SIMPOZIONUL „BANATUL - banatulistoric.uem.robanatulistoric.uem.ro/fileadmin/Program/Program.pdf · Banat peste porturile de coastă din Trieste și Rijeka, dar în ciuda tuturor

SIMPOZIONUL „BANATUL - ISTORIE ŞI MULTICULTURALITATE”, EDIŢIA A XVIII-A

2

Consiliul Judeţean Caraş-Severin, RomâniaŽupanijski savet Karaš-Severin, Rumunija

■ ■ ■Guvernul P. A. Voivodina, R. Serbia

Vlada A. P. Vojvodine, R. Srbija

■ ■ ■

Organizatorii:Organizatori:

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU”, REŞIŢA

UNIVERZITET „EFTIMIJE MURGU”, REŠICA

■■■

SOCIETATEA /FUNDAŢIA/ ROMÂNĂDE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLORDIN VOIVODINARUMUNSKO DRUŠTVO /FONDACIJA/ZA ETNOGRAFIJU I FOLKLORIZ VOJVODINE

În colaborare cu:U saradnji sa:

INSTITUTUL DE CULTURĂAL ROMÂNILOR DIN VOIVODINA, ZrenianinZAVOD ZA KULTURUVOJVOĐANSKIH RUMUNA, Zrenjanin

F

ok 2013 simpozion !!!!!!.indd 2 5/13/2013 10:26:55 AM

SIMPOZIONULINTERNAŢIONAL

BANATULISTORIE ŞI

MULTICULTURALITATE

■■■MEĐUNARODNI

SIMPOZIJUM

BANATISTORIJA I

MULTIKULTURALNOST

24, 25 mai - Reșița24, 25. maj - Rešica

2013

XVIII3



4

COMITETUL DE ORGANIZARE AL SIMPOZIONULUI

■■■PREŞEDINŢIDE ONOARE

■■■PREŞEDINŢIEXECUTIVI

■■■

VICEPREȘEDINȚIEXECUTIVI

■■■COMITETUL

ORGANIZATORIC

■■■COMITETUL

ȘTIINȚIFIC

Sorin Frunzăverde, președintele Consili-ului Judeţean Caraș-SeverinSlaviša Grujić, vicepreședintele Guvernului P.A. VoivodinaDušan Jakovljev, vicepreședintele Adunării P.A. Voivodina

Doina FrunzăverdeCosta Roșu

Claudia AndriţoiNicu CiobanuMihai Dobrescu

Andrade BihescuCamelia BugarErvin DubrovićAlina IorgaCristina IovanoviciMihaela MartinLavinia NițulescuDiana OcolișanLavinia PoppGianina ProdanCristian RudolfIgor UngurTodor UrsuMihai Vișan

Carmen Albert, Reșița (România)Claudia Andrițoi, Reșița (România)Nicolae Bocșan, Cluj-Napoca (România)Mihai Dobrescu, Reșița (România)Niță Frățilă, Novi Sad (Serbia)Rudolf Gräf, Cluj-Napoca (România)Mircea Măran, Vârșeț (Serbia)Marian Mihăilă, Reșița (România)Cvetko Pavlović, Bar (Muntenegru)Gheorghe Popovici, Reșița (România)Božidar Šekularac, Podgorica (Muntenegru)Biljana Sikimić, Belgrad (Serbia)Nina Spicijarić Paškvan, Rijeka (Croația)Rodica Ursulescu-Miličić, Novi Sad (Serbia)


XVIII SIMPOZIJUM „BANAT - ISTORIJA I MULTIKULTURALNOST”

5

ORGANIZACIONI ODBOR SIMPOZIJUMA

■■■POČASNI

PREDSEDNICI

■■■IZVRŠNI

PREDSEDNICI

■■■POTPREDSEDNICI

■■■ORGANIZACIONI

ODBOR

■■■NAUČNI ODBOR

Sorin Frunzaverde, predsednik Županije Karaš Severin slaviša grujić, potpredsednik Vlade A. P. VojvodineDušan Jakovljev, potpredsednik Skupštine A. P. Vojvodine

Dojna FrunzaverdeKosta Rošu

Klaudija AndricojNiku ČobanuMihail Dobresku

Andrade BiheskuKamelija BugarAlina JorgaKristina JovanovićMihaela MartinLavinija NiculeskuDijana OkolišanLavinija PoppĐianina ProdanKristijan RudolfIgor UngurTodor UrsuMihail Višan

Karmen Albert, Rešica (Rumunija)Klaudija Andrițoi, Rešica (Rumunija)Nikolae Bokšan, Kluž-Napoka (Rumunija)Mihail Dobresku, Rešica (Rumunija)Nice Fracile, Novi Sad (Srbija)Rudolf Gräf, Kluž-Napoca (Rumunija)Mirča Maran, Vršac (Srbija)Marijan Mihaila, Rešica (Rumunija)Cvetko Pavlović, Bar (Crna Gora)George Popović, Rešica (Rumunija)Božidar Šekularac, Podgorica (Crna Gora)Biljana Sikimić, Beograd (Srbija)Nina Spicijarić Paškvan, Rijeka (Hrvatska)Rodika Ursulesku-Miličić, Novi Sad (Srbija)



6

PROGRAMULS i m p o z i o n u lu i

■■■

Vineri, 24 mai 2013Universitatea “Eftimie Murgu“ din Reșița■■■

16:00 - 17:30 - Sosirea participanților18:00 - 19:00 - Expoziţie și lansări de carte (holul UEMR)19:00 - 19:30 - Deschiderea oficială 19:30 - 20:30 - Prezentări în plen: Peter Schulte „Tradiția universității europene și schimbările socio-economice ale societăților: Provocări strategice pentru universități”21:00 - Cina festivă

Sâmbătă, 25 mai 2013■■■

8:00 - 12:00 - Lucrări pe secțiuniSecțiunea I - Istoria BanatuluiSecțiunea II - Istorie și spiritualitateSecțiunea III - Etnologie / folclorSecțiunea IV - Minorități și relații interetniceSecțiune V - Turism12:00 - 13:00 - Prânz13:00 - 19:00 - Excursie tematică Anina-Oravița cu identificarea obiectivelor istorice pe traseul căii ferate19:00 Încheierea Simpozionului



7

PROGRAMS i m p o z i j um a

■■■

Petak, 24. maj 2013Univerzitet „Eftimije Murgu” Rešica■■■

16:00 - 17:30 - Dolazak učesnika18:00 - 19:00 - Izložba i promocija knjiga (hol Univerziteta)19:00 - 19:30 - Svečano otvaranje 19:30 - 20:30 - Predstavljane na plenarnoj sednici: Peter Šulte “Tradicija evropskog univerziteta i socio. ekonomske promene društva: Strateške provokacije za univerzitete“21:00 - Svečana večera

Subota, 25. maj 2013 ■■■

8:00 - 12: 00 - Aktivnost po sekcijamaPrva Sekcija - Istorija BanataDruga Sekcija - Istorija i duhovnostTreća Sekcija - Etnologija / folklorČetvrta Sekcija - Manjine i interetnički odnosiPeta Sekcija - Turizam12 : 00 - 13:00 - Ručak13:00 - 19:00 - Tematska ekskurzija Anina-Oravica sa identifikacijom istorijskih objekata duž železničkog puta19:00 - Zaključak Simpozijuma


■■■Ervin Dubrović, Rijeka / CroațiaRELAŢIILE LITORALULUI ŞI BANATULUI ÎN LUMINA POLITICII

UNGARIEI DIN SECOLUL AL XIX-LEA

Această lucrare este urmarea lucrării prezentate la Simpozionul despre Banat (în Reșiţa 2009), întitulată Primorsko-Banatski trgovački kontakti u 18. stoljeću. Accentul este pus pe politica transportului și economiei purtată de guvern, care a avut influenţă crucială, spre deosebire de interese la nivel local și regional al Litoralului și Banatului. În secolul al XIX-lea situaţia politică din Imperiu s-a modificat substanţial în comparaţie cu cele din secolul al XVIII-lea. În vremurile anterioare a fost esenţială politica Curţii Camerei din Viena, care urmărea să consolideze exportul de fructe din Banat peste porturile de coastă din Trieste și Rijeka, dar în ciuda tuturor eforturilor nu a înregistrat succes, în primul rând din cauza distanţei mari și lipsei de dezvoltare tehnologică. Deși în secolul al XIX-lea apare calea ferată care în marea parte a suprimat navigarea pe canale și călătoria pe drumuri, în cea mai mare parte a secolului nu se realizează legătura dorită între părţile de vest și de est ale ţării, pentru care sunt interesate în primul rând porturile de coastă din Trieste și Rijeka, precum și Regatul Croaţiei și Slavonia, care se luptă pentru a lega zonele extrem de îndepărtate de est și de vest, în special Rijeka și Zemun (de unde continuă căile navigabile spre Banat). Dar aceasta nu era o priorietate a politicii de stat a Ungariei. În timp ce Austria intenţionează se atragă o mare parte din Ungaria spre Trieste, portul său principal, ungurii se plâng că politica austriacă le dăunează și prioritatea le este ca să conecteze capitala cu Rijeka și să construiască Calea ferată alfeldiană care, cu toate acestea, pe drumul de la Oradea până la Rijeka - ocolește Banatul. Concepţia statului maghiar de reţea feroviară radială care ar face legătura dintre Buda și Peșta cu punctele cheie ale statului, împiedică conectarea „prematură” a Banatului și Rijeka. Doar în momentul când calea ferată a fost finalizată între Peșta și Rijeka (1873), și când Calea ferată alfeldiană este conectată cu Osijek și cu Zagreb și Rijeka, și după ce Budapesta a fost conectată cu Zemun, se poate vorbi despre legătură feroviară directă între litoralul și Banat, care astfel încetează să depindă de cursurile de apă. Fluxurile de trafic între Banat și Rijeka la începutul secolului al XX-lea confirmă faptul că printre emigranţii în America îmbarcaţi în portul Rijeka (din 1903 până în 1914), cei mai mulţi au fost unguri și slovaci, dar surprinzător la fel de mulţi germani din Banat și - români.


8

SECŢIUNEA I

Moderatori:

ISTORIA BANATULUI■■■Costin FeneșanBogdan Šekarić


■■■ Ervin Dubrović, Rijeka / Hrvatska

VEZE PRIMORJA I BANATA U SVIJETLU UGARSKE POLITIKE 19. STOLJEĆA

Ovaj se referat nastavlja na onaj što sam ga izložio na Simpoziju o Banatu (u Rešici 2009.), pod nazivom Primorsko-Banatski trgovački kontakti u 18. stoljeću. Naglasak je na državnoj prometnoj i gospodarskoj politici koja ima presudan utjecaj, za razliku od lokalnih i regionalnih interesa Primorja i Banata. U devetnaestom su stoljeću političke prilike u Monarhiji bitno izmijenjene u odnosu na one u osamnaestom stoljeću. U ranije je doba presudna bila politika bečke Dvorske komore, koja nastoji unaprijediti izvoz plodova Banata preko primorskih luka Trsta i Rijeke, no unatoč svim nastojanjima ne postiže uspjeh, prije svega zbog prevelike udaljenosti i nedovoljne tehnološke razvijenosti. Iako se u devetnaestom stoljeću pojavljuje željeznica koja u velikoj mjeri potiskuje plovidbu kanalima i putovanje cestama, i nadalje se veći dio stoljeća ne ostvaruje priželjkivana povezanost između zapadnih i istočnih krajeva zemlje, za koju su prvenstveno zainteresirane primorske luke Trst i Rijeka, kao i Kraljevina Hrvatska i Slavonija, koja se bori za povezanost krajnje udaljenih istočnih i zapadnih područja, prije svega Rijeke i Zemuna (odakle se nastavljaju vodeni putovi prema Banatu). No to nije prioritet državnoj politici Ugarske. Dok Austrija čim veći dio ugarskog područja nastoje privući ka Trstu, svojoj glavnoj luci, Mađari se žale da im šteti austrijska politika i prioritet im je da prijestolnicu povežu s Rijekom te da sagrade Alfeldsku željeznicu koja, međutim, na putu od Velikog Varadina (Oradea) do Rijeke - zaobilazi Banat. Mađarska državna koncepcija radijalne željezničke mreže koja Budim i Peštu povezuje s ključnim točkama države, priječi„preuranjeno“ povezivanje Banata i Rijeke. Tek kad je dovršena pruga između Pešte i Rijeke (1873.) te kad je Alfeldska željeznica spojena s Osijekom te Zagrebom i Rijekom te kad je Budimpešta povezana sa Zemunom, moglo se govoriti o izravnoj željezničkoj vezi između Primorja i Banata, koji time prestaju ovisiti o vodenim tokovima. Prometne tokove između Banata i Rijeke početkom dvadesetog stoljeća potvrđuje činjenica da je među iseljenicima za Ameriku ukrcanima u riječkoj luci (od 1903. do 1914.), najviše Mađara i Slovaka ali i iznenađujuće mnogo banatskih Nijemaca i - Rumunja.


9

PRVA SEKCIJA

Moderatori:

ISTORIJA BANATA■■■Kostin FenešanBogdan Šekarić


■■■Milan Micić, Novi SadINFLUENŢA FRONTIEREI IUGOSLAVO-ROMÂNE ÎN PROCESUL

DE COLONIZARE A BANATULUI IUGOSLAV (1920 – 1941)

În procesul de despărţire între Regatul Srbilor, Croaţilor și Slovenilor și Regatul Român, în Banat (1918 – 1923), Regatul SCS în Banatul de vest a întreprins reforma agrară prin care suprafeţele mari de pământ din Banat au fost distribuite ţăranilor sârbi fără pământ sau coloniștilor din regiunea dinarică a Regatului SCS, în cele mai dese cazuri veterani de război – voluntari. În concordanţă cu ţelurile naţionale și de stat, pe pământul apropriat prin reformă Regatul SCS colonizează sârbi din regiunile amintite dar și optanţi din Ungaria și România, și formează localităţi (35 de colonii) care au avut funcţiunea de a apăra prin locuitori loiali nouformatului stat, nou formata frontieră în Banat și să schimbe imaginea etnică a Banatului în favoarea statului iugoslav, adică în favoarea corpusului etnic sârb. Noile localităţi au fost formate pe locul fostelor moșii sau la marginea localităţilor deja existente locuite în majoritate cu locuitori bănăţeni minoritari (germani, maghiari, români). Încă în perioada de despărţire unele grupuri de coloniști au fost colonizate în spaţii care au devenit problemă de frontieră, adică problemă rezolvată în anul 1923. Aceste grupuri de coloniști au fost din nou mutate după corecţie și în felul acesta a fost îngreuiată adaptarea și stabilirea lor în regiunea colonizată. În imediata apropiere a frontierei sau la o anumită depărtare de ea au fost formate mai multe colonii cu caracter soldăţesc-agricol locuite în cea mai mare măsură de veterani de război – voluntari care au avut menirea de a apăra nou formatele frontiere bănăţene. Coloniștii în nou formatele localităţi au avut sentimentul de „apărători ai frontierei” ceea ce au evidenţiat în scrisorile faţă de organele banovinei sau organele agricole. Dezvoltarea coloniilor din apropierea frontierei a fost dictată de poziţia pe care o aveau îndeosebi pentru că nu au existat obstacole naturale care să închidă frontiera. Locuitorii sârbi din satele care prin despărţire au aparţinut României și care s-au decis să se strămute în Banatul iugoslav, s-au concentrat în imediata apropiere a frontierei Iugoslavo – Române pentru a fi mai aproape de satele din care proveneau.

■■■Ferenc Németh, Novi Sad

FRANZ LISZT ÎN BANAT

Cercetările anterioare în domeniul istoriei culturii, respectiv istoriei muzicii, confirmă că Franz Liszt (1811-1886), pianist, compozitor și pedagog muzical de renume mondial a vizitat teritoriul Banatului de azi (în Serbia), poposind la Ecica și Becicherecul Mare (Zrenianin) de două ori și a ţinut concerte în mai multe localităţi de pe teritoriul României de astăzi: la Timișoara, Banloc, Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca și Aiud. În această lucrare vom vorbi doar despre puţin cunoscuta poposire a lui Liszt la Ecica și Becicherecul Mare. Acest pianist virtuoz de renume mondial a vizitat castelul din Ecica, al familiei maghiară-armeniană Lazăr, unde a cântat pe data de 31 august 1820 în faţa nobilimii selecte din Banat. Aci a fost prezentat ca un talent remarcabil, „copil minune“. Gazda lui în Ecica era Lazar Agoston (1768-1833), un proprietar bogat, care a făcut avere prin comerţul cu ridicata la bovine, fiind unul dintre principalii furnizori de carne pentru armata imperială austriacă. În toamna anului 1846 la Becicherecul Mare, Liszt a fost oaspetele nobilului maghiar-armean Laszlo Karacsonyi (1806-1869), în a cărei vilă a cântat în faţa unui auditoriu select din Torontal. A rămas consemnat, de asemenea, că Liszt a fost și oaspetele Cazinoului civic din Becicherecul Mare. Performanţele sale au fost menţionate ani în șir după aceea și repovestite printre nobilii bănăţeni, ca un eveniment muzical extraordinar.


10ok 2013 simpozion !!!!!!.indd 10 5/13/2013 10:26:56 AM

■■■Милан Мицић, Нови Сад

УТИЦАЈ ЈУГОСЛОВЕНСКО – РУМУНСКЕ ГРАНИЦЕ НА ПРОЦЕС КОЛОНИЗАЦИЈЕ ЈУГОСЛОВЕНСКОГ БАНАТА

(1920 – 1941.)

Током дугог процеса разграничења између Краљевине Срба, Хрвата и Словенаца и Краљевине Румуније у Банату (1918. – 1923 . године) Краљевина СХС на простору западног Баната вршила је аграрну реформу којом су развлашћени крупни земљишни поседи у Банату , а земљиштем надељени српски сељаци –беземљаши из Баната или колонисти из динарских крајева Краљевине СХС, најчешће српски ратни ветерани – добровољци. У складу са својим државним и националним циљевима на земљиште запоседнуто аграрном реформом Краљевина СХС насељавала је поменуто српско становништво ,као и српске оптанте из Мађарске и Румуније, и формирала низ насеља (35 колонија) која су имала функцију да заштите становништвом оданим новоствореној држави новоформирану банатску границу и измене етничку слику Баната у корист југословенске државе, односно српског етничког корпуса. Нова насеља и колоније оснивана су на местима некадашњих велепоседничких мајура или уз ободе насеља насељених углавном мањинским банатским становништвом (немачким, мађарским, румунским). Још током процеса разграничења поједине колонистичке групе насељаване су на простор који је био предмет граничног спора, односно корекције граница која је извршена 1923. године. Те колонистичке групе услед корекције граница биле су принуђене да се селе чиме је отежаван процес њихове стабилизације на простору колонизације. Уз саму границу или у њеној дубини основано је низ колонија војничко – ратарског карактера насељених углавном српским ратним ветеранима – добровољцима које су биле у функцији заштите новостворене банатске границе. Колонисти у новоствореним насељима имали су осећање „чувара границе„ што су посебно истицали у својим дописима централним, бановинским и аграрним властима. Колоније на самој граници одредиле су свој развитак својом позицијом уз границу посебно због њене отворености јер она није била одређена природним препрекама. Српско становништво из села која су разграничењем припала Румунији, а које се одлучило на пресељење у југословенски део Баната, концентрисало се у насељима при југословенско – румунској граници да би било ближе матичним селима из којих је потицало.

■■■Ferenc Németh, Novi Sad

FRANZ LIST U BANATU

Dosadašnja istraživanja iz oblasti istorije kulture, to jest istorije muzike potvrđuju da je Franc List (1811–1886), svetski poznat pijanista, kompozitor i muzički pedagog dvaput gostovao na teritoriji današnjeg Banata (u Srbiji), u Ečki i Velikom Bečkereku (Zrenjaninu), a držao je koncerte i u nekoliko mesta na teritoriji današnje Rumunije: u Temišvaru (Timișoara), Banloku (Banloc), Aradu, Lugošu (Lugoj), Nađsebenu (Sibiu), Koložvaru (Cluj-Napoca), i Nađenjedu (Aiud). U ovom radu biće upravo reči o malo poznatom gostovanju Lista u Ečki i Velikom Bečkereku. Ovaj svetski poznati virtuoz na klaviru gotovao je u Ečanskom dvorcu mađarsko-jermenske porodice Lazar, 31. avgusta 1820. godine pred odabranom banatskom vlastelom. Tada je predstavljen kao izuzetan talenat, „čudo od deteta”. Njegov domaćin u Ečki bio je Lazar Agošton (1768–1833), imućni vlastelin, koji se obogatio veletrgovinom stoke, a koji je bio jedan od značajnijih snabdevača mesom austrijske carske vojske. U Velikom Bečkereku je pak, List u jesen 1846. godine bio gost mađarsko-jermenskog vlastelina Lasla Karačonjija (1806–1869), u čijoj vili je svirao pred odabranom torontalskom gospodom. Ostalo je zabeleženo i to da je tada List bio gost i Velikobečkerečke Građanske Kasine. Njegovi nastupi su se još godinama spominjala i prepričavala među banatskom gospodom, kao izuzetan muzički događaj.



■■■Bože Mimica / Rijeka (Croația)

CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE TRAIAN ŞI ROMANIZAREA POPULAŢIEI CU REFERINȚE NUMISMATICE

După moartea lui Nerva în anul 98, Traian a devenit împărat. În primul război împotriva dacilor care au amenințat frontiera romană a plecat în anul 101, însă, a cucerit Dacia în al Doilea Război Dac în anii 105/106. Motivul pentru al doilea război a fost încălcarea acordului de pace din anul 102 de către Decebal. După ocuparea capitalei dacilor, Sarmizegetusa, Decebal s-a sinucis, iar Dacia a fost numită noua provincie romană. A început romanizarea populației locale: localnicii au fost, în mare parte, fie expulzaţi sau exterminaţi, iar aici s-au așezat popoare din alte părţi romane. Se pune un accent deosebit pe imigraţia oamenilor din provincia Dalmaţia (Salona). Cât a fost de importantă cucerirea Daciei pentru Roma, arată faptul că Traian a adăugat în titlul său imperial pe monede Avgustus Dacivus (domnitorul Daciei). Pe reversul multor monede ale lui Traian este personificată Dacia. Aceasta va fi prezentat în această lucrare. Exemplu:

Av: IMP CAES NERVAE TRAIANO AVG GER DAC PM TR P COS VPP, bustul împăratului la dreapta.Rv: SPQR OPTIMO PRINCIPII, S-C, Dacia așezată într-o poziţie de durere pe scut și arme, spre stânga.

■■■Mihăilă Marian / Reșița

PĂSTRAREA BUNURILOR CULTURALE DIN BANAT - O ÎNDATORIRE PERSONALĂ

Respectul faţă de patrimoniul cultural aparţinând unor civilizaţii și popoare a dat naștere unei norme de drept pozitiv internaţional: dreptul la restituirea unor bunuri culturale care le-au creat. Astfel, Congresul de la Viena a impus Franţei una din primele restituiri de anvergură de bunuri culturale care, conform afirmaţiei plenipotenţiarului englez Castlereagh, “fuseseră respectate de către toţi cuceritorii moderni, fără excepţie, ele fiind ca inseparabile de ţara căreia îi aparţineau”. În speţă, au fost avute în vedere, îndeosebi, bunurile culturale spoliate de armatele napoleoniene, mai ales, din Italia și Belgia. Pentru a ilustra mai elocvent prevederile care fac referire la restituirea bunurilor culturale, voi încerca prezentarea unui caz care merită să fie avut în vedere în contextul în care bunurile la care se face referire au fost înstrăinate ca urmare a ocupaţiei străine din zonă, ele constituind elemente esenţiale ale dezvoltării culturii poporului român din Banat.

■■■Laurenţiu Ovidiu Roșu/ Reșița

PAVEL JUMANCA - O MONOGRAFIE „PIERDUTĂ” A CARANSEBEŞULUI

Comunicarea se referă la Pavel Jumanca (1886-1975) și la informaţiile biografice care au ajuns în patrimoniul instituţiei noastre, din cele peste 200 de caiete, rămase de la Pavel Jumanca, 13 se păstrează în depozitele Serviciului Judeţean Caraș-



■■■ Bože Mimica / Rijeka (Hrvatska)

TRAJANOVO OSVAJANJE DACIJE I ROMANIZACIJA STANOVNIŠTVA S NUMIZMATIČKIM OSVRTOM

Trajan je nakon smrti Nerve 98. godine postao care. U prvi rat protiv Dačana koji su ugrožavali tadašnju rimsku granicu krenuo je 101. godine, ali je Daciju osvojio tek u drugom dačkom ratu 105/106. godine. Povod za drugi rat bilo je Decebalovo nepoštivanje mirovnog sporazuma iz 102. godine. Nakon zauzeća dačke prijestolnice Sarmizegetusu Decebal je izvršio samoubojstvo, a Dacija je proglašena novom rimskom provincijom. Počela je romanizacija lokalnog stanovništva: starosjedioci su većinom ili protjerani ili pobijeni, a doseljavani su narodi iz ostalih rimskih krajeva. Prikazan je poseban osvrt na doseljenje stanovništva iz pokrajine Dalmacije (Salone). Koliko je osvajanje Dacije bilo važno za ondašnji Rim govori i činjenica da je Trajan dodao u svoju carsku titulu na novčićima Avgustus Dacivus (vladar Dacije). Na reversu mnogih Trajanovih novčića nalazi se personificirana Dacija. Isti će biti prikazani u ovom radu.

Primjer:

Av: IMP CAES NERVAE TRAIANO AVG GER DAC P M TR P COS V P P, poprsje cara nadesno.

Rv: S P Q R OPTIMO PRINCIPI, S-C, Dacija u pozi žalovanja sjedi na štitu i oružju, okrenuta nalijevo.

■■■Mihaila Marijan / RešicaOČUVANJE KULTURNIH DOBARA BANATA – LIČNA DUŽNOST

Iz poštovanja prema kulturnom nasleđu koje pripada nekim civilizacijama i narodima razvila se jedna norma za pozitivno međunarodno pravo: pravo na povraćaj nekih kulturnih dobara koje su oni stvorili. Tako je Bečki kongres nametnuo Francuskoj jednu od prvih sveobuhvatnih povraćaja kulturnih dobara koja su, prema tvrdnji engleskog oponumoćenika Kastlera „bila poštovana od strane svih modernih osvajača, bez izuzetka, jer su bile nerazdvojne od zemlje kojoj su pripadale”. Posebno su uzeta u obzir kulturna dobra koja je napolitanska vojska otela, pre svega, iz Italije i Belgije. Da bismo elokventnije ilustrovali odredbe koje se odnose na povraćaj kulturnih dobara, pokušaćemo da prezentujemo slučaj koji zaslužuje da bude uzet u obzir u kontekstu u kome se pažnja usmerava na predmete otuđene usled strane okupacije ovog područja, pošto oni čine elementarni deo kulturnog razvoja rumunskog naroda iz Banata.

■■■Laurenciju Ovidiu Rošu / Rešica

PAVEL ŽUMANKA – JEDNA „IZGUBLJENA“ MONOGRAFIJA KARANSEBEŠA

Saopštenje se odnosi na Pavela Žumanku (1886-1975.) i na biografske podatke koji su došli kao deo baštine naše institucije, od preko 200 svezaka, koje je ostavio Pavel Žumanka, 13 se čuva u depoima Županijske službe Karaš-Severin koji pripada Nacionalnom arhivu, obuhvatajući sećanja autora o periodu 1903-1920, dok su druge




14

Severin al Arhivelor Naţionale, cuprinzând memoriile autorului despre perioada 1903-1920, celelalte sunt împrăștiate, fie la urmași ai autorului, fie în diferite colecţii particulare. În anul 2012, a fost donată Serviciului Judeţean Caraș-Severin al Arhivelor Naţionale „Monografia orașului Caransebeș”, lucrare rămasă în manuscris nepublicat. Considerăm un caz fericit identificarea acestei lucrări, „pierdute”, care poate intra acum în circuitul știinţific, informaţiile inedite putând contribui la lămurirea mai multor probleme în domeniile: pământ, proprietate..., plugărit, administraţie, dări, căi de comunicaţie, comerţ și industrie sau justiţie, tratate în mod distinct de autor.

■■■Mihai Vișan, Cristian Rudolf / Reșiţa

LEGIONARISMUL ROMÂNESC - MIT ŞI REALITATE. CAZUL BĂNĂŢEAN

Abordarea noastră își propune elucidarea caracterului doctrinar și ideologic al Mișcării Legionare interbelice românești. În acest sens, doctrina și ideologia legionară este justificată prin câteva trăsături definitorii prin care legionarismul se delimitează sensibil de fascism și nazism, chiar dacă din punct de vedere politic toate trei au reprezentat dreapta extremă europeană în deceniile 3, 4 și 5 ale secolului XX. O altă preocupare în abordarea noastră a fost justificarea caracterului naţionalist-creștin, aspectele mitice, mistice și spirituale ale acestei ideologii, precum și a înregimentării politice și ideologice a celor mai reprezentative personalităţi interbelice în rândul Mișcării Legionare, atât ca membri activi, cât și ca simpatizanţi. Drept urmare, susţinerea ideologică și doctrinară a legionarismului am exemplificat-o prin cele mai importante texte prolegionare din presa vremii, texte elaborate de vârfurile intelectualităţii românești interbelice: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Constantin Noica…Partea ultimă a lucrării prezintă aspecte ale legionarismului exacerbat și elemente de antisemitism prezente în Banat în perioada guvernării legionaro-antonesciene.

■■■Attila Varga / Cluj-Napoca

ELITE ŞI LOJI MASONICE DIN BANATUL SÂRBESC(A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA)

Prezenta analiză își propune să scoată în evidenţă, întâi de toate, care au fost lojile masonice care au activat pe teritoriul Banatului Sârbesc în a doua jumătate a veacului al XIX-lea și ce rol au avut ele în sfera socială, politică și culturală în perioada menţionată. Ne-am mai propus să realizăm și o radiografie, extrem de detaliată, vis-à-vis de elitele masonice care s-au distins în epocă, urmărindu-se ce fel de contacte au existat între atelierele din Banat, Banatul Sârbesc și alte lojile aflate pe actualul teritoriu al Ungariei. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în contextul secularizării societăţii și a provocărilor ridicate de modernitate, se impune și o radicalizare a masoneriei maghiare care, printr-o serie de membri marcanţi, începe să se implice tot mai mult în sfera politică. Pe ce poziţii s-au plasat atelierele din Banatul Sârbesc în tot acest context tulbure și care a fost atitudinea elitelor masonice din acest areal faţă de toate provocările ivite pe scena politică a Ungariei, le vom sublinia, amănunţit, în comunicarea propusă.



15

raštrkane, nalaze se što kod potomaka autora, što u različitim privatnim kolekcijama. Godine 2012, Županijskoj službi Karaš-Severin Nacionalnog arhiva donirana je „Monografija grada Karansebeša”, rad koji je ostao kao neobjavljeni rukopis. Smatramo da je srećnim slučajem identifikovan ovaj „izgubljeni” rad, koji bi sada mogao da uđe u naučne krugove, a neobjavljene informacije bi mogle da pomognu da se razjasne mnogi problemi iz sledećih oblasti: zemljište, imovina..., oranje, administracija, porezi, načini komunikacije, trgovina i industrija ili sudstvo, koje je autor obradio na poseban način.

■■■Mihai Višan, Kristijan Rudolf / Rešica

RUMUNSKI LEGIONARIZAM – MIT I REALNOST. BANATSKI SLUČAJ

Naš rad ima za cilj razjašnjenje doktrinarnog i ideološkog karaktera rumunskog međuratnog Pokreta legionara. U tom smislu, legionarska doktrina i ideologija su opravdavane kroz nekoliko crta koje ih definišu i kojima se legionarizam osetno razdvaja od fašizma i nacizma, uprkos činjenici što su iz političkog ugla sve tri predstavljale evropsku ekstremnu desnicu u trećoj, četvrtoj i petoj deceniji XX veka. Još jedno od naših interesovanja predstavlja podvlačenje nacionalističko-hrišćanskog karaktera, mitične, mistične i duhovne aspekte ove ideologije, kao i bavljenje političkim i ideološkim opredeljenjem najreprezentativnijih međuratnih ličnosti koje su pripadale Legionarskom pokretu, kako kao aktivni članovi, tako i kao simpatizeri. Kao posledica toga, kao ideološku i doktrinarnu podršku legionarizmu dali smo primere najznačajnijih prolegionarskih tekstova objavljenih u savremenoj štampi, tekstove koje je sastavila elita međuratne rumunske inteligencije: Nae Jonesku, Nikifor Krainik, Mirča Eliade, Emil Sioran, Mihail Polihroniade, Konstantin Noika… Poslednji deo rada prikazuje aspekte naglašenog legionarizma i elemente antisemitizma prisutnih u Banatu u periodu legionarsko-antoneskuovske vlasti.

■■■Atila Varga / Kluž-Napoka

ELITE I MASONSKE LOŽE U SRPSKOM BANATU(DRUGA POLOVINA XIX VEKA)

Ova analiza ima za cilj prvenstveno da naglasi koje su bile masonske lože aktivne na prostorima srpskog Banata u drugoj polovini XIX veka i koja je bila njihova uloga u društvenoj, političkoj i kulturnoj sferi u pomenutom periodu. Cilj nam je takođe da sprovedemo jednu radiografiju, neobično detaljnu, u vezi masonskih elita koje su došle do izražaja u ovom periodu, prateći kontakte koji su postojali među ložama u Banatu, srpskom Banatu i drugim ložama koje su se nalazile na današnjoj teritoriji Mađarske. U drugoj polovini XIX veka, u kontekstu sekularizacije društva i izazova prouzrokovanih modernim vremenima, postaje neophodna i radikalizacija mađarske masonerije, koja nizom markantnih članova, počinje da se sve više upliće u političke odnose. Na kojim su se pozicijama nalazile lože u srpskom Banatu u celom tom nejasnom kontekstu i koji je bio stav masonskih elita sa ovog areala prema svim izazovima koji su se pojavili na političkoj sceni Ugarske, bavićemo se detaljno u ovom sapoštenju.



16

■■■Livia Magina / Reșița

SIMBOLURI ALE PUTERII INSTITUŢIONALE: PECEŢILE ORGANELOR ADMINISTRATIVE BĂNĂŢENE

(SEC. XVI-XVII)

Validarea documentelor, indiferent de epocă, are două componente importante: semnarea de către emitent, nu întotdeauna obligatorie, și aplicarea peceţii. Dreptul de pecete este acordat concomitent cu dreptul de emitent de acte. Capitlurile, ca locuri de adeverire, au deţinut în mod major acest drept, apoi, după secularizarea lor la mijlocul secolului al XV-lea, instituţiile administrative sunt cele care beneficiază în principal de acest drept. Instituţiile bănăţene -comitate, orașe- deţin la rândul lor acest drept. Astfel, banul, comitele, judele orășenesc întăresc cu peceţile lor de oficiali sau ale instituţilor în fruntea cărora se află, documentele emise. Pecetea, simbol al autorităţii, concură la veridicitatea actului scris, conferindu-i în același timp, valoare probatorie.

■■■Ligia Boldea / ReșițaFORME DE EXERCITARE A PUTERII POLITICE LA FRONTIERA

BĂNĂŢEANĂ A REGATULUI MAGHIAR ÎN VEACUL AL XIV-LEA

Secolul al XIV-lea a adus modificări de substanţă la nivelul regatului maghiar ca urmare a schimbului de dinastie ce a avut loc în anul 1308. Venirea Angevinilor pe tronul Ungariei a marcat inaugurarea unei întregi mișcări de reformă în plan social, politic, militar și confesional, cu urmări vizibile și asupra structurilor politico-administrative ale Banatului medieval, în special asupra comunităţii românești, în general, și a elitelor sale în mod particular. Ne propunem o introspecţie aprofundată, punctuală, asupra mecanismelor exercitării puterii politice în ţinutul bănăţean pentru a releva modalităţile complexe prin care regii noii dinastii au înţeles să gestioneze frontiera sudică a regatului, angrenată pe parcursul întregului secol în conflicte militare de anvergură.

■■■Cristina Feneşan / București

LITERATURA, LITERATURA POPULARĂ ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA

Legătura existentă între literatura şi literatura populară (cântece, naratiune fantastică) se desprinde nu numai din cronica lui Ibrahim Naimeddin din Timişoara, ci şi din memoriile sau romanul autobiografic al lui Osman Aga din Timişoara. În calitatea sa de cronicar şi de culegător al creaţiei populare, Naimeddin a consemnat cântecele (turku) rapsozilor ambulanţi (asik) Ghazi Dervis Hasan, Gevheri, anecdote, legende şi povestiri. fantastice despre eroii de la hotarele vilayetului Timisoara. Osman Aga, în schimb, interpret apreciat al cântecelor bosniece, a relatat cu mult talent atât captivitatea sa cat şi peisaje, scene şi diverse ceremonii (căsătorie, înmormantare) la care a asistat în timpul captivităţii sale în Imperiul habsburgic.



17

■■■Livija Mađina / Rešica

SIMBOLI INSTITUCIONALNE VLASTI: PEČATI BANATSKIH ADMINISTRATIVNIH ORGANA (XVI-XVII VEK)

Validnost dokumenata, bez obzira na epohu, ima dve značajne komponente: potpis onoga koji izdaje dokument, koji nije uvek obavezan, i aplikacija pečata. Pravo na pečat je davano istovremeno sa pravom na izdavanje akata. Kapitularije, kao mesta overavanja, imale su ovo isključivo pravo, zatim, nakon njihove sekularizacije polovinom XV veka, administrativne ustanove su te koje uglavnom zadržavaju to pravo. Banatske institucije – županije, gradovi – zadržavaju i one to pravo. Tako ban, župan, gradski knez, potvrđuju svojim pečatima zvaničnika ili ustanova na čijem se čelu nalaze, izdata dokumenta. Pečat, simbol autoriteta, doprinosi verodostojnosti pisanog akta, dajući mu istovremeno vrednost dokaza.

■■■Liđija Boldea / Rešica

OBLICI IZRAZA POLITIČKE MOĆI NA BANATSKOJ GRANICI UGARSKOG KRALJEVSTVA U XIV VEKU

XIV vek je doneo značajne promene na nivou ugarskog kraljevstva i podrazumevao je uspostavljanje jedne opšte reforme na društvenom, političkom, vojnom i konfesionalnom planu, sa vidnim posledicama i u odnosu na političko-administrativne strukture srednjovekovnog Banata, pre svega na rumunsku zajednicu, u širem smislu, i njegovih elita u užem smislu reči. Cilj nam je detaljno i precizno prikazivanje mehanizama sprovođenja političke vlasti na banatskim prostorima kako bi objasnili složene modalitete kojima su kraljevi iz nove dinastije pokušavali da brinu o južnim granicama kraljevine, u kojoj su se tokom celog tog stoleća vodili vojni sukobi.

■■■Kristina Fenešan / BukureštKNJIŽEVNOST, NARODNA KNJIŽEVNOST U TEMIŠVARSKOM

VILAJETU

Postojeća veza između književnosti i narodne književnosti (pesme, pripovedanje o fantastičnom) izdvaja se ne samo iz hronike Ibrahima Naimedina iz Temišvara, već i iz memoara ili autobiografskog romana Osmana Age iz Temišvara. Kao hroničar i skupljač narodnih umotvorina, Naimedin je zabeležio pesme (turku) putujućih pesnika (asik) Gazi Derviš Hasana, Gevherija, anegdote, legende i priče sa fantastičnim elementima o herojima sa granica Temišvarskog vilajeta. Osman Aga, poznati interpretator bosanskih pesama je, s druge strane, izvestio sa mnogo talenta kako njihovu privlačnost tako i pejzaže, scene i različite ceremonije (venčanja, sahrane) na kojima je prisustvovao tokom svog zatočeništva u Habzburškom carstvu.



18

■■■Miodrag Milin, Liubiţa Raichici / Reșița

VOLUNTARI SÂRBI PE FRONTUL ROMÂNESC DIN TOAMNA ANULUI 1916

Comunicarea relatează despre participarea voluntarilor sârbi, din cuprinsul Diviziei I de voluntari, în sângeroasele bătălii din toamna anului 1916, în Dobrogea. Alături de armata română şi armata rusă corpul voluntarilor sârbi (aproape 20000 de soldaţi) mare parte dintre ei fiind bănăţeni, au dat dovadă de un excepţional spirit de sacrificiu în lupta pentru împlinirea idealului naţional, înscriind pagini inegalabile de glorie ostăşească în lupta comună, pentru unitate şi edificarea noilor state naţionale. Pentru împlinirea acestui ideal, voluntarii sârbi şi-au depus o masivă jertfă umană, sacrificându-şi vieţile pe altarul patriei peste 8500 de ostaşi. Memoria lor este cinstită cu pioşenie de impresionantul Monument de la Medgidia, ce a fost inaugurat în anul 1926 prin gestul comun al Majestăţilor lor regale Ferdinand al României şi Alexandru al Iugoslaviei. Comunicarea aduce detalii despre campanie, sacrificiu şi înalte decorări, a peste 800 de eroi voluntari, în baza informaţiilor păstrate în arhivele de la Bucureşti şi Belgrad.

■■■Costin Feneşan / București

DOMINIC TELEKI DE SIC, CĂLĂTOR PRIN BANAT (1794)

Descinzand dintr-o familie a marii nobilimi ardelene, cu rosturi însemnate în birocraţia înalta a Imperiului habsburgic - tatăl său, contele Samuil Teleki, deţinand chiar funcţia de cancelar aulic transilvanean - lui Dominic Teleki îi era predestinată o carieră stralucită atât datorită originii sale cât și a insusirilor sale intelectuale alese. Numai că, o sănătate deosebit de precară l-a silit pe tânărul vlăstar (născut in 1773 la Dumbrăveni, lânga Târgu Mureţ) al ilustrei familii aristocratice să-și abandoneze cariera publică tocmai începută. În compensaţie, Dominic Teleki s-a aplecat spre studiul economiei și al știinţelor naturii, întreprinzând mai multe călătorii prin diferite regiuni ale monarhiei habsburgice (Slovacia, Transilvania, Croaţia, Litoralul adriatic). În luna mai 1794 el a vizitat Banatul, în mod deosebit partea de la câmpie (comitatul Torontal și o parte din comitatul Timiș) și metropola Timișoara. Din memoriile de călătorie redactate cu acest prilej (publicate în 1797, în limba maghiara, împreuna cu relatări de călătorie din alte parţi al Imperiului bicefal), ne reţin atenţia în mod deosebit observaţiile de natură economică și socială, deopotriva cu descrierea mediului geografic prin care a trecut. În schimb poate fi constatată cu ușurinţa prezenţa unor opinii discutabile de ordin istoric și etnic, datorate fară îndoiala originii și mediului în care a trait și s-a format Dominic Teleki.

■■■Drago Njegovan / Novi Sad

ACTIVITATEA COMISIEI DELEGAŢIONALE PENTRU DELIMITAREA MITROPOLIILOR DIN SREMSKI KARLOVCI ŞI

SIBIU

Lucrarea explică contextul separării mitropoliilor din Sremski Karlovci și Sibiu în anii 60 ai secolului al XIX-lea, pe baza căruia a fost realizată și împărţirea averii și proprietăţii bisericești între sârbii și românii ortodocși în localităţile cu populaţie mixtă din Banat. Se prezintă și Raportul original al Consiliului adunării pentru comunele mixte, alcătuit în anul 1870. Documentul este păstrat în arhivele Academiei Sârbe de Ştiinţe și Arte de la Sremski Karlovci cu marca de înregistrare MPA, 310. Acest raport arată că împărţirea proprietăţii nu era simplă. În unele cazuri, acesta a fost transformată în litigii care trebuiau rezolvate în instanţele de stat. Aceste litigii au durat mai multe decenii.



19

■■■Miodrag Milin,Ljubica Rajkić / Rešica

SRPSKI DOBROVOLJCI NA RUMUNSKOM FRONTU U JESEN 1916.

Rad izveštava o učešću srpskih dobrovoljaca, iz Prve dobrovoljačke divizije, u krvavim borbama u jesen 1916, u Dobrudži. Zajedno sa rumunskom i ruskom vojskom, srpski korpus dobrovoljaca (oko 20 000 vojnika), od kojih su mnogi bili banaćani, pokazao je izuzetan duh požrtvovanja u borbi za ispunjenje nacionalnog ideala i time ispisao neprevaziđene stranice ratničke slave u zajedničkoj borbi za jedinstvo i stvaranje novih nacionalnih država. Za ostvarivanje ovog ideala, srpski dobrovoljci su dali ogromne ljudske žrtve, pri čemu je preko 8500 vojnika žrtvovalo svoje živote na oltaru domovine. Sećanje na njih je ovekovečeno impresivnim spomenikom u Medžidiji, koji je inaugurisan 1926. kroz zajednički gest Njihovih Kraljevskih Veličanstva Ferdinanda od Rumunije i Aleksandra od Jugoslavije. Izlaganje donosi detalje o kampanji, žrtvama i visokim odlikovanjima više od 800 dobrovoljaca junaka, na osnovu informacija koje se čuvaju u arhivima u Bukureštu i Beogradu.

■■■Kostin Fenešan / Bukurešt

DOMINIK TELEKI DE SIK, PUTNIK KROZ BANAT (1794)

Kao potomak porodice erdeljskih plemića, sa značajnim položajem u visokoj birokratiji Habsburške imperije - njegov otac, grof Samuel Teleki je obavljao poslove erdeljskog dvorskog kancelara - Dominiku Telekiju je bila predodređena sjajna karijera kako zbog svog porekla tako i zbog njegovih posebnih intelektualnih osobina. Međutim, njegovo veoma loše zdravstveno stanje je primoralo mladog izdanka iz slavne aristokratske porodice (rođenog 1773. u mestu Dumbraveni, pored Trgu Mureša) da napusti tek započetu karijeru u javnom životu. Da bi to nadoknadio, Dominik Teleki okrenuo se studijama ekonomije i prirodnih nauka i krenuo na više putovanja kroz različite oblasti Habzburške monarhije (Slovačka, Transilvanija, Hrvatska, Jadransko priobalje). Meseca maja 1794. posetio je Banat, posebno ravničarski deo (Torontalni komitat i deo Timiškog komitata) i glavni grad Temišvar. Iz putopisa koje je tom priliko napisao (a koji je objavljen 1797, na mađarskom jeziku, zajedno sa putopisima iz drugih delova Dvojnog carstva), posebnu pažnju su privukli delovi koji se odnose na privredu i društvo, ali i opis geografske sredine kroz koju je prošao. S druge strane, možemo sa lakoćom konstatovati prisustvo nekih diskutabilnih mišljenja istorijske i etničke prirode, koja su bez sumnje nastala kao posledica porekla i sredine u kojoj se Dominik Teleki formirao i živeo.

■■■Драго Његован / Нови Сад

РАД ДЕЛЕГАЦИОНЕ КОМИСИЈЕ ЗА РАЗГРАНИЧЕЊЕ КАРЛОВАЧКЕ И СИБИЊСКЕ МИТРОПОЛИЈЕ

У прилогу се објашњава контекст раздвајања Карловачке и Сибињске митрополије шездесетих година 19. века, на основу ког је вршено и дељење црквених имања и имовине између православних Срба и православних Румуна у национално мешовитм местима у Банату. Доноси се и оригинални Извештај саборског одбора за помешане општине, настао 1870. године. Документ се чува у Архиву САНУ у Сремским Карловцима, а сигниран је као МПА, 310. Овај извештај показује да подела имовине није била једноставна. У неким случајевима она се претворила у судске спорове, које су решавали државни судови. Ти спорови су се водили и више деценија.



20

■■■Bogdan Šekarić / Novi Sad

COLECŢIE DE FOTOGRAFII DIN MUZEULUI VOIVODINEI, REALIZATE DE DR. RADIVOJ SIMANOVIĆ, DREPT SURSĂ

PENTRU CERCETAREA CULTURII CARAŞOVENE-CÂRŞOVENE

Carașovenii sunt o comunitate etnică relativ mică, care astăzi trăiește în câteva localităţi așezate pe malul râului Caraș, în sud-vestul Banatului românesc. În literatura mai veche s-a folosit denumirea cârşoveni, timp ce în textele contemporane mai des întâlnim denumirea de caraşoveni, chiar și dacă s-au folosit și alte denumiri pentru apartenenţii acestui izolat etnic. În trecut, regiunea între Reșiţa la nord și Anina la sud a numărat mai multe localităţi cu această populaţie, însă în aceste ţinuturi neslave, populate preponderent de români și germani, datorită procesului intens de aculturaţie, numărul localităţilor în care s-a păstrat identitatea etnică a carașovenilor a scăzut la șapte. La sfârșitul secolului al XX-lea, cunoaștem următoarele localităţi carașovene: Lupac, Clocotici, Rafnic, Vodnic, Carașova, Nermed și Iabalcea. Faptul că aceste localităţi sunt grupate și relativ închise a contribuit la păstrarea conștiinţei etnice a apartenenţilor acestui izolat etnic de origină slavă, precum și la păstrarea limbii caracteristice, a obiceiurilor și credinţei, dar și la păstrarea arhitecturii populare și portului autentic. Specificul culturii tradiţionale a acestei comunităţi etnice, considerată de J. Erdeljanović drept cel mai vechi strat slav în Banat, în decursul secolului XX a trezit mare interes în rândul cercetătorilor știinţifici, care au adunat un material bogat despre cultura Carașoveană. În campania de cercetare și documentare știinţifică privind portul popular al carașovenilor s-au atașat și specialiștii Muzeului Voivodinei, în frunte cu dr. Mirjana Maluckov, care a efectuat cercetările în localităţile Carașova, Vodnic, Clocotici și Lupac, în perioada de sărbătoare religioasă Sfânta Maria Mare (Adorimirea Maicii Domnului - 15 august), în câteva campanii din anii 1995, 1996 și 1997. Cu drept scop de a contribui la cercetările etnologice pe tema culturii carașovene, Muzeul Voivodinei a organizat în ziua de 20 noiembrie 1997, o sesiune ştiinţifică despre Caraşoveni. Pe lângă cele amintite, mulţumind etnologului Miljan Radin junior, Muzeul Voivodinei dispune portul popular carașovean de femeie din Carașova (nr. inv. 11252-11259). Sursa vizuală indispensabilă pentru studierea culturii tradiţionale a carașovenilor reprezintă și colecţia de fotografii a lui dr. Radivoj Simanović, păstrată în Muzeul Voivodinei. Colecţia cuprinde mai multe albume, printre care și Oravica-Marilla, Stajelak-Anina, Krasova-Resica 9/VII - 12/VII 1908. Albumul aduce 44 de fotografii, format 14x12,5cm, care reprezintă un adevărat foto-reportaj despre călătoria lui dr. Simanović de la Oraviţa până la Reșiţa. Majoritatea fotografiilor reprezintă arealul carașovean, localităţi, case tradiţionale, portul popular și îndeletnicirile cotidiene ale carașovenilor. O astfel de alegere a subiectului sugerează scopul organizării acestei expediţii care, iată, a contribuit la crearea acestor documente vizuale despre viaţa și cultura acestei mici comunităţi etnice din Banatul românesc. În mod deosebit, Simanović a fost interesat de vestimentaţia tradiţională a carașovenilor, ce se dovedește prin numeroasele fotografii de grup și portrete ale carașovenilor, în care vedem: copii, băieţi, fete, bărbaţi adulţi și femei îmbrăcate în portul de sărbătoare, ce argumentează intenţia autorului de a imortaliza bogăţia și diversitatea vestimentaţiei la Carașoveni.



21

■■■Bogdan Šekarić / Novi Sad

ЗБИРКА ФОТОГРАФИЈА ДР РАДИВОЈА СИМОНОВИЋА У МУЗЕЈУ ВОЈВОДИНЕ КАО ИЗВОР ЗА ИСТРАЖИВАЊЕ

КУЛТУРЕ КАРАШЕВАЦА-КРАШОВАНА Карашевци су мала етничка заједница која данас живе у више насеља размештених у сливу реке Караша у југозападном делу румунског Баната. У старијој литератури, за припаднике овог етничког изолата успостављен је назив Крашовани, док је у новијим текстовима чешћи назив Карашевци али је било и других варијанти имена: Карашани, Карашевци, Крашовани. Иако је раније подручје између Решице на северу и Ањине на југу чинило више села Карашеваца она су у несловенском, већином румунском и германском окружењу сведена, због интезивног процеса акултурације, на седам насеља која су до данас сачувала крашовански етнички идентитет. Крајем 20. века карашеванским се сматрају насеља: Лупик, Клокотић, Равник, Водник, Карашево, Неремет и Јабланча. Груписаност и извесна затвореност, нарочито у прошлости допринели су да овај словенски етнички изолат сачува своју етничку свест, карактеристичан језик, обичаје и веровања, тип насеља и народне ношње. Особеност традиционалне културе ове мале етничке заједнице, коју Ј. Ердељановић сматра најстаријим словенским слојем у Банату, побудило је током 20. века интересовање бројних научних радника који су сакупили драгоцену грађу о животу и култури Карашеваца. У сакупљању грађе о народној ношњи Карашевки укључио се и Музеј Војводине чији стучњаци су на челу са др Мирјаном Малуцков спровели истраживње у местима: Карашева, Водник, Клокотић и Лупик током празника Госпе Велике( Велика Света Марија,15. август) 1995,1996 и 1997. године. Као допринос етнолошком истраживању културе Карашеваца у Музеју Војводине је 20. новембра 1997. године одржан Научни скуп о Краованима. Поред наведених активности Музеј Војводине је захваљујући етнологу Миља Радан млађем, набавио комплет женске крашованске ношње из Карашева ( инв.бр. 11252-11259).

Неизоставан визуелни извор за изучавање традиционалне културе Карашеваца представља и збирка фотографија др Радивоја Симоновића која се чува у Музеју Војводине. У оквиру ове збирке налази се и албум: Оravica-Marilla, Stajelak-Anina, Krasova-Resica 9.⁄VII −12.⁄VII, 1908. Албум чини опус од44 фотографије формата 14 x 12,5 cm који је у виду својеврсне фоторепортаже сведочи о путу др Симоновића од Оравице до Решица. Највећи број фотографија из овог албума чине снимци крашованских предела, насеља, традиционалних кућа, народне ношње и начина привређивања Карашеваца. Овакав одабир мотива упућује и на основни разлог организовања ове својеврсне експедиције која је за циљ имала да створи визуелну документацију о животу и култури ове мале етничке заједнице у румунском делу Баната. Посебно инетресовање Симоновића је показао за традиционалан начун одевања Карашеваца. О томе сведоче групне фотографије и портрети Карашеваца на којима су снимљена: деца, девојке, младићи, одрасли мушкарци и жене обучени у свечане народне ношње, што говори у прилог намери аутора да забележи сво богатство и разноликост одевања код Карашеваца.


■■■Nichifor Tănase / Reșiţa

INSPIRAŢIE ŞI INCULTURAŢIE ÎN TRADIŢIA PICTURII ICOANELOR PE STICLĂ DIN BANAT

Descendenţi ai pictorilor de la Nicula împreună cu icoane din această regiune transilvăneană, precum și modelul „Hinterglassbilder” din Sandl (Austria), au circulat într-un număr mare în Banat, ce a aparţinut până în 1918, împreună cu Transilvania, aceluiași Imperiu Habsburgic. Mari grupuri de imigranţi veniţi din Boemia și Moravia s-au stabilit în jurul anului 1820 în localităţile Bacova și Daroya (lângă Buziaș) și între 1830-1840 în Gărâna și Brebu Nou. Influenţa sârbă apare în redarea costumelor. Execuţia feţei diferă ca manieră de cea a icoanelor realizate de către pictorii transilvăneni, începând cu schema coloritică până la semicercul din iris. Istoricul Ştefan Meteș reușește să identifice numai un pictor de icoane pe sticlă activ în Zorlenţu Mare, în ultima jumătate a secolului al 19-lea, Gheorghe Popescu care a murit în 1849. Studiul meu dorește să parcurgă mai multe etape, plecând de la originea, teologia și spiritualitatea icoanei, trecând prin tradiţia icoanelor pe sticlă de la Nicula, mic studiu al influenţelor bizantine și catolice în expresivitatea iconografiei pe sticlă, ajungând la zona Banatului, unde pe lângă un scurt istoric al dezvoltării acestei tradiţii, voi insista pe renașterea actuală a fenomenului picturii pe sticlă.

■■■Vlad Popovici / Cluj-Napoca

PROCESUL ELECTORAL ÎN BANAT (1861-1918).STATISTICĂ. EVOLUŢII. PROSOPOGRAFIE

Lucrarea urmărește să ofere o perspectivă generală asupra evoluţiei procesului electoral în Banat, între 1861-1918, analizând evoluţia statistică a rezultatelor și componenţa corpului deputaţilor trimiși în Parlamentul Ungariei de această regiune. Datorită structurii etno-confesionale mozaicate și a situaţiei economice a alegătorilor, teritoriul dintre Dunăre, Tisa și Mureș a devenit, treptat, o bază importantă de recrutare și implementare pentru deputaţii partidelor guvernamentale maghiare. Așa se explică faptul că o treime dintre prim-miniștrii Ungariei, alături de alţi membri ai guvernelor, au intrat în parlament pe listele colegiilor din Banat. Aceste realităţi, coroborate cu puternicele manifestări electorale naţionaliste de la începutul secolului XX, fac din regiunea studiată un excelent studiu de caz privind practicile electorale în Ungaria epocii moderne.


22

SECŢIUNEA A II-A

Moderatori:

ISTORIE ŞI SPIRITUALITATE

■■■Nicolae BocșanIonela Mengher


■■■ Nikifor Tanase / Rešica

INSPIRACIJA I INKULTURACIJA U TRADICIJI OSLIKAVANJA STAKLENIH IKONA U BANATU

Potomci slikara iz Nikule zajedno sa ikonama iz ove transilvanske oblasti, kao i model „Hinterglassbilder” iz Sandla (Austrija), circulisale su u velikom broju u Banatu, koji je do 1918, zajedno sa Transilvanijom, pripadao Habzburškom carstvu. Velike grupe imigranata koji su došli iz Bohemije i Moravije nastanili su se oko 1820. godine u mestima u Bakovi i Daroji (pored Buziaša) i između 1830. i 1840. u mestima Garana i Brebu Nou. Srpski uticaj se pojavljuje u prikazivanju nošnji. Oslikavanje lica razlikuje se od onog na ikonama koju su oslikali transilvanski slikari, počevši od višebojne šeme do polukruga iz dužice. Istoričar Štefan Meteš uspeva da identifikuje samo jednog slikara koji je slikao ikone na staklu koji je bio aktivan u mestu Zorlencu Mare, u drugoj polovini XIX veka, Georgea Popeskua koji je preminuo 1849. Ova studija namerava da prođe kroz više etapa, počevši od porekla, teologije i spiritualnosti ikone, zatim kroz tradiciju ikona na staklu iz Nikule, male studije o vizantijskim i katoličkim uticajima na ekspresivnost ikonografije na staklu, sve do područja Banata, gde se pored kratkog istorijata razvoja ove tradicije, insistira na aktuelnom preporodu fenomena slikanja po staklu.

■■■Vlad Popović / Kluž-Napoka

IZBORNI PROCES U BANATU (1861-1918).STATISTIKA. EVOLUCIJE. PROSOPOGRAFIJA

Rad ima za cilj da ponudi opšti prikaz evolucije izbornog procesa u Banatu, u periodu 1861-1918, kroz analizu statističke evolucije rezultata i kroz sastav korpusa deputata koji su predstavljali ovu oblast u Ugarskom Saboru. Zahvaljujući šarolikoj et-nokonfesionalnoj strukturi, ekonomskom položaju glasača, teritorija između Dunava, Tise i Moriša je postepeno postajala značajna osnova za regrutovanje i implementaciju poslanika mađarskih provladinih stranaka. Tako se objašnjava činjenica da je trećina premijera Ugarske, pored drugih članova vlade, ušla u parlament na zajedničkim lista-ma iz Banata. Ova činjenica, podržana jakim nacionalističkim predizbornim manifes-tacijama sa početka XX veka, čini od posmatrane regije jednu odličnu studiju slučaja o predizbornim dešavanjima u Ugarskoj modernog doba.


23

DRUGA SEKCIJA

Moderatori:

ISTORIJA I DUHOVNOST

■■■Nikolae BokšanJonela Menger


■■■Oana Habor / Cluj-Napoca

STUDENŢI ROMÂNI DIN BANAT, ABSOLVENŢI AI FACULTĂŢILOR DE MEDICINĂ DIN MONARHIA AUSTRO-

UNGARĂ (1867-1918)

Diferenţa în ceea ce priveşte progresul cultural între răsăritul şi centrul Euro-pei a determinat tot mai mulţi studenţi să-şi îndrepte privirile spre Occident. O parte dintre aceşti tineri, originari din Banat, şi-au croit o carieră de succes în arta medicală după absolvirea studiilor. Figurile lor, unele în mai mică măsură cunoscute, merită să fie creionate, cu atât mai mult cu cât au exista nume ce şi-au câştigat un merituos loc în paginile referitoare la istoria medicinei, dar şi în cele legate de formarea elitei intelec-tuale româneşti din a două jumătate a veacului al XIX-lea şi începutul celui următor.

■■■Mihaela Martin / Reşiţa

SIMBOLISTICA RELIGIOASĂ ÎNTRE ANTICHITATE ŞI MODERNISM

Acest articol își propune nu doar un simplu demers descriptiv ci o abordare comparativă, într-o viziune integratoare, a unor simboluri religioase antice prezente în Banatul de Munte, sublinind rolul acestora în practica vieţii spirituale. Plecând de la premisa că tot ceea ce ţine de lumea spirituală diferă de lumea materială a fost întotdeauna dificilă exprimarea și redarea divinului în sistemul vieţii sociale. Greutatea consta nu în a simţi acea lume sacră ci a o arăta, a o descrie celorlalţi. Acest lucru a fost posibil însă prin intermediul simbolurilor, elementele spirituale fiind „reprezentate” în simboluri materiale prin care cele „nevăzute” puteu fi mai ușor transmise și înţelese. Fiind purtător de memorie colectivă ancestrală, simbolul a permis omului, de-a lungul istoriei, să se orienteze în labirintul marilor întrebări ale vieţii în căutare de repere spirituale.

■■■Adrian Magina / Reșița

INVENTARUL BUNURILOR REŞEDINŢEI EPISCOPALE CATOLICE DIN TIMIŞOARA ÎN ANUL 1800

La începutul secolului al XVIII episcopia romano-catolică de Cenad Timi-șoara a fost restaurată din iniţiativa curţii vieneze, după ce aproape 200 de ani episcopii au rezidat în afara diecezei. Unul dintre cei mai importanţi episcopi, de la începutul secolului al XIX-lea a fost Ladislau Kőszeghy de Remete, care a păstorit dieceza între 1800 și 1828. Printre marile sale realizări se numără și consacrarea catedralei catolice din centrul Timișoarei. În anul 1800, la ocuparea funcţiei, a fost realizat un inventar al bunurilor din reședinţa episcopală, păstrat în Arhiva Naţională maghiară și nepu-blicat până în prezent. Cu această ocazie sunt inventariate mobilierul, hainele, vesela sau biblioteca fiind aduse în prim plan fragmente din viaţa privată a înalţilor demnitari bisericești bănăţeni.



■■■Oana Habor / Kluž-Napoka

RUMUNSKI STUDENTI IZ BANATA, APSOLVENTI MEDICINSKIH FAKULTETA U AUSTRO-UGARSKOJ

MONARHIJI (1867-1918.)

Razlika u pogledu kulturnog napretka između istočne i centralne Evrope dovelo je do toga da sve više i više studenata usmeri pogled ka Zapadu. Neki od ovih mladih ljudi, rođenih u Banatu, posle sticanja diplome, ostvarili su uspešne karijere u medicini. Njihove ličnosti, neke od njih nama manje poznate, vredne su zapisivanja, samim tim što su neka imena obezbedila dostojno mesto na stranicama koje se odnose na istoriju medicine, ali i na onim stranicama vezanih za stvaranje rumunske intelektualne elite u drugoj polovini 19. i početkom 20. veka.

■■■Mihaela Martin / Rešica

RELIGIJSKI SIMBOLI IZMEĐU ANTIKE I MODERNIZMA

Ovaj rad ima za cilj ne samo jednostavan opisni pokušaj, već i poredbeni pristup, u jednoj integrativnoj viziji, nekih drevnih religijskih simbola koji su prisutni u Planinskom Banatu, naglašavajući njihovu ulogu u praktičnoj sferi duhovnog života. Polazeći od pretpostavke da je sve ono što je vezano za duhovni život različito od onog iz materijalnog sveta, izražavanje i prikazivanje božanstvenog u sistemu društvenog života je uvek bilo teško. Teškoća se ne javlja u pokušaju da se oseti taj božanski svet, nego i da se prikaže, da se opiše drugima. Ovo je, međutim, bilo moguće posredstvom simbola, pri čemu su duhovni elementi „prikazani” materijalnim simbolima kroz koje se „neviđeno” moglo lakše preneti i razumeti. Kao nosilac kolektivnog sećanja predaka, simbol je, tokom istorije, dozvolio čoveku da se orijentiše u lavirintu velikih životnih pitanja u potrazi za duhovnim putokazima.

■■■Adrian Mađina / RešicaINVENTAR DOBARA KATOLIČKOG EPISKOPALNOG SEDIŠTA

U TEMIŠVARU 1800. GODINE

Na početku XVIII veka Čanadsko-Temišvarska rimokatolička biskupija obnovljena je na inicijativu Bečkog dvora, nakon što su biskupi skoro 200 godina stanovali van dijeceze. Jedan od najpoznatijih biskupa s početka XIX veka bio je Ladislav Kosegi od Remete, koji je bogoslužio od 1800. do 1828. Među svojim velikim dostignućima nalazi se i osvećenje katoličke katedrale iz centra Temišvara. Godine 1800, kada je došao na tu funkciju, obavljen je inventar dobara iz biskupske rezidencije, koji se čuva u Mađarskom nacionalnom arhivu i koji je do danas neobjavljen. Tom prilikom popisani su nameštaj, odeća, posuđe odnosno biblioteka, pri čemu su dovedeni u prvi plan fragmenti iz privatnog života visokih banatskih crkvenih dostojanstvenika.



■■■Lucian Turcu / Cluj-Napoca

REORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A BISERICII GRECO-CATOLICE ROMÂNEŞTI ÎN PERIOADA

INTERBELICĂ. CAZUL EPISCOPIEI DE LUGOJ

Aflându-se în situaţia inedită de a funcţiona pentru prima dată de la crearea sa în cadrele unui stat român, Biserica greco-catolică s-a văzut nevoită să se supună în perioada interbelică unui anevios proces de adaptare la ambientul cultural, politic și social al ţării de adopţie. Una din marile provocări pe care Biserica unită a resimţit-o imediat după 1918 a fost cea legată de nevoia redesenării geografiei confesionale în concordanţă cu limitale frontaliere ale Regatului României. Prezentul studiu își propune să prezinte proiectele care au circulat în interiorul Bisericii greco-catolice pe durata deceniului trei a secolului XX cu referire la redimensionarea spaţiului confesional, valenţele lor prozelitiste sau cele care mizau pe dinamizarea vieţii religioase a credincioșilor, strategiile care au stat la baza echilibrării reţelei instituţionale și rezultatele la care s-a ajuns, consfinţite prin bula papală „Sollemni Conventione” din vara anului 1930.

■■■Ovidiu Emil Iudean / Cluj-Napoca

ÎNTRE SENTIMENT NAŢIONAL ŞI PRAGMATISM POLITIC: DEPUTATUL PARLAMENTAR CONSTANTIN BURDIA

În contextul politic din Ungaria începutului de secol XX, importanţi lideri ai românilor din Transleithania au optat pentru o atitudine favorabilă colaborării cu guvernele de la Budapesta. În rândul oamenilor politici români cu viziuni proguvernamentale s-au remarcat membri ai inteligenţei din diverse domenii, de la avocaţi, profesori, funcţionari administrativi până la înalţi ierarhi bisericești. O astfel de personalitate a fost și Constantin Burdia, deputat în Parlamentul de la Budapesta între 1906-1915, a cărui activitate politică merită a fi analizată îndeaproape. Având în vedere complexitatea parcursului său profesional și politic vom încerca să realizăm o prezentare amănunţită, sistematică și obiectivă a subiectului propus.

■■■Ionela Moscovici / Cluj-Napoca

REVUE HEBDOMADAIRE (RE)DESCOPERĂ BANATUL ÎN CURSUL ANULUI 1915

Publicaţia franceză Revue hebdomadaire se va angaja în anul 1915 într-o misiune de promovare a intereselor politice și diplomatice ale României cu precădere, dar și ale Serbiei, asumându-și o descriere a realităţilor mai ales din perspectiva chestiunilor teritoriale. Este găzduită în paginile prestigioasei reviste dezbaterea în privinţa Banatului, oferindu-se o pluralitate de viziuni asupra acestei revendicări și spaţiu editorial cu titlu documentar, atât pentru poziţia României, cât și pentru cea a guvernului de la Belgrad. Argumentele părţilor în privinţa Banatului nu sunt numai diferite, ci adverse, principala polemică construindu-se în jurul părţii occidentale a provinciei.



■■■Lučijan Turku / Kluž-Napoka

ADMINISTRATIVNO-TERITORIJALNA REORGANIZACIJA RUMUNSKE GRČKOKATOLIČKE CRKVE U MEĐURATNOM

PERIODU. SLUČAJ BISKUPIJE IZ LUGOŽA

Pošto se našla u specifičnom položaju da po prvi put od osnivanja deluje u okvirima jedne rumunske države, Grčkokatolička crkva je bila primorana da se u međuratnom periodu podvrgne jednom teškom procesu prilagođavanja kulturnom, političkom i društvenom ambijentu adoptivne države. Jedan od velikih izazova koji je unijatska crkva morala da prihvati odmah nakon 1918. bio je vezan za potrebu ponovnog trasiranja konfesionalne geografije u skladu sa granicama Kraljevine Rumunije. Ovaj rad ima za cilj da prikaže projekte koji su bili prisutni unutar Grčkokatoličke crkve tokom treće i četvrte decenije XX veka odnoseći se na redimenzioniranje konfesionalnog prostora, njihova prozelitistička merila ili ona koja su se odnosila na dinamizaciju konfesionalnog života vernika, strategije koje su se nalazile u osnovi uravnotežavanja institucionalne mreže i rezultata do kojh je došla, potvrđenih papskom bulom „Sollemni Conventione” od leta 1930.

■■■Ovidiu Emil Judean / Kluž-Napoka

IZMEĐU NACIONALNOG OSEĆAJA I POLITIČKOG PRAGMATIZMA: PARLAMENTARNI POSLANIK KONSTANTIN

BURDEA

U političkom kontekstu Ugarske sa početka XX veka, značajni lideri Rumuna iz Transilvanije opredelili su se za pozitivan stav prema saradnji sa vlastima iz Budimpešte. Među rumunskim političarima sa provladinom vizijom izdvojili su se članovi inteligencije iz različitih oblasti, od advokata, profesora, službenika u upravnim organima pa sve do visokih crkvenih jerarha. Jedna takva ličnost bio je i Konstantin Burdea, poslanik u Parlamentu u Budimpešti između 1906. i 1915, čija politička aktivnost zaslužuje da bude pažljivo ispitana. Imajući u vidu složenost njegovog profesionalnog i političkog života, pokušaćemo da ostvarimo jedno temeljno, sistematično i objektivno predstavljanje predmeta našeg izlaganja. ■■■ Jonela Mosković / Kluž-Napoka

REVUE HEBDOMADAIRE (PONOVO) OTKRIVA BANAT U TOKU 1915. GODINE

Francuska publikacija Revue hebdomadaire će se 1915. godine angažovati na misiji promovisanja političkih i diplomatskih interesa, pre svega Rumunije, ali i Srbije, pod pretpostavkom opisa odnosa pre svega iz ugla teritorijalnih pitanja. Na stranicama prestižnog časopisa prisutna je i rasprava o Banatu, koja nam pruža niz vizija o ovim zahtevima i dovoljno prostora dokumentarnog naslova, kako za položaj Rumunije, tako i za onaj vlade u Beogradu. Argumenti strana zainteresovanih za Banat ne samo da su različiti, nego i suprotstavljeni, a glavna polemika se vodila oko zapadnih delova ove teritorije.



■■■Florin Dobrei / Reșiţa

BISERICI „BĂNĂŢENE” DIN HUNEDOARA – BISERICI „HUNEDORENE” DIN BANAT

Demersul de faţă își propune să prezinte trecutul lăcașurilor de cult ale cinci obști sătești din zona „frontalieră” a Banatului cu Ardealul; unele se află în uz liturgic, altele, răpuse de vitregiile vremurilor, ne sunt cunoscute doar din semnalări cartografice și din vechi descrieri. În cazul fiecăreia s-au evidenţiat caracteristicile arhitectural-picturale, bogăţia fondului patrimonial de odinioară (cărţi de cult și icoane), precum și numele păstorilor acestora care, veacuri de-a rândul, au înălţat, din sfintele lor altare, rugi fierbinţi spre Bunul Dumnezeu. Este vorba de bisericile din Băuţar (Băuţaru de Jos și Băuţaru de Sus) și Bucova (la origine sate hunedorene, trecute, în anul 1950, în componenţa actualului judeţ Caraș-Severin), respectiv de lăcașurile de cult din Pojoga și Sălciva (sate bănăţene, intrate la mijlocul secolului al XX-lea, în sens invers, în structura administrativ-teritorială a judeţului Hunedoara). În același context vor fi amintite și cele câteva translaţiile de edificii ecleziastice dinspre spaţiul bănăţean spre cel hunedorean și viceversa, cunoscute, mai cu seamă, pe filiera tradiţiei.

■■■ Dorel Cherciu / Giroc

SINESIUS BISTREANU, IMPACT AUTOBIOGRAFIC

Sinesius Bistreanu a fost un preot hirotonit de Episcopul Ioan Popasu și a trăit 88 de ani, păstorind trei parohii: Giurgiova, Var și Nădrag. În anul 1944 la cerere, scrie o autobiografie care însumează 26 de pagini, foarte interesantă deoarece s-a impus în epocă ca un preot emancipat, militând pentru dezideratul politic de unire al românilor. În cuprinsul ei aflăm multe informaţii de natură politică, bisericească, culturală, școlară și socială, care fac obiectul comunicării noastre.

■■■Mihaela Bedecean / Cluj-Napoca

CANONICII EPISCOPIEI LUGOJULUI:FORMAŢIE INTELECTUALĂ ŞI CARIERE ECLEZIASTICE

(1855-1918)

Capitlul bisericii catedrale Lugoj s-a înfiinţat cu șase staluri canonicale. În urma propunerilor făcute de primul episcop al diecezei Alexandru Dobra, împăratul a denumit, prin Rezoluţiunea din 15 ianuarie 1857, primii canonici ai eparhiei bănăţene. Formaţi în atmosfera centrelor greco-catolice românești sau a marilor Universităţi eu-ropene ale timpului, canonicii vor fi desemnaţi din rândul preoţilor celibi, mare parte a acestora urcând treptele canonicatului de la stalul canonicului prebendat la cel de pre-pozit capitular.

■■■Alin Cristian Scridon / Timişoara

PREOCUPĂRILE FAMILIEI CLERICALE CORNEANU PENTRU PROMOVAREA SPIRITUALITĂŢII BĂNĂŢENE,

PREZENTATĂ ÎN GAZETA „FOAIA DIECEZANĂ” ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-LEA

Despre viaţa şi activitatea mitropolitului Nicolae Corneanu s-a scris mult. Există studii ori lucrări care au tratat fie activitatea publicistică, fie preocupările spirituale, ori simple coordonate biografice. Demersul nostru s-a conturat odată cu lecturarea Foii Diecezane (1886-1950), gazetă care abundă în articole semnate de



■■■Florin Dobrej / Rešica

„BANATSKE“ CRKVE U HUNEDOARI – „HUNEDORANSKE“ CRKVE U BANATU

Ovaj rad ima za cilj prikazivanje prošlosti crkvenih zgrada u pet seoskih zajednica iz „pogranične” oblasti Banata prema Erdelju; u nekima od njih se još uvek služi liturgija, druge, koje su oštećene zubom vremena, poznate su nam samo iz kartografskih dela i iz starih opisa. U svakoj od njih došle su do izražaja arhitekturalno-likovne karakteristike, bogatstvo nekadašnjeg baštinskog fonda (obredne knjige i ikone), kao i imena njihovih sveštenika, koji su se vekovima molili sa oltara Bogu. Radi se o crkvama iz Baucara (Donji i Gornji Baucar) i Bukove (prvobitno hunedoranska sela, koje su 1950. godine pripala županiji Karaš Severin), odnosno o bogomoljama u Požogi i Salčivi (banatska sela, koja su polovinom XX veka, u obrnutom smeru, ušla u administrativno-teritorijalnu strukturu županije Hunedoara). U istom kontekstu, pomenućemo i nekoliko prelaska crkvenih građevina sa banatskog prostora prema hunedoranskom i obrnuto, što je poznato, pre svega, posredstvom tradicije.

■■■ Dorel Kerču / Đirok

SINESIJE BISTREANU, AUTOBIOGRAFSKI OTISAK

Sinesije Bistreanu bio je sveštenik koga je hirotonisao Episkop Joan Popasu i koji je tokom svojih 88 godina života držao službu u tri parohije: Đurđova, Var i Nadrag. Na zahtev, 1944. godine piše autobiografiju na 26 strana, veoma zanimljivu, jer se nametnuo u tom vremenu kao emancipovan sveštenik, zalagavši se za politički zahtev za unijom Rumuna. U njenom sadržaju nalazimo mnoge informacije političke, crkvene, kulturne, obrazovne i društvene prirode, koje čine predmet našeg izlaganja.

■■■Mihaela Bedećan / Kluž-Napoka

KANONICI LUGOŠKE BISKUPIJE:INTELEKTUALNI PRISTUP I CRKVENE KARIJERE (1855-1918.)

Kapitular katedrale iz Lugoža je osnovan sa šest kanonskih stepenika. Nakon predloga prvog biskupa Dijeceze Aleksandra Dobre, car je Rezolucijom iz 15. januara 1857. imenovao prve kanonike banatske biskupije. Formirani u atmosferi rumunskih grčko-katoličkih centara ili velikih evropskih univerziteta iz tog vremena, kanonici će biti imenovani iz redova celibatnih sveštenika, pri čemu će se mnogi od njih penjati stepenicama kanonikata od stepenika tkz. prebendata do kapitularnog prepozita.

■■■Alin Kristijan Skridon / Temišvar

ZALAGANJA SVEŠTENIČKE PORODICE KORNJANU U PROMOVISANJU BANATSKE DUHOVNOSTI,

PREDSTAVLJENA U NOVINAMA „FOAIA DIECEZANĂ” U PRVOJ POLOVINI XX VEKA

O životu i aktivnosti mitropolita Nikolaja Kornjanua pisalo se mnogo. Postoje studije odnosno radovi koji su se bavili ili publicističkom aktivnošću, ili duhovnom problematikom, ili jednostavnim biografskim činjenicama. Naš rad se uobličavao tokom čitanja novina Foaja Diečezana (1886-1950), sa mnoštvom članaka koje su napisali sledbenici sveštenika Nikolaja Kornjana iz Apadije. Premalo se pisalo o svešteniku



urmaşii părintelui Nicolae Corneanu din Apadia. Prea puţin s-a scris de părintele Liviu Corneanu (tatăl mitropolitului) şi mai cu seamă prea puţin s-a scris despre Dr. Cornel Corneanu (unchiul mitropolitului), omul care a fost, apreciem noi, responsabil cu îndrumarea viitorului ierarh bănăţean.

■■■Alic Daniel / Reșiţa EPISCOPIA CARANSEBEŞULUI ŞI MIŞCAREA NAŢIONALĂ DIN

BANAT LA ÎNCEPUTUL PĂSTORIRII EPISCOPULUI MIRON CRISTEA

Episcopia Caransebeșului, ca instituţie reprezentativă a românilor bănăţeni, a sprijinit cu mult aplomb politica fruntașilor naţionaliști români. Înaintea primei conflagraţii mondiale, prioritatea administraţiei eparhiale de la Caransebeș a fost salvarea școlilor confesionale și prin ele, salvarea unui spirit și a unei culturi românești. Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului (1910-1919), recunoscut ca un luptător naţional, a militat pentru eliminarea corupţiei electorale, pentru unitatea Partidului Naţional Român, pentru drepturile de vot ale românilor și pentru emanciparea politică a credincioșilor săi. Corespondenţa episcopului Miron Cristea cu personalităţi ale vieţii bisericești și culturale din România a fost o altă dimensiune a activităţii sale în slujba românilor.

■■■Ionela Mengher /Alibunar

CRONICA FAMILIEI BOTA ÎN DOCUMENTE ISTORICE ŞI DE FAMILIE

Lucrearea de față va fi alcătuită din două părți: 1. Drumul parcurs de către famila Bota, de origine din zona Maramureș spre Serbia, reprezentanții ei de marcă și realizările acestora atât în spațiul românesc cât și în spațiul sârbesc; 2. Semnificația documentului istoric și de familie pentru redactarea unei lu-crări despre relațiile bilaterale româno-sârbe/sârbo-române.

■■■Nicolae Bocșan / Cluj-Napoca

UN MEMORIALIST BĂNĂŢEAN AL MARELUI RĂZBOI: PAVEL JUMANCA

Unul dintre cei mai prolifici memorialiști ai Marelui Război a fost învăţătorul din Caransebeș, Pavel Jumanca. Acesta a lăsat mai multe manuscrise despre război, însumând aproximativ 470 de pagini, în care descrie mobilizarea armatei austro-ungare și primele operaţiuni ale acesteia la Dunăre, dezertarea sa în România, situaţia din România în timpul războiului și reîntorcerea în Banat, prilej de a relata și evenimentele din Caransebeș, din decembrie 1918 până în 1922.



Liviju Kornjanuu (ocu mitropolita) a još manje se pisalo o dr Kornelu Kornjanuu (ujaku mitropolita), čovek koji je, po našem mišljenju, bio odgovoran za obrazovanje budućeg banatskog jerarha.

■■■Alik Danijel / Rešica

KARANSEBEŠKA EPISKOPIJA I NACIONALNI POKRET U BANATU NA POČETKU BOGOSLUŽENJA EPISKOPA MIRONA

KRISTJE

Karansebeška episkopija, kao institucija koja predstavlja banatske Rumune, mnogo je pomogla politiku rumunskih nacionalnih vođa. Pre Prvog svetskog rata, prioritet eparhijske administracije iz Karansebeša bio je spašavanje verskih škola i zajedno sa njima i rumunskog duha i kulture. Episkop Karansebeški Miron Kristja (1910-1919), priznati nacionalni borac, zalagao se za eliminisanje korupcije prilikom glasanja, za jedinstvo u Rumunskoj nacionalnoj partiji, za glasačka prava Rumuna i za političku emancipaciju svojih vernika. Prepiska episkopa Mirona Kristje sa važnim ličnostima iz verskog i kulturnog života Rumunije bila je još jedna dimenzija njegove aktivnosti u službi Rumuna.

■■■Jonela Menger / Alibunar

HRONIKA PORODICE BOTA U ISTORIJSKIM I PORODIČNIM DOKUMENTIMA

Ovaj rad se sastoji iz dva dela: 1. Put koji je prešla porodica Bota, poreklom iz okoline Maramureša, ka Srbiji, njeni znameniti predstavnici i njihova dostignuća kako na rumunskom tako i na srpskom prostoru; 2. Značaj istorijskog i porodičnog dokumenta za uređivanje jednog rada o rumunsko-srpskim, srpsko-rumunskim bilateralnim odnosima.

■■■Nikolaje Bokšan / Kluž-Napoka JEDAN BANATSKI PISAC MEMOARA O VELIKOM RATU: PAVEL

ŽUMANKA

Jedan od najplodnijih pisaca memoara o Velikom ratu bio je učitelj iz Karansebeša, Pavel Žumanka. On je ostavio više rukopisa o ratu, koji zajedno imaju oko 470 strana, u kojima opisuje mobilizaciju austrougarske vojske i njihove prve operacije na Dunavu, njegovo dezertiranje u Rumuniju, situaciju iz Rumunije za vreme rata i povratak u Banat, priliku da predstavi i događaje iz Karansebeša, od decembra 1918. do 1922.



■■■Sanja Lazarević Radak, Mircea Măran / Belgrad / Vârșeț

UN BĂNĂŢEAN ÎN LUMEA ORIENTULUITEODOR FILIPESCU – PRIMUL ETNOGRAF ROMÂN DIN

BANATUL SÂRBESC

Teodor Filipescu s-a născut în anul 1870 în localitatea Glogoni de lângă Panciova. Chimist după profesie, angajat la Sarajevo în serviciul austro-ungar de control al calităţii aurului şi argintului, Filipescu a dat o însemnată contribuţie la cercetarea populaţiei românofone din Bosnia şi Herţegovina, despre care a publicat, în primul deceniu al secolului al XX-lea, câteva lucrări etnografice de referinţă în limba română şi limba sârbă, devenind astfel primul etnograf român originar din Banatul sârbesc. În anul 1906 îi apare la Bucureşti, în editura Academiei Române, monografia “Coloniile române din Bosnia şi Herţegovina”. În numeroasele sale articole şi studii publicate în primele decenii ale secolului al XX-lea, pe lângă subiectul amintit a mai abordat şi unele probleme referitoare la realitatea socio-lingvistică şi etnografică a populaţiei româneşti din zona Panciovei, publicând în perioada interbelică şi un studiu monografic despre istoria Voivodinei. Nu în ultimul rând, Filipescu se manifestă şi ca un bun publicist şi autor de reportaje şi note de drum, în lucrarea de faţă fiind analizată din aspect socio-antropologic una dintre acestea (“Călătoria mea la Bucureşti şi Constantinopol”, 1906).

■■■Branko Kukurin / Rijeka (Croația)

OBICEIURILE LĂSATULUI DE SEC A JEIENILOR ŞI COMPLEMENTAREA LOR CU MEDIUL SLOVEN ŞI CROAT

Populaţia din Žejane, urmași ai foștilor imigranţi valahi trăiesc în localitatea Žejane, în partea vestică a municipalităţii Matulji mai sus de Opatija, în zona de nord a Mării Adriatice. Pe parcursul secolelor de ședere în zona slavă au păstrat o mare parte din patrimoniul lor tradiţional - în limbaj, și mai ales în obiceiurile lăsatului de sec. În mediul croat și sloven din apropiere, pe lângă măștile de carnaval tradiţionale și paradele mascate, cunoscute ca „maškara”, cele mai reprezentative tradiţii carnavale sunt cele ale clopotarilor. Bărbaţii mascaţi și purtând piei de oaie și clopote pe spate vizitează sate, cu clopote și dans magic alungă spiritele rele ale iernii și fac apel la o viaţă nouă. Localnicii din Žejane au, de asemenea, măștile și clopotarii lor, care sunt din multe aspecte diferite și specifice de cele din mediul sloven și croat. Datorită proceselor naturale și inevitabile de asimilare, este foarte dificil de a determina cu certitudine ceea ce este autentic jeiănesc și ce ţine de tradiţiile din noua lor patrie. Cu toate acestea, prin cercetarea generală a tradiţiei balcanice a clopotarilor, a unor caracteristici lingvistice în graiurile lor și în graiurile ceacaviene de nord se poate ajunge la anumite presupuneri. Datorită unor serii de elemente și deosebiri faţă de clopotarii vecini, clopotarii din Žejane au


32

SECŢIUNEA A III-A

Moderatori:

ETNOLOGIE/ FOLCLOR■■■Dumitru JompanNiță Frățilă


■■■Sanja Lazarević Radak, Mirča Maran / Beograd / Vršac

OD BANATA DO ORIJENTATEODOR FILIPESKU - PRVI RUMUNSKI ETNOGRAF ROĐEN

NA PROSTORIMA SRPSKOG BANATA

Teodor Filipesku je rođen 1870. u Glogonju kod Pančeva. Hemičar po profesiji, zaposlen u Sarajevu u austrougarskoj državnoj službi kontrole kvaliteta zlata i srebra, Filipesku je dao značajan doprinos istraživanju rumunofonog stanovništva Bosne i Hercegovine, o čemu je objavio, u prvoj deceniji XX veka, nekoliko referentnih etnografskih radova na rumunskom i srpskom jeziku i tako postao prvi rumunski etnograf rođen na prostorima srpskog Banata. Godine 1906. objavljuje u Bukureštu, u izdanju Rumunske akademije nauka, monografiju pod naslovom „Rumunske kolonije u Bosni i Hercegovini”. U svojim mnogobrojnim člancima i studijama koje su objavljene u prvoj deceniji XX veka, pored pomenute teme, bavio se i nekim pitanjima koja se odnose na socio-lingvističke i etnografske probleme rumunskog stanovništva u pančevačkoj oblasti, a u periodu između dva svetska rata je objavio i jednu monografsku studiju o Srpskoj Vojvodini. Filipesku se takođe istakao i kao uspešan publicista i autor reportaža i putopisa. U našem radu smo, iz aspekta socijalne antropologije, izvršili analizu njegovog putopisa pod naslovom „Moje putovanje do Bukurešta i Konstantinopolja” (1906).

■■■Branko Kukurin / Rijeka (Hrvatska)

POKLADNI OBIČAJI ŽEJANACA I NJIHOVA KOMPLEMENTARNOST SA SLOVENSKIM I HRVATSKIM

OKRUŽENJEM

Žejanci, populacija potomaka nekada doseljenih Vlaha žive naselju Žejane, u najzapadnijem dijelu Općine Matulji, iznad Opatije, na sjevernojadranskom području. Tijeko stoljetnog boravka u slavenskom okruženju zadržali su velik dio svoga tradicijskoga naslijeđa – u jeziku, te posebno u pokladnim običajima. U hrvatskoj sredini i nedalekoj slovenskoj, osim maškara, tradicionalnog pokladnog maskiranja i maskiranih povorki, najreprezentativnije pokladne tradicije su zvončari. Zakrabuljeni muškarci ogrnuti ovčjim kožama i zvonima na leđima obilaze naselja, svojom zvonjavom i magijskim plesom tjeraju zle sile zime te zazivaju novi život. Žejanci, također imaju svoje maškare i zvončare, koji su po mnogim svojim elementima specifični i različiti od slovenskog i hrvatskog okruženja. Zbog prirodnih i neizbježnih procesa asimilacije, vrlo je teško sa sigurnošću utvrditi što je autentično žejanski, a što pripada tradicijama njihove nove postojbine. No, generalnim pregledom balkanskih zvončarskih tradicija, nekih jezičnih karakteristika u žejanskom govoru te u čakavskim sjevernojadranskim govorima može se doći do vrlo izvjesnih pretpostavki. Po mnogim elementima i razlikama od svojih


33

TREĆA SEKCIJA

Moderatori:

ETNOLOGIJA/ FOLKLOR■■■Dumitru ŽompanNice Fracile



34

rămas încă autohtoni, ceea ce în nici un caz nu împiedică faptul că sunt o parte specifică, complementară, reprezentantivă al tradiţiei de carnaval din nordul adriatic.

■■■Gabriela Felicia Georgevici, Lavinia Elisabeta Popp / Reșiţa

FAMILIA BĂNĂŢEANĂ - PĂSTRĂTOARE ŞI PURTĂTOARE TRADIŢIONALĂ A CULTURII

Familia este un tip comunitar special de voinţă socială ce pune în mișcare cadrele și manifestările sociale; este considerată drept păstrătoare și purtătoare tradiţională a culturii. Studiul nostru urmărește obţinerea unei imagini generale asupra modului de păstrare și manifestare a tradiţiilor locului pornind de la ipoteza că familia bănăţeană din localitatea Belinţ păstrează vechile tradiţii și obiceiuri ale locului, prin menţionarea modului concret de manifestare a lor. Prin ghidul de interviu s-a încercat surprinderea păstrării vechilor tradiţii și obiceiuri ale locului în familia belinţeană, fiind totuși adaptate noilor realităţi ale culturii românești. Cu toate transformările sociale, satul bănăţean, afectat evident de acestea, rămâne încă păstrătorul datinilor și obiceiurilor strămoșești.

■■■Felicia Andrioni / Reșița

DIMENSIUNI INTERCULTURALE ÎN BANAT

Interculturalitatea interpretată ca zonă de confluenţă a diferitelor culturi care coexistă într-o societate multiculturală bazată pe diversitate, conduce spre îmbogăţirea vieţii culturale, sociale și economice a comunităţilor umane. Articolul de faţă își propune să analizeze cateva dimensiuni ale interculturalităţii din regiunea Banatului. După precizarea unor delimitări conceptuale referitoare la cultură, interculturalitate, multiculturalitate, diversitate culturală, articolul face câteva referiri la specificul regiunii Banatului, spaţiul interetnic din zonă și la dialogul intercultural existent la nivelul acestei regiuni. Metodologia de analiză de tip calitativ se bazează pe analiza a trei volume de referinţă pentru problematica studiată: „Banatul din memorie” (coord. Vultur S., 2008); „Interculturalitatea Banatului” (Neumann V., 2012) și „Interculturalitate.Cercetări și perspective românești” (Poledna R., Ruegg F., Rus C., 2002).

■■■Veronica Laura Demenescu / Timişoara

TIPOLOGII STRUCTURALEPREZENTE ÎN CATEGORIILE FOLCLORICE DIN BANAT

Puterea expresivă a muzicii rezultă din îmbinarea versului cu melodia, caracteristice de la zonă la zonă, care împreună au străbătut spaţiul şi vremea, definind cu probitate locul de unde îşi trag seva. Şi pentru a nu duce la destrămarea autenticităţii şi ineditului unor zone ce s-au menţinut arhaice până în timpurile noastre, trebuie evitate anumite procese de stârpire voită sau necontrolabilă, a specificului unor melodii folclorice. Caracteristica generală a muzicii populare româneşti este dată de scriitura predominant vocală, stilul instrumental fiind abordat la melodiile concepute pentru dans, cântece păstoreşti şi cântece lăutăreşti. În timp, se observă o dezvoltare continuă a melodiei populare, cu elemente noi: ornamente, melisme, ambitus, formule melodice. Vom evidenţia în această lucrare principalele caracteristici ale melodiei populare din Banat, ţinând cont de particularităţile genurilor folclorice specifice acestei zone.



35

susjednih zvončara, žejanski su zvončari ipak ostali autohtoni, što im niukom slučaju ne priječi da su i specifičan, komplementarni, reprezentativni dio sjevernojadranskih pokladnih tradicija.

■■■Gabrijela Feličija Đorđević, Lavinija Elisabeta Pop / RešicaBANATSKA PORODICA – TRADICIONALNI ČUVARI I NOSIOCI

KULTURE

Porodica je poseban tip zajednice zasnovan na društvenoj volji koja pokreće kadrove i društvena ispoljavanja; ona se smatra pravim tradicionalnim čuvarem i nosiocem kulture. Naša studija ima za cilj da vidi sveobuhvatnu sliku o tome koji su načini očuvanja i iskazivanja lokalne tradicije, počev od hipoteze da banatska porodica iz mesta Belinc čuva lokalne vekovne tradicije i običaje, tako što održava konkretan način njihovog iskazivanja. Pokušalo se da se, uz pomoć intervjua, dođe do načina očuvanja vekovnih tradicija i običaja mesta koju porodica Belinc koristi, koje su, ipak, bile prilagođene novoj stvarnosti rumunske kulture. Uprkos svim društvenim transformacijama koje očigledno utiču na banatsko selo, ono i dalje ostaje čuvar tradicija i običaja predaka.

■■■Felicia Andrioni / Rešica

INTERKULTURALNE DIMENZIJE U BANATU

Interkulturalnost protumačena kao zona sastajanja različitih kultura koje koegzistiraju u jednom multikulturalnom društvu baziranom na različitosti, dovodi do obogaćivanja kulturnog, društvenog i ekonomskog života ljudskih zajednica. Ovaj članak ima za cilj da analizira nekoliko različitih dimenzija interkulturalnosti u Banatu. Nakon navođenja konceptualnih razgraničenja koje se odnose na kulturu, interkulturalnost, multikulturalnost, kulturnu raznolikost, članak se odnosi na neke specifičnosti oblasti Banata, interetničkog prostora sa ovih prostora i na dijalog postojeće interkulturalnosti na nivou ove regije. Metodologija analize kvalitativnog tipa se zasniva na analizi tri toma koji se odnose na ispitano pitanje: „Banatul din memorie” („Banat iz sećanja”, koord. Vultur S., 2008); „Interculturalitatea Banatului” („Interkulturalnost Banata”, Neumann V., 2012) i „Interculturalitate. Cercetări și perspective românești” („Interkulturalnost. Istraživanja i rumunske perspektive”, Poledna R., Ruegg F., Rus C., 2002).

■■■Veronika Laura Demenesku / Temišvar

STRUKTURALNE TIPOLOGIJEPRISUTNE U KATEGORIJAMA BANATSKOG NARODNOG

STVARALAŠTVA Snaga izražavanja muzike potiče iz spajanja stihova sa melodijom, karakterističnih u svakom području posebno, koje su zajedno prošle kroz prostor i vreme, argumentujući mesto odakle su crpele energiju. Da bi se sačuvala autentičnost i svojstvenost područja koja su ostala netaknuta do današnjih dana, treba izbegavati određene procese koje bi istrebile nevoljno ili nekontrolisano specifičnost nekih narodnih melodija. Opšta karakteristika rumunske narodne muzike određena je dominantno vokalnim zapisom, dok je instrumentalni stil prisutan kod melodija koje su koncipirane



36

■■■Todor Ursu, Zrenianin

CONTRIBUŢIA MANIFESTĂRILOR FOLCLORICE LA PĂSTRAREA IDENTITĂŢII CULTURALE A

ROMÂNILOR DIN VOIVODINA

Încă din primii ani după despărţirea Banatului, în 1918, în cel românesc și sârbesc, românii din aceste spaţii au depus în felurite moduri, eforturi în vederea păstrării identităţii lor naţionale. Unul din acestea prezintă folclorul și manifestările la care a fost prezentat în forma lui autentică. Astfel, lucrarea de faţă vorbește despre contribuţia acestor manifestări, organizate de-a lungul anilor la cultivarea și păstrarea identităţii noastre culturale în general. Ca de exemplu: serbările tradiţionale de altădată, primele concursuri și festivaluri de muzică populară bănăţeană, iar mai apoi Festivalul de Folclor și Muzică Românească din Voivodina, înfiinţat, la Uzdin, în anul 1959, Festivalul Fanfarelor bănăţene, Praznicul Obiceiurilor de iarnă, Festivalul Corurilor bănăţene etc.

■■■Alina Iorga, Zrenianin

MIŞCAREA CORALĂ LA ROMÂNII DIN BANATUL SÂRBESC

Lucrarea de faţă prezintă infiinţarea și activitatea celor mai însemnate coruri ale românilor din Banatul sârbesc, mai concret din cele 27 de localităţi, începând cu anul 1869, când la Coștei (comuna Vârșeţ) se pun bazele primului cor ţărănesc din acest spaţiu, până în prezent, când simţim necesitatea de a păstra patrimoniul cultural al românilor de aici, dar îndeosebi tezaurul muzicii corale, fiind înfiinţat Corul bărbătesc al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din R. Serbia. Activitatea acestor coruri a variat pe parcursul anilor: de la începuturile cântecului organizat în Banat, apoi între cele două războaie, în etapa imediat postbelică și, mai apoi, în perioada de faţă. Este cert – cele câteva coruri care s-au menţinut, au desfășurat o activitate permanentă și bogată, înregistrând rezultate remarcabile, atât în mediul nostru, cât și în turneele efectuate de ele în ţară și în străinătate.

■■■Dumitru Jompan / Reșiţa

REFRENUL ÎN „CÂNTECUL PROPRIU-ZIS”

Cântecul propriu-zis este unul dintre cele mai bogate și variate genuri ale folclorului muzical românesc. Referindu-ne la forma arhitectonică, în cadrul strofelor melodice care alcătuiesc un astfel de produs muzical de sorginte tărănească, apare de cele mai multe ori refrenul. Cum în Banat, acest element structural se găsește din abundenţa, etnomuzicologul de renume mondial, Bela Bartok l-a apreciat ca fiind de-finitoriu, precum ceapsa și opregul pt. portul popular din sud-vestul ţării, denumind această zona, în materie de cântec, ”dialectul (graiul, stilul)muzical al refrenului. Iată de ce am optat pentru o analiză etnomuzicologică a elementului constructiv specific Banatului în câteva culegeri ale lui Nicolae Ursu.



37

za igru, pastoralne pesme i lautarske pesme. Tokom vremena, primećen je neprestani razvoj narodne melodije, sa novim elementima, kao što su: ornamenti, melisme, ambitus, melodijske formule. U ovom radu ćemo izneti glavne karakteristike narodne melodije iz Banata, vodeći računa o osobenostima folklornih žanrova koji su specifični za ovo područje.

■■■Todor Ursu, Zrenjanin

DOPRINOS FOLKLORNIH MANIFESTACIJA OČUVANJU KULTURNOG IDENTITETA RUMUNA U VOJVODINI

Još od prvih godina nakon podele Banata 1918. godine na srpski i rumunski deo, Rumuni sa ovih prostora uložili su napore na različite načine da sačuvaju svoj nacionalni identitet. Jedan od njih je i folklor i manifestacije na kojima je on predstavljen u svojoj punoj autentičnosti. Stoga, ovaj rad se bavi doprinosom tih manifestacija, koje su dugi niz godina organizovane u cilju očuvanja i negovanja našeg kulturnog identiteta. Konkretno napominjemo: tradicionalne priredbe iz prošlih vremena, prva takmičenja i festivali banatske narodne muzike, a u skorije vreme Festival rumunskog folklora i muzike u Vojvodini, osnovan u Uzdinu 1959. godine, Festival banatskih fanfara, Festival zimskih običaja, Festival banatskih horova itd.

■■■Alina Jorga, Zrenjanin

HORSKI POKRET RUMUNA U SRPSKOM DELU BANATA

Ovaj rad prikazuje osnivanje i aktivnost najznačajnijih horova Rumuna u srpskom delu Banata, i to u 27 naselja, počevši od 1869. godine, kada se u Kuštilju (opština Vršac) postavljaju temelji prvog seoskog hora iz ove oblasti, pa do danas, kada se ukazala potreba za očuvanjem kulturnog nasleđa Rumuna sa ovih prostora, pre svega riznica horske muzike, osnivanjem Muškog hora Nacionalnog saveta rumunske nacionalne manjine u Republici Srbiji. Aktivnost ovih horova varirao je tokom godina: od početka organizovanog pevanja u Banatu, zatim između dva svetska rata, u periodu neposredno posle rata i, najzad, u ovom periodu. Jasno je - onih nekoliko horova koji su se održali, imali su kontinuiranu i bogatu aktivnost i ostvarili su zapažene rezultate kako u našoj sredini tako i na turnejama u zemlji i inostranstvu.

■■■Dumitru Žompan / Rešica

REFREN U NARODNOJ PESMI

Narodna pesma jeste jedan od najbogatijih i najraznovrsnijih žanrova rumunskog muzičkog folklora. S obzirom na arihtektonsku formu, u okviru melodijskih strofa koje čine jednu vrstu muzičkog proizvoda seoskog porekla, najčešće se pojavljuje refren. Kako se u Banatu ovaj strukturalni element nalazi u izobilju, svetski priznat muzikolog, Bela Bartok ga je cenio kao karakterističnog, kao što su čepac ili opreg za narodnu nošnju iz jugozapadnog dela zemlje, nazivajući ovu oblast, što se tiče pesme, „muzički dijalekat (govor, stil) refrena”. To je razlog zbog čega smo izabrali etnomuzikološku analizu konstruktivnog elementa specifičnog za Banat u nekoliko zbirki Nikolaja Ursua.



38

■■■Niţă Frăţilă / Novi Sad

REPERTORIUL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂLA ROMÂNII DIN BANATUL SÂRBESC, SERBIA

- PARTICULARITĂŢI, CONTINUITATE, INTERINFLUENŢE -

Prin vechimea preistorică, incontestabila valoare poetico-muzicală și împletirea elementelor etnologice, folcloristice, etnomuzicologice și etnocoreologice, un loc aparte în viaţa spirituală a românilor din Banatul sârbesc îi revin creaţiilor tradiţionale din repertoriului sărbătorilor de iarnă. Acestea au fost culese, transcrise și cercetate, în genere, de către etnologi și filologi. Complexitatea și caracterul sincretic al colindului necesită și cercetarea particularităţilor muzicale, dar nu numai din punct de vedere muzicologic, ci și din aspect etnomuzicologic, având în vedere „indisolubila unire a muzicii cu poezia”. Colindul, cântecul de stea și de Vitlaiem, cu Iordanul (cu vodiţa), ciuraleșa, cântecul ursului, cântecul caprei, piţărăii - identificate în folclorul românilor din Banatul sârbesc - oglindesc modul de gândire și puterea creatoare a purtătorilor de folclor, bogăţia și diversitatea poetico-muzicală a unui arsenal valoros, păstrat și transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre.

■■■Božidar Šekularac / Podgorica (Muntenegru)

VALAHII DIN PERIODICA ISTORICĂ

Valahii din secolul trecut au fost în centrul atenţiei cercetatorilor de diverse specialităţi, ca urmare fiind realizate numeroase lucrări, dintre care cele mai numeroasese se află în periodice istorice. Deoarece această problemă a fost în sfera mea de interes, rezultând cu cartea „Urme de valahi din Muntenegru”, care a fost publicată în anul 2012, curiozitatea este atât de mare încât am continuat să mă ocup de această problemă, se pare în permanenţă. De data aceasta este vorba despre periodice istorice ale centrelor de știinţă istorică din fosta Iugoslavie, Zagreb, Belgrad, Sarajevo..... Aici avem în vedere atât textele autorului, cât și sursele care sunt prezentate în această publicaţie periodică. Ar trebui reamintit că este vorba despre următoarele reviste: Starine JAZU, Spomenik SKA, Godišnjica Nikole Čupića, Glasnik zemaljskog muzeja u Sarajevu, Starine Crne Gore etc.

SECŢIUNEA A IV-A

Moderatori:

MINORITĂȚI ȘIRELAȚII INTERETNICE■■■Victor NeumannVirginia Popovici



39

■■■Nice Fracile / Novi SadREPERTOAR ZIMSKIH PRAZNIKA KOD RUMUNA U SRPSKOM

BANATU-OSOBENOSTI, KONTINUITET, MEĐUSOBNI UTICAJI-

Jedno značajno mesto u duhovnom životu Rumuna u srpskom Banatu, kroz svoju praistorijsku starost, svoju veliku pesničko-muzičku vrednost i kroz preplitanje etnoloških, folklornih, etnomuzikoloških i etnokoreoloških elemenata, zauzimaju tradicionalna ostvarenja iz repertoara zimskih praznika. Njih su sakupljali, prepisivali i istraživali najvećim delom etnolozi i filolozi. Složenost i sinkretički karakter korinđanja zahteva i istraživanje muzičkih osobenosti, ali ne samo iz muzikološkog, već i iz etnomuzikološkog aspekta, imajući u vidu „nedeljivo jedninstvo muzike i poezije”. Korinđanje, pesme o Betleemskoj zvezdi, „sa Jordanom” (sa vodicom), „ćuraleša”, medveđa pesma, kozja pesma, „picereji”, - identifikovane u rumunskom folkloru srpskog Banata, ogledavaju način razmišljanja i stvaralačku snagu nosilaca folklora, poetsko-muzičko bogatstvo i raznovrsnost jednog vrednog arsenala, koji je očuvan i prenošen iz generacije u generaciju sve do današnjih dana.

■■■Božidar Šekularac / Podgorica (Crna Gora)

VLASI U ISTORIJSKOJ PERIODICI Vlasi su u posljednjem vijeku bili predmet interesovanja istraživača raznih struka, kao rezultat čega su nastali brojni radovi, od kojih su nabrojniji oni u istorijskoj periodici. Kako je ova tema godinama bila u krugu mojih interesovanja, što je rezultiralo knjigom „Tragovi Vlaha u Crnoj Gori“ koja je izašla iz štampe u 2012. godini, to je znatiželja toliko velika da sam nastavio da se bavim ovom temom, čini se trajno. Ovaj put je to istorijska periodika iz centara istorijske nauke sa prostora ex Jugoslavije, Zagreba, Beograda, Sarajeva..... Ovđe imamo u vidu, kako autorske tekstove, tako i izvore, koji su prezentirani u toj periodici. Treba podsjetiti da su u pitanju časopisi: Starine JAZU, Spomenik SKA, Godišnjica Nikole Čupića, Glasnik zemaljskog muzeja u Sarajevu, Starine Crne Gore, itd.

ČETVRTA SEKCIJA

Moderatori:

MANJINE IINTERETNIČKI ODNOSI■■■Viktor NeumanVirđinija Popović



40

■■■Brândușa Juică / Vârșeț

SOCIETATEA DE LIMBA ROMÂNĂ DIN VOIVODINA LA CEAS ANIVERSAR

În anul lăsat în urmă, Societatea de Limba Română din Voivodina (S.L.R.) a împlinit jumătate de secol de activitate rodnică pe ogorul culturii române din Serbia. S.L.R. este o organizaţie socială cu caracter știinţific și socio-cultural, care militează pentru păstrarea limbii române în toate sferele de răspândire a culturii românilor din Voivodina și organizează manifestări de importanță majoră pentru exprimarea și afirmarea identității noastre naționale. S-a înfiinţat la 3-4 martie 1962, în Vârșeţ, iar primul său președinte a fost dr. Radu Flora, personalitate marcantă a acestor meleaguri. ■■■Ileana Magda / Vârșeț

IMPORTANȚA LUI TEODOR ŞANDRU (1912-1993) LA PROMOVAREA

CULTURII ROMÂNE ÎN SERBIA

În lucrare accentuăm rolul unui intelectual de seamă din Banatul Sârbesc, Teodor Şandru, om de aleasă cultură, cadru didactic și scriitor. Venit în părțile noastre din România, ca învățător contractual, Teodor Şandru s-a afirmat ca educator, dar și pe tărâm cultural, în mai multe localități cu populație românească. În domeniul literaturii artistice a debutat în 1935. A transpus artistic, în limba română, un volum de versuri Sora Mămăruță şi paiangul Guță. Este autorul unui volum de pasteluri Poemele anului și al volumului de poezii pentru copii Zâmbete. Teodor Şandru a activat în cadrul S.L.R. din Voivodina. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Voivodina.

■■■Laura Spăriosu / Novi Sad

ROMÂNCELE DIN VOIVODINA: POTENȚIAL, SPIRIT ŞI REALIZĂRI

Scopul acestei lucrări este de a face o scurtă prezentare a româncelor din Voivodina, intenția autoarei fiind de a demonstra și promova potențialul, spiritul și realizările lor în mai multe domenii. În acest sens, accentul va fi pus pe biografiile unora din aceste femei – cadre didactice, scriitoare, jurnaliste, pictorițe naive, femei de afaceri... Având în vedere cele spuse mai sus, sperăm ca articolul de față să devină o mică contribuție studiilor de gen care au ca subiect afirmarea femeilor de origine română din Voivodina.

■■■Maria Nenadici/ Novi Sad EXPRESIONISMUL. TEME BLAGIENE ŞI POEZIA SÂRBĂ Expresionismul este de obicei privit ca o reacţie naturală a artiștilor germani la rigiditatea doctrinelor și regulilor estetice, precum și la academism și orice formă scolastică a expresiei creatoare, ca și toate –ismele avangardiste, dar și ca un răsuns la totalitarism și cruzimea fascismului, care înfloreau în prima jumătate a secolului al XX-lea. Acest răspuns firesc la orice îndoctrinare constrângătoare a regulиlor ferme



41

■■■Branduša Žuika / Vršac

JUBILEJ DRUŠTVA ZA RUMUNSKI JEZIK

U prošloj godini je Društvo za rumunski jezik iz Vojvodine proslavilo pola veka bogatih aktivnosti u okviru rumunske kulture u Srbiji. Društvo za rumunski jezik predstavlja društvenu organizaciju naučnog i socio-kulturalnog karaktera, koje se zalaže za očuvanje rumunskog jezika u svim oblastima kulturnog života Rumuna uVojvodini i organizuje značajne kulturne manifestacije za izražavanje i afirmaciju našeg nacionalnog identiteta. Osnovano je 3-4. marta 1962. u Vršcu, a njen prvi predsednik je bio dr Radu Flora, znamenita ličnost sa ovih prostora. U radu su prikazane aktivnosti Društva za rumunski jezik tokom jubilarne godine.

■■■Ileana Magda / VršacZNAČAJ TEODORA ŠANDRUA (1912-1993.) U PROMOVISANJU

RUMUNSKE KULTURE U SRBIJI

U radu je prikazan značaj jednog znamenitog intelektualca sa prostora srpskog Banata, Teodora Šandrua, čoveka posebne kulture, prosvetnog radnika i pisca. Pristigao u naše krajeve iz Rumunije, kao kontraktualni učitelj, Teodor Šandru se isticao kao vaspitač, ali i na kulturnom planu, u više naselja sa rumunskim stanovništvom. U oblasti umetničke književnosti je debitovao 1935. Godine. Objavio je na rumunskom jeziku zbirku pesama Sora Mămăruţă şi paiangul Guţă. Autor je zbirke pastela Poemele anului i zbirke pesama za decu Zâmbete. Teodor Šandru je bio aktivan u okviru Društva za rumunski jezik iz Vojvodine. Bio je član udruženja pisaca Vojvodine.

■■■Laura Spariosu / Novi Sad

RUMUNKE U VOJVODINI: POTENCIJAL, DUHOVNOST I POSTIGNUĆA

Cilj ovog rada je da se napravi kratak prikaz o ženama rumunske nacionalnosti u Vojvodini, pri čemu je namera autorke da dokaže i promoviše njihov potencijal, duhovnost i postignuća u više oblasti. Iz tog razloga, akcenat će biti stavljen na biografije pojedinih žena – prosvetnih radnica, spisateljica, novinarki, naivnih slikarki, preduzetnica... Imajući u vidu gore navedeno, nadamo se da će ovaj članak dati svoj doprinos rodnim studijama koje imaju za cilj promovisanje vojvođanskih Rumunki.

■■■Марија Ненадић / Нови СадЕКСПРЕСИОНИЗАМ. БЛАГИНЕ ТЕМЕ И СРПСКА ПОЕЗИЈА

Експресионизам је обично посматран као природна реакција немачких уметника на ригидност доктрина и естетских правила, као и на академизам и било који облик сколастичке форме стваралачке експресије, а као и одређени авангардистички – изми, посматран је и као одговор на тоталитаризам и суровост фашизма, који су цветали у првој половини двадесетог века. Овај одговор на било коју ограничавајућу индоктринацију чврстих правила, прогласио је потпуно ослобађање стваралачке експресије и уметничког духа, инсистирајући на експресији а не на форми, резултирајући у представљању



42

a proclamat o eliberare absolută a expresiei creatoare și spiritului artistic, insistând asupra exprimării și nu asupra formei, rezultând în propunerea unei noi estetici care va domina, pentru o perioadă, creaţiile artistice. Încercând să se impună prin programele sale, expresionismul, totuși, nu a reușit niciodată să primească o formă constructivă, să fie o școală artistică, o mișcare de sine stătătoare, devenind mai degrabă un stil artistic, reprezentat prin artiștii foarte diferiţi. În pofida acestei bariere, expresionismul a trecut dincolo de graniţa picturii și a afectat și alte zone artistice, influenţând sculptori, scriitori și compozitori, astfel făcând și mai puternic impact asupra formei; păstrând temele și motivele tradiţionale, expresionismul introduce imagini și culori puternice, se eliberează de linii drepte, căutându-și mijlocul de comunicare prin curbe, printr-un ritm discontinuu, devenind o adevărată revoluţie estetică. În literatură, expresionismul este privit ca opusul realismului şi naturalismului, care au dominat creaţia literară în perioada precedentă, întorcându-se spre relaţii spirituale și psihologice, evitând urmărirea axei temporale, evenimentelor exterioare și logica apariţiilor lor. Urmărind logica interioară și personală a scriitorului, expresionismul reușea prin fluxul conștiinţei (stream of consciousness) în proză și prezentarea imaginilor puternice înlănţuite în poetică, ignorând regulile formei, să transpună în limbaj imaginile pictorilor expresioniști, acele linii curbate și ritmul discontiinuu, acele culori ţipătoare. Privind literatura română a acestei perioade, cu ușurinţă putem spune că majoritatea creaţiilor literare blagiene fac parte din acest stil artistic. Prin urmărirea asemănărilor dintre creaţia blagiană și creaţia expresionistă în Serbia, mai ales urmărind creaţia lui Vasko Popa, care a fost, ca mulţi alţi creatori după al doilea război mondial, atras de exprimarea artistică interbelică, putem vedea cum a evoluat expresionismul în cele două ţări la periferia Europei, departe de centrele mari culturale considerate epicentrele culturii și artei. Similarităţiile, dar și diferenţele, care apar în aceste două ţării ne vor arăta cât de mult idea expresionistă a fost programatică, pe de o parte, iar pe de altă parte, cât de mult oferea o libertate în expunerea propriilui geniu creator, departe de orice constrângere impusă de epocile culturale anterioare.

■■■ Ivana Janjić / Novi Sad

АROMÂNII - OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ

În acest articol vom prezenta pe scurt obiceuri de primăvară a aromânilor. Primăvară este unul dintre cele mai așteptate anotimpuri, iar obiceiurile specifice lunii care deschide acest anotimp sunt mai mult decât speciale. Primăvară, la aromâni, se caracterizează prin unicitatea și frumuseţea tradiţiilor: Legenda babei Dochia și a lunii Februarie (Scurtu), Marţişorul (Marţu), 9 martie, Mucenicii (Aghiu – Sarandu), Lăsata Secului de Paşte, Tărbacul câinilor, Luna nouă, Lazărul, Floriile, Sărbatoarea creştină a Paştelui, Sf. Gheorghe. Obiceiurile de primăvară şi de vară, la fel, au ca sărbători principale obiceiurile pascale, mărţişorul, începutul transhumanţei.



43

једне нове естетике која ће доминирати, у одређеном периоду, уметничко стваралаштво. Покушавајући да се наметне својим програмима, експресионизам, ипак, никада није успео да добије конструктивни облик, да постане уметничка школа, самостални правац, већ је пре уметнички стил који за представнике има различите уметнике. Упркос овој баријери, експресионизам је прешао границу сликарства и појавио се и у другим уметничким облицима стваралаштва, вршећи утицај на скулпторе, писце и композиторе, тиме још више утичући на стабилност форме; задржавајући традиционалне теме и мотиве, експресионизам је увео снажне слике и боје, ослободио се правих линија, тражећи комуникацијски пут у кривим линијама, у променљивом и несталном ритму, постајући права естетска револуција. У књижевности, експресионизам је супротност реализма и натурализма, који су доминирали књижевно стваралштво у претходном периоду, враћајући се духовним и психолошким везама, избегавајући крутост временске линије, спољних дешавања и логику њихових јављања. Пратећи унутрашњу и личну логику писца, експресионизам је успео да уз помоћ тока свести у прози и повезивање снажних слика у поезији, игноришући правила форме, пренесе у језик слике експресионистичких сликара, те криве линије и променљиви ритам, те вриштеће боје. Посматрајући румунску књижевност овог периода, с лакоћом се може закључити да већи део књижевног стваралаштва Лучијана Благе припада овом уметничком стилу. Тражећи сличности између овог писца и експресионистичког стваралаштва у Србији, посебно посматрајући стваралаштво Васка Попе, који је, као и многи уметници након Другог светског рата, био привучен међуратним стваралаштвом, можемо видети еволуцију експресионизма у ове две државе на периферији Европе, далеко од великих културних центара сматраних епицентром културе и уметности. Сличности, али и разлике, које се јављају у ове две државе показују нам колико је идеја експресионизма била програмска, с једне стране, а с друге стране, колико слободе је нудила у представљању сопственог стваралачког генија, далеко од свих ограничавања, наметнутих у претходним културалним епохама.

■■■ Ivana Janjić / Novi Sad

CINCARI (AROMUNI) – PROLEĆNI OBIČAJI

U ovom radu prikazujemo ukratko prolećne običaje Cincara. Proleće je jedno oд godišnjih doba koje ljudi očekuju sa nestrpljenjem, a običaji kojima se ulazi u ovo godišnje doba su više nego specifični. Proleće se kod Cincara odlikuje jedinstvenošću i lepotom tradicija: Legendi o Baba Dokiji iI mesecu Februaru (Scurtu), Martovnicama (Marţu), o 8. Martu, Mučenicima (Aghiu – Sarandu), Uskršnjim pokladama, Mladom mesecu, Lazaru, Cvetima, Hrišćanskom prazniku Uskrsa, Đurđevdanu. Prolećni i letnji običaji takođe imaju, kao glavne praznike, paskalne običaje, martovnice, početke transhumacije.



44

■■■Marinel Negru / AlibunarMINORITĂȚILE NAȚIONALE ŞI RELAȚIILE INTERETNICE DIN

BANATUL DE SUD

În această lucrare se prezintă structura etnică a majorității comunelor din Banatul de Sud (Alibunar, Vârșeț, Panciova, Covăcița, Biserica Albă, Kovin, Plandiște) și se analizează schimbările din perioada anilor nouăzeci ai secolului trecut și până în prezent, precum și cei mai importanți factori care afectează compoziția etnică a populației. Vor fi evidențiate, de asemenea, similarități și diferențe în numărul, proporția și poziția minorităților naționale, dezvoltarea relațiilor inter-etnice, ceea ce va sprijini cunoașterea mai bună a mozaicului complex de relații etnice din regiune. Se va acorda o mai mare atenție Alibunarului, comunei cu cea mai mare concentrație de populație românească.

■■■Nicu Ciobanu / Novi Sad

PIRAMIDA - ARHITECTURA UNUI CONCEPT IDENTITAR

Piramida prin cele 6 apariții își confirmă rolul și misiunea de promotor și mesager al valorilor și potențialului cultural, literar, dar mai cu seamă științific. Paginile revistei se deschid în fața unor subiecte oarecum prea puțin abordate în preocupările cercetătorilor noștri. Ele se recomandă atât prin exclusivitatea autorilor, personalități emblematice în materia abordată, cât și prin ineditul datelor ce reprezintă o valoare în sine.

■■■Cvetko Pavlović / Bar (Muntenegru)

AROMÂNII ÎN GRECIA

Datele istorice privind existenţa și viaţa aromânilor în Grecia și în spaţiul mai larg al Peninsulei Balcanice pot fi urmărite și apreciate în continuu din cele mai vechi timpuri până în momentul actual. Se crede că aromânii aparţin poporului trakiaki romanizat de pe munţii Greciei, băștinași de pe Pinna și Tesalia, care au servit în legiunile împăraţilor din Imperiului Roman, printre care și ale împăratului Adrian (117-137). În pofida evenimentelor istorice tulburătoare din regiunea Mediteranei și din Peninsula Balcanică și în ciuda constantei asimilări și emigraţiilor, aromânii și-au păstrat specificul, individualitatea și conștiinţa colectivă privind originea, cultura și tradiţia lor. În istoriografia și cultura greacă, aromânii sunt cunoscuţi sub numele de Karavlahoa sau Plahos. Astăzi aromânii trăiesc în toate ţările din Balcani și Mediterană, Europa, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia și în alte ţări. Aromânii se adună anual la Congresul de la Freiburg, Germania. Congresul aromânilor a adoptat o rezoluţie prin care solicită Uniunei Europene să recunoască etnia aromânilor în Grecia și Albania.



45

■■■Marinel Negru / AlibunarNACIONALNE MANJINE I MEĐUETNIČKI ODNOSI U JUŽNOM

BANATU

U radu je prikazana etnička struktura većine opština u južnom Banatu (Alibunar, Vršac, Pančevo, Kovačica, Bela Crkva, Kovin, Plandište) i analizirane promene nastale u periodu od devedesetih godina prošlog veka do danas, kao i najznačajniji faktori koji utiču na etničku strukturu stanovništva. Biće takođe naglašene sličnosti i razlike u broju, proporciji i položaju nacionalnih manjina, razvoj interetničkih odnosa, što će omogućiti bolje poznavanje složenog mozaika etničkih odnosa na tom prostoru. Najveća pažnja je posvećena Alibunaru, opštini sa najvećom gustinom rumunskog stanovništva.

■■■Niku Čobanu / Novi Sad

PIRAMIDA – ARHITEKTURA JEDNOG IDENTITETNOG KONCEPTA

Piramida, kroz 6 brojeva koji su do sada objavljeni, potvrđuje svoju ulogu i misiju promotera i izaslanika kulturnih, književnih, a posebno naučnih vrednosti i potencijala. Stranice časopisa se otvaraju pred nekim temama koje su premalo prisutne u mislima naših istraživača. One se preporučuju kako zahvaljujući ekskluzivnosti autora, emblematičnih ličnosti u datoj materiji, tako i kroz jedinstvenost podataka koji predstavljaju vrednost sami po sebi.

■■■Cvetko Pavlović, Bar (Crna Gora)

CINCARI U GRČKOJ

Istorijske podatke o postojanju i životu Cincara u Grčkoj i na širem prostoru Balkanskog poluostrva možemo pratiti i sagledavati u kontinuitetu od pradavnih vremena do savremenog doba. Smatra se da su Cincari latinizirani trakijaki narod sa grčkih planina, starosjedioci sa Pinna i Tesalije, koji su služili u legijama careva Rimske Imperije, među kojima i Cara Adrijana (117-137). I pored burnih istorijskih dešavanja na području Mediterana i Balkanskog poluostrva i stalnih asimilacija i iseljavanja, Cincari su sačuvali svoju autohtonost, pojedinačnu i kolektivnu svijest o svom porijeklu, kulturi i tradicji. U grčkoj istoriografiji i kulturi Cincari su poznati pod imenom Karavlahoa ili Plahos. Danas Cincari žive u svim zemljama na Balkanu i Mediteranu, Evropi, Sjedinjenim Američkim Državama, Kanadi, Australiji i drugim državama. Cincari se jednom godišnje okupljaju na svom Kongresu u Frajburgu u Njemačkoj. Kongres Cincara donio je Rezoluciju kojom se od Evropske Unije traži priznavane cincarskog etnosa u Grčkoj i Albaniji.



46

■■■Nina Spicijarić Paškvan / Rijeka (Croația)

VLAH CA O COMPONENTĂ A TOPONIMELORPE TERITORIUL REGIUNILOR ISTRIA, KVARNER ŞI GORSKI

KOTAR

Etnonimul vlah este un împrumut preslav din limba gotică, pe care slavii şi germanii l-au folosit pentru a-i denumi pe vecinii lor romani, adică pentru a reprezenta „omul de origine romană”. V(a)lahii sunt menţionaţi în documentele de pe Peninsula Balcanică din secolul al X-lea, iar dovada privind origina romană a lor apare deja în lucrarea Ljetopis popa Dukljanina din secolul al XII-lea. În secolul al XIV-lea ei ajung şi pe teritoriul croat, în diferite regiuni de la Cetina până la Velebit, în special în ţinuturile muntoase din Dalmaţia, de unde pătrund spre litoral. Populaţia valahă se slavizează treptat şi acceptă etnia ţării în care s-a stabilit. Scopul acestui studiu este de a lista şi indica toponimele din Croaţia, de pe teritoriul regiunilor Kvarner, Istria şi Gorski Kotar, în al căror denumiri sau derivate ale acestora apar cuvintele vlah, morlac sau cici.

■■■Hana Lencović, Maja Polić / Rijeka (Croația)

MINORITATEA ROMÂNĂ DIN RIJEKA

În comunicare va fi acordată atenţie stării numerice a populaţiei de origine română din fosta şi actuala Rijeka, precum şi istoriei ei în acest oraş din nordul adriatic. Cercetarea va fi începută cu primul recensământ oficial al Monarhiei habsburgice din 1851 în zona fostului oraş Rijeka şi va continua pe baza datelor obţinute la celelalte recensăminte, până în prezent. Având în vedere că arhivele istorice ale românilor în Rijeka sunt aproape inexistente, atenţia se va concentra asupra şederii lor în oraş în ultima vreme. Datele vor fi generate folosind metoda de focus-grupuri, adică încurajând discuţiile în mod organizat între membrii minorităţii române din Rijeka. În acest fel, intenţionăm să obţinem informaţii cu privire la aspectele culturale, mass-media, educaţionale şi religioase ale vieţii membrilor acestui grup etnic. Studiul efectuat va duce la concluzii despre identitatea naţională a minorităţii româneşti din oraşul menţionat, ameninţarea şi percepţia conservării, precum şi gradul de implicare în societatea croată urmărind liniile directoare ale Uniunii Europene în promovarea democraţiei şi a drepturilor omului.

■■■Claudia Andriţoi / ReșiţaSISTEMUL DE PROTECŢIE A MINORITĂŢILOR STABILIT PRIN

LIGA NAŢIUNILOR Sistemul de protecţie a minorităţilor sau regimul minorităţilor, după Primul Război Mondial, a fost consacrat prin mai multe categorii de documente internaţionale cu valoare juridică obligatorie. În primul rând este vorba de un șir de prevederi incluse în Tratatele de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly și Trianon, prin care ţările ce urmau a-și asuma obligaţii specifice cu privire la protecţia minorităţilor acceptau să încheie tratate speciale cu principalele Puteri Aliate și Asociate în acest scop. Cadrul reglementărilor internaţionale a fost lărgit prin alte patru tratate referitoare la regiuni europene cu probleme speciale: Convenţia din 9 noiembrie 1920 dintre Polonia și Danzig; Acordurile dintre Suedia și Finlanda referitoare la insulele Aland, recunoscute printr-o rezoluţie a Consiliului Ligii, în iunie 1921; Convenţia polono-germană referitoare la Silezia Superioară, din 15 mai 1922; Convenţia dintre principalele Puteri Aliate și Asociate și Lituania, referitoare la teritoriul Memel, din 8 mai 1924.



47

■■■ Nina Spicijarić Paškvan / Rijeka (Hrvatska)

VLAH KAO SASTAVNICA TOPONIMANA PODRUČJU ISTRE, KVARNERA I GORSKOGA KOTARA

Etnonim Vlah praslavenska je posuđenica iz gotskoga, koju Slaveni i Germani upotrebljavaju za imenovanje svojih romanskih susjeda, tj. označava ‘čovjeka romanskoga podrijetla’. Vlasi se u dokumentima na Balkanskom poluotoku spominju već u 10. st., a dokaz njihova romanskoga porijekla nalazi se već u Ljetopisu popa Dukljanina iz 12. st. U 14. st. dolaze i na hrvatsko zemljište, i to na različite predjele od Cetine do Velebita, a posebice u Dalmatinsku zagoru, odakle prodiru na priobalje. Postepeno se vlaško stanovništvo slavenizira i prihvaća narodnost zemlje koju nastanjuje. Cilj je ovoga istraživanja popisati i ubicirati toponime u Hrvatskoj na području Kvarnera, Istre i Gorskoga kotara, koji u svojem imenu sadrže riječi Vlah, Morlak ili Ćić te njihove izvedenice.

■■■Hana Lencović, Maja Polić / Rijeka (Hrvatska)

RUMUNJSKA MANJINA U GRADU RIJECI

U izlaganju će pažnja biti dana brojčanome stanju stanovništva rumunjskoga podrijetla u nekadašnjoj i današnjoj Rijeci, a time i njihovoj povijesti u tome sjeverojadranskom gradu. Istraživanje će biti započeto s prvim službenim popisom stanovništva provedenim od strane Habsburške Monarhije 1851. godine na području nekadašnje Rijeke, a nastavit će se na temelju daljnje provedenih sve do današnjih dana. Obzirom da arhivskoga gradiva o povijesti Rumunja u Rijeci gotovo i nema, pažnja će biti usmjerena na njihov boravak u gradu u novije doba. Do podataka ćemo doći i putem metode fokus grupe, odnosno poticanja organizirane diskusije među pripadnicima rumunjske manjine u Rijeci. Na taj način planiramo doći do informacija o kulturnome, medijskom, obrazovnom i religijskom aspektu života pripadnika te nacionalne skupine. Provedeno istraživanje rezultirat će zaključcima o acionalnomanjinskome identitetu Rumunja u spomenutome gradu, njegovoj ugroženosti i percepciji očuvanja, kao i o stupnju uključenosti u hrvatsko društvo s obzirom na smjernice Europske unije u promicanju demokracije i ljudskih prava.

■■■Klaudija Andriţoi / Rešica

SISTEM ZAŠTITE MANJINA USPOSTAVLJEN KROZ LIGU NARODA

Sistem zaštite manjina ili manjinskih režima, posle Prvog svetskog rata, bio je regulisan kroz više kategorija pravno obavezujućih međunarodnih dokumenata. Pre svega se tu radi o nizu odredbi sadržanih u mirovnim ugovorima iz Versaja, Sen Žermena, Nejia i Trijanona, kojim su zemlje koje bi preuzele određene obaveze koje se tiču zaštite manjina pristale da zaključe posebne ugovore sa glavnim savezničkim i udruženim silama, a sve sa tim ciljem. Okvir tih međunarodnih odredbi proširen je sa još četiri ugovora koji se odnose na evropske regione sa posebnim problemima: Konvencija od 9. novembra 1920. između Poljske i Danciga; Sporazumi između Švedske i Finske koji se odnose na ostrva Aland, priznati rezolucijom Saveta Lige, u junu 1921; Nemačko-poljska konvencija koja se odnosi na Gornju Šleziju, od 15. maja 1922; Konvencija između glavnih savezničkih i udruženih sila i Litvanije, koja se odnosi na oblast Memel, od 8. maja 1924.



48

■■■Dobrescu Mihail / Reșița

POSIBILITĂȚI PENTRU SOCIALIZARE MULTICULTURALĂ

Studiul se centrează pe analiza proceselor socializante în context multicultural. Se utilizează repere într-un alt orizont informațional epistemologic decât cel furnizat de teorii anterioare. Astfel, se identifică noi posibilități de socializare a oamenilor în dimensiune multiculturală și interculturală. Se constată că, sunt utile acele evaluări care reușesc să identifice dificultăți de socializare, erori în intervențiile din domeniu și posibilități de îmbunătățire a susținerii oamenilor, încât procesele socializante să fie benefice în același timp pentru ei și pentru organizările sociale în care se manifeastă. În acest context analitic, se relevă caracterul neadecvat al ideologiei în influențarea proceselor socializante.

■■■Cristian Rudolf, Mihai Vișan / Reșiţa

ETNICII GERMANI ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI AGRICOLE INTERBELICEÎN BANATUL MONTAN

Analiza atentă a stării de fapt din cursul anilor interbelici demonstrează faptul că etnicii în cauză din micro-regiune au practicat o activitate lucrativă de tip dual la nivelul familiei. În cadrul familiei extinse însumând trei generaţii, bărbaţii maturi erau angajaţi într-una din ramurile industriale, în agricultura de desfacere și export sau comerţ. Femeile și vârstnicii familiei, alături de copii se ocupau fie de meșteșugurile casnice, fie de micul comerţ dar și de agricultura de subzistenţă. Principala problemă a realizării unei producţii agricole orientate spre desfacere o reprezentau pentru germanii din zonă insuficienta proprietate funciară și nivelul scăzut de mijloace mecanizate. Banatul Montan deţinea cel mai mare procentaj al populaţiei angajate în industrie din provinciile României Mari. Totuși, trei sferturi din locuitorii acestei micro regiuni se ocupau cu agricultura, fie ca muncă principală ori secundară sau pentru asigurarea subzistenţei.

■■■Carmen Albert / Reșiţa

MEMORII ALE ROMÂNILOR DIN BANATUL IUGOSLAV

Prezenţa minorităţii românești în spaţiul Voivodinei în perioada interbelică a fost de natură să consolideze relaţiile acesteia nu numai cu Banatul între graniţele care odată au fost comune, ci și cu România. Schimbarea regimului politic în Iugoslavia au afectat nu numai populaţia sârbă prin încălcarea drepturilor democratice dar și minorităţile existente în această ţară. Reprezentaţii minorităţii românești au apelat la liderii români din Banat, dar și la guvernanţii de la București pentru ameliorarea situaţiei lor. Prin memorii ei încercau să sensibilizeze autorităţile românești asupra încălcării drepturilor democratice cum a fost suprimarea unor publicaţii românești sau dreptul de asociere. Două asemenea memorii, unul semnat de Traian Oprea și celălalt de Alexandru Butoarcă și Traian Meda, adresate miniștrilor I.G.Duca și Nicolae Iorga constituie subiectul comunicării noastre.



49

■■■Dobresku Mihail / Rešica

MOGUĆNOST ZA MULTIKULTURALNU SOCIJALIZACIJU

Studija se fokusira na analizu procesa socijalizacije u multikulturalnom kontekstu. Koriste se modeli u drugom informaciono-epistemiološkom horizontu od onog koji se koristi u prethodnim teorijama. Dakle, identifikuju se nove mogućnosti za socijalizaciju ljudi u multikulturalnoj i interkulturalnoj dimenziji. Konstatuje se da su korisne ovakve evaluacije koje uspevaju da identifikuju poteškoće u socijalizaciji, greške u intervencijama iz te oblasti i mogućnosti da se poboljša podržavanje ljudi, tako da procesi socijalizacije budu povlastice kako za njih tako i za socijalne organizacije u kojima se manifestuju. U tom analitičkom kontekstu, otkriva se neadekvatan karater ideologije koji utiče na procese socijalizacije.

■■■Kristian Rudolf, Mihai Višan / Rešica

NEMAČKA ETNIČKA ZAJEDNICA I ORGANIZACIJA MEĐURATNE POLJOPRIVREDNE PROIZVODNJE U

PLANINSKOM BANATU

Pažljiva analiza stvarnog stanja u međuratnim godinama dokazuje činjenicu da je ova etnička zajednica iz pomenute mikroregije primenjivala radnu aktivnost dualnog tipa na nivou porodice. U sastavu proširene porodice koja je obuhvatala tri generacije, zreli muškarci su bili zaposleni u jednoj industrijskoj grani, u izvoznoj poljoprivredi ili trgovini. Žene i starije osobe u porodici, zajedno sa decom, bavile su se bilo kućnim zanatstvom, bilo sitnom trgovinom, ali i zemljoradnjom neophodnom za opstanak. Glavni problem realizacije jedne poljoprivredne proizvodnje orijentisane na izvoz predstavljale su za Nemce iz te oblasti nedovoljne obradive površine i nizak nivo mehaničkih sredstava. Od svih oblasti Velike Rumunije, Planinski Banat je imao najveći procenat zaposlenog stanovništva u industriji. Ipak, tri četvrtine stanovništva ove mikroregije se bavilo zemljoradnjom, bilo kao glavnom ili kao sporednom delatnošću za preživljavanje.

■■■Karmen Albert / Rešica

MEMORANDUMI RUMUNA IZ JUGOSLOVENSKOG BANATA

Prisustvo rumunske manjine na teritoriji Vojvodine u međuratnom periodu bila je usmerena ka konsolidaciji odnosa ne samo sa Banatom između granica koje su im ranije bile zajedničke, već i sa Rumunijom. Promena političkog režima u Jugoslaviji uticala je ne samo na srpsku populaciju time što su joj demokratska prava bila prekršena, nego i na postojeće manjine iz ove zemlje. Predstavnici rumunske manjine obratili su se vođama Rumuna iz Banata, ali i predstavnicima vlasti iz Bukurešta s namerom da se poboljša tadašnja situacija. Putem memoranduma pokušavali su da ukažu rumunskim vlastima na kršenje demokratskih prava kao što je bilo ukidanje nekih rumunskih publikacija ili prava na okupljanje. Dva takva memoranduma, jedan koji je potpisao Trajan Oprea i drugi koji su potpisali Aleksandru Butoarka i Trajan Meda, upućeni ministrima I.G. Duka i Nikolaju Jorgi predstavljaju predmet našeg saopštenja.



50

■■■Camelia Bugar, Zrenianin

PROIECTE EDITORIALE CAPITALE DESPRE ROMÂNII DIN VOIVODINA LA EDITURA ICRV

În lucrarea de faţă sunt scoase în evidenţă, dintre cele 40 de studii de cercetări editate la Editura ICRV în perioada 2009-2012, cele mai importante proiecte editoriale despre românii din Voivodina. Editura ICRV a fost fondată odată cu înfiinţarea Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, prima instituţie de cultură și cercetări știinţifice ale românilor din Voivodina care se ocupă în mod profesional de cercetarea domeniilor de activitate care cuprind activităţi și proiecte de promovare și dezvoltare a culturii și artei, știinţei și limbii române. Astfel, această lucrare vorbește despre șase proiecte editoriale capitale care valorizează cultura, știinţa, arta, istoria, limba și literatura românilor din Voivodina, cercetate de specialiști în domeniu. Titlurile cărţilor pe care le considerăm drept proiecte capitale și care sunt prezentate în lucrarea de faţă sunt: Patrimoniul cultural al românilor din Voivodina, Cărţi vechi româneşti şi cronici bisericeşti din Banatul sârbesc, Românii din Voivodina, Învăţământul românesc din Voivodina, Biblioteci şi cărţi româneşti din Voivodina și Dicţionarul preoţilor români din Banatul sârbesc.

■■■Diana Ocolișan, Zrenianin

ROMÂNII DIN VOIVODINA, MIŞCAREA DEMOGRAFICĂ

Lucrarea de față constituie analiza mișcării demografice a populației românești din Voivodina (1880-2012). Pe teritoriul Voivodinei, împreună cu alte popoare și naționalități, trăiește și o comunitate nu prea mare de români. Așezările locuite de români sunt populate într-un procent mai mare sau mai mic și de sârbi, în vecinătatea lor adesea fiind stabiliți slovaci, maghiar și alte grupuri etnice. Cei mai mulţi români se află în Banat, în comunele Alibunar, Biserica Albă, Vârșeț, Covăcița, Cuvin, Panciova, Plandiște, Jitiște, Zrenianin și Seciani. Datele statistice furnizate de recensăminte, efectuate pe teritoriul Voivodinei din 1880 - 2012, impun concluzia că populația de origine etnică română are tendința permanentă de scădere. Conform recensământului din 2012, 29.332 de persoane s-au declarat români, adică cu 5.244 ma puțini români decât în urmă cu zece ani. Compararea datelor statistice privind recensămintele populației lasă să se întrevadă acțiunea celor trei factori determinanți ai mișcării demografice: natalitatea redusă, emigrarea socio-economică și procesul de asimilare.

■■■Virginia Popović / Novi Sad

SENTIMENTUL UNEI IDENTITĂŢI MULTICULTURALEŞI POSTMODERNISTE ÎN POEZIA LUI IOAN FLORA

Prin amintirea sa despre Banatul sârbesc, locul său natal, lăsat în urmă, Ioan Flora se concentrează asupra acestui spaţiu plin de magie și vis pentru a reda sentimentul unei identităţi multiculturale și postmoderniste, conotaţii specifice care îl transforma pe poet într-o voce unică în contextul literaturii române contemporane. Lirica lui Ioan Flora este rodul unei lupte permanente între conștiinţa postmodernă a poetului și sentimentalismul dens cu o neobișnuit de solidă componentă existenţială. Ca si optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidian și destinele



51

■■■Kamelija Bugar, Zrenjanin

KAPITALNI IZDAVAČKI PROJEKTI O RUMUNIMA IZ VOJVODINE U IZDAVAŠTVU ZKVR

U ovom radu su, od 40 objavljenih istraživačkih studija u izdavaštvu ZKVR u periodu 2009-2012, izneti najvažniji izdavački projekti o Rumunima u Vojvodini. Izdavaštvo ZKVR osnovano je zajedno sa Zavodom za kulturu vojvođanskih Rumuna, prvom institucijom za kulturu i naučno istraživanje Rumuna iz Vojvodine, koje se na profesionalan način bavi istraživanjem oblasti delatnosti u koje su uključeni i aktivnosti i projekti za unapređenje i razvoj kuture i umetnosti, nauke i rumunskog jezika. Stoga u ovom radu skrećemo pažnju na šest kapitalnih uredničkih projekata koji vrednuju kulturu, nauku, umetnost, istoriju, jezik i književnost Rumuna iz Vojvodine, kao predmet istraživanja stručnjaka iz tih oblasti. Naslovi knjiga koje smatramo istinskim kapitalnim projektima i koji su predstavljeni u ovom radu su: Kulturna baština Rumuna iz Vojvodine, Stare rumunske knjige i crkvene hronike iz Banata, Rumuni u Vojvodini, Obrazovanje na rumunskm jeziku u Vojvodini, Rumunske biblioteke i knjige u Vojvodini i Rečnik rumunskih sveštenika iz srpskog Banata.

■■■ Dijana Okolišan, Zrenjanin

RUMUNI U VOJVODINI, DEMOGRAFSKO KRETANJE

Ovaj rad se bavi analizom demografskih kretanja rumunskog stanovništva iz Vojvodine (1880-2012). Na teritoriji Vojvodine, zajedno sa drugim narodima i nacionalnostima, živi i ne tako velika rumunska zajednica. U naseljima gde žive Rumuni postoji i manji ili veći procenat srpskog stanovništva, a u njihovoj blizini često se nalaze i Slovaci, Mađari, kao i pripadnici drugih etničkih zajednica. Najveći broj Rumuna živi u Banatu, u opštinama Alibunar, Bela Crkva, Vršac, Kovačica, Pančevo, Plandište, Žitište, Zrenjanin i Sečanj. Statistički podaci sa popisa stanovnika, sproveđen na teritoriji Vojvodine u periodu od 1880 – 2012. godine, nameću zaključak da broj stanovnika rumunskog porekla teži stalnom opadanju. Prema Popisu stanovništva iz 2012. godine, 29 332 osobe izjasnilo se kao Rumuni, odnosno ima 5 244 manje Rumuna nego pre deset godina. Upoređujući statističke podatke vezane za popis stanovnika, došli smo do zaključka da na demografsko kretanje utiču tri ključna faktora: nizak natalitet, iseljavanje iz socio-ekonomskih razloga i proces asimilacije.

■■■Virđinia Popović / Novi Sad

IZRAZ MULTIKULTURALNOG I POSTMODERNISTIČKOG IDENTITETA U POEZIJI JOANA FLORE

Uspomenama o srpskom delu Banata, svom rodnom kraju, koga je napustio, Joan Flora usmerava svoju pažnju na ovaj prostor magije i sna, kako bi prikazao osećanje jednog multikulturalnog i postmodernističkog identiteta, karakteristike koje pretvaraju pesnika u jedinstvenog stvaraoca u kontekstu savremene rumunske književnosti. Lirika Joana Flore je plod jedne permanentne borbe između postmodernističke savesti pesnika i jakog sentimentalizma sa neobično solidnom egzistencijalnom komponentom. Slično pesnicima osamdesetih godina, Joan Flora je privučen minornim tonovima istorije, svakodnevice i banalnih sudbina nekih ljudi iz njegove okoline. Flora otkriva čitaocima



52

banale ale unor oameni din jurul său. Flora descoperă cititorilor mici întâmplări lipsite de eroism, dar nu și de semnificaţie. Consemnarea sa este fără multe comentarii a comportamentului lor în anumite situaţii, astfel că economisind din vorbe, Ioan Flora realizează o descriere postmodernă a satului bănăţean și a spaţiului bănăţean.

■■■Victor Neumann / ReșițaTIMIŞOARA INTERBELICĂ: ÎNTRE “ETNICITATEA FICTIVĂ” ŞI

SOCIETATEA DESCHISĂUN STUDIU DE CAZ PRIVIND ISTORIA URBANĂ

A BANATULUI

Divizarea regiunii, așa cum se decisese prin Tratatul de pace de la Paris, crease nu numai tensiuni între cele trei state vecine, România, Serbia și Ungaria, ci și teama locuitorilor cu privire la politicile centraliste și ideologiile etnonaţionaliste. Pe de altă parte, o problemă a statelor formate pe criterii etnonaţionale după primul război a fost aceea a recunoașterii și a integrării regiunilor având un patrimoniu cu origini diverse. Noile autorităţi aveau în faţă câteva provocări: expresiile multi- și interculturale, existenţa mai multor religii, recunoașterea istoriilor plurale. Acestea nu aveau corespondent în identitatea formulată pe baza unei fictive ethnicity (etnicităţi fictive), așa cum își imaginaseră elitele vremii. Partidelor politice și guvernelor interbelice ale României, chiar și celor mai tolerante, nu le era simplu să admită că societatea Timișoarei era rezultatul interferenţei mai multor limbi și culturi, că ea nu aparţinea unei singure expresii religioase şi nu purta însemnele unei aşa-numite specificităţi etnonaţionale. Culturile şi istoriile plurale nu aveau corespondenţă în orientările monolingve și monoculturale ale statului-etnonaţiune. În schimb, ele au generat un civism intercultural și o societate deschisă consonante cu naţiunea democratică occidentală.

■■■ Željko Bjeljac / Beograd

TURISTIČKE MANIFESTACIJE U BANATU

U radu su obrađene turističke manifestacije koje se održavaju na prostoru Banata i predstavljaju polaznu osnovu za razvoj turizma, ali i sveobuhvatne privrede u pojedinim, nedovoljno razvijenim prostorima. To su pre svega manifestacije bazirane na tradiciji, folkloru i običajima (etnografske) i privredjivanju (privredne), kao i manifestacije koje ukazuju na multikultularnost posmatranog prostora (umetničke, verske dr). Na teritoriji Banata se u 2012.godini održavalo 353 tradicionalne turističke manifestacije . Posebno su značajne manifestacije koje se održavaju u ruralnim područjima Banata.

SECŢIUNEA A V-A

Moderatori:

TURISM■■■Gheorghe PopoviciRodica Ursulescu Miličić



53

male događaje u kojima nedostaje heroizam, ali ne i smisao. Njegovo beleženje je bez mnogo komentara njihovog ponašanja u određenim situacijama, tako da štedeći na rečima, Joan Flora realizuje jedan postmoderni opis banatskog sela i prostora.

■■■Viktor Neuman/ RešicaMEĐURATNI TEMIŠVAR: IZMEĐU „FIKTIVNOG ETNICITETA”

I OTVORENOG DRUŠTVASTUDIJA SLUČAJA S POGLEDOM NA URBANU ISTORIJU

BANATA

Podela regiona, shodna odluci mirovnog sporazuma u Parizu, stvorila je ne samo napetost između tri susedne države, Rumunije, Srbije i Mađarske, već i strah meštana u pogledu centralističke politike i etnonacionalističke ideologije. S druge strane, problem država nastalih prema etnonacionalnom kriterijumu posle Prvog svetskog rata iskazao se i kroz priznavanje i integraciju oblasti koje su imale nasleđe različitog porekla. Nove vlasti morale su se suočiti sa nekoliko izazova: multi- i interkulturalni izrazi, postojanje više religija, priznavanje više istorija. Oni nisu imali odgovarajući model u identitetu zasnovanom na bazi fictive ethnicity (fiktivni etnički identitet) kako je zamislila elita tog vremena. Političkim partijama i međuratnim vlastima Rumunije, čak i onim najtolerantnijim, nije bilo lako da priznaju da je društvo Temišvara bilo rezultat mešanja više jezika i kultura, da on nije pripadao samo jednoj veroispovesti, i da nije nosio oznake takozvane etnonacionalne specifičnosti. Mnogostrukost kultura i istorija nije se uklapala u jednojezičnu i monokulturalnu orijentaciju države-etnonacije. Umesto toga, nastao je interkulturalni civizam i otvoreno društvo u skladu sa demokratskim državama sa Zapada.

■■■Željko Bjeljac / Belgrad

EVENIMENTE TURISTICE ÎN BANAT

În lucrare sunt tratate manifestaţiile turistice organizate pe teritoriul Banatului, care constituie un punct de plecare pentru dezvoltarea turismului dar şi a economiei atotcuprinzătoare, în anumite zone insuficient dezvoltate. Acestea sunt, în primul rând, manifestaţiile bazate pe tradiţie, folclor şi obiceiuri (etnografice) şi pe gospodărire (economice), precum şi manifestaţii care indică multiculturalitatea spaţiului observat (artistice, religioase etc). Pe teritoriul Banatului, în 2012, s-au menţinut 353 de evenimente turistice tradiţionale. Deosebit de importante sunt manifestaţiile organizate în zonele rurale din Banat.

PETA SEKCIJA

Moderatori:

TURIZAM■■■George PopovićRodika Ursulesku Miličić



54

■■■Sanja Pavlović / Belgrad

DIFERITE FORME DE TURISM ÎN SATELE BANATULUI SÂRBESC LOCUITE DE ROMÂNI

Până în prezent, sunt puţin recunoscute produsele turistice bazate pe specificul cultural al românilor din Banatul sârbesc. Prin urmare, ideea autorilor este de a sublinia potenţialul turistic al satelor din Banat, locuite de populaţia română, de a identifica diferite forme de turism, de a stabili semnificaţia populaţiei în activarea potenţialului turistic şi rolul organizaţiilor locale de turism în crearea ofertelor turistice, de a face recomandări pentru îmbunătăţirea turismului. O parte din cercetare este legată de încorporarea temei în documente şi proiecte strategice, de analiza multiculturalismului ca un factor în activarea motivelor turistice. Este evident că diferitele forme de turism în satele din Banatul sârbesc locuite de populaţia română ar trebui să fie recunoscute pe piaţa turistică într-un mod mai calitativ, printr-o evaluare mai bună a calităţii ofertei şi prin implicarea comunităţilor locale.

■■■Adina-Iulia Nicolae, Suzana Demyen / Reșiţa

BĂILE HERCULANE - PERLA PIERDUTĂ A EUROPEI

Situată la o altitudine de 168 metri, în Sud-Vestul României, staţiunea Băile Herculane i-a atras mai întâi pe romani, care au numit-o „Ad aqua Herculi sacras ad Mediam”. Staţiunea este atestată documentar din anul 153 d.Hr., constituind un punct de atracţie pentru aristocraţia romană, romanii construind aici numeroase apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. Pe lângă un aer puternic ionizat, ca la 3000 de metri altitudine, la Băile Herculane se respiră istorie. O istorie plină de legende, ce abia așteaptă să fie descoperite și care pot reda strălucirea de odinioară a Perlei Europei.

■■■Costencu Mirela, Dobrescu Claudia-Nicoleta / Reșița

TURISMUL BAZAT PE NATURĂ ÎN PARCUL NATURAL TRANSFRONTALIER PORŢILE DE FIER – DJERDAP

Abordarea responsabilă / durabilă a turismului, a adus în prim-planul opiniei publice, noi forme de turism – ecoturism, turism soft, turism bazat pe natură – ca forme ale turismului alternativ, în opoziţie cu turismul de masă.

Lucrarea își propune abordarea turismului bazat pe natură, ca posibilitate de integrare a Parcului Natural Transfrontalier Porţile de Fier – Djerdap în circuitul turistic, pornind, pe de o parte, de la caracteristicile și beneficiile acestei forme de turism, pe de altă parte, de la oferta extrem de generoasă din punct de vedere al potenţialului turistic pe care acest parc îl oferă.

■■■Manciu Venera, Demyen Suzana / Reșiţa

TURISMUL DE AVENTURĂ ÎN BANATUL MONTAN – ÎNTRE PROVOCĂRILE MANAGEMENTULUI RESURSELOR

ŞI POSIBILITĂŢI DE DEZVOLTARE A SPIRITULUI ANTREPRENORIAL

Lucrarea prezintă aspecte privind turismul de aventură în Banatul Montan, privit ca o oportunitate de dezvoltare a antreprenoriatului în regiune. Cercetarea referitoare la acest aspect a fost realizată analizând datele statistice oferite de sursele



55

■■■Sanja Pavlović / Beograd

RAZLIČITI OBLICI TURIZMA U SELIMA SRPSKOG BANATA NASTANJENIM RUMUNIMA

Do sada su slabo prepoznati turistički proizvodi zasnovani na kulturnim specifičnostima Rumuna u srpskom Banatu. Zboga toga je ideja autora rada da ukažu na turističke potencijale sela Banata nastanjenih rumunskim stanovništvom, izdvoje različite oblike turizma, utvrde značaj stanovništva u aktiviranju turističkih potencijala i ulogu lokalnih turističkih organizacija u kreiranju turističke ponude, daju preporuke kako unaprediti turizam. Deo istraživanja se odnosi na inkorporiranost teme u strategijska dokumenta i projekte, analizu multikulturalnosti kao faktora aktiviranja turističkih motiva. Evidentno je da različiti oblici turizma u selima srpskog Banata nastanjenim rumunskim stanovništvom treba da budu na kvalitetniji način prepoznati na turističkom tržištu, kroz bolje vrednovanje kvaliteta ponude i uključivanje lokalnih zajednica.

■■■ Adina-Julija Nikolaje, Suzana Demjen / Rešica

BANJA HERKULANE – IZGUBLJENI BISER EVROPE

Smeštena na visini od 168 metara, u jugozapadnoj Rumuniji, banja Herkulane privukla je najpre Rimljane, koji su je nazvali „Ad aqua Herculi sacras ad Mediam”.

Odmaralište je atestirano dokumentom iz 153. g.n.e, kada je predstavljala atrakciju za rimsku aristokratiju, pošto su Rimljani ovde sagradili brojne akvadukte, banje, statue, kovani novac, ploče podignute kao znak zahvalnosti bogovima na isceljenju.

Osim jakog jonizovanog vazduha, kao na visini od 3000 metara visine, u banji Herkulane udiše se i istorija. Istorija puna legendi, koje jedva čekaju da budu otkrivene i koje mogu da povrate nekadašnji sjaj Evropskom biseru.

■■■Kostenku Mirela, Dobresku Klaudija-Nikoleta / Rešica

TURIZAM ZASNOVAN NA PRIRODI U PRIRODNOM PARKU NA POGRANIČNOM PODRUČJU PORCILE DE FJER - ĐERDAP

Odgovorni/dugotrajni pristup turizmu izneo je u prvi plan javnosti nove oblike turizma – ekoturizam, soft turizam, turizam zasnovan na prirodi – kao oblici alternativnog turizma, naspram masovnog turizma. Cilj ovog rada je da se bavi turizmom orijentisanim na prirodu, kao mogućnost integrisanja Prirodnog parka sa pograničnog područja Porcile de Fjer – Đerdap u turističke tokove, s jedne strane počevši od karakteristika i prednosti ovog vida turizma, ali, s druge strane, i od izuzetno velikodušne ponude iz aspekta turističkog potencijala kojeg ovaj park nudi.

■■■Manču Venera, Demjen Suzana / Rešica

AVANTURISTIČKI TURIZAM U PLANINSKOM BANATU – IZMEĐU IZAZOVA UPRAVLJANJA RESURSIMA I

MOGUĆNOSTI ZA RAZVOJ PREDUZETNIČKOG DUHA

Ovaj rad predstavlja aspekte avanturističkog turizma u Planinskom Banatu, koji se posmatra kao prilika da se razvije preduzetništvo u regionu. Istraživanje na tu temu sprovelo se putem analize statističkih podataka prikupljenih iz zvaničnih izvora,



56

oficiale, precum şi prin intermediul interpretării rezultatelor unui chestionar aplicat la nivelul oraşului Reşiţa. Finalitatea cercetării a constat în trasarea unor concluzii generale în legătură cu opinia curentă a cetăţenilor în legătură cu turismul de aventură, precum şi generarea unor idei, ca bază pentru dezvoltarea acestui tip de turism, ca perspectivă pentru crearea unui cadru mai vast de dezvoltare în viitor.

■■■Claudia-Nicoleta Dobrescu, Mirela Costencu / Reșița

CONSIDERAȚII PRIVIND FORMAREA PROFESIONALĂ A RESURSELOR UMANE DIN TURISM ÎN BANATUL MONTAN

Diversitatea resurselor naturale prezente în Banatul Montan, frumusețea locurilor, dar și complexitatea formelor de practicare a turismului reprezintă un aspect important în decizia de a petrecere minunat timpul liber. Însă, această activitate este condiționată permanent de prestarea serviciilor turistice, indiferent de contextul sau situația creată, iar serviciile sunt rezultatul mobilizarii resurselor umane din organizatie. Această lucrare își propune să identifice atât nevoile de formare profesională cât și formele de pregătire a resurselor umane din turism, urmând ca pe baza acestor aspecte să fie identificate direcții de acțiune în acest segment prioritar al turismului din Banatul Montan.

■■■Rodika Ursulesku Miličić / Novi SadELEMENTE RELIGIOASE ÎN STRUCTURILE FRAZEOLOGICE ŞI

PAREMIOLOGICE ROMÂNEŞTI ŞI SÂRBEŞTI

Lucrarea de faţă are drept scop analiza contrastivă a elementelor religioase în structurile frazeologice și paremiologice (proverbe și zicători) românești și sârbești. Cercetări despre paremiologia comparată sunt puţine, respectiv o analiză lingvistică a proverbelor religioase românești și sârbești nu s-a realizat. De aceea, în această lucrare se încearcă să se descopere asemănările elementelor religioase, în primul rând acele expresii care conţin cuvântul Dumnezeu, însă și alte cuvinte care au o legătură cu religia. Se vor prezenta exemple în limba română și sârbă, aducând o concluzie că, poporul român și sârb, convieţuind în același spaţiu balcanic, au acceptat anumite teme și motive comune, păstrându-le până în zilele noastre. Exemplele în baza cărora se va face analiza contrastivă vor fi luate din Dicţionarul frazeologic al limbii române, precum și din unele dicţionare de proverbe în ambele limbi.

■■■Gheorghe Popovici / Reșiţa

BANATUL MONTAN – ISTORIE ŞI TURISM

În lucrare se prezintă rezultatele cercetării efectuate în perioada 2011-2013 pentru dezvoltarea unei noi forme de turism cultural în Banatul Montan: turismul cultural tematic. El va pune în valoare zestrea unică a potenţialului turistic din zonă, rămasă în urma stăpânirilor succesive ale Imperiului Roman, Imperiului Bizantin, Imperiului Otoman și a Imperiului Austro-Ungar. Astfel atracţiile principale pentru turiști sunt: site-ul arheologic al castrului roman Tibiscum (Jupa-Caransebeș), băile romane de la Herculane, drumurile romane în Banat, Tabula lui Traian și Statuia lui Decebal de la Cazanele Dunării, vestigiile cetăţilor medievale Tricule, Drencova, Golumbac și Cula, calea ferată montană Oraviţa-Anina, puţul întâi de la Anina, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa, Muzeul Banatului Montan, Muzeul în aer liber de locomotive cu abur, Muzeul regimentului de graniţă etc.



57

kao i putem interpretacije rezultata upitnika sprovedenog u gradu Rešici. Rezultat istraživanja doveo je do opštih zaključaka vezanih za trenutno mišljenje građana u vezi sa avanturističkim turizmom, kao i nastajanje novih ideja koje čine osnovu razvijanja ovakvog tipa turizma, što predstavlja perspektivu za stvaranje jednog šireg okvira za budući razvoj.

■■■Klaudija-Nikoleta Dobresku, Mirela Kostenku / Rešica

RAZMIŠLJANJA O PROFESIONALNOM OBRAZOVANJU LJUDSKIH RESURSA IZ OBLASTI TURIZMA U PLANINSKOM

DELU BANATA

Raznovrsnost prirodnih resursa koje postoje u planinskom delu Banata, lepota mesta, ali i složenost oblika bavljenja turizmom predstavlja značajan aspekt pri odlučivanju gde se dobro provesti u slobodno vreme. Ali, ovakva vrsta aktivnosti je stalno uslovljena ponudom turističkih usluga, bez obzira na kontekst ili stvorenu situaciju, a usluge predstavljaju rezultat aktiviranja ljudskih resursa raspoloživih u organizaciji. Ovaj rad ima za cilj da identifikuje kako potrebe za profesionalnim obrazovanjem tako i oblike koji se tiču priprema ljudskih resursa u turizmu, da bi na osnovu tih aspekata bili identifikovani pravci delovanja u ovoj prioritetnoj oblasti turizma u planinskom delu Banata.

■■■Rodika Ursulesku-Miličić / Novi Sad

VERSKI ELEMENTI U RUMUNSKIM I SRPSKIM FRAZEOLOŠKIM I PAREMIOLOŠKIM STRUKTURAMA

Ovaj rad ima za cilj kontrastivnu analizu verskih elemenata u rumunskim i srpskim frazeološkim i paremiološkim strukturama (poslovicama i izrekama). Istraživanja o komparativnoj paremiologiji ima veoma malo, odnosno lingvistička analiza rumunskih i srpskih verskih izraza nije bila realizovana. Zbog toga se u ovom radu pokušava da se otkriju sličnosti verskih elemenata, prvenstveno u onim izrazima koji sadrže reč Bog, ali i druge reči koje imaju veze sa religijom. Biće predstavljeni primeri na rumunskom i srpskom jeziku, donoseći zaključak da su rumunski i srpski narod, živeći zajedno na ovim balkanskim prostorima, prihvatili određene zajedničke teme i motive, sačuvavši ih do danas. Građa na osnovu koje će se raditi kontrastivna analiza biće uzeta iz Frazeološkog rečnika rumunskog jezika, kao i iz nekoliko rečnika poslovica na oba jezika.

■■■George Popović / Rešica

PLANINSKI BANAT – ISTORIJA I TURIZAM

U radu su predstavljeni rezultati istraživanja sprovedenog u periodu 2011-2013. da bi se razvio novi oblik kulturnog turizma u Planinskom Banatu: tematsko-kulturni turizam. On će istaći jedinstven inventar turističkog potencijala regiona, koji je ostao nakon uzastopne vlasti Rimskog carstva, Vizantijskog carstva, Osmanskog carstva i Austrougarskog carstva. Glavne atrakcije za turiste su, prema tome, sledeće: arheološko nalazište rimskog kastruma Tibiskum (Župa-Karansebeš), rimska kupatila u Herkulanumu, rimski putevi u Banatu, Trajanova Tabla i Decebalova statua u Kazanu, ostaci srednjovekovnih tvrđava Trikule, Drenkova, Golumbac i Kula, planinska železnička pruga Oravica-Anina, prvi bunar kod Anine, staro pozorište „Mihaj Eminesku” u Oravici, Muzej Planinskog Banata, muzej parnih lokomotiva pod vedrim nebom, Muzej graničarske regimente itd.


58


notiţe / beleške ■■■


SOCIETATEA /FUNDAŢIA/ ROMÂNĂDE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR DIN VOIVODINA

RUMUNSKO DRUŠTVO /FONDACIJA/

ZA ETNOGRAFIJU I FOLKLOR IZ VOJVODINE

PreședinteCosta Roşu

■■■

Redactor responsabilNiCu CiobaNu

TraducereCRistiNa iovaNoviCi

CorecturaCamelia bugaR / aliNa ioRga

Tehnoredactarea computerizată şi prezentarea graficăDiaNa oColişaN

Identitatea vizualăigoR uNguR

ISBN: 978-86-87803-37-4

TiparKRimel, buDisava

ZRENIANIN 2013

Tipărirea acestui Program a fost facilitată de

SECRETARIATUL PROVINCIAL PENTRU CULTURĂ ŞI INFORMAREA PUBLICĂ

Novi SadŠtampanje ovog Programa omogućio je

POKRAJINSKI SEKRETARIJAT ZA KULTURU I JAVNO INFORMISANJE

Novi Sad

EDITURA FUNDAŢIEINovi Sad



Documents

SIMPOZIONUL „BANATUL - banatulistoric.uem.robanatulistoric.uem.ro/fileadmin/Program/Program.pdf · Banat peste porturile de coastă din Trieste și Rijeka, dar în ciuda tuturor