Soiuri de viţa de vie de masă rezistente, care se pot cultiva, fără protecţie peste iarnă, în zona

Banatului:

Arcadia (sinonim – Nastea)

Boabele sunt de culoare albă. Este un soi relativ rezistent la mană şi putregai. Suportă geruri de pînă

la -21º C. Soiul Arcadia se încadrează printre cele mai valoroase 10 soiuri de struguri pentru masă.

Chasselas dore

Se coace în a doua jumătate a lunii august. Boabele sunt de culoare galben aurie. Există şi un soi cu

boabe colorate în roz (Chasselas roze). Se poate cultiva în gradina de lângă casă în toate regiunile

ţării.

Codreanca

Soi nou de viţă de vie cu termenul de coacere foarte timpuriu. Rezistenţa la îngheţ este de -22º C.

Prezintă o rezistenţă sporită la mana viţei de vie, făinare, antracnoză şi putregaiul cenuşiu.

Concord

Acest soi este cultivat în diferite zone climaterice pe diferite tipuri de soluri, pe care dă rezultate

bune.

Strugurii se coc la sfîrşitul lunii septembrie.

Bobul este de culoare albastru închis, acoperit cu un strat intens de pruină (ceară). Se recunoaşte

uşor după aroma specifica de „căpşuni" (foxat). Are o rezistenţa înaltă la ger, de pînă la -30˚C.

Ialovenskii Ustoicivii

Prezintă o perioadă târzie de coacere, cu o rezistenţa înaltă la ger şi boli fungice. Boabele, acoperite

cu un strat subtire de pruină, sunt de culoarea verzuie. Pieliţa este de grosime medie.

Lora

Boabele sunt de culoare alb-lactică. Soiul este productiv şi rezistent la îngheţ (-23º C), mană,

putregaiul cenuşiu. Soiul începe să fructifice după 2-3 ani de la plantare.

Moldova

Moldova este un soi de struguri de masă cu o perioadă târzie de coacere (sfîrşitul lui septembrie).

Boabele sunt de culoare violet-închis, acoperite cu un strat pronunţat de pruină (ceară). Rezistenţa la

ger este mijlocie: -22º C. În prezent este cel mai răspândit soi de masă cu perioadă tîrzie de coacere.

Muscat de Hamburg

Este un soi foarte apreciat datorită calităţilor sale gustative. Se coace la începutul lunii septembrie,

iar boabele sunt de culoare neagră, acoperite cu un strat de pruină (ceară). Se poate folosi în

grădinile de lângă casă din toate regiunile ţării.

Niagara

Maturitatea de consum a strugurilor este aproximativ jumătatea lunii septembrie. Bobul este de

culoare de la verde deschis pînă la galben-verzui. Are o rezistenţă înaltă la ger ( -28˚C).

1

Prezentabil

Este un soi de masă cu o rezistenţă sporită la boli şi îngheţuri. Se coace la mijlocul lunii august.

Bobul este de culoare albă. Preferă solurile fertile şi umede şi are o rezistenţa înaltă la îngheţ (-

24˚C).

Talisman

Este un soi timpuriu-mijlociu, cu boabe de culoare albă.

Rezistenţa mare la bolile criptogamice şi la îngheţuri (pînă la -25º C).

VINUL DIN BANAT

Ciorchinii de Fetească neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Chardonnay, Sauvignon Blan

sau Muscat Ottonel atârnă greu spre pâmânt. În jurul butucilor de viţă de vie mişună ţăranii, care

mânuiesc, dibaci, cuţite speciale, pentru a-i aduna. Apoi îi pun cu grijă în lădiţe, de parcă ar fi nişte

moaşe atente cu noii-născuţi.

Culegătorii sunt zilieri, angajaţi din satele din zonă, dar şi din părţile Moldovei şi ale Olteniei. Vin

la culesul strugurilor de la Recaş în fiecare an şi încep treaba dis-de-dimineaţă. În fiecare seară, sunt

instruiţi ce bucată de vie trebuie culeasă, pentru că fiecare soi de struguri are rostul lui.

Reţeta vinului bun începe când ciorchinii sunt culeşi cu atenţie de mâini dibace, feriţi de lovituri şi

puşi cu grijă în lădiţe. Apoi, boabele zemoase se zdrobesc în tească. De aici, greul cade pe umerii

oenologului. Specialistul dă unde verde pentru livrarea vinului către magazine.

Dulceaţa strugurilor face vinul bun

Aceleaşi 800 de hectare de dealuri însorite acoperite cu vie de la Recaş au produs anul acesta o

recoltă cu 20% mai mare decât anul trecut, până la şapte mii de tone de struguri. Din aceştia, vor

rezulta circa cinci milioane de litri de vin.

Vremea bună a grăbit recoltarea cu aproape o lună şi a făcut din anul 2009 un an de excepţie pentru

viticultori. Culesul a început de pe la jumătatea lui august, semn că timpurile se schimbă.

“Se pare că schimbăm normalitatea. Dacă acum câţiva ani consideram normal să începem recoltarea

la 10 septembrie şi să o încheiem undeva în noiembrie, şi acum şi anul trecut am început culesul

2

mult mai devreme. Aşadar, vom termina culesul în această lună (septembrie, n.r.). Încălzirea

globală ne schimbă normalitatea în procesul culesului viţei de vie, însă nu ne putem plânge, pentru

că influenţele sunt pozitive”, explică directorul Cramelor Recaş, Gheorghe Iova.

O mică parte din producţie, aproximativ 5%, va rămâne pe viţă şi după luna septembrie, pentru

maturare, boabele acestor struguri urmând să se păstreze pentru vinurile de vinificaţie premium,

cum sunt vinurile maturate în baric.

Tezaurul din catacombe

Cele mai vechi documente despre viile Recaşului datează din 11 noiembrie 1447. Într-un act în care

se vorbeşte despre vânzarea unor vii de către Ioan şi Ecaterina Magyar lui Mihail de Ciorna, banu al

Severinului, pentru 32 de florini ungureşti din aur. Tot atunci s-a stabilit şi hotarele moşiei.

Cine soseşte la Recaş nu va îmbiat doar de parfumul strugurilor, ci se va putea delecta cu licoarea

bahică păstrată în hrubele subterane. Aici, sub arcadele sălilor din cărămidă pot fi găsite cele mai

alese şi scumpe vinuri bănăţene.

Actuala cramă există din 1945, iar din 2003 a fost inclusă pe lista reperelor turistice din programul

“Drumul Vinului-România Ţara Vinului“. Catacombele au o sală de degustare, constuită la nouă

metri sub pământ. Tot aici e păstrat şi tezaurul Cramelor Recaş – cele mai bune vinuri din anii de

excepţie.

OENOTURISTII IN FRANTA

Oferta Frantei in materie de oenoturism este recunoscuta ca fiind variata si de calitate, dar – sustin

specialistii – „scârtâie“ la nivel de marketing. Un studiu national desemneaza profilul

oenoturistului, in cautarea celor mai bune solutii pentru a-l face sa vina mai des la crama.

Studiul national a fost realizat anul trecut, de catre Atout France, in colaborare cu 8 regiuni viticole

(Aquitaine, Alsace, Bourgogne, Champagne, Languedoc-Rousillon, Valea Loirei, Rhone-Alpes,

Provence- Alpes-Cote d’Azur). Atout France – Agence du Développement Touristique de la France

– este operatorul unic al statului francez in materie de turism, si vegheaza atent la promovarea

imaginii de tara. Aproape 9.500 de subiecti, aflati in vizita la crame, la institutii sau la muzee cu

profil vitivinicol au completat chestionare redactate de operatorul mai sus-mentionat. Din sinteza

3

raspunsurilor, rezulta ca vârsta medie a oenoturistului este de 46 de ani, dar cu o repartitie

majoritara intre doua grupe de vârsta: 18-35 de ani si peste 55 de ani. Acestea reprezinta deci

grupurile tinta spre care isi vor indrepta cu precadere mesajul campaniile de marketing.

Oenoturistii sunt, in majoritatea lor, barbati (62%). Cu toate acestea, sustin autorii studiului, ar fi o

greseala sa se ignore ponderea femeilor in rândul persoanelor interesate de domeniu: aproape

jumatate dintre oenoturi sti isi aduc in vizita si partenera (42 %), sau intreaga familie (25 %).

Turistii „de vin“ sunt, in buna parte, oameni cu carte (36% au studii superioare) sau cu venituri

bunicele (peste 5.000 euro/luna). Clientela oenturistica este compusa, in medie, din doua treimi

francezi si o treime straini. Cifrele variaza insa mult de la o regiune la alta.

CRITERII HOTARÂTOARE: DEGUSTARE SI CUMPARARE

Ce-i mâna in lupta pe oenoturisti? Principalele motive invocate sunt, in ordine: dorinta de a vizita

crame si exploatari viticole (17%), degustarile de vinuri (15%), plimbarii prin localitatii viticole

(14%). Daca se cumuleaza totalitatea raspunsurilor, fara a se tine cont de ordinea in care au fost

enumerate, rezulta ca 46 % dintre cei chestionati isi aleg destinatia pentru a degusta anumite

sortimente de vinuri, iar 40%, pentru a cumpara anumite vinuri. Din raspunsurile celor chestionati

reiese ca vizitele se concretizeaza, de cele mai multe ori, cu un proces final de cumparare. In medie,

un oenoturist „hotarât“ cumpara in valoare de 104,2 euro, dar si aici cifra variaza in functie de

regiuni.

In timpul sejurului, oenoturistul cumpara si alte produse legate de vin Iata câteva valori medii de

cheltuieli anexe: 15,25 euro – cheltuieli cu alte produse legate de domeniul viticol (suc de struguri,

spre exemplu), 13,55 euro – pentru „stagii“ in vie sau vizite ghidate, 70,2 euro – cheltuieli in

restaurante sau baruri cu vin. La capitolul satisfactie finala, un procent majoritar se declara foarte

multumit de vizita facuta. Din totalul celor chestionati, 57 % pleaca acasa cu o imagine mai buna

despre locul vizitat, 42 % declara ca pleaca cu aceeasi imagine, pentru ca regiunea le era deja

familiara, si doar 1 % se declara nemultumiti.

Studiul a mai pus in evidenta si obstacolele care salasluiesc in mintea oenoturistului – fie el amator

sau „luminat“. Astfel, o idee adânc inradacinata este aceea ca oferta oenoturistica e scumpa. Un alt

obstacol: teama de elitism, aflata in strânsa relatie cu aspectul tehnic al productiei de vinuri. Turistii

straini, cu precadere, se tem ca se pot face usor de râs daca nu au suficiente cunostinte despre

vinurile frantuzesti. Un al treilea obstacol este legat, pur si simplu, de informatiile adesea

insuficiente, care ingreuneaza gasirea tipului de destinatii/vinuri dorite.

PROFILUL TURISTILOR DE VIN

Plecând de la toate aceste date, specialistii au stabilit 4 tipuri de „turist de vin“: epicurieni,

exploratori, experti si clasici. Fiecare tip are un comportament specific legat de oferta vitivinicola si

de comunicarea cu producatorul; ramâne in sarcina institutiilor interesate sa-si revizuiasca

4

atitudinea (si oferta), si s-o adapteze tipului sau tipurilor dorite de consumator. Iata, pe scurt,

radiografia celor 4 tipuri de oenoturisti:

Epicurienii

- Perceptia vinului: placerea simturilor, stare de bine.

- Profilul: proportie mare de turisti straini, putere mare de cumparare, mari consumatori de vinuri.

Grup tinta cu mare potential.

- Comunicarea dorita cu producatorul: conviviala.

- Tip de comunicare menita a-i atrage: despre domeniul viticol respectiv, despre terroir, despre

atuurile regiunii.

Exploratorii

- Perceptia vinului: alchimie, mister (secrete de casa, istorii).

- Profilul: viziteaza frecvent crame, consuma vin in mod regulat.

- Comunicarea dorita cu producatorul: amicala.

- Tip de comunicare menita a-i atrage: despre domeniul viticol, terroir, gastronomie.

Expertii

- Perceptia vinului: stiinta (proces de productie, abilitati tehnice, expertiza).

- Profilul: proportie mare de vizitatori francezi, obisnuiti cu sejururi in regiuni vitivinicole, putere

de cumparare in scadere.

- Comunicarea dorita cu producatorul: pedagogica.

- Tip de comunicare menita a-i atrage: despre subiecte care imbogatesc posibilitatea de intelegere a

vinului.

Clasicii

- Perceptia vinului: patrimoniu, valori sigure

- Profilul: proportie mare de francezi care consuma vin in cantitati mici, putin obisnuiti cu sejururi

de profil, putere de cumparare in scadere.

- Comunicarea dorita cu producatorul: sociala.

- Tip de comunicare menita a-i atrage: despre patrimoniul natural, cultural si arhitectural al regiunii.

OENOTURISMUL IN ROMANIA

Turismul in principalele podgorii din Romania devine din ce in ce mai atractiv, reprezentantii

acestui domeniu asteptandu-se la o crestere de circa 10-20% in 2008, comparativ cu anul trecut.

Chiar daca se adreseaza in special cunoscatorilor, acest tip de turism incepe sa devina interesant si

in randul necunoscatorilor. Din pacate insa, problemele generale ale turismului romanesc se

5

rasfrang implicit si asupra turismului viticol. Vorbim de aceleasi carente: promovare slaba, lipsa

unui brand definitoriu, la care se adauga si lipsa unei infrastructuri de cazare dedicata acestui tip de

turism.

“Acest sector turistic este ca un copil care abia acum invata sa mearga. Suntem inca la inceput de

drum”, spune Marius Pasca, sef Sector Turism la Cramele Recas. Potrivit acestuia, dezvoltarea

sectorului este evidenta numai daca privim cifrele referitoare la sosiri. “Daca in urma cu cativa ani

primeam cam 50 de turisti pe an, acum deja vorbim despre cateva mii de persoane care ne trec

pragul”, arata Pasca. El mai spune ca in ultima perioada romanii devin din ce in ce mai interesati de

un astfel de turism. “Daca la inceput vorbeam aproape exclusiv despre turisti straini care vizitau

cramele si podgoriile noastre, acum procentul deja s-a echilibrat. Numarul turistilor romani este

aproape egal cu al acelora care vin din afara tarii”.

Raman cateva probleme. In general, in cazul zonelor vini-viticole din Romania, lipsesc structurile

de cazare adecvate (de preferat chiar in podgorii). Acestora li se adauga si lipsa unor activitati

conexe, care sa-i mentina turistului interesul de a ramane in zona. De exemplu, sustine Marius

Pasca, intreaga zona a Recasului este una de tranzit turistic, oamenii sunt in marea lor majoritate in

trecere catre alte obiective turistice din tara. “Trebuie sa le oferim turistilor oportunitati de a-si

petrece timpul liber aici. Cum nu avem si alte unitati cu acelasi domeniu de activitate in zona, este

greu sa-i motivezi sa stea numai unde te afli tu”, ne-a mai explicat reprezentantul cramelor Recas.

Potrivit acestuia, deja exista cateva proiecte care vizeaza tocmai acest aspect. Exista un interes

pentru construirea a circa 100 de locuri de cazare in incinta podgoriilor, dar si a unor programe care

sa-i permita turistului sa isi petreaca mai bine timpul liber. De exemplu, in cazul Cramelor Recas

programul unei vizite poate cuprinde: vizita in plantatia de vita de vie cu prezentarea tehnologiei de

cultura; vizita complex de vinificatie cu prezentarea fluxului tehnologic; vizita in beciuri – cu

prezentarea procesului de innobilare a vinurilor in baricuri si pastrarea vinurilor imbuteliate in

vinoteca, precum si prezentarea expozitiei de vinuri imbuteliate; degustarea vinurilor, cu

prezentarea tehnicii de degustare.

In privinta tarifelor, Marius Pasca, sef Sector Turism la Cramele Recas afirma ca acestea pornesc de

la 35 de RON de persoana. Preturile variaza in functie de complexitatea serviciilor, care pot fi

personalizate in functie de dorintele turistului.

Si reprezentantii Cramelor Halewood, detinatorii Cramei Urlateanu si a Pivnitelor Rhein Azuga, se

asteapta pentru 2008 la o crestere de aproximativ 30% a numarului de turisti iubitori de vin. Numai

anul trecut, sustine Magda Constantinescu, marketing project manager al Cramelor Halewood,

numarul vizitatorilor a fost de 12.000 (2.000 persoane la Crama Urlateanu si 10.000 la Pivnitele

Rhein Azuga). “Din totalul turistilor care ne-au vizitat ambele crame, aproximativ 30% au fost

straini”, afirma Constantinescu. Ea mai spune ca cei care au ales aceste obiective au fost turisti

6

individuali, companii sau grupuri venite prin agentiile de turism. Ridicate in 1892, Pivnitele Rhein

& Azuga – fost „Furnisor al Curtii Regale a Romaniei”, iar din aprilie 2006 „Furnizor al Casei

Majestatii Sale Regelui Mihai I” – sunt considerate cea mai veche locatie din tara unde se produce

fara intrerupere vinul spumant dupa metoda traditionala. Si in acest caz, vizita la un astfel de

obiectiv turistic ofera ocazia unor degustari de vin. Programul cuprinde vizitarea pivnitelor

subterane, precum si prezentarea tehnologiilor de vinificatie si degustarea a mai multor sortimente

de vin. Pretul unei vizite insotite de o degustare (vin la Urlateanu si vin spumant la Pivnitele Rhein)

este 15 RON/persoana, iar o masa intre 25 – 50 lei/persoana. In cazul pivnitelor de la Azuga exista

si posibilitate cazarii efective a turistilor peste noapte, in incinta Pensiunii Rhein.

Romania are nevoie de o strategie in domeniul turismului viticol, mai ales ca tara noastra nu duce

lipsa de “materie prima”. “Vinul abia acum incepe sa fie redescoperit in Romania. Incepe sa reapara

cultura vinului”, ne-a declarat Traian Badulescu, purtator de cuvant al Asociatiei Nationale a

Agentiilor de Turism (ANAT). Acesta mai spune ca, pentru acest an, estimarile arata o crestere de

circa 15 – 20% a numarului de turisti care vor vizita podgoriile si cramele din tara. “Desi sunt

estimate cresteri, fara o strategie dedicata, nici pentru anii urmatori nu putem vorbi despre o

adevarata explozie in acest sector”, spune Badulescu. El afirma ca suntem depasiti de vecinii nostri

la capitolul promovarii vinurilor. Badulescu mai sustine ca, spre deosebire de Ungaria sau

Republica Moldova, la noi nu exista branduri de vinuri mari, cunoscute international si care sa se

identifice cu Romania, asa cum Ungaria are Tokaji sau Republica Moldova are Cricova. Cu

siguranta, crede reprezentantul ANAT, am fi peste vecini la capitolul vinuri, daca acest sector

turistic ar fi mai bine promovat. Ne lipseste agresivitatea. Republica Moldova are un Festival al

Vinului, ca o sarbatoare nationala. “Ei atrag la un astfel de eveniment peste 20.000 de turisti straini.

Este un mod de promovare pe care noi inca nu-l avem. Vinul este un produs de baza care poate

inclus fara probleme in programele de promovare turistica a Romaniei”, mai spune acesta. Cu cativa

ani in urma, autoritatile din turism (pe vremea fostului ministru al Turismului, Dan Matei Aghaton)

au initiat un program intitulat “Romania – tara vinurilor”. Proiectul a fost laudat la acea vreme,

insa… s-a pierdut pe parcurs. “De pe urma acestui program”, potrivit reprezentantului ANAT, “ne-

am ales cu ceva infrastructura si cateva indicatoare turistice. Prea putin pentru acest turism”.

Numarul strainilor sositi anul trecut special in Romania pentru a vizita podgoriile a fost, din

estimarile ANAT, undeva peste 2.000 de persoane, iar al celor care au vizitat si o podgorie in timpul

vacantei lor, depaseste cifra de 20.000. (G. Serban)

TURISMUL IN BANAT

7

Cercetătorii din mai multe domenii ale ştiinţei au acordat Munţilor Banatului o importanţă

deosebită; geologia zonei muntoase bănăţene e binecunoscută astăzi, ceea ce nu surprinde, întrucît

ştim cît de bogat e subsolul său în elemente de primă importanţă pentru economia ţării; speologii au

depus şi ei eforturi susţinute în vederea cunoaşterii carstului acestei zone care oferă cea mai întinsă

cuvertură calcaroasă a ţării; atraşi de flora şi fauna excepţional de interesante, silvicultorii, botaniştii

şi zoologii şi-au îndreptat încă de multă vreme atenţia asupra Munţilor Banatului.

Regiune cu un trecut foarte frămîntat, atît de apropiată de centrul statului dac, peste care au

trecut legiunile romane, reprezentînd o parte din teritoriul cnezatului lui Glad-voievod al valahilor

în secolul al X-lea, păstrînd încă semnele îndelungilor ciocniri între Imperiul otoman şi cel

habsburgic.

Banatul muntos a constituit în acelaşi timp obiectul cercetărilor întreprinse de arheologi şi

etnografi. Un impuls au primit şi cercetările ştiinţifice complexe prin construirea Sistemului hidro-

energetic şi de navigaţie Porţile de Fier, realizîndu-se, sub egida Academiei R.S.R., o serie de

monografii asupra zonei afectate. Cum stau lucrurile sub aspect strict turistic ? Nu au trecut decît 8

ani de cînd ne arătam tentaţi să vedem în Munţii Banatului „cenuşăreasa turismului românesc".

O asemenea caracterizare era desigur îndreptăţită de insuficienta literatură turistică privind

aceşti munţi (şi mai ales munţii bănăţeni centrali, calcaroşi, bogaţi în obiective turistice de prim

ordin care nu fuseseră niciodată descrise); de insuficienta bază materială turistică (kilometrajul

redus al drumurilor modernizate sau cel puţin practicabile cu automobilul, numărul de asemenea

redus al cabanelor şi altor amenajări turistice şi lipsa lor efectivă din zone de considerabilă valoare).

Pînă acum cîţiva ani practicarea turismului se făcea aproape exclusiv de către bănăţeni, pentru restul

ţării cea mai însemnată parte a Munţilor Banatului fiind o mare necunoscută.

Ne exprimam atunci nădejdea că lucrarea noastră, rod al unor îndelungate cercetări de teren,

va însemna şi pentru acei pasionaţi ai turismului pentru care nu există alte chei decît ale Bicazului,

alt abrupt decît al Coştilei, alte vîrfuri decît cele de peste 2000 m, un îndemn de a porni şi spre

meleagurile bănăţene, îndemnam în special la drumeţie, cu piciorul mai ales şi nu neapărat pe trasee

marcate, în căutarea unora dintre peisajele cele mai pitoreşti şi mai neîmblînzite — deşi în general

umanizate - ale naturii Carpaţilor noştri; speram că vom contribui la cunoaşterea şi înţelegerea a

ceea ce este adevărat specific în aceşti munţi lipsiţi de căldările cu lacuri glaciare ale Retezatului, de

imensa creastă alpină a Făgăraşului sau de nesfîrşitele păduri ale Rodnei şi Călimanului, adică:

vraja întinselor poieni; albeaţa imaculată a pereţilor de calcar împodobiţi de o admirabila floră şi

ciuruiţi de nenumărate peşteri; pitorescul sălbatic al defileelor şi cheilor Banatului, indiferent dacă

autorul lor e un fluviu ca Dunărea, un rîu ca Neargănul (Nera), Caraşul sau Cerna, un rîuleţ ca

Minişul, sau ogaşele ca Şuşara sau Globu Craiovei; lumea pe care încă o mai descoperim poposind

în aşezările uneori modeste dar totdeauna primitoare ale ţăranului bănăţean de la munte — sălaşe

8

sau stîne pierdute pe întinsul platourilor, tîlvelor şi cioacelor, sate răsfirate în depresiunile

intramontane sau pe văi — în care ceea ce numim folclor e încă un element constitutiv al vieţii

oamenilor.

În anii din urma, interesul pentru turism în această zonă a sporit considerabil: s-a ameliorat

reţeaua de drumuri; capacităţile de cazare au crescut mult, atît în Semenic, în zona Reşiţa-Anina-

Oraviţa, cît şi în Băile Herculane; se remarcă o sporire a interesului acordat marcajelor; există un

interesant proiect de amenajare şi utilizare turistică - pe plan naţional şi internaţional — a zonei

carstice din centrul Munţilor Banatului care ar urma să capete statutul de Parc Naţional.

Pentru ca lucrurile să meargă mai departe pe făgaşul acesta, turismul în creştere neluînd

vreodată caracterul de factor poluant şi degradant al mediilor naturale - protejate sau nu — din

Munţii Banatului, s-ar putea ţine seama de faptul că vocaţia majoră a turismului în Banat rămîne

drumeţia; desigur, apropierea de punctele de interes se face pe drumuri modernizate, dar cel puţin în

imediata apropiere a Rezervaţiilor sau pe teritoriul Parcului Naţional ele ar trebui să se oprească la o

distanţă judicioasă de obiective, nepătrunzînd în „sanctuare".

Apoi, ameliorarea potecilor existente e într-o serie de cazuri realmente necesară, însă ele n-

ar trebui extinse în unele sanctuare ale naturii şi nici „amenajarea lor complexă" nu e totdeauna de

dorit (porţiunea din Cheile Caraşului cuprinsă între Peştera Ţolosu şi Gura Comarnicului ar trebui

să rămînă fără potecă; poteca de-a lungul Cascadelor Beuşniţei putea să rămînă nemarcată). Şi

pentru că a venit vorba de marcaje, se ştie că acestea, judicios distribuite, discrete, reduse la

minimum (ca frecvenţă a semnelor), sînt de o reală utilitate pentru drumeţ; însă un marcaj ce duce

kilometri întregi de-a lungul unui drum, unei cai ferate sau unui curs important de apa. e inutil, iar

cînd numărul marcajelor într-o zonă restrînsă depăşeşte o anumită limită, se poate ajunge la o

poluare vizuală a mediului.

Entuziasmul bine dirijat al pionierilor s-ar putea canaliza nu numai în direcţia executării

unor marcaje atent coordonate ci şi în alte direcţii utile: menţinerea în stare de curăţenie a zonelor

mai frecventate, întreţinerea dotării (tăbliţe indicatoare, diverse amenajări pe trasee). Dacă

telefericul şi telescaunul sînt pe alocuri amenajări realmente de dorit (ne gîndim de pildă la un nou

teleferic spre Semenic, sau la unul între Borlova şi Muntele Mic), apoi şi în distribuirea acestora îşi

vor spune cuvîntul imperativele protejării naturii Patriei noastre.

Frumoasele realizări obţinute pînă acum pe linia construirii de cabane, moteluri, hoteluri,

campinguri, judicios amplasate şi arhitectonic reuşite, îndreptăţesc speranţele de viitor în această

direcţie; în legătură cu proiectul viitorului Parc Naţional al carstului bănăţean, desigur că

amplasarea corectă a acestor construcţii va fi permanent în atenţia organelor de resort, esenţial fiind

ca toate aceste dotări să fie chibzuit şi civilizat gospodărite, ceea ce în bună măsură depinde de

educarea personalului.

9

Vom încheia aceste note cu menţiunea că în vizitarea şi amenajarea peşterilor, orice acţiune — fără

excepţie — este supravegheată şi avizată — conform legii— de cele două foruri competente:

Institutul de Speologie „E. Racoviţă" şi Comisia Monumentelor Naturii a Academiei R.S.R.

O veche vorbă spune că „Banatu-i fruncea"; însemnările de mai sus le-am făcut cu gîndul că

acela care a scos vorba s-a gîndit şi la natură, şi la turism. Pornim şi acum de la premiza că noţiunile

de cultură şi turism (citeşte: îmbogăţire spirituală, acumulare de cunoştinţe noi) nu pot fi despărţite,

că turistul nu poate fi acel om cu rucsacul în spate, al cărui unic scop este escaladarea unui vîrf,

noaptea petrecută în cabana confortabilă şi coborîrea a doua zi, într-un timp record şi trecînd prin

hornul prin care n-a mai trecut nimeni în ultimii zece ani. De aceea, evitînd să dăm acestei cărţi un

caracter tehnicist, ferindu-ne totodată de a-i imprima o prea puternică amprentă beletristică, nu vom

pierde nici un prilej pentru a prezenta şi unele noţiuni cu caracter ştiinţific. Pentru că în natură

fiecare vede ceea ce a învăţat să vadă.

MERLOT

Merlot este numele unui bob de strugure rosu urme care sa stramosi la soiul biturica. Acest lucru a fost adus în Franta, în primul secol. Din acest stoc a venit de multe din soiurile stim astazi – Cabernet, Malbec, si asa mai departe. “Merlot” de struguri nu a fost numit ca un soi distincte pâna la 1800. Este cunoscut ca un soi nobil Bordeaux.

Merlot nu este potrivita pentru a îmbatrâni lung, astfel încât pâna de curând vin obtinut din struguri Merlot a fost folosit doar ca un vin de amestecare. Moale si conforme, a fost folosit pentru a se amesteca cu Cabernet în vinurile franceze Bordeaux. Aceasta ar aduce un aspect mai moale cu aceste vinuri.

Recent, Merlot a fost descoperit un vin delicios de sine stătător. Acesta este crescut în acest scop în primul rând în California şi Chile, şi în alte câteva regiuni de vin. Acesta tinde să fie mai tolerantă a condiţiilor de sol decât un Cabernet de viţă de vie este, şi în timp ce mugurii mai devreme, de asemenea, pot fi recoltate mai devreme.

Nu la fel de dure ca rosii altă parte, Merlot a tanin mai puţin de un Cabernet şi, prin urmare, poate fi baut mai devreme. Acesta este moale, dar încă complexe, un pic Chewy. Merlot este cunoscut pentru arome de prune, cireşe negre, violete, si portocaliu. Este un meci perfect pentru carne de vită şi alte feluri de mediu grele. Încercaţi unele cu un fel de mancare bogate, paste rosu, sau chiar un vas de pui grele. Merlot este de asemenea un compliment excelent pentru a ciocolata. Merlot ar trebui să fie servit la 64F.Merlot boltit la infamie cu Lateral film. Personajul principal în Lateral iubit Pinot Noir şi Merlot urât cu nesat. El chiar a spus într-o singură scenă, care va lăsa un restaurant, dacă cineva a ordonat Merlot. Din păcate, vânzările au scăzut Merlot după filmul a ieşit -, dar au revenit de la nivelurile anterioare.

10

Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului cuprinde plantațiile viticole cu caracter insular, începând de la Moldova Nouă (jud. Caraș Severin) până la Teremia Mare (jud. Timiș). Această regiune viticolă se caracterizează prin resurse heliotermice comparabile cu cele ale regiunii viticole din Moldova luată în ansamblul său, însă în condițiile unor resurse hidrice superioare. Se constată însă că, după media temperaturilor maxime din luna august, ca și după datele care se referă la lungimea perioadei fără îngheț, a celei cu temperaturi active și a lungimii perioadei de vegetație, această regiune viticolă se apropie mai mult de cele înregistrate în Regiunea viticolă a Munteniei și Olteniei. Spre deosebire de aceasta, temperaturile extreme minime din timpul iernii se apropie foarte mult de cele înregistrate în regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei, cu toată diferența mare de poziție geografică. Viticultura este practicată pe dealurile piemontane (altitudinea medie 231 m) care fac legătura între Munții Banatului și zona de câmpie. Zona viticolă din Banat cuprinde podgoria Banatului, care reunește centrele viticole Silagiu, Dealul Tirolului, Moldova Nouă, Recaș si Teremia și respectiv podgoria Aradului cu două centre viticole mai importante Siria-Madarat și Miniș-Bratca.

Dealurile Banatului Riesling, Pinot Gris, Fetească albă, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot.

Riesling - produce struguri de mărime mică-mijlocie, de formă cilindro-conică, boabe așezate dens pe ciorchine, culoarea pieliței verde-gălbuie, și uneori galben-aurie, miezul foarte suculent. Pinot gris apărut în România în perioada următoare invaziei filoxerice, soiul se cultivă în prezent pe o suprafață de cca 3.200 hectare. Are însușirea de a acumula cantități mari de zaharuri în procesul de maturare a strugurilor. Vinurile, de tip sec sau demisec, uneori demidulci, au o tărie alcoolică de 11,5 -12,5°, sunt pline,robuste,echilibrate, cu personalitate imprimată de o aromă specifică de soi care evoluează într-un buchet valoros prin învechire. La Murfatlar se produc vinuri de Pinot gris dulci, de desert, de o calitate excepțională. Fetească albă - produce struguri cilindro-conici, de mărime mică, cu boabe sferice și mici, cu punct pistilar, așezate dens și uniform, pielița subțire de culoare galben-verzuie, pulpa zemoasă, cu gust plăcut caracteristic. Sauvignon blanc este un vin demisec, cu o culoare galbenă-canar cu reflexe verzui strălucitoare. Are aromă destul de intensă, amintind-o pe cea de iasomie sau de mirosul florilor de viță-de-vie. După o perioadă de păstrare, o parte din aromă este estompată și înlocuită de un buchet complex de învechire, care-i accentuează unicitatea. Gustul este fructuos, cu multă prospețime, învăluit într-o aromă-buchet care îl face plăcut și tentant. Când vinul se obține printr-o macerare peliculară, însoțit de o fermentare dirijată, vinul își intensifică culoarea și devine mai corpolent.

11

Cabernet Sauvignon originar din Franța, soiul este în prezent bine fixat în sortimentul țării noastre, bucurându-se de apreciere întrucât produce vinuri roșii de cea mai înaltă calitate. Deține în prezent o suprafață de cca 11.500 hectare, întâlnește condiții bune de cultură în arealele viticole cu climat mai călduros din jumătatea de sud a țării, în mod deosebit în câteva podgorii din Muntenia și Oltenia (Dealu Mare, Sâmburești, Dealurile Craiovei, Severin, Plaiurile Drancei), din partea de vest a țării (Miniș, Recaș) și din Dobrogea (Murfatlar, Istria-Babadag, Tulcea). Vinurile de Cabernet Sauvignon au o calitate impunătoare, impresionând prin culoarea lor roșie-intensă, prin extractivitate, vigoare, buchet bine dezvoltat prin învechire. Pinot noir se cultivă în aceleași areale cu Cabernet Sauvignon. Produce vinuri cu tărie alcoolică în jurul a 12°, de culoare roșie-cărămizie, catifelate, rotunde și fructuoase. Merlot alături de Cabernet Sauvignon și Pinot noir, soiul Merlot este inclus în sortimentul pentru vinuri roșii al podgoriilor din sudul țării (Muntenia, Oltenia, Banat, Dobrogea) și se cultivă, de asemenea, în câteva areale din jumătatea sudică a Moldovei (județele Vrancea, Galați și Vaslui). Vinurile de Merlot, seci, cu tărie alcoolică între 12 - 12,5°, se caracterizează prin culoare roșie-intensă, extractivitate, fermitate și buchet care evoluează prin învechire.

 

12