 valoaremai mare decit aceea a monedelor din Egina, a drei traditionala concuronta continua inca sa ramina primejdim.sa ccmertulni atenian 2. Prin aceasta Cd)~'l)(jl

14 EM . C.ONDVRACHI 6

ponderala dubla. Simpla reevaluare monetara, aceasta ()(U;YjG~::; n-ar fi avut deci nimic de-a face cn iertal'ea datol'iilor despl'e care ne vorbesc Aristotel ~i Plutarh 1. Cit despre ama,nuntele concrete ale acestei insernnate reforme sociale, istoricii, ca ~i numismatii, erau pilla nu demult de acord in a renunya, sa 0 cerceteze mai indeaproape, dat fiind ca nici Aristotel, nie! Plutarh nu ne-an tl'ansmis nillic precis ill aceasta privinya. Este adevarat ca 0 tradiyie at,ribuita de Plutarh lui Androtion lasa sa se inteleaga ea "seisachteia" a fo~t intovara~ita ~i de _0 reforma, monetara, cn ajutornl careia datoriile au fost rcduse en 30 %. Inlocuind vechea drahma attica, batuta dupa sistemul eginetie, en nona drahma attica, batuta dupa sistemul euboic, Solon ar fi redus, afirma Androtion, ill egala masura datoriile a,tenienilor, a CarOl' povara voia sa 0 n~nreze 2.

Scepticismul istoricilor si numismatilor en privire la informatiile transmise de Androtion a Inc~put insa in' ultimul timp sa cedeze, facind loc unei interpretari ce merita a fi subliniata, fie ~i numai prin faptul ca incearca sa dea 0 noua, soluyie unei probleme care n-a illcetat 0 clipa sa fie actuaUi. Trebuie amintite illainte de toate cereeta,rile cunoscutului numismat englez J. G. Milne. 'Cn prim studiu asupra reformei monetare a lni Solon ne-a obligat sa priyjm cu mai multa incredere tradiyia pastrata de Androtion3 PI' in baterea unei noi monede a carei valoare ponderala era mai miea, in raport cu aceea a monedelor eginetice, dar a carei valoare nominala era practic reglementata de preynl argintului la Atena, Solon a putut oferi datornicilor atenieni 0 u~urare sensibila a poverii lor. Citiva ani mai tirziu, J. G. l\'Iilne facea inca un pas inainte : noua moneda attica, batuta, de Solon dnpa, noua ridicare a unitayilor de masuri ~i greutati -- ~ ,,(;:,V fL"pulV X()(t (J,()(6fLWV xoct vOfL~(JfL()('o::; ()(U;Yj(J~::; - nu era nimic altceva Idecit tetradrahma attica de 17,46 gr, al carei 1'01 In istoria economica a Atenei a fost, dupa cnm se ~tie, imens. In locul vechii didrahrne - ~v 1)'6 &pX()(~o:; X()(p:xx"'r,p alap()(XfLOV - Solon batu 0 noua moneda pe care Aristotel 0 nume~te simplu v6fL~(JfL()( - de bpt 0 tetradrahmaintr-atit era de c.unos('uta pe piata ateniana 4.

l\1ergind pe calea deschisa de j\1ilne, stndiul lui H. A. Cahn reu~e~te sa precizeze atit trasaturile iconografice proprii acestei noi monede ateniene, cit ~i momentul in care aceasta noua moneda ~i-a flicut apariyia pe piata ateniana. Studiul tipului monetar, precum ~i caracterul arhaic al aversnlui '>ii reversului, ne obliga ~a renunyam la vechea ipoteza potrivit careia aceste monede ar data din epoca lui Pisistrate. H. A. Cahn dovede~te ea ele apa,rtin epocii arhontatului lui Solon, deci anului 594 -593 i.e.n. 5.

Aeeast.a inseamna insa eli informatllle transmise de Androtion par a fi mult mai aproape de realitatea istol'ica clecit pa,rea pina aeUill. Adoptllid

1 Arist. , Ath. pul. , (i ~i 10: Plut... SOIOIl, 19 . 2 Ap . Plut., SO/Oil. 15, 3. Cf. Adcock ; The Source 01 the Soloniall chapters ollhe Athenian

[-'n/iteia, III Ktio, XII. H112, p. 1 sq. 3 Solon's relorm vI w eighls alld measures, In J H S, LIV, 1934, p. 180 urm. Classical RevieIV, 1943, p. 1 urm.

~ Zur Iriihallisc/zcn }vIiiJl?pragullg, In M11seum Helvelicwll, III, 1946, p. 133 sq; cf. ~1

R.e. Bauer, In Ber!. NWIl. Zl" 1919, p. 116-117, ~i K. Schefold, Orient, Hellas llnd Rom (Wiss. Forschungsberichte, 15) Bern. p . 105.

7 REFORM.'.. MONET.~R~ A Lljl POLYCRATE DJ1\" SA:VlOS 16

in 594 -- 593 un nou etalon pondel'al ~i pastrind totu~i valoarea nominala a drahmei, Solon realiza astfel revizuirea cl'eantelor, u~urilld cu 30 % povara datoriilor.

De~i pu1;in cam lunga, aceasta digresiune era totu~i neeesara pentl'u rezolvarea problemei care ne intereseaza. 0 jumatate de yeac dupa reforma lui Solon, Polyerate a iml)US 0 devalorizare monetara asemanatoare eelei praetieate de ilustrul sau predeeesor. Cum Samos i~i ci~tigase insa 0 pozi1;ie puterniea, pe pia1;a internationaHi., hotarirea lui nu a afeetat niei greutatea, niei iconografia monedelor de electl'um. Devalorizarea de 25 %, precum ~i noul tip iconografic apar numai la monedele samiene de argint. .

Conseein1;ele imediate ale aeestei reforme pot fi comparate eu eele ale reformei soloniene, dupa. exemplul di.reia de altminteri fusese probabil realizata in practica : ea of ere a nn numai un nou izvor de venit tiranului care luase 0 astfel de ini1;iativa, dar constituia inainte de toate, pentru a vorbi in termeni actuali, 0 "stabilizare" monetara. Ca ~i la, Atena, masura lui Polycrate aducea in chip firesc dupa sine ~i 0 reducere a datoriilol'.

Nimic care sa ne surprinda : la Sflmos, ca ~i in alte ora~e greee~ti din sec. VI i.e.n., tiranii adu~i la putere ~i sprijiniti de masele populare au trebuit sa ia unele masuri in favoal'ea lor 1. Illelinam sa eredem ca refol'ma mon(?,tara a lui Polycrate reprezinta una din aceste:llasuri. Ipoteza e cu atlt mai ispititoare cu cit, cu exceptia reformei monetare ateniene, schimbarea impusa de Polycrate monedei samiene de argint reprezinta Sillgurul exemplu de acest gen cunoscut in intreaga lume greaca din sec. VI i.e.n. Ea privea numai moneda de argint, a carei func1;ie economica era strim legata de piata interna, lasind intacte - din motiyele aratate mai sus yaloarea ponderala ~i nominala a monedelor de electrum. Faptul ea Polycrate era probabil el insn~i interesat in aceasta l'eforma ne face sa 0 consideram nu ca 0 simpla schimbare ponderala - contrarie intregii tl'aditii monetare grece~ti din sec. VI, inclusiv din Samos -, ci ca un act de stat, al carni caracter inainte de toate politic merita sa fie sublilliat.

o MOHETHOfi PE

16 Lli. CO,DU RACHI 8

a Ta " OH O ~~ 11 , CJl egoB a l' e.rrbHO , C MOHe1'a~nr, BbITIY ll(eEF bHm B CaMOCe B TIp Olli"10M p a BHHJIOCb 1: 3/4), H HTepTIpe THpoBa.rr aCb 8 pHecToM B a 6c.TlOEOM m e,iJRHHCM ITOJ1HI,paTa ,,06JlerYHTb" OTH Olliel-IHe cep e 6pa K 3,"1enTpOHy. 81'0ro MHeHIIH

npH;r\cp fKHB a IOTCH B Fra CTOHll(ee Bp eMH 6 0 ,ilblliHHCTBO cOBp e ~l eH I-l b!X H CCJIe g OBa TeJIeI~i.

IToj:\ q epInlYB TIp e 0 6 p a aoBaHHH COI(HaJIb H O-3IWHO lVIlf'IeCRoro XapaBl'epa

BOHI(a a p x aJ'l'IecKoit 3TIOXH B rpe 'I eCBO:\1 ~Ulpe H CC bp laH Cb r JIaBI-lblM 06p aa oM na M OH e THyro p eq>opMY C03IOH a 'raK, KaK OH a H aBeC TH a no COBpelueHHbi~! H CCJ1egOBaEHRM m.r. l\lILIHa ~I X. A. n a Ha, aBTOp npegTIo: raraeT, cITO TIpOB C;:J;eHlIOe ITo:umpaTO'I 06ec u;eHeHHe g eHe mHbIX 3HaK OB np eC.Tl~ e):\O Balro B n ep ByIO oClepcgb u;e:r b o OJ"1er'I}!Tb TRfBeCTb go.TI r a Oe,[(I.JHBa;)I u a C aMoca H

R BmI.10 Cb Ta BHM 06paa o)[ c Ta6u,lH aalV'l eil - se i sacht eia , aHaJ1 0rH'IHoil

, C TCtO"' ,~maa U!!H, o CYll(eC TB.'leHHOil Ha TpH cle TBep TH BeKa paH ee B A'l'TIU,\E .

..'\ PROPO S DE LA REFORME ~IONE'I'.AIRE DE POLYCR ATE DE SAMOS

Les lllonnaies d'al'gent emises a Sam os sous 1a tyrannie de Po1ycl'ate ont fait l'ob jct de m,aintes etudes nl1mi~matiques , qui ont re1eve Ie fait que, au cours du dernier quart du ,rre siecle , la ville emct une nouvelle m onnaie, d'un lloids de 13,28 g, au lieu des tetradraehmes de 17,46 g, fra,ppees suivant Ie syst em~e eubolque. Cltte nouvelle monnaie constitue Ie point de depart de tonte une serie de monnaies divisiollnail'es et sousdivisionnaires, allant jusqu'a l'Mmiobolion, d1un poids de 0,27 g.

Cotte nouvelle serie monet aire, qui ne se eonforme aaucun des etalons connm jusqu'alors (et dont Ie rapport avec l'etalon eubolque ct, par consequent, avec les mOllnaies fral)peeS anterieurement a Samos, est de 1 : 3/4), Ernest Babelon l 'explique par Ie desir de Polycrate de faciliter Ie rapport argent - e.lect rum, explication que la p1upart des chercheurs t l'ouvent satisfaisa,nte.

L'autenl' releve 1es transformations sociales et econorniqnes qui ont en lieu au sein du m onde grec a1a fin de l'epoque archalque et illsist e en part iculier sur la r eforme monetaire de Solon - telle qU'elle l'essort des recherehes recentes de J. G. Milne et H. A. Oahn - ; i1 est ime pouvoir en deduire que la devaluation de Polyerate aurait SUl'tout poursuivi de venir en a,ide aux masses pauvres de Samos , qu'elle aurait eonstitue une stabilisation, SUl)l)OSant une reduction des c1ettes, une seisachteia, analogue a celle qui avait ete aceomplie en Attiqne, troisqnarts de siecle plus tot.

--~--------------------~---------------------------------

ETiOLOGIA IN CORPUS HIPPOCRATICUJf DE

c. SA.:-':DL' LESCL;

Procesul separa1'ii medicinii de filozofie are la baza considerarea ,obiectiva a fenomenelo1' naturale; mai lwecis, acest proces se sprijina pe eercetarea ~tiintific-cauzala a naturii. Delimita1'ea disciplinei medicale fata de filozofie se datore~te, dupa, cum se ~tie, lui Hipocrate ~i a fost desaviT~ita in ~coala medicala din Cos 1. Este cazul totu~i Sa amintesc ca domeniul teol'etic ~i practic al medieinii nu a l'amas definitiv delimit at ~i 0 data pentru totdeauna, deoarece unii medici au continuat sa imbine teoria ~i practica profesionala Cll speculatia filozofica 2. Separarea medicinii ca ~tiinta a fost ded posibila prin aparitia in pTimul l'ind a preocupaTii etiologice, care s-a manifestat nu llumai la medici, dar ~i la unii dintre filozofii greci, in primul rind la atomi~ti . Cunoscuta afirmatie a lui Leucip : "nici un lucru nu se ive~te f11ra rost, ci toate (se ivesc ) cu ratiune ~i din necesitate", poat e fi pu; a la baza intregii teorii ~tiintifice grece~ti ~i moderne 3.

Trebuie Sa admit em a1'a indoiala 0 inriurire directa din pal'tea filozofiei atomiste in ce prive~te dezvoltarea conceptiei cauzale in medicina 'hipocratica; acest fapt urmeaza sa se sprijine insa pe textele colectiei hipocratice. Este necesar sa subliniem de la inceput ca aparitia preocuparii etiologice in medicina, respectiv prezent,a consideratiilor cauzale in Corpus Hippocratic11'm (CH ) nu trebuie privita ca l'ezultatul influentei unice din

1 "Hlliu s all /em (sc. Democrili ) III quidam crediderunt, di seipulus Hippocrates Cous, primus ex omn ibus memoria dign is a studio sapientiae disc iplinam heme separavil" . CNl L 18, 11 (Prol.!oem. 8). Celsus exprima aici, lntr-o epoca mnlt mai tirzie, 0 convingere veche, cornnna , nSlIpra ro]u!ui de precursor al lui Hipoerate.

2 Vezi \ Vern er Jaeger , Diokles von ]{arystos, Berlin, 1938, p . 7 : " nu ar fi nirnie mai fals declt ideea ca odatii cu separarea medicinii experimenta!e, hip ocra tice, de fil ozo[ia naturaifl spccula tivil s-a lnehis 0 datft pcntru totdeauna eapitolnl "medicina ~i fi!ozofia" ~i s-a dcsil vir~it 0 scparare autentica". Cr. I storia /ilozo/iei, Bue., Ed. ~tiintificii, 1958, p. G5.

3 OUOf;V xp'iiw~ !J.,x"''''l') Y[VZ'rctt. cii.ACl r::J.V-:;C1. ~x ,,6you -:e Xctt ur:' IXv&'yx'1]

18 C. SANDULE CU

pal'tea filozofi ei atomiste. Exista de buna seama premise pentru admiterea unui contact personal intre Hipocrate i Democrit, fapt care nu putea ramine fara consecinte asupra doctl'inei medicale hipocratice. Noi sintem obligat,i insa a cauta coneomitent 0 filiatie directa a concePt-iei etio1ogice hipocratice In Insu~i obiectul disciplinei medicale. Tocmai acum, in I)lin seeol al eincilea, rascolitor pe planul general al culturii, este indicat sa admitEm ea medicina, desprinzindu-se de explieatia 9i practica mitieempiriea tine seama din ee in ce mai mul de neeesitatea eonlSideral'ii cauzale in patologie. Medieul gree prega,tit pe lillia filozofica ajunge astfel pe calea cerctta,rii iatl'osofiste la postulatul etiologic III medicina. Acest medic este Hipoemte.

Stucliul aeestei duble filiatii, bazat pe cercetarea textelor, adica pe 0 analiza filologica ~i filozofica privind preocuparea etiologica In GH, fo1'meaz;'i, tt>ma principala a lucrarii de fata.

* lnainte de a trece la a,naliza textnlui, cste inclica,t sa consideram pe.

scmt problema dezvoltiirii ideii de canza IJlna Ia. - ipocrate. tn ee prive~te eposul homeric, nn ga,sim inca exprim~tta nicaieri relatia eauzaHi in forma ei pma., logica. Acest fapt este deos bit de interesrmt pentru eercetal'ca istoriei coneeptului de cauza ?i m erita, sa, staruim pntin asu]H'a lui. "[\;e ~pare clara constatarea ca lntrebarea asnpra "eauzelor" lucrurilor estc dilltr-un ineeput, sub 0 forma sau alta lH'oprie amului, primitivulni ea ~i copilnlui. Ou t impul l)l'eoCuparea eauzala lllcepe sa se dezvo] lie, facincl parte din probl( matiea aa llumitului simt comun. lii..rgirea cOllceptnala a categoriei de callza este '[11sft multa. v.reme im})iedicata, de rcligie, aclicft d w ezenta p 'eudooxplicat.iei mitiee, a~a, cum ,'0 lntlmpla, ill epos . De Ia e.:s:pli cayia religioasa asupra fencmenelol' ineonjurMoare ~i pilli\' la fornmlarea logica a, eOllceptnlui de eauza esto tocnmi distanya de l~~ imaginayie ]a rat.iune sau de la mit la logos. 111 eonsccinya problematic.a, etiologiea, a el)Osului se afla Inca in stadiul primal', pl'eCOn Cel)tnal , fa})t care se COilst['~ta din absenta Insa~i a. euvintului ca,re eX})l'ima notiunea. de cauza i pentl'u a reda a,ceaf:ta, nct.iune ~e folo~e~te in mod selllificativ in epo:.; CUyilltul &pl.h, p1'inc'i])'i 'u-m, 1.

Pilozofii ionicni un se situeazi1 prea dq)a.rt e de nivelul fil ozofie al eposului in ce prive~te cauzalitateaJ, dCGal'eCe diferitele lor sointii ctiologiec uu eOIliitituie deeit 0 varia.nta, a. tezei "principiuIui" ex[)licati,-: ri.pX"h. In explieayi3J milesienilor, de pilda., se intrevede clulJa eUIn ~1iim, Inceputul exegezei ~tiintifiee i fa.l)tl11 insu~i ca ace?1ii filozofi a,u C6l'Cc:tat, fie ~i in mod simplist, care este nat ura luerurilOl' imeamna un prim pas in dezvolt~Hea cercetarii etiologiee, deei a. ~tiintei 2.

Prin soii:,;tica ~i prin intregul efort al filozofiei grece~ti de a oferi 0 explicatie ra-vionalista a fenomone lor ineolljmiitoare se pl'egatc?te in secoluL

1 In ep 05 nu exisUi t;uvlnlu\ r:. hl'l.. cau z;i , dal' intiln'rn a dj eclivu\ ClL~oc;, "vino vnt "" (11. , I , 1:13).

Z Burnet , Greek Philosophy, I, p. 27 : " Th e JIilfsians askeil / 01' fhe 9Ucrl~ 0 / all things" .

3 ETIOLOGIA IN CORPUS HIPPOCRATICUM 19

al V-lea, paralel ClL criza religiei, aparitia ~tiintei 1a greci. Devine astfel posibila dezvoltarea izolata a diseiplinelor f)tiint,ifice, inclusiv medicina, care se desprinde din ansamblul filozofiei (sophia, sapientia). Nu putem bineinteles starui prea mult asupra acestei problcme, dar vom a,minti de rolul fi.lozofului ionian emigrat la At ena, Anaxagoras, in promovarea cercetarii canza,le. Prin sugestivnl t ermen grec &S0)P 'OC, Anaxagoras intelegea contemplarea natnrii inconjuratoare "a soarelui, lunii ~i celelalte lucrm'i", o contc mplare activa, care ne aminte~te de mirarea ~tiintifica sau inceputul filozofiei din dialogul platoni.c despre cunoa~tere J. Imputarea discriminatorie pe care 0 face Aristotellui Anaxagoras, ca, a urmarit 0 explica1'ie cauzala, dar nn una teleologica" este sEmnificativa pentru valoarea istorica a filozofului inca nehl,muritului VOl):; 2.

tn ce-l prive~te pe DEmoerit, acesta este dupa parerea noastra ginditorul eare a delimitat illtiia oara con ceptul de cauza. Lui Democrit, iar nu lui Aristotel, i se datore~te acest fapt fundamental in istoria logicii. Trebuie considerata ca 0 m are pierdere intimplarea ca opera vast a a filozofului atomist, rinduita pe t etralogii, asemenea celei platonice, f)i de a carei lectura, se bucura inca Galenos, nn ,'-a pu.strat macar in parte. Acea serie de lucrari fiziologice, de pildu., san cercetari asupra "cauzelor" (A~'doc~) ne-ar fi lamurit fara indoiala 0 parte din conceptiile Ini D Em ocrit in condi1'ii mai bune decit este cazul astazi. Se poate afirma ca cercetarea cauzelor I-a preocupat in mod deosebit pe.DEm ocrit ; prin acest filozo'f se trece de la considerareai catego1'iei largi a necesit atii la aceea a cauzalitaYii logice 3. Dnpa ce yom Etudia aspectele etiologiei in OH, yom reveni asup1'a lui Democrit, pcntru a incerca 0 interpretare mai ccmplt ta a cauzalitatii atomiste ~i mai ales pentru a desprinde eventualele co1'ela1'ii eu doetrina cauza,litat,ii medica,le hipocratice.

* . Trecem acum la partea p1'ineipala a studiului nostru ~i anume la

eereetaTea aspectelor problemei etiologiee in eH ; in acest seop vom reemge in primul rind la doua dintre cele mai caract eristice serieri ale colectiei : Despre (tel', ape ?i lOC1(Ti ~i Des]JTc boala sftnUi, ambele soeotite de unii filologi ca fiind datorite lui Hipocrate 4. I n aceste dona sc1'ieri cercetarea cauzelol' decurge in strinsa lega.tura en patologia i anume este prezentata in contrast ell explica1'ia, empi1'ie-religioasa a pl'oc1ucerii bolilor. Hipoerate adopta pozitia cere tilI'ii m tiona,le a simptomelor prin folosirea observa~iei medicale a bolnavului , care dupa cum se ~tie cOJU;t ituie 0 m st oda fnndarnentaHi. hipoeratici1. Ccrcetind en scrnpulozitate - u.xp:,r::s~oc - semnele bolii, medicul va avea eoncomitent in vedere aflarea canzelor ca,re 0 produc. Pe de alta parte, prin ca,utarea unei explica1'ii cauzale in p~tologie, m edicul tinne 1a snprimal'ea in scop tel'alJeutic a acestol' eauze. In modul acesta

1 F,\',;), ,)D, A. 'I ,i :\, 1'1. " Ar'islotel. PaI'I, (//7, IV . 11108 7 a, I LInn, 3 Lcgcll,laclesprc clol'il1~a ~i e de Cllno a~ter e manifeslaUI de dUre Democrit (Diog, La er~iu,

IX , :lfi) corespLIllcle probabil rcalil'l~ii. Vcrosimii

~-~==~~========~~==~~~==-----------------------------

20 c:. SA,(DCLESCU 4

medicilla hipocratica prezinta aspectul teoretic ~i procedural complet, de la observa~ia elinica la terapeutica etiologica.

Cercetind natura bolii numita "sfinta", Hipocrate spune: "Toate bolile sint divine .;;i toate sint omene.;;ti" 1. Acest loc se euvine interpretat in sensul ca bolile nu recunosc nici una din cauzele comune admise, nefiind nici de origine divina ~i nici omeneasca, ci exelusiv naturaHl,. Acest fapt rezulta din analiza, contextului ~i se confirma. prin locul analog aflat in scrim'ea Despre aeJ', ape ?i locu'I'i : "Socot ea asemenea boli smt tot atit de divine ca i celelalte i ca nici una nn este nici mai divina, nici mai omeneasca decit alta, ci toate sint la fel i toate divine. Fiecare are 0 cauza ~i niei una nn se poate produce fUTa cauza" 2.

Cuprinsul locului eitat ~i indeosebi afirma~ia cauzei obligato'l"i'i in patologie ne amintete de conceptia deja anuntata a atomistului Leucip : ,,~ici un luern nu se ivete fara rost (zadarnic fLx"t'"ljv)". Fu,l'a rost, aceasta nn inseamna decit ca boala se produce intotdeauna dintr-o pricina anumita, care nn t,ine nici de zei, nici de oameni, enm arata elar autorul scrierii Despl'e ae'l', ape ?i loc~t1'i. }V[ai constatam din cercetarea textului acestei scriel'i, ea i a1 scrimii Despre boala sfnta (epilepsia), ca explica~ia ~tiintifica se dispenseaza de motivele religioase. Autorul - dupa nnn comun al celor doua scrieri - exclude factol'ul transcendent din ctiologie, l'espectiv interventia divina" ceea ce subliniaza, inca odata procesul despar~irii disciplinei medicale de I'eligie ~i de empirism. Afirma ~ia conform direia fiecare boala recunoa~te 0 cauza ~i nici una nu se produce fara 0 cauza inseamna enunyarea concePt-iei etiologiei naturale in medicina greaca sau postulatul relayiei dintre physis ~i aitia" clintre natma ~i cauza1itate.

tn contillUal'ea primului fragment citat din :>crierea Desp1'e boala sfInta, autorul i~i precizeaza inca. m'1i dar poziyia rationalisM" explicind pe larg concepyia etiologiei naturale. Numai lipsa de experienta a oamenilor i num~i caractel'ul Imrticular "rniraculos" al bolii respective (epilepsia, morbus sace?'), a facut sa i se acorde aceasta denumire. ill realitate boala nu are nirnic deosebit ~i rn i~'aculos intrinsa, de~i laicul este irLpI'esionat in fata acceselor drarn!1tice ale bolii. AutoI'ul scI'ieI'ii Despre boala sfintii a observat 'u at >ntie desfa~urarea simptom1tica a acceselor epileptiee. El enum'!.ra 0 serie de superstiFi eomune in legatura eu boa1a sfinta, bnnaoara eredin~a ca eel care se culca pe 0 piele de capra Re imbolnave~te de epilepsie. Aceste superstitu sint respillse de Hipoerate, care dem ::mstreaza ca, toemai existen~a unoI' astfel de opinii ~i folosirea unoI' anumite tratamente empirice dovedesc caracteTul natural al bolii sfinte. Pentru a vindeea bolnavul de epilepsie ullii s-au folosit de "expiayii ~i descintece" (M&:XPfLot xext E~Cf.O[OO~), adica, de procedee empiriee; care nu au dat bineinyeles nici un rezultat 3.

1 Littre VI, p. :39 -[ (Despre /J oala sfill/d).

2 CMG I, 1; 74 , 14-17 (Heiberg).

3 Prin "expiatii" sau purificari (x:dtXPfLo() trcbuie Sfl lntclegcm 0 serie de practici

medicalc empirice ~i religioase striivcchi, pc care Ie euuoa~tem din sursele epigrafice (Epidaur) ~i literare (Ernpedocle), Problema estc cxpusii pc larg la Rohde, Psyche IllO, p. 70 ~i in istoriile clasice ale religiei greec$ti (Otto. !\ilsson, Kern), Observiim eii exista 0 teorie autentieii despre ;.-.-lhpc)'l,

ETlOLOGIA IX CORPCS HIPPOCRATlCUH 21

In contilluare, autorul scrierii mai arata. ea, eei care folosesc asemenea mijloace vel'bale - ~i dietetice - nu fa,e, altceva decit sa, dovedeasca, modificarea bolii exclusiv prin mijloace naturale, iar nu prin procedee supranaturale. Caci daca in urma tratamentului boala i~i modifica inHi~i~area - [LE'"d.cr'"w.Ta Y;VETlXt - acest fapt nu se produce decit prin mijloace naturale, care se afla la indemina omului, adica prill fiziotel'apie ra~ionala. Deei ~i din punct de vedere al rezultatului terapeutie, cauza unei boli n1f poate fi in legatura eu actiunea divinita,~ii. Acest fapt este caracteristic pentru istoria ~tiintei medicale ~i poate fi numit postulatul etiologiei naturale. ~'Te amintim ca intr-o serie de alte scrierj aflate in eH etiologia naturala a bolilor este afirmata, in defavoarea factorului intimplator 1"U;Cfj, care nu joaca un 1'01 in geneza bo1ilor, decit pentru mentalitatea laica. Nu intimplarea, soarta, ci pricepel'ea medicului sau tehnica lui este aceea care domina activitatea diagnostica ~i terapeutica.

Aici este yorba de opozi~ia TixvIj-TUXfj, ca.re Impreuna cu problema geneTala 1"U;('I1 in medicina ~i ~tiin~a greaca compol'ta un studiu independent 1.

Retinem ca, in cele dona scrieri importante ale eH despre care am vorbit mai sus intilnim aceea~i concep~ie, exprimata aproape in aceia~i termeni asupra ol'iginii naturale a bolilor, precum ~i aceea~i pozit.ie fa~a, de factorul divin I'eligios. Aceasta nn constituie sillgura coresponden~a intre cele doua scrieri DespJ'e boala sjnta ~i Despre aet, (tlJe f i locu,J'i, care a fa,cut 1)e filologi sa afirme ca ele se datoresc aceluia~i autol', respectiv lni Hipocrate 2.

Inca mai categoric este exprimat prineipinllogic al cauzalitatii intr-o alta scriere a colec~iei, intitulata Dospre locuri la om :

"Tl'ebuie sa. tra.tam cauza bolilor; in cele produse prin fluxiune - &.rrO TW'J PO(0'J - trebuie sa, inla.turam mai intii fluxiunea.In cele produse din alta, cauza trebnie sa, mHLturam maJi mtu acea canza ~i apoi sa, ne comportam in mod just - EUTPE7t(~Et'J" 3.

In acest fragment se gase~te formulata teoria inlatura.l'ii efectelor prin anihilarea cauzelor san, eu alte cuvinte, teoria terapiei etiologice, dezideratul xaT' tJ,oX~'J al medicinii tnturor timpurilor. Principiul indepa,rtarii cauzelor in scopul snprimarii consecin~elor - sub lata causa, tollU1/,r ofjoctus - i~i gase~te aplicarea 9i in a.fara medicinii, in cadrnl general al ~tjintei.

1 CMG I , 1; 11 , 10 - 1:~ (Heiberg) Despre (//'/0 medica/d. :-':u cxist~i intllllplare ('t"uZ~, 1I0roe) ill praclica Illediealii, ei l1lilllUi abililat e ~ i competen\ii : EU7Z/.'J(r,. 'Il cdicul necompetenl a.'EX"6~ - nll poate ingriji In bune condi\ii boln

C. AjI;DULESCU G22

Cit este de clara concep~ia etiologica a medicului hipoeratie ne-o dovede~te afirma~ia categorica pe care autorul scrierii Desp1-e arta meclicala o face in cuvinte dfmne de 0 atenta analiza:

"Medicina se manifesta in faptele etiologice ca ~i in cele prognostice, lji se va manifesta ca atare, avind 0 existen~a pmmanenta" 1.

Aceasta afirmatie se adauga ca 0 incercare de definiyie a disciplinei medicale, ala..tlui de alte dcfinitii pc care Ie gasim in scrierile CH, de pilcU\. in serierea De8pre 1necl'icina 'Deche sau in scrierile ehil'urgicalc. Observam ca in locul cit at mai sus autorul aeestci luerclri eu earaeter w fistic se refera num~ti la et iologie ~i ]1rognostie, nu ~i 1a diagnostic, eal'e, dupa nnii eereetatori, este slab reprezentat in CH. Ceea ce ne intereseaza in special este faptul ea in fragmentul de mai sus etiologia eonstituie 0 parte integrantft a disciplinei medieale 2. Trebuie sa adaug d in acela~i capitol din care face pa,rte locul eitat (cap. 6 al tierierii T.. 'rEX')'!):) intilnim 0 distincyie interesanta intre remediile naturale ~i cele preparate de medic sau farmaeist. Cele dint~i ":- .\kpc(7'Cell1. "erese" in mod natural; eelelalte slnt "facute" de om, 't'rJ. Cjl'iPfLCI.%I1..

AI' fi de buna seama gre~it sa,' consideram ea, tcoria etiologiea face in mod constant parte din medieina hipoeratica ~i di ea'e ga e~te ea atare in toata colectia respectiva. Dimpotriva, locurile citate de Hoi prezinta. semnificatia lUlei pure exemplifica.ri pentru anumite serieri ~i nneol'i pentru anumite capitole ale unei sCl'ieri. lnsu~i autorul serierii Despre loc'u1'i la om se dovede~te eireumspcct atunci cind declara ea. meaicinii nu ii slnt IH'oprii t,eoriile perma-nente. Disciplina m edieala" spune (linsul, nu poate fi ascmanati1 eu me~te~ugul simplu al scrisului, pe care il poate deprincle oricine cunoa~te litercle. Un acela~i simptom poate proveni din eauze deosebite ~i ca atare explieatia etiologica 11U poate avea caracter uniform. Aceasta. inseamna ca medicul trebuie sa aiba in vedere varietatea cauzelor care produc bolile, pe care trebuie sa Ie trateze i.n fUllctie de cauza respectiva ; 'r% \loO"~fLa"CI. &r.' &p{lj~ U~O"&CI.~ 3. Caci, adauga dlnsul: ,,0 teorie definitiva nu poate exista", afi.rmatie care euprinde un adevar fundamental demn de subliniat 4. Cercetarea etiologic a medieala trebuie sa tina seama de aceasti1 aporiepractica. De~i ,crierea Desp?'e locu?'i la orn se prezinta inegaU\' ca. redaetare ~i cuprinde 0 teorie patogeniea aproape naiva, ea poate contribui la definirea generala a doctrinei medicale bipocratice.

Spre a intelege ~i ma,i bine pozitia rationalist-~tiintifid1 a mediculni din coala hipocratica, este illdicat sa analiziim pe seurt 0 scriere care de~i face parte din CH eIt m entele metafizie-religioase se jmbina cu superstitia ~i fidei:;-mul. Este Yorba de scrierea Desp?'e Tegi1n. Autorul, fara Indoiala. un

1 C:\.JG I, 1 ; 13, 4 - 5: 1) Sz l-tr:p~%'l) %cd Z'I 'l"O~CH stCt; 'I"~ %cd V 'l"oIcn 7tPOVOIJ!J.VOtcH cp:dve't''X.L '"rE xo:.t cpXVeL'rC(L cdel oucrb:v szoucrx.

2 Termellii grcce~ti prin care se exprima idcca dc cauza in CH siut : ah:ox, ;cpOq)'XCHC;. SIOC '1", &PX:~ ~i CPu(!~

7 ETIOtoCIA IN CORPUS HIPPOCRATICUM 23

m edic, profeseaza 0 seam a de conceptii imprumntat e de la sofi~ti, pe care Ie exprim a. adeseori in chip obscur. Ceea ce ne int ereseaza in primul rind este fapt ul ca aeeasta scriere cuprincle 0 explicatie religioasa a fellomenelor patologice. Zeii sint priviti aici cu aeeea~i condescendenta ca ~ i in epos ; lor Ii se datore~te tot ceea ce est e permanent in nat.ura , pe dnd oamenii nu sint eapabili dedt de rcaliza,ri treeatoare, int runite la un loc in cunoscuta lege sau datina , \l 6fLo :. Din Imnc.t de veclere etic, numai zeii sint capabili de actiuni juste :

"Ceea ce oamGnii an hotarit nu ramine mer (;'u la fel, fie ca, este drcpt, fie ci'i, e nedrept; dar ee an hota,rit. zeii est e drel)t pentru totdeanna" 1.

Conceptia miti c -l'oljgio a,~ a despre dependenta omulni ~i despre limit area vointei lui oste aeeea veehe cuprinsa in istoria credintoi grecilor, de pilda credint,a religioa,sa po care 0 intilnim la tragicii greci. ~u lil)So~te din aceast a scriere a OR nici ideea destinuiui (J-o!:pa: , a~a cum rezulta, din fragm ent ui ])e care il citam m 'Li depal'te:

"Ceea ce ei fac, nu ~tiu ; iar ceea. ce nu fac, par sa ~tie . Ceea ee vad, nu ~tiu , caci ])entru oi totul se jm])line~te in mod egai prin necesit at ea divilliL ~i pent ru coi co mel'g incoaec ~i pentru cei ce merg incol0, amestecindu- se laolalta, t.otul se impline~te ])r in destinul fata.P ' 2.

Neeesitatea clivina, ~ &;:: [01) &\1 J.yx1) , ~i soart a "fataliV' , y, ~ZTi:pu):.LL\I 'l) !J.o ~ PYJ , .jut deci pentrn antorul sed erii Despre regim faetorii hot al'itori ai ac tiunilor omcne~ti. Constatam in primul rind oiL autoI"ul aCE'stei scrieri en continnt eterogcn ~i adeseori confuz se gase~t e din punet de vedere al eonceptiei genera,}e clespre lume la 0 mare distanta de autorul hil)Ocratic al scri61'ii Des1Jre ae )'~ ape .~i lomt1"i. Vederile sale sint conformist e, religioase ; d e ne a juta. sa subliniem ]1rin contrast vl1loarea pozitiei rationaliste a hipocraticilor .

Scriel'ea Des1J"I'e T('.gim este inegala ~i vade~te inflnenta lllai multor eonceptii , inclusiv hipocratice. Redum mai departe un fragment in care vc rn recnnoa~to t eoria bine cunoscuta asnpra naturii omului , aflatil. 'in cr ierea Desp1'e vechea mecliC'ina :

" Aiirm ca cel ce are de gind sa scrie cum se cuvine despre regirn trebuie sa cunoasca mai intii in intregime natura omului ~i sa 0 pl'iceapa 1'\1 W\1(/,.\ Y.IX.L oW.y\l C;; wx.~; sa cunoasca din ce E'st e compnsa ea la origine ~i sa l)l'iceapa care slit pa,rt;ile predominante" 3.

Cel'inta lllsuirii naturii cmnhli corespunde ]wactic cn ins u~irea anat omo-fjz.iologiei lui, care conditioneaza, propecleutica m edicala . Ceea ce t rebuie sa retillE m insa, din 8curt a prezentare a scrierii Despre reg'im, 1'es pectiv din cole trei locuri citat e, est e faptul ca antorul ignora explicatia. etiologiea a bolilor , ~ingura valabila in m edieina ~tiintifi ca ~i in forma pe

1 Li t lre V l. p. 476 . 2 Ibidem , p. 478. Scr ic rca Despre reg im cuprinde palru p'lr\ i eu aspec l ~ i conpnlll

24 C. S.-\.'\DlILESCU x'

care am cereetat-o in scrierile Desp'i'(; boala stintii. ~i DeslJl'e aey, ape .~i loCttt'i. Am stabilit pina a,cum ea problEma etiologica in OR se afla in strinsa legatura cu problema poziyiei pe care medicii hipocratici sau dill afal'a colii din Cos 0 au fata de religie. De aeeea este necesar sa analizam in citeva cuvinte chestiunea raportului dintre Hipocrate ~i religia greaea, cu atit mai mult cu cit al'chegetul medicinii tiint,ifiee a fost invinuit de' ateism de catre Aristotel 1 Atitudinea medicului grec din coala lui Hipocrate in ce prive~te religia poate fi caracterizata drel)t obiectiv-~tiintifica ; mai concret Hipocrate afirma in mod categoric cauzalitatea natUl'aEi,~ fara ca prin acest fapt sa micoreze autoritatea ofieiala a religiei grece~ti. Personalitatea lui Hipocrate nu poate fi compara-ta eu aceea a filozofului Xenofa.n ~i nici cu aceea a lui Protagoras in ce prive~te cl'edinta; medieul grec nn este un ateu, de~i in mod deschis el nu-~i ma,i afirma increderea, nestramutata in atotputernieia zeilor. Am putea spune ca el prive~te in mod conformist, aequo animo existenta zeilor, l)e care nu 0 utilizeazil. insa in domeniul disciplinei medicale, pentru ca asemenea lui Laplace uu are nevoie de aceasM ipoteza. Diller e de parere ea hipocraticii elimiml din cadrul medicinii divinitatea ca pricina spontana a fenomenelor, da,r 0 recunosc totu~i in cadl'ul general valabil al principiului cauzalita,tii, deoal'ece tot ce se petrece poate fi considerat ca divin 2. Aceasta illterprctare modeI'nizanta, de tip spinozian, a pozitiei hipocratice fata de religie nu ni se pare ])otrivita" deoarece nica.ieri in scrierile OR nu gasim 0 acceptie teista a naturii. La hipocratici, putrm vorbi mai degraba de 0 formula deus ct nat'u,m decit de una spinoziana ilens sive nat1/.Tlt.

Cercetarea asupra cauzelor in OR nu se limiteaza desigur 130 planuU doctrinal' teoretic, ci i~i gase~te aplieatie consecventa in cadrul faptelorpatologiei sau al materiei medicale hipoeratice. Aeest fapt apare limpede mai ales in serierile chirurgicale. Toate manevrele ehirurgieale tin bunaoarfb seama de condiyiile etioiogiee, care au gcnerat afectiunea ~i se orienteaza ca a.tare. Care este pricina tumefactiei ~i a durerii in fracturi, cum ~i eind se VOl' apliea atelele yinind seama de aceste simptome, iata doar un exemplu de inlanyuire cauzala logica a f,aptelor, extras din scrierea Desp'l'e tmcturi 3 . Un alt exemplu. In fractul'l1 oaselo1' eapului, eu cit fra-gmentele slnt mai numeroase, eu atit extragel'ea lor este mai u~oarii.. Totu~i, din eauza prezentei meningelor, respeetiv a pe.rieolului de infeetie, extragerea acestor fl'a,gmente nu este indicata ~i nici trepanatia ; fragmentele osoase trebuie lasate sa se eli mine spontan 4. lata cum atitudinea obiettiv-~tiintifica face pe medicul desp1'ins din empirism ~i mit sa considere in mod ra~ional - ~i dupa caz - esenya fenomenelol' patologice. in aeest mod ia na~tere ~tiinya medicala gl'eaCa ~i nu altnl e meeanismul genetic a,l aclevarului ~tiintific in general.

In afara consideratiilor etiologice in legatunl eu tcral)eutiea, mai aflam 130 Hipoe1'ate ~i obseTva~ii in legatura eu etiologia propriu-zisa, a

1 Ipoteza a fost rcluaU\ la inceputul sec. XV de Gundling din Halle, care a public-at o. lunare eu titlu! Hippocrates &lho~.

2 Diller, Wanderarzl lind Aili%ge, Berlin, 1\):34 , p. 54. 3 Littrc III, p. 439. Ibidem, p. 249 (Despre p/dgile caplIllli).

ETIOLOGIA 1.'< CORPUS HIPPOCRA TICU.lI 25

bolilor. Acesta e eazul scrierii Despre ~' (;chea mecl1:c'inli, in legatura eu ivirea , "fluxiunii", preeum ~i al serierii Despre ael', ape $i loc/wi, de pilda" in exemplll1 bolii numite scd'ice 1. Desigur ca nu intotdeauna in CH putem vorbi despre 0 diseutie pura din eategoria eauzalitatii; mai adeseori intilnim raportul simplu de eonditionare eonseeutiva a faptelor, adiea fapte medieale considerate din punet de vedere determinist. Dar atit aspectnl determinist al faptelor, cit ~i eel subsumat, cauzalist, dovedese existenta in scrierile hipoel'atiee a eereetarii etiologiee. Din aeest punct de Yedere, medieina hipoeratiea este 0 ~f,iinti1 prin ca.uze (scire 7Jer ' ('(Iil/Sas), in sensul postulatului aristotelie, formulat din nou de catro Jiaeon.

Vom analiza aeum un element aflat in legatura strlnsa eu problema determinist-eauzaHL la Ripoerate, ~i anume problema analogiei. Analogia este 0 forma de rationament care trage eoncluzii noi pe baza asemanarii partiale a doua obiecte. AHituri de dedueyie ~i inductie, forma de l'a-tiona.m nt numita analogie stabile~te noi legMuri de la particular la particular ~i prega.te~te asHel dezvoltarea ipotezei, adica a ~tiintei insa~i. Ou alte euvinte analogia inlesne~te explicatia cauzala" pe ea.re 0 precede adeseori. Analogia trebuie deosebita. de simpla alatnrare a obieetelor in vederea stabilirii asemanarilor ~i deosebirilor, adica de eomparatie, care este 0 operatie simpla., primitiva" dezvoltata dupa a.numite reguli. Se ~tie ea eposul - cu cleosebire Iliada abunela, in comp8"ratii, care da,u un deosebit farmee stilului homeric. eind, in Iliada, se ccmpara in citeva hexametre celebre soarta, neamului omenesc

10 C. SA NOliLES CU

sa,natos ~i al celui bolnav J. Analogii tipice gasim ~i in scrierea Despre aer, ape ,~i lOCU1'i, unde se discuta de exempln condi~iile meteorologice ale ora~elor in lega,tura eu topografia, ~i patologi8J locala. In cap. 4 se pun in contrast, din punct de veclere climatologic, "ora~ele a~ezate spre vintlll'ile reei", en acelea a~eza,te "inspre vinturile calde". n alt exemplu de analogic fizica lntilnim in cap. 8, care cnprinde rela,tiva experien~a a vasului in care inghia~a apa, ~i in care se ela 0 explicayie etiologica asupra trecel'ii lichidului dintr-o 8ta,1'e fizica in alta. Explica~ia este de buna seama simplista, , deoa,1'ece se bazeaza pe "separarea prin aCyinnea razclor solare a partii celei mai fine de pal'tea cea mai densa a, apei". Uneori este mai greu sa, sta,bilim ceea ee este consicIe1'atie etiologica in OH si ceea ce este a,nalogic prcmergatoare ipotezei. Yletoda analog~iei se ga:;e~te adeseori in litcratura greaca, de pilcU1.. la i, torici, in filozofic, in literatura dramatica,. H erodot compara destul de ingenios Nilul cunoscnt cu Istrul necunoscut, tra,gind concluzii analogiee asupra celni de al doilea fluviu 2.

1:11 interesa,nt exempln de analogie folosita in OH il ga,sim in scriel'ca hipocratica Legea 3. Aiei a,utorul apropie analogic lnsn~irea disciplinei mBdicale de cultura plant,elm, traglud eon'luzii de la necunoscnt la cunosellt. Exista, ne spnne autoI'nl, 0 dispoziyie naturala pentrn lnva,tarea. disciplinei medicale, a~a cum exista, un teren favoTa,bil pentrn cnltivarea pamintului. Preceptele invllta,torilor d 0 '.Y/-LIX"r1X sint ca semintele; ele dau roade in minyile elevilor, ca ~i semintele, care slnt sadite in pamint 4. In sr.rierea De8pre j'egi11~ se folosef?te de asemcnea metoda analogiei ; mnzica ~i m3~te~ugnl prepararii bueatelor urmrLl'eSC de fapt acela~i obiectiv, contopirea elEmentelor disparate ~i eliminarea uniformita~ii. Intr-una se lucreaza en sunetele diverse, in cealalta en felurit e bucate. Cauza acest ei at~tlldini este buna stare, satisfactia omeneasca. "Intr-adevar, daca totul '-ar lletrece in mod uniform, placerea al' ineeta. Sehimbarile cele mai mari ~i mai felurite plac eel mai mUlt" 5. Aiei aualogia implid\' ~i etiologia.

Am ea,utat sa analizam pc baza citorva exemple modnl cum este foloRita metoda analogici in OH, tinind seama crt aeea~ta lln eonstituie dedt un aspect al problemei etiologice ~i 0 latura a cercetaTii asupra dezvolta,rii ~tiint,elor medica,le. Impreuna eu cercetarca asupra cauzalita,~ii pure, ca t egoriale , in medicina hipocratiC'a, studiul analogiei in OR ne Himure~te mai clar ~i mai sistematic aSlleutele noi ale medicinei hipocratice. Aecste a ilpect e metodiC'e, ~tiin~ifice, ni se infa~i~eaza ca rezultatul original, proprin teoriei medicale a ~colii hipocratice. ~e 1'amine sa cercttiim elaca, alaturi de izvoarele proprii ale conceptiei etiologice aflate in insii~i obiectul meclieinii, aeeasta datoreaza sau nu ceva il1l'luririi filozofiei atomiste.

Democrit domina ca ~i S()crate intl'caga filozofie greaea a epocii, influent,ind adinc eultura respeetiva. In acest sens citam pe Tucidide, a

1 CMC J, 1; 10, 21 urIn. 2 Diller , 01) , cil. , acord,'l 0 Illare importan\ii folo sirii analogici de catre hipocralici:

dup'! acesL aut.or s(Tierca arist otelid IT. ~'iJWJ -(ZVSCiSO~ a fos t influ entat~ (lin aces t Jlunct de 'vedcre de litcratura hipocratk:'i.

3 C.I1G, J , 1 ; 8 . 4 Jbi(leln, 8, 2 - 3 :-ro: S6Yf.L~ 1"':t -';0)'1 8;~8ca%6vTW" OXOLOV -.0:. a;rePfl.ll'7;'(.

;; Littre Y1, p. 1190 seq. : a l 7tAdCi'1:":l~ fLS'1:"

ETlOLOGIA IN CORPUS HIPPOCRATICUM1.1 27

carui mf:i.iestrie psihologid ~i at;tudine obiectiv-lllaterialista nn sint straine de influenta atomista 1. In comparatie cu Herodot, pliismllitoru1 de basme, opera is1iorieului razboiului peloponesiac reprezinta 0 eta}1a avansati1 din punct de vedere al explicatiei filozofice ~i a1 concePT,iei istoric -~tiint,ifice.

In ce prive~te problEIna ra1)ortnlui dintre filozofia atomiRti1 ~i medicina hipocratica" ea t,rebuie priviti1 critic din doua 1)llIlcte de vedere : a1 traditiei istorice ~i al interpretarii textelor. Pe planul istoric uu putem depa,,;d insa constatarile veclli ale lui Zeller, sprijinite pe izvoal'ele literare, asupra legaturii ipotetice dintre Hipocrate ~i Dcmocrit 2. Trebnie sa admitem conjectural un contact de ordin cultural intre ace~ti doi mari exponenti ai culturii grecc~ti, l)osibil in insa~i colonia teica Abdera. Acest contact se poate Rustine pe baza biogTafiei til'ziu intocmite numita VUa Sorani3 ~i pe, baza relatari10r lui Diogcne Laertiu (IX, 41), care folose~te de asemenea surse anterioare.

~i de data acea:;ta trebuic sr~ ne indreptam efortul catre studiul interpretativ al textului, adica al materialului pe care ni-l of era pe de 0 parte scrieri10 aflate in OH, pe de alta parte fragment ele dcmocritice. Vom putea stabili astfel Ullele co1'espondentc a carol' valoare mmeaza. sa fie verificata. Este insa Sf mnificativ faptul ea ill toata colectia hipocrat id 11U se aminte~te nume1e lui Democrit.

N e yom 1'eferi in primul 1'1nd 1a concE'ptia generala, filozofica, a lui Democrit. ea ~i autorul hipoeratic al serierii Despre 1:echea mecl-icinii, ~i mai ales a1 scrier'ii Despre arUr meclicaUi, filozofn1 atomist prive~te rolul Intimplarii (-;;ux."/)) din acela~i punet de vedere obiectiv, materialist:

"Oamenii ~i-au pliismuit, 0 im'1gine des pre illtimplare, dl'ept pretext l)ntrn prolwia lor llcputinta. Intimp1area lupta insa, rareoi'i cu inte1epcillnea; eel mai adesea milltea aged ne conduce spre tinta" 4.

Fragmentul demo critic cuprinde aeeea~i eonceptie alltimetafizica, aceea~i tendinta de va10rifieare a rayinnii In viata practica, pe care 0 afHi,rn ~i 'in scrieri1e medicale hil)oCraticc. Atitudinea core::;punde cOllceptiei eOl1crete materialiste ~i scrupu10zitatii empirice proprie lui Democrit ca ~i lui Hipocrate. Tl'ebuie sa aratam ca ConCel)tia cauzala atomista nn include numai intel'ventia "illtimpHirii", dar intr-o buna rna-sura :;.i teleologismnl aristotelic 5. Democrit este promotorul eauzalitaW conceptua,le, deseoperit ornl categoriei de canza" dar nn oste un finalist, un filosof determinist al " entelechiilor", fapt ca,re se constata din roln1 pozitiv, momentan, pe care it acorda "canzelor" in pl'oducere8. fellomenelor. f3i din acest punet de vedere, al aSl)ectulni problemei cauzalitatii, Hipocrate ~i Democrit manifest a aceea~i conceptie filozofica. La Democrit "necesitatea", &\6yx'Y), prezinta 0 acceptie cauzala al)roape echivalenta cu al-t'[a ~i 7tp 6 Cf1(lQ'~~ ale hipocraticilor. .

1 Tuciclicle a fost inrlul'il ~i de Hipocra te in ceea ce prive~ te metoda, cit ~i vocabuh ru!. De asemen ea in consiclerapile sa le etiologice se si mte inriurirea mecl icului hipo cratic,

. ezi C, Balmll~, Tucidide, Bucure~li , ] 956. p, :,)6 , 57, 2 Zeller, Philosophie der C;riechcll I, 26 , p, 10;') 1, IIl'tn, nota, 3 Edelstein s,v, Hipp ocrates , R.E, Supplhd, YI , 1935, TO,ltc cele pal ru hiografii (Vitae)

cup rincl material legendar elaborat in see, III ~i II l.e,n, 4 FV 5, 68 B, 119, Vczi ~ i 68 B 176: dXr,." &)i~xto~, 5 "V, \Yindeiband, Die LeMen !lorn 7.11ial/, Berlin, 1870, p, 56 urm,

~~+~====================~~----------------------

Cercet.area cauzelor se gase~te dar la Democrit intr-un sens pur filozofic ~i logic. Se ~tie ca Dl110erit a Reris mai mnlte lucr:'i..l'i in scopul cerceta,rii cauzeloI',pierdute astazi. De aceea nu mai putem cUlloa~te in ce.. ma,suI'a, aceste lucTa,ri au exercitat 0 illl'inrire asupra scrierilo1' hipocratice. Convingerea noastra, este ea, ma,rtnrisi1'ea cuprillsa, in fragmentul cunoscut A 118 Diels, dupa care Democrit ar fi preferat sa descope1'e 0 singura. explica1,1ie eauzala, in schimbul t1'onului Pe1'siei, exp1'ima, simbolie adeva,rul. Este eert ea filozofll1 atomist a ma,nifestat 0 vie l11clillare spre cercetarea, callzelol' fenomenelor din natura; din nefe1'icire msa cercetarea inte1'pretativa a mat,erialului 1'amas de la el nu ne ajuta prea mult in aceasta problema, ~i mai ales in stabilirea unei compara1,Jii cu materialul hipocratic. Un fapt conjectural se poate stabili in legatura cu 0 scriere a lui Democrit al ea,rei titlu ni s-a pa,strat la Diogene Laertiu: IT

13 ETIOLOGIA 1'( CO RPUS HIPPO CRATICUM 20

cina; nu mai putin yom admite ca materia medicaHi a putut oferi filozofiei atomiste puncte de sprijin pentrn delimitarea cercetal'ii asupra cauzelor. ?roblema cauzalitatii in OR trebuie in sfirsit considel'ata in strinsa legatura cu aceea despre ]J7~ysis san natura feno'menelor patologice ; in aceasta ipostaza~ etiologia 'in OR recunoa~te - dupa, noi - originea doctl'inar[~ hipocratica. Dupa un cercet,atol' al filozofiei grecc~ti "etiologia este esenta medicinii hipocratice" 1. Fata de cele expuse mai inainte, aceasta afirmaFe apare cIt se poate de justa ~i lie ajuta sa cunoa~tem nn capitol important un llnma,i al ~tiint,ei medicale, dar ~i al filozofiei grece~ti.

8THOJIOI'HH B CORPFS HIPPOC'RATICT:M

EPATKOE COD;E Pff\AHHE

A B TOP H SY'-IaeT acrreRTht H rrpOH CXO if\geJUle 8TlfO:lorHQeCROrO Bonpoc a

B r~aBHhlX rrpoHsBegeaH Rx fHrrrrOKp a TOB8 c 60paHKa. B c aeg 3a RpaTRHM SEaJIHSOM pa3BHTI1R J'lgeH rrpnQJJH.HO CTH B gOCORPSTOBOit

30 C. SM\oULESCU

L'ETIOLOGIE DANS LE OORPUS HIPPOORATIOU1~1

Vautenr etudie les aspects et l'origine du probleme etiologique dans les principanx eerits de la collection hippocratique. Apres avoir brievement analyse la genese du concept de cause dans la philosophie presocratique, il met en evidence l'importance de la conception d'Hippocrate sur 1'01'igine naturelle cles maladies. Cette conception rel)l'{lSente un element de progres nans l'ensemble dU probleme philosophique de la causalite, aussi bien qu'un fait de culture qui n'est 1)as clemeuTE) sans consequences pour la science et la philo sophie grecques. L'anteUl' analyse egalement, en resume et en s'appnyant sur certains textes de la collection, y compris l'indispensable traite Sw Ie mal sam'e, l'a.ttitucle cl 'Hippocrate envers les facteurs metaphysiques en pathologie, respectivement envers la religion,

1Je fait de consiclerer, a cote de la recherche puremollt philologique, Ie fonds technico-medical de ces eel'its - don c, la cooperation du medocin avec Ie philologue - est susceptible de donner des resultats feconds; la, delimitation minutieuse de la eonception etiologique, clans Ie 001'1JUS, ainsi que eeHe de physis, presentent jnstcment ce ea.ractere exegetique posit,if. En ce sens, l'anteur fo1'mule pru lemment certaines conclusions sur Ie probleme meme de l'authenticite des textes (tudies.

Une partie de l'etude est consacree au rapport cliscutable entre Democ:rite et Hil)pOerate. 11 ne faut l)ourtant pas dCl)aSser les limites de Ia conjecture, en ee qui eoncerne l'influencc exercee 1)a1' l'et,iologie atomiste sur la mecleeine llippocl'ati~ue. L'lnfluencc inverse n'e:t pas, cUe non plus, exclue. En mfme temps on peut admettre - mais c'e:st toujOUl'S a titre bypothetique - que la source de La conception etiologiqne refl6tee clans Ie 001'1)1(8 pent etre eherehee dans Ie caractere pratiqne de In. discipline medica,le meme.

RECITAREA ORHESTIC.A, UN STIL DE INTERPRETARE

A DRUfEI ARHAICE

DE

MIHAl :-;.\STA

EVOJ.UTIA r:-;TERPRETARlT DI\Ai\L\T[CE

Inaintea spectacolului de tilml tragediei clasice, tradiyia pastreaz:I amintirea unoI' manifesta,ri a,rti. tiee populaTe, care adueeau in faya spectatorilol' fi cFunea reprezentatiei dramatice, en asHel de spectaeole cutreiera sat ele Tespis , urdnd pe 0 masa de sacrifieiu, 81 insu~i sau un ins din grupul cOTeutilor, ea sa faca 0 introducere ~i sa, dea unele l'eplici eorului 1,

Cum apare ~1Cest perBonaj care va tine mai til'ziu rolnl unieului aetor ! l-Ia.i int1i, el s-a 11umit "U7toxPt-:'l)C;" - SE'nsluilc cuvintului cireumscl'iu exact functia sa straver-he : "eel eure l'as]mnde san care interpret,eaza spusa cuiva (un semn, un o1'aco1 ete,)". );iciod~Lta practica limbii n-a 1ndreptatit apa1'iyia unei semnifieatii tehni

32 .\llHA! X.\STA 2

llumiti mae~trii de orhestiea. (orhcstai) fiindea nu se limitau la transpunerea dramei compuse de ei intr-o pantomima. a cor-ului, ci in afara creatiilo1' prop1'ii mai instruiau ~i pe al~i doritori sa execute 0 pantomima" 1.

Coroborat de Atenaios, care vorbe~te despre coruri, ca despre unica forma de expresie a tragediei .:;;i a spectacolului satiric, .AJ.'istotel l1len~ioneaza acei soli~ti ai eorului &;cipZO'I't"E~ , promoto1'ii dialogului dramatic 2. Filozoful stagirit nu se arata. preocupat, insa" de aspectul tehnic al activita~ii primilor dramaturgi. Pelltl'U eercetarile de istorie literara el intrebuinteaza, aceea~i metoda deductiva pe care 0 aplicase unoI' sectoare extl'em de diferite ale cunoasterii. La baza rationamentelor aristotelice sta convingel'ea ca natura gas~~te de la sine fo{'mele corespunzatoare unui cOllFnut anume (de ex. forl1la~ia genurilor literare precede aparitia persollalitatilor care Ie-au Hnstrat) - invayatura diametl'al opusa ambi~iei sofi~tilor de a gasi "un inventator" pentru fiecare crea~ie a spiritului uman.

Reprezentayia corala ca ll10dalitate de expresie dramatica a fost reconstituita., prin analiza patrunzatoare a pasajelor arhaice din tragediile care ni ::;-au pastrat, in exegeza lui VValther Kranz, definita in subtitlu ca ,,0 cercetare despre forma ~i con~inutul tragediei grece~ti" 3.

In stndiul nostl'U yom ana,liza mai intli gesticulatia ritmica a co1'eutilor din punct de vedere a psihologiei fenomenului dramatic, trecind apoi la 0 ex]mnere succinta despre transforma,rile prin care a trecut expresia ritmica (sub cele trei aspecte: melodie, mi~care fizica, imbi.narea (:uvintelol' in mEtru).

* Potl'ivit concep~iei tradi~ionale avem un rudiment de ,pectacol dramat ic in momentul in care un individ se despl'inde din grupul coreuyilor ~i angajeaza un dialog cu ansamblnl corului san cu alt reprezentant al sau. F enomenul apare in lIlUlte regiuni ale lumii mediteraneene eu prilejul manifesta,rilor de cult care celebreaza "pasiullea unei divinita'ti" (astfel ill misteriile lui Osiri s, Atis, Diollisos ZagTens etc.), legat de anumite aspecte alE' vietii materia1e a societMii respective 4. Mai tirziu, in orice imprejurare indifel'eut de oportunitatile cultului, poporul apreciaziJ., acest spectacol

1 Athenaios, Deipnosophis /ae, I. p. 229: ~.9).:al OZ Y.:xt Ot t ol&pxxiQ!. T:ot'fj"ta.l , escrir~'; TIp.x'!'J:1..C;, (Dp

RE C!T_\RE.\ ORHESTIC-1. 3 33

11man r edus la dimensiunile unei drame lume~ti. tn mod similar misterele medievale convie~uiese Cll drama liturgica a "misei" (ceremonie care figurcaza numai simbolic "Pasiunea lui Crist").

~Iomentul aparit,iei actorului in drama greaca nu poate fi confllndat eu deslwinderea solistului din gl'upul eoreutilor, ofieianti ai cultului dionisiae. Stl'uctura lirica a trageeliei arhaice, definita- mai exact ca un oratoriu san 0 cantata eora,la (numele ei inseamna, .,cintarea tapului") a ereat necesitatea dialogului de til) eora,l en strota ~i i'aspuns antistrofic sau cn rel)lici vorbite (in t etrametru trohaie) la frazele cinta,te de cOl'enti (a~a numita "dictiune el)il'ematica") 1. Cita vreme prcta,goni~tii dram i erau horegii $i eorurile inse~i , dia,]ogul liric consacrase aceste forme traditionale; era extr('m de greu, insa, ca intr-un spectacol ritual, sa se faca, ?cbstraqje de cor ~ i sa ramina in scena aeei z;cipX0'1';"E: :; emaneipa~i (condncMo1'ii grupului coral) lwntru a :mstine singuri dialoguI. Inovatia act~rului trebuie sa- ~i fad'\. drum in spiritul traditiei lirice , eormilor sa Ii se dea un auxiliar care sa ~porea,sca interesul situatiei dramatice . DU1)a, CUlU arata, numele, 'J7:r;,zp(';"y)::; in afa.m l)l'ologului ~i a tirade lor (- p+,("jE: ~ :; - in e[tTe 8e aclrei:lE'aza diJ'ect 1mblicului l)entru eomentarii), mai are menirea. de a ri'ispUllde ill rel)liei scm t J de til) epirematlc. De fiecare data, corul pastreaza initia,tiva intrebaTilor, iar hYlJokrites se limiteaza la raspuusuri infornmtive. Daca dialogul ar fi sustinut Ia l)aritate, intr-un schimb firese de l'epliei dintl'e coreuF ~i actori , mmnt,ele intel'preta,rii comle s-a,1' contol)i intr-un amalgam clifonn. Cel mult~ se l)Oate admite 0 alternan1:a 1iimetrica de intrebare ~i raspuns in rq)liei egale de doua sau de trei versuri (stil/omitii). Ac1ese.a in tragedia u1'haica (mai eu seama in relH'E'Zentatia l)1'ototip pe care ineerdim 8-0 1'ecomtitnim Cll ajutorul tragediilor sari a ritualurilor stra vechi) personalitatea f'.ctorului ne apare ea un fel de relllie11 sau deeL,blare a eo1'ifeului (y.opu

34 M1H.~ 1 NAST

tragediile in ('are ansamblul coreut-jlor detine functia de prota,genist. Exemplul clasic, "Rugatoa,rele" lui Eshil 11e Infatieaza drama 1 nci eolectivitati: eorul da,na,idelor sustine pina la deznodamillt rolul principal. La int,I'oducerea actorului, lao 'incl corului fUllctia Ie protagonist, ]!l'illlii dramaturgi au comphcatr intriga, prin ada,ugarea, personajnlui care figureaza ruda corului, clu~mallul sau protectorul san. Spre cleosebire de cor, a,etorul nu era obligat t;a stea In permanenta, pc 8ccni1- Ief)ind in euhse e1 Imtea s{k~i schimbe personalitatea ; cu diferite ma9ti '5i costume izbutea :,a a,para in doua sau t,rei roluri diferite .

.Aspc('tul eel mai intcl'csan a,l acestui i:lt.il de intel'pI'eta ,n~ il C011stituie reticenta dI'ama.turgului de a introduce cloi aetori diferiti_ In primuI rind se invoca:, aici spec:ifieul interprctarii lirice : nu existau inca formele llllUi dialog vorbit care sa l)ermita un schimb wst-inllt de leplici intrc doua l)erSonaje i7,Ohtte. In al doilea, rind, se poate 'vorbi de un scrupul religios, cit a, Vl'cme llotinnea de personaj colrctiv (coml ~i reprezcl,tantul can horegul) se integra intr-o coneeptie saerala. a intepretarii dram3.tice ~ Fa~a de situatia din tragedia a,rhaicil,: ral)orturile se iUVerSe3.Za, in tragedia, elasica unde corul figureaza ca un confident al protagonistnlui ~i ca un mal'tOT impartial care a.sista, la, desHiRUl'area conflictului. Clnd recitativul coral nu Um1)le int.0rvalul dintre do~a e1)izoade dialogate, eorifeul tine isonul ul1ui personaj in vorbire epircmatiea (uDeol'i se intimpla sa. dea dteva raspunsuri finale dupa 0 tirada lirici'i, - thl'enos sau comos debit ate de un actor - ; aici eorifenl se comporta ca un hypokrites !) l_

Am semnalat fenomenul de "cliviziune a m1111cii'\ inova.tie in urma d1reia poetul a lasat in sarcina unui interpret 81)eeial rolurile actoruluL Separatia functiiloJ' a cunoscut 0 eYolutie similara, intrllcitY3r, eu dezvoltil,rile idelltificate de antropologi la execuyia eoruJ'ilor p01mlare_ Punct1l1 de pleca,re il constituie artistnl care a luat initia tiva lansarii unoI' teme reluate in 1'efren de ansamblul interpretilor ~i care se considera autorul dnteeului respeetiv. Am ara.tat, insa, ca horegul sau eorifeul din tragedia arhaiea nu trebuie confunda.t eu aeest t;:XPXW'1 - im1)rovizator plin de fantezie. La greci funcWle s-an separat intr-ulla, l)ornil1d de la un fascicul de atribu~ii concentrate in mina unui singur artist. Rind pe rind se delimitea,za dcrneniul unoI' individualit:"i.ti distincte: tragedia se organizeaza ea. spectacol inze trat eu accesoI'iile scenei, arti~ti profesioni:}ti ~i un autor ca,re i~i dobinde~te dre1)tl1l'ile, ajungind sa semene eu l)ersoana "literatorului" din timpurile rnoderne (rna refer in special la situat-ia dramatur-gului din epoca tirzie).

Schema-tic faze Ie proce~ului l)ot fi consemnate dupa cnm mmeaza : l. Un artist pl'iceput in interpretarea corala sau orhesti('a, hota

l'a~te sa introduea rolul actorului, element compkmentar corului. Ca sa incerce efectul acestei inovatii, detine e1 insu~i rolmile actorului, improvizind event.ual unrIe raspllnsuri san modificinclu-le clllpa inspiI'atia momentului. Acest l'efOlrnator incarneaza t.ipul artistului popular de initiativa, eel eare prezinta" cornenteaza ~i insufletete spcctacolul in ~,CO'/n1nedia deZZ'Arte"_ Pelltru a obtine un cfect nnit.al', ,~maestrul dc,

1 cr. situa[ia descrisi'l de \Yalthef hranz . "p. cil" 244 ~i lll'!1l.

http:individualit:"i.tihttp:iUVerSe3.Za

.'> RE( lT ~RL\ OR Hr>T1C\ 35

orhest.ica~' a1 E'pol'ii ~tr~h:eehi se preoenpa III acela~i timp de compoziyia, unni poem eu l'itmuri sngestive pentru cor instruind el insn~i ansa,mblul corentilor .

2. eu timpul actorul (l, fost integrat in t,l'aditia inte1'p1'etaTii dramatice; tie :o; e1'iu poeme speciale pentru cor ~i hy])okrites. ActornL devine un profesionist ales de poet ea sa de1;in3., nOll a ie~it din sfera interpreELrii, distingem: un X.op08~(;~GX(J.), o~ (maest,ru al ('orului), trei actori, grupul coreut-ilo!'.

* Stadiul ini1;ial din ca.re s-au despl'in,' aeeste transformi:l..ri calit.ative ric1ica 111'oblema interpl'EtaI'ii dramatice in perioad~1 in care intreaga aet-iune era su:-:;tinuta, de ansamblul eoreutilor. Traducind Inarturia Ini At ena,ios despre' drama am redat tel'menui de 0PZ'I)G~c; '1"OU xopoG prin .,pantomima corului". Soluyie de eompromis pentrn a bce mai a,eeesibiia notiunea spedaeolului carc nu-~i ~:He un corespondent exact in analele teatrului european. Alta. pl'imilor dramaturgi con8t.a din compunerea nnui text eu ritmuri bine mareate I$i din coordonarea mi~e{l.,rilor (atitudini orhestice GX~fJ.("/.'1"[J.) dupa formula ritmica, a poemului, sustinuta, melodic de aeonlurile instrumentelor. Debitind recitativul, interpretii calca in ritmul unei rostil'i care. 5e implete~te en p1'ogresiune'-1 10r fascinanta, fignrind parea un Indemn interior. Iluzia necesitatii interioal'e care confed l11i~ea1'ilo1' 0 eXIJresie plastidi" figu1'ativa, em'eSlJunde nEce~itat.ii reale de a eoneretiza valorile cnvilltulni poetic: imbinarea silabelor l'ec1ata, prin mieari sacadate p~entru silabele seurt.e i pauze sau pa~i apasati l)eIltru silabele lungi.

In societatea. primitiva, cel care vorbea saeadat, l)a~ind in ritmul e.nvintelor sale, executa probabil un ritual magic: gestul trebuie sa con.fintea,sea "lucrarea' ~ euvintlllui) ea ~i cum oficiantlll se lega sa 'indeplineasea flau contribuia la rea,lizarea fapt.elOl' despre care vorbea, legate de diferitele aspect(' ale viet,ij materialr a,le societa,tii ~i in primul rind de asigurarea reu~itei la vlnat, pescuit, fertilizarea pamintului etc.! Dintre termenii care deSemllea,Za cele mai vec:hi unitati metriee din poezia culta a greeilor doua euvinte pastreaza amintirea aeestei intrebllint-ari cultice. DaC"tilii i~i clatorea,za" pl'obabil, numele eonfrc1'iei de preoti carei aveau ritul'ile de initier(:' lW muntelr Ida in insula Creta 2. SpU'IIdt'lll este ritmul

1 Cf. :!\I. O. ](O,,W . lnlrodllcer e ill isloria wl/urii primitive , Hue., Ed. ~liinlifica , 1\15/ , p. 134 ~i Ul'lll.

2 Dae/ilii din legenda sint identificn\i In lin moment dal ell Hipturi l1litologice, cllre!ii, "poi denlllllirea se aplic ii ~i prcojilor Cihrlei , c0ryban!ii. Dactilii sil1t. pitici fau rnri , npoi in general

http:nEce~itat.ii

36 )UHc\! !'iAST.\ 6

formulelor de libatiune dnd se incheiau tratate de pace sau alte intelcgeri sanctionate prin formule sacramentale (sp Ci'YuZa'i) . Pc cit se pare 1a ce1'emoniahil latin al lusiro.tiei, aSI)Crsiunile pentru purificare se executa ~i ele in ritmul formulelor scandate 0 da,ta eu mi~eal'ea cireulara a oficiantilor1

Daca gesticula,tia ritmicii a corului ar deriva, dintr-un "joe" de factura banala. (loFoe;, hora san dansn1 (jrcular caracteristic pentru aria ba.lcanilor) 2 a1' fi necesa1' sa, 1'econ~titujm m Jdalitatea, prin care l)a~ii sau inaintarea p1'oce 'ionala eoncretiz ::lzii 1'itml1 si1abe1ol'. tn ce clans folcloric pa~ii urmare8c cantitat l~8. silab 'lor (unit iiti silabice imbinate in mdru) :;;i exeeutantii recit,a, ei ill:;;i~i euvintele partiturii Jil'ice? Chia1' claca dansato1'ii au snflu1 necesal' pentrn a debita un cintee, in aee1a~i tempo en mi~dirile lor, cnvintele pot fi eel mult f~dalltate unui l'itm care sa nu distoneze en figurile horegrafice.: de 0 suprapunere perfecta a celor dona planuri interprEtative nici nn poate fi Yorba. Tocnni pentrn a recla. fidel durata silabclor coreuyii pa~esc inritl11 pl'occfiional. Corul circular in jurul altarului de fiacl'ificiu - pe locnl orhestrei poate fi compara,t Cll ritnl lustratiei : acc l al;>i evoluyie }(>nta ?i r1rm )nioas~ a. grupll1ni de ofieianti.

Prin ceremo11ir11ul actului 1'i tual (oFii[L'l. ill acceptinnea arhaica) eXIlTe.~ia, Yerba,la capata. un continnt aicct,iv 1)e care nu-1 au de obicei cuyintele, legr1te de anul11ite aspecte ale vietii sociale, intr-o clJoea .111 care exista ,,0 dominare aproape totaUi a, omnlui de eatre natura exterioara lui, natma neinteleasa, ~i stra,ina pentrn (11n:3n1" 3.

Oornrile trn,gice a,u depa.~it faza :mge-'tiei (referilldu-se la unele practici 8t1'a '''0Chi, istol'ieii religiilor l11entioneaza "rituri de fasci

Jllc~lc~ugari pl'ice plIti, fiinl c e ll !n su~iri suprir , a tes ta\i p c lin git ()E6;(o),o~ ~i arro'Jo6?o::;o~ la Olympia (d. Ditlcnberger, lll scilr ifien v. Olympia, 214 ~ i L. \\'cnige r , in Rliu, Y, 1905, 20!)). D esigur ca acesl ,,!Haes tru d e cereJIIf)lIii" seancleaztt proces ional (cum arata c!cnumirea de o;:;;C'oa-:-'I;

7 37

na~ie") 1; ritmul exprima 0 stare sufleteasca" gesticulatia reprezinta concretizarea ingenioasa, a con~inutului de idei izvorit din realitati!e vieW materia.le 2. Pe de alta parte, pantomima corului nu incearca sa redea prin gesturi ceea ce se poate spune in cuvinte ; ritmica interpreWor urmare~te inflexinnile llnui recitativ conferindu-Ie 0 dimensiune noua: mi~carea fi.zica. Cum se proiecteaza, pe un zid l)alele va.pailor, expresia fidel a a metrului desfa,~oara figuratia pa~ilor, evolu~ia starilor interioare: l'ecitativul a,:11plu ~i solemn, expresia Increderii (d. Agamemnon, v. 105 sq. dactili ~i spondei) ; apa. at ~i sonor l)entru implinirea unoI' dorinti (Agamemnon, v. HjO sq. tripodii trohaice catalectice) ; patima~ ~i jalnic eu pasul malt, suspenda 0 clipa ca sa zvicneasca din nou in sacade (iambi ~ i tribrahi in versuri catalectice) ; ritmurile indignarii ~i ale deznadejdii (cf. 1..11 corul din EumenicZe v. 837 sq. - bahie IV - dnd .Atena harazedte divinitatilol' imblinzite nona lor menire -) etc. "

P?usul ascultind docil de articulatiile vorbirii, trag-edia coraH1 nu era interpretata ca un melos oarecare; de aceea am prefer at termenul de "recitativ", iar mi~carea interl)l'ctilor am calificat-o drept "progre siulle". Pe de alta l)arte nu vom incadm evolutia coreutilor lwintre mallifestarile pur coregrafice. Gesturile alca.tuind un limbaj conventional, ritmica tragecliei arhaice adnce mai clegraNi, cu baletul elasic, clans'lIl l))'ogrwnatic. Lirismul ~i meta-fora gestului transpun alegorii sau exteriorizeaza illefabilul: patima, elanurile iubirii, dilcmele sau bucuria exultal1ta etc. Dar, in timp ce hOl'egrafia pura dezvolta un libret care se "cite~te" din atitudil1ile executan~ilor, COI'ul insista asupra cuvintelor, proiecteaza valorile sale afective. Pe scena t eatrului modern dea,mbulatia actorului in timpul unui l1lonolog, en opriri ~i elanuri subite, cu apostrofe din mel'S sau gesticula~ie retorica, ar izbuti sa, ne clea ilnzia agitatiei interio are care pune stapinire pe coreu~i. Sa presupunElll lnsa ca un spectacoI intreg ar dubla recitarea, cu diverse ritmuri orhestice, studiate dupa inclica~iile textului: gestul sustine cla capo al fine 0 dic~iune lirica" un fel de vorbire emfatica, cum este dialogul cintat al operei.

Daca ar fi sa. parafrazi'im unele constatari din estetica lui Lessing dal1sul programatic ~i recitativul corului de tragedie "desfrtii'oara" enun~ul verbal, un continut epic st1'icto sensn turnat in tiparele figuratiei plastice 3. Astfel drama lirica poveste~te, dezbate ~i totodata propune spectatorului "tablouri" cn figuratia lor mi'iiastra. Fa,Ta sa. incremeneasca, intr-o figura~ie statica, spectacolul se constrnie~te, totu~i, sculptural, nu deeurge ireversibil din succesiunea liniara a momentelor dramatice. Efec

cell mai con,,;ngatoarc expllcape a naturii era cea el( lljlltorl(l r elatinor gentilicc. raUl ele ce cend , ael'lll , p(1I11inIt(!, marea, 1t\l11ca sllhpaminteana ~i intreaga natura s-all cloveclit a C pelltru el lloar 0 imensa comllnitate gentilicil, ai calei reprezentanp , int in lIlod obligator!u fiinte vii de tiPltl omuilli, DYind anHlnilc reJa\i i elc rud en ie ~i rcproclllcind cole ct iYisl1lul primitiv al primei forma~ilUli i stori ce" .

1 G. ~I eautis a cliscutat acestc probl eme in "ly/lles incolllHl S de la Crece an/iqlle, Paris , HH9; capi tolul Dionysos au Ie pOllvoir de fa sc ination, p. 35 -53. cf. ~ i .\. F. Loscv, op .ci/.

2 Vezi ~i M. O. Kosven , up. cit., p. 148 ~i \\I'm. 3 Vezi constatarile ll1arelui estctician din Laokaon (eel . romintl din Opere, Ducure~ti,

1958. p. 151 ')i mIll.) despre "imitatia succcsin\" earac tcristi ca na ratiunii cpice ~ i imita\ia siI1l ultall ~\ a opcrelor plastice.

http:Loscv,op.cihttp:materia.le

--=-------~~~~~----~--

38 ~lIfL\' \.IST.\

tele s(' acumuleaza, prin repetarea ~i descornpunerea gestului (pasul amanunte~te I'ecitativul, I'eiami~eaI'ile 0 data cu revenirea metrului, dupa cum in balet poante ~i piruete se succed in evolutii savaute). Ohiar tragedia clasica pastreaza cadenta ampUi a constructiilor sin~etrice: patru parti dialogate (hs(cr68w.) se intretaie cn medit.a tii lirice ale corului (cr,,:fcr(p.a) ; rna.untrul pal'tilor liriee ritmurile strojei se repet.a in antistrojii; intregul poer.:l dramatic este incadra.t de cite 0 procesiune a corului (i::t.po8o:: inaugural; ~~o;)oc; final).

Fiindca uu reda de-a dl'eptul intimplarile de pe scena, ci fignreaza liric reactiile personajelor, interpret,area coreutilor se deosebe~te de pantomima "anecdotica" (imitatia care aduce pe scena adeva.rat.e batalii, rapiri ~i clueluri, farse de arlechin san povestiri C'omprimate in citeva "tablouri animate"). Martin P. Nilsson incearca sa.-~i imagineze la obiqia dramci 0 pantomill13. rituala a culturilor dionisiace 1: dupa sfi~ierea tapului - Dionisos, ofieiantii care 8-au ll1injit eu singele victim i i~i disputa ha.lcile de carne cruda, 1l101ipsindu-se parca de pornirile menadelor, dorilld sa, celebreze cu acelea,~i apuc8 . .turi domnia nnor forte de neinfrint ale vegetatiei v