8/17/2019 Steaua 1-2 2014

1/118

1

Adrian Matus O CARTE DE CREDIT, O CARTEDE UMBRE 80

Corin Braga ACEDIA. JURNAL DE VISE  22

Ruxandra Cesereanu POST-DOSTOIEVSKIANISM 29

Adrian Popescu EMINESCU, IARNA 3

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

Apare cu sprijinul Ministerului Culturii

Ioan Pop-Curºeu CHARLES BAUDELAIRE, AMŒNITAS BELGICAE   43

Angelo Mitchievici UBI SUNT? AMAZONIADA.O ODISEE 54*** CU ADRIANA BABEÞI DESPRE AMAZOANE 56

Echinox 45Poeme de: Ion Mircea, Dinu Flãmând, Ion Pop,Virgil Mihaiu, Adrian Popescu, Ruxandra Cesereanu,Ioan Moldovan, Traian ªtef, Adrian Suciu, HoriaBãdescu, Cosmina Moroºan, Aurel ªorobetea,Vlad Moldovan, Mariana Bojan 16

Florin Balotescu DADA, TRISTAN TZARA ªIPRINCIPIUL NEMURIRII 26

Andreea Heller-Ivancenko ALICE MUNRO - PREAMULTÃ FERICIRE 30

Mihail Vakulovski POEMUL CA STARE DESPIRIT. TRAIAN T. COªOVEI; INTERVIU CUTRAIAN T.COªOVEI 67

Florin Mihãilescu URMELE VIEÞII 46

Arina Neagu PROTOCRONISMUL -REABILITARE CRITICÃ ªI CONªTIINÞÃ CIVICÃ 87

Gheroghe Mocuþa POETUL CRITIC 89

Gabriela Lungu POVESTIRI PENTRU POEÞI,FILOSOFI ªI ERUDIÞI 92

Flavia Teoc SINGURÃTATEA VINE PE FACEBOOK 93

CÃRÞI: Cora Stãnescu, Luminiþa Popa, AndraFelea, Alexandra-Maria Cristea, Simina Rãchiþeanu 99

Iacob Mârza „URCUª SPRE UN MUNTE ÎNALT“ 103

Ion Cristofor  UN POET AL DISCREÞIEI 94

Eugenia Sarvari FESTIVALUL NAÞIONAL DETEATRU 2013 105

Daniel Iftene PROVOCÃRILE LUI LUCIAN PINTILIE 109

Titu Popescu PICTORUL VASILE POPESCU 113

Ancheta revistei: DECLIC CREATORParticipã: Andrei Codrescu, T.O.Bobe, Lucian DanTeodorovici, Emilian Galaicu-Pãun, Mariana Codruþ,Ioana Bot, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Robertªerban, Veronica D. Niculescu, Ioana Nicolaie, RaduAldulescu, Florin Lãzãrescu, Andra Rotaru, Marius Chivu,Simona Popescu, Radu Vancu 4-13

Ion Pop ANA BLANDIANA ªI „MINORITATEAGÂNDITOARE“ 14

ªtefan Manasia  ANATOMIA, FIZIOLOGIA ªISPIRITUL FEDEREULUI; “NU TE AJUT IAUCAMERA ªI FILMEZ” 27

Marius Popa FOLCLORUL URBAN LA MIRCEACÃRTÃRESCU 32

Mircea Muthu 70 Iulian Boldea ORIZONTUL SINTEZEI 34Dana Bizuleanu SPAÞIUL ÎN MEMORIAEUROPEANÃ 34Mircea Muthu SCRISORI, AUTOBIOGRAFII,JURNALE (I)  35

ªtefan Borbély 60 Adriana Teodorescu PORNIND DE LA STICLÃ,AJUNGÂND LA OPACIZARE 41Cãlina Bora STICLÃ, TRANSPARENÞÃ ªI GNOSTIC 42

Simboliºti francezi traduceri de Aurel Rãu 44

Cronica literarãIrina Petraº MATEI VIªNIECSAU EFECTUL BABEL 48Alex Goldiº BIOGRAFIA SENTIMENTALÃ A

UNUI UCIGAª 49Ovidiu Pecican MAI JOS DE FLUTURI 50Marius Conkan LÃCENI EXPERIENCE;AMERICAN EXPERIENCE 51

Virgil Stanciu – 75 Virgil Stanciu IUBIRILE ÎMPÃRÃTESEI 61Sanda Berce LOCUIREA ÎN ALTÃ LIMBÃ –FIINÞARE ÎNTRE ARTÃ ªI MEªTEªUG 63

Dan Dãnilã POEME 66

Elena Butuºinã DRUMUL CA DESTINAÞIE ÎNSCHIMBARE 72

Lavinia Rogojinã EXPERIMENTUL NARATIV ÎN PROZA LUI JEFFREY EUGENIDES 73

Gavril Moldovan PETRU POANTÃ: O JUMÃTATEDE AN DE ABSENÞÃ 76

Ana Ionesei UN PERIPLU PAIDEIC 78T. Tihan „AICEA, PRINTRE ARDELENI...“ 79

Felix Nicolau  LARS VON TRIER ARE BUNICIVICTORIENI 81

Gheorghe Schwartz ENIGMELE INFINITE 83

Rãzvan Câmpean NARATORUL-COPIL:PERSPECTIVE ªI INTERPRETÃRI 84

Mircea Opriþã CHINEZII DIN LUNÃ 90

Titu Popescu “LOCURILE PUSTII” ALE LUIVASILE IGNA 97

Claudiu Komartin PENTRU SUSÞINEREA

REVISTEI POESIS INTERNATIONAL 98

Georgiana Fodor  FARMECULROMANTISMULUI GERMAN TÂRZIU 108

George Dan Istrate TRAVERTINE “VECHIªI NOI” ÎN POARTA SÃRUTULUI   111

Ioan Pavel Azap PRIMUL DICÞIONAR CRITIC ALREGIZORILOR DE FILM ROMÂNI 114

anul LXV nr. 1 - 2 (783-784) ianuarie - februarie 2014

Cosmin Perþa POEZIA DIN INTERIORUL POEZIEI 38

Raul Popescu HOBBITUL PE ÎNÞELESULTUTUROR 95

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

2/118

2

Virgil Mihaiu ÎNTÂIA REVISTÃ DE JAZZTIPÃRITÃ ÎN LIMBA ROMÂNÃ: JAZZ COMPAS 116

Ioan Pop-Curºeu UN DICÞIONAR DEZLÃNÞUIT 115 Victor Andrieº  CÂTEVA COMENTARII LACUMPÃNA DINTRE 2013 -14 117

Ion Cristofor  GEAMANTANUL DE PÃMÂNT 118

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour 

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan,Redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,Camil Mureºanu, Ion Vlad

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de Cercetãri

Transdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Coperta ºi ilustraþia numãrului: Angela Tomaselli 

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

3/118

3

Dacã e 15 ianuarie la Botoºani e sãrbãtoaremare. Ziua culturii naþionale are ca figurã emblematicãpe cel nãscut aici, sau la Ipoteºti, dupã cum credemajoritatea istoricilor literari în frunte cu G. Cãlinescu.Sigur este cã în Biserica Uspenia, unde, de 23 deani, poetului i se face pomenirea în mijlocul oficialilor ºi al scriitorilor invitaþi din toatã þara, fiul cãminarului afost botezat. Am vãzut cristelniþa, în formã de clopot,din1770,unde a fost afundat, ritualic, poetul, donatãde preotul de la Uspenia muzeului de la Ipoteºti.

Cristelniþa de bronz se aflã, acum, în bisericuþa-muzeu a familiei Eminovici, alãturi de potire sau cãrþibisericeºti din acea vreme.Dacã e mijlocul luniiianuarie, toatã grija-i revine lui Gellu Dorian ºi echipeisale ca totul sã fie de ziua poetului aºa cum se cuvine.Lucru care cere eforturi organizatorice serioase ºidãruire personalã. Poate numai la Struga,un festivalapare la fel de bine dinainte gândit, sprijinit de autoritãþinaþionale ºi locale, ºi pus în funcþie, cu eficienþãculturalã.

Sarbãtoriþii acestei ediþii, a 23-a, sunt IonMureºan, pentru Opera Omnia ºi ªtefan Baghiupentru Opus Primum. La Primãria municipiului, aleºii

locali, în frunte cu primarul, au votat acordarea titluluide cetãþean de onoare al oraºului celui care va fifericitul laureat din acest an. Numele lui e încã secret,dar e bãnuit de mulþi (pe surse)… O singurã datã, încazul lui Mircea Dinescu, voturile negative era cât pece sã ruineze ceremonia, dar, în final, sprijinul uneiformaþii politice a contrabalansat voturile împotrivã.Acum, în 2014, laureatul din Transilvania n-a avut nicioemoþie de acest fel. Un val de simpatie l-a înconjurat,de la început, din momentul jurizãrii, pe poetul IonMureºan, merituosul câºtigãtor al unui premiuprestigios. Poezia lui a convins mai mult, se vede,decât cea a unor nume respectabile ºi respectate ºi

ele, ca Ovidiu Genaru sau Constantin Abãluþã, saucele ale congenerilor optzeciºti. O noutate, din acestan, care nu trebuie sã ne scape, nominalizãrile îipromoveazã pe cei ajunºi în jurul vârstei de 60 deani, autori cu timbru liric recognoscibil, deplin maturi,cu numeroase titluri la activ.

Ion Mureºan a ºtiut sã capteze seducãtor atenþiapublicului ºi a criticii literare, de la debut, celelaltevolume, parcimonios oferite cititorilor, consacrând defapt un vizionar postmodernist, dacã nu e vreocontradicþie în termeni, cred cã nu, unde postmo-dernismul, expresionismul ºi umorul candid dau unaliaj cuceritor. Alternarea registrului grav cu o inocenþãsimulatã, jucatã, impecabil artistic, drept infantilism,dau tonul alert, quasi-epic ºi conferã autenticitate ºioriginalitate textelor. ªi laudatio,  fãcutã, atipic, de

Nicolae Manolescu, pe scena Teatrului naþional dinBotoºani, elogiul criticului remarcând unanimitatea judecãþilor critice favorabile pronunþate în legãturã cupoezia laureatului pe 2013 (distincþie acordatã, cum eregula, în ianuarie 2014) ºi, mai ales, recitalul poetului,sau scurtul, dar caldul sãu discurs au cucerit spontanpublicul. Pe Ion Mureºan, spunea cineva, îl admiri saunu, aºa cum este el, unic, imprevizibil, fantast, în scris ºi în comportamentul neoromantic, abundând în gesturilesimbolice, dar nu-l poþi pricepe, ca personalitate literarã,

pe segmente. Nici tânãrul ªtefan Baghiu, prezentatde Mircea A. Diaconu, nu este un poet comod, dar care poet este comod? Bine cã nu-i altfel, premiul primitrãsplãteºte o voce liricã oarecum asemãnãtoare cucea a maturului Ion Mureºan, ambii cautã adevãrulstupefiant al expresiei poetice nãucitoare, brutale, pealocuri, antiestetizante, ºocante, chiar, favorizândexperienþele riscante, existenþial ºi literar, spãrgândtabuu-uri ºi sondând zone de obicei trecute sub opudicã tãcere. Extinderea registrului liric va fi, cred,urmãtorul pas al poeziei lui ªtefan Baghiu.

O noutate, binevenitã, a actualei ediþii a Zilelor Eminescu de la Botoºani (ºi Vorona) a fost lansarea

volumului Fantomateca de Nicolae Prelipceanu, celde al 22-lea titlu din colecþia poeþilor laureaþi, scoasãdeEditura Paralela 45 , director Cãlin Vlasie. Portretulcreionat lui Nicolae Prelipceanu de Ion Pop, vechimembru al juriului, critic ºi poet, nume care nu maiare nevoie de prezentãri, apoi recitalul dezinvolt alautorului, câºtigãtorul anterioarei ediþii, au fostmemorabile.

Dacã ne mai gândim la discursul lui VarujanVosganian, din partea Uniunii Scriitorilor, despre câtde naþional este pentru noi Eminescu, sau laprezentãrile unor volume la Centrul de studii

eminesciene, de la Ipoteºti, la intervenþia unuiacademician, Valeriu D. Cotea, la recitalul poetic dinsalaLaurenþiu Ulici, a nominalizaþilor sau premianþilor de la Botoºani, sau la expoziþia artiºtilor veneþieni dingrupul Materia Prima, sau la recitalurile muzicale dela Teatrul Naþional, vom avea tabloul unor acteculturale netocite, departe de mediocra înþelegeremumificatã a poeziei eminesciene. RecitândLuceafãrul , în întregime, cu sensibilitate realã, nufactice, în cadrul ceremoniilor de la Primãria dinBotoºani (acolo unde fusese, copist, demult, juneleEminovici) eleva unei ºcoli din localitate, dar nu numaiea, desigur, ne-a dat speranþe cã lectura lui Eminescupoate provoca uimiri proaspete încã. Poezia lui areenergia inepuizabilã a marilor autori universali,intepretabilã mereu ºi vie.

Adrian Popescu

Eminescu, iarna   E   D   I   T   O   R   I   A   L

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

4/118

4

Care este declicul (psihologic, sufletesc, artistic, tehnic) care decide încheierea uneicãrþi? Care ºi cum este momentul când un autor ºtie în mod cert cã ºi-a finalizat manuscrisulºi cã acesta este, deja (fie ºi numai teoretic vorbind) dincolo de autor (id est  - orice fel deintervenþie nu mai este posibilã, manuscrisul funcþioneazã deja de sine stãtãtor, este ocarte aruncatã în lume, cu destinul ei). (R.C.)

DECLICDECLICDECLICDECLICDECLICancheta revistei

Unele cãrþise sinucid prinsufocare sau aufost asasinatede autor(i). Cãr-þile care se su-focã dinãuntrul

subiectelor proprii sunt ca oame-nii care se simt vinovaþi dinnaºtere: eventual fiecare detaliual vieþii lor este supus unei ana-lize nimicitoare care sfîrºeºteprin a epuiza autorul. Acest fel decãrþi se cheamã manuale, ghiduri,istorii, enciclopedii sau dicþio-nare: referinþele care încrus-teazã fiecare cuvînt storc viaþadin ceea ce potenþial voia autorulsã spunã. Cãrþile sufocate daumare ajutor povestitorilor, poeþilor ºi filozofilor, pentru cã beletristulse-mbatã de iluzia eliberãriicuvîntului într-o propoziþie carecreºte într-o poveste. Din pãcate,propoziþiile se acumuleazã înexact acelaºi mod ca materiasufocatã din care provin. Departede a þine legãtura cu optimismulvieþii promise de descãtuºare dindicþionar, cuvîntul se revarsã înpropoziþii care recreeazã sursa înmulþitã de energia scriitorului.Aºadar, toate cãrþile traseazãcercuri cu cilindrul limbii care-i învîrte. Beletristul are iluzia uneiliniaritãþi sau a unui “realism,” dar sfîrºeºte prin a-ºi asasinaodrasla lingvisticã în mod cît sepoate de crud: cu un tren, unpistol, un punct, puncte...Dulapul literaturii furnizeazãarme diferite romancierilor,poeþilor, ºi filozofilor. Pentruterminarea unui roman, dulapul

este bine dotat cu arme de foc,cadavre, sau (la postmoderniºti)o praºtie narativã care-i trage înpovestea urmãtoare. Pentru

Din secolul 20Andrei Codrescu

poeþi, dulapul e echipat cuortografie ºi vederi turistice, dar ºi cuvinte “grele” ca “tace,”“ochi,” “grevã”, “val.” Acestecuvinte-terminus pentru poeziesunt þinute în sertare înscrise curespectivele greutãþi. De ex:“ochi” cîntãreºte un kilogram.Poetul ºtie, exact cum ºtiedulapul, cã toate cuvintele auaceeaºi greutate, altfel zis, nu aunicio greutate. Filozofii au o cutie-n dulap care-i sau plinã sau goalãsau umplutã de un singur semnde întrebare în care punctul eontologia ºi linia încîlcitã e logica.Fãrã dulapul preaplin de termi-nusuri comode nu s-ar terminanicio carte. Subiectivitatea unuiautor nu are decît limitele impusede contractul editorial care

vizeazã grãsimea cãrþii. Înconcluzie, declicul descris aaparþinut unei epoci cu rafturi ºidulap. Acum, în secolul 21, noicei care insistãm sã mai scriemcãrþi, auzim declicul înainte de apune degetul pe tastaturã. În eranoastrã, cãrþile se terminã înaintede a fi scrise. Scriitorul cuureche bunã aude declicul ºi seduce la culcare.

24 decembrie 2013

Multã vremeam crezut cã ocarte seamãnãcu o clãdire, cãtrebuie sã aibãtemelii, piloni des u s þ i n e r e ,

grinzi, o poartã de acces,coridoare care sã ducã de la o încãpere la alta, bolþi, ferestre,sisteme de aerisire º.a.m.d. Însã

O carte e un monstruT. O. Bobe

acum, dacã mã gîndesc mai bine, îmi dau seama cã o astfel dedefiniþie a cãrþii e parþialã, pentrucã din ea lipseºte elementulesenþial, ºi anume viaþa. ªi nuviaþa aºa cum e înþeleasã decomentatorii care cautã în cãrþi“personaje rotunde” implicate în“intrigi complexe” ºi care dauastfel naºtere unor “cãrþi puter-nice”, nu viaþa în sensul “hãlcilor de realitate”. Ci viaþa mea ºi a ta,acea viaþã care ne face sãmiºcãm, sa evoluãm, sã avemcalitãþi ºi defecte, sã putemcomunica între noi, sã fim diferiþi în funcþ ie de ungh iul ºi demomentul în care sîntem priviþi dealtcineva, viaþa care ne face sãfim iubiþi, detestaþi sau uitaþi. Însão carte nu e un om.

O carte e un monstru. Nu însensul de vietate hidoasã orimaleficã, ci în acela de arãtarenemaivãzutã, capabilã sãstîrneascã uimire ºi, deci, demnãde arãtat ºi altora, demnã de de-monstrat. Nu ºtiu cum funcþio-neazã alþi scriitori, dar puþiniimonºtri pe care i-am publicat miemi s-au arãtat, dintru început ºi încã înainte de a fi scriºi, în întregime. De aceea pentru minedeclicul final coincide cu decliculiniþial. Am ºtiut de fiecare datãcum trebuie sã arate cartea pecare vreau s-o scriu, care îi sîntsensurile ºi cum trebuie sã semodifice, sã evolueze de la primapînã la ultima paginã. Restul a însemnat un proces de recreare,de transcriere a monstrului dinepurã în spaþiu. Iar de-a lungulacestui proces au existat omulþime de mini-declicuri, atuncicînd constatam cã, etapã dupãetapã, sisemul muscular al

arãtãrii de pe hîrtie e în acord cusistemul osos, cã sistemulnervos o face sã miºte, cã vaselede sînge îi irigã þesuturile, cã, în

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

5/118

5

sfîrºit, se apropie de forma ºi deconsistenþa celei care mi s-aarãtat încã dinainte sã desenezprima literã.

Bineînþeles, cartea scrisã nua coincis ºi nici nu poatecoincide niciodatã cu arãtarea

iniþialã. Ãsta e deja un truism. Totce am fãcut de fiecare datã a fostsã mã apropii de ea cît mai mult.M-am oprit atunci cînd amconstatat cã monstrul e coerentcu sine însuºi ºi, în pofidarescrierilor succesive, am încercat pe cît mi-a stat înputinþã sã nu cad în capcana dea þine morþiº ca vietatea apãrutãsã fie identicã imaginii sale dela început. Nu cred cã o cartepoate fi terminatã vreodatã

definitiv, fãrã rest. Coerenþa înseamnã altceva decîtcompletitudinea.

Matei Brunul ºi Celelalte po-veºti de drago-ste  le-am scris

abia dupã fi-nalizarea unuitreatment, în

care am urmãrit punct cu punctdesfãºurarea poveºtii personajelor mele – sigur, pe parcursul scrieriimulte s-au modificat, însã în maream respectat planul iniþial. Primeledouã cãrþi, mã refer aici la romane,le-am scris fãrã un asemenea plande lucru, am lãsat povestea sãcurgã ºi „m-am þinut” dupã ea. Aºa încît declicul despre care vorbims-a produs în mod uºor diferit. Încazul cãrþilor mele de tinereþe, totula fost empiric: am simþit, fãrã a maiºti sã explic cum, cã lucrurile-s înregulã. Apoi, dupã ce au fostpublicate acele cãrþi, am simþit cãnu sînt în regulã. Aºa cã amrevenit cu ediþii secunde, dupã unalt declic. ªi, ca s-o scurtez, niciazi nu-s foarte convins cã acelecãrþi sînt cu adevãrat încheiate. Înceea ce priveºte însã cele mairecente douã cãrþi ale mele, pecare le-am amintit la început,povestea declicului este mai simplãºi mai complicatã totodatã. Mai

O sumedenie de„ecuaþii“…

Lucian Dan Teodorovici

simplã, în sensul cã pot ieºi cu eadin nebuloasã, cãci am ºtiut de labun început unde vreau sã-mi ducpersonajele, de cîte situaþii amnevoie pentru fiecare, unde sesfîrºesc relaþiile dintre ele ºi caree momentul cînd toatã aceastã„aritmeticã” literarã e suficientãpentru a spune tot ce simt cã amde spus cu acea poveste. Maicomplicatã, pentru cã lucrînd înfelul ãsta a trebuit sã dezvolt ºi sãfinalizez o sumedenie de „ecuaþii”.Sunã foarte tehnic ce spun, dar vorbim totuºi despre un moment,acel declic, care cere un rãspunstehnic. Literatura se construieºte în afara ecuaþiilor ºi a aritmeticii,dar, din punctul meu de vedere,folosindu-se de ele. Cel puþin astae concluzia la care am ajuns înultimii ani. Sigur însã cã nici mãcar atunci cînd ai impresia cã airezolvat toate acele lucruri ce þinde structurã ºi de personaje nu aicertitudinea cã romanul tãu enumai bun de tipar. Dacã ar fi sãmã ghideze strict raþiunea, cred cãaº þine o carte ani buni dupãfinalizarea ei înainte de a o oferiediturii. Din fericire, nu-s numairaþional, reacþionez ºi la impulsuri.

Aºa încît ne întoarcem la cespuneam la început: o ofer edituriiatunci cînd simt nevoia s-o fac.Niciodatã n-am fost însã mulþumitde o carte deja apãrutã. De fiecaredatã am gãsit erori, mai mici saumai mari. De fiecare datã am gînditcã, dacã-mi mai lãsam ceva timp,aº fi scris altfel un capitol, aº fi oferitmai multã culoare unui personaj,aº fi pus accent pe anumite situaþiiºi aº fi oferit în felul ãsta o mai marevizibilitate mizei. Concluzia? Din

pãcate, una singurã: e o întrebare

foarte grea cea de la care ampornit, la care mã strãduiesc deprea mulþi ani sã gãsesc unrãspuns. Aºa cã eram convins dela bun început, cînd m-am apucatsã scriu aceastã formã derãspuns, cã n-o sã reuºesc sã pun

 în cuvinte nimic mai mult decît oprea preþioasã ridicare din umeri.

Din ciclul „Mitologii subiective“

Când plasamla p. 342 a ro-manului Þesut viu. 10 x 10 ,Cartier, 2011 –

dupã Cuprins(sic! ) – AVER-TISMENT-ul: „Pur ºi simplu,aceastã nevoie de perfecþiuneconstã în faptul cã o carte sepublicã la un moment dat, dar lucrulla ea nu se sfârºeºte niciodatã.Niciodatã atât timp cât autorultrãieºte” (Mario Vargas Llosa,Orgia perpetuã. Flaubert ºi  „Doamna Bovary” ), încã nu ºtiamcum mi se va întoarce verbavolant -ul, mai exact scripta

manent -ul. ªi asta dupã ce, preþ de14 ani, tot scriind la roman, amamânat în câteva rânduri sã punpunctul final, inclusiv pe ultima sutãde metri.Plus que ça, în iunie 2011,cartea gata paginatã a „plecat” ºiea în vacanþa de varã, mai puþinautorul ei, care a mai revãzut-o odatã cap-coadã. În septembrie,eram cât pe ce sã-i dau bun-ul detipar, când mi-a venit ideea plasãriiunui text oarecum simetric „Mic-ului îndreptar de lecturã”, ºi anume

„Summary [dressed]”, ca sã închid

La întrecere, cu liniade orizont

Emilian Galaicu-Pãun

   D   E   C   L   I   C

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

6/118

6

   D   E   C   L   I   Castfel paranteza. Odatã redactat &

pus în paginã, am vrut sã strig,faustian: „Opreºte-te, clipã…!”;dacã nu am fãcut-o totuºi estefiindcã tot atunci mi-a venit ºiideea celor douã pagini finale,ale cititorului, TABULA GRA-

TULATORIA ºi TABULA RASA.Aºadar, abia dupã ultima punere în paginã de la sfârºitul lui oc-tombrie, când s-au reglat ultimeledetalii, s-au uns încheieturile, s-aciocãnit totul cu de-amânuntul,Þesut viu. 10 x 10  s-a desprins de mi-ne, luând calea tiparului. Am trãitefectiv 14 ani (+ alþii vreo zece, cât îl purtam în cap) în aºteptareaacelei clipe de Despãrþire, iar peste doar câteva sãptãmânibucuria întâlnirii cu romanul meu

„repovestit” mie, autorului, de cãtreprimii mei cititori profesioniºti – mãrefer la lansarea din 13 decembrie2011, de la Librãria din Centru dinChiºinãu (a se vedea: http://w w w . y o u t u b e . c o m /watch?v=dEwp45LRbIA) – a avutdarul dacã nu sã „arunce cartea în lume”, cel puþin sã mã facã sã-i întrevãd „un destin, al ei”.

Toate bune ºi frumoase, doar cãfoarte curând au început primele„intervenþii” în text – ºi nu-i vorbanumai de corectarea foartepuþinelor greºeli de tipar (mulþamredactorilor!), ci ºi de continuareaunor fraze manu propria, în fiecareexemplar dãruit cu autograf (unsingur exemplu: la „Cã doar nu voifi o rãsadniþã de himene?!”, dinCap. 1, se adaugã: „…ºi nici euHimengway”, scris de mânã).Apoi, am simþit nevoia sã dezvoltunele secvenþe, sã umplu niºtegoluri, sã trag niºte fire înãuntruº.a.m.d. În mod cert, cartea nu voia încã sã mã lase, de parcã nu-idãdusem tot „calciul” (o reverenþãcãtre regretatul Gheorghe Crãciun,care scria în Pupa russa: „Culiteratura mi-am pierdut dantura”). În paralel, multã lume mi-a spuscã, odatã încheiatã lecturaromanului, a simþit nevoia unei adoua lecturi, pentru a nu mai urmãri„subiectul”, ci chiar – cu un termenbarthian – plãcerea textului. „Esteun roman de recitit, mi-am datseama eu, aºadar musai sã-l…rescriu!” Zis ºi fãcut, dinseptembrie 2013 – în acestrãstimp, practic s-a epuizat un prim

tiraj –, ºi pânã mai ieri (suntem înprimele zile ale lui 2014!), amumplut paginile cãrþii cu unadevãrat pãienjeniº de note,amintind harta cãilor ferate dinSUA, am operat câteva modificãristructurale („Summary…” trece în

faþã!), am schimbat titlul unuicapitol, am pus alte accente„tonale” (o jumãtate de frazã dinfinalul Cap. 4 deschide o cu totulaltã perspectivã asupra întregului)etc., etc., astfel încât cea de-a douaediþie a Þesut -ului sã arate nu doar diferit, ci ºi aparþinând unei noigeneraþii (de produse high tech,cum altfel, de vreme ce s-a totvorbit despre un „roman în 3D”).Spre deosebire însã de lucrul laediþia princeps, acum nu mai am

iluzia cã m-aº „despãrþi” de eavreodatã, totodatã ºtiu cã a urmãri„perfecþiunea” de care vorbeºteMario Vargas Llosa e totuna cu aalerga dupã/la întrecere cu linia deorizont. Ei bine, eu trãiesc înorizontul acestei urmãriri – alerg!

 În ce mãpriveºte, nu sîntsigurã cã e vor-ba de un declic,termen care îmisugereazã unfapt brusc, spon-

tan, ca o revelaþie.Scriu numai despre lucrurile în

care sînt, ca sã zic aºa,competentã: n-aº putea sã scriudespre chiparoºi, cînd eu vãdtoatã ziua salcîmi... Asta înseamnãcã materialele mele sînt, înproporþie covîrºitoare, cele trãite demine. Dacã s-a întîmplat ºi se întîmplã sã construiesc ºi pe celeauzite ori vãzute la alþii, mãgîndesc mult la ele ºi încerc sã leinteriorizez. Cu alte cuvinte, nu punnimic din burtã, tot ce scriu treceprin... inima ºi creierul meu (ºtiu cã

sunã patetic, dar nu-mi pasã, ãsta-i adevãrul).

Scriu „strîns”, þinîndu-mã de firul

N-aº putea sã scriudespre chiparoºi,cînd eu vãd toatã

ziua salcîmi...Mariana Codruþ

gîndului clarificat în mare dinainte,chiar dacã valorific ºi drumurisecundare apãrute în timpullucrului. De aceea cred – dar eposibil sã mã iluzionez! – cã nu s-ar putea elimina hãlci din cevasemnat de mine, fãrã a nu afecta întregul. Apoi: unele texte ies relativrepede, adicã în cîteva zile, osãptãmînã, trei, cinci (vorbescdespre lucrãri de mici dimensiuni,nu mã numãr printre fericiþii caredau gata un roman în timpulconcediului). Altele, nu. Asupracelor din urmã revin de nenumãrateori: dacã e poezie sau un textscurt, tot scotocindu-le, fãrã sãvreau le învãþ pe de rost ºi nu scapde ele nici în somn! Ajung sã

procedez cu cuvintele cumproceda mama cu ouãle pentrucloºcã: ridica fiecare ou cu o mînã, încropea un paravan cu palmaceleilalte mîini ºi se uita lung înluminã la el, ca sã se asigure cã efertil. Uneori, treaba asta îmi ia ºiani (timp în care, desigur, mai facºi altceva).

 În fine, cînd consider, dupãmintea mea, cã am verificat tot cemi se pãrea în neregulã ºi cã amreuºit sã prind în cuvinte exactceea ce gîndeam despre subiect,pun punct.

 Întrucît nuscriu, îndeobºte,cãrþi „inspirate”,ci cãrþi „demeserie”, elesunt rezultatulunei construcþii

preliminare, cam ca o casã – cred.Adicã au un eºafodaj prim, oschelãrie ideaticã, pe care vin dese adaugã pãrþi componente ºidetalii, pînã cînd sunt convinsã cãam construit ceea ce voiam. Cãam demonstrat ceea ce avusesem în gînd. Atunci mã opresc, pentruprima oarã. De fapt, dacã am norocºi nu mã preseazã obligaþia de a opreda editorului (încerc – cel maiadesea reuºesc – sã îmi anticipezdeadline-urile, tocmai pentru casã am timp de rescrierile ur-mãtoare…), fiecare carte a mea semai scrie, dupã ce am încheiat-o,

Cam ca o casã, credIoana Bot

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

7/118

7

de încã „aproape” douã ori. Pentrucã, în intensitatea scrierii ei, carteadevine un fel de carapace a mea,pe care mi-am fãcut-o în aºa fel încît sã îmi fie, mie, bine, acolo:cartea îmi vorbeºte pe-nþeles, mie,mã face sã mã simt fericitã,

 împlinitã, cartea gîndeºte în ritmulmeu, de fapt – ea gîndeºte cugîndurile mele, ceea ce îmi poatecrea senzaþia (care nu e ocertitudine obiectivã, tocmai, e osenzaþie)  cã e bunã – adicã:elocventã, pe-nþeles, limpede,„naltã ºi clarã” (vorba unui poetnedemascat aici), capabilã sã îifericeascã ºi pe alþii aºa cum mãmulþumeºte pe mine. E foartetentant sã o dau editorului înaceastã formã – de fapt, în aceastã

stare a mea, de „autoare fericitã în(cu) cartea ei”.

Dar nu o fac, ºtiind cã – oricîtde mulþumitã aº fi eu însãmilocuindu-mi cartea (construcþia,eºafodajul, castelul, turnul de fildeº,ghiocul de pe-un fund de ocean…) – eu nu scriu pentru mine, ci pentrualþii. Cãrþile mele, cum spuneam,sunt cãrþile meseriei mele (deprofesor de literaturã, de teoreticianliterar), ele sunt destinate unor cititori care nu sunt eu însãmi ºi una din cele mai mari greºeli ar fi sã mã las pradã iluziei cã aceºti cititori îmi seamãnã întru totul . Da,cititorul îmi este (vorba altui poet,vãd cã azi îmi tot umblã vorbe depoeþi prin cap ºi pe hard-disk) „monsemblable, mon frère”, dar nu e nicifratele meu geamãn, nici clonamea, nici imaginea în oglindã amea, însãmi. Simplu spus: dupã ceam senzaþia cã am terminat descris o carte ºi cã „mi-a ieºit”, facun exerciþiu de onestitate – îmiamintesc cã scriu pentru alþii, cãei, cititorii mei ipotetici, trebuie sãajungã sã locuiascã (fericiþi, dacãse poate) castelul construit demine, din idei ºi cuvinte. Aºa cã lascartea deoparte, mã iau cu oricealte treburi (cu cît mai depãrtate decarte, cu atît mai bine: nici nu e aºade dificil, întrucît universitatea – cainstituþie ºi ca sistem – are grijã sãmã bombardeze cu cerinþemanageriale vizînd eficientizareaimpactului activitãþii didactice/decercetare asupra procesuluieducaþional/evaluativ/clasificator,adicã sã mã punã sã fac, în ritm

urgentissim, tot felul de lucruri caremã înstrãineazã de meseria meapropriu-zisã… ); aºa aºtept sãcadã carapacea ei cea frumoasã,armura de vorbe a cãrþii celei noi,de pe mine. Sã mã îndepãrtez deea, de starea de fericire a construirii

ºi locuirii ei. Uneori dureazã cîtevazile, alteori – cîteva sãptãmîni. Oimprim, la începutul acesteiperioade de dezvrãjire, ºi o lasdeoparte. Ocolesc chiar ºi raftul dinbirou unde stã, teanc în teasc depagini de ciornã inegale ºi îndoitela colþuri. Faptul cã, dupã ce amscris-o la computer, o pregãtescpentru a o reciti pe hîrtie face parte,veþi fi înþeles, din acest ritual de înstrãinare. Mã ajut, cu altecuvinte, cum ºtiu eu mai bine, ca

sã ajung sã o citesc cu alþi ochi.Dupã aceastã lecturã

„înstrãinatã”, urmeazã rescrierea.Nu e o rescriere integralã, uneorie vorba de turnuri ale frazelor, de îmblînziri ale sintaxei, alteori – mairar – de reluarea vreuneidemonstraþii, de amplificãri sauconcentrãri, purtîndu-mi în gînd,de-acum, cititorul care nu sunt eu.Seamãn ºi frate al meu, lui îivorbesc, de-acum. Tai din text, maidegrabã decît adaug. Limpezesc.Spãl. Pun virgule ºi scot gerunzii.ªi încep sã simt cã mã apropii deun sfîrºit al scrierii. Declicul, cum îl numiþi dvs., e aproape. Nouaversiune electronicã, astfelrescrisã, apoi printul acestei noiciorne, toate încep sã se înºire maigrãbit, mai simplu, cu mai puþine„stãri de spirit”. Cartea meacontinuã sã se îndepãrteze demine, dar încã nu a ieºit de pe orbitamea; încã o mai þin aproape. Ceeace încep sã simt e sfîrºitul (hai sãfim poetici fãrã sã citãm din poeþinedivulgaþi) misterioasei legãturidintre noi douã.

ªi atunci o dau la citit celor din jurul meu. Am norocul de a fi înconjuratã de cititori împãtimiþi într-ale literaturii: familie, prieteniapropiaþi, chiar dacã nu au aceeaºimeserie cu mine, în sens strict –ei citesc primii ceea ce scriu. Suntprimii mei critici (subiectivismul lor poate fi la fel de necruþãtor caobiectivitatea altora, deºi e, poate,mai greu de înþeles pentru cine nua trãit experienþe similare). Nu þincont de tot ceea ce îi reproºeazã

cãrþii, nu întotdeauna, e maidegrabã o vînãtoare de detalii pecare, pe mãsurã ce aleg sã le îndrept sau sã le ignor, cartea serupe de mine de-a binelea. Lasfîrºit, nici nu mai imprim variantadefinitivã. Trec, fãrã emoþii, la

finisajele de tehnoredactare, opregãtesc pentru expedierea cãtreeditor, cartea aceasta nu sunt eu,deºi vorbeºte despre mine. Gata,am încheiat-o, s-a dus.

  Întâmplarea afãcut ca invita-

þia RuxandreiCesereanu dea participa laaceastã anche-tã sã cadã într-

un moment când tema ei repre-zenta pentru mine o obsesiecãreia tocmai mã hotãrâsem sã-ipun punct. Timp de mai mulþi aniscrisesem la o carte pe care osimþeam ca pe un blocaj. Nu-mifãcea plãcere sã o scriu, dar ºtiamcã trebuie sã o scriu, pentru cã

altfel nu puteam trece mai depar-te spre cãrþile pe care abia leaºteptam. De fapt, a spune cãlucram la aceastã carte de maimulþi ani este o afirmaþie extrem deexageratã ºi aproximativã, pentrucã nu scriam decât douã luni pean: în august ºi în ianuarie. Înaugust, pentru cã eram în vacanþãºi depindea doar de mine sã tailegãturile cu lumea, ºi în ianuarie,pentru cã îmi permiteam sãprelungesc vidul dintre ani, careurma suspendãrii în timp aCrãciunului, cu un No man‘s landcare putea fi sustras uzului public. În rest, viaþa mi se desfãºura ca într-un mixer, care pãrea cã se învârte din ce în ce mai repede ºiameninþa sã se opreascã prinexplozie. ªi, bineînþeles, scriamversuri, dar – pentru a folosi oformulã care îmi devenise clasicã – versurile nu le scriam eu, ciDumnezeu. Oricum, nu de minedepindea sã nu le scriu. În timp ce

felul în care trãgeam de timp întreaugust ºi ianuarie ºi între ianuarieºi august, uitând de la un soroc laaltul ce am scris ºi pierzând o bunã

ªi ªeherezada, ºiSultanul

Ana Blandiana

   D   E   C   L   I   C

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

8/118

8

parte din rãgaz pentru a mãrefamiliariza cu propria carte, era , în mod evident, o autosabotare, unfel de a amâna sau chiar de arenunþa la analiza unei realitãþi care îmi fãcea aproape tot atâta rãu câtrealitatea însãºi.

  Declicul de început nu fuseseun impuls artistic, ci mai curând ohotãrâre, într-o anumitã mãsurãmasochistã, de întrerupere afluxului artistic, pentru a demontalegile care mi-au guvernat, fãrã sãmã întrebe, devenirea. Încet, încet, însã, scriind ºi exemplificând cuscene din viaþa mea ideile pe carele descopeream pe parcurs,paginile au devenit fragmente deprozã, cu personaje, portrete,replici, psihologie, acþiune,

suspans, fragmente de prozã pecare, desigur, le trãisem, carefuseserã chiar viaþa mea,fragmente reale, dar care seaºezau acum într-un puzzle diferitºi care, chiar continuând sã-mislujeascã ideile, începeau sãcapete o autonomie artisticã dinafara demonstraþiei, sã existe pecont propriu ºi sã încerce sã se înmulþeascã. Alte ºi alte întâmplãri îmi veneau în minte ºi, înainte chiar de a trece pe hârtie, trezeau dinamintire altele ºi altele, care îºiaºteptau rândul la paginã. Eu, careo viaþã întreagã fãcusemeconomie de cuvinte ºi scrisesemcãrþi atât de subþiri, încât numaigrosimea hârtiei reuºea sã ridicedemnitatea formei la cea aconþinutului, m-am descoperitdeodatã în situaþia de a fi scris ocarte prea groasã, o carte altfel, dintoate punctele de vedere, decâtcelelalte cãrþi ale mele.  ªi atunci s-a produs acel decliccare dã tema acestei anchete. Erala începutul lunii septembrie anultrecut ºi aveam deja o listã deepisoade pe care trebuia sã leadaug cãrþii ce refuza sã setermine, în zilele viitorului Crãciunºi an nou. ªi deodatã am avutrevelaþia cã trebuie sã închei chiar atunci aceastã Halima, în careeram ºi ªeherazada, ºi Sultanul,cã indiferent dacã mi se va tãia saunu capul, trebuie sã depãºescblocajul manipulãrilor fãrã sfârºit, începând o nouã carte, o nouãobsesie ºi poate chiar o nouãviaþã.

Fatalitate de ordincivic

Romulus Rusan

Pânã în de-cembrie 1989

am scris doar proze scurte(unde nu estenevoie de declicfinal, datoritã

asemãnãrii lor mai degrabã cuniºte ecuaþii estetice) ºi reportajede cãlãtorie (cu o structurã fixãdictatã de itinerarul de pe hartã).Publicam o carte la doi ani. Dupãdecembrie 1989, am publicatvolumul 3, despre Egipt, al„Cãlãtoriei spre marea interioarã”

(oprit de cenzurã, din cauzacontextului faraonic prea bãtãtor laochi...). Volumul 4 (despredramaticul Israel ºi sublimaVeneþie) urma sã-l scriu. În nopþilepericuloase din decembrie 1989umblam cu geamantanul burduºitde note prin oraºul sfâºiat degloanþe ºi împânzit de morþi, întrucât locuinþa de lângã Radioputea fi oricând incendiatã. Plus cã, în acelaºi geamantan, purtam jurnalul ultimilor ani de dictaturã. Îmi

imaginam cã voi termina, dacãscãpam de moarte,”AmurgulBizanþului” ºi apoi povestea maiprozaicã a vieþii mele.

  N-a fost sã fie aºa... Decliculdespre care chestioneazã anchetaprezentã s-a întins, printr-ofatalitate de ordin civic, pe douãzeciºi patru de ani: Piaþa Universitãþii,Alianþa Civicã, Memorialul Sighet.Malaxorul în care am intrat in 1990mi-a pecetluit soarta. Nu sunt omulcare sã mã ºtiu împãrþi. M-amtransformat într-un „doctor fãrãarginþi” al societãþii ºi într-undetectiv al istoriei. Privind îndãrãtla viaþa mea de scriitor, „îmi parecã ea curã/ încet repovestitã de ostrãinã gurã”: mitinguri, proteste,campanii, declaraþii, statute...Viaþãde doicã a unei societãþi care abiase nãºtea, sub nu prea buneauspicii. Iar în privinþa Memorialului,cãrþi ale altora, editate ca niºtemateriale de construcþie. La început fãrã acces la arhive, cudoar câþiva colaboratori. Cãrþi alealtora (35 000 de pagini, uneoritipãrite direct din manuscris,

fãcându-le corectura tot eu ). Doar câteva – importante, e adevãrat,prin caracterul lor de sintezã –scrise de mine. Dar nu cãrþi literare,ci de istorie. În orice caz, istoriciim-au primit în rândul lor cu aceeaºicolegialitate ca ºi scriitorii.

ªi totuºi, acumulãrile literare n-au încetat. Materia primã a cãrþiiar avea multe mii de pagini, dar declicul ei final este departe de ase declanºa. Tocmai pentru cã aufost notate necronologic ºi neor-ganizat, în puþinele ore libere pecare mi le-a îngãduit neprevãzutulistoriei noastre publice ºipersonale.

Dacã mã gândesc la lungimeaacestui sacrificiu al carierei literare,mã cuprinde revolta. Totuºi, sper 

cã, o datã cu încheierea celor douãdecenii de la crearea Memorialului,mã voi întoarce la destinul literar,iar libertatea dobânditã îmi va daforþa ºi rigoarea capabile sãextragã din aceastã magmã trupulsuplu al cãrþii pe care visez sã o(trans)scriu...

Cum scriupuþin, îmi camcunosc fiecarepoezie ce ar urma sã com-punã o viitoarecarte, ºtiu ce

fibrã are sau nu în ea. ªi tot scriindrar ºi în salturi, la un moment dat îmi dau seama cã poezia pe caretocmai am terminat-o de aºternutpe hârtie e… ultima. Cã orice aºmai scrie „peste” ea ar fi altceva,ar fi dintr-o altã poveste, dintr-o altãcarte, dintr-un alt… poet. ªi e foarteposibil ca acel text sã nu fie cel cucare se va încheia viitoarea carte,ba chiar ar putea nici sã nu facãparte din ea, fiindcã deja e dintr-oalta.

Acest moment al declicului þine – la mine, cel puþin – de intuiþie, deinstinct, de o voce interioarã care îmi spune „gata, domn’e, gata!”. Nue nimic premeditat, conºtient. Nu-mi propun sã închid o carte de

poezie niciodatã. Dar, cum am zis,apare un text care dã cu cheia: clic!La prozã, bãnuiesc, e altfel. De

unde asta? Fiindcã am început în

Simple bãnuieliRobert ªerban

   D   E   C   L   I   C

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

9/118

9

urmã cu câþiva ani un roman. Amscris vreo 40 de pagini, primele, iar  în acel timp am „vãzut” finalul. Pur ºi simplu ºtiu cum se terminã, ºtimcam care este story-ul, cine ºi cum îi sunt personajele principale, cefac ele. ªtiu cam tot! Dar nu-l scriu.

ªi-ar fi chestiune de douã luni. Oarede ce n-o fac? Fiindcã s-a produs„declicul”? Sau fiindcã îl aºtept pecel de la cartea de poezie la carescriu încet, încet, încet ºi în salturi?

Existã unmoment foarteprecis cândsimþi cã nouacarte face clic –este expresiape care o folo-

sesc de mult fiindcã exact aºaaud: face clic. Dacã e sã facã.Scrisul meu este circular.Rescrierea face scrisul sã fiecircular. Tehnic, totul seamãnãfoarte mult cu ce se întîmplã ºicînd traduc. Nu poate exista osingurã trecere – asta ar facecartea liniarã. Sînt, inevitabil, maimulte treceri, reveniri. Mersulacesta iar ºi iar de la sfîrºit la început ºi de la început la sfîrºitface scrisul sã fie o roatã. Vorbaunei biete femei fãrã minte dintr-o prozã scurtã de Beckett, “Raiulface roata, face roata, roata,roata, roata, roata”.

Cu traducerile, apropierea definal e mult mai vizibilã: de la otrecere la alta, sînt tot mai puþinemodificãri. Traducerea e gataatunci cînd, la a cincea, a ºasea,a ºaptea trecere, deja cuoriginalul pus deoparte, retuºurilese subþiazã pînã dispar. Cîndpagini în ºir se citesc fãrã nici omodificare, cartea e gata.

Ce se întîmplã la scris, larescris? Primele recitiri înseamnãla mine urmãrirea firului logic prin întregul volum, adãugarea dedetalii ºi mai cu seamã ºtergereade detalii, simplificarea, curãþirea întregului. ªi înseamnã mai alesaducerea în zona de început de

indicii care au sens doar odatãce ajungi la final, acelea desprecare speri cã vor fi deliciul celor care vor reciti. Stop. Reluare. Vor 

“Raiul face roata”Veronica D. Niculescu

reciti? Rîdem o vreme ºicontinuãm. Da, împãnareatextului deloc liniar cu detaliicare au sens numai la o recitireeste lecþia – lecþie frumoasã cao dragoste – învãþatã numailucrînd la traduceri, prinnumeroasele recitir i caredezvãluie, scot dintr-o datã laivealã ceea ce sigur cã a fostde neînþeles la prima lecturã.Se aplicã, dupã puteri, la scrisulpropriu, cu riscul de a pãreanebuni. Nebuni: noi, adicã, noisã fim recitiþi? Dar fãrã nebunie,fãrã purã nebunie, scrisul însine ar mai fi posibil, de la bun început? Pentru acel un uniccititor care ne-ar reciti ºi ar scoate mãcar un icnet de încîntare pe canapeaua luidescoperind detaliul ascuns,aparent fãrã sens, deodatãsclipind ca o nestematã în nisip – o repe tiþ ie , o asemãnarefugarã, un obiect pe o masã, untrecãtor pe o stradã umbritã –pentru acest cititor imaginar nedãm în roatã iar ºi iar. ªideodatã, cînd toate lucrurile par sã fie aºezate la locul lor,cartea ºlefuitã face clic. Erotundã, s-a închis.

Imaginaþi-vã încîntarea meacînd, anul trecut, traducîndDarul   lui Nabokov, am dat deun capitol întreg care repre-zintã un volum, o biografiescrisã de personajul principal –o carte circularã închisã cuagrafa unui sonet!  Primele optversuri ale sonetului se aflã lafinalul capitolului. Ultimele ºasesînt la început. Bineînþeles cãurmeazã, în capitolul urmãtor,cronicile grãbite ºi apãsate carefac praf cartea. Ce sonet esteacesta, din ºase versuri?

Sigur cã între momentul cîndcartea se închide ºi al uneieventuale publicãri urmeazã oprãpastie. Cartea se aºazãpentru o vreme nedefinitã înraft. E gata. Cînd ºi dacã o sãplece mai departe, spre vreuneditor, asta-i cu totul altceva. Îþi trebuie un alt fel de motivaþie, îþ i trebuie rãbdare cu carul,

dispoziþie, încredere, speranþã – un întreg evantai cît o coadãde pãun, care tot mai adeseane va lipsi.

 Încã nu împli-nisem nouã ani

când a trebuit sãplec pentru un anla Mãgura Ilvei,satul bunicilor mei dinspre ma-

mã. În cãuºul uriaº prin mijloculcãruia trecea un râu fuseserãtãiate, ca niºte linii ale vieþii, uliþi ºiulicioare. Sub o stâncã se afla casa în care am descoperit mereleþigãneºti, dar ºi valurile de muºcate,podul plin de “linguroaie” ºi celecâteva ”flori de minã” de pe poliþe.Pe pereþi, bunica avea înrãmatedreptunghiuri de pânzã pe carecususe citate din Biblie. Citeam tottimpul versetele care sunau altfel,de parcã ar fi venit de foarte departesã ciocãneascã în ferestrele lumiimele.

 Într-o bunã zi, bunica mi-a pus în mânã o fîºie lungã de etaminã ºiun ac cu urechi mari. Ghemulcolorat de ”silon” (firul ornamental)avea sã se deºire ca sã modificemai apoi, dupã multe miºcãrisinuoase, realitatea. Dar înainte deasta, trebuia sã exersez, sã învãþdiverse feluri de cusãturã (încruciþe, în linie sau, mult maicomplicat, în chelin), sã urmez câtmai îndeaproape modelul. Lasfârºit, dupã zile întregi de împunsãturi migãloase, aveam sãþin pe palme primul meu ºtergar.

Vãd ºi acum surâsul bunicii, ofemeie gravã altfel, care decupa totfelul de detalii ca sã le reordonezesub privirea ei lungã, printre gene.Acum, cã mã descurcasem bine,putea sã mã înveþe ºi altele fãrã decare n-aveam cum s-o scot lacapãt în viaþã: torsul, rãsucitul,tricotatul etc.

La nouã ani, dupã festivitateade premiere de la ºcoalã, le ºtiampe toate, mai puþin croºetatul ºiþesutul. Acestea trebuiau deprinsepuþin mai târziu, doar sã aibã timpmama. Doar cã timpul mamei, celpuþin pe atunci, când era mereu

 înconjuratã de fraþii mei mici, s-adovedit atât de condensat încât afost imposibil sã mai încapã ceva înãuntru. Prin urmare, n-am þesut

Cum ºtiu cã amterminat un volum?

Ioana Nicolaie    D   E   C   L   I   C

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

10/118

10

   D   E   C   L   I   Cniciodatã covoare de întins pe

podea, nici cergi de lânã, dar am încercat, în cãrþ ile mele, sãmigãlesc covoraºe din cuvinte, câtmai confortabile ºi mai bine lucrate.

Fiecare carte e, aºadar, unºtergar – sau o faþã de masã – ,

unde mai întâi e vorba de ceva cenu se vede, adicã modelul deadâncime. Pe acesta se lipescfrunzele, petalele, tijele verzi care,puse unele lîngã altele, formeazã – sau doar sugereazã – întreagagrãdinã. Cum aºezi laolaltãmaterialul þine de exerciþiu,mãiestrie, dar ºi de ceva în plus:nevoia de-a schimba, prinimaginaþie, schema iniþialã.

Volumele mele sunt gata cândsunt convinsã cã am reparat

greºelile – uneori, pentru cã nu maiam aceeaºi stare la îndemânã saupentru cã nu sunt destul de atentã,pot dezechilibra o scenã folosindnuanþe diferite -, când structurilemari au fost ajustate în aºa fel încâtsã fie cât mai puþin echivoce, cândamãnuntele sunt ordonateadecvat, fãrã noduri de aþã caresã strice ansamblul. Rareori arãttextele când încã nu înseamnãnimic, când mã aflu la prea maredepãrtare de capãtul lor. Doar în

câteva rânduri am acceptat sã amlecturi din ele înainte de-a lepublica. Dar nu-mi placenedesãvârºirea de tranziþie, mãstânjeneºte sã arãt un petec cândnici mãcar eu nu ºtiu cum va arãtamaterialul întreg.

 Încã din co-pilãrie am înce-put sã cochetezcu literatura, pecare multã vre-me am consi-derat-o totuºi o

 îndeletnicire minorã. Ca o ironie ºirãzbunare a sorþii, în jurul vîrsteide treizeci de ani a început sã mãobsedeze scrierea unui roman.

Obsesie care nu m-a slãbit nicipînã-n momentul de faþã, iar principala ei motivaþie a rãmasaceeaºi: aveam ºi am foarte multe

Povestea uneiobsesii – definitivãri

biobibliografice

Radu Aldulescu

lucruri de spus. În cãutarea uneiformule ºi a unui ton potrivite, între30 ºi 34 de ani (între anii 1984 ºi1988) am elaborat în jur de 600 depagini, conþinînd variantele a douãromane diferite, din care aveau sãse nascã primele mele douã

romane, plus cîteva zeci de paginide scene, descrieri, povestiri, dela care aveau sã porneascãurmãtoarele romane. A fost o mun-cã sisificã, un soi de traversare adeºertulului inducîndu-mi adeseasenzaþia cã bat pasul pe loc. Cele600 de pagini nu însemnau însãmare lucru, eram perfect conºtientcã ele ar fi putut încheia aventuramea literarã. S-a întîmplat însã ca în cursul anului 1988, într-oconjuncturã beneficã, pilduitoare

pentru evoluþia mea ulterioarã, pecare n-aº avea loc s-o descriu aici,sã trãiesc vreme de douã sau treiluni minunea ºi bucuria definitivãriiprimului meu roman. Dupã patruani de tatonãri, opintiri ºi bîjbîieli amsimþit în sfîrºit c-am gãsit tonul ºiformula cerute de temã. Aº puteaspune cã greutatea temei a atrasformula ºi tonul. Se cuvine deasemenea spus cã am lucrat fãrãnici o speranþã cã-mi voi vedeavreodatã romanul publicat.Obsesia aceea mã þinea în starede funcþionare, deºi dupã aceea,imposibilitatea de a publica mi-alãsat un gust amar. Dupã revoluþie,cînd în sfîrºit romanul („Sonatapentru acordeon”) putea fi publicat,a mai trebuit sã aºtepte trei ani îneditura Albatros, la care-l de-pusesem în 1988. Existau alteprioritãþi ale literaturii române,proaspãt intrate în regim delibertate. Pe la începutul anului1993 am vãzut ºpaltul romanului,care avea sã aparã în ultima lunãa aceluiaºi an. ªpaltul acela credcã m-a stimulat sã retrãiescbucuria din urmã cu circa patru ani,definitivînd cel de-al doilea roman.„Amantul Colivãresei” a apãrut laeditura Nemira la începutul anului1995. Cam asta ar fi povesteascrierii primelor douã romane, per-petuatã cumva în scrierea celor-laltate. Ambele au primit premiinaþionale importante ºi s-aubucurat de recenzii entuziaste. Orecenzie în „Le Monde du Livre”,semnatã de Edgar Reichmann,mã numea cel mai important

romancier apãrut dupã revoluþie.Alain Paruit a contactat edituraNemira cu intenþia de a traduce„Amantul Colivãresei” pentru oediturã importantã din Franþa.Traducerea avea sã se înfãp-tuiascã însã peste aproape

douãzeci de ani, cînd depãºisem demulþi ani iluzia indusã de acel dubludebut, ºi anume cã voi avea accesliber la ceea ce s-ar fi putut numi ocarierã literarã. În sfîrºit, succesulacelui dublu debut, dupã cum era deaºteptat, s-a întors împotriva mea,datoritã unor circumstanþe pe carele scãpasem din vedere. În primulrînd, eram un scriitor apãrut denicãieri, de vîrsta optzeciºtilor ºineavînd nici o legãturã cu respectivageneraþie literarã, care fãcuse totuºi

niºte investiþii pentru a prelua puterea în culturã. Nu trecusem prinfacultatea de Litere, nu învãþasemsã scriu în Cenaclul de Luni,Junimea, Universitas sau altele.Scriam oricum altfel decît vede-tele prozei optzeciste ºi aveammari obiecþii asupra scrisuluirespectivelor vedete, pe care mile exprimam în articole, iar la oadicã asta nu se iartã. În sfîrºit, sîntmulte de spus ºi le-am tot spus cudiverse prilejuri, drept pentru care,dupã primele mele douã romane,primite cu o solicitudine pe care num-am învrednicit s-o preþuiesc,lumea bunã a literaturii ºi-a camluat seama în ce mã priveºte. Aºase face cã urmãtoarele meleromane n-au mai primit premii ºi n-au mai fost la fel de bine primite decriticã. Am continuat sã scriu, sãdefinitivez romane începute cumulþi ani în urmã ºi totuºi vreme deºapte ani (între 1997 ºi 2004) n-ammai reuºit sã public. Am revenit însfîrºit în mediul nostru literar tern,structurat de politici literare specialconcepute parcã pentru distrugerealiteraturii adevãrate ºi înlocuirea ei cusurogatele unor filozofi ºi moraliºitiimprovizaþi, ideologi cu veleitãþiartistice, cronicari plasticirãstãlmãcitori de parabole biblice,istorici pîrîþi, cronicari sportivi chiar,deveniþi peste noapte romancieri. Nuºtiu ce va mai fi. Viitorul nu sunã preabine, dar trag nãdejdea (n-am altãºansã) cã acest viitor mã va prindeurmîndu-mi obsesia de a scrieromane.

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

11/118

11

Sincer, n-amavut niciodatãproblema înche-ierii unei cãrþi, n-am resimþit vreodilemã specialã, în sensul între-

bãrilor puse de anchetã. Astapentru cã am rezolvat-o cu multtimp înainte, firesc, fãrã presiune.Sã mã explic:

 În ciuda impresiei pe care o audespre mine cei care mã cunosc în viaþa realã – cã-s cam aiurit, cãsar degrabã de la una la alta; nefiinddeparte de adevãr –, în scris,cumva paradoxal, sînt foarteorganizat, mã rog, mã concentrezla cel mai înalt nivel de organizarede care-s capabil. Înainte de a mãapuca de scris o carte, o port multãvreme în minte. Mai întîi îmi aleg otemã, o poveste, o atmosferã, apoimã gîndesc la personaje ºi întîmplãri care sã se pupe cu firulepic de dezvoltat.

De regulã, mã joc cu toateacestea în imaginaþie mãcar vreunan. Apoi, abia dupã ce mã convingpe mine însumi cã e ceva acolocare sã merite scris, mã apuc sã-mi construiesc pe foaie o structurãcu capitole precise (existã puþinemodificãri pe care le mai aduc peparcurs acelei structuri). Iar scrisulpropriu-zis al cãrþii îl încep întotdeauna numai dupã ce amfrazele de început ºi cele de final.Teoria mea e cã începutul trebuiesã fie jos, banal, ca sã ai undecreºte, iar sfîrºitul trebuie sã fiesus, cît mai sus posibil îþi poþi

imagina, fãrã însã a fi spectaculos în sine, ci doar sã capete valoareavînd restul cãrþii în spate. Mã simtmult mai confortabil când ºtiu exactde unde pornesc ºi unde trebuiesã ajung. Altfel, nici mãcar nu potscrie un rînd în plus la carte.

 În romanele mele de pînãacum, am avut mai întîi pe foaie începutul ºi finalul (mãcar de-opaginã fiecare). ªi, în toate,acestea au rãmas neschimbate,aproape pînã la virgulã. Cu

excepþia romanului  Amorþire, lacare am înlocuit în totalitate începutul cu cîteva zile înainte dea preda cartea în editurã. Filip

Scrisul în minteFlorin Lãzãrescu

Florian m-a convins cã e oarecumstîngaci scris (ºi avea dreptate),cã trebuie retuºat, cã pare din altãcarte, iar eu cam m-am repezit ºil-am schimbat în întregime, motivpentru care astãzi nu prea-mi maiplace. Finalul însã a rãmas fix aºacum îl scrisesem cu vreo doi-treiani înainte, dintr-o suflare, fãrãstres, cu bucurie – ceea ce-miconfirmã mãcar parþial metodamea de lucru. Nu spun cã e bunãsau rea, cã duce neapãrat lareuºitã, ci doar o constat.

 În cazul meu, declicul psihilogicde a scrie ºi a da spre publicare ocarte se petrece mult înainte de ao face propriu-zis, atît de înainte încît, sincer, nici nu mi-l mai aduc

aminte.

E aproapeinsupor tab i l ,pentru cã sunttot felul de con-tradicþii: senzaþiacã urmeazã sã þiiun doliu, întrucât

s-a dus naibii tot ce te mai lega delume ºi de tine; senzaþia cã vei fidepãºit de propriile capacitãþiexacerbate dintr-o anumitãperioadã; senzaþia cã pui punctunei relaþii de iubire cu tine însuþi/ însãþi; senzaþia cã nu vei mai scrievreodatã; senzaþia cã ai ieºit dintine ºi nu percepi în viaþa cui eºtiº.a.m.d. ªi exact înainte de final,când simþi cã acesta se apropie, îþi autocenzurezi orice inspiraþie –numai, numai va mai dura un picperioada de “gestaþie”. Dacã la

primul volum, “Într-un pat subcearºaful alb”, am fost într-o starede bucurie continuã, la al doilea,“Þinuturile sudului”, am avut un soide relaþie narcisicã cu mine ºi cualte posibile înfãþiºãri carnale alemele. “Lemur” a fost cel maiapãsãtor volum, unul în a cãruiatmosferã am trãit timp de doi ani:un volum cumva antropomorf ºicrud, care ºi-a lãsat amprentaasupra mea ºi dupã finalizarea sa.E ciudat când se petrec multe

schimbãri în momentul în carecrezi cã doar scrii despre acestea;cred cã aproape orice rãmânescris face legãtura ºi mai puternicã

Poþi crede cã nici numai exiºtiAndra Rotaru

dintre minte ºi corp, îºi induc unaalteia transformãri ºi fluxuri de binesau de rãu.

Deci, nu ºtiu sã închei o carteºi nici nu am vreun talent specialsã în-chei ceva. De fiecare datãlas manuscrisul la un prieten bun,

acesta îl citeºte, mai vorbimdespre el; sunt momentele careprelungesc un pic ceea ce esteinevitabil, finalul. De când mã ºtiu îmi place sã plec într-o cãlãtorie, însã nu pot sã mã întorc de undeam plecat. Lucrurile sunt impre-vizibile, schimbãrile apar, eu mãschimb. E imposibil sã mai pre-+++

3,lungeºti ceva ce se apropiede o încheiere.

Sunt însã complementare ºiasemãnãtoare începuturile ºisfârºiturile: multã încãrcãturãsenzorialã, mult dezechilibru, multfreamãt, ceva ce te împinge sã maiinduci un final de carte, pentru asimþi iar. Iar uneori, în lungileperioade de liniºte, e odihnitor sãnu-þi simþi nici un organ pulsând,sã poþi crede cã nici nu mai exiºti.

Eu scriu altfeldecît cei maimulþi scriitori, însensul cã mãapuc sã scriuefectiv abia du-pã ce am ter-

minat totul în cap, iar apoi mã ocupcu rescrierea. Luni de zile scriu încapul meu o povestire, uneoriformulez fraze ºi pasaje întregi,construiesc zeci de replici dedialog, ºi dupã ce am totul gata încap, inclusiv ultima frazã, abiaatunci mã apuc de scris. Fireºtecã intervin schimbãri, uneori multeºi surprinzãtoare chiar pentrumine, în procesul scrisului, dar numã apropii de scris fãrã sã ºtiufoarte exact despre ce va fi ºi cumva suna povestirea respectivã cumult dinainte. Acolo, în cap,povestirea este impecabilã ºi încerc ca punerea ei pe hîrtie/peecranul laptopului sã nu odegradeze. Acel ideal din minteamea rãmîne standardul pe totparcursul scrisului ºi nu mã vãdaºezîndu-mã sã scriu ceva la întîmplare, sã mã pun la cheremul

Gîndirea din spatelescrisului

   D   E   C   L   I   C

Marius Chivu

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

12/118

12

   D   E   C   L   I   C inspiraþiei, sã mã las în voia

scrisului sperînd cã mã va duceundeva sau aºteptînd sã mãsurprindã.

Dacã l-aþi întreba pe criticul dinmine, v-aº spune cã acest fel de alucra este unul pãgubos pentru cei

mai mulþi dintre scriitori românicontemporani. Încrederea enormã în hazard, în inspiraþia de momentºi în spontaneitatea geniuluicreator, lipsa unei gîndiri serioase, îndelungi ºi detaliate din spateleunei bucãþi literare, aceastea sîntcauzele fragilitãþii multor prozecontemporane care par doar scrise, nu atît ºi gîndite.

Am terminat în toamna anuluitrecut un volum de nouã povestirila care m-am gîndit pe parcursul

ultimilor doi ani, dar scrierea lor efectivã mi-a luat fix o lunã,perioada în care am avut ºi obursã. Erau scrise în cap, doar cãnu erau transpuse pe hîrtie. Dintoamnã însã am trecut la pasul trei,ºi anume la rescrierea lor, frazã cufrazã: sînt acestea cele maipotrivite cuvinte pentru a exprimace am vrut sã spun?, este aceastãsuccesiune de replici cea maiexactã pentru a se subînþelege ceam vrut sã las pe dinafarã?, esteaceastã desfãºurare de fapte ceamai bunã pentru a arãta ce am vrutsã se vadã? Philip Roth, unul dinidolii mei, spunea cã îºi rescriacomplet romanele de trei ori,proces în care elimina sau adãugapersonaje ºi capitole întregi. Întrebat de cineva care a fostproblema pentru care a fost nevoieca ultima paginã din Adio, Arme! sã fie rescrisã de 39 de ori,Hemingway a spus: „Getting thewords right!” 

 În fine, al patrulea pas din întregul proces al scrisului, esteconfruntarea textului cu doi prieteniscriitori care sînt niºte extraordinaricititori ºi care-mi pot spune dacãexistã neconcordanþe între ce amvrut sã spun ºi ce am reuºit sãscriu. Discuþiile pe text,interminabile ºi de multe ori încontradictoriu pe care le am cu ei,reprezintã una dintre cele maiinteresante experienþe legate de(propriul) scris pe care le am.Oricum, iau în calcul aproape toatesugestiile lor.

Dupã toþi aceºti paºi, recitesc

totul încã o datã ºi dacã nu mi-amai rãmas nimic de reformulat, deadãugat sau de scos, abia atunciam declicul încheierii scrisului, abiaatunci simt eliberarea. ªi, de celemai multe ori, atunci dispare ºitentaþia publicãrii a ce am scris.

Cãci, pentru mine, cea mai intensãparte a scrisului, adevãrataexperienþã are loc înainte  depublicare. (Am þinut Vîntureasa de plastic  închisã în sertar ºase ani.)Restul e bonus. Cu plãcerile luiadesea nebãnuite, fireºte.

Scriam cînd-va cã, într-un fel,toate cãrþile me-le sînt netermi-nate, cã le-am încheiat numaipentru cã am

decis la un moment dat sã punpunct – ºi ca sã mã eliberez deele pentru altele. Nici pînã azi n-aºfi terminat Exuviile dacã n-aº fi luatca un semn faptul cã un copil (credcã era copil) de la un etaj dedeasupra n-ar fi aruncat picioare,mîini, un cap ºi un corp de pãpuºãpe care eu le-am vãzut – custupoare – trecînd prin dreptulferestrei mele ºi apoi jos, pe iarbã.Lucrãrile în verde au un final (nu îmi imaginez un altul), dar, de fapt,nu sînt duse pînã la capãt toatefirele din urzealã, au rãmas destulepagini într-un fiºier pe care l-amnumit ªpan, pagini care ar fi pututfi, prin prelucrare (prelucrareaprin... aºchiere, ambutisare,extrudare sau mai ºtiu eu cum!),parte din (altã?) carte. Am zis cã osã public brut-ul peste 20 de ani.Au trecut deja – incredibil! – opt.De peste 10 ani tot scriu la CEVAcare trebuia sã se termine decîteva ori. Cînd sã-i pun punct (prin2005, apoi 2007, apoi 2011), se întîmpla nu ºtiu ce (fie ºi de impor-tanþa bãtãii unei aripi de fluture –altfel, generînd efectul de fluture!,ce sã-i faci?) care deplasa lu-crurile în interior, deºi finalul eragata, schimba structura – variabilã!

Despre cum seascunde

autoportretul

neterminatSimona Popescu

Teza de doctorat despre ce esteun autor, susþinutã în 2002, aºtea-ptã ºi ea decizia de a fi scoasã laluminã, în altã formã. Are mai multe începuturi ºi mai multe finaluri – levoi publica pe toate.

Dar cãrþile sînt de atîtea feluri!Unele, ca niºte obiecte frumoase,complicate, necesitã anumitemateriale, tehnologii, prelucrãri,finisãri pentru ca totul sã fie„rotund”, cum se zicea despre cãr-þile studiate la ºcoalã, pe vremea juneþei mele. Alte cãrþi sînt cafiinþele cele vii, ca plantele (iede-ra, de pildã), ca animalele (ma-dreporii, de pildã), ca oamenii: setot schimbã, au o creºtere im-previzibilã, se metamorfozeazã

(cum se întîmplã în unele litografiiale lui Escher) prin aºteptare, prinlucrarea timpului.

Genul de carte care se totterminã pe mãsurã ce e scrisã ar fi jurnalul. Nu mai poþi adãuga,finalul e chiar scrisul recent, de ieri(cînd te reapuci de continuat azi).Nu-mi place sã þin jurnal, e împotriva firii (firii mele). Nu cred în avansul liniar. La mine totul erescriere pe sãrite, pentru cã totule o reluare continuã a aceloraºi-lucruri-altele! De fapt, am o pasiunea revenirii. Nu doar în scris (desprescrisul meu am spus multe, pededesubt, în prefaþa la Operele luiGellu Naum). Din când în cînd mãuit pe Marele Net sã vãd ce s-a întîmplat cu unii oameni pe care i-am cunoscut cîndva sau chiar cuunele obiecte pe care le-am întîlnitcîndva. Re-întîlnirile, în imaginarulcel atît de real – iatã visul! ªi scrisul – ca reîntîlnire (cu tine, cu tot cefost odatã ºi continuã sã fie înmintea ta cumva indeterminat –cineva ar spune indetermanent ).Cartea fãrã de sfîrºit, chiar dacãterminatã, lãsînd cîte o legãturã cucartea urmãtoare, cu cea dedinainte – iatã visul! Autocosmosul infinit , vorba lui Urmuz (chiar dacãºi inutil). Cartea fãrã cap ºi coadã,„de nisip” (vorba lui Borges).Cartea cu cap ºi coadã de peºte(fie el, peºtele, ºi calu de mare).Cartea cu ºapte capete ºi(a)co(l)adã. Cartea Cheshire,aparent fãrã cap sau aparentfãrã coadã. Cartea fãrã corp dinPãdurea Adormitã etc. etc.

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

13/118

13

Despre felul în care înþeleg eudinamica unor cuvinte ca terminat/neterminat am mai scris. Poate maibine un citat, decît o parafrazãdoar repetitivã (cãci nu e timp, aici,pentru re-luãri): „«Du lucrurile pînãla capãt»”, mi se spunea în copi-

lãrie. În adolescenþã. Acum îmispun singurã asta. Sînt lucruri caretrebuie duse pînã la capãt, altelenu. Toatã viaþa noastrã, cea de zicu zi, e o reluare de lucruri nedusepînã la capãt. ªi chiar dacã au fostduse pînã la capãt, le putem relua, în amintire, dintr-un punct al lor încare ele redevin neterminate. Taremult îmi place asta în ceea cenumesc viaþã. Mi-aduc aminte cemult m-a impresionat în copilãrieun detaliu dintr-o povestechinezeascã. Nu mai þin mintedecît finalul legat de un pictor vechicare nu-ºi termina niciodatãpicturile cu cocori pentru ca ele sãnu-ºi ia zborul. De lucrurile neter-minate rãmîi mereu legat. Nu seduc în trecut. ªi de scris, scriu cãrþipentru cã sînt atîtea lucruri ne-terminate care ar rãmîne în urmamea dacã ar fi terminate ºi la caretot revin. Fãrã sã le ºi termin, cãniciodatã nu-i nimic de terminat –doar lucrurile nesemnificativetrebuiesc terminate.”

Aº mai adãuga, fãrã sã dezvolt,ideea „neterminatului” ca materiede lucru – la care contribuie din plinMaestrul Timp. Ce spun eu aici nuare legãturã cu ceea ce e aban-donat, cu zidul pãrãsit ºi neisprã-vit, cu ceea ce numim ruine. Nu evorba aici nici despre cãrþile ne-terminate din cauza sfîrºituluiautorilor lor. Dimpotrivã! (înþele-geþi cum vreþi acest dimpotrivã).Am încercat sã vorbesc despreneterminarea ca veºnic declic ºinu accident.

Cît despre acel declic care teface sã pui punct? Iatã cumfuncþioneazã! Musai sã pun punctaici acestui mic text. Trebuie pre-dat azi. E ultima zi. Finalul e încãimprevizibil, n-am pus nici titlul.

Clic!

Zilele trecute am citit ca s-a

descoperit sub o picturã a luiRembrandt, Bãtrîn cu barbã, unautoportret neterminat. Pe mine m-

a impresionat asta. Autoportretulneterminat, ascuns sub un tablouterminat, are mai multã valoaredecît Bãtrînul cu barbã  (care,poate, e tot un autoportret debãtrîneþe, pe cînd cel ascuns e unulde tinereþe). Într-un autoportret

terminat se ascunde întotdeaunaun autoportret neterminat – iatãvisul!

Cel mai ade-sea, „declicul” îndiscuþie s-a pro-dus înainte de î n c h e i e r e apropriu-zisã a

cãrþii. Am avut,adicã, imaginea ei de ansamblucând ea era încã în lucru; am ºtiut,pur ºi simplu, cum va arãta ea înfinal – chiar dacã nu poem cupoem, ci doar în ghiciturã, însã amºtiut, difuz ca ºi inerant ca albinacând îºi face fagurii, cum anumeva trebui sã arate cartea când egata. Într-un fel, e ca ºi când aitermina de scris cartea înainte dea o termina; îþi vin, într-o strã-fulgerare nescontatã, blueprint -urile ei, iar apoi te comporþi maidegrabã ca un executant care ducela capãt un proiect al altcuiva. Câtpoate mai conºtiincios, dar fãrã sãmai aibã în final declicul care-ispune: „acum e gata, aºa trebuiesã arate” – fiindcã ºtia de ceva

vreme, de când a primit blueprint -urile, cum anume va arãta la final.Ca sã nu vorbesc fãrã sã dauexemple: blueprint -urile Frânghiei înflorite mi-au venit la Novi Sad,eram acolo alãturi de MarinMãlaicu-Hondrari, invitaþi la

festivalul de poezie de acolo;stãteam în camerã, þin minte caacum cã vorbeam despre niºteemisiuni literare de la TV ale luiOnetti – ºi, fãrã legãturã cu discuþianoastrã propriu-zisã, am avutdeclicul. Am ºtiut cum va arãtaFrânghia înfloritã, de la primul poemla ultimul. N-aveam titlul încã (urmasã mi-l dea peste câteva luni AnaDragu, într-un e-mail inspiraþional),scrisesem doar un sfert sau otreime din carte – însã pur ºi simplu

am ºtiut ce am de fãcut. Restul, încã vreo ºase luni, a fost doar muncã de transcriere. Scriam,verificam mereu sã nu depãºescconturul, sã urmez cât mai fidelplanul blueprint -urilor – iar prinfebruarie 2012 contururile au fostpline. Dar declicul cãrþii, cauza eiprimã, fusese în august, cu un an în urmã. ªi adevãrul adevãrat ecã scrii mai mult pentru decliculãla – mai intens decât toatãholongãreala subsecventã atranscrierii. Iar apoi aºtepþi sã vezidacã cineva va mai uni iar vreodatãfirele rupte ºi neizolate aleneuronilor tãi, dacã se va produceiar scânteia, dacã vei primi alt setde blueprint -uri. Despre asta,numai despre asta e vorba.

 În ghiciturãRadu Vancu

Politi-chiens

   D   E   C   L   I   C

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

14/118

14

Sub titlul Fals tratat demanipulare (Ed. Humanitas, 2013),Ana Blandiana publicã o amplãsuitã de texte cu caracter confesiv,situabile între memorialisticã ºiconfesiune, fiºe de comentariu jurnalistic ale unor evenimente alezilei, mici eseuri cu marcateaccente etice, cugetãri ajunseadesea la condiþia aforismului. Elese aºazã organic în suita maiveche a tabletelor din Calitatea demartor   (1970), Coridoare deoglinzi, (1983) Oraºe de silabe(1987), Ghicitul în mulþimi  (2000)ºi mai ales Cine sunt eu  (2001),care participã, toate, la o definiþiecumva clasicã intelectualului cafiinþã ºi conºtiinþã interogativã, carese simte mereu obligatã sãchestioneze lumea prin care trece,autointerogându-se totodatã, încãutarea înfriguratã a unui senscoagulant. « De ce scriu ? », dar mai ales « În ce cred ? » ar putearezuma acest regim proble-matizant al paginilor din Falsul tratat , cãci cel ce se exprimã în elapare de douã ori angajat : într-ooperã pe care nu conteneºte s-osimtã ºi defineascã în funcþie detimpul scrierii ei, ºi într-o reflecþie,care trece ºi în concretul acþiuniicivice, sociale, de interes general.ªi vreau sã spun de la început cãrareori am citit o carte în caretensiunea, aproape incompa-tibilitatea, dintre ceea ce multcitatul Max Weber numea,completat apoi de Paul Ricoeur, o« moralã a convingerii », unoptimum etic , caracteristic an-gajamentului civic al intelec-tualului, prin definiþie « idealist »,ºi « realismul » rece, dictat de o« moralã a responsabilitãþii »,accentuat adesea pânã la cinism,al omului politic, care aduce mereu

 în faþã interesul imediat, de partid,dependent de conjuncturi ºicircumstanþe foarte concrete, încare e privilegiatã aºa-numita

minoritatea ganditoareAna Blandiana si

Ion Pop

    ,    ,,,« moralã a acþiunii », ce calcãuneori (prea frecvent) în picioaretocmai atributul moralitãþii, înnumele unui aºa-zis « realismpolitic ». Ana Blandiana îºi poatepermite ºi aceastã extindere aspaþiului de reflecþie, fiindcã a fostºi rãmâne - e de recunoscut - unadintre figurile proeminente alemiºcãrii democratice româneºtipostdecembriste, militantã pa-sionatã pentru eliberarea socie-tãþii lumii noastre de tarele comu-nismului, dupã ce se exprimase nuo datã, ºi sub regimul dictatorial caun spirit liber.

Un « tratat » în sensul propriu alcuvântului cartea nici nu e, neavândnimic din rigiditatea unei perspective« sistematice » ºi « complete »asupra lumii. Coerenþa e asiguratãaici de coloana vertebralã, în toatesensurile, a autoarei, caredefineºte, alãturi de o « viziune »unitarã asupra « împrejurimilor » ºi« împrejurãrilor », ºi o impunãtoareverticalitate eticã. Cât despre« manipulare », cuvântul apare subdiversele sale accepþiuni : cel cescrie e « manevrat » în fel ºi chip,condiþionat de cele mai diferitecircumstanþe, obiective ºisubiective, abandonându-se unor miºcãri ideale, dovedite mai apoiiluzorii, ori descoperind maºinaþiuniexterioare sieºi, pe un parcursaccidentat al vieþii, cu tentaþii,capcane, fundãturi ; nu lipseºte nici încercarea de a influenþa, la rân-du-i, forþe crezute pozitive, în folosulunor cauze. Amintiri din copilãrie ºiadolescenþã, cu dramaticul, întrealtele, episod al arestãrii ºi morþiitatãlui, apoi ecouri rãmase foarte viidin primii ani ai uceniciei de scriitor,cu constrângerile caracteristiceepocii încã staliniste în esenþã ;accidente de parcurs ale carierei de

scriitor aflat în raporturi de tensiunecu tot soiul de cenzuri, cu momentede interdicþie ºi de supravegherepoliþieneascã, dar ºi mari succese

ale poetei cu ecouri semnificative în afara României, pe care puþinidintre confraþi le-au avut, fiindinvitatã în consecinþã în mai multeþãri ºi continente, prezentã înimportante organisme internaþionaleale breslei ; « documente » apoi, de

mare preþ, despre implicarea sacetãþeneascã dupã evenimenteledin Decembrie 1989, în primul rând în fruntea Alianþei Civice, cu energiineoromantice repede decepþionate,apoi, pânã astãzi, în întemeierea,alãturi de Romulus Rusan, aMemorialului Sighet, instituþie unicã în Euopa postcomunistã, înserviciul unei memorii active,lustrale, - recompensã târzie,simbolicã, a tragediilor suferite deelitele societãþii româneºti victime

ale dictaturii comuniste, de la cei maide seamã intelectuali ºi oamenipolitici, la cei mai luminaþi dintreþãranii persecutaþi necruþãtor denoua orânduire.

Ana Blandiana evocã toateaceste momente cu condeiul sigur ºi matur al scriitorului în stare sã înscrie în emblema unui episodaparent anodin ale vieþii semnificaþiimajore, sã descifreze în chipuri deoameni simpli, þãrani, muncitori,efigii ale unor mentalitãþi, sã reþinãexpresiv un decor de naturã vie saumoartã, sã concentreze în micinuclee epice episoade de istorietrãitã care vor rãmâne. În acestevariate ipostaze de evocator secvenþial al lumii prin care a trecut,scriitoarea gãseºte însã mereunumitorul comun al unei viziunidespre viaþã ºi istorie modelatã deprincipii etice de maximã exigenþã,chiar dacã poate înþelege unelecompromisuri conjuncturale. I s-achiar reproºat, în glosele unor maitineri comentatori ai actualitãþiinoastre, acest « romantism »neopaºoptist, un idealism greu de înþeles, se pare, de cãtre cei care,cu pretenþii de echilibru ºiechidistanþã reflexivã, par ispitiþi sãcedeze numitului « realism politic ».

Dar Ana Blandiana e departe –se vede acum foarte bine – deexaltãrile necontrolate ale unuispirit naiv-idealist. A trecut prin preamulte experienþe foarte concrete ºiacute pentru ca sã-ºi permitãevaziuni ºi « levitaþii » în sfera purãa reveriilor desprinse orice pãmântferm. Ea se exprimã însã cu o

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

15/118

15

pasiune alimentatã substanþial deo înaltã conºtiinþã moralã,edificatoare, constructivã, cuadevãrat sensibilã la ceea ce setot invocã drept « interes naþional ».Observarea nemediatã a lumii caºi intuiþiile unui scriitor ºi intelectual

de mare format o fac sã descopererepede prãpastia dintre idealul« optimum etic » despre carevorbeam ºi realitatea asprã ce seoferã, vorba lui Rimbaud, îmbrã-þiºãrii noastre dureroase. Aredestulã experienþã de viaþã trãitãsub regim comunist ca sã poatãdetecta rapid sechelele lui în lumeade dupã 1989, camuflãrile de totsoiul, agresivitatea greu dereprimat a unor impulsuri totalitaretregãsibile la «emanaþii » din acel

Decembrie însângerat, deturnat închip cinic de la scopurile sale înalt-purificatoare ºi reformatoare.Relateazã într-un loc chiar confesiunea brutalã a unui fostsecurist privind atotputerniciasistemului poiliþienesc ieºit lasuprafaþa « economiei de piaþã »dupã ce acaparase mai toatepoziþiile ce decid mersul economieiºi polºitici româneºti ; îºi dã seamafoarte devreme de sforile trase deputerea FSN-istã imediat dupãrãsturnarea lui Ceauºescu ºirefuzã cu demnitate sã se afiºeze în vitrina noilor conducãtori, cafaþadã democraticã formalã ;descoperã tot atât de repede ºi cuo mare amãrãciune jocul politic ceia treptat locul angajamentuluicu adevãrat novator al AlianþeiCivice, înregistrând reacþiile unor intelectuali în care crezuse, gataacum de compromisuri ºi interesaþimai mult de putere decât deautentica schimbare a societãþiiromâneºti. Ceea ce comunicãdespre episodul naºterii PartiduluiAlianþei Civice, apoi despre relaþiacu primul preºedinte câºtigãtor alConvenþiei Democratice, esteextrem de important ca documentistoric, dar e exemplar ºi subunghiul acelei morale superioarepentru care ar fi trebuit sã lupteorice intelectual de dupã De-cembrie 1989. Refuzul demni-tãþilor, al posturilor profitabile decare putea beneficia poeta lup-tãtoare, e edificator, iar reme-morarea numeroaselor atacurinedemne, a insultelor duse pânã

la trivialitatea extremã de care aavut parte din partea “poporului,”spune de asemenea mult despreo capacitate de rezistenþã deloccomunã în faþa degradãrii societãþiiromâneºti.

« Nu existã mândrie mai mare

decât aceea de a fi mândru deceilalþi » scrie poeta la o paginã, ââ- ºi a avut confirmãri ºi încurajãripe aceastã linie -, însã decepþiilenu sunt nici ele puþine ºi dureroase,lãsând loc reflecþiilor amare desprerãul care maculeazã ºi altereazãpânã ºi cele mai sãnãtoasestructuri ale lumii noastre. « Datoriade a înlocui cuvintele cu fapte » omai þine în picioare – ºi ceea ce afãcut pentru Memorialul Sighet se înscrie în ordinea unor asemenea

fapte exemplare. În ul timã instanþã, Ana

Blandiana poate vorbi ºi despre

« arta de a îmbãtrâni frumos »,despre o singurãtate fertilã, carenu e decât – cum scrie – « unpseudonim al scrisului », dar acompaniat constant, adaugãimediat, de « spaima cã, lipsinddin lume, s-ar putea prãbuºi tot ce

construis(e) acolo ». AnaBlandiana a construit mult, n-alipsit ºi nu lipseºte din lume, iar scrisul ei – o dovedesc ºi acestevibrante pagini ale Falsului tratat de manipulare  - e edificator în înþelesul cel mai înalt moral alacestui atribut. Aº zice cãaceastã carte apare tocmai la timppentru a încuraja, cât se maipoate, acea « minoritate gân-ditoare » care începe sã deasemne de trezire salutare, într-o

lume a politicianismului cinic,iresponsabil ºi incompetent, cenu mai poate fi acceptat.

 Din ciclul "Arhitecturi" 8

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

16/118

16

Ion Mircea

Mecanismul e de fiecare datã acelaºi: ea-mi spune un visiar eu îl preiau ºi-l prelucrez pânã în ultimele lui detalii

Claudia a visat o fetiþãcare avea în locul mâinilor doi clopoþeicând i-au turnat sã se spelea vãzut cu ochii ei cum palmele fetiþeipãstrau apa ºi apa nu mai cãdea.

era o zi cu desãvârºire seninã în visDumnezeu a îmbrãcat Pãmântul într-un clopot de sticlãºi-acum îl privea contrejour.

dar vântul s-a înteþitºi fetiþa a început sã-ºi scuture braþele deasupra capuluicopiii din toate timpurile ºi de pretutindeni

au început sã-ºi scuture braþele deasupra capuluitoþi aveau în locul mâinilor clopoþeiunii au început sã scrie-n vãzduhalþii au sãpat în vãzduh gropi ºi în gropi alte gropi ºi gropiþepe care le înnodau între ele ca-ntr-un lanþ din cozi verzi de pãpãdiealþii pictau copii în vãzduh ºi copiii pictaþi la rândul lor pictau alþi copiialþii fãceau baloane de sãpun alþii oglinzi cu mai multe pagini.

mecanismul e de fiecare datã acelaºi: ea-mi spune un visiar eu adorm ºi-l visez pânã în ultimele lui detalii.

Dinu FlãmândDebarcader 

va fi chiar momentul când ea nu se mai mulþumeºtecu firimituri de timp rãmase în palma taºi trage linieface socoteala

purici de luminiþe sãltând pe întinsul mãrii ar maiputea o clipã sã-þi întoarcã atenþia de la fugazilelor ce se aglomereazãspre infinit

dar din acea clipã –zice-se – nici pleoapele umflate ale norilor  împinºi spre marginile vizibilului ºi nici restul speranþeirãmasã în tine nu vor mai avea lacrimi

iar spaima ta vibratilã va deveni privirea lãuntricãce pipãie ezitantã coroana stejarului pe colina întoarsãdeja cu capul în jos în abisul inexplicabil

ºi cum lumina doar altceva þi-a arãtat totdeaunadar niciodatã pe sine eaaceastã inundaþie din lãuntrul ei va fi

ca o epidemie hilariantãgãlãgioasã nãvalã de contabili alcoolicipe coastele abrupte ale Olimpului

   E   C   H   I   N   O   X

   4   5

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

17/118

17

spre cârciumile din valedupã ce ºi-au închis catastifelegrãbiþi sã profite de week-end

e târziusibilelele trag obloanele la dughenePythia stinge gazul

numerologii ºi astrologii ºi-au strâns tarabelepsihopompiise aflã deja instalaþi confortabil în trenul lor de navetã cãtre periferia realitãþiidupã o sãptâmânã de asfixie prin subteranelecu pucioasã ºi alte larvare forme de viaþãale întunericuluide dincoloiar sacrificatorii ºi-au spãlat deja mâiinilela ciºmele

sigur cã mai întârzie magii orientali prin pieþeºi ºarlatanii ce vând praf de cãrãmidã

cot la cot cu mãsluitorii de zaruriprecum ºi bãtrânele pline de negi pretinzând cã adulmecãpaºii rarefiaþi ai destinului pe drumul oblicdin palmãbãtând la o uºã ieftin deschisã în adâncul misterelor 

nimeni demult nu mai ia în seamã liotacelor ce te îndeamnã sã dai bacºiº destinuluideºi...cine ºtie?ºi poate poate...

tu trebuie sã pleci

  nu mai e vreme pentru detaliicâteva din ele þi-au fost dãruite ºi vine momentulsã restitui numeroasele alte zile care þi-au fostdoar împrumutatedar era numai o prost înþeleasã de tine vânzare ceea cetu credeai cã þi-e dãruit

evident cã tristeþea continuã sã-þi facã pe sufletbãtãturica uneltele prea strâns þinute în palma þãranuluicum se întâmplã prin munci ºi zile în tautologia cotidianã

dar vei gãsi din instinct drum spre debarcaderulce are doar îmbarcareºi vei începe sã faci agitatsemne cu mâinile spre malul cu bãlãriide dincolo

( zadarnic ai încerca sã strigi dupã luntreprin gãlãgia ce dã nãvalã din cârciumi odatã cu fumulºi transpiraþia atâtor singurãtãþi care tocmai începsã negocieze cine intrã în patul cuimai spre miezul nopþii)

iar între timpaºteptândvei privi tâmp o veche inscripþiespãlatã de ploaie pe panoul de lângã ponton:tisin didonai

   E   C   H   I   N   O   X

   4   5

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

18/118

18

Ion Pop

Vreme în schimbare

Tu, pãºind,aproape orb, aproape în vârful degetelor, pipãind

cu bastonul tãu nevãzut,un fel de drum,gândindu-te în ºoaptã,ca nu cumva sã ciobeºtivreun cristal uitat în aer, vreun pãtratabia nãscutdin limpezimea zilei.

Pe când pe scena din piaþa mare,se aude clipind teribil,ca din douã talere de fanfarã,ochiul Cicloapeide sub rochiþa

balerinei spartane.

Virgil Mihaiu

echinoxist întâmpinã stelist la Lisboa

ºaizeci de aniprefãcuþi în pagini de revistã

omul identificat cu steaua literarãatinge limanul portughez în 2008

aurel rãunãscut în ’930 lângã bistriþala poale de carpaþiprimeºte permisie de la comisiesã vorbeascã despre blagala institutuldin metropola universalãlisabona

trei zile din ºaizeci de anipermisie de la comisie

dupã care

þuºti la cutiuþã înapoi la revistãla paginile stelei

domnul rãu este cazat la hoteluldom manuel I

cât timp îl aºteaptã ºoferul(adicã eu)alt tip cu alurã de ºofer (sau/ºi director)vorbeºte intens la telefonul mobilcalmul duminicii lisboeterãsunã de fraze ruseºtide parcã fundalul sonor ar fi copiatdintr’un vechi film sovietic

Adrian Popescu

Primii poeþi echinoxiºti

Ei n-au fost nici Ginsberg, nici Snyder,nici Corso,sau Ferlinghetti,ori Kerouac.

 Americanii visau Orientul extrem,beatitudinea budistã,Lotusul iluminând zgârie-norii,noi cotele secret ale mirajuluilivresc al Occidentului.Satori unii, litania Trandafiruluitainic, alþii.

Alcoolul nostru,(marijuana voastrã)ne deschidea în cer aceeaºi fereastrã?

,,Deschidem, deschidem !’’Non idem est si duo dicunt idem.

Constantin Tonegaru în puºcãrie,Ezra Pound în cuºcã lângã Pisa.

Nu suntem rudedar ceva ne înrudeºte, încercarea de-a aprindedintr-o cutie de chibritePan Am 474 beþele ude,sã ne ilumineze chipul.

Memoria tinereþii noastre:desele treziri dimineaþa, în braþele poeziei, într-un pat îngust.

Un pat de campanie,unde dorm eroiivisându-ºi gloria în bãtãlia din zori.

Din ciclul Muzicieni 1

   E   C   H   I   N   O   X

   4   5

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

19/118

19

   E   C   H   I   N   O   X

   4   5Ruxandra Cesereanu

este aici ceva

este aici ceva care nu mai funcþioneazã omeneºtetristeþea iute ca o brânzã de caprãsingurãtatea lovitã în gât cu un bastonmãsurãtoarea dintre înãlþare ºi cãdere cu umflãturi de tifosfiecare cu geamantanul de pieliþe psihice dispãrutecu bulinele de confetti ºi cu piuliþele din inimãdar poate cã în sfârºit bucãþile de materie se vor lipi laolaltãca trupul lui hristos fugit nestricat din giulgiu(glorie celor îngropaþi în smirnã).

Ioan Moldovan

frate-meu ºi cu mine

Nimic n-avem de fãcut. Suntem doi domniºori pe care s-au uscatªi-s scame creierii tatãlui. Ne punem pe visat ºi nu vedem cãVara acum se pregãteºte din timp: sã ne împrumutãmSã facem cereriSã ne rãmânã ºi nouã ceva cât de cât. Ce bine-ar fi sã fie acum aiciUn filosof ca lumea sã ne expliceCe care-va-sã-zicã un bici de melancolieStârnind muzicuþele dionisiaceªi mai târziuSã ne întoarcem acasã îngheþaþi ºi cu toþi dinþii la locul lor Cu mama râzând la vederea noastrã ºi nimic sã nu ne spunãCi doar sã ne cuprindã ºi sã ne vâre la loc în gãoace.

Traian ªtef 

Gata ºi sãrbãtorile

Gata ºi sãrbãtorile În casã mirosuri amestecateCu dulce acru amãruiªi un pulovãr care parcã nu eAl nimãnuiAruncat neglijent pe un spãtar De scaun

Mai pe searãUn parfum nedefinitDar tareSe simte

ªi privim miraþi unul spre celãlaltPe icoane nici un fir de praf Nici o lacrimã

Adrian Suciu

N-am scris nimic

N-am scris nimic. Am aºezat pe hîrtie o miede generaþii de fum de þigarã ºi cãruþele copilãriei.Am mîzgãlit oameni îngenuncheaþi din vreo pricinã.Am lãsat urme adînci pe hîrtie cãrînd cadavrede la un cimitir la altul.

Pîinea mea se teme de mine ºi fuge.

 Înger, îngeraºul meu, dã-mi mie cuvîntul care ucideºi învie! Îl voi scrijeli cu unghiile pe ziduri

Parfumul treceEra de vanilieSemn cã e momentul

Sã ne întoarcem la ale noastre

   P  o   l   i  p   t   i  c

8/17/2019 Steaua 1-2 2014

20/118

20

ºi nu-l va vedea nimeni. Îl voi aºeza în pîntecelefemeilor mele ºi ele nu vor ºti. Îl voi lãsa

 în intersecþii aglomerate ºi va zîmbi prafului.

N-am scris nimic. Am fotografiat porþi pe caren-am intrat niciodatã ºi rãzboaie care n-au fost.

Rareori, o scînteie scapãrã-n beznã,dar numai ca s-o facã mai neagrã.

N-am scris nimic. Numai Dumnezeu ºtie sã scrieºi a scris o singurã datã.

Vlad Moldovan

Limitele excrescenþelor / Remisii spontane

Ieºi din ceþuride haznaleele atârnã fãrã sorgintepe pâraie captatoarecurcubee chemicale. Întreschimburi -chihlimbar ºi