SOARELE DE LA MIEZUL NOPTIIAm apasat mainile mele pe fata lui inca odata,iar apoi mi-am retras scutul din mintea mea pentru a putea intoarce la amintirile vii din prima noapte din aceasta noua viata ce persista la detalii. Radea fara rasuflare cand urgenta sarutului sau a intrerupt din nou eforturile mele . -La naiba!mormai el cand ma saruta cu nerabdare de la barbie in jos.Avem o multime de timp pentru a perfectiona chestia asta!isi aminti el.Pentru veci de veci,murmura el. Suna minunat. Si apoi ne-am dus in graba sa ne bucuram de fericirea eternitatii noastre. . Ce se intampla daca totul a fost un vis?CE se intampla daca poveste cu Cullenii a fost efectiv un produs al imaginatiei mele salbatice?Dar,mai bineCe se intampla daca ar fi fost un vis profetic?Daca as avea o a doua sansa pentru a trai viata lui?Daca as putea face schimbari mici,care ar schimba cateva evenimente viitoare,evitarea unor situatii,sa conduca la alte Bella Swan se confrunta cu o mare provocare,sa recupereze viata pierduta din vis intr-un vis. Am tradus acest capitol,daca poate fi numit capitol,si voi traduce si continuarile,dar trebuie sa recunosc ca am primit putin ajutor din partea unei prietene,la cuvintele pe care nu le-am stiut..si voi primi in continuare!! CAP.1 DOAR UN VIS Am deschis ochii si o lumina orbitoarea mi-a incetosat privirea.Am inchis ochii strans si i-am deschis inapoi.M-am simtit ametita si adormita.Muschii imi erau rigizi,de parca am dormit mult timp.Dar asta era imposibil,eram un vampire,nu puteam dormi. -Edward,am soptit.Unde este Renesmee? -Bella,s-a trezit!Sunt aici,draga,calmeaza-te. -Mama? -Da draga,ce mai faci?intrebari. -Ei bine,am fost dezorientata.Unde sunt?Ce s-a intamplat? -Nu-ti face griji despre asta,voi apela o asistenta medicala sa vina pe la tine. Ea a apasat butonul albastru,care era pe part si o pereche de minute mai tarziu o asistenta medicala a intrat in camera.S-a uitat la bratul meu si a plecat,nu a putut face nimic pentru mine,dar se crispa de durere cand a vazut o pereche de ace blocate in el.Renee s-a uitat la mine si a ascuns rasul ei,atunci gand a vazut ranjetul meu. Cand acea asistenta a parasit camera m-am pregatit sa o asalt pe mama cu intrebari. -Mama,ce s-a intamplat?am intrebat nerabdatoare. 1

-Nu-ti amintesti nimic dulceata?Erai in drum spre scoala cand o masina a trecut peste tine.Ai primit o lovitura destul de puternica la cap si ai dormit cateva zile. Ma uitam la ea stupefiat.Nu am fost vampire,ceea ce a fost evident,dar apoi Renesmee -Mama,unde este Edward?i-am cerut in pas de isterie. -Cine este Edward?a facut un gest de indoiala si apoi o rasuflare a iesit prin buzele mele. -Du-ma la tata,te rog!!i-am spus incet. -Bella,dulceata esti in regula?a intrebat alarmat.Tatal tau este jos la cantina mananca ceva,acum se ridica. Asta m-a linistit.Nu intelegeam ce se intampla,niciun lucru din acestea nu putea fi real.Capul meu se invartea si refuza sa accepte tot ceea ce s-a intamplat a fost doar in imaginatia mea. -Mama,ince data suntem azi? -29 noiembrie.Ai dormit cinci zile,a spus ea. -Ce an?m-am uitat in sus si am intepenit in ochii ei asteptand. -In 2003. Mintea mea a fost lenta in procesarea informatiilor.Eram in 2003,iar in 2004 m-am dus sa locuiesc cu tatal meu,in ianuarie.Totul a fost o nascocire a imaginatiei mele?Cu siguranta nu.Refuzam sa accept faptul ca nimic din toate astea nu s-a intamplat.A fost o nebunie,sau eram deja nebuna? Am inceput sa raman fara suflare,mainile mele tremurau incontrolabil.Bipuri de masina care imi controlau bataile inimii sunau fulminant.Am vazut povestea ca si cum ar fi fost cartea vietii mele,in care cineva a fost grozav,inafara de paginile care-mi schimbau deciziile,astfel stergea tot ceea ce am iubit. Mama mea mi-a tinut mainile in prevenirea smulgeri cablurilor si a conductelor de care mana mea era plina.?acrimi imi inundau ochii.O asistenta medicala a intrat in camera de zi,a vorbit cu Renne,dar nu am ascultat.ea s-a apropiat de mine in termen de secunde,iar atunci respiratia mea a inceput sa se regleza.Ea a simtit ca o stupoare a pus treptat stapanire pe mine.In cele din urma am putut tine cu greu ochii deschisi.Ea incerca sa vorbeasca,dar nu reusi numai sa mormai cateva prostii. M-am trezit cu un gust amar in gura mea si cu gatul uscat.Ea a deschis ochii.Inca mai speram ca acel capitol de la spital sa fi fost doar un vis,nimic altceva.Dar am ramas la spital.La naiba!Tatal meu statea intr-un fotoliu la capatul patului.Am decis sa dorm astefel incat sa pot medita in mod serios la acest lucru.In reflectie,situatia nu a fost chiar atat de rea.S-ar putea sa am o a doua sansa de a face lucrurile sa para ca au fost altfel.Nu l-am putut 2

impiedica pe Edward sa ma paraseasca dupa incidentul cu Jasper,chiar si pentru a evita incidentul.Si aceasta ar fi putut fi impiedicata,de asemenea,confruntarea cu James,iar asta l-ar fi scutit pe Edward de obligatia de facea ceea ce a facut cu Vitoria si cu Volturi. Dar ce se intampla daca Cullenii au fost,de asemenea,un produs al imaginatiei mele?In cazul in care Culleni nu exista cu adevarat?Sau,daca vampiri,in aceasta realitate au fost doar un mit?Acest lucru poate fi adevarat,cineva ca Edward sa fie un vis,caracterul lui perfect sa fie dintr-un basm.Am stat putin sa ma gandesc la faptul ca,poate,nu voi mai vedea nicodata acele vise.Tatal meu s-a ridcat de pe scaun si a venit in graba la mine. -Buna ziua,micuto!Esti bine?ceru el cu o cuta de ingrijorare pe frunte. -Sunt bine,am mintit. A ridicat impulsiv mana mea ca sa-si mangaie fruntea pentru a elimina ridurile.El a fost surprins,dar mi-a dat un zambet de licitatie.Am petrecut un timp in tacere,tacerile nu erau inconfortabile ci Charlie.Dupa un timp m-am aventurat cu o intrebare care m-a ars in gat. -Tata -Spune-mi micuto!a spus el acordandu-mi toata atentia. -Ii stii pe Culleni?m-am uitat la el inexpresiv.El parea surprins si i-a luat un minut ca sa raspunda. -Da,medicul si sotia stau de o pereche de ani la periferia orasului.,a spus el fara a lua ochii de pe mine,dar.cine ti-a spus despre ei? Si acum ca a intrebatGandeste Bella,gandeste. -O asistenta medicala a vorbit despre ei cu ceva timp in urma.Spunea ca doctorul Carlisle e un foarte bun chirurg. -Dabine.el parea sa cantareasca cuvintele.Dar ei traiesc in Forksnu stiu cum de s-a facut cunoscut si pe aici. Si acum cel mai important: -Cum sunt copii lui?am anuntat intrebarea ca si cum ar fi fost o bomba.Charlie s-a uitat la mine surprins si speriat. -Dar cum?intreba el.Eu am facut un gest cu mana,ca si cum nu ar mai avea de ales.El parea sa inteleaga cat sunt de curioasa si atunci a continuat.Ei au cinci copii,cam de varsta ta.Sunt foarte responsabili si nu creeaza niciodata problemeNimeni nu le acorda atentia prea mult,este ca si cum oamenii s-ar teme de ei,este absurd.Dar,in afara de toate acestea au o infatisare de vis.sunt foarte frumosi si politicosi. Am decis sa parasesc aceasta conversatie,in cazul in care am intins-o prea mult,iar Charlie ar putea suspecta ceva.Dar informatiile pe care mi l-ea dat,cu toate detaliile,a clarificat unele dintre temerile mele,in mod 3

inevitabil,mi-a dat speranta:Cullenii au fost,aveau cinci copii si toata duceau la informatia ca ei sunt vampiri.M-am linistit un pic,totul a fost o chestiune de asteptare si sa las avenimentele sa curga de la sine. Dupa aceasta conversatie,o zi dupa acea mi-au dat drummul acasa.Am incercat prin toate mijloacele sa nu ma gandesc atat de mult la acest subiect,dar a fost imposibil,imaginea lui Edward a fost in mod constant in capul meu.Simteam mirosul lui,auzeam vocea lui si ii simteam buzele peste ale mele.Dar cel mai important cand a fost Nessie,fetita mea cea mica.In timpul nopti,lacrimile dorului de a tine corpusor ei mic in bratele mele,m-au trezit.Am vrut sa mangai buclele ei moi si dese si sa inhalez aroma minunata.Nu puteam intelege cum puteam iubi o familie pe care nici nu faceau parte din viata mea acum,iar si mai rau,unele persoane chiar nu existau.Precum si necesitatea de ai avea in jurul meu,era uciderea mea,zile si ore ma gandeam tot la aceste lucruri.Nessie,Edward si familia fericita pe care n-o aveam. CAP.2 DOAR UN VIS Sa ma intorc la scoala a fost oribil,nu-mi era dor sa fiu in centrul atentiei asa cum se obisnuia in Forks,dar atunci cand am mers pe jos prin aceste nave pline cu studenti care chair nu stiau de existenta mea,cu razele soarelui in curs de dezvoltare filtrate prin ferestre,mintea mea s-a ratacit.Pana si intunecatul si umedul Forks era pe placul meu. Azi a fost una din acele zile de liceu.Am sarit din pat fara tragere de inima.Am vrut doar sa ma ascund sub patura pana cand trebuia sa ma duc la aeroport pentru a lua avionul spre Seattle.Am ajuns cu cateva secunde inainte de prima mea ora cu domnul profesor,dl Martins.M-am asezat in scaunul meu si mi-am lasat capul sa cada lent pana a fost lipit de masa. -Esti bine Bella?m-a intrebat colegul meu de banca. M-am intors capul usor si m-am uitat pentru a satisface fata clasic Arizona:blond,ochii albastri si pielea bronzata.El se uita la mine si nu putea spune nimic,dar a primit o nuanta ingrijoratoare.Dar nu am putut raspunde,buzele mele erau doar putin scoase afara. Emmaa,a fost numit.Am fost prieteni in adevaratul sens al cuvantului,dar noi am fost mai mult decat o simpla companie unul pentru altul.Am avut cateva lucruri in comun,dar a fost una din acele persoane cu care puteai vorbi despre orice,gandurile sale sunt acoperite mai mult de baieti si de moda. -Vrei sa-mi spui ce s-a intamplat?ceru din nou. -Trebuie sa plecam de aici,am spus intr-o soapta. -Stiu,a zambit,nici mie nu-mi place dl Martins. -Nu numai profesorul,am nevoie sa parasesc acest institut.Vreau sa fiu in Forks,vocea mea era o soapta de abia auzita. -Forks?ceru el cu sprancenele ridicate. -Washington,acolo locuieste tatal meu,i-am explicat. -Ah Conversatia a ramas acolo.In cazul in care inainte de a ma gandi ca Emma a fost un baiat perfect normal,cu siguranta,nu avea pic de siguranta pe sine ca a fost complet nebun. 4

Ziua a trecut incet,a fost de 20 decembrie.Mai sunt cateva zile pana la Craciun,si,cel mai important,mai putin de o luna pentru a lua cu privire la acea plecare cu avionul. In fiecare noapte am adormit cu lacrimi in ochi reamintindu-mi fata lui,mirosul lui,vocea lui doar am vrut sa treaca mai repede timpul pentru ai putea lua pe Edward si Nessie in bratele mele. Am rugat-o si am implorat-o in genunchi pe Renee sa ma lase sa petrec Craciunul cu Charlie in Forks,dar in zadar.Se pare ca ea si timpul,care a fost determinat sa cheltuiasca mai mult si mai lent,au conspirat impotriva mea pentru a incerca sa ma innebuneasca. Cadourile de sub Pomul de Craciun erau dobanda nu eu,stiam in prealabil ceea ce erau in aceste pachete.Renee mi-a cumparat un pulover rosu si o fusta neagra,vazandu-le a trebuit sa-mi inabus un ras,in cazul in care ar fi fost Alice pentru a vedea nu ar fi avut nimic.Phil mi-a luat o carte,Wuthering Heights si copia,a fost vorba doar despre a apela la pensionare.Charlie mi-a trimis printr-un email un CD nou.Nimic nu era distras de la normal,dimpotriva,totul era linistit pentru mine.Mai erau 24 de zile si 14 ore pentru ca eu sa reusesc acel plan si 26 de zile si 18 ore pana la momentul acela al zilei cand il voi vedea pe Edward stat la masa din cantina.Am oftat plictisita,mai sunt cateva zile de chin,un chin insuportabil. Renee,fara a suspecta nimic,a mers lent si si-a luat valiza.Poate a fost ceva cu totul prost,dar m-a ajutat sa ma simt putin mai aproape de momentul iesirii in larg.Ea a pus imbracamintea mea pentru iarna in valiza,dar nu a uitat sa-mi cumpere ceva ma subtire in caz ca va fi mai cald,care chiar nu se potriveau cu Forks.Cunosteam toate dinainte,dar mai aveam nevoie de ajutor si aveam nevoie de sfaturile pe care Alice mi le dadea in moda,care deasemenea ma ajutau intotdeauna.Era de asteptat ca Cullenii sa ma priveasca in mod egal,dar Edward si Jake sa ma priveasca intr-un mod diferit. Si ziua cea mare a sosit.Intr-o seara,dupa sosirea acasa de la facultate,m-am dus in camera mea,avea, nevoie de timp sa ma gandesc si sa ma intreb o multime de lucruri.Cateva minute mai tarziu Renee striga in camera alaturata scotandu-ma din lumea mea de ganduri. -Draga,putem vorbi?intreba ea scotand capul de dupa usa de la camera. Doar am dat din cap,iar ea a venit langa mine. -Phil are o petrecere de sezon in Jacksonville,va fi de aproximativ trei saptamani,a spus ea.Voi fi cateva zile aici cu tine si apoi ma voi duce cu el.Nu-mi place sa te las singura ,dar stii -Mama,a ezitat,aceasta nu va fi singura calatorie,nu-i asa? Ea a privit in jos si nu a spus nimic.Acesta a fost un pic de timp pentru a pune in aplicare planul meu. -De ce nu pot merge la tati?am lansat intrebarea. Ea tacu un moment,posibilitatea de reflectie. -Urasc Forks,a spus in cele din urma. -Va fi doar pentru un timp,cand va veti instala permanent atunci ma voi intoarce la voi,am asigurat-o eu. Cateva minute am dicutat in liniste cu privire la avantajele si dezavantajele de a pleca dintr-un loc in altul.Dar,dupa cateva afirmatii convingatoare mama mea a fost de acor cu ceea ce am cerut,fara dicutie. -Draga,esti sigura ca asta e ceea ce vrei?a cerut ea nerabdatoare. -Da,mama,nu-ti face griji.Tata va avea grija de mine.Fi lipsita de griji,am spus cu un zambet. M-am intors sa schimb zambetul in tristete si am inhalat aerul proaspat. -In cele din urma,am sa vorbesc cu Charlie ca sa vad daca e de acord,a spus ea si s-a ridicat si a plecat din camera mea. Cand a inchis usa in spatele ei maxilarul meu s-a deschis pana la sol.Chiar a facut-o!Si a fost 5

chiar mai usor decat am crezut.Mi-am inabusit un strigat acoperindu-mi fata cu o perna si m-am pregatit de infruntarea cu evenimentele urmatoare. Ziua a trecut foarte repede,chiar si pentru nerabdarea mea.Avand facuta aproape toata valiza a fost doar un avantaj,dar macar am mai avut timp sa ma gandesc la ceea ce faceam.In cazul in care visul se indeplineste in curand va trebui sa ma confrunt cu James,iar Jasper ma va ataca chiar de ziua mea,Edward ma va parasidoar cand ma gandesc incep sa ma hiperventilez.Edward va pleca,doar ca sa evite intamplarile rele cu orice pret.Acest capitol din viata mea ar trebui sa fie initiat de catre o bucata dintr-o carte si,daca este posibil,de asemenea,distruse. In ziua in care am luat avionul m-a deranjat ceva in stomac,am putut vedea verdele padurilor si inhala aerul saturat de ploi.La ora patru avionul a aterizat in Seattle si apoi am luat un avion spre Port Angeles si apoi am mers cu masina de patrulare a lui Charlie.Dar astazi,merg cu mandrie in masina lui de patrulare,mandrie pentru ca sunt fiica serifului Swan.

Capitolul 3-Prima intalnireLas un comentariu Mergi la comentarii.

Cand am coborat din avion in LA picioarele au inceput sa-mi tremure.Eram atat de aproape de Forks,de ploaie,parul meu umed si nu puteam sa ma abtin sa nu ridic fata spre cer ca sa las picurii de ploaie sa imi cada pe obraji.Apoi ma striga cineva.Era Charlie.A venit sa ma duca la ultima oprire:noua mea casa. Charlie ma astepta in picioare langa masina lui de patrulare cu un zambet larg.Fara sa ma gandesc am sarit direct in bratele lui.La inceput a fost surprins,dar curand reveni si el in imbratisarea mea cu entuziasm egal. -Am ratat,i-am soptit la ureche. -Te iubesc micuto!a spus incercand sa mimeze putina emotie. El nu a uitat ca spectacolul de afectiune nu era un confort pentru noi,dar nu am putut rezista dorintei de a sari in bratele lui sa-l simt alaturi de mine,sa stiu ca totul e adevarat. Pe drumul spre casa a fost tacut.M-am uitat prin ferestrele complet atrasa de peisajul care se schimba din ce in ce intr-un verde mai aprins.El s-a uitat la mine cum ma chiorasc la peisajul de afara si s-a aruncat pe spate si a inceput sa rada de parca era complet nebun. Coborarea mea din masina a fost impiedicata de picioarele mele impleticite.Cand m-am ridicat nu m-am putut abtine sa nu ma uit la casa mea.Si acolo a fost,de asemenea,parcata masina mea 6

din anii `80,ei bine,inca nu era a mea,dar nu era foarte departe de a fi.M-am apropiat de el si i-am zambit,acel zambet pe care nu l-am mai folosit de cand eram mica. -Du-te!Vad ca ai o masina noua,i-am spus provizoriu. -Nu e a mea,Charlie incerca sa mimeze indiferenta,dar nu se pricepea. -O,nu?am intrebat neincrezatoare. -Am cumparat-o pentru tine,aveam gura deschisa in exces,am mentionat ca eu nu pretind?Ca o introducere,vreau sa re simti in largul tau. -Iubesc asta!Multumesc!am strigat emotionata.Dar tu nu ar trebui sa fi deranjat? -Nu-mi pasa,a spus el,ma bucur ca-ti place. Am intrat in casa fara sa scot niciun cuvant si am fugit direct la etaj,am deschis usa camerei mele si am dat de o mie de amintiri de cand eram mai mica.Amintirile din verile copilariei mele,acolo,evident,de asemenea,amintirile din visul meu.Edward stand intins in acel pat,unele discutii cu Alice despre ce sa port cand Jake a sarit pe fereastra camerei meleagonia a intrat in sufletul meu,vream sa traiesc fiecare din acele momente.O lacrima imi scapa din ochi in jos pe obrazul meu.M-am uitat pe fereastra si parca vedeam masina lui Edward cu usa pasagerului deschisa pentru mine.Ah!Inca nu am trait niciunul din acele momente.Sper ca in curand se va intampla. In acea noapte a fost primul meu somn real de la accident,zgomotul vantului,picaturi de ploaie cazand pe acoperis.M-am trezit devreme si am inceput sa sar in sus.La micul dejun Charlie nu a spus nimic,astfel ma puteam gandi.El a vrut ca eu sa fiu calma si fericita aici,dar cu prima zi de scoalaAzi Edward va dori sa ma omoare,setea lui de sange ar putea fi reala si chestia asta sa se termine cu viata mea?Am ridicat din umeri pe scaun,nu vreau sa mor,nu inca.Am vrut cel putin sa o vad pe Nessie,sa o sarut.Copila mea mica!Am iesit din casa mergand la masina.Am stat in ea cateva minute,pana am pornit motorul.Sunetul acela asurzitor era placut,intr-un oarecare fel,pentru urechile mele. Am stiut traseul pe de rost,astfel incat sa nu acord mare atentie drumului.Mintea mea se gandea la o mie de lucruri,dar cel mai important era:Edward.Cum ar reactiona el?M-ar recunoaste?Voi fi in stare sa-i zic ceva?Stomacul meu s-a redus la nervi,eram atat de nerabdatoare sa stiu ce se va intamplafaptele nu garanteaza nimic,nu se putea intampla ceea ce s-a intamplat in visul meu,poate era doar subconstientul meu nebun,poate nici Edward nu exista.Culleni existau in aceasta realitate,si au adoptat cinci copii,cu Charlie asigurandu-ma,nu era nicio garantie ca Edward era unul dintre ei Tremuram toata.Eram pe punctul de a opri masina sa plang.Aveam puls accelerat si respiram greu,ma simteam oarecum ametita,fruntea umeda.Edward trebuia sa existe,si eu trebuia sa fiu cu el.Asta m-a ajutat sa ma calmez,a trebuit sa pornesc masina din nou ca sa stiu ca asta a fost real. Cand am ajuns la scoala era o coada de masini la intrarea in parcare.M-am asezat la capatul ei si am asteptat cu rabdare randul meu.De indata ce am parcat masina mea,daca se putea numi asa,in locul din visul meu,patru locuri distanta de masina lui Edward.M-am uitata afara,apoi in jurul parcarii.Era asa de mare,un bazin.M-am intors sa-mi iau ghiozdanul,sa-l pun pe umar si sa ma duc la biroul central ca sa vorbesc cu doamna Cope,cel putin speram sa se numeasca asa. Mergeam cu capul in jos si ,precum intotdeauna,m-am impiedicat in picoarele mele si trebuia sa ma spijin de ceva ca sa nu cad,eram surprinsa cand m-am vazut sprinjinita de masina lui Tyler.M-am ridicat si mi-am continuat drumul.Am ramas paralizata in fata unui Volvo argintiu si in interiorul sau erau cinci fiinte,cele mai frumoase din lume.Picioarele mele au cazut la pamant,iar mintea mea s-a golit.Unul cate unul au trecut pe langa mine si mirosul acestora mi-au inundat aerul respirabil.Edward a fost ultimul,si vazandu-l de mai aproape inima mea a inceput 7

sa bata mai tare si mai repede.Ochii lui erau aurii,precum caramelul,lichid,cercurile intunecate de sub ochii erau vizibile.In visul meu ochii lui erau rosii,numai sete,dar poate a fost un fleac,dar mintea mea continua sa-si faca griji.Cand mi-am dat seama ca a trecut m-am ridicat sa ma duca dupa ei,dar nu am apucat s-o vad numai pe Alice disparand pe o usa.M-am dus repede la biroul oficial ca sa ajung inainte de a se suna. Dna Cope era precum in visul meu,iar intamplarile s-au petrecut exact precum in vis.Mi-a dat actele necesare si m-am dus repede la prima mea ora:Literatura.Daca nu ma insel la sfarsitul orei Eric mi-a vorbit.Eric a vrut sa ma conduca la urmatoarea noastra ora impreuna:Istorie.Mike sari sa vorbeasca cu mine.M-am asezat la banca mea si am oftat.Ar fi fost mai usor sa lase lucrurile clare de la inceput,oricum stiam ce vrea cu mine,dar nu vream sa fac un pas gresit care sa schimbe complet viitorul meu. Intre o ora si alta a venit pranzul.M-am dus cu Jassica,Angela,Lauren si alte fete de la masa noastra.Mi-era teama sa ma uit in sus si sa intalnesc acea pereche de ochi aurii,care au dominat visele mele,dar tanjeam dupa reactia lui,dupa fata lui.Trebuia sa fiu puternica pentru intalnirea mea cu Edward Cullen. Mi-am luat curaj,si m-am uitat in sus,gafa,Edward se uita la mine surprins si ingrozit de ceea ce putea spune.Ce se intampla?nu-mi aminteam asta,ar trebui sa fie diferit.Ochii nostri au ramas uniti si expresia de teroare de pe fata lui se accentua.Ea exprima pot sa stiu ce ai gandit,dar asta era imposibil,Edward nu putea citi mintile oamenilor,nu putea.Gura lui s-a deschis intr-un gest de surpriza..Nu putea fi!Edward nu-mi putea citi gandurile. M-am pus in scaunul meu,in jurul meu toata lumea vorbea despre mine,dar eu nu-i ascultam,atentia mea era pe cine era Edward Cullen si cu harul lui de a citi mintile.Aniexitatea mea crestea din clipa in clipa si sa nu treaca mult timp pana cand sa simt un val de linisteJasper i-am spus lui Edward cu fruntea incretita de ingrijorare. Am incercat sa analizez situatia,dar nu am reusit..nu puteam sa crednu trebuia sa fie o halucinatie,mintea mea imi juca o festa.El putea sa-mi citeasca mintea,e adevarat sau nu,dar cum?Dintr-o data mi-a venit o idee. Edward Cullen daca tu asculti i-a marul din tava ta Apoi Edward s-a uitat la mine si a luat marul din tava.Din gura mea a iesit un sunet de mirare si am sarit in sus,si cu norocul meu,greutatea mea a rasturnat scaunul si m-a luat si pe mine cu el.Toata cantina s-a uitat la mine cu un zambet batjocoritor pe fetele lor.Fata mea s-a facut rosie si am iesit precum un vartej din cantina. Capitolul asta mi-a luat cel mai mult.Ma iertati daca sunt greseli de ortografiedar nu mai am timp si sa traduc! CAP.4. PRIMA NTLNIRE Acesta trebuia sa fie un cosmar,cu siguranta,daca inchideam ochii stransi si apoi ii deschideam m-as fi trezit din nou in patul meu din Pheonix si nimic din toate acestea nu ar fi avut loc..Dar nu,din pacate pentru mine totul a fost real,asa ca m-am grabit la masina mea avand grija sa nu ma impiedic.A trebuit sa plec de la ora,nu puteam sta langa Edward la Biologie stiind ca tot ceea ce credeam eu ar sti,sau chiar mai rau,poate ca am norocul ca el sa nu-mi citeasca gandurile care acum erau duse la visul de noaptea trecuta,daca le vedea atunci ma credea nebuna. Am intrat in masina mea cand niste maini puternice m-au prins in aer si apoi ma spriinit cu spatele de camioneta mea.Ochii lui Edward,concentrati pe mine,era negrii ca taciunele si am fost 8

cuprinsa in ei. -Ce esti tu?a intrebat el. Vocea lui m-a facut sa tremur,nu i-am spus asta,in fiecare zi era otravit cu dispret.Asta nu a fost Edward pe care mi-l amintesc eu,niste lacrimi au vrut sa ma dea de gol,dar am inclestat maxilarul ca sa ma abtin.Din pacate nu a fost cu succes.Barbia mea tremura si nu puteam evita ca obrajii mei sa nu se umezeasca.Asa cum prima lacrima mi-a scapat el a deschis gura in gest de surprindere si s-a dat cativa pasi inapoi. -Ce faci?a intrebat el cu o voce slaba,dar am facut la fel:am tacut si am ascultatCe esti tu?Ochii lui aveau un aspect rece care a facut ca sangele meu sa inghete. -Eunuimi pare raunu potEdwaceste cuvinte au fost un murmur si nu le-am putut rosti impreuna. -Vorbeste!a strigat el. M-am speriat.Nu mi-a fost niciodata frica de Edward,dar acum da.Mintea mea s-a blocat cand ochii lui negri i-au intalnit pe ai mei.A fost prima data,el a scos monstrul real la iveala,care se afla in spatele unui vampir bun. El si-a cuprins radacina nasului cu degetele si a oftat adanc. -Voi incerca sa am rabdare,a spus el intr-o soapta lasand deoparte raceala din vocea lui. -Trebuie sa plec,am mintit deschizand portiera,dar mana lui m-a apucat.Un curent electric a trecut prin corpul meu de la atingerea lui si am ramas paralizata. -Nu te duci nicaieri!a spus aducand din nou raceala in voce.Ce mai astepti?a strigat el din nou. -Edward!se auzi vocea lui Alice,pe care el se presupunea ca nu a auzit-o. -Cum vrei sa pleci?a cerut el cu indignare. La aceste cuvinte teama a pus sechestru pe corpul meu. -Esti un om care stie prea multe,dar si miroase prea bine. Cuvintele lui Alice pe care mi le-a spus atunci in drum spre Italia(in vis) mi-au venit in minte.Culleni ar fi in stare sa ma omoare daca stiu prea multe?Nu am refuzat sa cred ca ei erau familia meu!Ei faceau parte din ea. Ochii lui Edward si a lui Alice s-au intalnit fata in fata si au purtat multe conversatii private,care m-au enervat.O suflare a venit de la gura lui Edward si trebuia sa ma rezem de masina,altfel ma duceam nu stiu unde. -Este cumva o gluma?a intrebat-o Edward pe Alice. -Acesta este viitorul,Edward,a raspuns ea foarte linistita. -Trebuie sa fie in acest fel si tu stii!a spus el furios -Nu eu am cautat-o.Pur si simplu viziunea a venit la mine.Nu stiu de ce si sincer nu conteaza,Alice a apelat la mine cu un zambet mare,vrei sa mergi la cumparaturi,sa scapi de sperietura.? Nu m-am putut abtine sa nu scot un ras urias.In mintea mea au venit cateva amintiri de cand mergeam la cumparaturi cu Alice. -Ce a fost asta?a intrebat Edward uitandu-se la mine. -Ce?a contractat Alice. -Mi-am imaginat ca voi doua ati mers la mall,a spus el incruntat. -Si ce daca?Frate esti un pic cam paranoic..ai incredere in mine de data asta,intradevar.Sunt sigura ca Bella nu este in niciun pericol,a declarat Alice luand mana mea intr-a ei. 9

-Cum de esti ata de sigura?-Din nou ia cerut explicit.Ai fost doar cateva ore in liceu si deja te cunosc Don si Jazz asta fara probleme. -Poti sa faci asta cu adevarat?m-a intrebat Alice voioasa.Invata-ma te rog!Nu stiu ce este indiscretia,m-a rugat ea. I-am dat doar un zambet,ea era Alice a meaam pierdut atat de mult,deoarece m-am trezit in Pheonix! -Chiar merge?a cerut Edward din nou.Doar Carlisle poate face chestia asta-el inca medita la faza cu mall-ul. Alice se uita la mine cu ochii luminati si tristi. -Noi nu vom pleca acum(fara tragere de inima),aveti ore si nu vreau ca Bella sa aiba probleme,este prima ei zi aici.Dar,dupa ce ne vom intalni cu Carlisle si apoi vom merge sa-ti recompletam garderobanu-i asa?a spus cu ochii lucind de fericire si s-a intors spre mine. Nu se intelegea prea bine,pentru ca am fost de acord,am vrut sa-mi petrec timpul cu Alice,chiar daca asta ar insemna intrarea intr-un vestiar si probarea de haine pentru ore. -Esti nebuna,murmura Edward.In cazul in care se va intampla ceva va fi doar vina ta. -Nimic nu se va intampla,a protestat. -Doar o sa fie vina ta,a repetat. -Edward.tai-o de aici,i-a spus Alice taios. -Nu ai inteles?Noi nu stim ce este,esti proasta!striga el. Sangele fierbea in mine.Nu suportam faptul ca Alice si Edward se certau. -Destul!m-am plans catre Edward Anthony Masen Cullen si sa nu mai vorbesti asa cu Alice in fata mea,am strigat indreptandu-mi ochii spre Alice. Edward facu cativa pasi spre mine si apoi ochii lui de aur ii fixara pe ai mei si gura lui s-a deschis de uimire si a ramas socat. Alice a plecat spre clasele noastre,chiar inainte de a se suna,anuntand ca a terminat masa de pranz. -Cum faci asta?mi-a cerut Alice. M-am uitat la ea fara a intelege ce ma intreba. -Edwardniciodata nu l-am vazut atat de speriat. Am zambit -Sa presupunem ca stiu slabiciunea lor,am spus inchizand ochii. -Iasbella esti reasi-mi place asta,cred ca ne-am imprietenit si vom fi foarte bune prietene,ochii ei au ramas uimiti pentru cateva minute si un zamvet larg a aparut pe fata ei-sigur vom fia adaugat ea dand din cap.

Capitolul 5-Reintalnirea cu CulleniLas un comentariu Mergi la comentarii. Alice m-a lasat in fata clasei mele de Biologie.Domnul Banner mi-a urat bunvenit si mi-a indicat banca la care urma sa stau.M-am dus la banca mea tarandu-mi picioarele,m-am asezat pe scaun,iar apoi m-am uitat cum Edward vine si se aseaza pe scaunul de langa mine.L-am ignorat atat cat am putut.Mi-am 10

repetat in minte unele lucruri ca sa nu-mi ridic privirea sa ma uit la el.Nu a durat mult pana cand i-a aparut pe fata zambetul lui viclean. Ma auzi Cullen?am gandit. El doar a dat din cap fara sa sterga zambetul de pe fata. Si ti se pare amuzant?am intrebat mintal uitandu-ma la el. -Ceva de genu,nu gandesti nimic ce nu am mai auzit inainte,mi-a murmurat in ureche. M-am cutremurat cand rasuflarea lui rece a atins pielea gatului meu si mi-am strigat mental dorindu-mi sa las mintea si corpul meu sa se obisnuiasca nu farmecul sau. Rasul lui muzica s-a intors in urechea mea,iar eu l-am ascultat cu furie.Radea de mine!Nu am trecut cu vederea faptul ca ochii lui erau negrii de sete.Am ras in mintea meaacest joc putea fi jucat in doi. Te atrage sangele meu?am gandit mortal. S-a inasprit si un marait i-a iesit din piept. -Cam asa ceva,nimic care nu mi s-a intamplat inainte,si m-am intors zambind spre el. S-a ridicat rasturnand scaunul cu putin timp inainte de a se suna de pauza.A iesit precum furtuna din sala de clasa. Mike a venit la masa mea plin de timiditate si deprimare. -Acum ai sport?-m-a intrebat si eu am simtit cum un zambet mi se intinde pe fata in semn de raspuns-Si eu.Te insotesc? Am dat din cap si atunci zambetul lui i se asternu peste fata.Ce usor era sa-l fac fericit..doar trebuia sa am grija sa nu-si faca iluzii false.In timp ce mergeam spre ora de sport am avut o conversatie stupida despre temperatura din Forks. Ora a trecut fara accidente demne de mentionat,bine..inafara de faptul ca la -m lovit pe Mike,din greseala cu racheta de badminton.Ma indispunea destul de tare cu insinuarile lui. Dupa ce s-a terminat ora m-am schimbat repede si cand am iesit in parcare o zambitoare Alice ma astepta sprijinita de masina mea. -Mergem la mine acasa?a intrebat

11

-Clar!am raspuns cu entuziasm. Edward a aparut in spatele meu si a deschis usa de la sofer chiar inainte de a o deschide. -Urmeaza-ma daca poti,nu as vrea sa stiu ce s-ar intampla daca te-ai pierzi pe aceste strazi pustii ale Forks-ului,mi-a soptit el aprope de urechea mea. -Nu-ti face griji,cunosc foarte bine drumul-i-am raspuns cu un sarut-si nu ma tem domnule Colmillosam gandit. Ochii lui straluceau cu furie si s-a urcat in Volvo-ul lui argintiu fara sa-mi arunce vreo privire.M-am urcat in masina si Alice astepta pe bancheta cu zambetul ei neseparabil de fata. -Nu stiu cum faci,dar esti singura care il sperie pe Edward,mi-a zis. Am ras la comentariul ei. -Este bine de stiu,am murmurat. Dupa cateva minute de condus mi-am dat seama ca am pierdut Volvo-ul din vedere. -Acum ca nimeni nu ne poate auzi,opreste masina,mi-a spus Alice. Am ascultat si am parcat masina pe marginea drumului. -Nu e chiar important pentru mine-continua sa vorbeasca-dar mi-ar placea sa stiu ce esti.Nu interpreta gresit,am incredere in tine si stiu ca nu esti o amenintare,dar mi-ar placea sa am un argument diferent cu care sa-mi infrunt familia.Nu vreau sa-mi imaginez ce trece prin mintea lui Jasper si Rosalie in acest moment,asta fara sa-l mentionez pe Edward. M-am uitat la ea ganditoare,puteam sa-i spun?Era Alice,sora mea care ma intelegea mai bine decat oricine altcineva. -Crezi ca sunt nebunaam soptit. -Nu te judeca-mi-a zambit.Doar vreau sa stiu. Am inspirat adanc.Era Alice!Ei ii puteam spune. -Am sa-ti zic,dar este ceva ce trebuie sa ascunzi de Edward,bine,defapt de toti,dar in general de ea,i-am cerut. -Ok,invata-ma sa ascund,tu stii cum faci,a raspuns. -Nu e chiar atat de dificil,nu este ceva voluntar.Nu pot s-o controlez,doar trece cand sunt nervoasa-asta am dedus atunci cand vorbeam cu ea si am vazut ca

12

are mai mult inteles decat credeam. -Oricum,spune-mi,nu pot gestiona asta,spuse acordand destul de multa atentia la ceea ce tocmai am spus. -Sa vad cum sa-ti explic-m-am gandit o clipa-.Acum cateva luni am avut un accident si am fost in coma timp de 5 zile.In tot acest timp am avutam avut un vis.V-a stiam pe toti,am trait un timp cu voi.Cand m-am trezit am fost foarte dezorientata dardar cel mai ciudat este ca totul parea foarte real,sentimentele ca va am pe voi au ramas pana in prezent.Si amintirile sunt foarte vii de parca le-am trait pe toate. Am ramas in tacere cateva minute,Alice ma privea cu ochii mariti si cu fata destul de serioasa. -Demostreaza,spuse insfarsit. -Cum? -Nu stiu,povesteste-mi ceva ce numai Culleni stiau,daca ai trait cu noi trebuie sa stii ceva. M-am gandit pentru un moment. -Carlisle are mai mult de 300 de ani.El insusi i-a trasformat pe Edward si pe Esme aproape cu 100 de ani in urma.Dupa a transformat-o pe Rosalie si ea i-a cerut sa faca la fel cu Emmett.Tu si Jasper v-ati unit cu familia in jurul anului 1950.Jasper era soldat si a apartinut unei armate de neofiti,nu va amintiti nimic despre trecutul sau. Alice ma privea cu ochii deschisi si foarte serioassa. -Ok,te cred-si a zambit-.Dar e ceva ce nu inteleg.De ce nu vrei ca Edward sa stie toate astea? -Nu cred ca ar inteleg-am mintit,nu vream sa-i spun sentimentele mele fata de el. -Bella,abia te cunosc,dar pot sa spun ca esti o mincinoasa,mi-a zis. -Nu stiu cum sa spun Alice,am murmurat. -Stii ca am un dar?a intrebat. Am dat din cap. -Ai viziuni despre cum poate fi viitorul,i-am spus. -Exact-a raspuns-si in aceasta dimineata am avut una cu tine si Edward 13

impreuna. Gura si ochii mei s-au deschis pana la limita suspectand. -Am vazut nunta voastra-a zambit-.Am vazut si cand ai nascut,iar Edward a trebuit sa te muste ca sa te salveze de la moarte.Asta s-a intamplat in visul tau? Am dat din cap inainte ca lacrimile sa-mi curga pe obraji.Daca Alice tocmai a vazut asta,poate aveam o posibilitate ca totul sa iasa bine,poate una Am incercat sa schimb subiectul,sa vorbesc despre Edward ma facea nervoasa. -Eram foarte bune prietene-am murmurat-.Tu nu suportai neplacerea mea pentru cumparaturi,iar eu nu suportam hiperactivitatea ta-am ras faca chef-.Dar ne iubeam mult. Alice a zambit si mi-a sters o lacrima cu dragoste. -Eram precum surorileam vazut si asta -a zambit mai tare-.Cum si cand au inceput astea? Nu am specificat mai mult,dar stiam la ce se referea:la relatia mea cu Edward. -Saptamana viitoare,marti,furgoneta lui Tyler ma va lovi,dar el ma va salvasau asa sper. -Ai vreo indoiala ca nu va merge bine?a intrebat. -Nu toate se intampla la fel.In vis Edward nu putea sti ce gandesc,dar stie..cu limite dar poate..asa ca nu am nimic asigurat. -Ar fi mai bine sa plecam,sa plecam cat mai departe,a zambit.Doar un lucru mai vreau sa te intreb..Il iubesti? -Da,am zambit,inca nu e acea persoana care era,dar il iubescsuna ciudat..dar ma voi casatori cu el si vom avea..am ezitat.-Nu stiam daca sa-i spun despre Nessie,prefer sa postrez acest mic secret pentru mine,cel putin pentru acum-. -Nu-ti face griji -mi-a zambit Alice- vei vedea ca totul va iesi bine.Dar un lucruRosalie te va ura,nu stiu ce are in minte. Am oftat.Asta nu era o noutate pentru mine. -Stiai?a intrebat zambind. -Rosalie uraste toti oameni,am subliniat. -Se vede ca o cunosti bine-a spus intre zambete- Mergem? Cand am ajuns la casa Cullen mii de fluturi mi-au intrat in stomac.Am coborat lent din masina mea si a trebuit sa ma spiin ca sa nu cad.Inainte sa deschida usa,Alice m-a privit distrata. -Esti nervoasa?a intrebat,iar eu am dat din cap.Ce culoare au canapelele? -Alb,i-am raspuns. -Uhm..mi-e frica,a zis intre zambete. Cand am trecut pragul usii cinci perechi de ochi ma priveau cu curiozitate,inafara de un cuplu care facea asta cu ura si un pic de sete,m-am cutremurat sub privirea lui Edward,inca nu m-am obisnuit sa ma trateze in acest fel. Senzatia de a fi din nou in casa asta a fost foarte placuta.Era casa mea,locul meu.Acesti pereti imi pareau destul de familiari,si mirosul vampirilor care era in casa m-a incantat. Carlisle si Esme au inaintat si m-au salutat politicos,intre timp am simtit nevoia de a sari in bratele sale pentru a simti imbratisarea ei dura. 14

CAP.6

Reintalnirea cu Culleni

Toti ma priveau si parea ca asteptau ceva de la mine,dar nu stiam bine ce.Secunda cu secunda deveneam din ce in ce mai nervoasa,nu suportam acea distanta care parea a fi intre mine si fiecare membru al familiei.Ultima data cand am fost in casa asta eram un membru al familiei impreuna cu fiica mea,dar acum sunt doar o straina.Si aveam o senzatie ciudata ca nu eram bine primita in casa asta datorita privirii lui Jasper si Edward.Asteptam aceiasi privire si din partea lui Rosalie,dar fara ranchiuna,privirea ei nu-mi provoca frica pe care mi-o aminteam,era calda. Am inghitit zgomotos si am decis sa rup tacerea suparatoare care venea din partea tuturor.Daca cineva inafara de Alice ma putea intelege era Carlisle.l-am privit si in ochii lui era numai frica,teama pentru familia lui.Se temea de minem-am cutremurat inaintea acestui sentiment:Cullen-ilor le era teama de mine. -Carlisle,pot vorbi cu tine?am murmurat ca sa nu se auda disperarea din vocea mea. -Desigur,mi-a raspuns. -Singuri,in biroul tau.Si el -am aratat spre Edward- sa plece,va rog. -Eu nu ma duc nicaieri,a marait Edward printre dinti. -Edward,vino cu mine sau ai sa regreti -Alice il privea amenintator,presupun ca ii spunea ceva mental- Ai nevoie de mine?m-a intrebat privindu-ma. Am negat din cap. -Esti sigura? -eu m-am intors si am dat din cap- Te las intr-o casa plina cu vampiri si tie nu-ti este frica? Ma pregateam sa raspund dar Jasper mi-a luat-o inainte. -In realitate sigur ca-i este teama. Nu am negat,asta era adevarat. -Nu ai pentru ce spuse Emmett cu o privire amuzanta.Trebuie sa recunosc ca niciodata nu mi-au provocat atata teama muschii lui. -Eu pot sa raman?a intrebat Rosalie. Ma uitam la ea surprinsa si mi-am dat seama ca si Alice facea la fel.Carlisle m-a privit ca sa se asigura,iar eu am dat din cap aproape imperceptibil. Carlisle a inceput sa mearga spre birou,iar eu il urmaream in liniste cu Rosalie de partea mea,ceilalti plecau de la casa cea mare,cu Edward protestand,iar cu Jasper si Emmett tarandu-l. Cand am intrat in birou inima mea a inceput sa bata foarte repede,nervii imi asaltau corpul si incepeau sa faca ravagii in stomacul meu si in mintea mea.Regretam ca Jasper nu era aici,aveam nevoie de el.Carlisle s-a asezat pe scaunul din spatele biroului si cu miscare a mainii mi-a indicat sa ma asez pe scaunul din fata lui.Rosalie a ramas langa usa. -Spune micuto,mi-a zis Carlisle. Si acum de unde sa incep?Nervii nu ma ajutau sa ma gandesc la modul in care sa deschid conversatia.Trebuia ca el sa inteleaga,iar apoi restul familiei ar face ce zice el fara sa mai stea pe ganduri.Nu-l cunosteam pe Carlisle foarte bine cum se intampla cu Alice si aceasta conversatie se anunta a fi foarte dificila.Asa ca mai bine era sa incep cu cel mai usor lucru:sa ma prezint. -Numele meu este Bella Swansi sunt fiica sefului Swan,am murmurat. -Stiu,Edward mi-a spus ceea ce era necesar sa stiu despre tine -mi-a spus foarte serios- Ceea ce nu stiu si mi-ar placea sa stiu este cum de stii atatea despre noi. -Este dificil de explicat,am spus dintr-o rasuflare. Carlisle imi vorbea pe acel ton linistitor pe care il cunosteam atat de bine,il folosea doar cand se confrunta cu o problema,exact ce insemnam eu pentru ei:o problema.Ma privea cu teama,,cu 15

precautie,stiam destule despre ei,iar ei nu stiau nimic despre mine.Aveam nevoie de Alice de partea mea,dar era nevoie si de capul familiei.Am dedus ca cel mai bine ar fi sa nu ma risc,chiar daca aruncam la gunoi viitorul meu alaturi de micuta mea fetita si de Edward.Eu as fi doar o sursa de probleme pe care trebuia sa le infrunte o armata de vampiri numai ca sa ma protejeze.Mam ganditi bine si -Nu cred ca a fost o idee buna -am murmurat-.Ar fi mai bine daca as pleca. Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji,intorceam spatele viitorului meu,si lui Nessiesi Jake,fara ei nu puteam fi fericita.Dar nu suportam ideea ca ei nu se mai comporta cu mine cu aceasi caldura,ca nu ma mai tratau cu aceiasi dragoste cum imi aminteam. Ma durea sa ma despart de ei,chiar daca am fost alaturi de ei numai in vis.Cu pasi silentiosi ma pregateam sa merg la usa,dar Rosalie mi-a taiat calea. -Bella te ascultam -a murmurat- nu e chiar atat de rau ceea ce vrei sa ne spui. O durere imensa s-a deschis in pieptul meu,asteptam ca Alice sau dulcea Esme sa-mi spuna aceste simple cuvinte,dar RosaliePrivirea ei era dulce si blanda,am privit-o si am putut sa vad dragostea pe care o cautam,acea dragoste care parca nu mai exista.Mi-am amintit modul in care ma privea cand eram insarcinata in visul meu. M-am intors si m-am asezat pe scaunul din fata lui Carlisle,am inspirat adanc ca sa prind puteri. -Bine,dar vei crede ca sunt nebuna,i-am soptit. Carlisle a zambit politicos prima data de cand am venit si asta m-a linistit. -Acum cateva luni am avut un accident si am fost in coma cateva zile -Rosalie a venit langa mine si m-a luat de mana,eu am privit-o surprinsa dar ea a facut semn sa continui-.Cat timp am dormit am avut un fel de vis in care erati toti.Cunosteam secretul vostru,mi-ati demostrat naturaletea voastra ba chiar ma-ati salvat de cateva ori -m-am oprit sa ma uit la privirea lui Carlisle,dar era complet neutra asa ca am continuat-.Cand m-am trezit aveam sentimentul ca totul a fost real si inca il mai am,relatia mea cu..voi -era sa zic Edward- tratatul cu turma,e ca si cum -Asteapta -m-a intrerupt Carlisle-.Ai zis tratatul cu turma? Am dat din cap. -Edward mi-a explicat ca acum cateva sute de ani a facut o intelegere cu varcolacii din Forks,a semnat un tratat. Rosalie si Carlisle au impartit cateva privire complice. -Ce mai stii despre noi?a intrebat Rosalie. -Stiu ca tatal tau era pator acum 300 de ani -am continuat sa-i zic lui Carlisle-.Te-a pus in fata unui castel pentru a cauta un vampir,dar un vampir te-a atacat si te-a transformat in unul.Intotdeauna ai negat sa bei sange uman asa ca te-ai multumit cu sangele animalelor. -Suficient -mi-a zis cu un zambet- asta m-a linistit putin. -Si despre mine? M-am uitat la Rosalie si linistea pe care o demostrau ochii ei m-a linistit si pe mine. -Stiu ce ti-a facut Royce -am raspuns fara sa-mi iau ochii de la ea- si de asemenea stiu ce i-ai facut tu lui -mi-a scapat un zambet-.Stiu de ce il iubesti pe Emmett si stiu de ce iti plac carliontii lui. Ma privea surprinsa dar mi-a dat un ghiont in umar. -Si tot timpul ai fost umana cat timp ai stat printre noi?a intrebat Carlisle. Intrebarea de care ma temeam,dar era mai bine sa fiu sincera.Oricum vor afla mai devreme sau mai tarziu. -In final da,dar in principiu nu.Edward a refuzat intotdeauna sa ma transforme,am soptit. -Edward?intrebara in cor surprinsi. 16

M-a temut.cred ca am luat tonul cel mai calm posibil pentru mine. -Edward si eubine.sa zicem caaveam o relatie speciala -m-am balbait. Ochii si gura lui Rosalie s-au deschis in timp ce Carlisle ma privea surprins. -Edward Cullen?Vorbim despre acelasi Edward?a intrebat Rosalie.era destul de nervoasa. -Dar acum ma uraste.deci nu conteaza. -De ce te-a tranformat in final?a intrebat Rosalie. Incepeam sa intru in detalii,dar acum nu mai aveam nimic de pierdut. -Pentru a-mi salva viata. -De ce?a intrebat Carlisle. Am suspinat -Dificil de crezutam zis oftand. -Mai dificil de crezut decat ca be cunosti pe toti din visul tau?Scuza-ma ca ma in doiesc -Rosalie era linistita. -Renesmee -am lasat sa-mi scape numele si apoi am inchis ochii strans ca sa opresc lacrimile sami curga. -Cine e? -Fiica mea si fiica lui.Edward. Rosalie a lasat brusc mana mea si a sarit in sus. -Este asta posibil Carlisle?a intrebat in pragul isteriei. -Explica-te -m-a rugat el cu vocea serioasa. Acum eram la partea cea mai dificila,de asta depindea totul.Era acumsau niciodata. -Edward si cu mine ne-am casatorit,am fost in luna de miere pe Insula Esme -credeam ca daca le dadeam mai multe date ar fi mai usor de crezut-.Am avut relatii cat timp am fost umana si am ramas insarcinata. -Cum?Rosalie parca nu dadea crezare acestui lucru. -Nu cunosc motivele -am zis cu vocea ragusita din cauza lacrimilor- nici nu stiu cum am trecut peste asta.Ceea ce stiu si este adevarat este ca 2 saptamani in continuu imi repetam ca nu sunt nebuna,ca toate acestea aveau o semnificatie -ochii mei erau incetosati din cauza lacrimilor-.Si sa vin aici si sa vad ca totul este adevarat nu face nimic decat sa-mi ridice sperantele.Lucrurile nu se intampla precum in visul meu,aproape nimic nu e la fel si asta ma dispera pentru ca nu stiu daca o voi avea pe Nessie in bratele mele.Si de fiecare data vad asta mai imposibil pentru ca Edward ma uraste,chiar si Emmett care era ca si fratele meu acum ma priveste ca si cum as fi un monstru sau o nebuna.Adevarul este ca eu cred ca sunt nebuna. Intentionam sa continui monologul meu,dar doua brate tari m-au cuprins cu dragoste.Eu doar miam intors fata si mi-am ascuns-o in pieptul ei tare si plangeam cum n-am mai facut-o niciodata.Carlisle doar se uita,avea fruntea incretita si nu decidea nimic.Tacerea lui ma deranja,dar faptul ca eram in bratele lui Rosalie ma linistea.Simteam ca cu ea si Alice de partea mea puteam infrunta orice.

Capitolul 7-Nimic nu e ceea ce pareLas un comentariu Mergi la comentarii.

17

EDWARD PDV Absurd.Inutil.Repetitiv.Fara folos.Monoton. Am ramas fara adjective,in fiecare zi era la fel ca in precedenta.Miscarile mele erau mecanice si calculate,in fiecare zi aceiasi istorie,in fiecare zi aceiasi scena. Dupa o dupa-amiaza de vanatoare,ziua de azi parea a fi precum toate celelalte,bine,era noapte.Carlisle si Esme stateau linistiti pe canapea.Alice citea nerabdatoare un nou catalog de moda.Jasper o privea pierdut cu gura deschisa,mai lipsea doar un fir de bala curgandu-iimi era greu sa nu rad.Rosalie si Emmett erau cu a le lor,rasetele si loviturile erau rasplata pentru fiecare noapte petrecuta in camera lor.Eu eram in fata pianului,incercad inutil sa compun un cantec,asa ca mi-am lasat degetele sa atinga fiecare clapa a pianului.Dar si adevarata mea placere imi intorcea spatele,notele erau fiecare pentru ele fara sa intre in armonie cu restul. Am oftat pierdut. Esti bine fiule? Intrebarea mentala care mi-a pus-o tatal meu m-a facut sa-mi pierd putina concentrare pe care o aveam.Mainile mele au cazut de pe clape facand un sunet iritant care a inundat camera. -Sunt bine.Ma intorc peste catva timp -am murmurat inainte de a iesi pe usa. Dar era clar ca nu ma simteam bine,nu aveam niciun motiv pentru a vrea sa traiesc.Unicul lucru care ma tine pe lume,in eternitatea mea,era familia.Ei ar suferi daca as plecat si asta m-ar face sa pun capat acestei existente stupide. Am mers cu pasi umani pana la masina mea,aveam nevoie sa fac ceva diferit,ceva care sa alunge monotonia care invada fiecare zi din viata mea.Am deschis portiera ca sa intru in masina,dar miam schimbat idea in ultimul moment si am fugit in padure. Picioarele mele abia atingeau pamantul,vantul provocat de viteza mea imi ciufulea parul.Doar cand alergam asa puteam simti putina libertate,cu toate ca acea placere efemera venea de fiecare data cand nu trebuia.Intunericul din zilele mele a fost foarte tulbure. Dupa ce am alergat cateva ore am mers sa-mi schimb hainele si sa ma duc cu fratii mei la liceu am inabusit un geamat cand m-am gandit la asta.Chiar si simplul nume suna ca o insulta.Liceu.Am ajuns inainte cu cateva minute inainte de a se suna,totul parea normal,cu exceptia unui eveniment trecator in care toti studentii revolutionau.O eleva noua,Isabella 18

Swan,fica serifului Swan,incepea azi orele. Pe timpul calatoriei aveam presimtirea cu fratii mei blocati,nu ma interesa sa stiu ce sa intamplat cu Rosalie si Emmett,cat de frumoasa era Alice facand o bosumflareParcarea era aglomerata,ca de obicei,dar locul meu obisnuit era gol.Cand am parcat Alice a rasuflat si a inceput sa repete lectia de la istorie de la primul razboi mondial. -Alice -am murmurat atragndu-i putin atentia. -Ramai la treburile tale Edward -a replicat si mi-a scos limba ca si cum ar fi o fetita de 5 ani. Toti am coborat lent din masina,studentii au avut timp sa se obisnuiasca cu prezenta noastra,chiar daca intotdeauna mentinem o distanta prudenta,dar abia daca atrageam atentia,nu mai eram o noutate.Dar o fata sprijinita de camioneta ei ne privea entuziasmata.Gandurile ei erau complet albe si inima ei batea cu o putere scandaloasa.Dulcele si apetisantul sau sange m-a lovit si mi-a aprins focul din gat si monstrul din interiorul meu vroia sa iasa la suprafata.Dar am fost suficient de puternic pentru al ignora,din fericire am fost la vanatoare cu o seara inainte. N-o cunosteam pe acea fata,nu am mai vazut-o niciodata,asa ca am presupus ca era noua eleva,Isabella.Ochii ei si ochii mei s-au intalnit pentru un moment,fara sa stiu de ce m-am cutremurat in fata acestui contact.Ochii ei erau fericiti,straluceau de emotie si puteam sa spun ca era total uimita de prezenta noastra.Dar avea ceva in privirea ei care m-a facut sa ma gandesc,acel maro ciocolatiu au trezit ceva in interiorul meu,chiar daca nu stiam ce. Dimineata a trecut extrem de lent.Minutele pareau ca sunt mai lungi decat orele si asta ma intorcea pe dos. Intors pe dos.Era o buna descriere la cum ma simteam eu acum. A venit ora branzului si cu toata perfectiunea m-am dus si m-am asezat pe scaunul de la masa din totdeauna.Fratii mei nu au venit cu mult dupa mine si aduceau mancare ca in fiecare zi.Inafara de dracusorul de sora mea care cauta cu privirea pe cineva,iar in mintea ei era doar imnul national al Chinei. -Alice,ce se intampla? -am intrebat incercand sa controlez tonul vocii mele. -Nu se intampla nimic Edward,nu mai fi curios si inceteaza sa-mi citesti mintea -pe fata ei s-a afisat o expresie care m-a facut sa dau inapoiAlice era furioasa pe ceva cu care nu vreau sa am experienta. Gandurile tuturor se invarteau in jurul unei persoane:Isabella Swan.Sau Bella,cum vroia ea sa i se zica.Chipul ei era in mintea tuturor,doar o cunostinta atat de nesimnificativa cum era,putea cauza atata valva in liceul din Forks. Fara sa stiu prea bine de ce am inceput sa o caut cu privirea,am gasit-o la masa cu Jessica Stanley si Lauren Malloryam suspinat.Nu era cea mai buna companie,dar cine stie?Poate ca era la fel de josnic cum parea. Edward ma priveste?Dar de ce ma priveste asa? Gandurile ei erau ciudate,cum se presupunea ca ar trebui sa o privesc? Edward niciodata nu m-a privit asa,facea asta doar daca ma citea,dar niciodata nu o putea face. M-am tensionat in scaunul meu,nu numai ca stia ca pot citi minti,dar si spunea ca niciodata nu iam putut-o citinervii mei incepeau sa iasa la iveala.Cum putea o umana sa stie ca puteam face eu asta? Edward nu ma poate citi,asta e imposibil! Maxilarul meu s-a inclestatce se intampla cu ea?Am inceput sa ma simt linistit si calm,Jasper a simtit nervii mei si isi folosea darul si cand m-am uitat la el am vazut ca se uita cu ingrijorare la locul in care se afla acea fata. Jasper 19

Acesta a fost ultimul gand al Isabellei pentru a ma desconcentra.Cunostea si darul lui Jasper? Fruntea mea s-a incretit instantaneu.Asta era de rau,foarte rau.Cine sau ce e aceasta fata?Parea umana dar niciun uman nu stia atat de multe despre noi. Edward Cullen daca ma auzi ia un mar din tava ta! Dar cum?Se juca cu mine si eu intram in joc,era ceva ciudat la ea.Am luat marul si mi-am intors ochii spre ea,expresia ei s-a schimbat instantaneu si a facut un mic salt din scaunul ei rasturnandu-l.Am citit surpriza si frica pe chipul ei,dar in mintea einu era nimic!M-am fortat sa trec peste mintea ei,dar mi-a fost imposibil. Toata cantina s-a intors spre ea,dar se vedea ca era suparata si infuriata,dar mintea ei continua sa fie inchisa.Cum ma bloca? A iesit fugind din cantina,lasandu-ma paralizat pe scaunul meu,facandu-mi mii de intrebari si sa ma tem de ce-i mai rau,pentru ca acea fata stia atatea nu era un semnal bun.Am prins curaj si mam dus pana in parcare.Statea sprijinita de vechitura de Chevy al ei,dar a trebuit sa fug ca s-o opresc.Am tinut-o si a inceput sa strige cand am lovit-o cu spatele de caroseria masinii. -Ce esti? -intrebarea a iesit din gura mea fara sa vreau,o productie a mintii mele. Nervii imi jucau o festa rea,trebuia sa am mai multa tehnica sa vorbesc cu ea,dar doar daca ma gandeam ca putea fi o amenintare pentru familia mea ma facea sa imi pierd bunavointa. Ma uraste,Edward ma uraste! Tot repeta asta in mintea ei.Si e clar ca da,nu stiu daca urasc ar fi cuvantul perfect,dar prezenta ei nu ma bucura nespus.Ochii ei s-au umezit,lacrimile au inceput sa-i curga pe obraji si gandurile ei s-au blocat din nou.Am dat un pas inapoi indepartandu-ma de ea.Cum era in stare sa faca asta? -Cum faci asta? -vocea mea era o soapta- Te ascultam si dintr-o data.ce esti? Acea intrebare nu disparea din capul meu,un om normal si coerent nu putea deduce ceea ce ea a dedus in doar cateva oremnu gaseam nicio explicatie logica pentru asta si incepeam sa devin nervos. Ea era in stare doar sa murmure cateva cuvinte fara sens,si daca mintea ei ramanea inchisa nu ma ajuta sa o inteleg. -Vorbeste! -am strigat. Doar ma privea si suspina,imi punea nervii la limite. -Te joci cu rabdarea mea -i-am zis incercand sa ma linistescUnde e fratele linistitor cand am nevoie de el? -Trebuie sa plec -vocea ei suna tremurata si fara putere,ii era fricaasta era baza favorii mele si mi-a dat valoare,am prins-o de mana cand incerca sa se urce in masina ei. -Nu mergi nicaieri,vorbeste odata -vocea mea suna ca un vuiet,dar era cel mai bun ton pentru aceasta umana nesimnificativa. -Edward,opreste-te!Las-o -mi-a ordonat Aliceacum ca parea ca am pus controlul pe situatie trebuia sa apara si sora mea nebuna. -Cum vrei sa o las?Stie prea multe -am marait. Pentru ei voi fi intotdeauna o umana care stie prea multe. Dupa ce gandit asta Isabella a inceput sa tremureera adevarat ca nu o intelegeam,gandurile ei plecau si veneau si asta ma zapacea. Edward priveste Mi-a zis Alice si eu i-am citit gandurile,era una din viziunile ei: Eu eram imbracat cu un costum si paream foarte fericit.Esme si Carlisle erau de partea mea imbracati foarte elegant si foarte emotionati.Deodata o femeie inbracat in alb a aparut in camera,ochii ei erau de ciocolata,straluceau de fericire si inundati de lacrimiIsabella. 20

M-am speriat,asta nu se putea intampla,nu putea fi adevarat.Eu sa ma casatoresc cu o umana? Mai multSa ma casatoresc cu Isabella?Nu vroiam sa cred. -Asta e o gluma nu? -am intrebat-o furios. -E doar viitorul Edward -a raspuns foarte linistita. -Nu trebuie sa fie asa si stii asta -am strigat. -Eu nu am cautat,viziunea a venit la mine pur si simplu.Nu stiu motivul si sincer nu ma intereseaza.Mergem la cumparaturi ca sa-ti treaca sperietura? -a intrebat-o pe Isabella cu un zambet. Si ea a inceput sa rada jucausIncepeam sa innebunesc!Mi-au trecut prin cap variate imagini cu Alice si Isabella la cumparaturi. -Ce a fost asta? -am intrebat-o. -Ce? -se apara Alice. -Mi te-am imaginat cu Isabella la cumparaturi -nu stiu de ce dar asta nu-mi placea,era prea real. -Si ce?Fratioare esti paranoicai incredere in mine macar de data asta,adevarat.Sunt sigura ca Bella nu e niciun pericol -Alice a luat-o de mana prieteneste. -Cum de esti asa de sigura?A venit doar de cateva ore in liceu si deja cunoaste darul meu si pe cel a lui Jazz,fara sa mai zic ca isi blocheaza mintea complet -nu o recunosteam,dar acest ultim lucru ma facea mai nervos. -Chiar poti face asta?Invata-ma te rog!Nu stii ce indiscret e cateodata-Alice era imposibila cateodata. -Chiar vrei sa mergi? -am intrebat-Cel mai bine ar fi sa mergi cu Carlisle si el trebuie sa-ti spuna parerea pentru aceasta tema. Alice si-a dat ochii peste cap si apoi a vorbit linistita. -Nu plecam acum(fara tragere de inima),trebuie sa se duca la ore,daca nu Bella va avea probleme,in prima ei zi.Dar dupa acea mergem ca s-o cunoasca si Carlisle si apoi in Port Angeles ca sa reformam garderobaNu-i asa? -a folosit puterea ei terbila de ochi de catelus pe ea derutand-o. -Esti nebuna -nu puteam opri cuvintele sa nu-mi iasa din gura- Daca se intampla ce va fi doar vina ta. -N-o sa se intample nimic -a protestat. -Doar va fi vina ta -am repetat. -Edwardlas-o asa -s-a rastit Alice. -Nu intelegi?Nu stim ce e,esti proasta! -am strigat/ Deodata ceva s-a schimbat in ochii si expresia Isabellei,si-a fixat ochii intr-ai mei si o luminita de furie stralucea in ei. -Termina! -a strigat- Edward Anthony Masen Cullen sa nu mai vorbesti cu Alice asa in fata mea. Am facut doi pasi inapoi complet speriat,nu numai ca o umana a ridicat vocea la un vampir,dar luminita care stralucea in ochii ei era infioratoare si ca imi stie numele intreg nu ajuta la nimic in final trebuia sa recunosc,imi era frica de Isabella Swan. CAP.8 NIMIC NU E CEEA CE PARE A FI EDWARD PDV Cand am intrat in clasa de biologie,Isabella statea la masa meaam presupus ca era singurul loc liber.Am incercat sa gasesc partea buna in chestia asta,am sa stiu mai multe despre Isabella. 21

Nu-l privi proast-o!Bella nu ridica privirea.Mi-ar placea sa-mi invart mainile prin parul lui Bella opreste-te! Gandurile ei ma faceau nervos,dar ma distra sa stiu ca trezeam acele sentimente in ea.Parea absurda cautand pretexte ca sa nu ma priveasca si nu m-am putut abtine sa nu zambesc.Chiar atunci m-a descoperit. Ma auzi Cullen? Doar am dat din cap,ma costa ororile ca sa nu zambesc. Si ti se pare amuzant? Intrebarea s-a afisat si pe fata ei si asta m-a facut sa rad.Parul ei sa miscat usor si mi-a transmis mirosul ei cel dulce,gatul a inceput sa ma arda dar am incercat sa-l ignor.M-am apropiat putin de ea ca sa-i soptesc la ureche. -Nimic deosebit,nimic din ce nu am mai auzit inainte. Nu stiu sigur de ce,dar mi-am imaginat ca asta o deranjeaza,dar cand m-am apropiat de ea am putut sa-i vad gatul si setea crestea cu fiecare bataie a inimii sale.Oh Doamne!De ce trebuia sa miroase atat de bine?Noroc ca eram pregatit pentru asta,chiar daca mirosul ei ma atragea,chiar daca am fost la vanatoare ma simteam complet neajutorat in fata setei provocata de ea.Am inghitit saliva care s-a strans in gura mea si am incercat sa par indiferent. Isabella avea pielea de gaina si parea ca tremura,asta m-a facut sa zambesc mandru,am atins punctul ei sensibil.Cu farmecele mele vampirice puteam s-o tin inafara jocului cand vroiam. Te atrage sangele meu Cullen? Pentru asta chiar nu eram pregatitEra chiar atat de evident?A mai fost inainte cu vampiri?Asta ar putea explica de ce nu ii era frica si de ce stia atatea despre noidar nu asta m-a pus pe ganduri si m-a facut sa ies ata de brusc din masina mea.Deasemenea sangele ei parca na imbia sa sar peste ea si sa o musc.Ceea ce m-a tensionat cu adevarat a fost sa ma gandesc la ea alaturi de alti vampiri,sa-mi imaginez ca cineva i-ar fi putut face rau,sa mi-o imaginez fragila si vulnerabila in fata lor. Un marait mi-a ocupat pieptul,dar am reusit sa-l inabus inainte sa-l scot in fata unui om.Era vina lui Alice!Daca nu mi-ar fi aratat viziunea eidaca nu ar fi chiar atat de complexa cu privire la casatorieatunci nu m-as fi gandit in acest mod la Isabella.Dar daca ea e atat de fragila in fata farmecelor mele facea chestia asta si mai dificila. M-am urcat in masina si am pus Debbusy la volum maxim,asta ma linistea intotdeauna.Cand primele note au inceput sa sune si seninatatea s-a adunat in mine.Am inchis ochii pentru ca senzatia sa fie mai intensa,dar cand am facut asta,doi ochii de ciocolata mi-au aparut in minte.Ma priveau intens cu o expresie blanda si dulce,aveau o stralucire unica,ma priveau si parca reuseau sa-mi citeasca sufletulera ca si cum reflectam o iubirea infinitaMi-am miscat capul dintr-o parte intr-alta enrgetic pentru a evita acele ganduri,dar era inutil,acea privire parca era timparita in mintea mea. Soneria care anunta sfarsitul orelor m-a luat prin surprindere,m-a facut sa tresar.Elevii au inceput sa iasa din cladirile in care au avut ultima ora,gandurile fiecaruia dintre ei imi intrau in capul meu,una dupa alta,formand o conversatie de neinteles.Eram complet buimacit de atatea voci,am incercat sa le blochez ca sa ma pot bucura macar de un minut de liniste cand Alice dansa bucuroasa pana la monumentul Isabellei numita masina si o astepta.Am reusit sa blochez toate vocile si am reusit sa ma concentrez pe ea,o priveam cu fruntea incretita,nu intelegeam de ce o apara atat de mult,ea mi-a aruncat o privire jucausa si mi-a scos limba.Am ingustat ochii 22

incercand sa o ignor daca era posibil. Rosalie,Emmett si Jasper au intrat in masina,gandurile lor erau total desconcentrante.Jasper era foarte curios,emotiile Isabellei erau destul de puternice si nu putea sa le controleze.Emmett eraa suparat,aproape ca si mine,nu mai putea de nerabdare ca sa termine cu ea sau sa stie daca e ceea ce se presupunea a fi.Cele mai ciudate erau a lu` Rosalie,nu-mi explicam de ce o simpla umana a trezit o sensatie de blandete si de protectie in ea,Rosalie vroia s-o urasca pentru simplul fapt ca e umana,dar nu era asa,acele sentimente erau mai puternice decat ea. M-am uitat la nesuferita prin fereastra si am vazut cum Isabella se apropia lent de masina.Se gandea la lovitura care accidental i-a dat-o lui Newton cu racheta.Nu puteam sa nu rad,trebuia sa recunosc ca in final aceasta fata era amuzanta.I-a dat una buna baiatului Ea si Alice vorbeau despre plecare la casa noastra.Mie imi era frica pentru tot ceea ce stia despre noi,dar cu privirea,imaginandu-mio la mine acasa nu mi se parea nimic ciudat,era aproape natural.M-am surprins pe mine cand mam gandit ca venirea unei fete intr-o casa plina cu vampiri era ceva natural.Ce mi se intampla?Total contrariul m-am apropiat de ea cand trebuia sa se urce in masina si sa plece.Am inchis portiera chiar cand ea a deschis-o si punandu-ma deasupra corpului ei fragil i-am soptit la ureche: -Urmeaza-ma daca esti in stare,nu ti-ar placea ce ti s-ar intampla daca te-ai pierde pe una din aceste strazi solitare din Forks. Am simtit cum corpul ei tremura si pielea ei reactiona la atingerea mea receam zambitdaca vroiam puteam detine controlul.Dar ce greseala mare faceam,cand am vrut sa plec am facut un pas mai aproape de ea,ii puteam simti caldura corpului apoi am mai facut trei pasi mai aproape de ea. -Nu-ti face griji,cunosc drumul -a raspuns foarte sigura pe ea in timp ce mi-a facut cu ochiul. Dar nu asta a fost ceea ce m-a infuriat,ce m-a scos din sarite a fost ceea ce a gandit dupa. Nu mie frica domnule Colmillos Pana in acel moment ea niciodata nu s-a exprimat clar ca suntem vampiri,doar a inteles ca nu suntem oameni normali si ca ea cunoaste secretul nostru si asta nu ma entuziasma deloc.Una din legile noastre e sa ascundem naturaletea noastra si daca Volturi auzeau ca o umana stie puteau deveni rai cu noifoarte rai.Si ce ar decide pentru ea,ar omori-o fara sa mai stea pe gandurisi asta a fost ceea ce m-a schimbat mult,sa mi-o imaginez moartauram asta,imi era teama,simteam o curiozitate enorma pentru tot ce are legatura cu ea si cum de stie atatea despre noi,dar simplul fapt sa-mi imaginez corpul ei palid si fara viata ma surprindea,nu puteam suporta.Si ceea ce imi displacea era ca nu stiu motivul. In timp ce aceste ganduri imi treceau prin minte,am ingropat piciorul in acceleratie pentru a ajunge acasa cat mai repede,Rosalie l-a sunat deja pe Carlisle ca sa-i explice situatia si ne astepta.Eu ma simteam speriat,nervos,desconcentratsi dintr-o data eram din nou linistit,ca si cum acea umana nu reprezenta niciun pericol pentru familia mea.Toate aceste sentimente gasite au crescut preocupatia mea si prin urmare,Jasper ma privea preocupat cu fruntea incretita. Ce ai patit?-gandi. -Nimic -am zis fara sa-mi iau ochii de la drum. Edward -vocea lui mentala suna ca un repros. -Jasper sunt bine. Nu esti!-combatu. -Si cum se presupune ca ar trebui sa fiu? -am intrebat cu un ton Ciudat,niciodata nu te-am mai simtit asa. -Eu niciatat -am raspuns soptind. 23

-Terminati odata -a strigat Emmett -nu suport conversatiile astea. Rosalie l-a luat de mana si imediat s-a linistit. Am ajuns acasa cat ai clipi.Carlisle dadea ture prin casa ca un leu in asteptarea prazii si Esme il privea cu precautie stand la picioarele scarilor.Cand am intrat amandoi au sarit peste noi si ne-au atacat cu intrebari.Le-am povestit tot ce stiam despre Isabella si incepand de aici precautia lui Carlisle a fost un amanunt.Repetam in minte numele vampirilor pe care ii cunosteam sa vedem care ar vrea sa se razbune pe noi trimitandu-ne fata asta sa ne faca viata imposibila. Cateva minute mai tarziu au ajuns si Alice cu Isabella,Alice zambea incercand sa ma evita mental amintindu-si locurile in care a fost la cumparaturi.Gandurile Isabellai erau blocate,am privit-o cu ura,nu intelegeam cum putea face asta si ma exaspera. E nervoasa Edward a gandut Alice Cand e nervoasa te blocheaza Asta avea sens dar nu ma linistea. -Carlisle pot vorbi cu tine? -vocea Isabellei era un murmur dar toti l-am putut auzi. -Clar -a raspuns tatal meu tinandu-si nervii in frau. -Singuri,in biroul tau -a cerut- si el -a aratat spre mine- sa plece va rog. Sa plec?Dar la ce se gandeste fata asta?Crede ca am sa ma duc si am sa las familia mea neprotejata doar pentru ca vrea ea?E nebuna! -Nu plec nicaieri -am spus incercand sa scot la iveala iritarea care ma ardea in piept. -Edward,vino cu mine -a zis Alice nu-ti face griji,am vorbit cu ea si nu e niciun pericol Mi-am incrutisat bratelecontinuam s-o urmaresc cu privirea. Du-te fiule gandi Carlisle Inaintea acestei cereri nu puteam sa neg,dar nu ma entuziasma idea,mai ales daca Rosalie a fost lasata sa ramana si pe mine ma dadeau afara.Jasper si Emmett aproape au trebuit sa ma tarasca ca sa ies afara,urmat de Alice si Esme. Nu-mi placea situatia.Ne-am indepartat destul de mult ca sa nu pot auzi gandurile niciunuia si asta ma isteriza.Ne-am oprit intr-o poenita din mijlocul padurii.Eu m-am asezat pe un copac cazut observad luna argintie,linistea,stelele cerului albastru.Esme se aseza langa mine,Alice in fata mea pe iarba udaEmmett si Jasper umblau nervosi in cerc. Alice si Jasper incercau sa ma linisteasca vorbind cu mine,dar eu nu ascultam,vocile lor erau un zumzait pe fundal care abia se auzea printre gandurile mele.Mintea mea era in casa mare,la ce ii povesteste Isabella tatalui meu,si la ce mai povesteau cat timp nu sunt pe acolo,si de ce dupa ce a vorbit Alice cu ea evita sa se mai gandeasca la conversatie. -Edward -Alice mi-a atras atentia cand m-a atins pe umar. -Ce vrei Alice-am raspuns fara chef..sa vorbesc cu ea e ultimul lucru pe care vreau sa-l fac. Bella nu e periculoasa,crede-ma -Ai mai vazut si altceva? -am intrebat. A negat dand din cap,dar in mintea ei timp de o secunda a aparut o poza cu Isabella strigand de durere si cu fata insangerata.Am tremurat inaintea acestei imagini,incepeam sa simt durerea din piep cand imi imaginam ca ceva grav s-ar putea intampla.Jasper a aparut langa mine si instantaneau a pus o mana pe umarul meu pentru ca darul lui sa aiba efectul mai repede. -Jazz sunt bine -am soptit. M-a privit neincrezator,a luat mana repede si s-a dus sa vorbeasca cu Emmett. -Alice ce a fost asta? -am intrebat. -Nimic despre ce sa stii u pentru acumtimpul pune fiecare lucru la locul lui -a raspuns evitand intrebarea mea. 24

-Alice,ce imi ascunzi?Ce se va intampla cu ea? -Ea este o fata si se numeste Bella -a raspuns nervoasa-.Si ti-as multumi daca te-ai comporta frumos cu ea,va fi cea mai buna prietena a mea si ceva important in vietile noastre. Jasper si Emmett s-au apropiat de locul in care stateam noi si au pus atentie pe ceea ce vorbeam noi. -Ce vrei sa spui prin impostant? -a intrebat Jasper. Alice l-a privit diresct,apoi m-a privit pe mine gandindu-se la repercusiunea pe care trebuia s-o spuna si ce fericita s-ar simti Esmeultima chestie m-a preocupat.In ce mod putea Isabella sa o faca pe Esme fericita?Neuronii mei lucrau cu viteza lumini,nu era decat un mod:sa fie una din fiicele ei,mai bine zis a noastra,sa devina vampir Cand mi-am dat seama tremuram de furie si nu puteam opri maraiturile care vroiau sa iasa din pieptul meu.Emmett ma tinea cu forta si razele de liniste pe care Jasper le transmitea spre mine abia daca isi aveau efectul.Nu puteam suporta ca Isabella sa faca parte din familia noastra,sa fie una de-a noastra,nu intelegeam bine de ce,dar ceva din adancul meu vroia sa salveze umanitatea ei. CAP.9 SEATTLE BELLA PDV Dupa conversatia mea cu Carlisle si Rosalie nu stiam prea bine ce sa cred,totul era prea ciudat.Carlisle parea ca ma crede,dar totusi pastra o distanta prudenta fata de mine,era speriat si il intelegeam,si eu eram la fel daca eram in locul lui.Rosalie ma tot intreba despre Nessieiar eu ii raspundeam incantata,puteam vorbi despre ea ore intregi,dar nu puteam evita ca lacrimile sa nu-mi curga pe obraji,aproape imposibil. Dupa ce am vorbit cu Rosalie si Carlisle m-am dus acasa inainte de venirea celorlalti,nu ma simteam in forta ca sa-l infrunt pe Emmett,pe Edward nici atat.Chiar daca stiam ca Rosalie si Alice ma vor sustine in toate dicutiile,trebuia sa am grija cu familia pe care trebuia sa o castig,sau mai bine zis sa o recastig. In acea noapte m-am pus in pat devreme si am lasat amintirile frumoasa ca sa-mi inunde mintea.Timp de cateva ore m-am gandit la murmurul lui Edward in urechea mea,imbratisarea lui Rosalie in birou,complicitatea pe care o aveam cu AliceAlice!Am uitat complet de dupa-amiaza petrecuta la cumparaturi in Port Angelesm-am ridicat in fund si m-am uitat la ceas.Era 2 dimineatanu era o ora buna pentru a suna pe cineva Dar ce dracu?Alice nu dormea! Am coborat in bucatarie fara sa fac zgomot pentru a nu-l trezi pe Charlie si am fugit la telefon,speram ca numarul pe care mi l-am amintit din vis sa fie cel corect.Am format numarul cu degetele tremurande si am inghitit zgomotos sperand ca Alice sa fie cea care raspunde la telefon.Dupa ce a sunat de 4 ori cineva a raspuns. -Familia Cullen -vocea de la capatul firului m-a facut sa tremur. Atunci cand am stat in noapte alaturi de el murmurand cuvinte in urechea mea mi-au venit dintr-o data in minte.A trebuit sa ma sprijin de perete ca sa nu cad si doua lacrimi s-au scurs din ochi. -Alo? -a spus din nou. -Da-mi telefonul prost cititor de minti -a strigat Alice insfarsit -Bella? -Alice -am spus suspinand. 25

-Esti bine? -a intrebat alarmata. -Daeueu doar -m-am balbait,am luat aer si am asaltat-o-.Doar vream sa-mi cer iertare pentru ca am plecat fara sa-mi iau ramas bun -am soptit. -Nu-ti face griji -a zis linistitoare,si puteam sa vad un zambet pe fata ei. -Nu Alice -am protestat- Simt ca am pierdut dupa-amiaza petrecuta la cumparaturi,m-am luat cu discutie cu Rosalie si Carlisle. Un ras s-a auzit din cealalta parte a telefonului. -Bella nu e nimicte vei revansa in alta zi -Cum?Alice?La ce te gandesti?Imi provoci frica -am zis. -Nu te temedoar com merge in Seattle sambata viitoare,o sa petrecem acolo o zi.Nu pentru asta ti-e frica nu? -a intrebat fericita. Am gemut de frustrarecumparaturinu ma entuziasma sa petrec o zi intreaga proband pe haine,mai ales daca Alice la alegea,dar era singurul mod de a-mi petrece timpul cu ea. -Bine,am sa vorbesc cu Charlie maine -am soptit. -Nu-ti face griji,va zice da si ne vom distra de minune.Marti trebuie sa arati senzational pentru intalnirea ta cu Tyler. -Dar ce zici tu acolo Alice? -am intrebat. -Nu mi-ai spus ca Tyler te-a invitat sa dati o tura cu furgoneta lui? Atunci am inteles si am inceput sa rad -Esti nebuna Alice -am zis printre rasete. -Am vazut asta deja si o sa fie fantasticsi deja stiu ce iti vei purta -puteam sa mi-o imaginez cu ochii mari cu un zambet enorm si sarind in sus-.Ah!Si nu-ti face griji pentru astaRose mi-a zis ca tata nu stie nimic. Mi-a luat un timp ca sa descifrez ultima frazatata nu stie nimic am ras.Edward. -Spunei multumesc lui Rosalie din partea mea -i-am cerut. -Am sa-i spundarcum faci asta?Rosalie te iubeste! -Intr-o zi vei sti,pe maine -am soptit din nou. -Pe maine Bella,odihneste-te. Am urcat din nou in camera mea si m-am lasat sa cad peste pat,stand peste paturi si uitandu-ma la tava si din nou murmuratul lui Edward mi-a invadat mintea.Eu eram fragila,asta stiam deja,dar cand Edward e langa mine complet dezarmat imi provoca mila.Ochii mi s-au inchis inconstient si nu-mi mai aminteam ora la care m-am culcat. Ochii mei s-au deschis atunci cand razele soarelui au ajuns la fereastra mea si m-au lovit din plin,ma uitam in jurul meu speriata si m-am gasit in pat,acoperita.M-am uitat la balansoar si o briza rece a trecut in jos pe spateera imposibilasta nu putea sa se fi intamplat.Edward nu a petrecut noaptea aicipentru asta mai lipseau doar cateva saptamani.Am respins acest gand,sa dau mai multe ture in jurul acestui lucru nu ma ajuta cu nimic si stiam ca va mai dura ceva timp pana sa stiu adevarul,daca ajungeam sa-l stiu. Saptamana a trecut repede,cand mi-am dat seama era deja vineri,ziua urma sa mi-o petrec cu Alice,Rosalie si Esme in Seattle.Esme s-a trezit in ultimul moment,avea nevoie de o pereche noua de pantofi,dar eu stiam ca face asta pentru ca nu are incredere in mine.Asta ma durea,o iubeam pe Esme ca si pe mama mea si neincrederea ei era ca o lovitura puternica in inima mea.Dar stiam ca nu era vine ei si nici a mea,aveam nevoie doar de timp si de mult noroc pentru ca lucrurile sa fie la fel ca in vis. La ora pranzului pe care l-am luat in institut stateam la obisnuita mea masa cu Mike si Jessica.Stiam sa descifrez intentiile lui Mike de a ma invita la o intalnire,dar si intentiile 26

Jessicai ca sa-mi faca rau.In vis am vazut in cine pot sa am incredere deplina,dar nici Jessica si nici Lauren nu intrau in acea categorie.Cu Mike era diferit,era un baiat bun,dar nu parea sa inteleaga limitele pe care le impuneam si intotdeauna intelegea diferit.Mi s-au terminat scuzele pentru a-l evita,dar intotdeauna reuseam. Lucrurile cu Edward nu puteau fi mai rele.La scoala ma ignora complet,la ora de biologie parca stateam singura la masa ,la pranz nu-mi mai dedica nicio privire,nici cand Alice vroia sa vorbeasca cu mine.Si cel mai rau era cand ma duceam la casa Cullen.Se incuia in camera lui sau se urca in Volvo-ul lui si ma lasa balta.Cand se intampla asta Alice si Rosalie imi aruncau priviri complice,ma sprijineau,dar nu aveau nici cea mai mica idee despre ce se intampla.Pentru iubirea vietii mele eu eram doar o straina,un pericol. Suspiciunile mele cum ca Edward a intrat in acea seara in camera mea se destramau.Niciodata nu voi trece peste acea dimineata si comportamentul lui imi confirma ca totul a fost o productie a imaginatiei mele,a subconstientului meu care imi juca intotdeauna farse relechiar si in visul meu. Vinerea,cand am iesit de la ore,Emmett ma astepta pe capota camionetei mele,Volvo-ul nu mai era in parcare,probabil ceilalti Cullen-i au plecat.Cand am ajuns langa masina Emmett s-a comborat de pe capota si s-a pus in fata mea. -Nu inteleg -spuse. -Ce nu intelegi Emmett? -Ce faci aici? -a intrebat. -Cred ca acea intrebare trebuia sa o pun eu -am raspuns ridicand o spranceana-.Vrei sa te duc undeva? -Clar,hai sa mancam ceva -l-am privit cu o spranceana ridicata si el a intins un zambet pe fata lui- Tu mergi sa mananci ceva si eu am sa fac la fel. Ne-am urcat in masina si ne-am dus la o cofetarie din oras. -Vechitura asta nu merge mai repede? -m-a intrebat razand. -Respect!Aceasta vechitura are cam atatia ani cati ai si tu -am zis cu falsa ingamfare. -Despre asta nu discut. Cand am ajuns la cofetarie eu am cerut o delicioasa budinca de vanilie si inainte sa zic ceva Emmett a platit chelnerita ca sa putem pleca fara sa ne mai incurcam.L-am privit sceptica,dar raspunsul lui m-a lamurit. -Trebuie sa vorbim,si nu e un loc indicat pentru o conversatie. -Ti-e foame? -l-am intrebat cu un zambet enorm pe fata A inceput sa rada in timp ce nega din cap murmurand imposibil. Dupa ce mi-am terminat budinca am mers spre masina mea si mi-a cerut sa-l las sa conduca.M-am gandit timp de un minut,Emmett nu era in clasa de persoane care aveau rabdare sa-mi conduca Chevi-uldar nu aveam alta optiune,aveam nevoie sa castig increderea lui,asa ca m-am riscati-am dat cheile de la masina. A condus pe un drum pe care nu-l cunosteam pana cand a intrat in padurea infricosatoare si a oprit motorul.Am ramas in liniste cateva minute,cunoscandu-l pe Emmett,sigur se gandea cum sa inceapa conversatia si nu era in stare sa zica o fraza coereenta.Era un baiat bun,dar uneori inocenta lui ii jucau farse. -Ce vrei sa sti? -am soptit. A ridicat capul si si-a atintit ochii spre ai mei. -Stiu ca unii stiu de ce esti aici,Rose e printre ei -zise-.O cunosc foarte bine si stiu ca niciodata nu ar accepta un uman asa.Nu vrea sa-mi spuna nimicsi nu stiu de ce. 27

-Eu i-am cerut sa nu o faca. -Vezi?Rose intotdeauna face ce vreaniciodata nu accepta rugaminti si mai ales de la un om,nu te supara. Am ras,niciodata nu l-am auzit pe Emmett vorbind atat de serios si latura asta noua pe care am cunoscut-o imi placea cu adevarat.Era la fel ca un frate mai are,responsabil si preocupat. -Vream sa fiu eu cea care sa va povesteasca. -Eu stiuacel vis ciudata al tau.Adevarat? -mi-a zis cu o voce suava. -De unde sti asta?Cine ti-a spus? -am intrebat alarmata. -I-am auzit pe Alice si Carlisle vorbind in cealalta zi -zise. DarDaca si Edward a auzit?Sa fie acesta motivul pentru comportamentul lui cu mine? Fata mi-a cred ca si-a schimbat expresia pentru ca Emmett ma privea ingrijorat. -Nu a mai auzit nimeni -m-a linistit. Am putut respira profunddar chiar nu intelegeam ce se intampla cu Edward. -EmmettCe e ceea ce te preocupa?-am intrebat-.Sunt un simplu om,nimeni nu m-a creat pentru a face rau.Si sunt sigura ca daca vrei poti sa ma inlaturi dni calea ta foarte simplu -m-am cutremurat la ultima fraza. -Nu ma ingrijorez pentru tine,ma ingrijorez pentru ceea ce faci in familia mea. -Ce fac? -am intrebat alarmata. -Carlisle si Esme nu inceteaza sa vorbeasca despre tine,asta nu ar fi rau daca nu as fi ingrijorat pentru Edward.Jasper si Alice abia vorbesc pentru ca ea se gandeste mai mereu la chestii absurde pentru ca Edward sa nu vada viziunile eiRose nu inceteaza sa vorbeasca cu Alice despre tine si de una Nessie cu Carlisle.Si Edward dispare noaptea,asta fara sa zic ca pare o fantoma. Inima mea s-a facut mica.Nu stiam ca daca ma duc la casa Cullen va fi chiar atat de traumatic pentru ei.si EdwardEra asa din cauza mea?Unde isi petrece noptile? -Ce se intampla cu el in visul tau?Este adevarat ce am auzit? -m-a intrebat vizibil speriat. Am respirat si mi-am luat forta. -Sunt indragostita de Edward -am dat dintr-o data afara. -Asta e evident -a rapuns.Dar ceva de pe fata mea trebuia sa se fi schimbat pentru ca devenit imediat serios-.Dar el nu stie,linisteste-te.E prea distras ca sa-si dea seama de ceva. -Ce ce i se intampla? -am reusit sa pronunt. -Asteptam sa-mi dai tu o pista,pentru ca nu stim.Eu si Jazz suntem disperati pentru ca nu stim cum sa-l ajutam. -Emm,am sa-ti zic daca-mi promiti ceva -am zis privindu-l in ochi. -Sa vedem ce-mi ziceimi este frica. -Tu esti vampirul aici.Iti amintesti? -l-am intrebat ridicand o spranceana. A ras cu mai malta bucurie si a dat din cap. -Edward nu poate sti nimic de asta.si nici Esme,vreau sa le spun eu -i-am cerut. -Nu e mult ceea ce ceriasteptam alt lucru.haide spune-mi orice ar fi. -In visul meu,Edward si cu mine suntemcasatoriti -gura lui s-a deschis pana in piept. -Ce?..Ce?.CE???? -s-a balbait fara sens-.Vorbim despre acelasi Edward -am dat din cap. Nu stiam care va fi reactia lui,asteptam orice lucru care trebuia sa vina mai ales din parte lui Emmett.Si ce a facut a fost sa rada.A inceput cu un zambet linistit,dar apoi s-a intins la maxim si intr-un moment masina se scutura din cauza rasetelor lui.L-am pirivit zambind.Ce puteam sa mai fac?Sa rad cu el?De ce nu?Amandoi am ajuns sa ne tinem de 28

burta in timp ce radeam. Am ramas in liniste dupa cateva minute fara sa ne oprim din ras,imi stergeam lacrimile care au iesit din ochii mei apoi am simtit doua brate tari si mari imbratisandu-ma si m-am ghemuit la pieptul lui Emmett. -Asa caAi sa fi surioara mea? -a intrebat razand-ce sa zic..O sa devi una de-a noastra? -Intr-o zi-am soptit obosita. -Ce se intampla?Binemai bineCe se va intampla? -Edward nu vroia sa o faca,intotdeauna vroia sa-mi protejeze umanitatea -i-am explicat. -Asta explica multe lucruri-a murmurat pentru sine. M-am asezat mai bine in masina si inainte de a porni din nou masina doua maini mi-au aranajt parul cu blandete.Am zambit satisfacutal-am recuperat pe Emmett.

Capitolul 10-SeattleLas un comentariu Mergi la comentarii.

29

30

BELLA PDV Emmett a condus cu grija pana la casa Cullen,la poarta astepta Alice cu o expresie de asasina in serie. -Emmett Cullen! -a scrigat cand a pus un picior sa coboare din masina- Pot sa stiu unde ai fost?Te astept de mai mult de 3 minute! -Piticut,nu protestaam dat o tura si nici macar nu i-am gustat sangele -a zis Emmett linistitor. Alice nu a mai zis nimic..doar a sarit in spatele lui si au inceput sa se loveasca in gluma.Cateva secunde mai tarziu Rose a aparut la usa de la intrare,m-a luat de mana si ma tras in casa. -Lasa-i,o sa se sature -mi-a zis zambind. Eu doar am zambit,imi placea mult relatie care o aveam acum cu ea,era o persoana buna si ma trata cu multa blandete si cladura.Ma facea sa ma simt acasa din nou. Cand am ridicat privirea eram in camera de zi,Esme statea pe canapea citind o revista si Edward statea la pian,mainile lui se prelingeau usor peste clape in timp ce ochii lui se inchideau de fiecare data cand se auzea o nota muzicala.Nu puteam sa-i vad expresia,dar puteam sa jur ca nu era foarte senina.Fara sa se intoarca si fara sa zica nimic s-a ridicat in picioare si a plecat repede din camera.Am ramas in liniste privind spre usa pe care a iesit,cu inima la picioare.Nu ma mai durea indiferenta lui pentru ca stiam ca pentru el nu era indiferenta,dar stiam ca nu era ca inainteel simtea pentru mine doar ura si asta era ceea ce ma omora. Am simtit o suava si rece atingere pe obrazul meu,am intors capul si am vazut-o pe Rosalie care ma privea cu mila.Am zambit gandindu-am ca o voi linisti,chiar daca ceea ce vroiam sa fac in acel moment era sa fug de acolo si sa incep sa plang,dar nu am sa-i dau acea placere lui Edwarddaca el ma ura atunci eu il voi ignora. Restul dupa-amiezii am petrecut-o la casa Cullen,orele au trecut repede cu glumele lui Emmett si Aliceamandoi constienti de starea mea de spirit si-au propus sa ma faca sa rad,si le multumeam,chiar daca sa zambesc era ceva ce nu vroiam sa fac in acele moment,voi face pentru ei. In acea dupa-amiaza nu l-am mai vazut pe Edward,ca sa zic adevarul nu l-am mai vazut tot week-end-ul si asta ma facea nervoasa.Sa nu-l am alaturi de mine era dur,dar nici sa nu-l vad ma termina.Aveam nevoie de el.vroiam sa vina macar luni ca sa impart masa de Biologie cu el. In noaptea de vineri am avut un vis foarte real,am auzit cum s-a deschis fereastra si cum scartaie podeaua de langa geam.Dupa aceea linistea a fost sparta de sunetul fin al balansoarului.Mirosul specific lui Edward a inundat incaperea si suavul ritm al respiratiei lui era ca un frumos cantec de leagan,ma relaxat si a facut ca visele mele sa fie linistite si fermecate.Am zambit in somn in timp ce mi-l imaginam cu o expresie linistita in timp ce ma privea cum dormeam,cum a facut de atatea ori.Fantastica desteptare in bratele lui cu sarutari reci pe gatul meucum facea adesea.In mintea mea nu incetam sa repet Edward,te iubesc si sunt sigura ca il cautam adesea in patutul meu cald si moale.Avea nevoie de corpul lui rece peste al meu,aveam nevoie de murmuraturile lui pentru ca visele mele sa fie dulci.Aveam nevoie de elalaturi de mine. Dimineata,o imbratisare rece m-a trezit foarte devreme. -Edward -am soptit adormita. 31

-Imi pare rau scumpo,sunt Alice -mi-a raspuns soptind. M-am ridicat din pat incercand sa opresc lacrimile care vroiau sa curga din ochii meimiam facut iluziifalse iluzii.Edward nu a fost in camera mea,asta era ceva absurd. Alice m-a carat in brate pana la dus,ma astepta o lunga zi alaturi de fetele Cullen.Am luat pranzul si am iesit sa le cautam pe Rosalie si Esme.Amandoua ne asteptau in fata casei sprijinite de decapotabila lui Rosalie. Am zambit cand le-am vazut,bine,macar am incercat,chiar daca zambetul s-a intins pe buzele mele provocand o fata ciudata.Rose m-a imbratisat su dragoste si Esme mi-a dat o privire calda,macar atat,sa-mi dea un zambet adevarat. Ne-am urcat in minunata decapotabila a lui Rosalie si inainte ca ea sa porneasca masina am ridicat privirea si l-am vazut pe Edward stand la fereastra de la etaj a camerei mele urmarindu-ne cum plecam.Privirea lui parea obositaCe i se intampla?Era ca sin visul meu si se tot gandea daca sa ma lase sau nu sa intru in viata lui?Am incercat sa nu ma gandesc prea mult la aceasta tema ca sa nu stric iesirea cu fetele.Nu aveam prea mult chef,sa ma gandesc la el ma facea sa par mai fara chef. Ziua am petrecut-o mergand din vestiar in vestiar,din magazin in magazin si de la o haina la alta.Am pierdut numaratoarea gentilor pe care Alice le ducea in mana su nu eram in stare sa-mi explic cuum ar incapea atatea lucruri in micutul M3 a lui Rosaliedar oricat de ciudat ar parea au incaput toate si au mai lasat loc si pentru altele. Jumatatea zilei,dupa o mancare suculenta de care m-am bucurat am privit cateva priviri dezgustate,le-am rugat pe fete sa ma lase sa ma apropii de o librarie in timp ce ele isi pierdea timpul la buticurile de langa drum.Nu au avut probleme si am ramas sa ne intalnim 30 minute mai tarziu. Am intrat in librarie fara sa fiu prea sigura de ce cautam,defapt am venit aici ca sa scap de hiperactivitatea lui Alice care imi punea nervii la limite.Ma uitam peste un raft cand l-am vazut.Respiratia mea s-a accelerat si cred ca sangele mi-a urcat in fata facandu-ma sa par o sfecla rosie. Dintii lui albi se aratau intr-un zambet neepuizat,parul lui negru ii cadea pe spate in timp ce radea si ochii luiacei ochi negri pe care ii iubeam,straluceau cu inocenta,cum imi placea mie si cum era aproape imposibil.Era cu Quil si Embry uitandu-se la niste carti,presupun,ca erau pentru scoala.Toti trei radeau si se distrau fara sa se gandeasca la viitorul care urma sa vina,erau doar niste copii bucurandu-se de o dupa-amiaza la cumparaturi. Inima mea s-a facut mica in fata a ceea ce ii astepta,ceva ce ei nici nu banuiau.In doar cateva luni vor deveni niste arme perfecte pentru a omori un vampirm-am cutremurat doar cand mi-am imaginat cu vor termina cu Laurent. Jake nu a ridicat privirea si nu m-a privit nici macar odata,clar,nu ma recunostea.Dar asta nu am evitat ca dupa un timp l-am urmarit cu privirea si aveam grija la fiecare miscare a lui.Vocea lui,inca din copilarie,cu aluzii,cu fata rotunda ii dadea aspectul acela de baietas dragut,stralucirea sincera din ochii luiera Jake al meu.Era soarele meu personal,usa mea sigura.Acela pe care il iubeam,pe cine iubeam ce pe un frate,cui i-asi incredinta viata ficei mele fara sa mai stau pe ganduri.nu puteam astepta pana voi fi alaturi de el,pentru a ma gandi la orele moarte in garajul lui si cand beam sifon cald Timpul trece destul de incet,cand cei trei au parasit incaperea mi-am dat seama ca am stat acolo aproape o ora doar uitandu-am la el.Am iesit in graba fara sa cumpar nimc cunoscand-o pe Alice trebuia sa fie isterica,cand eram cu Jake nu ma putea vedea.Am 32

coborat scarile mecanic pentru a ajunge la parter,am coborant tot sarind peste 2 ca sa pot ajunge mai repede.Dar desigur,prostul meu noroc nu ma abandona niciodata,picioarele mele s-au impleticit intre ele inexplicabil ceea ce a provocat dezechilibrarea mea.Ca sa raman in picioare am dat doi pasi inapoi ca sa nu cobor restul scarilor rostogolindu-ma.O durere insuportabila a trecut prin picioarele mele dandu-mi de intele ca s-au lovitsi asta durea. Printre multimea de oameni de care ma loveam am zarit un par de culoarea caramelului si doi ochi care ma priveau ingrijorati. -Bella! -a strigat Esme peste murmurul oamenilor. A fugit la viteza umana pana in locul unde m-a gasit,sprijinita de o bara de aluminiu pentru ca picioarele mele sa nu trebuiasca sa mai suport ceva lovituri.Am incercat sa indepartez durerea care se reflecta in ochii mei,dar nu trebuia sa fac asta prea bine pentru ca privirea lui Esme era profunda. -Esti bine? -a intrebat alarmata. Eu doar am dat din cap,incapabila sa deschid gura ca sa zic ceva de teama sa nu imi scape un strigat de durere. -Ce s-a intamplat? -zise privindu-mi postura anormala si oprindu-si privirea la picioarele mele lovite care erau sprijinite de perete. S-a aplecat si a inspectat picioarele mele cu grija sa nu-mi faca rau.A miscat capul intr-o parte si-n alta negativ si in timp s-a ridicat in picioare si a scos mobilul din geanta ei si dupa aceea a format un numar. -Alice am gasit-oda,stiuvom pleca cu Carlislesuna-l pe Emmett si spune-i sa vina sa ne caute..te pup,totul va fi bine. Privirea ei s-a schimbat de la absurda la dulce in timp ce vorbea cu Alice.Se observa cat tinea la familia ei,cat se ingrijora pentru persoanele pe care le iubea.M-a cuprins invidia pentru ca nu facea parte din familia ei ca inainte,cel mai mult adoram imbratisarile ei si cuvintele dragastoase pe care mi le adresa.Pentr