OPERAOMNIAVOLUMUL II

De libero arbitrio

,r;' \efu,

Liberul arbitru

EM E BIL1}-{

DACIA

IIrtIIV

Augustin, sfe.ntul nepereche,dupi care filosofia a lncetat sE fie

OPE OMNTA

Enctriridion sive De fide, rpe eu charitate,.Enchiridion eau Despre eredinfe, sperar{f, qi iubire

De fide et olo - Despre credinqi gi CrezDe Symbolo,serrrlo ad catechumenos - De*pre Crea cf,cre eatechumeniDeliberoafbitlio- L I arbitruDe musica - Oespre rrluzic&Conffa aeademieos - Conffa acadernicilorDe endine - Despre ordineDe quantitate ani.rnae - Despre cantitatea sufletuluiSoliloquia - SolilnoriiDe natura boni . Eespre n&sJra bineluiDe agone christia*o - Despre lupta erqtiniDe magistro. Despre n"ragistru

De beata vita " Despre viatra ferieit{De lmr talitate anirnae - Despre nemudrea sufletului

vl

ISBN cl73-35-1'{?5-h

Cole4ia: Sf. Augstin Opera OmniaCoordonator : Yasile Sau

CoPerta: Mihai$enea

t

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romtniei:AUGUSTIN, St.

De libero arbirio = Liberul arbitrtr,/ Sf6ntul Augustin-

Cluj-Napoca: D acia, 2002352 p.; 13x20,5 cm - (Opera Omnia)ISBN: 973-3S14?F6

82t.72 4', 02-97 = 135.L= ]^24' 02

@ Editura DaciaCluj{.{apoca 3400, sh. Ospitdriei nt. 4, lel./f.ax:. 064/42 96 75

e-mail: edituradacia@hotmail.com, wwwedituradacia.roBucuregti: Ofrciul poqtal 15, sector 6

sh. General Medic Emanoil Severin nr. 14

tel.0l/315 89 84, far 01/315 89 85

Satu Mare,.3600, Bdul Lalelei R13 et. VI ap. 18

tel. 06L/76 91 11; fax: 06]^/76 9l 12

Cdsufa pogtald 509; Piata 25 octombrie nr. 12

www.rrultiarea.roBaia Mare, 4800, str. Victoriei nr. 146

tel./fax:062/21 89 23

Tehnoredactor: Clristian Moisa

Comanda nr. 4540

SFANTLL AUGTJSTIN

Opnna OuNnVorulawll

LIBERIJL ARBITRIJARBITRIO)(DE LIBERO

Edilie bilingveText latin-romin

Traducere, note introductive, note si comentarii de

VASILE SAV

EDITIIRADACIACluj-Napoca, 2OO2

Mulpmim prietenilor noqtri, Dana gi Ioan

NOTA I\YTRODUCTIVA

De Libero arbitrio are, in ecclnomia operei augustinene' o

pentru sprijinul ac.rdat realizdrii acestui proierr editorial.

fr EI Aululju !u.SLL1!,!L Liberut arbitru

pelvcniatur br:num.

trrclo a*prirrat. hr ,.cst diarog dcspre liberul arbitru ar voindlnrprrriva, chiu r trr tletre;t ai u;;,, i'rl"' Jr.,or,nl, (irrnr udhut: llonrae rl_emoraremuri uotri_r. disputandrgu€6tnrn uncle sit malum. Et oo modo disputavinr,;., ;;;

Pj1?6,itltr{, id quod de hoc re divinae auctoritati subdit

:ln]:l::11,,-1,."1i"- ad inteltisentiagr nostranr.,1,;;,;;clianor.,dtr .pitulante [)eo agere i";;",f, ,, ;;il:;].,.:l, J;lr":j:ll.:::,, rT]l11ret. Et qr,r.,i.r,r- constitit inter nos, a;I,g".,t"'ratirrne discussa, malum non exortum

"i.;'1" i,r".li ;;ilt;#,TnlTl"^:].:.lild oT. eadem ai.prt.ti" flperit, appoilatr. sunrde Libero Arbitrio. euorum secundum et'teliu; il,li.il,"ili^t::l"]Orone-Regio presbyter,r.dinatus, sicut tunc potTermrnavl.

2. ln his libris ita multa disserta sunt, rrt inciclentenonnullae quaestiones, quas vel enodare nrtn pttterarn, vel longansermocinationem in praeserrti requirebant,' it" jiff,-..."";;r!;ex u.traque parte, ver ex omnibus earumdem qr.,".riorrlipartibus, in quibus non apparebat quid potius ";gr;;veritati, ad hoc tamen ratitcinatio nostra concluderctur,quodilibet eorum verum esdet, laudandus creclor.etur, vel ctiaostenderetur Deus. propter eos quippe disputatio illa susr:epest, gui negant, ex libero voluntatis ".li.rfo'_J; ;ri;;;;,i

li"?e-11,:,t]1 :.t creatorem omnium naturarurn cutpanduesse contendunt: eo modo volentes suae i_pi"t"tl. i;;;;;(Manichaei enim sunt), immutabll"-- qr.-darn et Decoaeternam introducere mali nalrrram. De giatia ver.o l)ei.surs electos.sic.praedestinavit. ur eorurn. q": ;; i; ";.'

,;;liber,r arbitrio. iose et;r. _ ,ram praeparet voluntates, nihil in his libri_.1"F,Y:1t"-

est.propter hoc proposita quaestione. [Jbi autenincidit locus ut huiris gratiac'fieret ,,o-irl_,r.utio. tr.anseu.

""ff::..]:1t1 ""t', l3',. qro.i inde agoretur, oper(ratittcinatione defensa. Aliud est enim rluaerere, unde sit malumet alius. est quaerere, unde recleatur .i frirrl.rrrrr, vel ad maiui

l-3. Qua-propter nov.i haeretir.i pelagi.ani, qui liberum sic

ilt::,j"r_::,:^111,i". arbitriunr, ut gr.ati,e Dei .,on,"ii",1".r,i

Notd introductiud

assemnt, non se extollant quasi eorrrn egerim causam; quia multain his libris dixi pro libero albitrio, quae illius dr'spttationlsoausa poscebat. Dixi quippe in libro primo, malefacta iustitiaDei vindicari et addidi: lYon enim iuste uindicarentur, nisi fierentuoLuntate (Lib. 1, c. 1, n. 1). Item cum ipsam honam voluntatemtam magnum bonum esse monstrarem, ut omnibus corpttreis etexternis bonis merito anteponeletur, dixi: Vides igitur iam, utetistimo, in uoluntate noslra esse constiLutum, ut hoc uel

.f'ruamur uel careamus tanto et tam uero bono: quid enim tamin uoluntate quam ipsa uoluntas sita est (Id., c. 72, n. 26)? Etalio loco: Quid ergo cctLtsoe est, inquam, cur dubitandumputemus, etiam si nunquam ante sapientes fiimus, uoluntatenos tamen laudabilem et beatam uitam, uoluntate turpem etmiseiam mereri ac degere (Id., c. 13, n. 2B)? Item alio loco: Etquo conficitur, inquam, ut quisquis recte honesteque oult uiuere,

si. id se uelLe prae fugacibus rebus uelit; aisequatur tantam remtanta facilitate, ut ni.hil aliud ei, quam ipsum uelle, sit haberequod. ooluit (Id., n. 29). ltemque alibi dixi: Hac enim aeternalex illa, ad cuius cansiderationem redire iam tempus est,incommutabili stabiliLate firmauit, ut in uoluntate meritum sit;in beatitate autem et miseria pro.emium atque supplicium (1d.,

c,. 14, n.30). Et alio loco: Quid, inquam, quisque sectandum etampLectendum eligal, in uoluntate esse positum constitit (Id., c,

16, n. 34). Et in libro secundo: Homo enim ipse, inquam, inquanlum homo est, aliquod bonum est, quia recle uiuere cumluh, potest (Lib. 2, c,,

-l , n. 2.). Et alio loco dtxi: Recte Jieri non

;tos.se, nisi eodem libero ooluntatis arbitrio (Id., c, 18, n. 47). Etitr libro tertio: Quid opus esL, inquam, quaeri unde i.ste motusersistat, quo rtoLunt.as auerlitur ab incommutabiLi bono adt:ommutabile bonum, cum eum non nisi animi, et uoluntarium,rl ob hoc culpabiLe,m esse J'ateo.mur; omni.sque de hac retlisciplina u\ilis ad id ualeat, ut eo motu improbato atquettthi.bito, uoluntatem noslram ad per/ruendum sempi.Lerno bono,tr lnpsu temporaLium conoertamLLs (l-ib. 3, c. 1 , n. 2)? Et alioIrvt: Optime, inquam, de te ueritas clamat. Non enim possesrtli.ud se.nLire esse i.n polesto.te nostra, nisi quod., cum uolumus,

,lrtrimus. Quapropler ni,hil to.m i.n noitra potestdle, quam ipsa

I o r:u m, qr., d.-, f ri,il ;";;; ". ;;.:, ; ; il' ; :1,;;i :: irXr::lj

Notd. introductiudt{

'ff, Aureliu A u€l!t!!1._Lj! erul arbitru

llo, mor ut uolumus,Si. enim tu laudaris,id non uideas, nisi

tert.l.a,s; quo.nto magis ille qui e.t

el aia funru .[o.atus est, ul. necessCum, or74t peocat, quocl clebet,netnurcnt no.l,ura sua cogil ul peccet (lt,Qule tondem ets" polerit,'inquo*, o.nte uolunlqlem causauolunteUsl Aut enim et i.psa uoluntas est, et a radice ista

fkl,e teneamus (1d., c, 20, n.54)'' 5. Et in lihro tertio, cum dixissem illud, quo et Pelagium

ooluntalis non receditur;'aut non est uolunt<ts; et pe:ccotu.mnullum habet. Aut enim uoluntas est prima causa peccand,i;aul nullum peccatum est prima "ourl peccandi: nec est cuii:::" j:p"*!"., ny""1r, ni.si pecco.nti.'Non er{+o est cui recte

respond,issem, titulum libri mci esse volui, de Natura et Gratia. r4. In his atque huiusmodi verbis meis, quia gratia Dei(j(rrrlruemL)rata non est, de qua tunc non agebatur. putantlfelaglali, vel putare possunt, suam nos tenuisse sent"rrti"-. S"d,frustra hoc putant. Voluntas quippe esl oua et neccatur. ct rectevivitur: quod his verbis egimu a nisi Dei gr.aria,Iibcrctur a ser-r,ih_rtc, qua fa<1a

llruvetur'; rer.tc picque vivi ;*:l TIT::divinurn bencficium quo liberatur., nisi eam praevenir.et, iammcritis oiu's daretur) et ,()n esset gratia, quae utique gratis iatur.Quod in aliis .pust:ulis n,stris ..ii.

"gi-rr., ist.s inimir:.s huius

omnia bona, htxr cst, Dt:o. lit par

1,0 _sL fulr!* 4le!.".jyn,_Libely!_grbitru

recedi.lur ab eo modo .ro n.t,t.^tit^^ t-,--.- =__-

ess(1 ntrt, rvtcolr. ^-_ _, ?uo,naLuraliter Jaclus est, ito ul melius,ess(, no^ pctssil.; "o

qu,i" debet, /ac,it, ;;;";;;:i"i;")i Tr::l:;,;::ii^::: f)T!,?!,:, ?,:,,;;,;;,";;;; qui,, ita est, non estbctnus, nec habet in potestate ut bonus ,fr,"'!rr!!""Ii!, ::;"q,u7lk esse debeat, siie uklendo "r-r.f)"idebere es,se nirlor ;^^--^ , ,debere esse uidet.

'poe,

plena. si iusta ",,. i1iT'iti#r7':;r:5

Si oute- ini,,.r^ ^-.'^,l;,x';^,;t'::z:;f :::i:,"^,;7*ii::.::"7;_moamlisi---1*" qut,..r.ur.t1 .noTrl, t.mposita esl., porro quia"d,omnipotentia Dei et rustttia d.ubitare rlementio ^-t :..-, t

Ooen.o e.l Dt ^-^ 2tlo:na esl, et protntustus dominato

!l::' .:-',:::":1?131,

conftigenio, ut nomtnem in.irt.ctn

' j:!::r,;:r;:i'ii,',i'"!:;;;:::::":;:;':r:;::;"i!"o1TiiiiXff 'r\,1*;!;i,'"u;i\-1osriui1u"i;:7;;::;Z::,:carnalis ,ina,,r) ^^-'1"'-ut'

el ,res.is.tente atque lorquente

2.':Z':; :::,:"i!: ,::; Posse o tibidinosis o[J,;;;"::;:::f:autem rte lih-.^ .,^,. :!:i homiyis,. sed poena aonrnoii. Cu"i,7

u te m d 3 t i b e r a u o t u n t o i ",

;;:,: ;' i;; ";ii f", ;;; ":T ifr 1,, !,'" s": or:,:: !::i' ."t. toquioi,, iiffi.,'li rzi.6. _Ecce tam lont ' t"-"''-' lruru', rr' JZ/.

.i" di.pr;r;;;.;'#;i: antequam Pclagiana haeresis exstitisset,omnia hono Jj^^*^_-_,

,r* <nntra.illos disputaremu.. C"_ ".ri_

omnia bona dicerertu. e* o".,";i'"., rbpurarenlus. uum enir

XJ,l,'fr ;'-T: 1' ::il .1 :i, ; ;;,. ; " *" i', I ilfl ll;,1' ffili;,;arhitrium, quia et -ut" ttr,,-; il;;;:;::Jffi:jl;ijTi:

H:J::,,:.:y::_nequeamus. ftonus autem usus eius iavirtus est, quac in marpotcst. Iit quia o,,,r;n {ll'"p"itu' bo"it;' ;1"# #iJ

"rt":Jet minima cx l)o,, ",,'^:.:l

srcut dictum_ est, et rnagna, et me(;l#::' ffi fi i,,";' #l s e qu itur'

"' ;; ;:i"J #tr?J#:tlDinde ,ri,.r,,-, ^^. r-

c l4ltus e'st' c1 i- , urrrr,Dinde

riir:tunr est, ex qua miseria pe i"?,"#;Ilbcret Dei gr.atia. guia sprirrtc h,rm,r.potuit. n()n r.r;qh -:,-^^-..^ cadereIllrl ^l .,l

c.tiam. surger.er- ad cruam mrseriam lr.r"" ar_rXiSiriil::;i

,g:::::,::? et diffi<,urtas..suam f.ii,,. ,,mnis homo ar

Noti, introductiud.

l)elagiani trolunt ex iusta damnatione descelrdere, ne{antesoriginale per:caturn: quamvis igrrorantia et diffi<;ultas. etiamsicssent homjnis primordia naturalia: nec sic culpandr;s, sed

lnudanclus esset Deus, sicut in eodem tertio libro disputavimus(l,ib. 3, c<:.20.,21). Quae disputatio contra Manichaeos habendaost, qui non accipiunt Scripturas sanctas Veteris lnstrumenti, incpritrus originale peccahrm narraturq et quidquid inde in l,itterisnpostolicis legitur, detestabili impudentia immissum fuissecontendunt a corruptoribus Scripturarum, tanquam non fueritnh Apostolis dictum. Contra Pelagianos autem hoc defendendum

est, quod utraque Scriptura comendat, quam se accipereprofitentur. Hoc opus sic incipit: Dic mihi, quaeso te, utruml.)eu.s non sit auctor mali (I Retract., P.I-., t. XXXU, col.595-599)",

ndic6, dupl ce ne spune c5, pe cAnd mai zdbovea inc6 Ia Roma(,888, n.n.), voind sd afle, disputAnd, de unde -"5 fie rdul, a ajuns,

tn urma desbaterilor, Ia concluzia ci riul nu se ptlate nagte decAt

itrrmai qi numai din liberul arbitm al voinlei; cd din acea disputd

,t.nu ndscut trei cd4i, dintre oare pe a doua 9i pe a treia le-a

tcrminat in Africa, la Hippo-Regio, ordinat deja presbiter (1395,

n,n); cd aceste c[4i au fost scrise irnprltriva maniheilor, care,

pdn eroarea impiet6lii lor, voiau s[ introducd o nu gtiu ce naturin rdului, coeternd lui Dumnezeu, qi r:5, in felul acesta, Dumnezeu

6r putea, cicd, fi culpabilizat; c5, insd, despre gralia luil)ttmn"r"rr, prin care astfel i-a predestinat pe aleqii sii, incAt ElItrnrrr.i sd le prepare pAni gi voinlelc, nu a disputat amplu inFrrtrste odrfi; cd, in locul, unde a venit v,lrba sd se aminteascd

de,rpre gralic, s-a discutat incidental, qi nu printr-un ralionament6ltrlrorat: r:5 noii eretici, pelagienij, carc vorbesc astfel despre

et'lritrul vointei, tncAt nu mai lasi nici un fcl de loc graliei luiDtnrtnereu, n-ar trebut' sd se sumefeasr:5 pret:rtm ci el ar fi ap6rat,

fut rrr:r:ste <:d4i. cauza ltr; cd Pelagius insuqi s-a folosit in fals de

Flgtrrrerrte lnatc din aceste cirli (I, l, l; l, Xll, 26; l, Xlll,28; l,

l(lll, 29; l, XlV, 30; l, XVl, 134; II, 1,2; lI, XVI|l, 47;IlJ,l,2; lll,lll, Z; ttt. XVI, 46; IIl, XVI[, 49;]l\ XVIII, 50), dar cd lui Pelagius

l.rt lirslruns in cartca al cdrei titlu a vtlit sd fie De natura et

$|rilia (413-415, n.n); t:d zadalnic, deci, gAndest: sau cred ei cd

|rnt gAndi, pelagienir, cd prin aceste cdr{i, in tare gralia nu a fost

11

exordi, nativi tati s .11,, :_ " ",,,l ; ;;; ffi i:,' ;l_1";"i?;r,1tluisquanr lihcrantur (1,;b.2,,,. iti,

",'fin. j.

.,. ,O;, quanr miscrian

12_ _____ E|_4yt4iy Augustin, Liberut arbitru

cd n, se pr:ate trdi drcpt gi pios de c5t,e m,ritori decat numai qnrunai dacd vointa este ajutatd, prin gralia 1uj Durnnezerr, .d ..

Noti introductiud

pi prin improprierea cirnii noastrc lumin5 a lumii" mAntuitorullostru, Dumnezeul qi Omul" r:d, adic5", intm cuvAnt ne naqtemttrtru cuvAnt ne pagtem, intru cuvAnt ne petrecem, intru cuvAntt'rlnagtem, theologul, gAnditorul gi ornul despre care avea sE se

Hlruni cE, dupd apostoli, a onorat in cel mai inalt grad aceastd

htme, marele filosof creqtin, cdruia i se va acorda locul intAietdliiitr istoria Biserioii qi a civilizaliei, geniul cdruia i-a fost dat, ca

iloaltuia, s[ chintesenfieze, in scrierile sale, tezaurul gAndirii lumiiatrtice gi si-l transmitd increqtinat lumii noi, alesul dintre ceiaklpi, pe care Pronia l-a ales, s[ fie balan]a qi etalon iudicatrice

;rosteritSlii sale gi marele inspirator al gAndirii filosofice qi

leligioase ulterioare, predestinatul a fi numit primul om modern.lR rnulte puncte cardinale ale gAndiii, mai mqdern decAt oricaredirr marii filosofi moderni ai lumii. numeascS-se ei Kant,tfurlrtlppenhauer, Kirkegaard, Hegel ori Nietzsche, acest mare autor

runei doctrine esenlialmente catholice, ctitorul culturiiiversale moderne, exegetul care-gi incheiase, in cvadmplul sdu

os, lechrra sinoptici a amAnduror testamentelor gi care defineait armonizdrii lor, care mistui, cu un realism specific latin,

tsul literal, carnal, corporal, al pulpei literrei, qi-l limuri pe celrkrgic, il transcendi pe cel alegoric, pentru a se statornici inrrnalogic, secret, spiritual, misticul apologet, care, in Deil.ote (400-416) qi ori de cAte ori a cuvAntat sau a scris despre

ilrrtca persoanelor divine, vorbea inefahil inefabilul, magistrul,d6duse lumii manualul ce avea s[-qi cAqtige supranumele

o1)us aureum, Enchiridion-ul (420), 9i, cugetAnd invizibilele,rsc malea sa sintezS, capodopera capodopelelor, Cetatea

' l\unnezeLt (413-426), care std la temelia gAndirii occidentalerrlcrnc, iatd, deci cd atunci cAnd, in fine, revine, in

a[i,uni, asupra operei De libero o.rbitrio, nu doar cd nr,r

tt'rrr:tr:a25, nu amendeazd qr nu conleazd absolut nimic, ci,tlrotrivS, reia aceleaqi argumente, prin care afirmd liberulrilrrr al vointei, qi le foloseqte, nemodificAndu-lc, ci

rrrlizAnduJe, impotliva erreticilrr, pe care-i combituse dejaItll,,,,1icre ale sale qi care se tolosisold strAnrb de unele din

c rf rglrmente in favoarea ct'c.,zici [or. Aceasta fiind invedcratd

13

amplu tratat5, el al fi sustinut cauza lor.q cd vointa este, desigu4cea prin care se gi pdcdtuiegte qi se gi tudieqte hnie (:drept, nln):

elibereze de servitutea, prin care a foi f[cutd serva pdoahrlui,sd invingi uciile; cd acest beneficiu divinl Rrin care este liberadacd nu ar preintAmpina-o pe ea, i s-ar d{'d,ro,^r-, prin merisale, qi, aQaT n-ar mai fi graFe, care este absolut graiis clatb, Idespre care el a tratat indesat tn alte opere ale ,i", d* "hi..in aceste cil$i Despre liberul arbitru, care n_au fost scriimpotriva pelagienilor., c,i numai gi nurnai impotriva maniheiintmcAt, pe ahrnci, pe c6nd erau ele scrise, ei, pelagienii, niciexistau; c5, deci. chiar gi-n aceste cdrti desprc tiU".It arbitru,a ldclt intrutritul despre gralia lui Dumnezeu, pc care, prinnelegiuiti impietate, creticii pelagieni ,o. i_., excludi,dimpotriv5, a zis, iatd, in cartea a dcira, cE nu numai marile.chiar gi minimele bune nu pot fi decAt numar' qi numai deAcela de la Carele sunt bunele toate, aclicd, de Ia Durnnezeamintind, apoi, ce a spus despre virruli (lt, XlX, 50) qi dcspmulte altele (II, XX, 34;lIl,xVIII, 50_51; IIl, XVllI,52j, r.".r"r,i,incaltea, qi accentuAnd cd, iath, inci cu multul gi cr,'multulerezia pelagiand sd sc fi niscut, astfel a disputat, precum ardisgulat irnpotriva incplilor lor, rezumAnd, in fine, cele spin II, XX; III, X\,'III, III, XX qi lII, XXI, - splrse, pe care citiile poate urmdri singur, in traducerea de fati, ii p,rate singrobserva c5 sunt argumente prin care SfAntul A,rgrrti, Ie iintr-adevdr, negatorilor graliei lovitura dc gratie. lati. prin urmarcd nici spre sfAr.gitul vielii sale, cAnd ii eia deja recunoscut roldoctrinar-fdrd de pereche, cAnd ne,rplatonismul gAnclirii se,a la fel de sut,lim articulat qi recunoscut, .A.d teoria cunoastqi ontologismul ii elau admiratc, cAnd era cle_acumdoctor al Biscricii, al gratiei gi al charititii, int-un cuvAnt, dorunive.sal, predir;*t,r-ul sublir,, care-gi asumase pi_i impusr:se luadevdrul cd ni.i rl t;r'eatur6 ratinnali gi-nteleg6t.a.e nu sc-nlumirdc Ia sine i,sdqi" <:i n,mai qi numai de la lu"mina r\dev6rului qilnlclepciunii irnuabile, prin acr:l sim{ inter.io., pr.,,1rri,. o*,inte'ior, gi p.in ca.e pa'ticip6m la ete'nitatea cuvantului. deve tltr {'rilrtlritd de SfAntul Augustin insursi, oricincr poate dejudeca

Notd, introductiud. 15

1.4 sL 4ra-4Yrytiy 4WYU1W

singur ce temeinicic poate si mai aibS' peste secolc' semrl arbi

sau deopotriv[' n ecugetat a aotzd o6 rcstaurato'Tl f:::I':J-'::,. ,,"*.. cic[, sinergia in aohrl mAntuirii, atAt, desigrrr, cAt s6

il;:;tt*ir-o gai,u'" qi mai strAmb6' semipelagian'

Cert e c[' in multe controverse cc au avut loc de-a lur

timoului. SfAntul Augustin a fi e' qi de alt

;ffi#;;iir", ui'ei 'n', ei cvendicd 1

dreot. iar asta nu se datoreazi mplexitil

H#;ffiJ"" " s;"i"l"i "go'ti'i"' Dac[' in tt'"'"] Tl].:?l

rrristerii ale creqtinismului qi cuegti in funclie de ine{abilitatea

,r: trebuie imediat f6cut, sau cand eI confundS satisfacerea

ruriozitdlii qi voinp de a incaltea, deliciile

tcr,ru.le, pL care i le in ntarea psalmilor,

lltt6ntAndu-i urechile, in prin semnificalia

l0xtului. El inaugureazS psihologia qi-i sc;urteazS adancurile qi

0lr insugi faptul de a voi semnifir.i sfalqitul oricdrei ezit6ri,irrr:ertitudinif al oricirei indoieli, al oricirei violenle purcese din

rurntlariul sinelui insuqi. Eul descoperi cd voinla este pacea pe

lrsupra unr)r ,,ce"-uri, totdeauna particulare qi izolate, ins[, e

rrlrsolut difer.it, cand decizia e asupra fiinlei ins69i, in totalitatea-i;

. iia"orf"i Ar5,r.ti" s-a realizat sinteza rarissim6 dintre sptn

;;;;d al grlcilor qi ;'tg-ttitm,l romanilor' in ea s-a reali

mirific sinteza di.tre dr.leJtict adAnc pitrunz1toare a lui PIal

uif" f"f de profunda conceplie a lui Aristotel' sau' cum s-a spu

sinteza dintre suplelea spiritului lui Origen.qi gr11ia^9i d?'"1""

---^^- \/^-il- .,ol Mqre *i i.". Chrisosthtmul (Cf' E' Portali6' ar

seamb filosof decAt theolog' lnfluenla.pe care accasra uPUrct

^--^-^;+-+ ^ na nqrr'rrr*Irl secolclor. este imens6, 9i aproape cd t

r ---^ lil--^,, scriitor care sd fi tratat desprc libel

i d"-".it, glorie ori vituPerar

sabilitate, despre virtute sau vlclu'

est salubru izvol augustinian (Cf'

livalistcr Seias, l)eL libre albedrio' in: B'A'C'' Obras de

;; .tl,.;t- III, illadrid, M(lMxl;utt' p' 247)' lncaltea' este

Noti introductiud 1716

---, Sf. Auretiu Augustiry' Liberul arbitr!'-

aqa, a voi qi a putea nu-s decAt abso]ut una' dan insuEi a vrea ii

i"Jr," ".rl.ri trr chip incomprehensibil; cul nu poate voi vointa

ca voin15, dar se face ci pr'in r el voieqte' nu eul este mirluria

J""oi"l sale, nu eut dispune : realizarea sa; decizAndu-se' el

s-a decis deja; in aceast[ d"cide'e, eul nu-qi cste propriul Tag]stru:e constrAns sE accepte cd Dumnezeu il d5 pe siile sieqi; dacd eul

ia astfel cunogtiniS de sine insuqi, de propria-i.fiin1[, dacS

a".pri"ra"ar-r" d" libertatea-qi, el se simte pe sine- in;uit 11

fiind ceea ce este) pentru eternitate, 9i neputAnd fi altfel' dac6'

aqa, cuprins de teami, disper6, aplecat.asupra lui insuli',11g"=]:1

ii'r6spunde c;umci, datorati pbcat'ului originar' o't"PLu ll:l:"'-'r-'-- it la sratra rdcumpdrdtoarc 'si-gi

gdseqtela ce sd recurg[ decAt la gralra r[cump6r

.iJ'rt" i. "rJamle (cf. K;l'laspers, L:' s':"(: ph'!X:::::-:',

;ff." -i-ril,

;; )zl .qq.;. Existd, in gandirea. s13""]{Augustin, spun exegelii, o diferenld n-etd ]nle

senslrrg]'i.":i:qi r'1" lib"t"lui arbltru, care diferenlS trebuie tlunoscutd pen

i;, ;g;*. concepliei sale despre vo{ld intmcAt *]i::1' :]l:i"lafl"i"9,". uoi.,1, relevd in faptd llb:Tl s[u arbitru; aceas

facultate nu-i creeaz6, in niciunul din stadiilc sa.le' nici

Jfi"rt r,", dar. ea vaiazd intru eficacitatea sa, qi, de aici,.se fact

c5 exista diferite grade ale libertlii. Peste tot, unde episcopu

Hipponei atinge antropologia,, se intAlneqte aceasti dualitate

Iiberul arbitru exista in prii-rl ,tm, de aici, faptul cb el a ale

"J". ,arlri; aga, el t pi"id't libertatea de a face bine' pe care1 t- -. ^t^ ).x i.l^- ^,."^.1^ li},ertatea- Dutelea. adi<;d,

'poseda. Cu toate ci Adam poseda libertatea' putelea' adl('a' de

I rru pa"etri (pe de o parte,idam se g5"'sea intr-o situaJie-*:tllprivillgiati, iir, *o-"tt ce era nu doar in posesra ptstllrer' t

iit "rrri sdu arbitru nu cunoqtea inoi scrvitutea consecutlv

fe"Jri, aceastd libertate ii petmitea protop[rintelui sa ign

iir".tiu concupiscenlei qi s5 tindd {iresc spre Dumnezeu:

consecin![, el putea, per meritum, dobAndi via]a etelna" pc cra

nou6 ea ne este acorclatS per 45ratiam, dal trebuic' totodatA' h

aminte c5, in chiar stadiul pti^tt, el nu putea avea mtlrite fbr

d", 9.16", fapt ce-qi are raliunea.in totala qi nccesara O:'"-10."::]

ulrsolut deloc si mai pdcdtuiasca; ,,libertas" este, aqadar, in fiecare,

rrrr atAt mai mare, cu cAt este mai mult ,,liberatus" (Apud A'(lrrudcl, Libertas et liberum arbitrium, in Enchiridion, Oevres

rlc Saint Augustin, 9, Paris, Descl6e, de Brouwer et Cie, 1947,pp'

ilSl sqq., 413 sqq.).

Aj", Sfa"t"f Augustin a pus, totodat[, primul dintre Pdrin]i,

rlirtinctia esential[ intre libertate gi liberul arbitru, acesta din

trlrrrd firnd parte integrantd a minfii, unde strdluce imaginea, gi'

trr,r,nsecini6, indestiuctibil, el este puterea de a voi, pe cAnd

lilrrrrtatea, identificati cu voinla, estc puterea de a face ceea ce

rr, rrlcge, Iibertate de r.rpliunc, va-si-zic[; libertatea este putinfa

,1,' ,, ,r, pdcdtui, intim legat6 de putinla de a nu se tlbura, adicS'

r['.rr nu se pune in des<rrdine; dupd pierderea, din vina sa' a

nr','str:i puteri, omul nu mai posedS decAt o voinld, intreagi, fird;'.;;i"i fa15 de Dumnezeu; Drepta.eea' chiar da''ir pdtratu

este totdeauna in puterca libcmlui artritr-u' persevelnta pe r':alc^r

justiliei reclamd intotdeaurra ul ajutol divin' asta' tntrucA

Notd, introductiud,

EtriltIu a ar6ta importanla pe care i-a acordat-o totdeauna sfantul

Atrgrrstin liberului arbitru al voinlei. Aqa, deci: ,,Neque enim

urlirrrtatis arbitrium ideo tollitur, quia iuvatur; sed ideo iuvatur,

t918 Sf. Aureliu Liberul arbitru

indoiali, dar neputincioas[, de vreme ce ]iberul arbitu nu 1

nicicAnd realiz,a binele, ba insursi primum mouens-u7.it'

ir.,fo.ibil, ceea ce-i o ,r",it^bila infirmitate, ceva mai mult det

o carenl[ datorati culpei, aqa c5 numai 81"1]u.s.1,R1emd

ajutorului prin care voim, qi, asta, prin meritele lui Christos'

"fnf"re l,oir1"i d"pn."iti" prin'cupidita6 forta de-a iu

.rrr"."rrrl bine qi 'de-a i t" ulipi eficace; grali a-charitate

"h".itrt"t este gralia Noului'festament -, rectific[ dclecta]iun

rSticitd de pe d"reapta cale qi-o orienteazd spre beatitudine; uni'

.".i;t r1i", d""i, u libertalii prin gralia operantd qi trooyerll

gralre .sanctificatoare f.rtb; ii-t'tai care qterge, prin botez' vir

[a"otrl"i. Doctrina graliei, care o are drept corglar !:^:Til;;t4* n-a fost nic"iodatd expusi y Pro.fesso' qi' cu atAt n

pu1in, discutat[ contradictt riu, in Biserit",t ]Ut6tlt"f.l] :1'$:bio *t* +ar deduce caracterul fundamental al ortodoxiei grece

acela de-a avea o anume repugnanlE de a ralio.naliza,dogr

stabiliti qi interpretatd, prin lumina platonician[' de cit

earl"6i Bis"ri"ii' Realit[tile triite in interiorul Bisericii sur

aici, situate pe un plan spiritual, unde totul se-nf[goard

clar-obscurui misterului' Ar fi vorba de un pragmatl

3""J'ir.r"i. .rga"irrr", mental[, floarea qi frurrtul ascer

traditionale (Cf. My.rha I-'ot-Borodine' La -diificaLion

de

homme, Ed. d; Cerf, Paris, 1970, pp' 192-3;187-8|-- 'lbt in limbaiul abstract qi elevat al filosofiei vorbeqte

SfAntul Augustin despre libeiul arbitru 9i gralia gratis dat[

of"r"t" scrle dupd naqterea er eziei.pelagiene' Inilislbflllile.ului arbitm qi gratuitatca graliei sunt, deopotriv6'. postul

;i;;;;";,.ate; inc"altea, i" "eI"ltlt" .op:l"' in,EqtstoLe,, yt1I".*a, qi-n Predici, unde trateazd incidental qi conjr.rnctur

libertatea, liberul arbitru qi gralia, intAlnim' intr-o mirifi

"fllr."."".rta stilisticd, o ."*i de formulSri ce au avut da

,6-rrfru.,t" ii^prl, diinuind memorabile' Aleg' in cclc ce -urmc€

pr"r-u,ofor, cdruia ii r6mAn striine qi psihologismul pur'

irUrlfnaff" discursului, de unde, o predomin"Td '.thlott'-!ru : ricordiae gratiaeque subiectior", adic5:,,Aceastd voin!6 liberd

fi. intr-adev[r, cu atAt mai liber6, cu cAt mai sdnitoasi: cu.p"f"ri"L, care inspirl secret intreaga religie .Ortodox.['

ct

;;*U," expresia plenara in viala 11cr11nantalu !i-l

tT:"::li

0i rlr: aceea-i ajutat, fiindci nu-i inliturat. Cel care, intr-adev5r,

ll zi,rr: Iui Dumnezeu: uAjutorul meu si fii' (Psal' XXII, 9),

lilllrturiseqte ci el wea sd plineasci cea ce a poruncit, dar 9d $efa (ltl Caiele a poruncit cere ajutorul ca si poatd (Ep' CLW!,10,

P,l ,., t. XXXIII, col. 677). Legea nu-i este suficientd liberului arbitm

Bl voinlei, aqa cd nimeni nu trebuie sd se sume{easci 9i s[16'rrrrrcad5-n putelile proprii, intrucAt ,,nu ale voinlei, ci, mai

ale vanit[1ii-s ele" (1d., 18, lbid., col. 683), iar: ,,libertasro gratia non est libertas, sed contumacia", adic6: ,,Iibertatea'r1 grafie nu-i libertate, ci contumacie" (Id., 17, ibid', col' 682),

nrcAt, dersi nu-i nici o indoiald cd exist[ liberul arbttru,t()statea lui nu-i, totuqi, suficientd, dacd nu-i este ajutatil'irnritatea, gi nurnai astfel: ,,Haec enim vohrntas libera tanto

it liberior quanto sanior: tanto autem sanior, quanto divinae

, ins[, mai sinStoas[, cu cAt mai supusi divinei misericordii

grrrliei" (I'1., B, ibid., col. 6'76), citci,,pirdsit de divinul ajutor,

xrrtrl arbitru, prin oricAti qtiin!5 a legii ar excela, nu va avea,

rrioi un chip, soliditatea justiliei, ci umflarea impiei superbii

lurnoalea exitioasd" (1d., 5, ibid., col. 675)'(ieea ce-l deosebeqte pe SfAntul Augustin de oricare dintre

rrlrinele filosofice, numeascS-se ele stoicism, epicurism,

exemple din aceste oper"e' dc-o circulalie mai restrAnsi' tocm

20 Sf" Aureliu Augustin, Liberul arbitru

(Ep. ClXItll, 15, ibid., col. 739), intrucAt: ,,lex libertatis lecharitatis est", adicd, ,,Le6Jca Iibertdlii este legea charitdlii" (.19, ibid., col. 740). Daci voim cu adevdrat sd apdrdm liarbitru, sd nu ne rdzboim cu de unde este f5cut el liber,dacd ne rizboim impotriva graliei, prin care este liberat linostru arbitru, sd se decline fa!5 de rdu qi sd-nclihe sE facdvoim ca insugi arbitriul nostru s5 rdmAn5 captiv inc6 (Cf.CCXVIL III, B, ibid., col. 981). Dovada insuficienlei voinlei sieste insiqi rugdciunea, c6ci: ,,lpsa quippe oratio admonet teindigeas adiutorio Domini tui, ne spem bene vivendi in teOras enim non iam ut accipias divitias et honores prsaeculi, aut aliquid vanitatis humanae, sed ne intres itentationem: quod utique gi homo sibi praestare possetnon posceretul orando. Quapropter, ut non rntremustentationem, si voluntas sufficeret, non oraremus, c[uae tamendeesset, nec orare possemus. Adsit enim ut velimus, oremus auteut valeamus quod voluerimus, cum ipso donantesapuerimus. Quod bonum quoniam iam coepisti, est unde gratiagas. Quid enim habes guod non accepisti? Si autemcave ne glorieris quasi non acceperis (l Cor., Id 7), hoc est, quex te ipso habere pohreris. Sciens autem unde acceperis, ab ipete ut perficiatur, a quo datum est ut inciperetur. Cum tiitague et tremore tuam salutem operare. Deus este enimoperatur in te et velle, et perficere, pro bana voluntate (PhilippII, XII, 13). quoniam praeparatur voluntas a Donrino (Prov., VII35, sec. LXX) atque ab ipso gressus hominis diriguntur, et vieius volet (PsaL. XXXII,2i3). Haec cogitatio sancta servabit te,sapientiam tua pietas sit, id est, ut ex Deo sis bonus, et Chrigratiae non ingratus", adicd: ,,Rugdciunea insdgi i1i atrage 1itncaltea, luarea aminte cd duci lipsd de ajutorul Domnuluicn si nu-gi pui in tine speranla de-a trSi drept. Te rogi, intr-adevdrde-acum, nu s5 primeqti bog5liile qi onorurile prezentuluiori t:cva dc-alc vanitltii r;mane. ci sI nu intri in tentatiune.(re, desiglrr, dacd omul gr-ar putea-r) presta siegi voind, n-arcerutd prin rugdciunc. l)reptaccea, dacd voinla ar fi suficisd mr intrint it1 tentatiune. nu ne-arn ruga; carea, dao6, totugi

Noti introductiud.

v()im, sA ne rugdm ins6, cum, Insuqi diruindu-ne, vom fi-nlelesdrept, si fim in stare de ceea ce vom fi voit. Bine, pe care, fiindc5l-ai primit deia, ai de unde sd aduci mulgrnin. intr-adevir, ce ai()o nu ai primit. Dac6, insd, ai primit, pdzegte-te sd nu cumva sd

te sumefeqti, ca qi cum n-ai fi primit" (I Cor., IV.7): ca 9i cum ai

putea, adic6, avea de la tine insuli, $tiutor, insi, de unde aiprimit, de la Acela cere sE se desdvArqeascS, de cdtre Carele s-a

dat s6 inceap5. $i, astfel, cu teamd qi tremur htcreazil-ti sinetatea

ta. Dumnezeu este, tntr-adevir, Cel Carele l:ucreazil intru tine 9ia voi, qi a des[vArgi, pentru buna voinl[ (Filip.,lI, 1.2,13): fiindcivoinla este pregitit5 de cStre Domnul (Prou', YIll,35, sec. LXX),

6i de cdtre El insuqi diriguifi sunt pagii omului, qi va voi calea lui(Psal. XXXI/I,23). Aoeast6 cugetare sacrd te va serwi pe tine, ca

tnlelepciunea ta sE fie pietatea, adic5, si fii bun de la Dumnezeu,

qi nu ingrat graliei lui Christos (Ep. CCXWI,3, ibid.. col. 990).

Starea vechii libertdfi a leformat-o venirea lui Christos. In Adams-e aritat de ce-i in stare libeml arbitru in privinla morgii, intru(lhristos, de ce-i ln stare aiutorul lui Dumnezeu in privinla vielii'l)umnezeu nu a dat nim[nui libertatea de a face rdul, altfel nune justifici pedeapsa. Protop4rintele nostm a fost, el insuqi, liberu face binele qi liber a nu face rdul. Cine socoate cd atunci, cAnd

Domnul va veni sd judece lumea, nu va fi judecat dupi lucririle' sole oF4ul, care deja s-a putut folosi prin etate de libeml arbitm,greqe;te, dupd cum greqeqte gi cel ce socoate cE gralia luiDuqnezeu este dati dup5 meritele omeneqti (Cf. Ep. CCXT l,

ibid., col. 971). Prin insuqi faptul, aqadar, ci Domnul a venit siuolveze lumea qi ci va veni sd o judece, se-n-credinleazdrloopotriv6 gralia qi liberul arbitru (CI Ep. CCII/,2, ibid., col.l)69). Libeml arbitru nu trebuie apSrat astfel, incAt s[ i se atribuie

111i, f6rd gralia lui Dumnezeu, bunele lucrbri, nici gralia luif)r;pnezeu nu trebuie asffel apdrati, incAt, cvazisigrri de ea, sd

fio-ndrigite lucrirife rBle. Credinla catholicd nu neagd liberulnrhitr-u nici in viala bund, nici in viata rea, dar nici nu-i atribuiehri atAta, incflt sd fie-n stare de ceva fdrd grafia lui Dumnezeu,fir: ca sE se gonverteasc6 $in r'6u in bine, fie ca s[-nainteze

lrr.rlseverent lntru !ine, fie s-ajungd la binele sempitern, de underir nrr se mai teamd cd este lipsit (Cf. Ep CCX\ 4, ibid., col. 973).

21

ar lipsi, nu am putea nir:i sd ne rugdm: Sd fie deci de fald ca

Notd' introductiud, 23

p,,ut" tb.rolut exisia {[ri libclul arbrtru, d"fd,-"J* nu exrsti

niri rrn {cl ilc rnoarte a sufletului rnai rea decAt libertatea erofll

Sf. Aureliu Ausustin, t i!:t4Lg!91t'y4_ ____--9i.-4!\e!!! +!ELs]"" "!!7!

Prin insursi faptul cd surttcm sfhtuili qi ni se pomnceqte si firin{clepli qi s[-nlelegel]r se re(rurgc [a-obedienfa loastr6' "tt".l

(t)1. tip. Cl, lbrd.., col. 400), i'rr litrertatea Fiu $"1,i::)ii:i".-t ,t" sut picat (De uero "eLig,' Xl',76, P'L', t XXXI\''

Li.berlatem ttocali esti.s; Latflum ne libertatem tn occastonen

carnis cleLis, sed per cltarilaLem seruile inuicem (Calat'' V' 13)

Non ergo dicat cristianus: ulibcr sunt, in libertatem vacatus surr:

s;"r,rr.""r"rr, sed rcdemPtus sunr, et ipsa redernptirlne libe

effectus sum, faciam quoi vc'lo' nelno me prohibeat a volunti

mea, si liber sumr. Scd si ista voluntate peccatum facis' serwrs

p".'""rt. Noli elgo libertatc abuti ad libere peccandum' sed r

IJ ...t p"""tnir*. Illrit enirn voluntas tua libera' :i fueilt

Eris liber, si fueris scr\-rls; li'ber peccati, serr''us iustitae; d

Lfortnlo, Cum serui essetis peccati Lib.eri .eratis ,i"it':::";-,rur"o, liberali a Peccoto, '"'lui

ot'Len' l'octi Deo' habetis Jruct

t)estrLtm in sarictil'ical,ionr:m, linem uero uitam aetern

(tlom.,Vi, 20, 22). Hoc c(inelnur, id agamus"' adic6: "Aceasti

estc libertatea noastrS, fra1ilor, si fim iiberali de c6trc Liberul

;;i, liberAndu-ne, si nc facd pe noi sert'i:..eram' intr-adev6r; ser

trupiditefli, Iiberali, ^m f,,.i flculi .servii.

charitalii' Otli "::Hr;,ili,' ioi, tnr,ri, /i'aliLot, oli /bsL che.mali tntru l.ibertat:

,ri*oi .sd ntL'ctaPi liLerialea tnt'ru ocaziunea cdrnii.' ci pri

charitol.e seru/1i. unul oLtuia (Calat', V, 13)- Sa nu zic6' de

clcqtinul: ns.,r,i lib"r', am fost chemat intru libertate; scrv,erl

.1..r1 r,r,, fost riscumpirat, ,si prin irrsdqi riscumpirarea am d

liber'. sd fac ce vreaul dac[-s libt:r', nirncnea si nu md op

clc la vclinla rrcar. Dru', dttcd pril ac:easti voin![ far-:r pdcatu

"gti ..,rr'r-ti pitratului. Nu vot, aqirdar', sd aYtuzczi dc aceast

25

24 Sf. Aureliu Liberul arbitruNotd introductiud,

lrrre dobitoc se plAnge de pdcat, care pasire se teme de gheena

f'*rului etern? Fiindcd participarca ci la viala etern5-i rnli, nules

lricele miseriilor. Omul, insd, fiindcd a fost fdc;ut, el, care sd fie

ir rtruvier{a

$urPatri-ailillcrul arbitru, ,si, prin aceastd raliune, nu mi fdceai mai bun

r'lecAt dobitoaccle, nu rnd urma pe mine, pac[tuitorul, just[rlnmnarea. Deci, prin liberul arbitru inillatu-m-ai pe minc qi

ltrin judecata justiliei surpatu-m-ai pe mine" (Enar. in. Psal'i'll, tt, itia., col. 1302). Nu aqa au fost constituite lucrdrile luil)rrmnezeu. incAt cratura, constituitd intm liberul arbitru, sd

cst ad imaginem Dei: levatus in hunc honorem' erectus a pulve

erectus a terra, ""c"pit animam rationalem' lt""p"?1',1:t

rationis ipsius vivacittl" t''*"iU"t bestiss' pecorbius' volatilibr

0i."1'u; -l;--

' rar--o";i ""i* l":ll.n:l",ti:::::-i"$ff[:: tum est ad imasinem Deir

euomo t'".";"i'-'1'!^i1':i l":IX#:l';"." miseriam' Quod emm pecu's plan t.at P""""l9L-Tiavis timet gehennam ignis aeterni? Quia ""11"^:'::l"l:::t;;;"" ;", nulli stimuli miseriarum' Homo autem' c1na racl

est qui sit in beata -*l "i u""" *"ll19Tji:: :::,TI

cr,ri. -ut" vixit. Ergo: Quia leoasti' elisisti me: ideo sequrtur

;::#;;i"al'',L1tr Lb erum arbitrium sij":: S*l

"ffiiJ.'iil"irri-r.umi"m, et per hanc rationem pecoribus

non faceres meliorem, non me sequeretur d"Til:i:,]:;n#;:t#;;;;'tt'*- Iiberum levasti me' et per iustiti

iudicium elrsrstr *"'i- 'ai"a: ,,De la f:W *ari",^rr'find.ienat iu n ii Tale, 1:iina"a

,lr,dl',tatu- m-ai' surp atu-m-ai' 1

'"''o' '- ^ 'far Doamne' intru Adam: mAnie crl careinsiqr acea manle a I i

#-llffi#:'.u*t", "u*;;;-;"' ne-am alipit strans' m'ani

fj_r_-. --Xcil. i-.nhitirii^ mania dintru massa p5catului: dupf ):^ t:-^ #ii -Ani,Si noi oarecdnd din fire tii

,i"" Dom.,,l: Mdnia lui Du-..,.^,,tnxcn,

rdmdne asuPrc, Lut, Jttndca nLt a crezut intnt unulndscutul Fi

lui Dumnez"u ltoo', lll, aol' l"tt-"devir' nu zice.: Yuit'" 1

;1#;:;;;;":;i^;"p; lui, ci, rdmdne asupra lui: riindcs.

se qterge intru carea tL" "*"* t-"li*f..1T :"::;,!:::;I.::J".?:#;"" ;tt""-to""t aceasta: Findcd indltatu-m-

surpatu-m'al' lnt'-tJevir, nu zice: l'iindc6 m-ai ridicat'

;ffi ;;" i, cr: I'ii ndcd tndl{atu'm ?\ -t "'! 1!!:f *: :: :'asta? Omul, pus intru onoare' a fost fdcut dupi imaglnea

t.),,mnozcrr. tniltat intru aceastS onoare, ridicat din pulb

:ff;:l:Ii.,iH?* iu H:T";.T, r' ----- -^^l^

vivacitatea raliunii i"*qi Oare' intr-adevir' dintre acelea' a

;;;;1;1.iJg"fi ie Ce"i''<riuna dintre :1" :: l:i. l1::':"::l

hrvrng6 voinla Cratorului, chiar dacd face impotriva voinlei l-ui'l)trrnnezeu nu wea s5 pdcdhrieqti, cici prohibegte pdcatul; totuqi,

drtcd vei fi p5c6tuit, s5 nu socoli ci omul a f5cut ceea cc a voit qi

rr.rr-ntAmplat ceea ce Dumnezeu nu a voit. intr-adevdr precum

Voieqte ca omul si nu pic6tuiascr[, aqa voie"ste s6-i dea cru1are

lllrr:ituitorrlui, ca si se reintoarcd qi si tr'diasc[; aqa wea, in cele

tlitr urm6, sdJ pcdepseasr:E pe pcrseveratorul intru pdcat, ca sd

tnr scape contumacele de puterca justiliei. Aqa, orice vei fi ales,

lnr-i va lipsi Omnipotentului de unde s5-9i plineasci dintru tine

tirirrfa Sa (Cl. Enar. in. Psal.in predici, cAnd vorbcrs espre liberul

&t'lritru, tonul retorllui atinge. ile sblimului'

A6r. Dumrezeu i-a dat omului liberul arbitru, qi, dacd wea omul,

lari u fost paie. astizi se face grAu: dac[ se intoarni pe sine de la

ntvAntul lui Dumnezeu, ast6zi se face paie (Cf. Serm. CCLI, P'l'',XXXVII, col. 1175). Prin a voi rdul, omul a pierdut, aqadar, a

;ttttr:a binele. VAndutu-s-a, strige el, prin umare: ,,Vendidi me,

It,rlime me: r,endidi me arbitrio meo, redime sanguine tuo. InVnrrr.litore erubescat superbia, in redernptore glorietur gratia",grlic[,:,,VAndutu-m-am, rSscump[r6-m5: vAndutu^-m-am prinht'lritriul rneu, rdscumpdr6-m6 prin sAngelo Tiu. In vAnzitor

rirsr:5 superbia, in tdscumpirdtor glrrifice-se gralia" (Serm'

,[,[, II, 2, ibid., col. 187). Pelsorrificat, liberu] arbitru e supus

#;;;;ilipi*''"'"'' Precum niciuna dintre ele :" i'";,'nl;;,;u. niciuna dintre ele nu are acastd miserie' lntr lm;rrccaliei: ,,O malum liberunr arbitrium sine l)eo Flxpcrti

2726 Notd, introductiud

lrinelui (: creatura, fiecare in parte), a binelui foarte (: creaturairr totalitatea-i) qi a suprem binelui (: Creatorul), bine qi binelirarte, unde rdul nu-i absolut nimic alta dec6t numai qi numaipriva{iune (lips[) a binelui, conform celebrei invoca]ii din nurrrai pulin celebla Rugiciune clin SoliLocuii: ,,Dumnezeule, Carele

rru faci rdul, gi faci c5 nu existd atotriul" (Cfl. Soli.l., P.L., t.

XXXII, 1,2, col.869). Aga, in aceastd diferenti dintre Creator qi

r:r'eatur6, este definitd qi voinla liber6, firi de care creaturaralional5 ar fi fost, intr-adevdr, imperfectS. ,,Omne quod fit, ei a

rluo fit par esse non potest. Alioquin iustitia, quae sua cuiquelribuere debet, de rebus auferatur necesse est. Hominem ergol)cus cum fecit, quanquam optimum fecerit; non tamen id fecitrpod erat ipse. Melior autem horno est qui voluntate, guam quinccesitate bonus est. Voluntas igitur libera danda homini fuit",trdic6: ,,Nimic ce-i f[cut nu-i poate fi egal celui de c[tre cine-iliicut. Altrninteri, jusiilia, care trebuie s6-i atribuie fiecdruia ceea

rrr: i se cuvine, e necesar si fie eliminatd din toate situaliile. Deci,crrm pe om l-a fdcut Dumnezelll ctt toate cd l-a fdcut optim, nul-a f[cut, tohrqi, ceea ce era El insugi. Este mai bun, insi, omul,care-i bun prin voin1d decAt care-i bun prin necesitate. Voinlalilrcrd, trebuia, aqadar, sd-i fie dat5 omului" (De diu'quaest.l,XXXIil, Il, De libero arbitlio, P.L., t. XL, col. 11). De unde se

jrrstifici gi providenla in raport cu-ntAmplarea gi temeraml, cici.,,Quidquid casu fit, temere fit' quidquid temere fit, non fitlrrrrvidentia. Si ergo casu aliqua fiunt in mundo, non providentiarrrriversus mundus administrarur. Si non providentia universusrtrundus administratur, est ergo aliqua natura atque suhstantiarluae ad opus providentiae non pertineat. Omne autem quodlst, in quantum est, bonum est. Summe enim est illud bonum,cuius participatione sunt bona caetera. Et omne quod mutabile(lst, non pel se ipsum, sed boni immutabilis participatione, in(luantum est, bonum est. Porro illucl bonum, cuius participationexrrnt bona caetera quaocumquc sunt? tlon per aliud, scd per se

ipsum bonum est, quam divinam etiam providentiam vocamus.

Nihil igitur casu fit r'n mundo. Hoc constituto, consequens videturrrt quidquid irr mundo gelitrrr', partim dMnitus geratul', partimrrostra voluntate. Deus enim quavis hrtmine optimo et iustissirno

surlus quid valeat sine Deo' ldeo miseri facti sumus" qura sr

D"o qrid valeat exprerti sumus' Experti ergo tandem aliquan^: I/^^

,rov".i-r., et ueniie ad.oremus eum' et Proslernomur ei' I/eni

adoremus eL prosternamur ilLi, et fleamus corom Domino qt

nos Jbcit; ut perditos nos per nos, reficiat nos qui {ecit nos' Ec

honus factus est homo, et pcr libemm arbitriumlfactus est mal

homo: quando facturus est bonum hominem malus homo

liberum arbitrium deserens Deum? Servare se non poturt

bonum, et facturus est se nlalus bonum? Cum esset bonus'

se servar.it bonurn; at cum sit malum dicit: uFacio me

Quid facis malus, qui pelisti bonus, nisi reficiat te qur permar

b'onus?", adici,, ,O ,art, i[ri de Dumnezeu, Iiber arbitr

Experimentat-am de ce-i, firi de Dumnezeu, in stare' De ac

am fost fdculi miseri, fiindcd experimentat-am de ce-i' firiDumnezen, in stare. Experimentali, deci, noi s[ qtim' cAndva'

cele din urm5, 9i uenili, sd-L adordm pe El, Si sd I ne pr

Lui. l/enipi sd-L adordm, Ei sd I ne posterncim I'ui, 9i sd

tnaintea'DomnuLui Carele ne-a fdcut Pe noi, ca, pe noi' pierd

prin noi, si ne refac[ pe noi Cel-Carele ne-a fdcut pe noi' la

Lrn . fost ficut omu[, qi, prin liberul arbitru, ficutu-s-a romul: cAnd, pdrisindu-L, prin liberul arbitru, pe Dumnez

are sE ," fu"d omul rdu om bun? Bunul nu s-a putut pistra

aceasta, cd natura uman6 a fost in stare sd se rdneasci pe s

prin liberul albitru, dar c;6, acum sAngerAndi, nu m1i 1st1

sta.e ,5 se insinStoqeasc6 srngur'6 pe sine, revine, ca un leitrr

in multe din predici (Ct. Sernz' CLI4,lbid', col' 850; ibid''

877; ()Cl,XXl/\il, 1b;d'., col. 1268), dupd cum revine qi ideea

omul, eliberAndu-se pe sine insuqi de riu, nu poate fi rinitt'Itre altul ((if. Serm. XLll.;bld.., t:'i' 253; CCXCl4l, rbid''

1136i3 sq.).St'".rtrt Augustin a-nvi1at 9i continud sh-nvc{e lumea

gAndeasci in trel mai profund ^sentiment creqtrrr) crealronrst)

sfera libertdlii e*purgaie dc urnbrele oricdrri dualism' in limil

28

Ia-ntAmplare e temerar fdcut: orice-i temerar ficut nu-i fdcut prin'

;;JlF Dac5, in lume, sunt deci, fdcute unele la-ntAmplare'

nu-i administratd Prin Providadministrati Prin Proudenldnaturi sau substanli care sd

Tot ceea ce este, ins[, in cAt est

este acel bun, Prin ParticiParetot ceea ce este mutabil, nu prin sine insuqi, ci prin parhcrparea

Sf . Aureliu Augustin, I'tleyt qli*y

longe atque imc<-rrnparabiliter meliol et iusti<ll est' Iustus autem I

,"gi.t. et gulberrrans universa, nullarn f o"l"T -:'i1l,1t^ :l:i

noastr6. Dumnezeu este, ins6, cu multul qi incomparabil mai'

U"" gl mai just decAt oricare om optim qi atotiust' Justul'. tnsio'

i*pare6.rar-Ie qi guvernAndu-le pe toate, in nici un chip nu

i"g'aa*" .a i ." upfi.," cuiva pe nemerit Y'o, p:d"-"pti ul l]:1:liil;; ;; ,r;,#; vreun i'"-i' Meritul, inss' al pe{epsei'i

pa"t*ft -".ltrt premiului este fapta dreapt6' Nioi pdcatull lT?,

Zo1. 17). Jine, agaiar, de ominpotenla Creatorului sE permitd sE

iJ."f"i" p,.o',r"rird din libe.,l arbitru, {up1-cuT 1i"," de justilia

Justului s5 ,,, l" permitd nepedepsite (Cf ' De diu' daem'' ibid''

col. 581 sqq.) 'l-ine, iariqi, de ficitorul miscricordiei sd qi-rr

invedereze,'sd iertc ,si sd rdscumpere, intrucAt: "de ce poate ti'

intr-adevdr. in stare liberul arbitru neaiutrrt s-a-nvederat intru

Notd, introductiud' 29

numai dac[ va fi ajutat de citre Dumnezeu. intr-ade'r'[l, acel

prirn om a plimit drept liberul arbitru, qi Dumnezeu a pus

inaintea lui, preoum zice Scriptura, focul gi apa: spre cct're uei fiuoit, zice, tnti,nde mttna ta (Ebl. XV, 17). Focul alesu-l-a, a l6sat

rnuritoare, libelului arbitru, nu s[-mplineascd omul cum va fivoit justilia, ci, prin pietate suplicantS,

prin darrrl Ciruia sd poat[ sd o-mplinad. Simpl:qu. I, 14. ibid., col. 108),

de foarte mult in stare, ba chiar este,

cc este el, oare, intru vAndulii sub picat, in stare" (Idem, qu [I,

21, ibid., cci. 126)?

in limbajul artelor liberale, armat de proprietatea dialectrciiente in acea

conselTrnateugustin peAndu-l prin

argumente r:are vizeaz6 diferenla dintre creator qi creaturd,

,'Jr., rd.lui, picatul o,iginar, meritul qi demeritul, liberularbitru qi, desigur, gra{ia. Suntem, aqadar, in 392, la Hippona'Afldm do la Possidius, din lita Augustini, cap.VI, cumcd, atunt:i,

rrctatea cra plini de rnorbul ereziei uranihee qi ci pcstilenla-iinsuqi Adam. La rdu igi este suficient sieqi, la bine' nu'

Notd introducti.ud, 3130 Sf. Aureliu Augusti;n, Lib"f! tiltt y

suhiectului desbaterii, Augustin voind s5 me1!in6 disputa strict

notabilitililor cet[1ii, t[bli1ele, in sald se {icu linirste; lud intAi

cuvAntul Augustin, care, voind, impotriva doctrinei manihee,

gintei intunericului, pe care o ndscociri rnaniheii, nu trebuia,'ri"i .a trimiti aici sufletele, partea substanlei sale, adic5, dupd

doctrina maniheilor, unde s5 pdtimeasci atatea qi atatea necazuildar:6, ins5, Dumnezeu a putut pdtimi ceva din partea gintei

intunericului, El nu este inviolabil' EvitAnd, cu argumentele

dialecticii, multele hdfquri, in care voia si-l atrgd maniheul, care

se codea cu orice chip si rispundi la intrebirile pe care i Ie

il fo4eazd pecuvAntul lui

ce qi credeau,t atAt de mult

asistenta, incAt indignarea explodd in vacarm' Disputa se

intrerupse, urmAnd sd se continue-n ziua urm6toare' A doua zi,

l"ortunatus incercd s5-9i apele dualismul siu, dar Augustin

conduse astfel disputa, presAndu-l cu argumentul amintit, pAnE

fnu doud zile. incd de la inceput, intre Augustin 9i Fortunatus

.r.r"rri, clrm era de agteptat, o anume distan!6 in privinfa'

Notd, introductiua 3332 _ _ Sf. Auretl" 4ygy'tirlbr4'!!\fy--

ins6, nu este cel care cautd s[ se ajute de lreo materie, de unde

sd facd oeea ce wea; de unde este consecvent ca, dupi credinla

adev6rat[, toate pe care l)umnezetle-a f6cut prin CuvAntul qi

care Augustin ii rdspunde cd el aqa crede, dar toate care au fost

{dcute. Maniheul constatd c[ f[cutele consunS, dar, fiindci-gisunt loruqi inconveniente. crede el, din insuqi acest fapt rezulticd nu exist6 doar o singuri substan!5, chiar dac5 f[cutele au

fost ficute din porunca uneia, c6, aqa cum o aratd lucrurile tnsele,

nu au nimic similar firtnericul gi lurnina, nimic similar, adevdrul

'ldtdl meu ceresc, ua fi eradicat, Si ua fi aruncat tn foc, fiindcdnu face Jructe bune (Mo.t., XY,grosolan, deduce c6, in aceastd

a oorpului, alta, ins5, eternS, a

ei, maniheii, o cred fiinla lui

l"::rjxi,*;,Txlpdcatului nostl'u,ele, si le simqim urnnezeu le-a 9i fdcut

cdderii omului, care n-a vrrit sd pdzeascd legea lui l)umnezeu'

Sr.rfletului ralional, intradevdr, oare este in om, i-a dat l)umnezeu

liberul arbitru. Cici aqa se putea sd ajbd meritul, dacd suntem

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

voit, insa, si-i serveascd el lui Dumnezew, cele ce ti'serveau lui, se"

converteau intla pedeapsa lui. Dreptaceea, daci toate le-a rAnduit'

Notd introductiud.

ficut pe amAndoud una, qi surpAnd peretele din mijloc aldespd4irii, ura in carnea Sa, deqertAnd prin decrete legeamandatelor, sd-i zideasc6 pe doi intru Sine Insuqi, in unul noultrm, f[cAnd pacea, s6-i reconcilieze, pe amAndoi intr-un corp, luiI)umnezeu, prin cruce, omorAnd ura intrr Sine Insuqi' $i venindva binevestit pace voud, care erali departe, gi pace lor, care erau

aproape. F-iindcd prin El insuqi avem -qi

unii, qi allii intr-un singurspirit acces Ia Tat[I" (Efes., Il, 1-1S). in replic5, Augr-rstin ii araticii acest fragment din Apost<-,I, pe care I-a citat, este mai mult insprijinul credinfei sale decAt in sprijinul credinlei manihee, maiintAi, fiindci liberul arbitru, prin care el, Augustin, a zis ci se

{ace cd sufletul p[cdtuieqte, a fost indesa! exprimat aici, cAnd

Apostolul a numit pdcatele qi cAnd a zis cd reconcilierea noastr6cu Dumnezeu se face prin Isus Christos. Picituind, intr-adevdr,nc-am instrSinat de Dumnezeu; finAnd, ins5, prcceptele luiChristos, ne reconciliem cu Dumnezet\ ca noi, care eram morliprin p[cate, pizind preceptele Lui, si fim vivificali qi si avem

pacea, intr-un singur spirit, cu El, fa16 de Carele, nepSzAndpreceptele Lui, ne-am instr'dinat, precum se^predicd in credinla.o, d".p." primul om care a fost constituit. il intreabS, apoi, pe

Fbrtunatus, in cel chip putea avea, conform fragmentului pe care

l-a citit, pdcate, daci o naturi contrard ne cr.rnstrAnge pe noi s5

facem ceea ce facem, intn-rcAt, cine-i constrAns prin necesitate sd

fac6. ceva, nu p6c[tuieqte, cine, insi, p6cdtuiegte, prin liberularbitru pdcdtuieqte. De ce, apoi, sd ne fie nou6 poruncit6penitenta, dacd noi nu faccm nimic riu? $i-ntreabi' iardqi, cuiii este dat6 indulgenla pdcatelot, noui, ori gintei intunericului,cici, clac5 ii este datd gintei intunericului indulgenla pdcatelor,va impdr[1i dimpreund cu Dumnezeu gi ea, primind indulgenlaplcatelor, daci, ins[, ne este datd noud indulgen]a p6catelor,c-nvederat c-am pScdtuit prin voint6, intrucAt este-ndestul de

pr'ostoqte a i se da iertare celui care nu a fdcut nimic rdu; nu al'ircut, ins6, nimic ldu cel ce nu a fdcut nimic prin propria voinfd,qi, in continuare, ii aratd inepliile ce se nasc din faptul cd

rnaniheii induo o a doua natur6, natura intunericului, adicd,coetcrn5 lui Dumnezeu.

3534

buni prin voinl6, nu prin necesitate. Cum se cuvenea, aqadar, sA

fie bun, nu prin necesitate, ci prin vtlinfi, se cuvenea ca

Dumnezeu s6-i dea sufletului liberul arbitru. Acestui suflet, ins6,

ascultitomlui legilor sale, i le-a supus f5r5 adversitate pe toate:"

s6-i serveasc[ Iuitoate celelalte pe c.are Dumnezeu le-a zidit, dacl

qi el insuqi ar fi voit sd-i serveascd lui Dumnezqr' Daci 1-1 fi"

Dumnezeu, gi sunt bune, nici Dumnezeu nu pitimeqte rdul' La

care Forfunatus rispunde c5, -ntr-adev6r, Dumnezeu nu pdtimeqte

r6ul, dar il previne, gi nu temerar, ci prin virtute qi pregtiin!6, qi;

voind si concludd cumcS libera facultate de a tr6i nu-i dat6

decat numai unde este c[derea, aduce in sprijinul s6u urmdt6arele

toli am trdit, cAndva, intru dorinlele cdrni noastre, fdc[tori ai

vointelor sfaturilor cirnii, 9i eram nah-rral fiii mAniei, precum gi

ceilahi. Dumnezeu, ins6, Carele este bogat intru toata-ndurarea;

s-a-ndurat de noi. Si, cum eram morti prin p6cate, n

cineva. Suntem, intr-adevir, fipitura Lui Insuqi, creali intChristos, intm lucrdrile bune, pe care le-a preg6tit Dumnezeui

sd umbldm intru ele. l'-apt pentru t)arc, sd vd aducegi aminte

convivificat pe noi tntru Christos, prin a c6rui gralie alificuli salvaqi, qi impreund cr-r El ne-a colocat intru cereqti cu

christos, sd arate secolelelor r.iitoare abundenti bogalra gralieil

sale prin bunatatea asupra noastr.S intru lsus christos. Prin gra]ie,

intr-adev6a sunteli salvat-i prin credinl6: Ei asta nu de la voi, c6ci

este darul lui Dumnezeu, nu dintru lucr'5ri, ca sd nu se glorifice

voi eragi ginte intn-r carne, care erati numiti prepul, a"p1 :

"" ," ,rrrir"qte circumcizie ficut6, cu mAna, in carne, fiiera1i. in acel timp fdri Christos, alienali dc convietuirea lui Israe

qi str[ini ai testamentelor, neavAnd speran]a promisiunii, qi f6rt

Durrrnezeu in ar:east6 lumc. Acum, insd, intru Christos Isus,

c;are, cAndva, era{i departe, a}i fost f6rruli aproape intru sAr

lui Christos. El insuqi este, intr-adevir, pacea noa'stre, Carele

36 Sf. Aureliu Augustin, fi!S!"l -9tt-

i."a u. -"ritu pedeapsi cel ce picdtuieqte impotriva voinfelr

sale, trebuie sd merite gi p."mi, cel ce impotliva voinlei sale face

pot fi astfel precum este lil insuqi, Carele le-a f5cut. Este, deci,'

iniust gi proitegte a crecle ci operelo-i sunt pare artificelui 9i

zidirile, ziditorului. Dreptaceca, dacd credinta vie este c{i1

Durnnczeu le-a ficut pc toate bule, {'a1d dc care, totuqi, hll Insuqil

ostc cu multrrl tnai excclent qi pe departe mai ptestant, onglnep

gi capul rtitrlui tlste picatull f)re(]um a zis Apostrtlul: Rdddcina'

irrLt ro, reLeLor esle cttpiclilateo., pe care unii urmdnd-o au

nau|rogiaL de la credinld. Si s-clu strdpuns pe sine cu dur.eri

,rulie (i't.i^,, Vt, 10). Dacd. aqadar" el, maniheul, cautd ridicina

Notd, introductiud,

luturor relelor, il arc, iat[, pe Apostolul zicAnd ci rfiddcina tuhrror

lelelor este cupiditatea. Ridicina r[d6cinii cl, AuS.rstin, n-o poate

c6uta. Sau, daci este vreun rdu a cdrui rdddcin6 nu este

,;upiditatea, nu va fi cupiditatea ridicina tuturor relelor. Dac6,

insd, este adevirat cd rddicina'tuturor relelor este cupiditatea,

cdutim zadarnic un alt gen al riului. I)ac6, ins6, acea naturi a

rdului, pe care o induce maniheul, este tot r[ul qi nici picatulnu poate fi decAt numai de Ia acea natur[ contrarie, pedeapsa

trebuie sd o merite singurd ea ins5gi, nu sufletul, de la care nu

contaminat de nici o cidere, tu m-ai trimis pe mine aici, tu ai

pitimit necesitatea, tu te-ai temut de-mpdrdliile tale, cAnd

umeninla marea lor cidere gi devastarea. Cum, deci, cunoqteai

rlecAt numai qi numai faptul od r[ul triieqte in noi; deqi,

cxceptAnd corpurile noastre, rezulti cd relele trdiesc in toat[lrrmea. Nu acestca pe care le avem numai in corpurile noastre

lriicsr; in toatd lumea. qi-s in putere prin nume, bunele; ridicinarr:a stiruie. Cici o zis LuminS{ia ta c5 aceasta este rdddcina

lr:lelor, r:upiditatca, t:are tr[ieqte in corpurile noastre) c'um, cAnd

nrr este cupitlitatea rdului de Ia c,rrpurile noastre, dintru acea

37

Noti. introductiud' 39

38 - -$:4Yq4AuggLL'!'*t

q'b't'Y-

cum e clar ci r[ul acesta' care traleqte rrr,ur' uuuu-'::'t^^

atorul rau qi cd asta, pe care 3i numit-o':16til":^"1:"11'i:::;

:,'r,il : i "': "li' l* **ru illE:iT: iilt!,ff il{ilu olrntu, Tatdl Sau' qi-i pe merit eradicat

xV, tl, tlt. 10)' cici faptul cd zice-chw , r -^^+-,*ii ^^-+.qIii acea natura a

trebuie s6-i fie lmputat pa""t"f naturii contrarii' acea naturS al

riului este, si uttt c,e* Ii"'i"f este al sufJetulll' '1?T:*l;raulur usf,tr ir soLu vq r-- itoarea lui doctnnd

avertizarea Salvatorului nostru ql intrem€n , r -^ fl ^^-aco+ fqti cle oontrara qr inamicS stirpe steqr'

sulletu , r _ ^^r^ *-i ^,,"o alffel nu;itt:T etul cu c"ie mai Pure' alt{el

'n

poate ?yl ":""T"^::::1'Li"?'.::;iffir.t"trs se deda qr tt ott"l"' gi mai crase' interpretanc

anapoda pasaie .*i@;i"-; it:.i?:," {I'??' 3",T,;"Lt* Ii;:Ei:\:\;,;;5", "ii.',

coto' ' Y\' '4':tlT1::':-:^^-^1.'lB^,,mcisevedeclarcisufletulbunpicitureqteprl

r -

l\----6ryarr qA-

Scripturi qi c5, precum va c lnsidera demn Dumnezeu sa-

ddruiasc[, .rr" "*p"f f" t""'t' tn cel chip t"i]^."::':ir":"J3iiXffi'l;";t#t";;' ili';;urber''1 arfil.r a iost in acer o

ll'J5'I"t"., o'#;il;;;' u'r 3

t3st 111"1 :""*"lT:1"*';;#"'#l;;;;a voinlei lui' da.6 vola 1e

pr":"1'']iri-nr*""reu. Dupd ce, ins6' el a plcdtutt' "?l'-

t'tll;;;.n"' lui, arn fost precipititi 'iti l**1']l11ll^"::1 ::::i,1'lTT#i"":;;'; :;;, ffi;, de rat1, printr-o "u..

*-:lffi ;t*".,,A.tari ", z:rce el,,,in ac,truf ile ""iill"l Jlt"lirtilualC aIUIrItu' ),nrl4ar

e) avem liber arbitn.l n" i*pfi"dm printr-o anume c()nsuctudrn

'de a face ceva sau de-anu face' C)And' ;"t11]i^fl,:Y:t;il

va fi fnut sufletul, el insuqi se v

astfel, incAt sd nu Poat6, duPd

qi-a fiurit picdtuind. Vedem c

iii.rd"a deja consuetudinea stiP

nu iasd din gura loruqi cele ce

stirpea rdrrlui". Aci, Au

;;';;;";'"iheri, iar s nlei' desPre

acele cuvinte, care, ce disPar din

*"r" f.r, s-ar'in1ele6e aqa qi cu araclet' Iar'

daci ei voiesc sd experimenteze c ice' instituie

sd nu !ure. Vor vedea ci acea

obiqnuieqte. $i asta-nseamni c

consuetudinea f6cutd in carn

pruden{a cirnii, care, cAt timP

iui Dumnezeu, atAta timP este

fiind sfletul, aceea inceteazd s[intr-adevir s-a zis ci Pmdenla c

Dumnezeu, Precum s-ar zice ci g

Cu nici un chiP, intr-adevir, c

Dar, precum acea zdPadi se to

zdpadd, intfucAt Poatecirnii, consuetudinea,mintea noastrd va fi fos

sieqi tot omul Ia arbitriul legii d

rele a sufletului face consuet

u.t ol, arborele bun 9i arborele riu' pe care Fortunatus l-a

amintii, atot adevsr at s-a .p,,. T#T: ":,"'#J1.ft

:I.ff x:SE luim doi oameni: omul bun

n) nu Poate face loade rele: cAt

ade bune. Dar, ca si-n1eleagd' el'

au fost astfel amintili de citre

Domnul, incAt sd se semnifice acolo liberul arbitru' cE nu natun

sunt aceqti dtri "Uo'i, ci voinlele noastrc' El insuqi- zice in"nl,."gh"ii"'

SrLu fo."pi bunul'arbore' sau f'ace!'i :d:l :'b::il,trriff, 33). Cine este cel ce sd poatd face natura? Dac6' pnn

ulrnale, ni s-a pomncit noui '5 facem arborele' sau bunul' sau

1X"".#i0"".*;:;,;i ;"icea{a qi voluptatea raptului in

Notd, introductiud,

l,irustus" intr-o lucrare ampl[, compuse din treizecigitrci dc c[4irlc intinderi varii. Pe Faustus aoesta, care a al,ut un rol destul deitnportant in chiar pdr'dsirea de citre Augustin a sectei maniheilor,Augustin in cunoscu la Carthagina, pe cAnd trecea in alrloudzeciqinouilea an al etS.tii sale. African milevitan, ndscutdintr-un tat[ obscur gi sdrac, F-aushrs imbrdliqi secta maniheilor,rrnde-Ei dobAndi rangul episcopal, ccea ce-l ridica in rAndulAlcrsilor, secta constAnd din Auditori qi Aleqi. Faustus se lSuda cdcl igi pdrdsise tatil, mama) so1ia, copiii gi toate celelalte, pe carelcgca evanghelicd le poruncegte a fi pdrisite, se sumelea cd art:nuntat la aur qi argint; se lngAmfa ci nu are bani in pungS; se

lntrufelea c6, mullumit cu nutremAntul ootidian, mr duce grijazilci de mAine gi nici nuJ hllburb de unde s6-gi umple pAnteceleiiau cu ce s[-rsi acopere capul gi predica despre sine cd este seracT

blAnd, paci{ic, cu inirna purd, plAngitor, fl6mAnd, insetat,r[bditor, pentru justilie, al persecutiilor qi ulii. Era, ins5, notorie,ftrtre manihei, mai cu seamd intre cei ce-l vizitau la Roma, luxui-ialui F-austus, <.5ci despre neruqinarea lui strigau, de tofi stiute,ddicatele perne, pe care dormea, pieile de caprd, cu care se-nvelea

;i afluenla tutlrror delicir'lor, in care-gi ducea traiul, prin care eravtidit ci dispre{uia nu doar severa disciplind a chatarilor, a

traniheilor ce se culcau pe rogojini, dal gi casa bietului s5u pSrintemilevitan. Precum nu strdlucea, prin moran.rri, fa!5 de ceila(imanihei, aqa nu le era supcrior nici prin doctrini qi erudigie,httrucAt, in afara unor cunoqtinfe in arta gramaticii, pe care gi IedobAndise citind cAteva discursuri ale lui Cicero, pufintele r:drfitle-ale lui Senec;a, c;Ativa poefi qi cAteva scrieri de-ale autorilorIt:ctei sale, in celelalte discipline liberale se dovedi, din chiar

e cu Augrstin, un biet ignorant" ignorantS, pe care gi-o

t'(,cunosc:u, incalteta, fapt ce-i pl6cu lui Augustin giJ ficu sdrecieze Ia acest la{ al mor{ii, cum era F-austus supranumit,ntru cd, printr-o anume eleganfd a vorbirii ,si prin farmecul

I reuqea sd-i atragd pe mu$ la rdticirea manihee, o anumerr-lestie a sufletului care-qi mdrturisea neqtiinta, calitate pe oare

rugustin o r:onsidera mai prcsus chiar decAt acele lucruri pespera sd le afle de la episcopul maniheu, qi nu-i fu datul sd

4'.t

40 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

rdul, de noi line sd alegem oeea ce wem. Despre acest p[cat al

omului, aqadar, qi despre aceast[ consuetudine a sufletului cu

carnea zice ApostohtL: Nimenea sd nu ud seducd (Efes.,Y, 6)t

toatd creatura, care a fost fdcutd de Dumnezeu, bund este (.I

consuetudinii noastre, intrucAt nu facgm ce voim' CAnd, ins6,

noi de la legea picatului qi a morlii, iqtorqi la justilie,.suntem

liberali. Ca, mai apoi, insdqi aceearsi carne, care pe noi, rdindstitoriiintru picate, ne-a chinuit cu pedepsele, si ni se spund nouf,intru iesurecfiune, gi prin nioj o adversitate sd nu ne tulbure sE

Fbrtunafus iqi recunoscu neputinta, ceea (je pcntru ttllt ccr, atuncl,

dc ia!5 insemni recunrlasterea ertl'ii (Cl. Contra l'ertun'lVlanich., P.L., XI-ll, col. 111-130).

Cu aceeaqi fermitate qi ou aceeaqi excelenld. dar in cu totulalt registru stilistic, in combate Augustin pe epistlopul maniheu,

afle. Aga, <;u toate cd nrai intrelinu cu el legdturi, mai ales in

problemc privincl.litelatura' O:*11":; c.are preda pe atu

retorica Ia CarthaErta, ne mirturisegte. cd acest "f"""I:T':ffi;",^; ;;;;;i" ;;ntru mulli un Ia1 al mo4ii' incepu'

Lj^- :--^-^-+--i qi a;fr.r."a lapl in care se 16s6, timp der---.x ^l-.i-oi,rl firnri. Iuiecat, duPi obiceiul timP-1l

1" Pr"r"rtt drePt ade$Prata cledin

sule. unde sd meditezc t^ P:tl:rit[cire, Pentru a se corija, sP ]

tu;#ii;s, ei. P.url/l 1l:rmpou:wa LcBrr ?r ' .' """t': fle siincarnarea lui Chrrstos 11' mal cu s:lllrd' ---- q

prezinte cat mai *;lr"' :" 'ti"9t:{ l1l':[:ltl ;1,],[::,:##a;;;;;;aniheului alunse in mainile IYi.Ausu:

ei tu cititd qi de cbtre'l"fii 'p'*t'l "::'-" *:,""::r**;r|ffi"o"-iJ D;*nrlrri, la rugamintea ace-stora) Augustrn' e

de-acum, ii r[spunde *"ilttt"t"i cuvAnt d" ""111]:,9,din blasfemiile sale, intr-tl lucrare pe care o intituld

Faustum Manichaeum (Cf' P'L'' t' XLII':tl ?OT-?'|L1sub forma unui cvazidi'tlog, i"'"t'e blasfemiile lui Fausflls

citate sub forma: yaustu{dL;[, iar r[spunsurile lui Aug

sub forma: Augustinus ditit'Aqa, cum purcede Faustus s[ crititle molalitatea Vechi

Testament, prirt "tg'*ente curente inc[ printre :'::1U]::,

ff':""f;:d;t ;;tt"F "";!''1"ri, d" pilde' ei prin raptuJ

rur^:-- o nrrrrqr rxrt..i", Augrotin ii rhspune printr-un adevt

r:are nu lipsia gratis dat6,

in interPretcunoaqterea fundamentelor artelor lu'r@1!" "r

rrr!e- - r, ,'-,--^^* ^-^.1.- i- ,i"" ,trgostin, ,,este criticat Moise

1 --- .,' -- l^-.x I-L" i'"t'"iJ-ai pulin crittcat dacd Ie

decAt dac6' poruncindu-i l)umnezeu'e7.

purta: a-ndrizni, intr-adevir' s[J uT',

I por.rrr"it unele de-aceste.a, ori t;i1a PUr urrur!

qi Lurrrl, a putut porunci unele-oe-a.'"*o.1' t"'-' "- - :mai blAnd, de omul ne-nstare :-t "1-tg:t"

ui, dit]",":--11''l:

intinzAndu-se peste toarc inalturile qi abisurile' nici rru-i este

ceea ce se nalste, mci nu-i piele ceea ce troale; dar cd fit

Noti introductiud 43

Notd. introductiud. 45

44 Sf. Auretiu AWustiry, LPgYlarbitrY

Domnul nostru (Ilom., VI1,24,25)' Dar'' care este distribulia

i"J""ai"t-f"i gi indurdto.r'rlui Dumn eze."., de ce unul' aqa' altul'

irrri, ,.q., ." fut" din cauze oculte, juste, totuqi' Nu suntem' totuqr'

;;;;;, negtiutori c[ toate acestea sunt f[cute prin iudecata

sau misericordiu lri uqs fiind Puse

:Hl H',-l::fic[tre Dumnezeu creat

qi condiliilor loruqi, sd nu Ii se P

nrtrr" universalit[1ii' Care, cum sunt aqa, 9i' cum prin acest

fic;uti, fie intrr ingeri, fie intru oameni, a primit liberul arbitru'

prin care liber arbitru, dacd voia s6-i seweasci lui Dumnezeu'

iJrrpd voinla qi legea lui Dumnezeu' ar fi avut de la El fericirea

eternS, dac6, ins5, nu voia si i se supun[ legilor Lui,. ci' uzAnd

*: iTHTff'il1#;:t;'"::'?.i,1orr a le crea pe toate, alta, prin iustrliatle Apoi ii demonstreazi ci faptul ciexisth libeml e oricine, dacd vrea'

qi nu pdc'tui i:lrilliililiii3#"5 ?ilnr* probeazi acest fapt, .a"a"a tt' tptili"Ltlrberului arbitru qi alte dovezi scripturistice, maniheul

anatemizeazi credinla lui Mani qi subscrie' acolo' in fafa

asistenfei, cu propria mAn6, anate'ma (Cf' De act' cum Fel'' P'L''t. XLII, col. 537 sqq.).

Nimeni, .poi,-in istoria crrlturii universale, nu a scris despre

liberul arbitru ii d".p." gralie cum a scris, dup6 nagterea ereziei

f "hg,"t ", SfAntul AugustIn, in operele. sal e: De peccatorum Meritis

Lt nZ**rione tibri III, De Spiritu et Littera liber unus, De Natura

etCratialiberunus,DePerfectionejustitiaehominisliber,DeCestis PeLagii liber unus, De Cratia Christi et de Peccato

Originali libTi 11, De nuptiis et Concupiscentia libri II, De Anima

"t Ziu, Origine libri It, Contra duas Epistolas Pelagianor.um'

act Ronfoium, Libri lll Contra lulianum Libri VI, De Gratia et

Libero A"rbitrio liber unus, De correptione et cratia liber unus,

De Praedestinatione Sanctorum liber, De Dono perseuerantiae

Li.ber, Contra secundam luliani Responsionem imperfectum .oPu:'ser libros compaclens (Cf. P.L., t' XLIY XLY), 9i fm91i' in istoria

fiolosfiei universal liberul arbitru' cum a

cugetat SfAntul Au sale: Enchiridion (P'L,

t. il-, col. 231 sqq XLII, col' 819 sqq')' De

Ciuitate Dei (P.L., t. XLI, col. 13 sqg')'

Pelagiu insugi a scris o c lrte intitulat6 De' Libero Arbilrio'

despre care ne sPune

huius, et hos legi, et e

[)rop('sui, ct ul Potui

Lir,",.rrr-l este bine decAt numai prin Lene{iciul divin' qi cui i-e

,ar,'n, i este r5u decAt numai prin judecata divinS"^(Cf ' Contra'-io^tpt"";"h.,

LXXVIII, P'L'' t' XLII, col' 450 sq')?

Tot cu argumente referitoare la liberul arbi'1ru qi intr-o 1

disputd ", prbii", de trei zile, dar nesuccedente' dintre :t*-11]fost notate de notari doar disputele din zllele a gaptea qt pr1T3

dinaintea Idelor lui Decembril, 7, adic6, 9i 12 Decembie' 404;

-".tih"rl tncerca si justifice credinla in doud naturi' a binelui

gi a riului, prin pasaje scripturistic'e, Augustin :i '"""1"-1"^Limarea ".o"l"

in <;are sc scdlda, demonstrAndu-i c5' irqa' precum

vorbeqte Insugi i\dev6rul, toate cele pe r:are le vedem qi toate cele

p; ;r;" ,r, le l0",1"m, care subzistd natural' au fost ficute de

"d*" Dr*rrezeu. iltre care, creatul'a rtrfi9nal6, chiar qi ea ins['i,

Notd. introductiud.

numai si ni se descopere noud doctrina chiar 9r prin divinircvelatiune, nu ca s[ fie ajutatd mintea omului si desivArqeaso[

ccca ce va fi-nvdfat cE trebuie fdcut chiar gi prin iubil'e ,si acliune.

intradevir, nu se departd absolut deloc de Ia acea atotmanifestd

dr:gm[ a sa, unde a constituit acele trei anume: posibilitatea,vointa, acliunea. $i singurS posibilitatea zice <:il este pururea

vointa, insd, qi actiunea-socoate cE nuaiutor al lui Dumnezeu. insugi ajutorul,

liqeazd cd este ajutati posibilitateanatural[, il constituie in lege qi doctrina, care, m6rh-rriseqte cd ne

erste noud revelatd de citre chiar Spiritul SfAnt, fapt pentru care

ooncede cd trebuie sd ne gi rugdm Dar acest ajutor al legii gi al

doctrinei a fost chiar qi-n timpulile profetice; ajutorul graliei,insd, care este propriu numit gragiaT socoate ci este intru exemplul

lui Christos: ceea ce vedeli cd ii apa4ine cu nimic mai pulincloctrinei, care ni se predici nou5, evanghelice: precum,t:are-va-s6-zic5, fiind ca qi invederatd calea pe care trebuie sd

umbl5m. ne suntem, de-acum, prin fo4ele liberului arbitru,nemaiducAnd lipsa niciunui fel de aiutor al altuia, suficienlinoud inqine, sE nu pierim pe cale; oric6t susline sus 9i tare cumcd

insSgi calea poate fi gdsitd prin singurd firea, dar, mai ugor, dacio ajut5 gralia" (De CraLChr' et d.e Pecc. Orig', XII, 45, P.L., t.Xl,IV, col. 380 sq.).

Robust defensor al liberului arbitru, impotriva aberaliilormaniheilor', SfAntul Augustin a ft.rst un 9i rnai zelos defensor al

graliei, impotriva doctrinei pelagienilor', in teoria eronatd a cdrora

orrpru libertdtii umane, el a intrev5zut pericolul evacuirii cruciilui Chlistos, aneantizarea, adicd, a soteriologiei, intrun cuvAnt,

rulltii pietrei de moari a ateismului. Despre erezia pelagiand ne

rrrultumin deocamdatb cu ceea ce ne spune SfAntul Augustininsugi in tlatatul sdu, Liber de haere,sibus ad Quaduultdeum,I,XXXllll:,,PELAGIANOIILIM est haeresis, hoc tempore ominumrccentissima a Pelagio monacho exorta. Quem magistrum(l6elestius sir: stlcutus est, ut sectatores corum Coelestiniani'etiam

rruncupentur. Hi Dei gratiac, qua praedestinati sumu.s inrrrloptionem filiorum per [esum C]rristurn in ipsum (EJbs., l, 5),

(ft gua eruimur de potestate tenekrralurn, ut in cum cledamus

4715----

-|L4-4ly d"gyttilt Lib erul arbitru

qrram .robi, fatetur etiam sancto Spltitu revelari, propter quod

et orandum esse concedit. Sed hoc adiutorium legis atque

doctrinae etiam plopheticis fuisse temporibus: adiutorium autem

gr"ti.", q,r." prop.il g..t* nuncupatur, in Christi "*" Il]lTY'E*"*pioi qr"a "iUJ*inus

ad doctrinam. pcrtinere perspicitis'

quae-nc,bis evangelica praedicatur: ut videlicet linqlaT.:lPi"-on.tr"t., qoti-brrlare debeamus, iam viribus liberi arbitrii'

adiutorio ,rilo .lt".ius indigentcs, sufficiamus nobis' ne

deficiamus in via; quamvis et i1]sam viam contendat etiam sola

inveniri posse natura, scd fa"ilius, si adiuvet gtatia" ' adic6:

,,Patru-s "e4it" operei acesteia, qi pe acestea le-am citit' qi din ele

-i-"* extras cele ce mi-am propus sb' tratez qi sE di'sc;ut' 9i' pe

cAt am putlrt, am pertractat, mai nainte sI md ocup de scrisorilo

lui, ce au fost trimise la Roma' Dar', chiar in aceste patru c[rti;

tot ceea ce pare a zice in favoarea graliei, prin care suntem alute

sd ne declindm de r5u qi s[ faoem binele, aqa zice' incAt cu ni

un c}ip nu se clepartd de ambiguitatea cuvintelor' pe care

frute utt+"t "*prr,.,

dist,ipolil'x,.incAt s.5 nu creadS.r.rjti^"'l "]:al gralici clec,At m,mai 9i numai intru legc gi doctrinS' Aqa' inc

,rhil*,'qi insegl rug6ciunile, precum atotapriat afirm6-n scrieli

sde, oiincazd trd nu-s de rt'stit pentru absolut nimic alta'

48 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

iudioio Palestino damnari metuens, darnare compulsus est;

fidelibus, ut augeatul in eis fides, et persevet-ent in ea' Haec

quippe non ab fp.n .",rip"r'e, sr:d ad se ipsis homines.habere

.orrt"ndrrrt, glatia.m Dei gua liberamur ab impietate' dicente.s

ser;untlum -"r'ito nostra c1ari. Quod quidem Pelagius in episcnpali

in posterioribus suis scriptis hoc invonitut docere' ln id etiam'

frn'gredirrtur', ut dicant vitam iustomm irt hoc sae<lulo lull,umL-.,il,,, habc,c pec(ratum, et ex his lictlesi.m Christi in hac

mortalitate perfic,i" ut sit ,rmrlino sinc mac'ula et ruga lElbs'' V'

Noti introductiud

ad Derrm: Di,mitte nobis debita nostra (Mat., Yl. 12). Parmlosetiam negant ser:;trndum Adarn carnaliter nat,rs" contegirrm nrortisantiquae prima nativitate crontrahere. Sic enim eos sine ullcrpet:oati originalis vinculo asserunt nasci, ut prorsus non sit qr.rod

eis oporteat secunda nativitatc dimitti; scd eos propterca baptizari,ut regeneratione adoptati admitantrr ad regnunr Dei, de bonoin melius translati, non ista renovationc ab aliquo maloobligationis veteris absoluti. Nam etiamsi non baptizentur,prornittunt eis extra regnum quidem Dei, sed tamcn aeternam etbeatam quamdam vitam suam. Ipsum quoque Adam dicunt,etamsi non peccasset, fuisese corpore moriturum. neque itamortuum merito culpae, sed conditione naturae. Obiiciuntureis et alia nonnulla, sed ista sunt maxime, ex quibus intelligunturetiam illa vel cuncta, vel pene cuncta pendere", adicd: ,,Ereziapelagienilor, dintre toate, in acest timp, cea mai recentd, a fostndscocitd de monahul Pelagius. Pe care Celestius astfe] l-a urmatca magistm, incAt sectanlii lor se numesc chiar qi celestieni. Aqtiasunt pAn6-ntr-atat inamicii gratiei lui Dumnezeu. prin care amfost predestinali intr-r-r adopliunea fiilor prin Isus Christos, intrrrlil insugi (t)fes., 1,5), gi prin carea suntem scoqi din potestateaintunericului, s5 credem intru El qi sd fim. tranferali intruimpdrSlia Lui insuqi (Colo.s.,l, 13), fapt pentru care zrce: lYimeneanu uine lo, Mine, decdt numai dacd-i ua fi lbst. dnl lui de la'lhtdl Meu (loan, YI,66), gi prin care-ai revdrsat5, in inimilenoastte, charitatea (flom., \', 5), t,a si luoreze prin iubire credinta(Calat., y, 16), incAt ei cred ci omul poate sd-mplineascS, fdrdrle ea, toate divinele mandate. Pe cAnd- daci una ca asta ar fiadevdrati, ar pirea cE in zadar a zis Domnul: Fdrd de Minenimic nu puLeli f'ace (Ioan, XY, 15). Apoi, PeJagius, strimurat de

c5tle frati cumr;5 nu atribuic nimic gratiei lui Dumnezeu spreplinirea mandatelor Sale, a cedat torijirir' lor numai p6ni-ntr-atAt,incAt n-o prepune pe ea liberului arbitru. ci, printr-o infidelSqiretenie, i-o supune, zicAnd ci ea le este dati oamenilor ca,tJoar, ceea, ce li se porunceqte s5 facd prin liberul arbitru, s[prratd plini mai uqor prin gralie. Zicdnd, care-va-sd-zic5:oSd poatdnrai ugorr, a voit sd se creadd c6, chiar gi dacd rnai gleu, oamenii

1rot, totuEi, sd plineasc5, fdr'd gralia divin6, poruncilc dir.ine. Pe

49

27); quasi ,-,,-rr, ,it (lhristj l')cclesia, (Ilrae toto terraralm c'rbe clam

50 Sf. AureLiu Augustiru, Liberul arbitry

mirifica gralie a lui Dumnezcu' fer6 dc :1t," l" p"t"l]i",, "a""ei

face nimic bine' ci nu (l llumes<; a {i decAt nlrmar qr

""^"; intru libeerul arbitlu' pe care natura noastr[ l-a plimit'

f5rd de nici un merit preccdent, de la El' [a asta nulnal

aiutAndu-ne El insuqi ca sI-rrvi16m prirr

.,i tt"bri" s5 facem qi sd speram' nu' in

rlarul Spiritului Sdu si fac:e'm celc ce

ficute. $i, prin asta, ei m[rtr-rl divin dat[

gtiinla, prin e este datd

charitatea, s6-zici' Pc

cAnd sliinl darul lui

Dumnezeu, are edific6' ea' ca qtiinla si nu

;;il, ;., este darul lui Dum ezeu (l.Cor'' VIII' ') 'lT? :l

pl"iiir-saciunile, po care le-nalti Biserica' fie pentru infidelii

iii*p-ri"itorii d octiin ei -lui.

Du rnnezeu' ca t"" : -":L":5:::la Dumnezeu: fie pentn: ficleli, ca sd sporeascd intru ei oedinla

qi .a p"r."rn"reze^intru e'a' Astea, incaltea' 1? tf31?T:1.ti:fi:*i

Et rq YUro\ t'i cd le au de la ei

"a .," a" la El I'nsuqi lc prinrcsc oamcnll'

i*iqi, ,i.a"d cd gral-ia lui Dumnezeu' prin care suntem Tt^",t:i

d" i.*pi"t.t", " d"ata dup6 meritele noastre' Ceea ce' vezi bine'

fr"t"gi;., temandu-se .i .,u fie damnat in iudccata,""i^"]'**Palestinian, a fost constrAns sd damneze el insuqi' dar prin

scrierile sale ulterioare e descoperit cd asta invaf6' Ba' au mers

chiar pAn ci viala juqtilof in acest secol' nu are

abs6lut n , prin ei, Biserica lui Christos ajunge'

intru ace pi"[ acolt" incAt s5 fie f11 absolut

"i"i " p.,a gi zbArcitur[ (E/bs', Y,27), ca qi cum nu Biserica hril

Christos este cea "tr", p"-'li'"g rototrolul pimAntului' t]ltgi:6"3.

Dumnezeu: lartd-ne noud g'"ioL"le noo'slre (Mat'' V' 12)' Nea

"l ,rr-"a chiar qi miculii,-n6sclrli carnal

"dupd Adam' i9i

11'latc' Aqa' vczi ['inc'

contagiunea mor-tii antice prin pnma natrvt

;;tt""; ei se nasc fir[ nii;i un {el cle 1"rr} ?l P5"t}t}t,."19111*i

i""ii, i t, "; ;; " absolut nimtc c:e sb trehuiast:a sd li sc itr

lor prin a doua naltere.. Ci, c[ cle aceca-s "t -O']1:*i1: R *ly

priJ t"g""-'atiune, si fie aduriqi intm impir[fia lui Dumnezcr

i.",-r1;"alr-,tru bine in mai binc, nu rrb.:t]1"',1] qtt:,tc"",::

Noti introductiud. 51

poate-ntelege ci atArnd qi celelalte, {ie toate, fie aproape toate"

(P.L., t. XLII,A fost o sfArqitul nelii lupta cu pelagienii,

cdci moartea rflrl Augustin muncind incd la al

doilea tratat, impotriva lui Iulian, pelagianul;

afirmativ - interogativ: ,,Quisquis tihi enumelat vera merita sua

rluicl tibi "rrr*"..1 nisi rnunera tua?": ,,Orit:ine-fi enumerd Jie

adc.vdratele merite ale salc, ce-1,.i enumerS '!'ie, dacd nu darurile

l)ei, XY,22:

Ili,rec tua sunt; bona sunt' quia tu bonus isla cr':rrsti

Nrl nostrum est in eis, nisi quod peccamus ami:rntes,,"g"rt"..1;rne de vre,un rdu anumc al vechii legdturi' Cdci' thi

_- ----SLe*41" e"gy4!.!tb"4- "'bi't*

Ordine ncglecto, pro tc, quod conditur abs te;

Toate-ale Tale-s; sunt bune, chci, Bunule, Tu le-ai crcat doar'

Nu-i, de-ale noastre,-ntru ele' ninric- doar c5' norrna-ncilcind-o'

PAchtuim. iubitorii, in locu-Ji, a cc fdruit-ai'

;;;;;;'r;;"i. crir,-, v, col' tzitj' E"oclius, militarul' agcnt a,

imperiului, care) renun;And la- ""iit'^ armelor' "t ":l]"1'i-1.1il',",;';t;'';;;:;;;ili",;a lui Augustil, n1 1P"1:

i" '".'"*,rr.ri,'ilor de [a Cassiciacum, asistd, ins'l, la Ostia trburtlna' la

moartea Monicdi, qi el este oel ce, in acel moment greu pnn care

;;;;;"; Augustin q; Ad"otlttus, ia .amAnd.Psaltirea'', " *:tlll:

;;;6" .e?eot" isaLmut C, cAntd,ir sale raspunzanfu-i intreaga

iraotiota asistenfd. Evodius, alituri de Adeodatus' Alyrius' Scvet

qi .l1i "a1i,na,

face parte din cercul de prieteni impreund crt

Sfaot,t Augustin a intemciat, la '['hagasta' in casa .pdrintcintAia "nrigr"go1i"

augustiniand, unde'' ^"a^9iticali l"':-.,1

,,indumnczeirld,]-u"-r, otiu ", sc dedici, totuqi' ii'e',.!":-t:' ":Tijintelectuale, fapt in care ct'nsista, incaltea' originalitatea insigi'

"""gr"g"fi"; ((','1. Iip.X, 2, PJ'',t' XXXIII, c1l,7a) U",tl'::

:^t:;;;""l?;;;,.)ii"l i" r" carthasina, care l-a dclegat' alsturi d.e

iari.,g, sd-i prezinte imp[ratulur Honoriu rez:lutr]l:'-t.?i:]l

Notd introductiud,

a intervenit, la mai toate conciliile africane, impotriva maniheilorgi pelagienilor, qi a mai intervenit, de asemenea, in chestiuneapelagiand iscatd la convontul de la Adrumetus.

Chintetsenfiindu-i acestui Evodiu lumesc trdsdturilet:racterului, SfAntul Augustin a reuqit si faci din el, ca indealtfel,gi din ceilalli prieteni qi consAngeni ai sdi. din fiul s6u, din maicasa qi chiar din sine insugi, protoganiqti ai cclorlalte dialoguri.prin acest mirific dar al crealiei artistice, un personaj real, crcdibil,care igi pune, pune gi repune gi supune anahzei raliunii, cu oindeniabild obstinagie, marile probleme ce urmeazd a fi dezlegate,dAnd, prin exigen{ele intelectuale, o mai sensibilS migcaredialogului, o mai acutd precizio conccptelor, o mai credibiliamplitudine problemelor.

Ndscut6, agadar, precum altc aspecte cardinale ale doctrineisale, din valurile luptei cu ereziile qi ereziarhii, teoria liberuluiarbitru al voingei a rdmas, in concep{ia SfAntului Augustin,neschimhatS., aqa cum a fost ea constituitd in acest mirific dialog.I)e libero arbitrio are, pentru noi, o intreiti valoare: filosofic5:prin stilul inconfundabil augustinlan, prin care profurrdulgAnditor, menlinAnd echilibrul intre geniul speculativ qi viziuneamistic6, inalld, in manier'5 platonicianS, neoplatoniciani qi

r:iceronian6, printr-o ardentd pietate gi printr-un patos inefabil,singurul, iatd dintre Pdrinlii epocii de aur a Patristicii, inrevelarea adevdrurilor cardinale ale filosofiei gi ale teodiceei,ratiunea pAnS la o ageza pe acelagi plan r:u credinta, netrecAnd-o,insd, niciodatd, intru sondarea rnarilor mistere ale lumii gi alegAndirii, inaintea credinlei, instituindu-i, adicd, un fundamentralional credinlei qi unul pios raliunii, in sensul cd adeviratar:redinti a adevdrurilor revelate concregte dintru credinfaadevdrurilor cunoscute prin singure luminile raliunii; prindistincpia netd, firl echivo<;, pe care o face ?ntre suflct qi corp, inperioduri in care exemplele, indelung alese gi vegheate, tropi aigAndirii metaftzice a lumii antice ori vechi gi noutcstamentare,ori de autoritard circulagic in sr;rierile Pirinlilor predecesori sau(rontemporani lui, se desfir[, in r:ristalina logicd a desfSgur5rii

;rolisilogistice, inf[qurAndu-se firesc qi inviscAndu-se, eliberaterlin c:hinglle literei care mortificd, in imperiul spiritului careHGrr.Lr) "*' r--""--

,i.t"o'd sa sc fat:E dreptatea''lot cl' l'ivodiimpotriva donaqtilor 9i

Sf. Aureliu Augustiru Liberul arbitru

iibertate, imperativ, "aid gt"n""'eazd fiinlele lrtrere qr gandrtoare;'

plirr felul in cate prezinti crealia et nihiLo act al omnipotenleii

diune, dclctrina comuna tuturor. filosofiilor spiritualiste 9i Bisericii ]

,ri*r.rf"t prin elogiul pe t'are-l inaltS.omului drept tYlT" 1

"r"^1;"i qi "*", prin credin15, speranfd- qi iubire' aceste trei nrtulr

theolngul", prin care " "i"'""'"tisd intreagd doctrina il"Ultli;

[.r*,a, -.di,,a,'si

iacd liher 9i r6splitit binele qi sE nu P:ate. sa

i.ce f;f,,- qi ner[splStit rdui, qi, iic ci va fi fdcut una' fie alta;

totulsdfiefdcutintrurnat'narclauda(lreatonrluirartisticdi

Notd, introductiud

imprime, in arta dialogului, o sr.rbtili sensibilizare a abstractuluidin jurispruden!5" logici, metafizici qi theologie, infuzAndu-i,in impletirea silogistici qi polisilogistic[ a indelebilS tensiuneconflictualS, care captiveazi trititorul qi-l ctlapteaz5, deopotrivi.actor gi arbitru disputei; prin umicitatea frumselii stiluluiaugustinian, sintezS, nernaiatinsi dc nici un alt scriitnr, dupd el,

in m[refie gi profunzime, a stilului clasio roman, a\sa c]um a

culminat el in epocile ciceroniand gi augustanS, 9i a celor iudaicgi cregtin, ale Vechiului qi Noului Testament, materializatd, inretorica textului, in organizarea Ei stmcturarea periodului, prininlocuirea membrilor hipotactici cu cei introduqi paratactic) cate)

fird sd destrame cAtuqi de pu{in conexiunea fapticd qi ideatich,o accentueazd prin resugerare qi izolare emfatici, prin aceea

abstragere-cotragele, infdprare-desfiEurare, care a fost de atAt

de multe ori l5udat6, qi de atAt de puline ori inleleasi,inf5qurare-desf[qurare, conc,lmitent antiteticd qi sintetic6,specifici protaxei biblice, frumsete, pe care) in acest dialog, o

ilustreazd atotmirific capitolul al XlIl-lea: Erhortalie tntrutmbrdlipare.a adeudrttlui, careLe singuruL ti fo.ce pe fericipi; prinnenumiratele qi minunatele figpri poetice gi retorice, Pe care,

uneori, prea alese ,si indclung studiate, le strecoard in chiarpunctele culminante ale demonstraliei polisilogistice, 9i prin care

p6r6sita de c5tre el, ca mcserie, nu qi in scris, aratd a retoricii,uictoriosa loquacitas, s-a r'6zbunat. nu tl dat5, pe ucenicul siudezertor prin nedurnerilile pe care lc-a stArnit in minlile unor'

capete incoronate sau aureolate, ori care se credeau aleqii Pronieiintru a reforma credinla, gi, nu in ultimul rAnd, prin alese artificiiformale, de structurare a textului dialogului) cum e) de pild5,folosirea rostilii perpetue, modalitate stilisticd la care a recurs qi

in De Magistro, adoptatd aici convenient dispunerii discursului,in cartea a treia, gi clatoritd ,,incidentului" genezei dialogului,c6ci el a fost sclis, aqa cum am mai amintit, in doui perioadediferite.

intre gAnditorii creqtini ai secolului de aur al Patristicii,SfAntul Augustin este considcrat l"ilosoful, prin excelen{i, iaratributul prin carc estc el partit;ularizat estc acela de platonician,sau, ccva mai l6r'git, neoplatttnician. Acestuj atlibut i s-a adinrgatadesea, ca rcploll teotrentrismul. Celrlr carc li se al[turd voit

5554

vivi{icd, sufittient, in ol'iztlntul lui ,credc ut intelligas"' "t:retle' ca

s6-n!elegi", Pentru neiniliali, irrati,rnal credinlei 9i a [c c6li

ptlati inainta, mgArrdu-sc, intnlqi luminat, din sub-text, de lurr.rir

alegoriile Ei analogiile. intn-rpat

ale c[ror raze lumin[ din Palapasul ragiunii, intru r

m,rral5 pe care o

particulare qi univercAte ori oste nevole,

ersald 9i imuabild qi-i suficient[

intru a-i condamna pe toli cei ce fac rdul' raliunc suverani'

care, in aceeaqi mdsur6, in care se descoperi raliuniii noastre'

in cxact.""e.qi mlsuri se simte cu inima noastr[;

theol rgico-mistici: prin spiritulnaliunea divin6 tiPar etern qi Pa tot qi a toatc, Iege eterni c

necesitate, cAnd dirigue exis

ilir, it;"f^ inefabilS-prin <;are gcniul sc;riitorului a reuqit sd

suslindtorilor tezei reprobabile a teocentrisnrului aggustinian 9i

care mai bat inci rnoned6 calpi in matrilele acestuia, li s-ar

echilibm intre teocentrism gi antrt'rpocentrism' I s-a mai reproqat

idealiste. Dreptaceea, p6strAndu-m5-n aria transfrguranvA -a;

cutumei noastie chintesenlializatoare, cercAnd atent cu dintele

56 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

caractele cuvAntului, riscAndu-l, qi spunAnd cdi SfAnhrl Augustin

este Fdt-Frumosul culturii latine a incputurilor de Ev Mediu 9i

genitorul culturii occidentale moderne, s-au, 9i mai apriat, Platon

il creqtinismului, nu fac nimic alta, decAt c5, asociindu-md celor

care cu vizut qi au demonstrat, fi:r culh-rra lor, dupd ce au incetat

sd mai vorbeascd latinegte, cu cd4ile, in limba lor, pc masi, cE

Iubililor noqtri: Ilenei gi lui Crigan Milcioiu.

doctorul graliei este, intr-adevflr', ctitorul acestei r;ulturi, transl

deocamdit[, printr<t metaford, demonstra{ia, pAnE cAnd vtl

avea Qi noi, dacd nu in intregime, m5oar cele md rcptez,

scrieil din tezaurul siu, ncmasacrate de netrebnicia unora

noqtri, nici de criminala, deformatoarea de gAnd, de spirit 9ispiiitualit.to, glosolana mistificare, cu qtiin{a sau ou neqtiin

in limba noastr6, pe mas[, cdci abia atunci se vor putea

rostul qi temeiul dcmonstraliei' Dar fi-va, oare, vreodatd,

in vederep realizlci acestei traduceri am beneficiat de obursd a Fundatriei Sor os pentru o Societate l)eschisd,pentuu careimi exprim intreaga €Fatitudine.

atunci?

S. AURELII AUGIJSTINIHIPPONENSIS EPISCOPI

DE LIBBRO ARBITRIOLIBRI TRES

SF. ATJRELITJ AIJCIJSTINEPISCOPI]L HIPPONEI

LIBERUL ARBITRUTREI cAntI

LIRER PRIML|S

cogatur,

l. - [Col. 7221) Deus an alicujus ma'li auctor'

fiercnt voluntatc.

CARTEA |IVTAT

tn "or",

pusd intrebarea: De unde, rdul, se

etplicd ce tnseamnd a fo.ce rdu Si, apoi, se aratd cd

faptele rele ale oamenilor purced din Liberul arbitrual uoinle.i, de oreme ce mintea nu este de nimeniconstrdnsd sd serueascd libi.doului, care domneStetntru toatd. fapta rea.

l. - Este, oare, Dumnezeu autor al ureunui rdu?

1. E(vodius).: Spune-mi, ro6pr-te^, daci nrr cumva Dumnezeueste autorul rdului? A(ugustinus).: I1i voi spune, dacS-mi vei fiIimurit pe deplin despre care rdu cauli, anume, sd afli. Cdciobignuim sd numim r6ul in doud moduri: unul, cdtd zicern cL

neqti4e a fScut rdu; altul, cAnd, cd s-a suferit ceva rdu. ,Eu.: DespreamAndoud doresc s5 qtiu. Aug.: Dar, dac6 qtii sau crezi cdDumnezeu este bun, qi, intradevdr, nici nu este legiuit altfel, nuface r5u: iar6qi, dacd i] mirturisim pc Dumnezeu ca just, cici qi a

o nega pe asta cste sacrileg, precum atribuie celor buni premii,aga celor r5i, suplicii; care suplicii sunt, desigur, rele pentru ceic&re le pitimesc. Dreptaceea, daci nimeni nu ispiqegte injustpedepsele, ceea ce este necesar sd cledem, din moment ce credem

universul condus de Divina Providenfi, autorul acelui prim gen de

rele nu este, in nici un chip, Drrmnezeu, al acestuia secund, irrs5,

este. Eu.: Altul este, prin urmale, autorrrl acelui rdu, al ciruia s-a

dcmonstrat a nu fi Dumnezeu? Aug., Este. desigur: cici nu se poateface fird nici rm autor. Daci, ins5r, tauli sd afli cam cine este el, nuse poate spune: circi nu este neqtine anume, ci ficcare rdu este autorulfaptei sale rr:le. De unde, daci te indoicqti, ascultd ceea ce s-a spus

mai sus, anume, t:6 faptele rele sunt pedepsite prin justilia luiDumnezeu. Cdci n-ar fi just pedcpsite, dacd n-ar fi fdcute pnn voin151.

62 - S. Aurelii Augu!4!'i De libero ar"bitrio _--- Liber primus

2. B, Nesttio utrum quisquam peccet' qur non

didicerit: quod si verum est, quisnam sit ille a quo

peccare didicerimus, inquiro' '4- Aliquid boni existimas

Lsse disciplinam? E' Quis audeat dicere malum esse

disciplinam? ,4. Quid, si nec bonum nec malum est? E'

Mihi bonum ,"dltrrr' .u{. Bene sane; siqujdem scientia

per illam datur aut excitatur, nec qursquam^nrsrleriisciplinam aliquid discit: an tu-.aliter putas? E lqoper discipli.rtrr, .to" nisi bona disci arbitror' '4' Vide

ergo ne non discantur ma[a: nam disciplina' nisi adiJcendo non dicta est' E' Unde ergo ab homine fiunt

si non discuntur? ,4' Eo fortasse quod se a disciplina'

id est a d,iscendo avertit atque abalienat: sed sive hoc'

sive aliud aliquid sit, illud certe manifestum est'

quoniam discipiina bonum est, et a discendo dicta est

disciplina, m.lt dis"i omnino non posse' -Pi .":.i*disc;untur, disciplina continentur, atque ita disciplina

non erit bn.r*; bonum est autem' ut ipse conccdi's:

non igitur discuntur mala, et fmstra illum a quo male

facere discimus, quaeris; aut si discuntur mala' vitanda

non facienda disiuntur' Ex quo male facere nihil est'

nisi a disciPlina deviare'

Sf. Aureliu Aupustin, Liberul arbitru Cartea intdi 63

2. Du.: Nu qtiu dac5 cineva, care nu va fi fost invilat de laaltul, poate sE picdtuiascS: ceea ce, dacd este adev5rat, cat eusd aflu cine, oare, s[ fie cel de la care vom fi-nvdfat sd pbc[fuim.Aug.: Sor:ofi tu cE disciplina2 este, ea, ceva bun? Eu.: Cine s-arincumeta sE spunb ci disciplina este un rdrr? Aug.: Ce, dacd nu-i

nici bine, nici r5u7 Eu.: Mie mi se pare un bine. Aug.: l-ctartebine; gi, dac6, intr-adevir, prin ea este datd sau excitatd gtiinfa,atunci nimeni nu invald nimic decAt numai prin disciplinS: sau tugAndegti altfel? Ev.: Eu sunt de pdrere cE prin disciplini nu se

inva16 decAt numai bunele. Aug.: Yezi, prin urmare, ci relele nicim[car nu se inva!5; cici disciplina nu se numegte decAt numai de

la a invdfa de la altuls. Ev.: De unde sunt, prin urmare, ficute de

cdtre om, dacd nu-s inv[fate? Aug.: De acolo, poate, ci s-a intors gi

s-a ilrstrdinat pe sine de la disciplini, adicd de la a inv5ja. Dar fie cd

este asta? fie orice altcevq fiindci disciplina este un bine, qi disciplinaeste numit5 de la a trvd1a, este invederat faptul c6 relele nu pot fi, inabsolut nici un caz, inv51ate. Dacd, intr-adevdr', s-ar invd1a, ar ficonfinute in disciplini, gi asdel, nu va mai fi un bine disciplina; ea

cste, irs5, curn tu insuli o corunz\ un bine: prin urrnare, nu se irrvalE

relele, qi-l cauli in zadar pe cel de la care invildm a face rdu; sau, dacd

relele se inva]i, se firvald spre a fi evitate, nu f6cute. Dintru care, a

face rdu nu-i nirnic alta, decAt numai a devia de Ia disciplini.

3. Ev.: Ba, eu socot, pur gi simplu, ci sunt doui discipline;una, prin care inv[!6m sd facem bine, alta, prin care invS!6msA facem rdu. Dar, cum intrebasegi, dacd disciplina este' ea'oare, un bine, amorul binelui insugi a tArdt intenliunea mea sd

am in vedere doar acea disciplinS, care este de a face bine, de

unde am rSspuns c5 este un bine: acum, insd, iau seama cE

este o alta, pe care, departe de orice dubiu, o confirm cd este

un rdu qi al cdrei autor caut eu sd-l afht. Aug.: Nici mdcarinteligenla+ nu o socoli numai Ei numai un bine? .Eu.: Pe ea osocot astfel intrutotu] bun5, incAt nu vid ce ar putea fi maiprestant in om; gi nici nu aq fi zis, irr nici un chip, c5 poafe firca o anume inteligentd. Aug., Ca, cAnd cincva inva!6, va putea,daci nu infelegc, s[ ]i se pard lic invSlat?.8u.: Nu va puteaabsolut deloc. Aug.: Dacd, intr-adevdr, toatd inteligenla esteLruld, gi nici <:ineva, cal'e nu inlelcge, nu invald; oricinc, careinval6, face bine: r:ici fiecine, carc inva!6, in{elege: 9i fiecine,

3. E. Prorsus ego duas disciplinas essc puto; unarn

per quam bene faclere, aliam per quam male facere

ii."i*r.. Sed cum quaereres utlum disciplina bonum

esset, ipsius boni amor intentionem meam rapurt' ut

illarn disciplinam intuerer, quae bene faciendi est' ex

guo bonum esse respondi: nunc autem admoneor esse

"li"rrr, quam procui drrbit' malum esse confirmo' et

cujus auctorem requiro. '4' Saltcm intelligentiam non

,ri.i bonr^ putas? E. Istam plane ita bonam puto' ut

non videam quid in homine possit e'sse praestantius;

nec ullo rnodo d,i*e.im aliquam intelligentiam malam

esse posse. ,4. Quid? cum docetur qursquc' sr non

intelligat, poteritne tibi doctus vidcri? Z'' Omnino non

poterii. ,'1. Si ergo omnis intelligentia bona est' nec

qulsquam qul non rntelligit, discit; -omnis qui discit'

b".r" f".,it, orrrrris enim qui discit, intelligit; et omnis qui

O!-- S. A"r"ln tus"i"ip9l\gy ",A4ry" ------- t'llUfryy:

si doctor est. malus non est.

ll. - Malum unde priusquam disquiratur, iuid de Deo

credendum.

Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea intdi 65

care infelege, face bine: oricine caut5, prin urmare, autorulprin care inva!6m ceva, caut5, intr-un cuvAnt, autorul prin careface bine. lnceteazd,, dreptaceea, a voi s6 investighezi nu qtiuce inv6!5tor r[u. Cdci, dacd este r5u, nu este invd]itor: dac6este inv[fdtor, nu este r[u.

ll. - Mai tnainte de a se cerceta-n e,mdnunt, de unde este rdul, ce

trebuie crezut despre Dumnezeu,

4. Ev.: Ei bine, fiindcd m5 constrAngi indeajuns sdmdrturisesc cd noi nu invildm sd facem riu, spune-mi, acum,de unde facem rirt. Aug.: Tu ridici acea chestiune, care, incdadolescent, m-a chinuit vehement gi, frimAntat, m-a impins gi

m-a aruncat la ereticis. Cddere, prin care aqa am fost lovit qi

strivit de atAtea inlSnluiri de judecSli paradoxale ale unor fabuledegarte, incAt, dacd iubirea gdsirii adevdrului nu mi-ar fi oblinutsprijinul divin, nu mA puteam ridica de acolo gi nu puteamrespira nici mdcar in insdqi prima libertate de a cduta. $i,intrucAt cu mine s-a terminat. fdrd inqeldtorie, si m[ eliberczde aceastd chestiune, eu o voi dezbate impreun5 cu tine, inacea ordine, in care am reuqit, urmAnd-o de la sine, sE scap.Fi-ne-va, intr-adevdr, Dumnnezeu intr-ajutor qi ne va facesd-nlelegem ceea ce credem, Cici suntem atotcongtii de noi cb

linem pasul prescris de profetul carele spune: Dacd nu oe{i ficrezut, nu ueti tnlelege (Isai., YIl,9, sec. LXX)6. Credem, ins6,ci toate, cele ce sunt, 6unt de la Unul Dumnezeul gi, totugi, cd

Dumnezeu nu este autorul pdcatelorT. Tulburd, ins5, spiritul,dacd pdcate]e sunt de la acele suflete, pe care Dumnezeu le-at,:reat, sufletele acelea, ins5, de la l)umnezeu, in ce mod picatelenu se raporteazh, intr-o cAtugi de micd misur5, la Dumnezeu?

5. Eu.: Acum s-a spus limurit de c5trc tine ceea ce mimrrnceqte-ndestul pe mine, cugetAnd, gi m-4 constrAns qi m-atras la aceasth cSutare. Aug.: b-li tale de spirit gi crede ceea ce

t:rezi: nimic nu se orede mai bine, chiar dacd rdmAne ascunsdt:auza de ce esto aqa. C6oi a flrgeta optim despre Dumnezeu este

atotadr:viratul exordiu al pictdlii; Ei nici nu cugetd optim desprelil neqtine, care nu-I- crede omnipotent gi dintru nici o particul5r:omutabil; qi, intradevdr, creator al tuturor <relor bune, cdlora El

4. [Col. 7224) E. Age jam, quoniam satis cogis ut

fatear non nos cliscere male facere, dic mihi unde male

faciamus. A. Earn quaestionem moves, quae me

admodum adolescentem vehementer exercuit, et

fatigatum in haereticos impulit, atque dejecit' Quo

"".i it. sum afflictus, et tantis ohrutus acervisinanium fabularum, ut nisi mihi amor inveniendiveri opem divinam impetravisset, emergere inde,

atque in ipsam primam quaerendi libertatem.".pi."r" ,to, po.."-. Et quoniam mecum sedulo

actum est, ut ista quaestione liberarer, eo tecum agamnos

tumritis,nos,

bene nobis conscii sumus. Credimus autem ex uno

Deo omnia esse quae sunt; et tamen non esse

peccatorum a.uctorem Deum. Movet autem anlmum,

si peccata ex iis animabus sunt quas Deus creavit,

illae autem animae ex Deo, quomodo non parvointervallo peccata referantur in Deum'

5. L-. Id nunc plane abs te dictum est, quod me

cogitantem satis excruciat, et quod ad istam

inquisitionem coegit et traxit. A. Yitili animo esto, et

".i" q.,od credis, nihil enim r'reditur melius, etiamsi

causa lateat cur ita sit. Optime namque de Deo

existimare verissimum est pietatis exordium; nec

quisquam de illo optime existimat, qrri non eum

omnipotentem, atque ex nulla particula r:rlrnmutabilem

66 -

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio ----tt*St-p-"*":

credit; bonorum etram omnium creatorem' quibus est

ipse praestantior'; rectorem quoque iustissimum,"ot'To*nium quae creavit; nec ulla adiutum esse natura ln

creando, quasi qui non sibi sufficeret' Ex quo fit. ut de

nihilo creaverit omnia; de se autem non creaverit' sed

genuerit quod sibi par esset, quem Filiurn Dei unicum

dicimus, qr"t "'* planius enuntiare conamur' Dei

Virtutem et Dei Sapientiam nominamus' per quam fecit

omnia, quae de nihilo facta sunt' Quibus constrtutrs'

ad intelligentiam eius rei quam requiris' opitulante Deo'

nitamur hoc modo'

lll. - Mati natura et libidine'

6. Quaeris certe unde male faciamus: Prlus ergo

discutiendum est quid sit rnale facere; qua de re. tibi

qurd videatur "*ptt'-"' Quod si non potes toturn simrrl

breviter verbis "n*pt"h"ttdere' saltem particulatim

malefacta ipsa commemorando' sententiam tuam notam

facmihi.E.Adulteriaethomicidiaetsacrilegia,utomittam caetera) quibus enumelandis vel tempus vel

memoria non suppetit, quis est cui non male facta

videantur? ,4' Dic'eigo ptius' "u' adulterium male fieri

putes; an quia id fi"ete lex velat? B' Non sane ideo

malum est, quia vetatur lege; sed ideo vetatu'L?.8t,'

quia malum est' A' Quid, si quispiam nos exaglt€t'

exasseransdelectatione'"u"'JTil.:tJiff ;"ffi ,";:;endum censes hominibus'd intelligere cuPientibus?

. 1225) tecum credo, et inooncusse

ctedo, omnibusque populis0 atque gentibus

c;redendurn ""t" "ttrno, -ul'- esse adulterium: sed

nuno molimur id quod in fidem rccepimus' etiam

intelligendo scire ac tenere firmissimum' (lonsidcra itaque

quantum potes, et renuntia mihi' quanam ratrone

aclulterium malum esse cognoveris' 'E' tiloc soitl malum

esse, quod hoc ipse in uxore mea pati nollem: quisquis

insuqi le este mai prestant; qi, de asemenea. rector al t,turor acelora

pe care le-a creat; gi cE nu s-a ajutat, intn-r a crea, de nici o natur6,

p.""r- urrul care nu qi-ar fi suficient sieqi. De unde se face ci pe

ioate dintru nimit: le-a creat; dintru Sine, insd, nu a creat, ci aniscut Ceea Ce este egal Sieqi, pe Carele-L numim Unicul Fiu al

lui Dumnezeu, pe Cardeplin, il numim VirDumnezeu, prin Care

ficute. Acestea fiindDumnezeu, spre inlelegerea acelui lucm, pe care cauli s6-l afli, inacest mod:

lll. - Natura rd.ului, dintru libidou.

6. Cau1i, desigur, sd afli de unde facem r5u: trebuie,

cines este, cui sd nu i se pard fapte rcle? Aug.: Spune, aqadar,

mai intAi, de ce socoli a fi rdu adulteriul; sau fiindcd legea se

opune a-l faoe?.8u.: Nu, desigur, nu de aceea este un r6u, fiindc6

".t" oprit prin lege; ci, de aceea este oprit prin lege, fiindcd este

un riu. Aug.: Ce, dacd cineva ne-ar critica, exagerAnd

delectafiunile a ceJ judecdm

pe el un r[u gi are, cd noui,oamenilor, de-a a qi infelege,

nu ne rdmAne decAt a recurge la autoritatea legii? CSoi qi eu

cred, dimpreund cu tine, qi cred nestrimutat, 9i le 9i strig tuturorpopo.relol qi neamurilor cI trebuie sd cleadd cd adulteriulLst" u.t r[u; dar, aoum) punem la cale sd qtim qi sd linematotferm, qi inr;d inlelegAnd, ceea ce primim prin credinlS'Cum i in stare, 9i d5-mi un rdsPuns,

prin tu, oalc, ci adultcriul este un

r6u. r'du, fiindcd tocmai pe el nu aq

voi s mea. Orit;ine ii face, insi, altuia

Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea tnt6,i 67

6g___ s. Aurelii Augustini De libero arbitrio

--Libe.r

primus

autem aheri facit quod sibi fieri non vult' male ':tique {acit'

,4. Quid, si cujuspiam libido ea sit, ut uxorem suam

praebeat alteri, libentcrque ab eo corrurnpr patratur' trt

culus uxorern vicissim parem cupit habere lir;entiam?

nihilne mali faccre tibi videtur? E Imo plurimum' zl' At

iste non illa regula peccat: non enim id {aoit quod pati

nolit. Quamob"rem'aliud tibi quaerendum est' unde

malum esse adulterium conr'T ncas'

7. E. Eo mihi videtur malum, quod hujus criminis

homines vidi saepe damnari' '4' Quid' propter recte

facta nonn" ho-i""t plerumquc damnati sunt?

Recensc historiam, ne te ad alios libros mittam' eam

ipsam quae divina auctoritate praecellit; iam inve.nies

qr"* male de Apostolis -"1

d"- omnibus martyribus

slntiamus, si placet nobis damnationem certum

indicium er.e m'l"facti, cum iIIi omnes damnatione

digni propter confessionem suam juclicati slnt

Qri.-otr"* si quidquid damnatur malum est' malum

erat illo tempore credlre in Christum' et ipsam confiteri

fidem: .i t i".., non omne malum est guod damnatur'

quaere aliud unde adulterium malum esse doceas' E'

Quid tibi resPondeam non invenio'

8. ,4. Fortassis ergo libido in adulterio malum est:

sed dum tu foris in ipio facto quod iam videri p-otest'

malum quaeris, pateris angustias' Nam ut intelligas

Iibidinem in aduiterio malum esse' si cui etiam non

contingat facu]tas concumbendi cum coniuge aliena'

pla.ru- tamen aliquo modo sit id eurn cupere' et sr

potestas detur fac'turum esse, non minus reus est' quam

.i in ip.o facto deprehenderetur' E Nihil est omnino

manifestius, et jam video non opus ess.e longa

sermocinatio,,", t't mihi de homicidio et sa<llilegio' ac

prorsus de .omnibus peccatis persuadeatur" Clarum est

erum lam mhil aliud quam libiclinem in toto malefaciendi

genere drlminari'

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea tntdi 69

ceea ce nu ar voi sd i se facd siegi, face, desigur, riu. Aug.: Ce,dac[ cuiva 5,sta ii este libidoule, ca s-o ofere altuia pe sogia sa,qi induri cu plicere a fi corupt de cdtre acela, fa!6 de a cdrujsolie rAvnegte sI aib6, Ia lAndu-i, o ing6duin!5 similar[,pare-!i-se, oare, lie cd nu face nimic riu? Eu.'. Ba, dimpotliv5,foarte mult. Aug.' Dar Ssta nu pS,cdtuiegte prin acea regul[:cdci el nu face ceea ce nu vrea si indure. Dreptaceea, !i-e decSutat altceva, de unde si dovedegti cd adulteriul este un rdu.

7. Eu.: Prin aceea mi se pare un riu, fiindc5 am vdzut cioamenii sunt adeseori condamnali pentru aceastd crim6. Aug.:Ce, n-au fost, oare, oamenii, adeseori, condamna,ti pentru faptedrepte? Revezi, ca si nu te trimit la alte cdrti, ins[qi acea istoriecare este superioard prin Divina Autoritate: vei gdsi, iat5, cAtde riu trebuie sd simlim despre Apostoli gi despre to,ti martirii,daci ne-ar conveni cE i4diciul cert al faptei rele estecondamnarea, de vreme ce tofi aceia erau judecali demni decondamnare pentru confesiunea lor', Dreptaceea, dacd tot ceeace este condamnat este un rdu, era un r[u, in acel timp, qi acrede intru Christos, qi a mirturisi insEgi credinla: daci, insd,nu tot ceea ce este condamnat este un rdu, caut5. altceva, deunde sd ar51i ci adulteriul este un rilu. Dv.: Nu gdsesc ce s5-firdspund.

B. Aug.: Poate cd libidoul este, prin urmare, in adulteriu,rSul: dar, cAt timp cauti rdul in afarb de ceea ce, de-acum, se

poate vedea in faphrl insugi, tu induri strAmtor[ri. Cdci, ca siinlelegi cd libidoul este riul in adulteriu, dacd cineva, cui, chiarsd nu-i fie datd facultatea de a se culca impreun6 cu solia altuia,e totuqi limpede, intr-un anume chip, cd el iqi doreqte asta, gi,dacd i-ar sta in putinfd, ar avea de gAnd s-o facd, el nu este maiputin riu, decAt dacd ar fi surprins asupra faptului insuqi. Eu.:Absolut nimic nu este mai invederat gi vdd cd nu mai e nevoiede-acum de-o lungd cuvAntare, ca si md convingi desprehomicid qi sacrilegiu qi, incaltea, despre toate pEcatele. E,intr-adevir, clar c5, in tot genul de a face rdu, nu mai domindnimic alta inafara libidoului.

70_ s. Aurelit A"g"ttiry D"ltg9 *bjty- -=-Liber

primus

tY. - Objectio de homicidio patrato er metu' Cupiditas culpabilis

quid sit.

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea intdi 7'l'

lY. - Obiecpie de.spre homicidul comis din teamd. Ce este

cupiditatea culpab ild.

9. Aug.: $tii tu, oare, cd libidoul insugi este numit, cu altnume, cupiditate? Eu.: $tiu. Aug.: Ce, s,tcoli cd intre aceasta 9iteamd nu-i nici o diferenfi, sau, ci existi vreuna? Ers.: Ba,dimpotrivb, socot c5 ele se deosebesc foarte mult in de sine' Aug.:Cred ci de aceea o socoti, fiindci cupiditatea apropriaz5, teama

indep5rteaz6. Eu.: Aqa-i, Precum zici. Aug.: Ce, daci, prin urmare,negtine va fi ucis un om nu din cupiditatea aproprierii weunuilucm, ci temindu-se sd nu i se intAmple weun r6u, Ssta nu va fi,oare, homicid? Ev.: Va fi, desigur, dar fapta aceasta nu-i, prinasta, lipsitd de dominaliunea cupiditSlii; c6ci cine, temAndu-se,

ucide un om, doreqte, vezi bine, sd trdiascd fird team6. Aug.: $i!i se pare gie un bine mic a trii fdrd teamS? -Eu.: Este un mare

bine, dar aceasta nu-i poate, in nioi un chip, proveni aceluihomicid, prin crima sa. Aug.: Nu intreb ce i-ar putea proveni,ci, ce anume doreqte el insugi; cdci doregte, cu siguranlE, binele,

cel ce doreqte o via16 liberd de team6; 9i, in aceste imprejurdri,aceastd cupiditate nu trebuie culpabilizat[: altfel, ne culpabiliz[mtoli amatorii binelui. $i suntem, incaltea, constrAnqi sd mSrhrrisimc[ existd un homicid, in care nu poate fi g5sitd dominagiunea

acelei cupiditSli rele; gi va fi fals faptul c6, in toate picatele,intrucAt sunt rele, dornneqte libidoul; sau va exista un anumehomicid care sE poat6 a nu fi picat. Eu.: Dacil homicidulinseamnd a ucide un om) atunci el se poate intAmpla uneorifdrd pdcat: cdci mie nu mi se par a picitui, cAnd ucid omul,nici soldatul, pe duqman, nici iudecdtorul sau executorul s[u, pe

rdufdcdtor, nici cui, poate, fdri voie sau imprudent, ii scap5

lancea din mAnd. Aug.: Asimt: numai cd acegtia nu sunt numili,indeobqte, homicizi. Prin urmare, rSspunde-mi, numai, dacd pe

cel ce gi-a ucis stdpAnul, din partea cdruia se temea pentm sine

de grele schinguiri, il socoli de prcnumirat in rAndul acelora

care ucid omul astfel, incAt, intr-adevdr, nu meritd numele de

homicizi..Eu.: Ved cE Ssta.diferd cu multul fa15 de aceia: cdt':i

aceia o fac fic prin legi, fie nu imprltriva lcgilor': crima 6stuia,

ins6, n-o aprobd nici o lege.

9. ,4. Scisne etiam istam libidinem alio nomine

cupididatem vocari? B' Scio' '4' Quid? inter hanc et

-",r- nihilne interesse, an aliquid pritas? B' Imtr

;i;ti;* haec ab invicem distare arbitror' '4' Credo te

Iilt". ,.U;,."ri. q,;u cupiditas appelit" metus fugit' E'

d ,i "rgo

quisPiam non cuPiditate

.ei, .ei -Lto"r. ne quid ei mali

ciderit? num homicida iste non

eit? E. Erit quidem, sed non ideo factum hoc cupiditatis

dominatu caret: nam qui metuens hominem occidit'r.rm tibi videturbonum est, sed

l' 1226] suumquaero quid ei

Pse cuPiat' certe enrm

metu liberam; et idcirco

ista cupiditas culpanda non est; alioquin omnes

culpabimus arnatores boni' Proinde cogimur fateri esse

homicidium, in quo nequeat malae illius cupiditatis

I.-i".,i" ,"p".iri; falsumque- erit illud' quod in

o*rriUr. pec"rti" ut mala sint' libido dominatur; aut

erit aliquod hpeccatum B. Si

potest acciderehostem, et iudexinvito atque imPrudenti tvidentur peccare, cum hominem occidunt' '4' Assentior:

."J tro-i,,idac isti appellari non s'rlent' Responde

ir"q"", ",."m illum q''i dorni"'m occidit' a quo sibi

meiuebat crucratus graves' in eolum numero

L^L'o-rLrm r:xistimes" qui sic hominem orxidunt' ut ne

,ru-in" digni sint? E' I-onge ab

: nam illi veI e* legit'rus far:iunt, vel

n()n contra leges; hujus autem facilus nulla lex approbat'

72 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio ----

Liber primus

1,0. A. Rursus me ad auctoritatem revocas: sed

invitus amittere'

Sf. Aureliu Augustin, LiberllL arbitru Cartea tntdi 73

gi pe asta. Aug., CAnd stiPAnulcupiditate, de cdtre serv, el nuculpabil[. Dreptaceea, nu ne-am

este acest omor un r[u' Cdci s

buni, ci chiar gi tuturor rdilor: se deosebesc mult, insd, prin faptul

cI cei buni doie." asta, indepdr-tAndu-gi amoml de Ia acele lucruri

care nu se lasd a fi alrrte fdr'E perioclul dc a lc pierde; riii, insd,

intrucat le irrcumbd sx-gi infrupte, cu seculitate, bucuria dintr-u

cle, se muncesc din rasputeri s5 inlSture impedinlentele 9i duc,

de accea, o via!5 nelegiuite qi scelerat5, carc se numegte mai

bine moarte . Eu.: int revin in oli qi inci mi bucur foarte ci am

inleles mdr:al ce inseamnE acea cupiditate culpabila, care sc

numeqte libiclou. Care, ar;um, se aratd a fi amorul acelor lucruri

pe care le poater, invtlluntar, pierde oricine'

74 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio Liber primus

v Objectio altera de occisione hominis uim afferentis perhumanas leges licita.

11. Quare nunc? age, quaeramus, si placet, utrumetiam in sacrilegiis libido dominetur, quae videmus

plura superstitione committi. A' Vide ne

praeproPerum srt: prius enim mihi discutiendum

"ia"t", ,1rrrt vel hostis irruens, vel insidiator sicarius,

sive pro vita, sive pro libertate, sive pro pudicitia, sine

ulla interficiatur libidine. E' Quomodo possum

arbitrari carere istos libidine, qui pro iis rebus

violenter sibi stupratorem irruentem ante illatum

non videhrrr Quae justa non fuerit.

72. unitamcontra in eo

populo majora

commit t enrm

mitius eum qui alienae vitae insidiatur, quam eum

qui suam tuetur, occidi' Et multo est immaniusinvitum hominem stuprum perpeti, quam eum a

quo vis illa infeltur, ab eo cui inferre conatur,interimi. Jam vero miles in hoste interficiendominister est legis; quare officium suum facile nullalibidine implevit. Porro ipsa lex, quae tuendi populicausa lata est, nullius libidinis argui potest' Siquidemilte gui tulit, si Dei iussu tulit, id est quod praecep.it

aeterna justitia, expers omnino libidinis id agere potuit:si autem ille cum aliqua libidine hoc statuit, non ex eo

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea intdi 75

Y. - Obiecpiunea a doua, despre uciderea, prin legile umane licitd,

a unui om care etercitd uiolenla.

11. De aoeea, haide, acum, si cercetdm, de f-e pe plac, dacd

gi in sacrilegiile pe care Ie vedem, pe cele mai multe, comise dinsuperstilie, domind libidoul. Aug.: Bagd de seamd sd nu fie prea-n

pripS: c.5ci rnie mi se pare de l[murit, mai intAi, dac5, intr-adev[r,este ucis, fie pentru viafi, fie pentru litrertate, fie pentru pudici,tie,

absolut fdrd nici un fel de libidou, fie duqmanul tibirAtor, fieasasinul insidiator. .Eu.' in ce mod ii pot eu socoti lipsigi de libidoupe dgtia, care se bat la culite pentm acele lucruri: pe care Ie pot, inpofida voinlei lor, pierde, sau, dacd nu le pot, de ce este necesar sd

se ajung5, pentru ele, pAnE la moarte de om? Aug.: Nu-i, prinurmare, just6 legea care le di potestatea qi c6lStorului, ca sE nu fieel insugi ucis de cdtre acela, sd-l ucidi pe Lrtm, qi oricdmi birbatqi oricdrei femei, de a-l omori, dacd pot, inainte de comitereapAngiririi, pe oricare pAngiritor violent tibdrAt asupra-le. Cdci

soldatului i se chiar pomncegte prin lege sd-l omoare pe dugman;

omor, de la care, dacd se va fi ablinut, igi va ispaqi pedepsele dinpartea comandantului. indrdzni-vom, oare, sd zicem cd aceste legi

sunt injuste sau c5-s, mai degrab[, nule? CEci mie nu mi se pare afi lege cea care nu va fi fost justd.

72. Ev.: Eu o vid destul de-nt6ritS-mpotriva unor astfel de

aarzepe insSgi legea, care a dat,ln acel popor, pe care-l conduce,Iicenld unor fapte rele mai mici, ca sd nu fie comise unele maimari. CIci este, i.ntr-adevd-r, cu multul mai blAnd aJ fi ucis pe cel

ce niv6legte asupra vielii altuia, decAt pe cel care qi-o apiri pe asa. $i-i cu multul mai crrd ca un om sd indule, impotriva voinfeisale, pAngirirea, decAt a fi ucis cel de cdtre care este folositd acea

forld de c5tre cel impotriva cdruia se munceqte sd gi-o foloseascd.

Ac;um, intr-adevdr, soldatul, ucigAndu-gi duqmanul, este plinitorullegii: de aceea el gi-a indeplinit uqor, f5rd nici un fel de libidou,oficiul sdu. Apoi, ins5qi legea, care a fost datd intru apdrareapoporului, nu poate fi invinuitS de nici un fel de libidou. Iar,daci cel care a dat-o, daci a dat-o din porunca lui Dumnezeu'adici, ceea ce l-a sfdtuit eterna justrlie, a putut face asta lipsit de

absolut orice libidou: dacd. insd. el a stahrat asta printr-un oarecale

76 s.Auretiil@- LiberPrimu:

rnvenlo.

13. A. Multo minus ego invenire possum) eur

hominibus defensionem quaeras, quos reos nulla lex

tenet. fl. Nulla fortasse, scd earum legum quae

apparent, et ab hominibus leguntur: nam nescro

ui** non aliqua vehementiore a(i secretissima lege

i".r"..tr., .l ,rlhil rerum est quod non administre

divina providentia. Quomodo enim apud eam sun

isti peccato liberi, qui pro iis reb^u^s. quas contemn

oporiet, humana caede polluti sunt? Videtur :t8tl -11

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea tntdi

libidou, nu devine, prin a^sta, neapirat necesar a i se supune prinlibidou acelei leg; cdci o lege bund poate fi dati gi de cdtre unulcare nu este bun. lntmcAt, fiindc.5 veni vorba, daci cineva. ajuns lao potestate tianicS, ia ul prel de la altcineva" ciruia ii este de folosuna ca asta, ca si hotdrascd cd nu-i este nimdnui ingdduit, nicichiar in scopul cdlsdtoriei, si rdpeascd o femeie, legea nu va fi, totuqi,din acest motiv, o lege rea, fiindcd a dato acel nedrept gi corupt. Sepoate, prin urmare, a i se supune, f[rd nici un fel de libidou, aceleilegi, care, in scopul apirdrii cetd{enilor, por-unceqte ca forfa ostild sdfie respinsd prin aceeaqi firr!6: qi asta se poate spune despre totislujbaqii, care sunt supuqi, prin drept ,si pozitie, oricE,ror potestdti.Dar, legea fiind ffu6 cusur) nu vdd, il nici r;n chip, crrm pot fi fdr6cusur acei oameni: cdci, vezi bine, legea nu-i constrAnge pe ei sducid5, ci le-o lasd in potestate. $i, astfel, le sti lor in putere ca rrimeneasE nu ucidd pentru acele lucruri, pe care le pot, in pofida lor iryile,pierde, qi, din aceastd cauz6., nu trebuie sd le iubeasc.d. in privinlaviefii, poate, cineva ar sta la-ndoial6, daci intradevir, nu-i.poate fi,in nici un chip, Iuatd suflctului, in timp ce este ucis corpul; dar,dacS-i poate fi luat5, este de disprepit, dacd nu poate, nu-i nimicde temut. In privinla pudicigiei, ins6, cine va mai fi stAnd la indoiala,din moment ce este o virtute, de ce anume sd fie, ea, statorniciti irrspiritul insuqi, de r-rnde nici ea insdqi nu poate fi smulsd de citrepAngfitorul violent. Orice avea, agadar, de gAnd si ripeascd acelacare este ucis, asta nu-i totul in potestatea noastrS: de aceea nuinpleg in ce mod trebuie numit al nostru. Dreptaceea, nu resping,desigur, Iegea care permite a fi uciqi al'de'dgtia, dar nu gdsesc, in cemod, sE ii apfu' pe cegtialalg-i, care ucid.

13.Aug,: Cu multul mai pulin pot eu sd-mi dau seama, dece cauli tu apS,rarea oamenilor pe care nici o lege nu-i line derLi. Eu.: Niciuna, desigur, dar dintre legile acestea, car.e apar qisunt legiuite de cdtre oameni: cdci nu gtiu dacd nu cumva nusunt socotiti vinovali de weo lege mai puternicS gi atotascunsd,din mriment ce nu existd nici un lucru pe care sd nu-l administrezel)ivina ProvidenfS. ln ce m,rd sunt, intr-adevir, dup6 ea, liberidc picat dqtia, care, pentm acele lucruri, oarc se cuvin dispreguite,s-au pdtat cu sAnge omenescT Mie mi se pare, prin urmare, qi cilcgea aceasta) care este sr:risd pentru conducerea poporului,

77

"i l"g"- istam, quae populo regendo scribitur' re

7|--L.4*"tii4!s"!!yl-Delib'!9 "'bit'!''---' =- Liber primus'

ista Permittere, et

Ea enim vindicandsatis sint conciliandae

minusque Perfectam' tamen

raedam Petentem distinctionent

tuam. Videtur ""i"' iibi l"* ittt' quae regen{is

civitatibus flrtrr, multa concedere atque impunrta

relinquere,'il;;' per divinam tamen providentiam

vinriicantur;'et recte' Neque enim quia non omnra

facit, id'eo quae facit improbanda sunt'

Yl. - Let aeterna moderatrir humanarum' Aeternae legis

notio.

".,*p; ttqu" ab eo auxilium deprecantes' qu(

instituimus, quaeramus Et prius .'"tp911" Tll'-T1:ill"xil;"iio"ti, p'o-'lj^t"1 hominibus hanc vita

viventibus opituletur" E' Nfa"if"stum est: lr:i T,,1

hominibus utique populi civitatesque consistunt' '4' Qu

;#;;;;"; "i pop'u, eiusdemne generis rerum. sunt)

'r"-interire mntarlve no

an vero mutabilesMutabile lcol. 1229)NItlLaU[tr l\]ur' 1---' J

;;;;; ".J" quis dutitctl A' t'rg<t' sr PoPuluD -r'! -e

moderatus et gravis, communisque utitlt3

Sf. Aureliu Au?ustiU!'*grl9tbtby- Cartea tntdi --f2

permite astea pe drept, qi, gi ci Divina ProvidenlS le rizbunS.Cici aceastd lege a poporului iqi asumi sd pedepseasc5 cele ce

sunt de ajuns pentru concilierea pdcii printre oameniinepriceputi gi cAte pot fi domnite de citre om. Acele culpe au,

insb, potrivite, alte pedepse, fa!6 de care singuri inlelepciuneapoate s5 ne libereze. Aug.: Latd gi aprob aceast5, oricAt de

neincheiatd gi mai pu{in perfectd, totuqi, credincioasd ql vizAnd

ceva mdre!, distincgre a ta. Cd.ci 1ie 1i se pare c[ aceastd lege, care

e dati spre conducerea cet6filor, concede qi las[ nepedepsitemulte, care sunt, totugi, r[zbunate de cdtre Providenta Divin5;qi pe drept. Dar, nici, fiindcd legea omeneascd nu Ie face petoate, nu trebuie, intr-adevir, dezaprobate, de aceea, toate cele

pe care Ie face.

Yl. - Legea eternd, moderatoarea celor umane. Nopiunea legiieterne.

14. Sd discernem, dar, dacS-1i place, pAni unde trebuie sE

fie r[zbunate faptele rele prin aceastd legc, care infrAneaz6popoarele, in viala asta: mai apoi, ce anume r'dmAne sd fie pedepsit

de Providenla Divin6, mai inevitabil qi sccret. -Eu.: Doresc, numaidaci s-ar putea ajunge la limitele unui atAta de mare lucrrr: ciciaqa ceva eu socot infinit. Aug.: Ba, ai, mai degrab6, curaj 9i strdbate,

int5rit prin pietate, c[ile ra]iunii. Cici nu-i nimic atAt de abruptqi de dificil, care sd nu devinS, cu ajutorul lui Dumnezeu, atotneted

ii ntot qor. $i, suslinupi intrr El insuqi qi de la El insuqi rugAndu-ne

stdruitor dc ajutor, sd cercntdm, astfel, ceea ce am hot[rAt. $i, maiintAi, r5spunde-mi, aceastd lege promulgatS in scris este, ea, oare,

de ajutor oamenilor ce-Ei trdiesc aceastd vialL. Eu.: E-nvederat,r:6ci dintru acegti oameni cttnsistS, in special, popoarele qi

cct61ile. Aug.: Ce, oamenii inqiqi qi popoarele aparfin, ei, oare,

aceluiaqi gen de lucruri, incAt sd nu poat6 sd moard sau si se

schimbe gi sunt absolut eterni, sau sunt, intr-adcvdr, schimbdtori

;i au fost supugi timpurilor? Eu.: Cine s-ar indoi cd acest neamoste-ntnrtotul schimbdtor qi supus timpului? Aug.: Dac6' poporulcstc, prin urmare, bine moderat gi grav, qi custode atotdiligent alinteresului comun) in sAnul cdmia, fiecare cAntdreqte minor ar'rrtulprivat fald de al'utul public, nu este, oarel pe drept dat6 legealttrru( rdlu. o .

Jiligcntissimus custos? ln quo unusqulsque mrnons

80 s.Aur"lir-@-- LiberPimusSf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartua intdi 81

prin care si i se ingdduie insuqi poporului si-gi creezc sieqimagistralii prin care sd-i fie administrat bunul sdu, adic6, celpublic? Ev.: Pe drept, desigur. Aug.: Apoi, dac5, depravat pu{incAte pu1in, acelaqi popor preferi binelui public binele privat giare un sufoagiu venal gi, compt de cdtre cei ce iubesc onorurile,incredinleaz5 unora din sAnul s[u, ticdlogi gi p6ta]i de crirne,cArmuirea, oare, nu pe drept, iardqi, oricare bdrbat bun, care se

va fi ivind atunci, de foarte mult in stare, ii poate lua aceluipopor potestatea acordlrii onorurilor qi s-o incredinlezearbitrului cAtorva buni sau qi chiar numai al unuia singur? .Eu.:

$i asta, pe drept. Aug.: CAnd aceste doud legr par a-qi fi, agadar,astfel contrarii, incAt prima dintre ele atribuie poporuluipotestatea acord[rii onorurilor, a doua i-o ia, gi cum aceastaT adoua, este astfel dati, incAt s[ nu poatd, in nici un chip, exista,simultan, amtrele, in at:eeaqi cetate, zice-vom noi, oare, cd weunadintre ele este nedreaptd gi ci nu trebuia nicidecum datir? Eo.:in nici un chip. Aug.: S-o numim deci, dac[-ti place, temporal[,pe aceastd lege care, cu toate cd este justd, poate fi, totuqi, intimp, pe drept, schimbat6,. Ev.: S-o numim.

75. Aug.: Ce, mirifica lege, care se numeQte suprema ratiune,clreia i se datoreaz5 pururi supunere gi prin care riii meritivia!6 mizer6, bunii, fericit[, prin care, intr-un cuvAnt, aceea,despre care am zis c.5 trebuie numitS. temporald, e, pe drept,datd gi-i, pe drept, schimbatd, poate-i-se, ea, oare pdrea indiferentcdrui inteligent, non incomutabilS gi non eternd? Ori, poate-se,oare, pirea injust cd riii-s miseri, bunii, insd, fericili; sau ca Lrn

popor just gi grav s5-gi creeze el insuqi magistlalii, disolut, ins5,qi tic[loqit, sd fie lipsit de aceastd licenlS? ,Eu.: Vdd cd aceastacste legea eternd qi incomutahild. Aug.: Socot, totodat[, cd tuvezt cE, chiar gi in cea temporal5, nu este just qi legitim nimic, pe(iare oamenii s5 nu gil fi derivat dintru aceasta eternS: c5.ci,dac5, intr'-un anume timp, acel popor a atribuit, pe drept,onorurile, intr-altul, iar5qi, tot pe drept, nu le-a atribuit, aceastdvicisitudine temporalS a fost, intru cAt este just6, trasi dintruucea eternitate, prin care este pururi just ca poporul grav sE

rxrnfere onorurile, uguraticul sd nu le confere, sau lie !i se parer.rltfel? -Eu.: Asimt. Aug.: Pin urmare, ca sd explic, pe cAt sunt ln

videantur esse contrariae, ut una earum honorum

dandorum populo tribuat potestatem, auferat altera; et

cum ista secunda ita lata iit, 't nullo modo ambae in

15. ,4. Quid? illa lex quae summa ratio nominatur'

cui semper Lbt"..tp"ru,d" est, et per quam mali

miseram, boni beatam vitam mcrentur, per quam

denique illa quam temporalem vocandam diximus' recte

fertur, recteque mutatur, potestne curPlam intelligenti

non incommutabilis aeternaque videri? An potest

aliquando injustum esse ut mali miseri, boni autem beati

.lni, .r, ut modestus et gravis populus ipse sibi

-rgirt..tr. creet, dissolutus vero et nequam ista licentia

",aieat? E. Video han' aeternam esse atque

incommutabilem legem' ,4. Simul etiam te videre arbitro(

i" iff" *rnoorali niiil esse justum atque legitimut' q'olnon ex hac aeterna sibi homines derivarint: nam sl

foprlr. ille quo<lam tempore juste honol".t 91di";;;J;- ,rr'rr. juste non dedit; haec vicissitud

temp,rralis ut iusta esset, ex illa aetcrnitate tracta. es

qua semper jrstrm est gravem P?p"llT-honores cle

llrr"- ,-rn., dlr", .r, tibi alitel videtur? -E Assentior"

82 S.AureliiA"Sry!!{D'lih'19"'U't'ig _ -

Liber Priry'us

tlt igitur breviter aeternae legis,notionem' quae lmpressa

nobis est, quantum valeo verbis cxplicem' ."t:t1-,J:Ljustum est ut omnia sint ordinatissima: tu sI allter'

existimas, prome' B' Quid tibi'r'era dicenti contradicam

non habeo. /. C"; "rgo

hr"" sit una lex, ex qua illae

es regendos vqriantur' num

Potesl? Z'' Intelligo omnino

vis, ullus casus' ulla rerum

ut justum non sit omnia esse

ordinatissima'

Yll. - Homo w aeternct lege quomodo ordinatissimus disquirendum'

eoque fine ostenditur scire melius esse quam L)Luere'

1o. .4' Age nunc' udeamus' ht.r-mo iU:: 0""*"9:llseipso 'it ordinatissimus: nam ex homtntbus una l\'or'

1230] lege sociatis, PoPest, temPoralis est' Ettibi vivere te' E Hoc ve

Quid? illud Potesne dignc -

nosse se uvere? E Scio quidem neminem t" t'.f]tt: :],:::'nisi viventem; sed utrrm omnis vivens novent se \'lvele'

il;r;. ,4, Quam vellem ut credis' ita etiam scires pecora

carere,tt'o""; "ito nostra disputatio ab ista quaestione

transiret: sed quoniam ncscire te dicis' longam

sermocrinationem moves' Neque enim talis res cst' qua

ftt"t",,oltta Pergere in ea quae intendimus' tanta

connexione ratroms' q

Dic itaque mihi, cu

hominibus domitas, idsed et animam ita ho

sensu quodam et cons

modo fieri i""" "ia""tur' ut bestia quaelibet immanis

vel feritate vel corporc' vel etiam sensu quolibet acernma'

pari vice sibi hominem subiugare conetur' cum corpus

ejus seu - t;*'i1"* multae i"i"'i*"t" valeant' E Nullo

modo istuc fieri posse consentio' '4' Bene sane: sed item

dic mihi, cum manifestum sit, lrrrbus caeter.isque officiis

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea int6.i 83

stare, pe scurt, in cuvinte, noliunea legii eterne, care ne-a fostnoui imprimatS, aceasta-i prin care este just si fie toateatotrAnduite: tu, dacd socoli altfel, arat-o. Eu.: N-am cu ce sd mdimpotrivesc gie, rostitorului adevirului. Aug.: Cum, aqadar, legeaaceasta, dintru care sunt variate toate acelea tempora.le intruocirmuirea oamenilor, este una, poate fi, oare, de aceea variatS,in weun mod, qi ea insdqi? Eu.: Inleleg ci nu poate nicidecum:gi, intr-adevir, nici o forf6, nici o-ntAmplare. nici o surpare arealitilii nu va fi ficut niciodati si nu fie adevdrat cd toate-satotrAnduite.

Yll. - in ce mod omul este, dintru eterna lege, atotrdnduit. A gtieste mai bine decdt a trdi.

76.Aug.: Haide sE vedem, acum, omul insugi, in ce mod este,

el, atoh6lduit intru sine insuqi, cdci dintm oamenii asociagi printrosinguri lege consisti poporul; care lege este, aqa cum am spus,temporalS. $i spune-mi dar:i 1i-e atotcert cd tu trdieqti. I?u.: Ce ag

putea, intr-adevir, rSspunde mai cert decAt asta? Aug.: Ce, pop,oare deosebi, micar, ci una este a tr[i, alta, a gti cineva cd trdieqte?

-Eu.: $tiu, desigut c[ nirnenea nu gtie cd el triiegte, decAt numaitrditorul, dar ignor dac5 tot tr6itorrl gtie sau nu cE el triiegte.Aug.: Cdt ag lr'ea ca, precum crezi,tot aga sd gi gtii cd dobitoacele-sIipsite de raliune; repede ar trece disputa noastri de la aceeastdchestiune; dar, fiindcd zici cE tu nu qtii, iqti o lung6 discugie. Iarfaptul nici nu este, intr-adevir, astfel, incAt, ocolindu-I, sE ni se

ingdduie sd pagim spre ceea ce tindem, fdrd o atAta conexiune arationamentului, cAtd simt cd e de trebuinfd. Spune-mi, prinurrna-re, cum vedem, adesea, fiare imblAnzrte de citre oameni, nunumai corpul fiarei, adici, ci gi sufletul astfel subjugat omului,incAt ii slujegte voinlei lui, printr-un anume simldmAnt giobiqnuintd, dac6 1i st) pare cd poate, ilr lreun mod anume, s5 se

intAmple ca weo fiari, oricAt de sdlbaticS, fie prin ferocitate, fieprin corp, fie chiar, prin vreun simt oarecare, foarte aprigS, sdlncerce, la rAndul ei, s[-gi subjuge sieqi omul, cum multe-s in stare,fie prin fo45, fie pe furig, sa-i ucidi lui corpul. Eu.: Consimt cd, inrrici un chip, nu poate si se intAmple una ca asta. Aug.: Binefbarte: dar, iar5qi, cum e-nvederat cd omul este uqor intrecut, prin

84 __ 8. Aurelii Augustini De libero arbitrio -

Liber primw

corporis a plurimis bestiis hominem facile superari,qlraenam res sit qua homrt excellit, ut nulla ei bestiarum,ipse autem multis imperare possit? an forte ipsa est quae

ratio vel intelligentia dici solet? Z. Non invenio aliud,quandoquidem in animo est id quo belluis antecellimus:

quae sr exanlmes essent, dicerem nos eq praestare, quod

animum habemus. Nunc vero cum et illa sint animalia,id quod eorum animis non inest ut subdantur nobis,

inest autem nostris ut eis meliores simus, quoniam neque

nihil, neque parvum aliquid esse c.uivis apparet; quidaliud rectius, cluam rationem vocaverim? ,4' Vide quamfacile fiat Deo adjuvante, quod homines difficillimumputant. Nam ego, fateor tibi, cpaestionem istam, quae,

ut intelligtt, terminata est, tamdiu nos retenturamputaveram, quam fortasse omnia quae dicta sunt ab

ipso nostrae disputationis exordio. Quare accipe iam,ut deinde ratio connectatur: nam credo non te ignorare,id quod scire dicimus, nihil esse aliud quam rationehabere perceptum. E Ita est. ,4. Qui ergo scit se vivere,ratione non caret. E. Consequens est' ,4. Vimnt autem

bestiae, et sicut jam emicuit, rationis expertes sunt' E'

Manifestum est. A. Ecce igitur jam nosti, quod teignorare responderas) non omne quod vivit scire se

lrirr"r", quanquam omne quod se vivere sciat, vivatnecessarl o

9I4l@ c*t""wai w

17.,8u.: Nu mai am nici un dubiu: du_te_ncotro17. E. Non mihi est jam dubium; Perge quointenderas: aliud enim esse vivere, aliud scire se vivele,

satis didici. ,4. Quid ergo tibi horum duorum videturesse praestantius? E. Quid putas, nisi scientiam vitae?

,4. Meliorne tibi videtur vitae scientia quam ipsa vita?

an folte intelligis superiorem quamdam ct sinceriorerri

vitam esse scientiam, qra- s,,ir'" nemo potest, nisi quiintelligit? lntelligere autem quid est, nisi ipsa luce

illustrius perfec;tiusque vivere? Quare tu mihi, nisi

non vitae aliud aliquid, sed cuidam vitae meliorem

praeposuisti. fl. Optimo [(]ol. 1231] omnino et cognovi

et explicasti sententiam nleam: si tamen scientra ma

S6 S. A*rlii A"s"']i'i O'lt!:tP qtitiP Liber Primus

Persequere caetera'

VIII. - Ratio qud praecelLir homo bestiis debet in ipso

cl.ominari.

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea intd.i 87

totugi, ,stiinla nu poate fi niciodatS rea. Aug., in nici un chip,socot, decAt numai cAnd, trasferAnd cuvAntul, zicem gtiin{din locul experienfei, c6ci a experimcnta nu este totdeauna unbine; precum a experimenta supliciile: aceea, insd, care estenumitl propriu gi pur qtiin!6, fiindci se dobAndegte prinraliune gi inte[igentd, cum anume poate fi, ea, rea? -Eu.: lin qi

aceastd diferen!5: infSliqeazS-le pe celelalte.

UIII. - Raliunea, prin care omul este superior dobitoacelor, trebuiesd domine Ei-n sine tnsuSi.

18. Aug.: Asta-i ceea ce vreau sd zic, c5, orice este asta,prin care omul este mai presus de dobitoace, fie cd se numeqteminte, fie, spirit, fie, mai drept, amAndoud (cici pe amAndou5Ie intAlnim in Ci4ile divine), dacd domin6 gi poruncegte tuturorcelorlalte, dintru care consistd omul, atunci este omulatotrAnduit. Vedem, intradevSr, cd noi avem multe comune, nunumai cu dobitoacele, ci chiar qi cu arborii qi plantele, cici aextrage alimentul corpului, a creqte, a da naqtere, a fi in vigoarele vedem ca dar pAni qi arborilor, care sunt cupringi intr-oanume via16 infimS: a vedea, insd, qi a anzi, qi a simli celecorporale prin miros, gust qi pipdit, observdm gi recunoaqtemcd pot gi dobitoacele, qi, cele mai multe, chiar mai acut decAtnoi. Adaug6 for{ele, vigoarea qi fermitatea membrelor,plomptitudinea qi suplelea miqcdrilor corpului, toate acestea,prin care, pe unele dintre ele le intlecem) pe unele le egal6m,dc cdtre unele suntem chiar intlecu{i. 'fotuqi, genul insuqi allucrurilor ne este sigur comun cu dobitoacele: in fine, a rAvniplScerile corpului qi a ocoli neplScerile e intreagd activitateavielii sSlbatice. Sunt altele anume, care nu mai par compatibilecu sdlbiticiunile, qi nu-s, totugi, culmea nici in omul insursi,precum a glumi ,si a rAde: ceea ce-i omenesc, desigrr; dar', oricinejudec[ atotdrept despre natura uman6, le judecd infimulomului" Apoi, amoml laudci qi al gloriei gi dorin{a de a domina,(:arel cu toate t;5 nu-s proprii dobitoacelor, nu trebuie, totugi,socr>tit cE noi suntem, prin nesalul acestor lucruri, mai bunirlecAt bestiile. Cdci gi acest apetit, cAnd nu estc supus ratiunii,ii face pe cei nefericiti. Nimeni, ins6, nu s-a gAndit sd se punS

18. ,4. Illud est quod volo dicere: hoc quidquid est'

tametsi bestialum non sunt,

libidine bestiis meliores nos es

iste appetitus cum rationi sub

88 S. a{-tii Augustini De-!*-p9t!'ni' --

Liber primus

lntelligo ac sequor'

lX. - StuLti et sapientis cliscrimen et dominatu aut seruitute

mentis.

quod ab eis vicissim homines'

Paterentur nisi aliquo exc;ell

inveniebamus in t'orPore: ita tltmquid aliud aPPe

comperlmus; quamrecordati sumus' S

cetlt' nonnisi men

rxrnfi<;itur', eum qui rationem habet' mente carere non

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea int6,i 89

pe sine mai presus de orice altceva prin nefcricire. CAndra{iunea dominS, aqadar, miqcdrile sufletului, omul trebuienumit rAnduit. Cici nu trebuie numitd rAnduiald dreaptS, saunu trebuie numit[ absolut deloc rAnduiali, unde maibunele se

supun mairelelor: sau nu ti se pare? Eu.: -E-nvederat. Aug.:llaliunea aceasta) prin urmare, sau mintca, sau spiritul, cAndstipAneqte miqcirile irafionale ale sufletului, in om domnegtefiregte, ceea cdreia dominalia i se datoreazd prin acea lege, pecare am descoperit-o a fi etern6. Eu.: Inteleg qi te urmez.

lX. - Dosebirea prostului Ei inpeleptului, dintru dominapiunea saseruitutea min,tii.

19. Aug.: Cum omul este, prin urmare, constituit gi rAnduitastfel, nu !i se pare, oare, lie \elept? .E'u.: Nu qtiu cile poate sd misc pard mie om inlelept, dacS nu pare acesta. Aug.: Cred, iarigi,cd tu mai gtii gi faptul cd mulli oameni sunt progti.,Eu.: Asta-i,desigur, destul de cunoscut. Aug.: Da4 dac6 prostu-i contrariulinleleptului gi, din moment ce pe inlelept l-am descoperit, inlelegi,desigur, de-acum cam cine-i gi prostul. -Eu.: Cui nu-i e limpede cdacesta este, intru care mintea nu are suprerna potestate. Aug.:Ce-i, aqadar, de zis, cAnd omul este afectat astfel, cd-i lipseqte luirnintea, sau, deqi-i inl5untru, ci ea este lipsitd de dominagie? -Eu.:Asta, mai degrab6, pe care-ai adiugat-o la urmi. Aug.:'lare-aqrnai rtea eu sd aud de Ia tine prin ce dovezi anume gi-ai insuqit cdmintea, care nu-qi exercitd principatul siu, se aflS inlSuntrulomului. -Eu.: Bine-ar mai fi, de-ai voi sd iei asupra-1i rolul acesta,c[ nu mi-e uqor a susline ceea ce-mi impui. Aug.: !i-e uqor sd-1i

rrminteqti mdcar cd am spus, cu pulin mai nainte, in ce mod slujesclrcstiile imblAnzite qi domesticite de citre oameni; ceea ce, precumne-a demonstrat rafionamentul, ar suporta, la rAndul lor, gi oameniir1c la ele, daci nu le-ar fi mai presus prin ceva anume. Asta, ins5,rr-o gdseam in corp: astfel, r.;um apdrea a fi in suflet, nu am g5sitr,rrm altcum ar putea fi ntmitd decAt raliune) care, dupi aceea,rrc>am amintit cd a fost numitd gi minte, gi spirit. Dar; daci una-irnintea, alta, r'atiunea, inscamnd cert cd numai mintea se poatelirl,rsi de ragiune. Dintru care rezultd faptul anume cd ccl care arerrr[iune nu poate fi lipsit de minte. Eu., irni amintesc pe#ect asta

90- --,-5. Aurelii Ayryyg!- O'W!9f''b!49- Liber pimus

posse. E Probe ista reminiscor ac teneo' '4' Quid? illud

credisne, dr'rmttores belluarum nrsi sapientes essc non

posse? E'os enim sapienles voco' quos veritas vocari iubct'

id est, qur '"gnr' -"nnt omni libidinis srrbiugationc pacah

sunt. E' Ridiculum est tales putare istos' quos-lTrlgo

mansuetariot 'it"'pt"'' vel etiam pa^ctore aut bubulcos'

aut aurigas' q'1tr"'omnibus d"mitum oet'us sublectum

viclemus, ", ;ffi;"#;'iiu.it'do*irum subiici' -4' En

igitur habes documentum certiss' num' quo manifestum

fiat inesse t";;;"h;;ini sine dominatu' His quippe

inest; agunt enim talia' quae agi sine mente non possent:

non tamen t;; nam stulti sunt' neque regnum melhs

nisi sapientium essc' percogrrirum est E Mirum est hoc

iam {uisse " ;';;ii';fE'io'ib" confcctum' "-t,l'nt'qrid ,"'po"derem' non potursse in mentem venlre'

X. - lkens a nullo cogitur 'seruire libidini'

20. Sed alia contexamus' Jam enim et regnum *:lThumanaehumanamessesapientii.,T;":Hffi.1fi,::':I

a lege concessum esse

libidinem? ego enim nullo

esset ordinatissimum utnecesse

, eo iPso

quo c.upiditati recte iustcqu quoque

i. .."ai".,q. Quirl? virnrtcm mnem num dubitamus olnnl

vitio sic anteponere, ut virtus quanto melior atque

sublimior, tanto {ir'mior invictiorque sit? Z" Quis

i"ii,.""rirz e' rtr'ri"'t igitur viti,sus animus virtute

armatum animum tttf"l:it-. -f Verissimum est' '4' Jam

corpore omni qualemlibet animum meliorem

potentioremq'" "ttf'oot' i" utfittor negaturum' fl'

Nemo id negat, q'; 1q'na facile est) videt aut

substantiam leventem non viventi' ,u"' "1*^::1":'r:I

9i-4yt4*e"gqn,!'l!qrlgrOtt y- -

Cartea tntdi 91

imblAnzitori sau chiar pdstori, sau vic;ari, sau aurigarilo, cirora,tuturora, le vedem supusS vita-rnblAnzitd qi prin a c[ror

ta. Aug.: Iatd c5 ai, Prin unnare,e-nvcderat c[ omul are in sine

esigur, in sine; ei fac, intr-adev5r,

veni in minte ce si r6sPund.

X. - Mintea nu-i constrd.nsd de nimeni, sd-i serueascd libidoului'

20. Dar si-ntrefesem altelc' C[ci s-a dovedit, de-acum, gi cd

viciu, incAt vitutea, cu cAt este mai bund 9i mai sub[im6, cu atAt

este mai fermd gi mai de nc-nvins? Eu-: Cine se va fi-ndoit? AW':Nici un spirit vicios nu invinge, plin urmarc, spiritul armat prinvirtnte. Eu.: E-atotadevdrat. Aug': Nu mai socot, de-acum, ci tu

i:?':l'il#;il;;;'; p'u"r"'""d am A' Murto minus

;:i":r;*;'iaii iissl q"^r"cumque id sit' animum

92 S. Aurelii Au,ustini De libero arbitio - -

Libuglryt

virtute praeditum vincit' E Evidentissimum est' '4' Quid?

arri*u. iustus, mensque jus proprium imperiumque

custodiens, num potest aliam mentem pari ""qYil"l:.":virtute regnantem, ex arce dejicere, atque libidinisubjugareiE. Nullo modo; non solum propter eamdem

in utraque excellentiarn, sed etiam q'o{.u justitiaprior

decidet, fietque vitiosa mensl quae aliam facere cc'rnabitur'

eoque iPso erit in{irmior'

27. A' Beneintelligis; quare illud restat ut respondeas'

si potes, utmm tibi videatur rationali et sapienti mente

q.,idqr"* esse praestantius' E' Nihil praeter. Deum

arbitror' A. Et rnea ista sententia est' Sed quoniam res

ardua est, neque nunc opportune quaeritur' ut ad

intelligentiam veniat, quanquam robustissima teneatur

fide, iitegra nobis sit hujus quaestionis' diligens et cauta

tractatro.

Xl.-MenserliberauoLuntatetibidiniseruienspuniturjuste.

In praesentia enim scire possumus quaecumque

illa natura sit, quam menti virtute pollenti fas est

excellere, injustam esse nullo modo posse' Quare ne

ista quidem, tametsi habeat potestatem' coget mentemest qul non slne

relinquitur utirtutis, quidquidservam libidinis

propter lustrtram; quidquid^.autem inferius est' non

p..tit hoc facere propter infirmitatem' sicut ea quae

inter nos constiteiunt docent; nulla res alia mentem

cupiditatis comitem faciat, quam proplia .voluntas et

liberum arbitrium' E' Nihil tam necessarium restare

video.

22. A' Seqtitur jam ut tibi videatur juste illam pro

peccato tanto poenas pendere E Negare non possum'

,4. Quid igihrr? i'{um itta ipta Poena parva existimanda ast

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea intd.i 93

virtute. Eu.: E-atotevident. Aug.: Ce, spiritul just gi mintea,custodiindu-gi dreptul propriu qi imperiul, se poate, oare, sirdstoarzre din tron o alti minte, domnitoare prinh.o egalS echitategi virtute, qi s-o subjuge libidoului? Eu.: in nici un chip: nu numaidin cauza aceleiaqi excelente in amAndoud, ci chiar gi prin faptulcd va declina, mai ilrt6i, de Ia justipe gi va deveni vicioa^sd mintea,care se va sforla sd o seducd pe alta, qi, prin insugi acest fapt, va firnai infirm5.

21. Aug.: Bine-ntelegi; de aceea rimAne, de pog-i, si rdspunzi,dacd gi se pare cumva ci existd ceva anume, mai prestant decAtmintea ralionalS gi-nleleaptS? Eu.: Nimic, socot, inafara luiDumnezeu. Aug.: $i-a mea-i sentinla aceasta. Dar, fiindcdproblema-i grea, qi nici nu-i oportun, acum, cercetat5, incAt sidevinE cunoagtere, sd fie, ea, linut5 printr-o cAt mai robustlcredin!5, ca s[ ne fie integrd tratarea diligentd gi atent6 a acesteichestiuni.

Xl. - Mintea, seru;nd din liberd uoin{d libidoului, este justpedepsitd.

in imprejur6rile actuale, putem, intr-adevdr, qti c5, oricare sifie natura aceea, cdreia-i este datul s6-i fie superioard minfiiimpodobite de virtute, nu se poate, in nici un chip, sd fie injust5.Dleptaceea, nu ea, desigur, degi are potestatea, constAngemintea si-i serveascd libidoului. ,Eu.: Pe-asta nu-i absolut nimenisd n-o mdrhrriseascd firi nici o tdriginare. Aug.: RimAne, prinurmare, c5, fiindcd nimic, din ce-i este egal sau mai presusminlii imp[rilitoare gi stdpAne a virtulii, nu o face pe ea sclavalibidoului, datoriti justiliei, nimic, insi, din ce-i este inferior,nu poate face asta, din cauza infirmitdlii, precum ne invaf6r:cle ce au fost intre noi lSmurite, nimic, din cele c;Ate existS, nuscduc;e mintea a fi soala cupiditSl-ii, decAt numai gi numai propria

H"::"".:t liberul arbitru. -Eu.: Nu vdd nimic si rdmAnd atAt de

22. AuS.: Llrmeazd acum cd ti se pare just ca ea sd-qiispdqeascd pedepsele pentru un atAta de mare picat. Eu.: Nup()t nega. Aug.: Cum adic6? Trebuie ea, oare, socotitd micd,

94 S. Aurelii Augustini De libero arbitio Liber primus

quod ei libido dominatur, exspoliatamque virtutis opulenna"

p", dir"... inopem atque indiggntem tahit' nunc falsa pro

i"ri. .pprobantem, nunc etiam defensitantem' nunc

improbantem quae antea probavisset' er nihilomimrs in aiia

falsa irmentem; nunc assensionem suspendentem suarn' et

plerumque persplcuas ratiocinationes formidantem; nunc

desperantem Jrioo inventione veritatis, et Jtultitiae tenebris

penitus inhaerentem; mrnc conant

rwsusque fatigatione decidentem:

illud regnum tlrannice saevia]'

tempesta:tibus tohrm hominis animum vitamgue. p:rtybet:

hinc timore, inde desiderio; hinc anxietate' inde inani

falsaque laetitia; hinc cruciatu rei amissae quae #:5X

bus vindicandae:dissipare luxuria,

sePelire, Pervicacquaecurrique aliafrequentant et exer

tZ54l istam poenarn putare, quam' ut cermsT omnes qur

non inhaerent sapientiae, necesse est perpeti?

23. E, Magnam qui.dem istam poenam ** ]19]:^":

et omnino iustam, si quis ftt il sublimitate saprentrae

collocatus, rnde descende'e ac libidini sen''ire delegerit:

sed utrum esse quisquam possit incerfum est' qui haec

aut voluerit fuu'", aut velii' Quanquam enim credamus

hominem tam periecte conditum a Deo' et in beata vita

constitutum, ,i td aerumnas mortalis vitae ipse inde

propri. voluntate delapsus sit; tamen hoc cum firmrssima

fide teneam, intelligentia nondum assecutus sum: culus

rei diligentem inqulsitionem, si nunc differendam putas'

me invito facis'

)jTl. - Mortalb uitae poenas qui kbidini seruiunt' merito patiuntur'

etiamsi sapientes nunquam fuerint'

24. Yertrn illud quod me maxime movet' cur

hu juscemodi acerhissimas poenas patlamur nos' (ful'

Sf. Aureliu Aupuatin, Liberul arbitru Cartea tnt6.i 95

insSgi aceastd pedeapsS, t:5 o domini libidoul gi, spoliatd deopulenla viltu{ii, o tArdgte, sdlacd qi lipsit6, acum aprobatoarea celor false in Lrcul celor adevirate, acum chiar, apdr[toarea,acum dezaprobatoare a celor ce inainte le aprobase, qi, numai pu{in, pribugitd in altele false; acum refinitoare aasensiunii sale qi, de cele mai multe ori, temdtoare derationamentele limpezi; acum disperatd in privinta intregiigisiri a adev[rului gi adAnc lintuitS-n tenebrele prostiei; acumopintit6-n lumina de-a inlelege qi iariqi prdbuqitS-n ostenealS:cum, intre timp, acel imperiu al cupiditSlilor se-nfurie tiranicgi tulburS, prin varii qi contrarii furtuni, intreg spiritul omuluigi viala, ici, prin team6, colo, prin dorin16, ici, prin anxietate,colo, prin degarti qi fals6 bucurie, ici, prin chinul pierderiilucrului indrigit, colo, prin ardoarea dobAndirii celuineoblinut, ici, prin durerile injuriei primite, colo, prin torfelerizbundrii; din toate pd4ile o poate constrAnge avarilia, risipiIuxuria, inrobi ambilia, umfla superbia, torhrra, invidia, lenea,inmormAnta, incipifAnarea, strdmura, izbi supunerea) qi cAtenenurn[rate altele frecventeazd gi muncesc imperiul aceluilibidou; putem noi, totuqi, considera, oare, nul5 aceastdpedeapsS, pe care, cum vezi, toli, care nu-s strAns alipiliinlelepciunii, e necesar s-o indure?

23. Du.: Mare, intr-adevdr, judec eu cd este aceastd pedeapsdqi absolut just6, dacd cineva, aqczatl de-acum, in sublimitateainlelcpciunii, va fi ales s[ coboare de acolo qi sE slujeascdlibidoului, dar este incert, dacd poate fi cineva, care, sd fi voit,fic s[ r,oiasci, sd facd asta. OricAt il credem, intr-adevir, pe omul,atAt dc pcrfoct zidit de citre Dumnezeu gi aqezat in viala fericit5,sd fi fost cdzut, el insuqi, de acolo, la necazurile vielii muritoare,plin plopria-i voin15, tohrgi, degi 1in asta cu atotfermi credin1d,nu am ajuns inc6 la ea prin inlelegere, fapt a cdrui diligentdcercetare, daod abum o socop' de amAnat, o faci impotriva voinleimele.

Xll. - Pedepsele oiepii muritoare le-ndurd pe drept cei care slujesclibidc,ului, chiar dacd n-au fbst nicicdnd tnlelepli.

24. Adevdrul invederat, care mi miqcl cel mai mult pe mine,de ce, adic6, sd-ndurim, anume, atotcruntele pedepse de acrcst fel,

96 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber primus

celte stulti sLrmus, nec sapientes unquam fuimus, utmerito haec dicamur perpeti propter desertam virftrtisarcem, et electam sub libidine serwituteut, quin aperiasdisputando, si vales, nullo modo tibi dif{erendum esse

concesserim . A. lta istuc dicis, quasi liquido comperhrmhabeas nunquam nos fuisse sapientes:oattendis enimtempus ex quo in hanc vitam nati sumus. Sed cumsapientia in animo sit, utrum ante consortium hujuscorporis alia quadam vita vixerit animus, et an aliquandosapienter vixerit, magrla quaestio est, magnum secretum,et suo considerandum loco: neque ideo tamen hoc quodnunc habemus in manibus impeditur, quominusaperiatur ut potest.

25. Nam quaero abs te, sitne aliqua nobis voluntas.E Nescio. ,4. Visne hoc scire? B, Et hoc nescio. ,4. Nihilergo deinceps me interroges. E. Quare? ,4. Quia rogantitibi respondere non debeo, nisi volenti scire quod rogas.

Deinde nisi velis ad sapientiam pervenire, sermo tecumde hujusmodi rebus non est habendus. Postremo meusamicus esse non poteris, nisi velis ut bene sit mihi. Jamvero de te tu ipse videris, utrum tibi voluntas nulla sitbeatae vitae tuae. E Fateor, negad non potest habere nos

voluntatem; perge jam, videamus quid hinc conficias. ,4.

Faciam, sed dic etiam prius, utrum et bonam volultatemte habere sentias. El Quid est bona voluntas? .4, Voh-urtas

qua appetimus recte honesteque vivere, et ad summamsapientiam pervenire. Modo tu vide utrum rectamhonestamque non appetas vitam, aut esse sapiens nonvehementer velis, aut certe negare audeas, cum haecvolumus, nos habere voluntatem bonam. E Nihil horumnego, et propterea me non solum voluntatem, sed etiambonam voluntatem jam habere confiteor. ,4' Quantipendis, oro te, harrc voluntatem? Numquidnam ei ulla ex

parte divitias, aut honoresT aut voluptates oorporis, authaec simul omnia oonferenda arbitlaris? ^8. Averterit Deus

istam sceleratan'r dementiam.,4, Parumne ergrt gaudendumest habere nos quiddam in animo, hanc ipsam dico

If. A*"lio AyTttin, Lib"r"l tfiittu Cartea intdi 97

noi, care,-n mod cert, suntem progti, gi nici n-am fostniciodatS,-nfelepli, ca sd fim considerati a le suferi pe merit, dincauza pdrisirii fortdre{ei virtutii 9i alegerii servitulii sub libidou,in nici un chip nu !i-aq fi conoes cd trebuie amAnat, f6rd sd-ldezvdlui disputAnd, dacd te gin puterile. Aug.: Lqa o rosteqti peasta, ca gi cum ai gti absolut limpede cd noi n-am fost nicicAndinfelepfi: cdci iei in seamd doar timpul de cAnd ne-am ndscut inaceastd via{i. Dar, cum inlelepciunea este in spirit, dacd, inainteaconso4iului acestui corp, va fi trdit sufletul intr-o anume altd viatdgi trditu-va-fi, el, oare, inlelept, oarecAnd, e o mare-nt."bu"", ,r1mare secret, qi-i de scrutat la locul sdu: gi, totugi, nici ceea ce avemacum la-ndemAni nu-i impiedicat, de aceea, sd fie dezvbluit, pecAt posibil.

25. e vointi7 Eu.:Nu qtiu. asta n-o stirr.Aug.: Sd acum inainte.

f'at;: dar spune, intAi, dacd simpi.tu, sau nu, cd ai qi bun6. voinfd.Ev.: Ce este buna voinld? Aug.i Yoinla prin care dorim sd trdimtJrept qi onest qi s-ajungem la-nlelepciunea supremi. Acum, vezi

dacd nu wei cu

, dacS-ndrdznegti,: Nu neg nimicumcd eu am nu

trumai qi bund voinldrrrgu-te, Socoti tu, oare.irr wdo 5, in cump6nirvoluptdlile corpului, sau toatel)umne'zeu de aceastd sc;eleratdrr,.huirrrdm. prin rrrmare- putin

gg _ s. Aurelii Augustini De libero-yy!!y---- Liber pn'mus

Assentior'

XIII. - Voluntate uitam beatam' uoluntate miseram degimus'

27. A. Considera nunc utrum tihi videatur esse

p*a Jr,i" "pp"t9"+?:;:" ; *i'"d*::, fl ": :":"#;

Hffi;;;;T'-Quid? fortitudo nonne illa est anrmae

Itf "",*" 0". orn"iu incommoda " d?1": i:.tj*""r"t:aIIeCUo, Llud L',rur'u

mus? B. Itain nostra potestate constitutarum contemnl

1

existimo. ,4. Porro temferantia est affeotio coercens elrp frrrnltel

;;i;;.. appetitum ab iis rebus quae turprter

ffi;;'-;;* ait"' p*"tz E' Imo ita ut dicis sentio'

qlrA*"ti" A"g*tir,Lib"r"t "rbr!r"

--

Cartea intdi 99

aceasti bund voinld, zic, in comparalie cu care sunt atotabjectc

de una maxim6.

26. Aug.: Acum vezi, preflrm socot, cd in voinla noastri este,

prin urmare, orAnduit fie si ne-nfruptne lipsim, aici, de acest atAta de mare

Cici ce a fost l5sat liber in voin16 atAta,

oricine, cAnd o are bund, are, in mod cert, ceea ce trebuie cu

foarte uqor sd le piardS, 9i nici nu Ie are de-ndat6 ce voieqte, este

rle nefericire. -Eu.: Asimt.

XIII. - Pin uoinld ne petrecem Jbicild uiapa, prin uoinld, neferit:itd'

27. Aug.: Ia, acum, searna, dac6 pruclenla nu fr se pare, ea,

qtiinla lucrrrilor de dorit gi de ocolit' -Eu.: Aga mi se pale' Aug''il", ti.i, nu este, ea, oare afecliunea sufletului, prin care disprepim

lOO S. Aurelii4Wy:1ry O"l&-S "!!'t'-

-

Liber pimusSf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Carteo tntdi 101

r.irhrtea prin care i se atribuie fiec5mia ceea ce i se cuvine? Eu.:N-am nici o altd noliune a justiliei. Aug.: Oricine, avAnd, prinurmare, buna voinld, despre a cirei excelenlE r'orbim deja de

mult, qi<>ml,r[liqeaz[, mai presus de orice, cu iubirea, pe ea, unica,

decAt care nu are, deocamdat[, nimic mai bun, prin ea

se-ncAntS-ndesine, prin ea, in sfArqit, se-nfrupti qi se bucurS,considerAnd-o gi judecAnd-o cAt de mare-i gi cum nu-i poate fisalvati sau rdpitd fdrd voia lui, vom putea noi, oare, s5 ne-ndoimcd el se-ncontreazd tuturor lucrurilor care-s inamicii acestui unicbine? Eu.: E absolut necesar sd se-ncontreze. Aug.: SocotimuJ,oare, nedotat cu nici un fel de prrden1d, pe el, care acest bine ilvede de dorit gi, de ocolit, pe toate acelea, care-i sunt acestuiainamiceT -Eu.: Mie nu rni se pare, in nici un chip, si fie cineva instare, f[rd pruden!6, de una ca asta. Aug.: Drept: dar de ce sd

nu-i atribuim acestuia gi tiria? Vezi bine c[ nu se poate ca el si leiubeascd gi si le prefuiasci mult pe niciunele dintre cele ce nu-s

in potestatea noastr[. Or, ele sunt iubite prin voin!6 rea, cdreiaeste necesar sd-i reziste. precum inamicei atotiubitului siu bine.Crrm, insd, nu le iubegte pe acestea, el nu le plAnge, pierdute, qi ledispreluiegte-ntrutotul, ceea ce s-a zis gi s-a conces c6 estelucrarea tdriei. .Eu.: S5 i-o atribuim, desigur, cd nu-nfeleg pe cineI-ag putea numi, mai cu adevirat, tare, decAt pe acela, care, cu

sufletul calm gi impicat, se lipsegte de acele lucruri, pe care nudepinde de noi nici si le cAgtigdm, nici s5 le pdstrlm, (Eea ce s-a

dovedit cE el face in mod necesar. Aug.:Ei, bine, vezi acum, dacitemperanta, cum ea este virtutea care infrAneazd libidourile, amputea-o, oare, instrdina de eI? Ce-i, ins5, atAt de inamic buneivoinle preoum libidoul? Dintru care, inlelegi cu siguran!5, cd

acest iubitor al bunei sale voinle rezistil, cu orice chip, gi

se-ncontreazir libidourilor, qi, de aceea, este, pe drept, numittemperat. Eu.: ContinuS: asimt. Aug.: RdmAne justilia, care nuprea v[d cum s6-i lipseascd acestui om. Cdci, cine are gi-ndrigeqtebuna voinld, qi cum s-a spus) se pune-n calea celor ce-i sunt ei

inamice, nu se poate s6-i voiascS, nicidecum, cuiva riul. RezultS,prin urmare, ci nu-i face nimdnui nedleptate, ceea ce nu poate,in nici un chip, decAt numai cine-i va fi atribuit fiecdruia ceea

ce i se cuvine: aceasta, insd, i1i amintegti precum socot, cd hr aiiustitiam pertinere t:um dicerem, approbasse te' ut puto)l

!02 S. Aurelii Augus4n'O'pg!9-gPt!9--- Liber primus

meministi. E. Eg in hoc homine'

qui suam bonam et diligit' :t':-'quatuor virtutes me assentrente'

descriPtae sunt, esse comPertas'

rebus esse Perventum'

Sf. Aureliu Augustiq Liberul arbitru Cartea tntdi 103

aprobat-o, cAnd ziceam cd line de justilie. Eu.: Eu imi amintescqi mdrturisesc c6, in acest om, care prefuiegte mult ,si-ndr[geqtebuna sa voin16, sunt dovedite hrspatm acele virtuli care au fost,pulin mai inainte, descrise, cu asentimentul meu, de cdtre tine.

28. Aug,: Ce ne impiedic5, prin urmare, si concedem cdviala lui este l5udabilil? Ev.: Nimic absolut; ba, dimpotrivS, toatene-ndeamnd gi ne constrAng chiar. Aug.: Ce, poate-se, oare, inweun mod oarecare, a nu judeca de evitat viala nefericitFr? Du.:Ba, judec, intr-adevir, din tot sufletul, qi socot cd nu-i de fdcutnirnic alta. Aug.: Daq de bun5 seamd, pe cea l6udabil6 n-o socogi,nicidecum, de evitat. Eu.: Mai mult chiar, o socot de doritintr-adinsul . Aug.: Nu-i, prin urmare, nefericitd viala care-ilSudabilS? Eu.: Asta rens.ltd., vezi bine. Aug.: Nu-1i mai rimAne,pe cAt socot eu, nimic greu s6 asimli cd aceea anume, care nu-inefericitS, este viala fericitS. ^Eu.: E-atotinvederat. Aug.: Eqti, prinurnare, de acord c6-i fericit omul iubitor al bunei sale voinle gi,

fa!5 cu ea, dispreluitor a tot ceea ce se poate numi un bun anume,a cdrui pierdere se poate-n-tAmpla chiar gi cAnd rimAne voinfade{inerii lui. .Eu.: De ce n-ag fi de acord, de weme ce cele de maisus, pe care le-am conces, o impun cu necesitate? Aug.:Bine-nlelegi: dar spune, rogu-te, a indrdgi buna sa voin![ 9i a oprefui atAta de mult, cAt s-a spusT nu-nseamni asta, oare, chiarbuna voin15 ins6gi? Eu.: Adevdrat zici. Aug.: Dar, daci pe acestaljudec6m, pe drept, fericit, nu-i, oare, pe drept, nefericit cine-ide-o voinld contrarS? Eu.: Atotdrept. Aug.: Care-i, prin urmare,rnotiyul sd mai socotim de pus la-ndoial5, c6, chiar dacd n-amfost nicicAnd in{elep{i, prin voin15 ne dobAndim, totuqi, qi nepetrecem o viald l5udabili gi fericitS, prin voin![, una ruginoasd

Ei nefericitSr2? Eu.: M6rhrrisesc cd s-a ajuns aici, prin fapte certegi absolut imposibil de negat.

29. AW.: Mai ia tu, numai, searna gi la alta: cici cred ci tupdstrezi in memorie, care anume ziceam ci este buna voin15: cdcicu opinez, incaltea, cE ea a fost, intr-adev5r, numiti aceea prinr;are dorim sd trdiln drept gi onest. Eu.: Aga-mi amintesc. Aug.: Pe

tceasti voin{d, prin urmare, dacd o indragim gi-o imbrdgigdm prininsSqi aceeagi hund voinld qi o punem tnaintea tuturor lur;rurilor,

J)o care nu fiindcd voim le putem retine, in mod consecvent,

29. A. Vide etiam aliud: nam credo te memona l

tenere quam dixerimus esse bonam voluntatem: i

ofirro, ".ti*, "t dicta est qua recte .atgue honeste

lrir"r" appetimus. E. Ita memini' 4:..H"" igitur

voluntatem, si bona itidem voluntate diligamus atque

amplectamur, rebusque omnibus quas retinere non

quia volumus Possumus, anteponamusi consequenter

1,04 S. Aurelii Augustini De libero 9!!!49-- -- Liber priryl!!

XN. - Cur ergo pauci euadant beati' cum omnes esse uelint'

30.,4, Recte: sed censesne quemcJuarn hominum non

omrribus mod,is velle atque optaie rntam beatam? 'FJ' Quis

dubitat omnem hominem velle? A' Cur rgttur eam non

,Jioi."r.rtu omnes? Dixeramus enim atque convenetat

inie"r.;;;luntate illam mereri homines" voluntate eriam

;i;;;; et sic mereri ut accipianl: nunc vero existit nescro

quae repugnantia, et nisi diligenter O"fl'l'llll:perturbare ,,ititot superiorem tam evigilatam hrmamque

rationem. Quomodo enim voluntate qursque mlseram'- -i--^-^, 4,,+1

vitam patitur, cum omilno nemo velit misere vivere?

q""*Ja" voluntate beatam vitam c'rnsequi*t,!-:3ti

l"- *"f,; miseri sint, et beati omncs esse velint? An

;;;"i, quod aliucl est velle bene aut male' aliud me

;ili;;;"".* *r malam voluntatem? Nam illi

beati sunt, quos etiam bonos esse rlportet' non propl

.rrrt U".,i, <1uia beate vivere volueruntl nam hoc volu

"i.- rnAi' sed quia tecte, quod mali nolunt' Quamobre

"ifrlfr"it"- est quocl mise'ri homines non adipisc'untu

;;;;;,, id est, beatam vitam' tllud enim::::::e.st, et sine quo ea nemo diSnus est' nem()que a'9sequ

recte scilicet vivere, non itidem volunt' Hoc enim aetr

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru _ Cartea intAi 105

Iocuiesc, precum ne inva1d ratiunea, spiritul nostr-u acele virtuti, pecare a le avea inseamni tohrna cu a trdi drept qi onest. De underezultd ci oricine voiegte sd trdiascd drept qi onest, dacd, fali cubumrrile fecitoare, voiegte ca el sd voiascd asta, dobAndegte un atAtade mare lucru printr-o atAta de mare facilitate, incAt pentru elnu.nseamnS. nimic alta a avea ceea ce a voit, decAt doar irrsuqi a voi13.,Eu.: liio spun rdspicat cd abia mn abgin sI nu strig de bucurie, c6tde repede mi sa dezvdluit atAta de mare bine, intro irrvoiald atAta deuqoar'5. Aug.: Ei, bine ins[qi aceastd ]rucurie, care se nagte prindob6ndirea ace-chi bine, cSnd inalfi uqor, gi liniqft, gi constant spiritul,se numegte viala fericitS: dacd nu cumva tu socofi cd a t5i fericit ealta decAt a te bucura de bunurile adev[rate gi sigure. .E'u.: Aqa simqintocmai.

){N. - De ce pu{ini ajung, prin unrx)re2 fenr:t{i, cdnd togi wiesc sd fb.30. Aug.: Drept dar il crezi tu. oare, pe careva dintre oameni

cd nu voiegte gi nu doregte, cu orice pre!, viata fericitd? -Eu.: Cinesd se-ndoiascd cumci tot omul o voiegte? Aug.: De ce n-odobAndesc, prin urmare, toli? Cici am zis gi s-a convenit intre noicd oamenii o cAqtigi pe ea prin voin!5, tot prin voinld, gi pe ceanefericitS, gi ci aga, precum o primesc, o merit6: acum,exist6,-ntr-adevdr, o nu gtiu ce repug-nan1d, gi, dacd n-o scurtdmatent, tinde sE perturbeze atAt de fermul gi, nopfi intoegi, atAt debine pdzitul rationament de mai .r.. i.r ." *od ,rrrrri" indurd,intr-adev6r, cineva, prin vointS, o viafi nefericiti, cum absolutnimeni nu voieqte sd trdiascd nefericit? Sau, in ce mod anume iqidobAndegte omul, prin voinfd, o viald fericiti, cum atAt de mullisunt nefericili, gi toli voiesc s5 fie fericiti? Sau se-ntAmpli prinfaptul c5' una este a voi bine sau r[u, alta, a merita ceva prinbund sau rea voin15? Cdci cei ce sunt fericili, care se cuvine si fiechiar gi buni, nu-s de aceea fer.icili, fiindci au voit sd triiascdfericit: intmcAt pe-asta o voiesc pAnd qi riii; ci, fiindc[, drept,(ieea ce rlii nu voiesc. Dreptaceea, nu-i de loc de mirare ci oameniinefericip nu dobAnesc ce voiesc, adicd, viala fericitd. Cdci nu voiesc,pe de altd parte, ceea ce-i este ei insotitor qi fdr[ de car.e nu-irrimeni demn de ea, nici n-o atinge nimeni, adicd, a tr6i drept.Acca.sta a dovedit-o, intr-adevir, printr-o stabilitate incomutabild,lex illa, ad cuius considerationem redire iam tempus

1.06 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio Liber prirnus

vero nihil'

YI. - Ler aeterna, let temporalis in quos et quantum ualeanL

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru __ Cartea int6.i 107

mirifica lege etern6, la a cirei considerare este deja timpul sd nereintoarcem, intrucAt meritul consistd in voin!6; in fericire, insd,gi-n nefericire, premiul qi supliciulla. $i, astfel, cAnd zicem cdoamenii sunt nefericili prin voin!5, nu de aceea zicern, fiindcdvoiesc sd fie nefericili, ci fiindcd sunt intr-acea voinld, pe care,chiar fdr[ voia lor, e necesar. s-o urmeze nefericirea. De aceea nuvine-n contradiqie cu ralionamenhrl de mai sus, ci toli voiesc sdfie fericili gi nici nu pot; cici nu voiesc toli si trdiascd drept,voin![, singura cireia i se datoreazd viala fericit5: doar daci nuai cexa a spune contra acestora. Eu.: Eu, cu-adevirat, nimic.

XY. - Legea eternd, bgut temporald tntru cine Ei cdt sunt tn uigoare.

31. Dar sd vedem inc6-n ce mod anume se referi acestea laacea chestiune propusi in legiturd cu cele doud legi. Aug.: Fie:dar spune-mi, mai intAi, cine indrdgeqte si trdiascd drept qi se qiincAntd prin asta asdel, incAt nu numai c6-i este lui drept, ci chiarqi dulce gi pldcut, iubeqte, el, bare, gi are atotscumpS aceastS, legeprin care vede ci bunei voinle ii este atribuitd via{a fericitd, celeirele, nefericita? Du.: Iubeqte absolut, gi inci vehement: cici,urmAnd-o pe aceasta insSqi, trSiegte el astfel. Aug.: Ce, cum o iubegtepc asta? iubegte el, oare, ceva mutabil qi temporal, sau ceva stabilgi sempitern? Dts.: Etern, desigur, gi incomutabll. Aug.: Ce, ceicare, perseverenfi in vointa rea, doresc, cu toate acestea, si fiefcricili, pot, ei, oare, iubi aceastd lege, prin care unor astfel deoameni Ie este, pe merit, dat5 ca ra'splati nefericirea? Ev.: inrrici un chip, socot. Aug.: Nu iubesc ei, oare, nimic alta? Eu.:Ba,dimpotrivS, multe; acelea, adic5, intru dobAndirea qi re{inereacdrora persisti reaua voinld aceea. Aug.: Sunt de p6rere cd tuzici averile, onorurile, voluptSlile gi frumselea corpului, gi toatecelea, pe care pot gi, voitori, sE nu.le dobAndeascS, qi, nevoitori,sd Ie piard5. Ev.: Ele insele-s. Aug.: Crezt tu, oare, cum le vezisupuse volubilitSlii timpului, cd sunt ele eterne? Eu.: Cine, fie qiatrtodement, ar simli-o pe asta? Aug.: Cum este, prin urmare,uutoinvederat cd unii oameni sunt iubitorii lucrurilor eterne,tlfii, ai celor temporale, gi, cum s-a convenit cE sunt dou[ legi,rrna eternS, alta temporali, qi, dacd qtii oeva despre echitate, per:are dintre ei ii judeci supuqi legii etcrne, pe care, celei temporale?

;"#"; ;;;';;, ; t"-Po'i' volubilitati videhd

obno*i*? 6, Quis hoc vel dementissimus senserit? A' Clm'

igitur manifeshrm sit alios esse homines amatores rerur

J"a".rr"*-, alios temporalium, cumclue duas leges est

convenerit, unam aeternam, aliam temporalem; si

u"qoittti. sapis, guos istorum iudicas aeternae leg'

rcA

- j4*rlii A"g*ti'i D'lib*" "'bit'i'

-

Liber primus

temporali esse subdendos? E Puto in promphr esse quod

qo""ti., nam beatos illos ob amorem ipsorum aeternorum

sub aeterna lege agere lxistimo; miseris vero temporalis

i-po.ritor. A' fl""t" i"aicas, dummodo illud t"".:":TtTteneas, quod apertissime iam ratio demonstranrt' eos qur

i"-p.t.ii legi serviunt, non esse posse ab ?E:-" Il-":::,r.td" omnia quae justa sunt, justeque vanantur' expnml

diximus: "o.

ln"'o qui legi aeternae per bonam voluntatem

haerent, temporalis legis non indigere' satis' ut aPparet'

intelligis' E. Teneo quod dicis'

ffiit;;;:, "1 qrl"r*que nobis aliqua necessitudine

;];;;; ';., tp.u d"*que civitas' q""" p1':1t:,1:-':"*.'- -r :tiam et laudes' et ea quae dicitur'

haberi solet: honores r

gloria popularis. Ad extremum q"c""i I A:,":.:-'l::'i"-'continentur omnra quorum iure domini surnus' ei'

;;; ;"ndendotum aut clonandomm habere'

l"*ir,"* vid emur. .I n1Y- :."ll;i, ql:T.lu]:':Tilni; sua cuique distribuat, difficile et longum est'

explicare, e1 elane a{ id :::1..11:f:':l}:ir::,i;5;;*.',L. s.l,o "* enim ,r'lere non ult'a ponigihujus

G;;;;;.-"tem in vindicando, quarn ut n-t?]:li}i1i

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea tntdi 109

.Eu.: Socot cb-i foarte la-ndemAnd ceea ce-ntrebi; cici pe cei fericifiin vederea iubirii celor eternc ii socot a trii sub legea eternd,celor nefelicili, ins5, li se impune cea temporalS. Aug.: Dreptjudeci, numai sd lii nestr[mutat ceea ce-a dentonstrat-o, de-acum,invederat ratiunea, cd nu se poate ca cei ce-i servesc celeitemporale s[ fie liberi fald de cea eternil de unde am spus-o c.5

sunt reproduse toatel5 care sunt juste gi sunt just variate: ceicare, prin buna voinfd, stiruie neclintit alipigi legii eterne, inlelegi,preoum pare, indeajuns, cd nu duc deloc lipsa celei temporale.Eu.: fin ceea ce ztci.

32. Aug.: Poruncegte, prin urmare, legea eternd si se departeamorul de cele temporale gi, purificat, sE se-ntoarcd, el, la celeeterne. .Eu.: Poruncegte, vezibine. Aug.: Ce crezi tu, mai apoi, ciporunce$te cea temporalS, decAt ca pe aceasta, ce pot fi numite,in timp, ale noastre, cAnd oamenii li se atageazS. lor prin cupiditate,sd le posede prin acel drept, prin care s5 fie pdstratl pacea qisocietatea uman5, cAt poate fi ea pistratd intru aceste lucruriT Elesunt, ins6: intAi qi-ntAi, corpul qi cele ce se numesc bunurile lui,precum sin6tatea integrS, asculimea simlurilor, puterile, frumsefea,gi oricare mai sunt ele, celelalte, precuflr, in parte, cele necesarebunelor arte, qi de aceea de preluit mai mult; in parte,maineinsemnatele. Libertatea, apoi, care,-ntr-adevdr, nu-i unaadeviratd, decAt numai a fericililor gi a statornic-ataqalilor legiieternel dar acum amintesc acea libertate, prin care se socot pesine liberi, cei care nu-i au domnitori pe oameni gi pe care odoresc cei care vol sd fie eliberati de sub oamenii domnitori.Pirinlii, apoi, fralii, sogia, copiii, rubedeniile, vecinii, familiarii gioricare altii sunt legali de noi printr-o necesitate oarecare. IarSgi,c:etatea) care, intr-un ruvAnt, se obignuiegte sd fie finutd-n loc demaic6, onorurile, chiar, gi laudele qi ceea ce se numegte-ndeobqteglorie populari. Averea, in cele din urmd, nume unic, prin caresr.rnt cuprinse toate cele cdrola Ie suntem pe drept stdpAni qi asupracdrora credem cd avem putinla de a Ic vinde qi a le ddrui. in .r modanume ar:ea lege atribuie, dintre toate ac€stea, fiecdmia ce i se cuvine,e lung Ei dificil de cxplicat, gi aproape neneccsar pentru ceea cene-am pr()pus. E suficient, incaltea, a vedea cd potestatea, in apedepsi, a acestei legi, nu se intinde mai departe, dccAt cd i leinterzice sau i le ia pe acestea) sau ceva anurlc dirr elc, celui pe

h,r..r- adimat atque auferat ei quem punit' Metu t,otll'cet

ll0 S. Aurelii Augustini De libero arbitio --

Liber primus

ergo, et ad i erorum

1c".r. rzsol :::"T:Dum errimor"-d^* modum aptum vinculo civitatis' qualis ex

il";"t""-"ai hominitus constitui potest' Non autem

ulciscitur peccatum cum amantur ista' sed.-cum aliis per

imurobitaiem aufieruntur' Quamol'rem vide utrum iam

0"1"""r"rn .i, ad id quod infinitum putabas'

Institueramus erum q""-'"'"' quatenus habeat jus

ulciscendi ea lex qua populi terrenr crvrtatosque

;;, ;;;;; i'p..,, t"d homines qui eis rnale utunturl

Sf. Aureliu Augu.stin, Liberul arbitru Cartea intdi ttlcareJ pedepsegte. ConstrAnge, agadar, prin teamd, gi sucegte, qi

rdsucegte, spre ceea ce vrea ea, sufletele celor nefericili, ciroras-a deprins a le comanda. CAt timp se tem, intr-adev5r, si lepiardi pe acestea) fin, intru folosinla lor, o anume limit6, demndde lanpl cet[lii, cum poate fi ea constituitd dintru oameni deacest fel. Cdci nu este pedepsit pdcatul, cum sunt iubite acestea,ci, cum le sunt rdpite ele altora prin improbitate. Dreptaceea, ia,numai, seama, dacd nu cumva s-a ajuns la ceea ce ti se pireainfinit. C[ci hotdrAsem s5 cercetdm pAni unde are dreptul de apedepsi aceasti lege prin care sunt guvernate popoarele gi cetdlilepdmAnteqti. Eu.: YAd cd s-a ajuns.

33. Aug.: Vezi, prir urmare, chiar qi faptul cd nu exista nicjpedeapsa, nici cea prin injurie, nici cea care li se aduce oamenilorprin astfel de rdzbunare, dac[ ei n-ar iubi acele lucmri care le potfi luate f[rd voia lor? Eu.: O vid, desigur, gi pe asta. Aug.: Curn,aqadar, de aceleagi lucruri ulul se foloseqte bine, altul, r6u; qi dstaanume, care se folosegte rdu, se lipegte strAns qi se leagd prin amorde ele, supus, adic6, acelor lucruri, care se cuvenea s5-i fie luisupuse, gi gi constituindu-gi-le siegi bunuri pe acelea intrurAndurirea gi buna mAnuire a cdrora trebuia sd fie el insugi binele:acela, lnsd, care se folosegte dlept de acestea, aratd cd sunt,intr.adevdr, bune, dar nu sieqi; c6,ci nu ele-l fac pe el bun sau maibun, ci, mai degrabS, ele-s f[cute dc cdtre el: gi, de aceea, nu este

lipit, prin amor, de ele, gi nici nu gi le tace o.azirr;.embre ale spirituluisdu, ccea ce se-ntAmpl[ iubind, ca nu cumva siJ pAngdreascdprin chin qi suferinld, cAnd ar incepe sd i se precurme; ci sepune pe sine intreg deasupra 1or, gf pregEtit sd le aibi qi si lestipAneasr:5, qi qi mai pregitit sd le piardd qi sd nu le aibi: ctrmastea-s, prin urmare, astfel, oare soco{i tu, cumva, de acuzat, fie,din cauza avarilor, argintul qi aurul, fic, din cauza celor vorace,rrrAncdrurile, fie, din cauza belivilor, vinul, fie, din cauzacurvarilor qi a adulterilrr, frumsegile muieregti, qi, in acest chip,colelalte. cAnd, mai cu seam5, vezi gi ci medicul se folosegte binedc for;, qi qi dc pAine, scelerat, otrlvitorul?.8u.: E-atotadevdrat r:irru lucruri]e insele, ci oamenii, cale se fr:losesc riu de cle, tlebuierrrrlpabilizali.

esse culpandos'

!12 S. Aurelu Auguatlru De llb"r" "rbtt ----]t'tl*llyly:

X\[. - Epilogus tractatae quaestionis'

Sf. Aureliu Augustiru Liberul arbitru Cartea intdi tt3

X\{. - Epilogul chestiunii tratate.

34. Drept: dar, fiindcd am qi inceput deja, dupd cum mi se

pare. si vedem qi ce e-n putinld legea eternd, qi +a gi descopcritcAt poate inainta-n pedepsr're legea tempora.li: au fost indestul qi

pe fa!6 distinse gi douS genuri de lucruri, eterne qi temporale, gi,

de asemenea, qi doui genuli de oameni, unii urmAndu-leqi-ndrigindu-le pe cele etcrne, algii, pe cele temporale; ce, ins5, gi

cine alege ce e de urmat qi de-mbrifiqat s-a dovedit <;6 estestatornicit intru voinldl6; gi c5, prin nici un alt lucru, minteanu poate fi-nl5turatd din tronul impirifirii gi de la dreaptarAnduial5, decAt numai prin voinfS: gi e-nvederat cE nici unlucru nu trebuie, cAnd cineva se folosegte riu de el, infierat, ci,insugi rdufolositorul' sd ne intoarcem noi, dacd eqti de acord,la chestiunea propusS-n exordiul acestei disculii gi sd vedemdacd a fost, ea, dezlegat6., c[ci hotdrAsem s[ cercetimr;e-nseamnd a face rdu, qi pentr"u asta s-au spus toate cAte le-amspus. De aceea se poate, acum, Iua-n seamd gi considera, dacda facc r6u inseamnS, cumva, altceva, decAt c5, neglijate fiindlucrurile eterne, dintru care mintea se-mbucurS pe sine insSgigi le percepe prin sine ins5qi gi pe care, iubinduJe, nu le poatepierde, sunt urmate, plecum mari gi minunate, temporalele qi

care sunt simlite prin t;r:r'pul omului, partea atotneinscmnat5,

;i nu pot fi nicicAnd certe. Cdci, in gcnul acesta unic, mi se parmie a fi incluse toate faptele rele, p5.catele, adic6. Agtept, insd,sI cunosc t:e ti se pare !ie.

135. Eu.: Aqa-i, precum zici, qi asimt c5 toate p[catele suntcuprinse in acest unic gen, cAnd fiecale se dcparti de la <;ele

divine qi cu adeverat ddinuitoare qi se firtoarcrc spre crcle mutabile

;i inccrte. Care, oricAt. in ordinea lor, sunt drept aqezate gircalizcazd o anume flumsele a lor; !ine, totugi, de un spiritJ)ervcrs qi nerAnduit sd li se supun5, urmAnduJe, lor, fald de rarel fost ridic;at, printr-o ordine divind qi pe drept, sd le stdpAnea.scd,

rrrai dcgrabS, dupi bunul siu plac. $i mi se mai pare a vedearlczlegat qi limpezit, totodatS., ceea ce, dupd acea chcstiune, ce

nr)lrme inseamnd a fa<:r'r r'iu, am hotdrAt, mai ap,ri, sd cen;ct5.m:rlr, Lrllcis anume facem rdu. CEci, dacd nu me-niel, facern asta,

34. A. valeat aeterna

Iex, ut opi quantum lex

temPoralis rnventum est;

et rerum temPtlralium'

;;;;;;';"'sus hominu'' lli""T aeternas' ali'rrum

ternoorales sequerltlum et diligentium' satis aperteque

lTlH:;:;"i' q'la autem "quisque scctandum..e-t

n voluntate esse Posrtumarce dominandi, rectoque

nisi voluntate: et est

non rem ullam, cum ea

iosum male utcntem essel.

, si Placet, ad quaesttonem

---iL.-- ^^rmale facere, quam neglectis rebus aeternis' quibus per

;; sai" ;;".' t''"i*',""t per s eipsam .l111'l']:""i, H,il

amans amittere non potest, temporalia et quae per corpus

r'"J"i. p.'tem vilissimam sentiunhrl: 1l lllotfli Tll

:#;:."*;,;;;+;;a et miranda Yi" Nam hoc

uno genere omrua mateflcta' id est peccata' mihi t9:l:t

i.r"lrii. Tibi autem quid lrdeatur, exspecto cognoscere'

35"8'trstitautdicis'et.assentior''omniapeccatahoc uno genere contineri' ium quisqu::I::ttlli,.:divinis vereque manentibus' et ad mutabilia atque

;;;;;; "on ".titt"' Quae qua.q".ty l" :1dlT:::":::t-:locata sint, et suam quamiam pulchritudinem peragant

;;;l;". ",i-r "'i * *"111:1"":1,lll1il'"1il;it::'#;;.'J-;;;"* suum ducendis potius divr

.;i;;'J"-lrr" ptt"tut''' est' Et illud simul tllr"l'*I'rti",or;I;1";;^ atque compertum' quod ptr

illam quaestronem, quid ^sit -,"1: lT:."-'*:1"::;rlral, Lluor'r 't'' "'d"

male {atliamus' Nisiquaerere institueramu-,

114 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio ----- --!'bql"

yg

libentissime adjungo'

Sf Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartca tntdi 115

precum ralionamentul a demonstrat-o, prin liberul arbitru alvoinlei. Dar intreb, daci insugi liberul arbitru, prin care suntemoonvingi cd avem facultatea de a pdcdtLri, se cuvenea, oare, sd, nefie dat, el, nouS de cdtre Acela care ne-a f6cut pe noi. Cdci se parecd nu am fi ajuns sd picdtuim, dacd am fi fost lipsifi de el, gi e detemut ca nu cumva, in acest mod, si fie Dumnezeu socotit autorulfaptelor noastre rele. Aug.: in nici rtn caz1s6 nu te temi de unaca asta: dar, ca sd fie cercetatd mai atent, trebuie ales un alttimp. Cici catd deja mdsurl qi sfArgit aceastd disculiune, princare ag wea sd crezi^ca qi bitut la ugile marilor gi ascunselorlucruri de cercetat. in ale ciror tainile, cum, cu Dumnezeuc515uzi, arn inceput sd pitrundem, vei judeca, de bund seamd,cA16 deosebire existd intre aceastd disputi gi cele ce urmeazi gicu cAt sunt mai presus acelea, nu numai prin sagacitateainvestigirii, ci chiar gi prin maiestatea lucrurilor gi prinatotstrS.lucitoarea lumind a adevdrului; numai s6 stea pietateade fa15, ca sd ne permiti divina Providentd sd linem gi siimplinim cursul pe care l-am instituit. Ev.: Cedez voinlei tale gi oadaug ei, prin judecati qi juruinji, cu foarte mare pldcere, pe aInea.

-

LIBER SECL|IVDLIS'

uoluntos'

l. - Libertas' qua peicatur, cur a Deo data'

CARTEA A DOT-]A

in "or",

tnldturatd dificultatea din faptul cdlibertatea prin care se pdcd.tuiepte este ldsatd de laDwnnueu" se etteteazd amdnuntil erEstea trei anume:Prin ce ra{iune e-nuederat cd Dumnezeu aistd; dacdtoate ceb oin de ta Et insuSi sunt bune; dacd trebub.soLt nu prenumd,ratd, pintre cele bune, libera uoin,td.

l, - Libertatea prin care se pd.cd.tuieSte de ce-i datd de ln Dumnezeu.

1.. Eo.: Acum, de-i cu putinlS-a se face, explicE-rni de ce s5-ifi dat Dumnezeu omului liberul arbitru al voinlei, pe carc desigur,dacd nu l-ar fi primit, n-ar putea picdtui. Aug.: Ei, bine,1i-e,-ntr-adev[r, sigur 1ie gi crmoscut ci Dumnezeu i l-a dat omuluipe acesta) pe care tu nu socoli c-ar fi trebuit sd i-l dea? Eu.: Pe c6tmi s-a pdrrt mie a-ntelege din cartea de mai nainte, noi qi avemlibeml arbitm al voinlei, gi nici nu pdcituim decAt numai qi numaiprin el. Aug.: $i eu mi-amintesc cd faptul acesta ne este dejaIimpede. Dar acum te-am intrebat dacd qtii sau nu cd pe acesta,pe care e-nvederat c5 noi il avem gi cd pnn el picdtuim, ni l-a datnou6 Dumnezer. Bv,: Nimeni altul, socot. Cici de la El insugisuntem, gi, fie pdcdtuitori, fie dreptfdcdtori, de la El meritSmpedeapsa sau premiul . Aug.: Tocmai pe asta doresc eu sd gtiudacd tu o cunogti limpede sau, chiar gi necunoscut5, miqcat deuutoritate, o crczi de bun[ voie. Eu.: C]onfirm c5, dcspre acestlucru, i-am dat, intr-adevdr, mai intAi, crezare autoritdlii. Dar ce-i

rnai adevdrat decAt cd tot binele-i de la Dumnezeu, gi tot justul ebine, gi cd este just plc5togilor pedeapsd. 9i dreptfdcdtorilor premiu.l)in carc rertitd. c5 de cdtre Dumnezeu e previztrt sE aibd parte,qi pdcdtuitorii de nefericire, gi dreptfdcdtorij de fericire.

et sive peccantcs) slve recte agentes, ab illo poenam meremur

aut praemium . A. Hoc', quoque utrum.li<ryido noveris' an

arrc;toritate commofils Iitenter etiam incognitum credas'

cupio scire. /j. Auctoritati quidcm me primum de hac re'

"r'..1i.1i.." confirmo. Sed quid verius quam omne bonum

ex Deo esse, et omne lustum bonum esse, et pcccantibrrs

po".ru* rectcque facientibus praemium i":tuT esse? Err'quo

conficitrr a l)eo affici, et peccantes miselia' ct rccte

facientes beatitate,

118 - S.4yt:!y\"gy"t;- pglibero arbitio =- Liber secundus

peccandum- divinitus in eum

fieret" si non s"lum ut lecte

peocaretur, libera esset voluntjuste vindicaretur ln eumJ qull*""" '----

voluntatc, ad guam rem data estr 1\urlLr vuru veur uurtr

p"r"u.,,"* punit, quid videtur tiUl it1l.c]t"::.:::Cur non ad eam rem usus es libera voluntate' ad quam

tibi eam dedi, hoc est acl recte faciendum? Deinde illud

bonum, quo commendatur ipsa justitia in damnandid

;;;;; . .'",,t"qr" f actis- h onor""d,': I gitf :1"^ : ::' :,:li;;;;';;.;;;"i iiu",,, voluntatis arbitrio? N.n enim au

peccatum esset, aut- r'ecte factut, g1o9.:(]^"-"t]:t:ioluntate. Ac per hoc et poena injusta esset eI

p.t"-ir*, si homo v'lluntatem non haberet liberam'

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 119

2. AW.: Nu mi opun cu n b cu) anume.crrm culogti c5 noi suntem de la blne, nu astaai explicat-o acum, ci cd de la El fie pedcapsa,fie prerniul.,Eu.: Asta n-o vdd de altundeva anun)e invederat, decAtnumai din faptul c[ e cAt se poate de clar, de.-acum, c[ Dumnezeupedepseqte pdcatele. Dat fiind ci de la El este toatd justifia. Cioinu precum ii este propliu oricdrei bundtSli si-mparti binefaceristr6inilor de sine, tot a^stfel ii este propriu 9i justigiei sd-i pedepseascdpe str[inii fap de sine. De unde e-nvederat ci noi ii apa4inemLui, fiindcS nu este numai atotbenign intru a ddn-ri, ci-i incd giatotjust intm a pedepsi. Apoi, din faptul cE eu arn prepus, qi tu aio(lnces, cd tot binele este de la Dumnezeu, se poate-ntelege chiar: giod omul este de la Dumnezeu. Cdci omul insugi, intrrr cAt este om,cste un bine, fiinc[ poate, dacd wea, s5 trdiascd dreptl.

3. Aug.: Desigur, dacd acestea-s aqa) chestiunea pe care aipus-o e pe deplin dezlegatd. C[ci, daci omul este,-ntr-adevdr, unanume bine, gi n-ar putea face drept dccAt numai cAnd ar voi, atrebuit sd aibi libera voin1d, fdrd dc care n-ar putea face drept.(JEci, fiindcd prin ea chiar gi pdcdtuiegte, nu trebuie, tohrgi, crezltrE Dumnezeu i-a dat-o pe ea pentru asta. Cauzei pentru care va fitrebuit s5-i fie datd fi este, prin urrnare, suficient, de r,reme t-e fdric,a omul nu poate tr5.i drept. Cd i-a fost dat6 pentru asta sepoatc-nlelege, insd, fie gi din faptul c5, dacS cineva se va fi folositdc ea spre a pdcdtui, se rS.zbund divin pe el. Ceea ce ar fi injustfdcut, dacd voinla liberd ar f-i fost datd nu doar si se trdiascdtlrept, ci chiar sd se gi pdcdhriascd. intr-adev5r, in ce mod s-ar firlzbunat just pe acela, care s-ar fi folosit de voin15 in scopul pentrucare i-a fost datS? Acum, insd, cum Dumnezeu il pedepseqte pepdcAtnitor, ce altceva gi se parc p.e cl,zice, dacd nu: ,,1)e ce nu te-aifirlosit, de libera voinfd in sc;opul pentru care gi-am dat-o pe ea gie,

rrdicd, spre a face drept?'Apoi, acel bine, prin care se-ncredinteazdhrs6gi justigia, intru damnarea pdcatelor gi-ntru onorarea faptelor.rlrtpte, in ce mod ar exista, cl, dacd omul ar fi fost lipsit de libemlrrrt,itru al vointei? CEci n-ar fi nir:i pdcat, nici faptd dreaptd ceeacc n-ar fi f5cut prin voinld. $i, prin asta, qi pedeapsa ar fi injustd,1i premiul, dacd omul n-ar avca liberea voinf6. A trebuit, ins6, si

120 - S,-!1yeki e"eyttia!2:-tib9I9]''b@9- -

;:t'"'lH;,';;;;; "p"""" dicere dari non debuisse'

;;;ffi;i.:"'o'fit"*." D:'1 :i-:5,:::":1IT#l:ii"*";;";il;;;; ;;"erimus utrum bene sit data'

ii ;; ;;;;r'",1"'" b Jne datam esse' inveniaai::::1

iii,",l.ffi;.","]-;;;' homini data sunt omnia bona:

autem invenenmus non ene. datam ltt": loL f,lded.isse intelligamus, quem ?1P^:"

nefas, est Si ver

;;;; ".i q,-,"oa ipt" illt* clederit' ?p:":t^.?l:t:l:;:i#li:Ti'"i"i'"""", neque non da.ri' neque alitr

,lari etm dehuisse q;;; data est' Ille cnim^dedi

cuius factum recte reprehcndi nullo.paoto potest l

5. B' Quanquam haec inconcussa fide teneam' tamel

,rrri^ ,,osniiions nondum teneo) ita quaeramus t' "ideo enim ex hoo qur:d ince

omnia incerta srnt' v - -r^+;.,;;;;;;'""t" fa"i"'''dum voluntas libera data s

cum per illam etiam ogt..^;" ot,:ilt -,:"::"::::1"'ll

Debuit autem et in supplicio' et in praemio esse justitia;

quoniam hoc unum- L't bo"o"* quae sunt ex Deo'

B"il"it igitur Deus dare homini liberam voluntatem'

;:..:i;r;t,1,,to'"* peccarer.ti ""1".",tLt data esset

'

IJl""i" t.cie.dum' '4' Dot''bit uu.rdel -?::t;^:l

Liber secundus

ll. - Obiectio: Liberum arbi'trium' si ad bonum datum est'

qui^odo ad malum JIeriLe' t

4' E' lamconcedo eam Deum dedisse' Scd nonne

lCol. 724'21 tibi videtrrr' quaeso te' si ad recte

iaciendum a*""^st'' q'oJ rlt't debuerit ad peccandum

posse converti? sic ut ipsa justitia quae data est

homini "d b"o" vivend'um' numquid enim potest

quispiam p"t i"ttiti""' t""1 --11:.1::f: *"".r:;

Sf. iLureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 121

fie justilie gi in fiindcd asta una tine deesenfa trunurilor eu. A trebuit, prin urrnare,s6-i dea Dumne ,d.

ll. - Obiec{ie: l)acd liberul arbitru a fost daL spre bine, in ce mod,este, el, mlddiat spre rdu.

voinfd, lii cert qi cunoscut, se cuvenea, oare, sd mai zici cd nu arfi trcbuit sd ni se dea noud ceea ce tocmai m[rturisim cE ne-a

rrc-a dat-o El, a cdrui faptd nu poatc fi, in absolut nici un mod,pc drept, respinsi.

5. Ev.: Cu toate cd fin astca cu nestrdmutatd credintd, totuqi,lrontru cd nu le lin inc5 prin cunoaqtere, haide si le cercetdm

in.r,Ju;,';;m darj'clebuerit' Si enim incertum cst a

rectefacien,l'-dtt"eise'inoertumestetiamda

122 S. Auretii Augustini o-"-!1US\9 "'b!!ry- --Liber secundtu Cartea a doua

iar, prin aceasta, va fi incen gi ci o va fi dat pe ea Dumnozcu,pentru c5, dacd este incert cd trebuie sd fie dat6, este inr:ert cd afost datd de citre EI, despre Carele este nefast a crede c5 a datccva, ce n-a trebuit sd fie dat. Aug.:'l'i-e 1ie rcrt micar ilustml faptc[ Dumnr.:zeu cxisti? Eu.: Pdnd gi asta o lin nestrdmutat, nucontemplArrd-o, ci crezAnd-o. Aug.: Dacir prin ut'mare. Lral'eva

dintre acei nebuni, despre care s-a scris: Zis-a nebunuL in inimo.sa: ,,Nu este Dumnezeu" (Psal.Lil, 1), g-ar zice lie una ca asta gi

nici n-ar wea sd creadi dimpreund cu tine ceea oe crezi tu, ci sicunoascd daci tu vei fi crezAnd cele adevdrate, l-ai pdrisi, oare,pe acest om sau ai socoti c5 trebuie, in wcun mod anume, cont'insde ceea ce lii nestrimutat, mai cu seam[, dac5 el nu s-ar impotriviincip5fAnat, ci ar voi cu zel sd cunoasr;d aceasta? Eu.: Aceasta,ce-ai pus-o la urmi, m5 previne-ndeajuns cam ce ar trebui s[-1ir'5spund. Odci, pricAt ar fi el atotabsurd, mi-ar concede, bine-n1clcs,

c5, cu un perfid gi un incipSlAnat, nu trcbuie discutat despreabsolut niri un lucrrr, cu atAt mai mult despre un lucru ateta de

male. Aceasta concesS, ar trebui, mai intAi, sd md convingi pemine insumi si-i dau siegi crezare cd el intreabd accasta cu strfletcurat qi c5, in ce gine dc acest fap, rrti zace nimic ingelStor in sineqi perfid. Apoi, de vreme ce el wea ca, desprc cele mai ascunse ale

sufletului sdu, pe care le cunoaqte el insugi, s5-i dea sieqi crezarealtul, care nu le cunoaEte, i-ag demonstra eu, ccea oe sLlcot atotfacilpentm oricinc, cu cAt este mai cu dreptate si le dea gi cl insugi(Nezare) cd existd Duntnezeu, CS4ilor unor atAta de mari bfuba1i,care au lisat, in scris, m5rturie, oE ei au hdit imprcund cu Firll luiDumnezeul fiindod au qi scris cE ei le-au vSzut pe acelea, carc nuputeau fi'fdcute in nici un chip, daci n-ar fi Dumnczcu; gi al fifoarte prost, daci m-ar <;ritioa el, cE eu le-am dat crezan'e acclot'a,

el, cale voieqtc s6-i dau siegi crezare. lii, bine, ceea ce n-alli instare s[ critice pe drept, nu ar gisi, in nici un chip, nici de (,e n-arwea sd imitc. Aug.: Dac5, prin urmare, faptului, daci cxistd sau

nu Dumneze,u, socoti c6-i este de ajuns r:5 nu temerar am judecat

r:5 trebuie sd le fie datd crezare unor atAta dc mari birbali, dc ce

rru socofi, rogu-te. chiar gi despre acele luc:n-rri, pe oare am institr-rit

sd le cercctim ca incerte, cd trebuie s5-i ddm similar clazatenutorit6tii ar:elorarsi bdrbali astfel, incAt despre invcstigarea Ll sd

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru 123

;;;; ;; -*i"'" de re tanta' "o" "tt" disserendum'

Quo concesso, prlor mecum agerct' ut sllri crederem

bono animo eum rstuc q""'"t"' neque .uliq."id,T ::';;; ;J rem hanc attinet, doh ac pervi.caciae latere'

t - "go demonstlarcm, quod euivis facillimum puto'

quanto esset aequru'" *; ttbt O:, :.:":.ltl'-::t3]":"11

modo fieri possentT si i(itrl 1243].u"n, essct Dcus; e

nimium stultus "'s"t, Jt '" "t1""htt'derct

quod illi

,""arJ"tm, qui sibi vcllet ut crcdcrcm Jarn velo quo

.""i" ,"pt"f,"rrd.l" notl valcrct' rrullo rnodo repcnre

"r, L,i"* nollet imitari' "l'

Si ergo utrum si1 l)eus' satr('uj sLrorrr

i ilredcnduesse existimas, quocl rron tcmerc tantls vrns

"rr" irai,,orrimusr t:''tr n(ln1 quaes(l t:' :l: l:,:::l'rebus, quas tanqr"rant inceltas ct plane- intrognrt'

q;;;;;t"] in stituimu s, similitor pu tas r)oru rnd-tl -"]:]iiuctoritati sic essr: t'r'cdendurn' ut clr: investrgatro:

124 S. Aurelii Augustini De libero @'t'i"---- Liber secundus

earum nihil amplius latroremus? fl. Sed nos id quod

credimus, nosse et intelligere cuprmus'

'6. ,4, Recte meministi, quod etiam in exordio

salutem vocavit. Sed postea cum de ipso dono loqueretut,

quod erat daturus credentibus, non ait, Haec est autem

vita aetema ut credant; sed, Haea esf, inquit, uita aeterna',

ut cognosaant te .solum Deum uerltm' et quem misisti

Jesui Christum (loan. XIfl.I,3). Deinde iam credentibus

dicit, Quaerite et inuenietis (Matth. VII, 7): nam nec{ue

contemptis terrenis et humanis, omni modtl desideranda

et diligenda sunt.

lll, - Deum esse ut ma.nifbstum euadat, disquiritur quid si't

ho m ine praes ta ntis simu m.

7. Quaeramus autem hoc ordine, si placct: pn

quomodo manifestum est Deum esse; deinde. utrum

illo sint quaeoumque rn quantumcumque sunt bona

postremo, utrrm in bonis numeranda sit voluntas libera

Quibus comportis satis apparebit, ut opinor, trtrum rect

h,rmi.,i clata sit. Quare plius abs te <1rtaero, ttt d

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 725

nlr ne mai muncim cu nimic mai mult? Eu.: Dar noi dor.im sEcunoaqtem gi sd inlelegem ceea ce credem.

6. Aug.: Drept aminteqti ceea cc nu putem nega ci a fostpus de noi chiar in exordiul disputei de mai sus (C.I., cap.Il.).Cdci, daci nu ar fi una a crede gi alta a intelege, gi n-ar trebuimai intAi creztrt marele gi divinul pe care dorim sdJ intelegem,in van ar fi zis profetul: Dacd nu ueti fi crezu\, nu ue[i tntelege(Isoi. VII, 9., sec. I-XX.). Chiar Domnul nostru lnsuqi i-aindemnat, gi prin spuse, gi prin fapte, sd creadd mai intAi, pecei pe care i-a chemat spre mAntuire. Dar, dupd aceea) cumvorbea despre insugi darul, ce avea sd le fie dat credinciogilor,nrr a zis: ,rAceasta este via{a eternd sd creadd", ci: Aceasta este,zice, uiala eternd. sd" Tb cunoascd pe Tine singurul Dumnezeuadeud.rat Si pe Isus Ch*tos, pe Carele L-ai trimis (Ioan, XylI,:3.). Apoi le zice deja-credinciogilor: Cercetali Si uegi a/'la(Mat.YIl,7.). Cici nici nu se poate numi aflat ceea ce,necunoscut, e crezutl qi nici nu devine nimenea apt a-L afla.peI)umnezeu, decAt numai daci va fi cr.ezut, mai intAi, ceea'cejrnai apoi, are sd cunoascS. Dreptaceea, supugi preceptelorDomnului, haide sd cercetS.m insistent. Pentru ci,-ntr-adevdr,cercet[m indemnAndu-ne -EI, vom gdsi, invederAndu-ne Elinsuqi, pe cAt pot fi, in aceast6 viali qi de cdtre unii ca noi,aflate acestea: cici e de cr.ezut cd ele sunt mai clar qi mai perfcctv5.zute qi dobAndite gi de citre cei mai buni, chiar cAt locuiescp6mAnturile astea, gi, desigur, de cdtre cei buni gi toli cei piogi,dupd aceastd via{5; qi-i gi de sperat cd aqa ne va fi gi nou5, gi gi,dispre{uind cele pdmAnteqti gi umane, accstea trebuie, cu oricechip. dorite qi indrdgite.

III. - Co sd. se douedeascd tnuederat cd Dumnezeu eristd, secerceteazd amdnuntit ce este mai prestant in om.

7. Sd cercctdm, insd, dacd egti de acord, in aceasti ordine:lntAi, in ce mod e-nvederat cd Dumnezeu existd, apoi, dacitoate celea, intru cAt sunt bune, sunt de la El; in sfArEit, dac6libela voin16 trebuie, ea, prenurndratd intre cele bune. Dintrurl,rvodirea cirora va reieqi indeajuns, dupd cum socot, dat:i i-al'ost sau nu, pe drept, dat6, ea, ornulrri. Dreptaceea, ca si

126 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

manifestissimis capiamus exordium; utrum tu ipse sis.

An tu fortasse metuis, ne in hac interrtrgatione fallaris,cum utique si non esses, falli omnino non posses? E.

Perge potius ad cactera. A. Flgt quoniarn manifestumest esse te, neo tibi aliter nranifestum esset, nisi tivercs,id quoque manifestum est, vivere te: intelligisne ista duoesse verissima? Z'. Prorsus intelligo. A, l)rgo etiam hoctertium manifestum est, hoc est intelligere te. E.Manifeshrm. ,4. Quid in his tribus trbi rT detLrr excellere?

E, Intelligentia. A. Cur tibi hoc videtur? Z'. Quia cumtria sint haec, esse, viverc, intelligere; et lapis est, et [Col.1244) pecus vivit, nec tamen lapidem puto vivere, autpecus intelligere; qui autem intelligit, eum et esse et viverecertissimum est: quare non dubito id excellentiusjudicare, cui omnia tria insunt, quam id cui duo velunum desit. Nam quod vivit, utique et est, sed nonsequitur ut etiam intelligat: qualerrr vitam esse pecorisarbitror. Quod autcm est, non utique consequens est utet vivat et intelligat: nam esse cadavcra possum fateri,vivere autern nullus dixerit. Jamvero quod non vivit,multo minus intelligit. ,4. Tenemus igitur horum tI'iumduo deesse cadaveri, unum pecori, nihil homini. E,

Vbrum est. A. 'fenemrrs etianr id esse in his tribupraestantius, quod homo cum duobus caeteris habet,id est intelligere, quod habentem sequinrr et esse et vivele.E Tenemus sane.

B.,4. Dic mihi jam utrrm illos urlgatissimossensus habere te noveris, videndi, et audiendi,olfaciendi, et gustandi, et tangendi. E. Novi.,,1. Quidpertinere ad videndi sensurn? id est, quid putas nvidendo sentire? Z'. Quaer:umque corporalia. ,4. Nuetiam dura et nrollia videndo sentimus? fl. Non. ,4. Quiergo proprie ad oculos pcrtinet, quod per eos sentiB. Color. ,4. Quid ad aures? B. Sonus. ,21. Quidolfattum? /i Odor. ,4. Quid ad grrstumT 21. Sapcir. ,r1. Quiad tacflrm? d. Molle vel dumm, Icne vel aspemm, et tnu

Liber secundus S L fu aiy e"eyt!*.!&g!l arb itr u Cartea a doua 1,27

in.epem exordiul prin celc at,tinvederate, te-ntreb dacd tu irrsuticxiqti, tu, oare, sau nu? Sau, poate, te temi si nu te-ngeli cumva in

urmcazd cd chiar qi intelege: care viald socot cd este a dobr'tocului.Ccea ce, insd, este nu-i neap5rat necesar sd gi triiasci qi si giinteleagS: c6ci cumcd exist[ cadawele pot recunoaqte, cd ele trdiesc,ins6, nimenea r1-ar spuneo. Acum, intr-adev6r, ceea ce nu trdiegtecu atAt mai putin infelege. Aug.: linen, prin urmare, cd, dinh-rstrele acestea, doud ii lipsesc cadalr,lui, una, dobitocului, nimic,,mului. ,Eu.: &adevilrat. Aug.: f inem chiar gi cd, dintre tustrcleu(',estea, mai prestantd este a^sta. pe carc omul o are impreuni cu,rlelalte doud, adic5, a irr{elegc, pe carc cel, ca'e,_, are, ri,rreazl qi16. existd qi cd trdiegte. Ev.: O tinem, desigur.

B. Aug.: Spune-mi, acum, dacd qtir cd tu ai ar;elerrtotcunos(,ute simluri al corptrlui: al vizului, al auzului, alrnirosului, al gustului, al pipditului. .Eu": $tiu. Aug.: Ce crezi tur:i gine de e crezi cd sim{im noi l-dzAnd?Eu.: 'lbate 6zdnd, simtim n11i, oare, pAndqi dulele g : Ce, fine, aqadar, p.,rpri, d"rrchi, ce si loarea. Aug.: Ce, de urechi?Eu.: Sunetul. Aug.: Cc, de miros? -Eu.: Odoarea. Aug.: Cc, degrrst?,Ou.: Sapoarea. Aug.: Ce, de pipdit? Eu.: Moalelc sau clurul,rrctcdul sau asprul qi multe de-at:estea. Aug.: Ce, for.mclelrr'lrourillr, mali, mir:i, pitrate, rotunde qi ,rrice este de accsttalia, A. ()rrid? corporum fonnas, magnas, breves,

1.28 S. Aurelii Augustini De libero arbitio Liber secundus

inesse manifestum est.

icimus, id ratione comprehensum tenemus' Scimu

rotundas, et si quid hujusmodi est, nonne et tangendo et

videndo sentimus, et ideo nec visui proprie, nec tactui

fl:E.

Et hoc intelligo. ,4, Quid igitur ad quemque sensum

pertineat, et quid inter se vel omnes vel quidam eorum

"<r*mrr.it"t habeant, num possumus ullo eomm sensu

ed quodam interiore istaipsa est ratio, qua bestiae

e ista comprehendimus, et

etiam quae audiuntur, quaeque caetens capruntur corpons l

sensibus, vel appetunt anrmalia delectata et assumunt, vel I

offensa devitant et respuunt. Hic autem nec visus, nec

auditus, nec olfactus, nec gustatus, nec tactus dici potest,

sed nescio qud aliud quod ornnibus commr.rniter praesidet'

Quod cum ratione comprehendamus, ut dixi, hoc ipsum

tamen rationem vocare non possum; quoniam et bestiis

_S[, Aureliu Augustin, f .iberul arbitru Cartea a d,oua 129

fel, nu le simlim noi, oare, gi vdzAnduJe, qi pipdindu-le, Ei, totugi,nu pot fi, de aceea, plopriu atribuite nici vdzului, nicipipditului, ci amAndurora? Ev.: inlelcg. Aug.: inlelegi, prinurmare, qi cd simlurile au, fiecare in parte, unele proprii, de.sprecare dau de qtire, qi ci unele le au pe altelc anume comune.Eu.: $i pe asta o-n1eleg. Aug.: Agadar, ce, la car.e simt, apar,tineqi ce au intre ele comun, fie toate, fie unele dintre ele, putemnoi, oarc, dcjudeca prin weun sim! oarecare dintr.e ele? Eo.: inni<ti un chip, ci astea se dejudecd prin ceva interior. Aug.: Nu-icumva, oare, insigi ratiunea, de carc sunt lipsite bestiile, cdci,precum socot, le cuprindem pe-acestea prin ratiune ,si cunoaqtemci aqa se prezintd in sine. Eu.: Socot cd noi cuprindem, maidegrab6, prin raliune cd existS un anume simt interior, sprecale sunt intoarse toate de citre tuscinci cele atotcunoscute.Cdci una este prin ce vede bestia, alta, prin ce, fie le evitd, fie lcrAvnegte, pe cele pe care Ie simte, vSzAnd, cdci primul sim! estein ochi, cel[lalt, ins[, in interior', intru insuqr' sufletul, pr.in carenu numai cele ce se v6d, ci chiar gi cele ce se aud gi cele ce suntcaptate prin celelalte simluri ale corpului, fie qi le rAvnesc,delectate, animalele gi qi lc insuqesc, fie, ofensate, le evitd qi leresping. EI nu poate fi numit, ins5, nici vdz, nici auz, nici miros,nici gust, nici pip6it, ci nu qtiu ce altceva anume, care lecomandd comun tuturora. Pc care, degi il cuprindem, cum aizis, prin ratiune, nu-l putem numi, totugi, pe el insugi ratiune,fiindcd e-nvederat t:5, le este prttpriu gi bestiilor.

9. Aug.: il .""r.ro.", orice-i el, pe acesta, qi nu md-ndoiesc a-lnumi simful interior3. Dar, dacd ceea ce ni se intoarce noud prinsimlurile corpului nuJ depisegte gi pe acesta, nu se poate nicidec;umajunge la gtiin!5. Cdci tot ceea ce qtim, linem asta cuprins prinral-iune. $tim, ins6, cd sd tac despr.e celelalte, cd nici culorile nupot fi simlite prin auz, nici vocile, prin viz. $i, cAnd qtim a.sta, n-o

Etim nici prirt auz, nici prin vdz qi nici prin aoel sim! interior, de(jare nu-s lipsite nici bestiile. ClSci nu-i de crezut cumcd ele gtiu c6lumina nu-i simgitd prin urcchi, gi nici, prin ochi, vocea; fiindcinoi nu Ie discernem pe-acestea decAt numai qi numai prinolrservare rationald rsi cugetare. Eu.: Nu prea pot spune r:d priccpuna ca asta. C)e, dacd, intr-adcvdr., pr.in acel simt interior" de carc

9. ,4. Agnosco istud quidquid est, et eum interiorem:

sensum appellare non dubito, Sed nisi et istum

transeat, quod ad nos refertur a sensibus corporlpervenire ad scientiam non potest. Quidquid eni

[Col. 12a5] autem, ut de <;aeteris taceam, nec colores audit

nec voces visu posse sentiri. Et cum hoc scimus, nec oouU

rrec auribus scimus, nelfre illo sensu interiore, quo

bestiae carent. Non enim credendum est eas nosse,

auribus sentiri lucem. nec oculis vocem; quonram rs

nonnisi rationali animadversione et cogitatiodiscernimus, E. Non possum dicerc hoc me hab

130 S. AuretiiA"ery!,!!9lib'!9o@!ry Liber secundus

tamen scis, ea definiri nisi ratione non possc; neq

lationern icl farlele, nisi de iis quae sibi examr

offeruntur. Z'. Certum est. A' Quidquid igitur est ali

quo sentiri potest ornne quod scimus, ministenum ra

".t, ".ri offen et renuntiat quidquid attingit, ut ea

sentiuntur discerni suis finibus prlssint, et non sentre

tantum, sed ctiam sciendo comprehendi' E' Ita est'

Quid? ipsa ratio quae ministros stlos, et ea quae suggr

dlir""rrrit ab invicem, et item quid inter haec et sei

distet, trgnoscit, seque illis pracpotentiorem esse c'ontrrm

,rr-' ^Ii. r'e seipsanr nisi seipsa, id est ratio

percepflrm. Quid si enim sensu illo interiore? ![uo eas non

"r."r" "o.r""Jir, hoc c4roque dijudicant, nec colores auditu

nec visu voces posse sentiri? ,4. Num etiam putas ea^s posse

discernere, ab invicem cxllorem qui sentitur, et sensum

qui in odo est, et interiorem illum sensum apud animam'

et ratronem qua rsta singillatim definiuntur et

illa nta sit quam sensum rntcriorem vocamus praecellent(

sensibus "o.po.ir, an aliquid aliud? y'l' Nesr:io '4' Ill

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 1,31,

concezi cd ele nu-s lipsite, dejudec6 pAnd gi asta, anume, cd nupot fi simlite nici culorile prin auz, nicli vocile prin vd.z? Aug.:Chiar socoli hr, oare, ci ele, la rAndul lor, pot discerne unele dealtele, culoarea? care este sim1itd, qi simtul, care-i in ochi, qi acelsim! interior, din suflet, qi raliunea, prin care acestea-s individualdefinite qi unul cAte unul numdrateT Eu.:in nici un chip. Aug.:Ce, aceast5 ratiune le-ar putea, ea, discerne, oare. pe tuspatruacestea, una de alta, qi delimita prin definigii, dac6. nu s-ar raportaIa ea gi culoarea, prin simpl ochilor, qi el insugi, iardqi, prin acelsim! interior, care-i comand6, gi, la fel, interiorul pr-in sine insuqi,daci nu s-a mai intrepus, totugi, nimic altceva? ,Eu.r Nu vdd cumaltfel s-ar putea. Aug.: Ce, nu vezi tu, oare, faptul ci culoarea-isimgit5 prin simpl ochilor, insd cd acelagi siml nu este simtit prinel irrsugi? Cdci nu prin unul qi acelagi sim1, prin carevezt culoarea,il vezi qi pe insuqi a vedeaa. .Eu.' Absolut cd nu. Aug.: incearc5 sdle dejudeci gi pe astea: c6ci cred cd tu nu negi cd una-i a fi culoarea,alta, a vedea culoarea, qi, iaraqi, alta, a avea, chiar cAnd culoareanu-i prezenti, simlul prin care, dacd ar fi prezenti, ar putea fivdzuti. Ev.: Le discern qi pe acestea gi conced cd diferS-ndesine.Aug.: Pe care, oare) dintre tustrele acestea anume, lc vozi cu ochii,dacd nu doar culoarea? Du., Nimic alta. Aug.: Zi, deci, de unde ledicerni pe celelalte doud: cdci nu le-ai putea discene pe elenevdznte. .Eu.: Nu gtiu ce alta; gtiu cd existS, nirnic mai rnttlt. Aug.:Nu gtii, prin urmare, incd, dac5-i insaqi ragiunea sau dacS-i, oare,acea via{5, pe carc o numim simt-ul interior, superior. simlurilorurrpului, sau orice alta? Dv., Nu qtiu. Aug.: O qtii mdcar. pe asta,rE nu se poate ca ele sd fie definite decAt numai prin ratiune gi qir;5 rafiunea nu face asta decAt numai despre acelea care i se oferdsieqi spre a fi examinate. Eu.: Desigur. Aug.: Oice alta este, prinurrnare, acel ceva, prin care poate fi simlit tot ceea ce gtim, esteujutor al ragiunii, cdreia ii oferd gi ii dd de seamd de tot ce atinge,trrcAt cele ce-s simlite sd poatd fi djscernute-n limitele loruSi qirnprinse nu numai simtind, ci chiar gi qtiind. .Eu.: Aga-i. Aug.: Ce,raliunea insdgi, care-i discerne-ndesine pe sen itorii s5i gi pe celerr: i le sugereaz1, qi, de asemenea, recunoaqte ce deosebire existEfirh'e acrestea qi sine insdqi qi confirrnd cd ea Ie este lor superioar5,rrrrprinde-se, ea, oare prin alt lucru, pe sine ins6gi, decAt numai gi

132 S. Aurelii AuEustini De libero arbitrio

----l1b*::Sy"4yt-comprehendit? an aliter scires te habere rationem' nisi id

radone p"'"'p"t"tZ E Verissimum est' A"Quoniam ergo

cum colorem t"/n*"t' non itidem sensu ipso nos sentlre

etiam sentimus; neque cum audimus sonum' nostrum

etiam audimus auditu

olet nobis aliquid et i

eomm sensu posse s

sentiantur' B' Manifestum est'

N. - Sensru interior sentit ipsum sentire: an et se discernat'

gLe"raiyd"Sy@a.!&*ylgrbllL __ Cartea a doua _133

numai qi numai prin sine insdqi, adic[, prin latiunc, sau ai qtitu altfel cd ai raliune, dacd n-ai pcrcepe-o pe asta una prinraliune?.8u.: E-atotadevdrat. Aug.: Fiindc6, aqadar, cAnd simlimculoarea, nu tot prin acclagi sim! simlim gi chiar ci noi simlim,qi nici, cAnd auzim sunetul, nu auzim chiar gi auzul nostru, gi

nici, cAnd amirosim roza, nu ne amiroasc nou6 cu ceva Ei insuqimirosul, qi nici, gustAnd ceva, nu se simte in gurd insugi gustulgustului, nici, pipdind ceva, nu putem pipii chiar qi insuqi sirnlulpipiitului: e-nvederat cd hrscinci aceste simpri nu pot fi simliteprin nici un sim! ditre ele, oricAt cele corporale sunt, toatc, simliteprin ele. .Eu.: E-nvederat.

lY. - Sim,tul interior si,mte cd. el tnsuSi simte: sau se discerne Si el.

10. Aug": Sunt de pdrere ci e-nvederat, de asemenea, cd simgulacela interior nu doar le simte numai pe cele ce le va fi primit deIa cele cinci simluri ale corpului, ci cd gi ele insele chiar suntsimgite de cdtre el. Cici, altfel, bestia nu s-ar migca pe sine, nicidorind cexa, nici fugrnd, dacd n-ar simti cd ca simte, nu sple a qti,

r:dci asta una-i propriu raliunii. ci numai spre a sc tnigca, ceea ce,

desigur, nu simte prin niciunul dintre cele cinci. Ceea ce, dacimai este incd obscur, se va lSmuri, de vei lua bine seama ce

se-ntAmpld, de exemph.r, intr-un sim! oareoare, pre(xrm in vdz. C[cia deschide ochiul qi a qi-l nriqca, privind, spl:e ceea ce rAvne;te sd

vad[, nu ar putea, in nici un chip, dacd nu ar simEi ea ci, odriulfiind inchis sau nemiqcat astfel, nu poatc sE vad6 asta. DacE, insi,cAt timp nu vede, simte cd ea nu vcde, e necesar sd simt5, deosemenea? gi cd ea vede, cAt timp vede; pentru cd nu cu acelagi

upetit, cu care qi-l miqcd nevdzAnd, igi migcS ea ochiul, vdzAnd,indic6 r:umcd ea Ie simte pe amAndou5. Dar daci aceastd via!6,rnre simte cd ea simte cele corporale, se simte ea, oare. sau nu, gi

pe sine insdqi, nu este destul de cJar, decAt numai fiindc5 fiecine,trrtrebAndu-se pe sine in interiorul s5u, descoper6 cd toatd fdphrravie fuge de moarte: care, oum cste contrariul vie;ii, este necesar ca

via{a, care fuge de contrariul sdu, sd se simtd totodatl gi pe sine

firsdgi. Ceea cc, daci nu-i inc6 limpede, omitS-se, ca sd nu tindemHpre ceea ce voim, decAt numai gi numai prin probe sigureqi-nvederate. S-au invederat, ins5, ci prin simprl corpului sunt

70. A. Arbitror etiam illud esse manifestum'n ea tantum sentlre' quae

corPoris, sed etiam iPsos

er bestia moveret se' vel

el fugiendo. nisi se scntire

,-. ,i"- hoc rationis est' sed

tantumadmovendu*,qoodnonutiquealiquo.illorum;'t"*"-;;;t I a;.+'i'ar'""

-ou1"5 i, !*l,:t;fi :fi:qurnquu DsrrrtL' \<uv- I Uno aliguo

.'i arri*"dn"rtas quod exempli gratia sat est tr

.""'* ""r"iin vi"' N nque aner{3 "'*:-:t^Tlll].:"rli"tl"i"

"J-ia q""a t'idete appetit' nullo rnodo posset'

H:i'o""il li"*J1"r "o" it" moto se,t' '-:l-'],';l-:

sentiret. Si autem sentit se non l-ider " dy1n non \''rcl(

necesse est etiam sentrat se widere. 9"* td"'l ::]: "ieo appetitu non r4ovet oculum videns' quo movet no

videns, indicat se utrumque sentire' ::9 111T"::iil;;i,;;;;;. sentiat, qua: se

"oPo'"11-:"ntire sentrl

non ita clarum estl nisi q'9d se quisque irrtu

il;;;;;; t""enit omnem-r:"'-:.:::t:T"lf ::;['i&:"ITi["]'m;-,1*,ffi"1""ff

"il'{'6..Ji. o.l id ortrut ntrn nitamur ad id qu

souc rlocumcntis Manife..- .-^l:^. ^"-rl,

enim sunt,. sensu corpons sentil'i crtrporalia; eum

ITF

134 S. Auretii Augustini De libero atttrig----- Liber secund'us

autem sensum hoc eodem sensu non posse sentrn; sensu

autem interiore et corporalia per sensum corporis sentiri,

et ipsum corporis sensum: rati<lne vero et illa omnia, ct

eamdem ipsam notam ficri, et scicntia contineri: an tibinon videtur? E' Videtur sane. A. A,ge, nunc; responde

unde sit quaestio, ad cujus solutionem pervenirecupientes, jam diu istam molimur via4l'

V. - Sensns interior praestat e:rternis sensibus, quorum est

moderator et judet

11. E, Quantum memini, trium illarumquaestronum quas paulo ante ad contexendumordinem hujus disputationis posuirnus, nunc primaversatur, id est, quomodo manifestunl fieri possit,quamvis tenacissirne filmissimeque credendum sit, Deurn

esse. ,4. Recte hoc tenes: scd etiam illud diligenter tenere

te volo, cum de teipso quaererem utrum te esse noverls?

non solum hoc, sed etiam alia duo nobis apparuisse quo{noveris. E. Id quoque teneo. A. Nunc e,rgo vide ad quam

rem istamm trium intelliSas pertinere omne quod corporis

sensus attingit; id est, in quo rerum Senere tibi ponendum

videahrr, quidquid vel oculorum, vel alio quolibet c'orpori

instrumento noster sensus attingit: ulrum in eo qur"tantum est, an rn eo quod etiam vivit, an in eo qu

etiam intelligit. ,E In eo quod tantum est. r1. Quid? i

sensum irr qro genere trium horum cssc censes? E In

@ -c"4nLg-4gt!" - 135

r[spunde, acum, de unde si fie chestiunea, la a cirei soluliune

dor"itori sd ajungem, am apucat? inc5 de mult, aceastd cale.

Y. - Simpul interior le este superior simpuril.or etlerioctre, al cdrormoderator Si judecdtor este.

11. Eu.: Pe cAt imi aduc eu aminte, dintre acele treichestiuni, pe care le-am pus, cu pulin mai nainte, pentrua-ntrelese ordinea acestei dispute, acum e tratati primd,adic5, in ce mod poate fi vddit dovedit, oricAt de atottenace

gi atotferm trebuie crezlrt) cd Dumnezeu exist5. Aug.: Drept o

1ii pe-asta, dar vreau ca tu si 1ii diligent chiar gi faptul c6,

atunci, cAnd intrebam desple tine insufi, dacd qtii sau nu cd

tu exigti, ne-a apirut cd tu o qtiai nu nrrmai pe asta una, ci

chiar gi altele dou[ incb. Ev.: O fn, desigur, qi pc asta. Aug.:Vezi, acum, aqadar, la care fapt, dintre tustrele acestea,

judeci tu, prin urmare, cd este mai bun, simpl insugi, sau cea

rr simpl atinge'l -Eu.: Simpl, deqigur. Aug.: De ce? Du.: Findcd

oste mai bun ceea ce chiar 9r' tr6ie9te decAt ceea ce numai este.

12. Aug.: Ce, pe acel simt interior, pe care l-am descoperit

rnai sus, vezi bine, inferiol ralrunii qi inc[ 9i comun noui cu

krestiile, sta-vei, oare, la-nd,liald, a iJ prepune at:estui sim1, prinmai zis c5-i de prePusici un mod. Aug,: Chiarweau eu s-o aud de la

sim! interior e de Pus in

quod vivit. ,4. Quid igitur horurn du,'rrum melius es

judicas? sensum ipsum, an quod sensus attingit? E [C12471 Sensqm scilicet. ,4, Quare? L'' Quia melius est j

quod etiam vivit, ciuam id quod tantum est

12. A. Quj,d? illum sensum rnterlorem, quem qu

infra rationem, et adhuc nobis communem cum

superius indagavimus, dubjtabisne hrri.r se

praeponere quo corpus attingimus, et quem jam\r ll - -corpori praeponendum esse dixisti? E. Nrrllo mo

dubitaverim. ,4. Etiam hoc cur non dubites, volo abs

audile. Non enim poteris dir:ele hunc sensum rnten

136 __5. Aurelii Augustini De libero arbitio -

Ltry! !!9Yd*

jam in eo genere trium illon-rm esse pr-rnendum, quod etiamintelligit, sed adhuc in eo quod et est et vivit, etiamsiintellectu caret: iste enim sensus inest et bestiis, quibuintellectus non inest. Quae cum ita sint, quaero cupraeponas sensum rntenorem huic sensui quo corporalisentiuntur, cum sit uterque in eo gr:nerc quod vivitSensum autem istum qui corpora attingit, idpraeposuisti corporibus, quia illa sunt in eo genere

tanhrm est, iste velo in eo quod etiam vivit: in quo cum

ille interior reperiahrr, cur eum meliorem putes dic rnihiSi enim dixeris, quia ille istum sentit, non te c

inventumm regulam qua figere possimus, omne se

melius esse quam id quod ab eo sentihrr, ne fortassis

hoc etiam cogamur dicere, ornne intelligens meliusquam id quod ab eo intelligitur. Hoc enim falsum est

quia irorno intelligit sapientiam, et non est melior qua

ipsa sapientia. Quamobrem vide qua causa tibi visusit, sensum interiorem huic sensui quo sentimus

esse praeferendum. B. Quia moderatorem et judicequemdam hujus illum esse cognosco. Nam et si quid hin officio suo defuerit, ille tanquam debitum a miniflagitat, sicut paulo ante disputatum est. Non enimvidere, aut non videre sensus oculi videt, et quiar.idet, non potest cluid sibi desit, aut quid satis sit j

sed ille intericlr, quo admonetur e1 anima bestiae aperi

oculum clausum, er quod deesse sentit implele. Nulli a

dubium est eum qui judicat, eo de guo judicat

Sf. Aureliu Augttstin, Liberul arbitru Cartea a, doua 137

acel gen, dintre cele trei, care chiar gi infelege, ci numai in acelacale gi este, gi trSiegte, chiar dacd este lipsit de intelect; fiindcdacest sim! tl au in sine gi dobitoacele, oare n-au in sine intelect.ul.Aga stAncl lucrurile, intreb, de ce s[-i prepui simtul interior acestuisim1, prin care sunt simlite corporalele, din moment ce qi unul,qi altul sunt ln acel gen care trdieqte. Simpl acesta) insi, careatinge corpulile, de aceea li l-ai prepus corpurilor, fiindcd elesunt in acel gen care numai este, el, insd, in cel ce chiar gi trdiegte:in care, cum se intAlneqte qi cel interior, spune-mi, de ce sE.J

socotegti pe el mai bun? Dac5, insd, imi vei fi spus c5, pentrr cS.

el il simte chiar qi pe acesta, nu cred cd tu vei fi chiar gisit regulain care sd ne putem sprijini, anume, cd tot simlitoml este maibun decAt ceea ce este simfit de cdtre el, ca nu cumva si fimconstrAngi prin asta a zice pAnd gi c[ tot inlelegdtorul este maibun decAt tot ceea ce este infeles de cdtre el. Asta,-ntr-adevdr', e

fals; cici omul inlelege inlelepciunea, gi nu este mai bun decAtinsSgi inlelepciunea. Dreptaceea, ia vezi, din ce cauzi sd 1i se fipirut cd simpl interior ii e de pus mai presus acestui sim!, plincare simfim corpurile. ,E'u.: FiindcS eu cunosc cd el estemoderatorul qi un anume judecS,tor al acestuia. Cdci qi, dacdacestuia ii va fi lipsit ceva, in oficiul sdu, el i-l cere insistent, cape o indatorire de Ia servitor, precum s-a constatat <'u pulin mainainte. Cdci simpl ochiului nu vede cd el vede sau nu vede, gi,

pentru cd nu vede, nu poate judeca ce-i lipsegte sau ce-i este desa!; dal cel interior, prin care este sesizat gi suflctul bestiei sddeschidi ochiul inchis, sirnte qi sd umple ceea ce lipsegte. Nimenea,insd, nu se-n-doiegte cumcd cel care judecd este mai bun decAtr:el despre care judec6. Aug.: Ltunci, obsewi hr oare, c[ pAnd gi

ar;est sim! al corpului judec6, intr-un anume mod, despre corpuriTCici de el apa4ine fie voluptatea, fie durerea, cAnd este atins fieblAnd, fie aspru, cu un corp. CEci, precum cel interior judecdce-i lipsegte sau ce-i este de sa! simplui ochilor, aga insugi simplochilor judecd ce le lipsegte sau ce le este de sa! culoril:r. Iar6gi,precum cel interior judecd despre auzul nostru, dac[ este maipulin sau suficient de atent, aqa judecd insugi auzul dcspre voci,ce din ele se scurge lin sau r'dsund aspru. Nu-i de trebuintd sE fieurmdrite celelalte simluri ale corpului, cSci observi, de-acum,

meliorem. l. Cernis ergo istr-rm etiarn cotporis sensum

corporibus quodammodo iudicare? Ad illum cnim pertr

voluptas et dolor, cum vel leniter vel asperc co

attingitur. Nam sicut ille intelior quid dcsit vel satis

oculorum sensui judicat; sic ipse sensus oculorumdesit, vel satis sit coloribus judicat. ltem sic.ut ille interide auditu nostro iudicat. utrum minus an sufficienintentus sit; sic judicat auditus ipse de vocibus, quid e

Ieniter influat, aut aspere pcrstrcpat. Non neccsse

caeteros sensus ,rrlpnri, persequi: iam enim, trt ,,pi

138 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio --'-

Liber secundus

animadvertis qurd velim dicere'' ;n :IHi::::;n":tHI

bitum flagitat, quemadmodum

: c,'rpoilbus iudit ant' assumentes

in eis lenem tactum' relicientesque contrarium' E Cerno

sane, et verissima esse conscntro' i

Yl. - Ratio caeteris in homine prctestat; qua si quid praestantitts'

Deus est,

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua t39

precum socot, ce vreau sd zic, arntrrre, cd aga judecd acel simlinterior despre aceste simluri ale corpului, cAnd gi probcazijntegritatea lor, q;i le qi cere insistent datoria, precum gi inseqisimturile corpului judecd despre corpuri, asumAndu-qi de la eleatirrgerea plScutd qi respingAnd contrariul. Eu.: Observ, desigur,gi oonsimt ci-s atotadev5rate.

Yl. - Rayiunea este, tn om, superioard celorlalte: decdl carea,dacd. este ceua superior, Dumnezeu este.

13. Aug.: Ia seama, acum, daci ratiunea judec[, ea, oare, sanu. chiar gi despre acest sim! interiors. Cdci nu te mai firtreb dacdte-rr-doiegti sau nu cd ea este mai bund decAt el, fiindcd numd-ndoiesc cd tu judeci una ca asta; de altminteri, nu mai socotde-ntrebat nici mdcar faptul dacd ratiunea judecS, ea, oare, despreacest simt. Cdci intre inseqi cele ce-i sunt ei inferioare, intre corpuri,utlic[, qi intre simprile corpului gi acest sim{ interior, in ce mod enrai bun unul fald de altul gi cAt este ea insdgi mai prestantd decAtrle, cine d5, in cele din urmd, intr-adevdr, seama, daci nu numai;i mrmai ea insSgi, ceea ce nu s-ar putea, in absolut nici un mod,rlacd nu ar judeca ea insSgi despre acestea. Eu.: Dnvederat. Aug.:Oum, agadar, pe aoea nahlr6, care mrmai este, gi nici nu triieqte,;i nici nu-ntelege, precum este corpul neinsufletit, o precedl acearraturS, care nu numai este, ci chiar gi tr[ieqte, qi nici nu in{elege,

l)r'ecum este sufletul bestiilor': gi, ialiqi, precum pe aceasta o precedd{lceca care, totodatS, gi este, qi treiegte, gi intelege, precum, ?n om,rrrintea ralional{ socoti hr, oare, c5 intru noi, adicd, intru aceleaprin care natura noastrd se-mplinegtc, ca si fim oameni, poate fi6lsit ceva mai prestant decAt asta, pe care intre tustrele acesteanm pus-o pe al treilea loc? Cdci e vddit qi cd noi avem corp, gi qi o{urume via15 prin care-i animat gi vegetat insugi corpul, pe carerloud le recunoa$tem gi intru bestii, gi gi un al treilca anume, ca gi

r:lrp sau ochi al sufletului nostru, sau olice altceva se poate spunettrai congruent dcspre raliune qi inteligenfd, pe care n-o are nahrralx:stiilor. De aceea, te rog din suflet, ia, numai, seama) dacd poli{:lrnlva gdsi altceva, care si fie, in natula omului, mai sublim decAtt'rrliunea. .Eu.: Nu v5.d absolut nimic mai bun.

13' [Col. 1245) A' Attentle lam utr:r]-n ratio etiam

de hoc interiore sensu judicet' Jaflr enlm non quaero

utrum eam meliorem illo esse dubites' quia non dubito

id te judicare: quanquam ne id quidem i"'

. ,4. Cum ergo eam naturam

intelligit, sicuti est corPus

quae non tantum est) sed

etiam vivit, nec intelligit, srouti est aninra bestiarum; et

rursus hanc praecedi "u quae simul."t ":l^":J'r::::

;l-il:ti. HIfi';;;;" -""" 'otio"alis; num arbitrari

'Ji':"f; t', il';i; il-q'iu" ""T1" nostra.o',-,L1-"1:..1

il;*:';;;t,'liq'id inveni'i posse praestantru

-- r-^^ -,^.I i- hiqtribrrs tertirl it'co post'imus? Na-rr^mdaquamdarquae du

dam qua

animae nostrae caput aut oculum' aut st Qu'

" ;;;;",t". d "' ^tio " " .'t sl " t

"t " [1q: :] i

:, .fl "1.fl'"i"7:,;i-;;;;,.'u*'" b"'ii"ot Quare vitle' obsec

:i,,*';i;;ii i""""i'" Po??l'.: qund sit ll "1tiil:'#;.'#;;.;ilH;' 'r' xit'il omnino melius vi

1,40 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber secund,us

14. ,4. Quid si aliquid invenire potuerimus, quod

non solurn esse non dubites, sed etiam ipsa nosha ratione

praestantius? dubitabisrre illud quidquid est, Deumdicere? -&'. Non continuo, si quid rnelius quam id quod

in mea natura optimum est, invenire potuero, Deum esse

dixerim. Non enim mihi placet Deum appellare, quo mea

ratio est in{erior, sed quo nullus est sup'erior. ,4' Ita plane:

nam ipse huic hrae rationi dedit, tam de se pie vereclue

sentire. Sed, quaeso te, si non inveneris esse aliquid supra

nostram rationem, nisi quod aeternum. atque

incommutabile est, dubitabisne hunc Deum dicere? Nam

et corpora mutabilia esse cognoscis; et ipsam vitam qua

corpus animatur, per affectus varios mutabilitate non

carere manifeshm est; et ipsa ratio cum modo ad verum

pervenire nititur, modo non nititur, et aliquando pervenit,

aliquando non pervenit, mutabilis esse profecconvincitur. Quae si nullo adhibito corporisneque per tactum, neque per gustatum, neque p

olfachrm, neque per aures) neque per oculos, neque F

ullum sensum se inferiorem, sed per seipsam cern

deternum aliquid et incommutabile, simul et seipsa

inferiorem, et illum oportet Deum suum esse fateatur'

Hunc plane fatebor Deum, quo nihil superius e

constiterit. ,4. Bene habet: narn mihi satis eritesse aliquid hujusmodi, quod aut fateberis Deum

aut si aliquid supra est, eum ipsum Deum esse conce

Quale sive supra sit aliquid, sive non sit, manifestum

Deum esse, cum [Col. '1249) ego, quod promisi, esse su

rationern, eodem ipso adjuvante monstravero.Demonstra ergo quod Polliceris.

1ll. - Quomodo iclem sentidtur a multis quidue totum, quidtotum et simul a singulis'

15, ,4. F'aciam: sed prius quaero utrum sensus cor

me,us idom sit qui tuus, an vero meus non slt msr

et tuus non sit nisi tuus; quod si non ita esse,t, non

St4*g!!4w s tin, L ib e rul arb itr u Cartea a doua 141

14. AW.: Ce, dacd vom fi putut afla cer,,a, caT.e nu nurnai sinu te-ndoiegti cd existd, ci chiar mai prestant decAt insdsi ragiuneanoastrS, sta-vei h-r, oare, orice este acela, la indoiali si-l numegtiDumnezeu? Eu.: Nu, nici dacd voi putea gisi ceva mai bun decAtceea ce este optim in natura mea) nu voi fi zis nicidecum ci estel)umnezeu. Cdci mie nu-mi place s5-L numesc Dumnezeu pe celdecAt care ratiunea mea este inferioard, ci, pe cel decAt Clarelr: nueste nimeni superior. Aug.: Aqa,-ntmtotul; cdci El insugi i-a datratrunii tale sE simtd despre Sine atAt de piu qi de adevdr.at. Dar,te intreb, dac5 nu vei fi g5sit cE existi ceva deasupra raliuniinoastre, decAt numai gi numai ceea ce este etern gi incomutabil,indoi-te-vei, oare, s6-l numegti pe acesta Dumneze,u? Cir:i clnogdgi cd corpurile sunt mutabile; qi qi ci insiqi viafa, prin care esteanimat corpul, e v6dit cd nu-i lipsitd, prin diferite afecte, demutabilitate, qi gi c5 insiqi rafiunea, cum acum se opintegte sE,

ajungd la adevdr, acum nu se opinteqte, gi uneori ajunge, alteorinu ajunge, se dovedeqte absolut cE este mutabild. Care, dac5, fdr6ajutorul niciunui instrument al corpului, nici prin pip5it, niciprin gust, nici prin miros, nici prin ur.echi, nici prin ochi, niciprin nici un sim! sieqi inferior, ci prin sine insdgi, ea vede cevactern gi incomutabil, se cuvine sd se mdrturiseas<d, totodati, qi pesine insdqi inferioard, qi cd el este Dumlezeul sdu. Eu.: Pe acesta ilvoi mdrnrisi adev6rat Dumnezeu, decAt Carele mi se va fi dovedit

u ardta cE este ceva de-acest fel, pe care sau il vei r.ecunoagte c6oste Dumnezeu) sau dacd este ceva deasupra, vei concede cE acestainsuqi este Dumnezeu" De aceea, fic-cd existd ceva desupra, fie cdIru cxistS, cAnd eu, ajutAndu-md El insuqi, voj fi demonstrat, ceeaoc am promis cd este deasupra ragiunii, va fi v[dit c6 Dumnezeut:ste. .Eu.: Demonstreazd, prin urrnare, ceea ce ai promis.

Yll" - in ce mod este simlit L,a fill de cd.tre mulpi sau ce anume inintregime, ce nu tn tntreg'Ene, Si in parle d.e cdtre fiecare.15. Aug.: O voi face: dar, mai intAi, intreb dacd simpl

r:orpului meu este, el, r)are, tot acelaqi care-i al tEu sau,irrtr.adevdr, al meu nu este decAt mrmai al meu, gi al tdu nu-irlccAt numai al t5"u; ceea ce, dacd n-ar fi aqa, eu n-ag puteaper oculos meos videre aliqrrid, quod tu non videres'

142 S. Aurelii Augustini De li9g9 arb!49

- --

Liber secundrlt

is

'iuis hominum quod alius non

audiat, et aliud aliquid quolibet alio sensu quisquam

."rti." quod. alius ntn sentiat' Unde manifestum est et

tuum nonnsr tuum, et meum sensum "oti"tt" nisi meum'

A. Hoc idem respondebis cle illo etiam sensu interiore?

an aliquid aliudi E Nihil sane aliud' Nam et ille utique

sensum meum senbt

Plerumque interrogoetiam ego videam,sentio, non ille qui intnonne unusqursququandoquidem fieritu id non intelligis;ego autem sciam'mentes srngulos guosque nostmm singulas habere'

16. ,4' Num etiam poteris dicere singulos soles nos

;;;*;.n sit aliud meum, aliud t,um; sed illud un

manifestum est.

17. A. larn etiam de caeteris sensibus corpons

animadvertas quod dicimus, neque omnino illos' '

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 143

vedea cu ochii mei ceva ce tu nu ai vedea. .8u., Concedintrutotul cd, degi de acelaqi gen, noi avem fiecare simtruriparticulare, al vizului sau al auzului sau pe oricare a]teledintre cele]alte. Cdci se poate ca oricare om nu numai sd vadi,ci chiar si audi ceea ce altul nu aude gi prin oricare alt simlsd simti orice altceva, ce altul nu simte. De unde este v5dit gicd simgl t6u nu este decAt numai qi numai al tiu, qi cd almeu nu-i decAt numai al meu. Aug.: Tot aqa vei rdsp+ndechiar gi despre simpl acela interior, sau altceva anume? -Eu.:Absolut nimic alta. Cdci gi acel simt al rncu il simte neap5ratpe simful meu, gi al t5u il simte pe al tiu: cici de aceea suntintrebat, de multe ori, de citre cel care vede ceva daci vdd qieu tot aceea? fiindcd eu simt cum cd eu vid sau nu vdd, nucel care intreab5. Aug.: Ce, raliunea insSgi n-o are fiecaredintre noi pe a sa, din moment ce se poate-ntAmpla ca eu s[inleleg ceva, pe cAnd tu nu inlelegi asta, qi tu nici nu pofi s6'qtii cd eu inleleg sau nu, eu, 1ns5, qtiu. Eu.: E v[dit ci fiecaredintre noi are gi mintea sa rationalS particularS.

16. Aug.: Putea-vei tu- oare, zice chiar qi cd noi avemsori particulari, pe care-i vedem, sau Iune, sau luceferi,sau altele de-acest fel, oricAt fiecare le vede pe acestea cusimpl siu propriu? Ev.: in nici un chip nu voi fi zis asta.Aug.: Putem, prin urmare, vedea un ceva anume mullitotodati, deqi fiecare dintre noi are simlurilc sale proprii,prin care, toate) il simlim una pe acela pe care-l vedemimpreunS,, incAt, oricAt altul este simlul meu, gi altul, al tdu,se poate-ntAmpla ca ceea ce vedem sE nu fie una al meu gi,ulta, al tiu, ci acel unu s6-i fie de fafd fiecdruia dintre noi gisi fie vizut de amAndoi impreund. .Eu.: FL-atotvidit. Aug.:Putem chiar a:uzi impreund o voce oarecare, incAt, oricAtunu este auzul meu, altul, al tdu, sd nu fie, totugi, una anrea, alta, a ta, vocea pe care o auzim deodatd, sau o anumeparte a ei sd fie prins[ prin auzul meu, gi alta, prin al tEu, ciotioe va fi sunat ne std am6ndurora de fa!5, spre a fi auzitrlr:trdatd, qi unic, qi in intlegime. Eu.: $i asta-i vddit.

1'7.: Aug.: Ao;m, chiar qi despre celelalte simpri ale corpuluiric poate sE observi c5, in ceea r:e line de acest fapt, nu zicem nici

144Liber secund,us

apertissima et certrssima esse consentro'

18. ,4. Num censes tangondi sensum compara

#;;;;"J;;.";";' tu, nec eamdem Partem cibiI

sumo quam tu, seo aliam ego, aliam tu: ."' i1"" 9" ^'.":

;;;; ""* .piro, d,"o parlem quanta milri,satis est' et

item rfe toto aliam q'""tu tibi satis est ducis: et cil

quamvis unus et totus ab utroque absumahrr non tame

et a me totus, et a te totus abs'mi potest' quomod

verbum et ego totum audio, et tlr totum simul' et specie

quamlibet ciuantam .ego vide'l, tantanr t: 1".:t::: "t:Jilri ',r"t poiiorri. alia pars in.me,,,1Il'.,i', te transe

necesse est: an parum ista intolligis'l E' Imo ve

Sf. Aureliu Ausustin, Liberul arbitru Cartea a doua 145

cd ele stau in sine absolut a!a, prccum cele dou6, ale ochilor gi ale

urechilor, qi nici cd nu stau absolut deloc aqa. Cdci, fiindcd putem)qi eu, gi tu, sd ne umplem, din unul gi acelaqi aer, respiragia qi sisimlim, prin miros, felul de a fi al acelui acr; gi, iardqi, fiindciputem gusta amAndoi din una qi aceeagi miere sau din oricarealtd mAncare sau biutur5, gi sd-i simlim, prin gust, felul siu de afi, oricAt aerrl este unu gi acelagi, simgurile noastre ne sunt, ins5,particulare fiecdruia dinhe noi, 1ie, al tdu, mie al meu, deqi, cumamAndoi simlim unul gi acelagi miros sau unul gi acelaqi gust,totuqi nici tu nul simli prin simgul meu, nici eu, pdn al tiu, niciprin weun altul anume? care ne-ar putea fi comun amAndurora,ci mie-mi aparline absolut simful meu, 1ie, al tdu, chiar dacd este

simlit de c[tre amAndoi unul qi acelagi miros sau gust: de aici,aceste simfuri se dovedesc a avea, aqadar, ceva asdel, preflrm cele

doud in vdz qi anz, dar, intru cAt gine de ceea ce discutdm acum,se deosebesc intru aceea c6, deqi amAndoi tragem prin ndri unulgi acelaqi aer sau luim, grrstAnd, una gi aceeaqi mAncare, eu nutrag, tohrgi, aceeaqi parte din aer ca tine gi nici nu iau aceeagiparte din mAncare ca tine, ci una, eu, alta, tu; qi, de aceea, cumrespir dintru tot aerul, trag paftea cAtS-mi este de sa1, iar tu, la fel,tragi, din tot, alta, cAti-1i este de sa!; gi mAncarea, deqi una qi

aceeagi gi toatd este consumatd de {iecare dintre noi, nu poate fi,totuqi, nici de cdtre mine, nici de cdtre tine consumati toat5, inchipul in care vorba gi eu o aud toatd, qi hr, totodatS, toatd, gi oformi oalecare, cit[ o vid eu, tot ateta, gi tu, totodatS, dar dinrnAncare sau bduhri, e neoesar ca o parte sd treaci in mine, altairr tine: sau inpleg prea pugin asta? Eu.: Ba, dimpotrivd, consimtcd este, intr-adevdr, atotlSmuriti ..si atotsiErri.

18. Aug.: Nu egti, oare, de pdrere c5, in aceastd problemd, pecare o dezbatem acum, simhrl pipditului ar trebui comparat c.tt

simlurile ochilor gi urechilor: cdci nu numai cd amAndoi putemsim{i, pipiind, unul gi acelagi corp, ci chiar qi tu insufi vei puteapipii aceeaqi parte, pe care o voi fi pipdit eu, ca nu doar acelaqicrlrp, ci chiar aceeaqi parte a corpului s-o putem simli amAndoi,pip[ind-o? CSci nu intocmai, preoum o mAncare, pusi inainteaIroastrd, nu o putem lua, cum amAndoi ne nutrim dintru ea, nicirrrr toatd, nici tu toat[, nu intocmai aga se intAmplS gi cr: pipiitul:

esse oculorum et aunum sensibus in ea re de qua nu

"gii"., quia non solum.corpus unum "TI yTT

sJntirc tangendo, sed etiam eamdem partem hr qut

poteris tangere quam ego tetigero' Yt "tl ::tiil"nrpr.,

sed eamdem quoque corpons l"t"* po'

"-il" s;""rrre tangendo? Ntn enim sicuti cibrtm ali

appositum nun possumus et eg() totum et tu totu

;;;"t.. .'u,n umbo illo vestimtrr' sit etiam in tangent

146 S. Aurelii Augustini De lib:fo 9'b!49-- Liber secundus

in nos vertere, et commutare possimus, sicutr est crbus etl

potus, cujus nullam partem quam ego percepero, et hr

p"r"ip".. poteris: quia e! si nutrices alimenta ',"itii.r+.ttitrrt reddunt, illud tamen quod inde gustatus

,"pr"tit atque in mandentis visc'era commutaverlt,""+l:rnodn ."rro"ari poterit ut in escam refundatur infanti

Gula enim cum aliquid jucunde sapit" etiamsr exrguam

tamen irrevocabilem partem sibi vindicat, et hoc

[Col. 1251] fieri quod naturae corporis convenrt: qr

nisi ita esset, nullus remaneret sapor rn ore posteaqu

fuerint mansa illa reddita atque desputa' Quod etiam

aeris partibus recte dici potest, quas-naribrrs ducim

,r"rn "t"*i aliquid aeris quod ego reddidero, possis eti

tu ducere, non tamen poteris etiam illud, quod inde i

alimentum meum cesslnt; quia nec reddi potest' Nar

e;tiam naribus alimentum nos capere medici docent: qu

alimentum et spirando solus sentire possum, et retla

restituere non possum, ut abs te etiam ductum nari

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 1,47

ci gi unul gi acela.pi, qi totul, pe care-l voi fi pipdit eu, il poli chiarqi tu, incAt sdJ pipnim amAndoi, nu fiecare in pd(i aparte, cifiecare, totul. Eu.: M[rturisesc ci acest siml al pipditului este, inacest chip, foarte asemdnitor celor doud simluri de mai sus; darvdd cd este neasdm[ndtor prin faphrl cd deodat6., adicd, in unulgi acelaqi timp, putem amAndoi, qi vedea, qi auzi ceva unic Ai tot,a pipdi, insd, ceva anume, in unul gi acelagi timp, putem, desigur,totul, dar fiecare in pnr$i aparte, aceeagi parte, ins6, numai ginumai fiecare in timp aparte, c[ci nu-mi pot, de rrici o parte, pecare o crrprinzi tu cu pip[itul, apropia pipeitul meu, decAt numaidaci fJ vei fi-ndepdrtat pe al t5u.

79. Aug.: Atotvigilent ai rSspuns: dar, cum, dintre toateacestea, pe care le simlim, sunt unele, pe care le simlimamAndoi, altele, pe care le simfim fiecare; insegi simprile noastrele simlim, 1ns6, fiecare in parte pe ale sale, intrucAt nici eu nusimt simpl tdu, nici tu pe al meu, se cade cd tu sd vezi chiar gifaptul cd, din aceste lucmri, care sunt simgite de cdtre noi prinsimprile corpului, adic[, cumcd din lucrurile corporale nu putemsimli amAndoi, ci fiecare aparte numai gi numai ceea ce devineostfel al nostru, incAt il putem schimba gi transmuta intru noi,precum este mAncarea gi bdutura, din care nici o parte, pe carecu o voi fi perceput; n-o vei putea percepe gi tu: pentm cd nici,dacd docile le redau pruncilor alimentele mestecate, totuqi, acelgust, pe care il vor fi rdpit de acolo gi, mestecAnd, il vor fitransmutat in viscere, nu va putea, in nici un chip, fi rcvocat, casE fie reinfuzat in mAncarea pruncului. Pofta, intradevir, cAndgusti ceva pl5cut, igi revendicd siegi, chiar dacd mic5, o parte,ircversibil5 totugi, qi asta o constrAnge s-o facd ceea ce convinerraturii corpului; pentru c5, daci n-ar fi aga, n-ar mai r5mAne inguri nici un gust, dupi ce acele mestecituri vor fi fost redateruu sr:uipate. Ceea ce se poate, pe drept, spune chiar qi desprepri4ile aerului, pe care Ie tragem cu ndrile: cdci, chiar daci cevadin aerul pe care il voi fi expirat il poli chiar gi tu inspira, nuJvc:i putea, totugi, gi pe acela oare se va fi transforrrrat de acolo inulirnent al meu, pentru cE nioi nu poate fi redat. Cdci medicii nelrrvali cd noi ne ludm alimentul chiargi prin ndri: pe care alimentll ,si pot simti, inspirAnd, numai eu, gi nici nuJ pot restitui,

748 S. Aurelii A"gylti"i!: li9glo arbitrio Liber secundus

capere; nec cum earr qurs(+re percipit, in sui perceptr

quasi alimentum vertatLrr atque mutetur; nec cum inr r" , ,-l ^^ --^-,^ ^+ i--+o

sentiatur. Nam caetera sensibilia quae quaml'ls sentr€unus'

non tamen ea sentiendo in nostrum corpus corlupta

mutamus, possumus ea, sive uno tempote, sive singulis

vicissim temporibus ambo sentire, sicut vel totum vel pars

ipsa quam sentio, abs te etiam serrtiatur; qualia sunt' sive

lu*, si.re sunus? sive corpora quae attingimus' llon tamen

laedimus. li. Intelligo '4' Manifestum est erSo ea quae

non commutamus et tamen sentimus corporis sensibus'

et non pertinere ad naturam sensuum nostrorum' et

propterea magis nobis esse communia, quia in nostmm

proprlum et quasr privatum. n-on vertuntur atque

mutanhr'. E. Prorsus assendor '4' Proprium e'rgo et quasr

privatum intelligendum est, quod unicuique nostrum soli

Lst, et quod in se solus sentit, qur-rd ad suam naturarn

proprie"pertinet: comrnune autern et quasi publicum'

qu,rd "b

Lmnibus sentientibus nulla sui corrrrptione atque

commutatione sentitur. E, Ita est'

VIII. - Numerorum ratio nullo corporis sensu percipitur' a quoD;s

intelligente percep\a una esl' et incommutabilis'

alius djfficilius possit, alius omnino non posslt: clrm tam(

ipsa aecnralite.r' omnibus se praebeat.valentibus ea

FLfuai" d"S*ti", Lib"r"l "rbi,t* _Cartea a doua 1.49

expirAnd, incAt, tras pe ndri, sd poat5. fi simlit gi de citr.e tine.Cdci pe celelalte sensibile, pe care, or-icAt le simtim, simtinduJe,nu le schimbdm, tohrgi, corrptc, in corpul nostru, Ie putem simliamAndoi fie in unul qi acelagi timp, fie pe fiecare pe rAnd, intimpuri diferite, avAnd in vedere ci fie totul, fie insdgi partea, pecare o simt, este chiar gi de cdtre tine simtitd; de felul cdrora suntfie lumina, fie sunetul,^fie corpurile pe care le atingem, qi, totugi,nu le vi.t5.mbm. Ev.: In{eleg. Aug.: E, prin urmare, vidit gi cdacelea, pe care nu le comutdm, gi le simlim, totuqi, prin simprilecorpului, nu lin de natura simprilor. noastre qi ci de aceea nesunt mai comune nou5, fiindcd uu sunt schimbate gi mutate inpropriul qi cvaziprivatul nostru. -Eu.: Asimt intrutotul. Aug.:Propriul, agadar, gi cvaziprivatul nostru trebuie infeles ceea ce-iapartine singur fieciruia dintre noi gi ceea ce simte singur insine ci line in mod propriu de natura sa: comun, insi, gicvazipublic, ceea ce este simfit, fSrd nici o corupliune de sinesau comutare, de cdtre toli simtitorii. Eu.: Aga-i,

UII. - Ratia numml.or nu e perceputd pin nici un sim! al corpului:pereceputd de orice tn{elegdto1 e una Si incomuto.bild.

20. Aug.: Haide, fii, acum, atent qi spune-mi dacd se afldcevaT pe care toti silogigtii il vdd in comun, fiecare prin raliunea;i mintea sa, pe cAnd ceea ce este vEzut le std tutlrrorla-ndemAnd gi nici, in uzul celor cdrora Ie std la-ndemAn6, nuse comutd, precum mAncarea gi bdutura, ci rdmAne incoruptgi integru, fie cE tl vdd, fie cd nu-l vdd: sau socofi, poatc, c6nu existd nimic de felul accsta? Eu.: Ba, dimpotrivi, vdd cdsunt multe, dintre care e de ajuns a fi amintiti una, c5ci ralia6pi adevdrul numdrului e la-ndemAna tuturor silogigtilor, incdttot socotitorul se opintegte s-o cuprindd, fiecare prin raliuneagi inteligenla sa; gi unul e-n stare de asta mai uqor, altul, maigreu, iar altul nu-i absolut deloc in stare; pe cAnd ea insdgi seofcrd egal tuturor celnr in putin!5 s-o prindd, gi nici, cAndr'ineva a perceput-o? nu se schimbi gi nu se strimutd inrrvazialiment al percepitorului sdu, gi nici, r:And cineva selngeald in ea, nu slSbegte ea insdqi, ci, ea r.dmAnAnd adev5rat[qri.qr" fallitur, ipsa tleficiat, sed ea vera et tnt

150 S. A y4|4ygflt"t2rllbqt "rbfirb Llber tetu"dus

permanentet ille in errore sit tanto amplius' quanto mil1us

Sf . Aureliu Ausustin, L!91!l *!!f' , _Cgrtgq a !9ua--!57

qii integr6, el este cu atAt mai mult in errlaro, cru trAt o vede pe

ca mai pulin.27. Aug.: Drept foarte; vid, insd, tr6 tu ai gisit repede,

nu precum un novicc in accste lururi, ce si spui: ttltuqi, daci,,irreva ,ti-ar zice cd rrumerele acestea ?i sunt imprimatespiritului.nostru, nu dintm vre-o lratulti oatet:arc a lor, ci,

precum rmagrnr arlume al e unor vizibile, dintru acele

ir,,rr.,ri, p" ""i" le atinge cu simlul corpului, ce ai rdspunde,

sau chiar qi tu gAndeqti asta? Eu.: in nici un chip nu voi figAndit asta: c[ci, dacd am perceput prin sirn]ul corpuluir",r-"."1", n-am putut pclcepc, de aceea, prin simlulr:orpului chiar gi ralia lmpitJirii numcrelor sau adun[rii'Cdc,i prin aceastd lumind a rninlii il desmint cu pe oricarea""laj care? in timp ce calculeazi, fie adunAnd, fie scizAnd,

lmi va fi dat, in rlspuns, o sumd greqitS. $i nu qtiu, oricetting prin simlul corpului, precum este acest cer 9i pdmAntul

uc".t., qi orice alte corpuri sinrt eu in ele, c6t timp au sirdmAnS; gapte, ins6, cu trei fac ze<:e; gi nr.r numai acum, ci

chiar pururea; qi, -n nici un mod, oarecAnd, qapte qi cu treirru au f6cut zece sal\ oarecAnd, qapte qi cu trei nu vor face

tlccAt tot zece. Acest incoruptibil adevir al numirului am zis,

prin urmare, eu cd ne este comun, mie qi fiecirui silogist'

22. Aug.: Nu rnd-ncontrez ei [e, rdspunzdtonrlui atotcertelor

qi atotad,eviratelor. Dar vei vedca lesne cA nici mdcar numerele

rru-s atrase la sine prin simlulile corpului, dacd vei fi cugetat cE

f irxrare numdr a fosT atdteq numit, dc cAtc ori va fi alut unimeaT:

rt1 veni vorba, clacd va fi atT-rt dc doui ori unimea, se numesc doi,

rlaci. de trei, trei, qi, dar:d au de zece ori unimea, se numesc zece;

6i absolut oricare nurndr, de cAte ori are unimea, de aici igi are

rrumele, qi atdtea se numeite. Linimea, insd, oricine cugeth

rrt,tadev[rat, afl6, neindoielnir;, cE nu poate fi simlitd prin simlurile

l,rrpului. intr-adevdr, orice este atins prin astfel de sim! se dtxedegte

rr d.,, unime, gi multime: cdci este ctllp gi, de aceea, are

Irr:numdrate pdrfi..Dar, ca sd nu Ie ulmez pe fit:cale cele mdmnte

qi nrai pugin artit:ulate' fie cl orit6t dc mimntel, acel corp',sor are,

i, *ni cert) o parte drcapt6 gi alta stAnga, una supcrioard, alta

infcrioari; sau una dinainte. alta dinapoi, sau unele la margini,

eam videt

21. A, Ire<:'te sane; sed video te tanquam non mdem

h^-* rerum cito invenisse quod dioeres' tamen' si tibi

aUquis diceret numeros lstos non ex aliqua sua natuta'

sed ex lis rebus quas sensu t orporis attingimus" impressos

esse animo nostro qtrasi quasdam im^aglnes guocumqu:

ui.iUiU"*, quid respondeies? [Col' 1252] an tu c{u-tll:-:

id putas? E.'Nullo modo id p"tlYTm'""111T^:1::::-- | meros, idcirco etiam ratlonem

corporis PercePr nup rrt;tiot i. rr*"ro,ttrn ""] " 1n"l "tl:11l:, :"::-1, i:t:::':";;t;;; o",ri Hac enim luce mentis refello eum

"q",tqJ*i in add'endo. vel in retr{","d9,*i-:T'^::Lt.-#.t --am renuntiaverit' Et quidquid sensu

tango, veluti est hoc coelum et haec terra' et quaecumqut

in eis alia corpora sentio, quamdiu futur,a sint nescio^^I-,.- nrrnn qcr

a"pr"- """- "t ttia de"em sunt; e;t non solum nunc' se

etiam semper; nequc ullo mocio aliquando t"pt"T,:t:non fuerunt decem, aut liquando sept-ell et tna r

"rrrrt a"""m. Hanc er 5o incorruptibilem num

;;;t;;t;;, di*i mihi et cuilibet ratiocinanti e

communem.

22. A. Non resrsto tibi verissima et certrssrn

.".pond"r,ti. Sed ipsos quoql" lYt;..;: l^tt.::.i.,1

".ri... sensus attractos esse facile vi.debis' tl "lg^'11::1uvrP,rrU m habu

cruemlil-,et numerum tot vocarl quotrcs unu

lr'erhi g,atia" si bis habueril unurn' d"" "t:"1Tl].^tlffi;'"i;;"1". ,".,* babent' tunc vocant,r de.em'

[r; iif, o omnino n um.eru s qt otie s n tO "-1 -]:::'..]:::r iquruult

.r,,*", est, et tot appella'tur' Llnum vero qulsqurs ve'nssl

.,l gi, ",, pr o f e cto l"'t'"t'it rcrp oris tt:'r:llT. -" ::i :

.eitiri..Quidquid enim tali sensu attrngrtur' lam n

unum, ."d -rrltt esse convincitur:-corpus est cntllii". fl*" innumerabiles Partos sed ut minutas Wascl

;i;r.t;"" articulatas n on po.sequ,T' q""1{:T111::,i#;il;"r"* .n hahei certe aliam partem dexaer

oi;r- nir'l;.t am; aliam superiorem' aliam inferiolern;

1,52 S. Aurelii A"e"4*i D:!4'o-9'b't'io -

aliam ulteriorem, aliam citeriorem; aut alias finales, aliam

mecliam: haec errirn necesse est quamlibet exiguo ct''rporis

modulo inesse fateamur; et propterca nullum corpus

pureque unum esse concedimus, in quo tamerl no

pnr."rrt tam multa numerari nisi illius unius otlgnitior

discreta. Cum enim quaero umrm rn corpore, et me no

invenire non dubito, novi utique quiU ibi quaeram' (

quid ibi non inveniaml et non posse inveniri, vel poti

tr-mnino ibi non esse. Llbi ergo novi quod non est corp

unum, quid sit unum novi: unum enim si non nosse

multa i, "o.por'" numerale non possem' Llbicumq

Liber secundus Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 153

alta la mijloc: acestea e necesar s[ recunoascd cumcE-i sunt insine oricAt de mdruntei alcEtuiri a corpr.rlui; qi, de aceea)concedem ci unime nu este pur gi simplu nici un corp, in carecorp n-ar putea fi, totursi, atAta de multe numdrate, decAt numaiprin cunoagterea aparte a acelei unimi. CAnd, intr-adevdr, cautunimea in corp gi sunt sigur cE ell n-o descopdr, cunosc, desigur,ce caut acolo gi ce nu voi gdsi acolo, gi cd nu poate fi gdsit sau,mai degrabS, cd absolut sigur nu este acolo. Urrde cunosc, prinurmare, ci nu existd corp-unime, cunosc ce este unimea: cici,dacd n-ag cunoa$te unimea, n-aq putea numdra, in corp,mullimea. Oriunde cunosc, ins5,, unimeaT n-o cunosc, in nicitn caz, prin simpl corpului, fiindcd prin simtul corpului nucunosc decAt numai corpul, care ne-am convins cd pur gi simplunu este unime. Apoi, dacd unimea n-am perceput-o prin simplcorpului, n-am perceput prin acel simt nici un numir, niciunul,se-nlelege, dintre acele numere pe care Ie scrutdm prininteligenfd. Cdci nu existd niciunul dintre ele, care sd nu senumeascd atArca, de cAte ori are unimea, a cdrei perceplie nuBe face prin simpl corpului. Cici jumitate-partea oricdruicorpqor, din doui, din cAte consist5 intregul, are qi ea insigijurndtatea sa. Aqa sunt, prin urmare, cele dou6 pirti in corp,lncAt nici ele insele nu-s in mod simplu doud. Numirul, insi,ucela care se numegte doi, fiindcd are de dou6 ori ceea ce innrod simplu se numeqte unimea, jumdtate-partea lui, asta, adici,lnsSgi, care este in mod simplu unimea, nu poate avea, Ia rAnduln[u, jumdtatea sa parte,. sau a treia, sau a oricAta, fiindci esteuparte gi adevdrat unimea.

23. Apoi, fiindc5, linAnd ordinea numerelor, dupd unimell vedem pe doi, numdr, care, pus la locul lui, in qir, se dovedegtedublu fa16 de unime: dublul doilor nu se inqiruie consecvent,li, interpus ternarul, urmeazd quaternarul, care este dubluldoilor. $i aceastd ralie se intinde, printr-o lege atotcerti giitrcomutabild, prin toate celelalte numer.ele, incAt, dupd unu,udici dupi primul dintre toatc numer.ele, exceptat el insugi,lrrimul este, care-l are pe dublul lui, cdci urmeaz6 doi. Dupd alrLrilea, insi, adicd, dupd doi, exceptat el lnsuqi, al doilea este,t'rrrc-l are pe dublul lui; dupd doi, intr-adevdr, primul este

autem unum noverlrn. non utlque per corpons sclsd

nol.r; quia per corporis sensum non noYl msr corpus, ql

vere puregue unum lron esse convincimus' Porro si un

non perceprmus <;orporis sensu, nullum numenxn' eo

percelrimus, eoruln duntaxat numerorum qu

intelligentia cernimus. Nullus enim est ex iis, qui n'ln'vocetur', quoties habet unum, culus perceptro corpo

."..rl ,,,r., fit. Cuiuslibet enim corpusculi pars dimit

quantis duabus totum constat, habet et ipsa dimidia

*a-. Si" ergo sunt illae duae partes in corpore, ut nipsae simpli-citer- duae sint. Numerus autem ill-e q

vt,catur duo, quorriarn bis habct illud quod simplicit

unurl cst, pars [Col. 125:3] ejus dirnidia, id est illud i

quod simpliciter unum est, non potest rursus nan

di-idin- partem vel tediam, vel quotamlibet, quon

simplex et vere unum est.

23. Deinde qurlniam tenentes ordinern numeroru

post unum duo viclemus, qui numerus ad unum collat

duplus inveniturt duplus duorum non consequenl

acljungirur, sed interp,rsit'r tcrnario quaternanus scqult

qui duplus est duomrn. Et haec ratio per omnes caete

.rr-"ro. certissirna et incommutaLili lege pertenditur,

post unum, id est post prirnum timnium-numerorum, ii

ext:epto primus sit qui duplurn ejus habet; du'r en

sequu.rtur. Post scr;undum autem, id cst post dutl, i

cxcr:pt,r scoundus sit qui duplum eius halret: post '

I

154 S.AuretiiAugry!*2g4!:tg-*!!ag Liber secundus

enim primus est ternarius, secundus quaterrrarius, duplus

.""rrldi. Post tertium, id est ternariurtr, ipso excepto tertius

qui duplex est quarti. Atque ita per omnes caeteros

*p".i". ho" qrod in prima copula numerorum' id est

uno et duobus inventum est, ut quotus qurscJue numerus

est ab ipsoergo quodincorruptueninr ullusinnunierabiles enim sunt: unde ergo novimus per omrlesr'

quibus disputantibus Deus donavit ingenium, et perhnacl

"ulig"- non obducit, rationem veritatemque.'"':I:T"et id s"nr.rs corporis non pertinere, et invertibilesinceramque consistere, et omnibus ratiocinantibus i

videndum esse communem' Quaproptcr cum multa al

possint occurrere, T"" ::-*"rrt". :i iliTT-p:b^tlpraesto sunt ratiocinantibus, et ab eis videantur

"tq.." r^tiorre singulorum quorumque cernentium'

hoc esse, aut qua phantasia vel phantasmate tam cerl

veritas .rr*".i p", ittnr-"rabilia tam fidenter, nisi i

luce interiore conspicitur, quam corporalis sensus

24. His et talibus muhis documentis coguntur

inviolata et incommutabilia maneant; non tamen mlr

acceperim quod ista ratio et veritas numeri tibi poti

occurrerit, cum ad id quod interrogaveram' resl

voluisses: non enim frustra in sanctis Libris sapien

conjunctus est numerus, ubi dictum est: Circuiui ego

cor meuml ut scirem, et considerarem, et Quoerert

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 155

ternarul, al doilea qnaternarul, duhltrl luj al doilea Dupi altreilea, adicd ternarul, exceptat el insugi, al tr.oilea este, cel care-idublul lui: dupd al trcilea. intr-adevEr, adic6 dup6 ternar, prinruleste quaternarul, al doilca, quinalul, al treilca, senarul. car.eeste dublul lui al trejlea. $i aga, dupd paln-r, exceptat el insursi,al patrulea are dublul lui: dupd patru, intr-adcviir, adici" dup[quaternar) primul este qtrinarul, al doilea, scnarul, al treitca,septenarul, al patrulea, o<:tonarul, carL] estc dublul lui patru. $iaga, prin toate celelalte, vei gdsi ccea cc s-a descoperit ?n primacopulS in qir a numerelor, adicd in unul gi doi, incAt al cAtcleadc la insugi inceputul este orice numdr, al atAtelea, dup6 el,este dublul lui. Asta, pe care o vedem, fermi gi incoruptd, cieste neclintiti prin toate numcrele, de unde o vedem, prinurmare? C[ci nimenca nu atingc cu nici un sim] al corpuluit()ate numerele; ele-s, intr-adevdr, inumerabile: de undecunoa$tem, aqadar, cd asta este prin toate, sau pr.in ce fanteziesau fantasmi se vede atAt de credincios un atAt de cerl adcviral numerelor prin inumerabile, daci nu intru luminainterioard, pe care simlul trupesc o ignor[?

24. Prir, aceasta gi prin multc clovczile de acest fel scunesc dialecticienii, cdrora Dumnezeu le-a dat ingeniul, giincipilAnarea nu le-a pus ceali in fa[d, sd m[rtur.iseascd ;iic[ ra]ia gi adevirul numerelor nu line de simtul corpului, sit;d subzistS, stornicd qi nealteratd, gi Ie cste comund, spre a ovedea, tuturor silogiqtilor. Dreptaccea, dcqi se pot ardta multcaltele, care stau comun ,qi oarct'um public la-ndemAnasilogiqtilor qi sunt vdzute de cdtre ei cu mintea Ei latiuneafieciruia dintre cei ce le scurteazd, gi ele r[mAn nealtorate giimuahile: am primit, totugi, cu toatd voia mea, faptul cd fe fls-a aritat, mai presus de toate, aceastd r.a1ic qi adevdr alnumirului, cAnd ai vrut sI rdspunzi la ceca ce intrebascm.Cdci nu-n zadar, in sfintele C54i ale infelepciunii, s-a addugattrumdrul, unde se zice: Jur-imprejur strdbdtttt-am eu Si inimaruea, sd Stiu Si sd. cercetez, Si sd scurtez intelepciunea sinumdrul (Ecl.\'11,26).sapientiam et numerum (Eccle' y71,26)

lX. - Quid sapientia, sine qua nemo beatrn; an una sit in omnibus

' sapientibus.

25' Verumtamen, quaeso te, quid de ipsa sapientia

[Co1. 1254] putas existimandum? Singulas quasque

suas arbitraris singulos quosque homines habere

sapientias? an vero unam praesto esse communr

o-.rib.r., cujus quanto magis quisque fit particeps' ta

"ri.tpi""tio.? E Quam dicas-sapientiam- nondum scio:

video ^quippe varie videri hominibrrs, quid fiat dicaturve

..pi"ri"i,-.am et qui militant, sapienter sibi fvidentur; et qui contempta militia colendo agro c

*q"; op"r.- impenduntl ho: p".tiYt laudan

triLuuntque sapientiae; et qui astuti sunt Iexcogitandos modos conquirendae pecunlae' sr

',.id"rjtot esse sapientes; et qui haec omnia negligunt i

abjiciunt, et quaeque sunt hujusmodi temporalia' et totr

"*dir- suum ad investigationem conferunt veritatis'

semetipsos Deumque cognoscant, 1mug:'- hoc et

,^pl".ti"" munus i"ai"""t; et qui huic. otio quaerendi

"o'rt"*pt.ttdi veri nolunt se dedere' sed pot

laboriosissimis curis et officiis agunt, ut hominil

consulant, et in rerum humanarum ]uste moderanoaru

et gubernandarum actione versantur' saprentes se es

arb"itrantur; et qui utrumque horum agunt, et pat

"i*r", in contemplatione veritatis, partim in labori

officiosis, quos humanae societati deberi putant'-s

fd-rn.- ..pi"rrti." tenere videnhrr' Omitto T":lrn:l*liectas, quarum nulla est quae non sectatores su

p.r"po.r".r. caeteris, eos solos .velit esse :tpi""]'Qrurnob."rn cum id nunc agaflr inter nos'.ut non cF

"lJu-r, respondendum sit, t:d qu.id .diluci

intelligentia teneamus, nullo modo ad id tibi qu

irrt"rroiu.ti respondere poter(), nisi quod credendo ten

conteniplando etiam et ratione cernendo novenm)

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru _ SS!8" g_49!q -_-157.

lX. - Ce-i tn,telepciunea, /drd de care nimenea nu'i fericit, qi dacdeste, ea, oare, una f.n Loli tnlelep{ii.

25. $i, totugi, rogu-te, despre insiqi inlelepciunea, ce crezide gAndit? Socoli cd fiecare om aparte are o anulneinlelepciune aparte, sau c5, incaltca, una le este comunla-ndemAni tuturor, cdreia, cu cAt mai mult ii devine pirtagfiecare, cu atAt este mai inlelept? Du.: Ce numeqti tuinlelepciune? eu nu gtiu inc5; vid, de bund seami, choamenilor li se pare diferit ce poatc fi inlelept ficut gi numit:cdci gi celor care ostiqesc li se pare cd ei o fac inlelept: qicei, care, dispreluind militdria, igi dau toati grija giosteneala cultivAnd ogorul, laudd mai vArtos asta qi-o punpe seama inlelepciunii; qi celor, ce-s abili intru niscocireac6ilor cdqtig6rii banilor, li se pare cd-s inlelcp{i; gi cei, careneglijeazi toate acestea sau le p[rdsesc, qi qi cAte celea deacest fel, temporale, qi-gi dau toatd silinta intru investigareaadevdrului, ca sd se cunoascd pe sine inqiqi gi peDumnezeu, judecS. cumcd acesta este marcle dar allnlelepciunii; qi cei, care nu vor sd i se dedice acestui oliu,al cdutdrii qi contemplSrii adevdrului, ci se zbuciumi, maidegrab6, in cele mai chinuitoare Iucrdri qi oficii, ca sd aibigriji de oameni, gi se fr6mAntd in acliunea guverndrii gi

dreptdiriguirii lucrurilor umane, socot cE ei sunt inlelepli; gi

r:ei, care fac qi una, gi alta dintre acestea gi trdiesc, in parte,lntru contemplarea adevirului, in parte, in munci oficioase,pe care socot cd le datoreaz5 societdlii Llmane, igi par l.:rugitfi de{in cununa in}elepciunii. Omit nenumdratele secte, dintrecare nu-i niciuna, care, punAndu-i pe adeplii sdi inainteacolorlalli, si nu-i creadi doar pe ei singurii inlelepli.Dreptaceea, cum aqa este vorba-ntre noi, incAt nu trebuie s6

rdspundem ce credem, ci ceea ce delinem prin limpedelrr{elegere, nu-!i voi putea, fiindcd qtiu doal c,rezdnd, rdspunde,tn nici un chip, la ceea ce m-ai intrebat, dec6t numai gi numaitiac6 voi qti, contemplAnd chiar qi vdzAnd prin raliune, ce

0rrrrme este insiqi inlelepciunea.sit ipsa sapientia

1.58 S- Aurelii Augustini De libero arbitrio -- Liber secundus 9i4y4* e"e*ti", Lib erul arbitru Cartea a d.oua 159

26. Aug.: Socoli tu, oare, cd inlelepciunea este, ea, alta,

decAt numai adev[rul intru care se vede gi se deline supremul

bine? Cdci toli aceia, pe care i-ai amintit, ulmdrind lucruridiverse, doresc binele qi fug de rdu, dar, de aceea urmiresc celc

diverse, fiindci fieciruia-i parc altceva bincle. Oricine doregte,

prin urmare, ceea ce nu trebuia dorit, cu toate cd nu ar doriasta, dacS nu i s-ar pdrea lui bine, gregeqte, totugi. Greqi, ins6,

nu poate nici cel ce nu doreqte nimic, nici cel care doreqte ceea

ce trebuie dorit. in cAt toli oamenii doresc, aqadar, viala fericitd,

nu greqesc. intru cAt, ins5, cineva nu line acea cale a vielii,care duce la beatitudine, deqi recunoaqte qi mirturisegte c5 el

nu voiegte si ajungd decAt numai qi numai la beatitudine, intn-r

atAt gregegte. Eroarea este, intr-adevir, cAnd urmim ceva, ce

nu ne duce la ceea ce vrem si ajungem. $i cine, cu cAt maimult greqegte in calea vielii, cu atet este mai pulin infelept.CEci cu atAt mai mult este mai departe de adevirul intrrr care

se vede qi se deline supremul bine. PricepAnd, lnsi, qi

dobAndind binele suprem, oricine devine fericit; ceea ce, fdricontroversS, voim cu tolii. Precum e, agadar, sigur ci noi vrem

sd fim fericili, tot aqa e sigur ci noi vrem sd fim inlelepli, fiindcinimeni nu e fericit fdri inlelepciune. Nimeni nu este, insi,fericit, decAt numai prin supremul bine, care se vede 9i se deline

in acel adev[r, pe careJ numim inlelepciune. Precum aqadar,

inainte si fim fericili, minlilol noastre Ii s-a imprimat noliuneafcricirii; cici prin aceasta gtim qi cu credintd, qi qi fdr5 nici o

indoialS, zicern cL noi vrem si fim fericili: intocmai aqa, maiinainte sd fim, inlelcpli, avem imprimatd in minte nofiuneainlelepciunii, plin care fiecare dintle noi in parte, dacd este

intrebat dacS vrea el, oare, s[ fie fericit, rdspunde, fird nici o

rumbrd de indoial[, cd vreaS.

27. De aceea, dac6 de-acum, e sigur intre noi ce este

lnlelepciunea, pe care) poate n-o puteai explica in cuvinte (cdci,

rlacd in nici un chip nu ai vedea-o cu spiritul, nu ai gti, in nicirrn chip, nici c5 tu vrei sI fii inlclept, nici cd trebuie si vrei,(r(jea ce nu socot ci tu ai de gAnd sd negi), vtliesc acum si-mirrlrui dacd nu socoti, oarc, c5., prccum lalia numirului gi adev5rul,

Irrtocmai aqa qi inlclept:iunea se ofer'6 pe sine comund tuturor

26. A. Num aliam putas esse sapientiam nisi

veritatem, in qua cermtur et tenetur summum bonum?

Nam illi omnes quos commemorasti diversa sectantes'

bonum appetunt, et malum fugiun! sed propterea diversa

;;;;"rr;;uod aliud alii videtur bonum' Quisquis ergo

;pp"" ilq f T;Ht$,:":;appeteret nlsr el

autem neque ille potest qur - ' t"T"

]tt"-,Tl[o" upp"tit qrrod d"btt appetere' In quantum rgrtur

omnes homines appetunt vitam beatam' non errant' In

O"*r** autem quiuq"" non eam tenet vitae lram

ir"it "d

beatitudinem, cum se fateatur et profiteatur

"l.i "a beatitudinem pervenire, in tantum errat' Errol

;; ";i", "r* ."q,,i-'r aliquid quod non ad id duci

quo volumus pewenire'.Et-tfuanto T18r:11,:" rTtae qt

errat, tanto mlnus sapit' Tanto enim magis longe estt- ^_--.

;"rt,d l; [rru ""t"it'r et tenetur summum bonu

Summo'autem bono assecuto et adepto' !3atus ctutsc

fit, *rod omnes sire controversia volumus' f1t ergo c'

;t';;; ;.r" .,,"u", ita nos constal velle esse sapi.l

*iu ,r"*o sine sapientia beatus est' Nemo.enim beat'

e'st, nisi summ(r bono' quod in ea verltatel :l:r.f]r"",**-lno""*tt', ""tttit"

et tenetut' Sicut e

-.i"q".." Ueati simus, mentibus tanren "T:t]::T::j;';:;;;"*t atis; per hanc enim scimus' fidentertpe'

;; "n. dubitationl dicimus [Col' 1255] beatos nos es

velle: ita etiam priusquam sapientes srmus' sapren

160 -

S. AuretiiAueustinjDelibero arbitrio Liber secundus

diversis tanquam summa bona appetuntur: num loe

;";;;.- summis bonis suis' '4' Vellem quidem' ut de

,r-*o bono ita nemo dubitaret, ut nemo dubitat

ouidquid illud est, non nisi eo adepto posse fieri

to*ir"- beatum. Sed quoniam magna quaestio.est' et

longum sermonem forte desiderat, putemus omnlno 1

,rri-" bona esse, quot sunt ipsae res diversae quae

sequitur, ut ipsa sapientia etiam non slt una commur

"-iiU"." q.ri. ". bo,,., q"" in illa. cernunt et eligu

homines, multa et diversa sunt? Si enim hoc putas' po

"i a" tr"" solis dubitare quod una sit, quia multa

;ir;;; sunt, quae in ea cernimus' De quihus mul

"f"gn q"itqr" pro voluntate quo fruatur p-' t:'l-11

;;;";;' et'alius altitudinem montis alicujus intuel

iiU"r,"., et eo gaudet aspectu; alius campi planitie

alius convext uillir-, alius nemorum viriditatem' ali

mobilem aequalitatem maris, alius haet: omnla) v

;;;"; horr* simul Pulchra confert "1.ta;-1:,,ider,di. Sicut ergo ista multa et diversa sunt' quae

lu"e soli. hominJs vident et eligunt ad fruendum'

;;;"" ipsa una est, in qua videt et. tenet .quo .frua,rir.""j".que intuentis aspectus: ita, etiamsi mul

sunt bona eaque divetsa, e quibus eligat quisque qut

""l",, iclque videndo et tenendo ad fruend

summum .ibi botr- recte vereque constituat; f

tamen potest ut lux ipsa sapientiae, i" q:o haec vidt

et teneri possunt, omnitus sapientibu.s sit. ut

Sf. Aurelia Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 161

silogiqtilor; sau, fiindcS sunt atAtea minti ale oamenilor, cAgi oameniexist5, de unde nici eu nu v[d nimic prin mintea ta, nici tu, prina mea, socoti" oare, ci sunt tot atAtea in{elepciuni cAfi infelep}ivor fi putAnd, ei, exista. -Eu.: Dacd binele suprem le estc tuturorunul, se cuvine ca adevd.rul, intru oarele se vede qi se deline el,intelepciunea, adic[, sd le fie, intocmai, una qi comund. Aug.:'fe-ndoiegti, insd, cE binele suprem, orice esto el, le este unul tuturoroamenilor? Eu.: Md indoiesc, desigur, fiindcn vdd ci divergii oamenise bucuri de lucruri diverse, precum de supremele lor bunuri.Aug.: Lq wea ca, intr-adevir, nimenea si nu se indoiasci despresupremul bine, intocmai precum nimenea nu se indoieqte cd, oriceeste el, numai gi numai prin dobAndirca lui poate deveni fericitomul. Dar, fiindci problema este mare qi necesit[, poate, o lungddiscu;ie, sd presupunem cd existd absolut atAtea bunuri supreme,oAte sunt insegi lucrurile diverse, care sunt rAwrite de c5tre diverqioameni precum bunuri supreme: urmeazd, oare, de asta, ci tnsdgiin{elepciunea chiar nu le este una comund hrturor, fiindcd acelet,unuri, pe care Ie vdd in ea oamenii qi lc aleg, sunt multe gi diverse?C.5ci, dacd gAndegti una ca asta, ai putea si te-ndoiegti qi despreIumina soarelui cd este una, fiindcd multe sunt qi diverse cele pecane le vedem in ea. Multe, dintu care, fiecare, dupi voinli, alege,prin simpl ochilor, din care si-qi in{rupte bucuria: gi unul priveqtecu pl5cere indlgimea wcunui munte gi se bucurd de ceea ce privegte,altul, intinderea cAmpiei, altul, adAncul viilor, altul, verdelepddurilo4 altul, suprafata migcdtoar.e a mdr.ii, alhrl, toate acesteasau pe oricale dintre ele Ie imp6rtdgegte, totodat5, fiumoa^se, intruincAntarea vederii. Precum acestea, pe care oamenii le vid inlumina soarelui gi Ie aleg sd-gi irrfrupte bucuria, sunt, agadar, multeEi diverse, gi, totuqi, lumina, in care vede qi 1ine, din ce sd-qi infiuptebucuria, privirea ficcdrui privitor in parte, este ea insSgi una,intocmai, chiar dacd sunt multe gi diverse bunur.ile, dintru carealcge gi cine ce-i place, gi, vdzAnd gi delinAnd spre infruptarea[rucuriei asta, qi-rt gi hotdrdqtc siegi, pe drept gi cu adevirat, binesuprem, se poate, totuqi, intAmpla cd insS.qi lumina intelepciunii,in care acestea pot ii vizute qi finute, sd le fie una comund hrhrrorihlclepgilor.Eu.: Recunosc ci se poate-ntAmpla gi gi cd nu impiedicdrrimic ca intelepciunea sd le fie una comunS, futuror; chiar. dac[oommunis. E'. Fateor fieri posse, nec impedire aliq

1,62 S. Aurelii Augustini De.libero arbitrio -- Liber secundus

X. - LIna est sapientiae lut omnibus sapientibus communis'

cogitationem tuam, quam si-mihi non enuntres' ego

p.8..,r. ignoro? a1 it1 3t,intelligas :l 1*," f*lflt::iro" rr"*ri, tametsi mihi abs te non dicatur? E Imo ita

^br," q,loqtre, etiam me invito, videri posse non dubite

,a, Qrod "..go ,rrr- verum videmus ambo singulir

mentibus, nonne utrlque nostrum commune est? B

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 1,63

sunt multe gi diverse bunurile supreme: dar ag wea sd qtiu a5a gi

este, oare. Cbci ceea, c;e concedem ci se poate-ntAmpla sd fie aga,

n-o conc,edem cd qi este absolut aqa. Aug.: Am ajuns, deocamdat5,sd inlelegem c5 inlelepciunea existS, dar dac[ le este, ea, unaoomund tuturor sau fiecarie infelep{i lc au pe ale lorugi, precumau sufletele ori mingile lolugi, asta n-am ajuns incd s-o intelegem..Eu.: Aqa-i.

X. - Lumina tnlelepciunii le este comund, una, tuturor tn{eleplilor.

28. Aug.: Ce, asta pe care o pricepem fie ci existSinlelepciunea, fie inleleplii, qi cd toli oamenii vor s5 fie fericili,unde o vedem? Cdci, cumcd tu c;rezi asta qi cb este adevirat, num-am indoit, desigur, in nici un chip. Vezi, prin urmare, acestadevdr precum cugetare a ta, pe care, dacd nu mi-o enunti, eu oignor cu tohrl, sau, oare, altfel, incAt inlclegi cd poate fi v6zut qi dctEtre mine acest adevdq chiar dacd nu rni se spune de c5tre tine?Dv.: Ba, dimpotrivi, incAt nu mE indoiesc cd poate fi v5zut, chiarimpotriva voinlei mele, gi de citre tine insuli. Aug.: Ceea ce vedem,prin urmare, amAndoi, unic adevirat, cu fiecare rninte aparte, nune este, oare, comun amAndurora? Eu.: Ltotvddit. Aug.: Cred,iariqi, ci hr nu negi cE trebuie doritd inlelepciunea qi ci admilir:d asta-i adevdlat. ,Eu.: Nu m5-ndoicsc nicidecum. Aug.: lardqi,putea-vom noi, oare, nega gi cd asta este adevdrat, gi cd este una, gi

t:ir Ie este comun5, spre a o vedea, tuturor celor care gtiu asta,oricAt fiecare priveqte asta nu cu mintea mea, nici cu a ta, nici curr nimdnui altuia, ci o"u propria sa minte, cum ceea ce este privit lesti comun la-ndemAni iotrro, prir,rtorilor? Du.: in nici un chip.Aug.: C6. trebuie just vdzut, iar6qi, cE mairelele trebuie puserlodesubtul maibunelor gi cE egalele-s dc comparat intre ele, gi cd

ficcdmia trebuie sd i se dea c:eea ce i se cuvine, nu vei mirh-rrisillr, oare, cE este atotadevirat qi cd atAt mie, cAt gi -t-ie, qi tuturorrrrlor care o vdd, asta ne este comlln la-ndem6nS? Eu.: Asimt. Aug.:( lr:, putea-vei) oare) nega c[ incor-uptul este mai bun decAt comptul,llcrnul, decAt temporalul, inviolabilul, decAt violabilul? Ev.: Cineo lroate? Aug.: Poatc, prin urmare, zice cineva cd acest fapt adevdrattrslc bunul siu propriu, cAnd cl le std incomutabil de fa15, spre aJ

lontempla, tuhrror cdrora sunt in stare sd-l contemple? .Eu.: Nirneni

Manifestissim e. A. ltem credo te non negare shrdendun:

esse sapientiae, atgue hoc verum esse concedere'

Prorsus non du-bito. A.Hoc item verum, et unum esse'

omnibus qui hoc sciunt, ad videndum esse communr

quamvis unusquisque id nec mea, nec tua? n:I -^ -^^-+^ ^.--onrnrof nrrm 1

cujusquam alterius, sed sua mente consplcrat' cum

qrod "onrpicitur,

omnibus conspicientibus communi

frr.".ro srti numqui<I negare poterimus? E Nullo rr'A, lr" , juste esse videndum, deteriora melioribus

subdenja, et paria paribus comparanda, et propria s

quibusque trituenda, -1o.'" fateberis esse,verissim-u

;I ;;; Lihi qru- tibi atque omnibus id videntibtpraesto esse communrtei? E' Assentior' '4' a"i

- +omnoralincorruptum melius esse corrupto, aeternum temporal

inviolabile violabili, poteris negare? B' Quis potest? '4' Ht

ergo verum potest qursque suum proprium drcere' cu

infommutabiliter contempk dum adsit omnibus qui h

contemplari valent? E, Nullus hoc vere dixerit suum

!61 -5. Aurelii AuEustinip:-tilyts-9'bilLry,----- Liber s"9!dtt"s Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d.oua 165

n-ar putea zice cu aclevdrat cd acesta este bunul sdu propriu, devreme ce este a.stfel unul qi c()mun fu1urtr., pe cAt este de adexdrat.Aug.: Iar[qi, oine neagi cd spiritul trcbuie deturnat dc lacorupgiune gi converhit la incorupqiunc, cumcd, adic[, nu complia,ci incorupfia trebuie indrdgitS? Sau cine, cum recunoagte odadevdrul existS, nu-l inlelege chiar qi incomutabil qi nu vede ci lesti comun la dispozilie tuturor mintilor in stare sdJ intuiascd?-Eu.: E-atotadevirat. Aug.: Ce, indoi-se-va, oare, neStine cd. aceaviat5, care nu se indepilrtcazi, prin nici un fel de adversit6li desentinta certi qi onestS, este mai bund decAt aceea, care, prinincomoditdlile temporale, se frAnge ugor.gi se distruge?,8u.: Cinesc va fi indoit?

29. Aug.: Nu te mai intreb mai multe de acest fel, intrucAtrni-e de-ajuns cd vezi la fel ca mine gi concezi, totodati, cEcstc atotsigur cumcl ele sunt precunl niqte reguli gi pr.ecumni.,ste lumini ale virtutiilor qi cd-s adev5rate ;i incomutabile, girE fie fiecare, fie toate le stau comun in fa!d, spre a le contempla,acelora ce-s in stare sd le pr.iveascS, fiecare prirr mintea qiraliunea proprie. Dar te intreb, incaltea, dacd acestea 1i separ cd !in, elc, de inlelcpciune? Cici cred cd ti-c limurit ciacela, care a dobAndit intelepciunea, este intelept. .Eu.:l,dmurit intrutotul. Aug.: Ce, cel, care tr5"iegte just. ar putea,cl, oare, trdi astfel, dacd nu ar vcdea c:are inferioare cdrorsuperioare si le supunE, qi care egale sd Ie uneasci-ndcsincinsele, gi care prrtprii sd le distribuic fiecd,ruia dupd cum i seltrvine? Eu.: Nu ar putea. Aug.: Oine vede, prin urmare, astca,ttcga-vei tu- oare- ci el vede-nfeleptT Eu.: Nu neg. Aug.: Ce,r;r:l; ce triieqte prudent, nu alege, el, oare, incorupliunca gi nutlist:erne, el, oare, cd trebuie pusd clcasupra corup{iunii? Eu.:At,rtv.6dit. Aug.: Oum, prin urmare, iqi conver.tegtc spiritul sprecooa oe alege-ntelcpt, gi-l conver.teqto-nfclept, va-s6-zici? Ev.: Eciit se poate dc sigur. Aug.: lar cine nu se departi prin nici ott:rclare gi suferinld dc Ia ceea ce intelept alege gi prin care selonverteqte-nfelcpt pe sine, o far:e, va-sd-zic5, -nfelept. .Eu.:Al'rsolut fird nici un dubiu. Aug": I,l-atotAnvederat, prinlr'rnare, cd toate acestea, pe (,are le-anr nurnit leguli qi luminittlr: virtutilor, tin de inlelepciunc: din momcnt ce, cu cAt maiItrrrlt se foloseq;tc <:ineva de ele intr.tr petrecerea viefii gi-rsi

adversitatibus de certa et honesta sententia demovetur'

dubitabit aliquis esse meliorem, quam eam, qua: flci}L""*-.',ai. tlmporalibus frangtui atque sukrvertitur? E'

Quis dubitaverit?

29. A. Iam huiusmodi plura non quaeram: safls enl

est quod istas tanqtram regulasr et quaedam lumi

virhrtum, et vera et rncommirtabilia'-et sive sinSula,s

.;" communiter adesse ad cnntemplandum ers cltu

valent sua quisque latrone ac mente consplcere' pan

;;;;- vides certissimumque esse concedis' Sed.se

*l."ro utarn haec tibi videantul ad sapientiam pernr

iiu* "r"do videri tibi eum qui sapienlam,3:.:"""qt.

".." ..pl**m' fl. Videtur omnino' '4' Quid? ille qui

.rrirrL, pi.."*e ita vivere. rusi videret q"u" i"fui-t]'^:p",i"rU"t subdat, et quae paria sibimet coprrlet' et

'

ir.O" .suis quibusque distribuat? B' Non H::1 fL.no hu". videt. num e'um negabis sapienter ridereT E-' I

""?.. e. ,J"tai lU" q.ti prudlnter vivir- [O"l' 1251] no

eliiit incorruptionem, et eam corruptronl praeponerr

"-i-'a"*.*iel Uurif"ttissime' '4' Cum ergo id eligit

convertat animum, quod eligendum es^se-nemo am

num negari potest sapientlr eligere? lt fullo -1

,"gr"".i; a. i;r* "rgo

Ld id quod tTi:."t"I eligit conve

*,Irnr-, sapienter utique converdt'. 'O' Cerlissimum est

Et qui ab er: quod sapientcr eligit' et q1: t" t"p1

convertit, nullis terroribus poenisque a9rylttll' slP]

,i.. a"U;. facit. IJ, Prorsus sine dubio' '4' Mani{'estrssi

".i-rgi,* omnes has, quas.regulas Otitll:.^1t:

;;;;, ad sapientiam perti.ere: quand'rquidem

magis quisqrr" ud ag"t'da'n vitam eis utitrrr" ct ser

S. Auretii Augustini De libero-arbitrio Liber secundus166

N. - Sapientia et numerus an icJem, cln aLterttm ab altero uel in

altero eristat.

30. E'. Dubitare non possum' Sed pervellem sci

ufium uno aliquo genere cDntineantur haec du<l, sapren

scilicet et numerus, qura conjuncta etiam in Scriptu

sanctis haec posita esse commemorasti; an alterrrm exrst

ab altero, aut alterum in altero consistat, veluti numerus

sapientia, vel in sapientia. Nam sapientram exrstere

,rr-"ro. aut consisteie ir trumero, non ausfn dicere: nesr

enim quomodo, quia multos novi" numerarlos a

,rr-"aotor"a, vel si quo alio nomine vocantli sunt'

summe atque mirabilitcr computant" sapientes au

perpaucL)s, aut forsitan neminem, longe venerabilior m

o*.rrr-tt sapientia c{tram numeat' '1'

Rem dicis qtto-,'quoque mirari soleo. Nam crrm irconrmutahilcm veritat

numeromm mecurn rpse considero, et ejus quasi c;r-rbi1e

penetrale vel regionc:rn rnramdarn, vel si quod alrud

aptum invcnin"potest. quo nominemus quasi habirr,

quoddam sedemque numerorum; longe removeol

"'o.por'", et irrvenien-c fortasse ."Lqta quod tngtar" po:ti

,r..,i, ,rro"r', aliquid invcniens quod verbis prc-'fer:

sufficiam, redeo tanquam lassatus irr hacc nosfla, ut loq

possim, et ea quae ante ooulos sita sunt dltrrl' sicu't ct'

solcnt. l{oc nrihi ai:cidit crtiarn cum de sapicritia rluantu

v.rleo, vigilantissirnr: atqr-re interntissime cogito' Et pr

-rlt,t.-- trtit,,t' ,'utlr hatlc durl sitrt in sert:rotrsst

Sl4Vai" e"S"tti",Lib"*l "rbit "_._ Cartea a doua 1,67

petrece vi ata dupd ele, cu atAt mai rnult trdieqte gi-oface-n-lelept: nimic, ins5, ce este-ntelept f6cut nu .L poat"zit:e pe drept ci este separ.at dc inlelepciune. -Eu.: Absolutaqa-i. Aug.: Pe cAt sunt, agadar, de adevdrate qi incomutabileregnlile numerelor', ale cdror ralie qi adevdr aj zis cd, le stauincomutabil qi comun la-ndemAnd tuturor celora care leprivesc, aqa sunt adevirate gi incomutabile regulileinlelepciunii, dintre care, intrebat acum despre puline inparte, ai rdspuns ci sunt adevdrate gi vidite gi concezi c6ele le stau comun de fa!5, spre a le contempla, tuturor celorce-s in stare sd le intuiasc5.

Xl. - inpelepciunea Si numdrul sunt, oare, totuna sau wbtd unade la alta sau una tn alta.

30. Eu.: Nu m5 pot indr>i. Dar tare ag mai l'rea eu sd qtiudacd acestea dou5, inlelepciunca, adicd, gi numErul, sunt,cle, continute, oare, in unul gi acelagi gen anume, intrucAt aiamintit ci ele-s puse-mpreund pAnd gi-n Sfintele Soripturi, sauexisti, oare, una d.e la alta, sau consistd, ele, una in alta, depild5, numdrul de Ia intelepciune sau intru inlelepciune.IntrucAt cd intelepciunea existd de la numdr sau cd consist[,ca, intru numdr, n-ag indrdzni sd spun: nu gtiu" intr-adevdr., incc mod, cdci, fiindcd cunosc mulli contabili sau socotitori, sauoum se vor mai fi numind ei cu orice alt nume, care calculeazdperfect qi milabil, inlelepti, ind, pe extr.em de pulini sau poater:ir pe nimeni, cu mulhrl gi cu multul mi se aratd mai venerabiliintelepciunea decAt num[rul. Aug.: Spui un fapt de care euInsumi md cam mir indeobste. Cdci, cAnd iau cu mine insumiin considerare incomutabilul adovdr al numerelor gi cvazicuibulsau tainila, sau un anume finut, sau orice alt nume poate figisit potrivit, prin care sd numim cvazihabitacul qi tronul anumcrrl numerelor, md-ndepdrtez mult de corp qi, gisind, poate, c;eva,gc-ag putea cugeta, negdsind, totugi, nimic, prin carc sd fiu instare sd-l exprim in cuvinte, md reintor.c oarecum ostenit, ca sdp,t vo.bi, la aceste ale noastre, qi zic cele ce-s puse inaintca ochilor.,J)rrcurn se obignuieq;te sE fie elc numite. Asta nri se-ntAmpli, chiarr:rirrd cuget, pe cAt suntin stare, atntvigilent gi atotintens, gi despr.eirrl.clcpciune. $i, de aceea, nrult md mir, curl sunt acestea dorr5

concedis.

168 S. Aurelii A"g!!ti"r 2, l,bu9 *\t'q Liber secundus

certissirnaque veritate, accedente etiam testrmonro

Scripturarum,'cltto commemoravi coniuncte illa posita;

plurimum miror, ut dii, quare nurngru:s vfis.sit multitudini

Lo*i.,r-, et chara sapicntia. Sed nirnilum illud est, quod

una quacdam eademque [t]ol. 1258] res est; verumtamen

quoniam nihilorninus in dilenis Libris de, sapientia dititur,

irod attingit a .fine usque ad finem lbrtiter, et disponit

omnia ,uoiit", (Sop. VI[, 1), ea potentia qta fortiter a

fine usque ad finem attingit, numerus fortasse dicitur: ea

i"ro gr. dLsponit omnia suauiter, sapientia proprie jam

vocatur; "rri sit utmmque unius eiusdemque sapientiae'

31. Sed quia cledit numeros omnibus rebus etiam

infimis, et in fine rerum locatis; et corpora enim omnia

quamvis in rebus extrema sint, habent numeros suos;

sapere autem non dedit corporibus, neque anim-i1

omrribus, sed tantum rationalibus, tanquam in eis sibi

sedem locaverit, de qua disponat omnia illa etiam inlquihus numeros ,Jedit, itaque quoliam de corpori

facile judicamus) tanquam de rebus quae infra noi

ordinaiae sunt, quibus imprcssos numeros infoa nos esst

cernimus; et eos propterea vilius habcmus Sed cu

coeperimus tanguam sursum versus recurrere, lnverur

"oa etiam nostras mentes transcend ere, atq

incommutabiles in ipsa rnanere veritate' Et quia sape

paucr possunt? numerare autem etiam stultis concesst

Lst, mirantur homines sapientiam, numer()sq

contemnunt. Docti autern ct studiosi, quanto re

sunt a labe terrcnaT tanto magis et numerum et sa

in ipsa veritate oontLrentur, et utrumque charunt

et in ejus veritatis comparatlone non cl.s aurum

argenturn, et caetera cle quibus homines dimicant,

ipsi etiam vilescunt sibi.j-12. Nec mireris numeros ideo viluisse h

et charam esse sapientiam, quia fatrilius possu

numelale quam sapere) cum rrideas charius illos habt

aurum quarn lumen lucernae, cui comparatum a

lidetur. Sed hon<lratur amplius res lonS;e inferior,

Sf. Aureliu Augustiru Liberul arbitru Cartea a doua 169

intru atotsccretul qi atotoertul adevdr'. addugAndu-se chiar gi

mdrturia Scripturilor, in care le-arn amintit puse-mpreuni; mdmir, precum am spus, foarte mult, de ce numdrul ii este ieftinmulfrnii oamenilor, gi intelepciunea, soumpS. Dar asta, firegte,fiindci sunt cam unu qi acelaqi lucru; dar, totugi, fiindci nu maipulin se zice, in Sfintele Scripturi, despre inlelepciune ch atingede La hotar la hotar cu tdrie qi le dispune suaD pe toote(In!el.Y[], l.), prin acea putere, care alinp;e cu Ldrie de la hotarla ho\ar poate cd e numit num[rrrl, prin aceea, ins5,, prin care ledispune suau pe toate e numiti de-acum propriu inlelepciunea,degi, gi una, qi alta sunt ale uneia qi aceleiagi intelepciuni.

31. Dar, fiindci numerele le-a dat tuturor lucrurilor, chiar gicelor infime qi agezate in finele lucmrilor; gi, lntr-adevir, corpuriletoate, oricAt sunt cele mai de jos in lucmri, au numerele lor; a fiinlelepte nu le-a dat, ins6, corpurilor, qi nici tuhrror sufletelor, cinumai celor rafionale, ca qi cum nu gi-ar fi aqezat sieqi in eletronul, dintru care ea sd le dispund pe toate, chiar qi pe celeintirne, cdrora le-a dat numerii: gi, aqa, fiindc[ judec6m facildespre corpuri, precum despre lucmri care au fost rAnduite maiprejos decAt noi, c:Erora vedem cd le-au fost imprimaTi numeriimai prejos decAt noi; de aceea ii socotim qi pe ei de un prel maide nimic. Dar, cum vom fi inceput sd ne intoarcem repede,preoum de jos in sus, descoperim cX ei transcend pAnd qi minlilenoastre qi cd rdmAn incomutabili intru insuqi adevirul. $i, fiindcipu{ini pot fi inlelepli, a numdra, ins5, li s-a conces p6nd gi

proqtilor', oamenii admir'd inlclepciunea qi disprctuiesc numerii..Doclii, ins[, gi studioqii, cu cAt sunt mai indepdrta{i de cidereapdmAnteasc5, cu atAt mai mult observd mai atent gi numdrul, qi

infelepciunea, intru adev[r'ul insugi, gi le considerd scumpe peamAndou5: gi, in comparalie cu acest adevdr nu aurrl qi argintul,q;i celelaltc, pentru care se luptd oamenii, ci ci inqigi chiar iqipierd loruqi prepl.

32. $i nici sd nu te miri c6, numerii gi-au pierdut, in falaoamenilor, pre{ul, gi intelepoiunea este scump5,, fiincd pot mairrqor sd numcre de<;At sd fie inlelepli, cum vezi cd ei 1in maiscurnp aurul dccAt lumina ISmpii, ou care) pus in comparalierrurul, se rAde. Ci sc onoreazd mai mult lucrul cu multul inferior;

lucernam sibi et mendicus accendit, aurum vero paucl

habent: quanquam sapientia absit ut in comparatione

numeri irlrerriatrt inferior, cum eadem sit; sed oculum

remotiora sunt, sicuti corpora, non attingit calore

sapiendi, sed perfundit lumine numerorum: quod tibifortasris ob."ur.rm est. Non enim ulla visibilis

ex sapientia numerus, an ipsa sapientia ex numero,

an in numero sit, an utrumque nomen unius rei possit

ostendi; illud certe manifestum est utmmque verum esse)

et incommutabiliter verum.

xll, - Llna et incommutabilis in omnibus intelligentibus r)erita.s,

elque noslro menle suPerior.

170 -- S. AurStii Ausy!4!i!e -lngS "!!!qi9Liber secundus

possis dicere tuarn vel meam., vel cujusquam hominis,'

."d omnihus incommutabilia vera cernentibusi'

$I d*4iV lWryly, Liberul arbitru Cartea a d,oua 171

:33. fCol. 1259] Quapropter nullo rnodo negaveri5

esse incommutabilem velitatem, haec omnia quae

incommutabiliter vera sunt contlnentem; quam non

intrucAt fampa qi-o aprinde siegr gi cergctor,ul, aur.ul, firsi, pulini ilau: de altrninteri, Doamnc fereqte ca, in compar.alie cu num5rul,intelepciunea sd fie g5siti inferioari, cum estc aceeagi, dar catd s6descopere ochiul cu care sd poatd fi virzut6,. Dar, prccum intr-unf.c unic, se simte co.substantiald, ca sd zic aga, lumina gi cdlclura,qi nici nu proare se aprornai de-a luneste in sinearalionale, se infierbAntS, pe cele, insd, care-s mai indepdrtate,precum corpurile, nu le atinge prin cdldura tnlelepfirii, ci le scaldl-nlurnina numerilor: ceea (rej poate lic gi-e obscur. intr.adevir, nici o

adevSrate.

XIII. - C'd adeud.rul este unu Si. incomutabil tn toli inlelegiitorii Eiel e superior minlii noctst.re.

33. I)reptaccea, nu vei putca) in nir;i un chip, nega ci csteint:omutabil adevdrul, contindtorul tuturor acestora, care suntincomutabil adev6r'ate; pe carcle nu-l poli numi al tdu satr almcu, ori al vreunuia dintrc oameni, ci cd el le std la-ndemAndqi li se oferd pe sinc, precum o lumind in moduri minunatescr;retd qi publicS, tuturor privitorilor incomutabil-adevdratelor':tanquam miris modis secretum et publicum lumen,

praesto esse ac se praebere bommuniter: omne autem

quod cc,mmuniter omnibus ratiocinantrbus atque

intelligentibus plaesto est, ad ullius eorum proprie naturam

pertinere quis dixerit'i Meministi enim, ut oprnol gu

ie ,"rribm corporis paulo ante tradatum sit; ea scilir

quae oculorum vel aurium sensu communiter tangi

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru -- --

Cartea-a doua 173

pe care qi eu, qi tu le vedem deodatl sau le auzim deodatd, nuaparlin naturii ochilor^nogtri sau urechilor, ci ne sunt noudcomuno spre a le sim1i. lntocmai aga, prin urmale) nu vei plrtea,in nici un chip, zice cd aparfin naturii minlii vreunuia dintrenoi nici cele pe care le vedem comun qi eu, qi tu, fiecare cu

lrropria minte. Cdci nu vei putea nicidecum zice cumcd ceea

ce vdd ochii a doi oameni estc ochii unuia sau ai altuia, ciceva al treilea, intru care se unesc privirea unuia qi a altuia..Eu.: Il-atotldmurit gi-atotadcvirat.

i34. Aug.: Pe acest adev[r, despre care vorbim deja de mult,qi in carele, unic, vedent atAta de multe, il socogi tu c[ este maicxcelent decAt este mintea noastrd, sau egal mingilor noastre, sauchiar inferior, poate? Dar, daci ar fi inferior, nu am judeca dupiol, ci despre el, precum judec[m despre corpuri, fiindci suntmai prejos, gi zicem, in general, nu numai cd ele sunt aga sau nusunt aga, ci chiar c[ trebuie si fie aga sau nu aga: intocmai gi

despre spiritele noastre gtim nu numai c5 spiritul este aga, ci c5,

in general, trebuie sE fie chiar qi aga. $i despre corpuri judecim,desigur, aqa, cAnd zicem: ,,Este mai pulin alb decAt trebuia";sau: ,,mai pulin pdtrat", gi multe, similar. Despre spirite, ins[: ,,Emai pulin apt decAt trebuie", sau: ,,mai pulin blAnd'; sau: ,,maipulin vehement", dupd cum raliunea moral'urilor noastre-gi vafi fdcut pirerea despre sine. $i judecSm acestea dupi acele reguliintelioare ale adevirului, pe care le vedem comun: despre ele

insele, insl, nu judec6, in nici un chip, nimeni. CAnd, intr-adevir,cineva va fi zis c[ cternele sunt mai puternicc decAt temporalclcsau cd gapte cu trei fac zece, nimenea nu zice cd aga trebuia s[fie, ci numai, cunoscAnd ci aga este, nu corijeazd examinator, cicl<lar se bucurd descoperitor. Dacd acest adevdr ar fi, insd, egal

rnintilrr n()astre, ar fi chiar qi cl insugi mutabil. Minlile noastre,

lntr-adcvdr; il vid pe el, uneori, rnai mult, alteori, mai pu1in, qi

llrin asta se recunosc pe sine ci sunt mutabile: pe cAnd el,

rirmAnAnd in sine, nici nu sporegte, cAnd cste v6zut mai multrlt: cdtlc noi, nir:i nu scade, vdzut mai pulin, ci integru gi

incorupt, ii qi-mbucuri cu lumina pe intorqii-nspre sine, gi-i gi

;xrdese;te r;u cccitatea pc-ntorqii de la sinc. Ce, o5 pAui Ei despre

rrrinlile noastre judecdnr dupd el, cAnd despre el nu putem, in

::;: ffi ;;;; "o'*u ""' 'o aequalem mentibusit"rt"ft ."Iiir* it'f"'i"rem? Sed si esset inferior' non

r".r"J"^ ,Uam, sed de illa jr-rdicarcmrrs' sir-ut iudicamus

;;;;;tb*, quia infra sunt, et'1"'1"' :i*T:*:;":;:;;i.:;'" vel non ita' sed ita vel non ita

;;";;, ;"t de animis nostris non solum ita e^sse aru

novimus, sed plerumque etiam ita csse,debere' Iit

;;;;;'il q;idem 'i" ludicamus' c.m dicimut:,T1i

;;ffi;; "., qr"rn de'buiq aut' rnirrus cpadrum' et mull

similiter:deanimisvero,Minusaptusestquamdcbeaut, minus lenis; aut mtnus veheltnens' slcut nostr()r'tl

morum se ratio tulent. Iit iudicamus haec rycundul ill

interiores regulas veritatis, c[u as c(]mmuruter cernlurut

a" ip.it *'".,i nrlln modo quis judicat tll-":::":dlxeritaeternatempor.alibusessepotl(lra,autSept0mtria decem esse) nemo dioit ita esse debuisse' *q P"lita esse coeinoscens, non exarninatol corrigtt' sed tan

i;;r;; inientor. Si autem esset aequnlis mentibus no

;;;;;"tii.., mutabilis etiam ipsa esset' Mcntes cni

no.,.." aliquando earn plus udent' d'q'{t 1::j:ex hoc fatentur se esse mutabiles: cum illa in se man

;"';;.il cum plus.a nobis r''idetut' -T:-9.:i'i::1,;;:#;;;;il et incorrupta' et u-()nversos laetif

Iumine, et avelsos puniat caec-itatc ,QulO: T*-",t,I

insismcntibusnostrtssecrrnd,urnillanrjudicalnuslClli"'ir"'lr"iu, r*-,J', i"air:a.e possimus? Dicimus e,i

174 S. Aurelii n"Clg!ry D" Ug"-"'b't'it----- Liber secund'us' Sf. AureliuAugustin, Liberularbitru Cartea a doua 775

nici un chip, judeca?.Ztcern, intr-adevir: ,,inlelege mai pulinclecAt trebuie" sau: ,,ln1elege nurnai atet cet trebuie". Mintea,ins5, trebuie si inleleag6 atAt, pe cAt se va fi putut apropia mai

aproape qi alipi str6ns incomutabilului adevdr. Dreptaceea, dac[ei .r, este nici inferior, nici egal, rdmAne cd este superior 9i mai

excelent.

XIII. - Eahortatie tntru tmbrdliSarea adeudrului, carele singurulti face pe fericigi.

35. Promisesem, ins6 dac6-fi mai amintegti, c5 eu am de

gAnd s5-1i invederez lie ceva, care este mai sublim decAt mintea

,ror.t.[ qi ..1ir.t".. Iat6, ai insugi adevdrul: imbr5fgcaz6-1, de

po1i, gi-nfrupt[-li dintru el bucuria qi delectetazi-te intrui)o-rul, qi-1i va implini t-ie cererile inimii tale (Psal. XXXI/I, 4)-

Ce ceri, intr-adevdr, mai amplu, decAt si fii fericit? $i ce-i mai

fericit decAt acela ce-qi infrupti bucuria dintn-r netulburatul, qi

incomutabilul, gi atotpreainalhrllo adevir? Sau strig6, intr-adevdr,

oare, oamenii ci ei sunt fericili, cum imbrdligeazl' cu mare dor

cloritele trupuri frumoase, fie ale solilor sau sogiilo4 fie chiar ale

curvelor qi curvarilor; qi noi, intru imbrdfigarea adevdrului, ne

mai indoim ci suntem fericigi. Strigd oamenii c5 ei sunt fericili,

cum, cu gura arsd de sete, aiung la izvorul abundent 9i salubrrr

sau gdsesc, fl5mAnzi, un prAnz sau o cin6 aleasd gi copioasd; ,si

noi vom nega cE suntem fericili, cAnd ne scdldim gi ne nutrimclintru adevdr? Obiqnuiln s-auzim vocile celor strigAndu-se pc sine

fcricili, dacd zac intre roze gi alte flori, ori chiar de-gi influpt[bucuria din unguente binemirositoale: ce-i mai amirositor, ce-i

mai fermecitor decAt suflul adevdrului, qi noi mai stdm la-ndoial6,

cAnd suntem insuflali de citre el, sd ne numim fericili? Mulf igi

hotirdsc viala fericitd in cAntul vocilor, 9i stmnelor, gi flautelor, 9i,

cAnd, ele le lipsesc lon-rgi, se judecd pe sine nefericigi; cAnd le au,

ins5, de fa16, nu-qi mai incep in sine de fericire; 9i noi, cAnd

rninlilor noastre li se strecoar[, fird nici un z1omot, ca sb zic

oqa, o anume liniqte armonioasi 9i elocventi a adevdrului, c6utimo altd via!6 fericit[ qi nu ne-nflrrptdm bucuria dintru at:easta

ruteta de certd gi de prezent5? intru lucoalea aurului gi argintului,intru lucoarea perlelor Ei a altor pestrilituri, fic a insdqi luminii

Minus intelligit quam debet, aut tantum quantum'

debet intelligiL Tarrtu- autem mens debet intelligerei

quantum propius admoveri atque inhaerere potue

in"oro^ri.bili veritati. Quare si ICol' 1260] n

inferior, ne(' aequalis est. restat ut sit superior atq

excellentior.

XIII. - Ethortatio ad amplerum ueritatis, quae una bea

.f'acit.

35. Promiseram autem, si meministi, me tibdemonstraturum esse aliquid quod sit mente nostr

atque ratione sublimius. Ecce tibi est ipsa verita

arnplectere il]am si potes, et ftuere illa,.et delecta:

in bomino, et dabii tibi petitiones cordis tui (Psr

XXXru" 4). Quid enim petis amplius quam ut beat

sis? Et quid beatius eo qui fruitur inconcussai.r"o-mrtabili et excellentissima veritate? An v'

clamant homines beatos se esse, cum pulchcorpora magno desiderio concupita, sive conlugu

sive etiam mlretricum amplexantur; et nos in ample

veritatis beatos esse dubitamus? Clamant homines

beatos esse. cum aestu aridis faucibus ad ftlnte

abundantem salubremque perveniunt, aut esurlC

constihrunt, et cum ea sibi desunt, se miserrrs iudioum autem adsunt, efferuntur laetitia: et nos

mentibus nostris sine ullo strepitu, rrt ita ditram, canor

et facundrrm qu,rddam silentium veritatis illabittrr' ali

beatam vitam quaelirnus, et tam ccfia et praesente

fn-rimur? Luce auri et argenti, lutte gernmarum et alirr

176 8. Aurelii Augustini De libero arbitrio - -

Liber secund,us

colorum, sive ipsius lucis quae ad hos oculos pertinet,sive in ignibus terrenis, sive in stellis vel luna vel sole,

claritate et jucunditate delectati homines, cum ab istalaetitia nullis molestiis, nulla indigentia revocantur, beatisibi videntur, et propter haec semper volunt vivere: et

nos in luce veritatis beatam vitam collocare metuimus?

36. Imo vero quoniam in veritate cognoscitul et

tenetur summum bonum, eaque veritas sapientia est,

cernamus in ea, teneamusque summum bonum, eoque

perfruamur. Beatus est quippe qui fruitur summobono. Haec enim veritas ostendit omnia bona, quaevera sunt, quae sibi pro suo captu intelligentes,homines, vel singula, vel plura eligunt, quibus,fruantur. Sed quemadmodum illi qui in luce soliseligunt quod libenter asprcrant, et eo aspectlaetificantur; in quibus si qui f orte fuerintvegetioribus sanisque et fortissimis oculis praeditinihil libentius quam ipsum solem contuentur, quietiam caetera quibus infirmiores oculi delectanturillustrat: sic fortis acies mentis et vegeta cum mulvera et incommutabilia certa ratione conspexeritdirigit se in ipsam veritatem, qua cuncta mnnstrantureique inhaerens tanquam obliviscitur caetera, et iilla simul omnibus fruitur. Quidquid [Col. 1261] eni

iucundum est in caeteris vr:ris, ipsa utique verita

iucundum est.

37. Haec est libertas nostra, cum isti subdimveritati: et ipse est Deus noster qui nos liberatmorte) id est a conditione peccati. [psa cnim Veritetiam homo cum hominibu s l,rquens, a

credentibus sibir Si manseritis in uerbo meo, ue

di.scipuli mei estis, et cognoscelis ueritatem,ueritas liberabi,t uos (Joan. VIII, :l'1, 32). Nulla enire fruitur anima cum libertate, nisi qua fruitur cu

securitate.

Sf. 4ryeliu Augustin, Liberul arbitru __ __9g!tu! S q9y9 __ 177

r:are tine de acegti ochi, fie intru focurile pimA,tcgti, fie i,tr.ustele, sau lund, sau soare, delectati prin strdlucire qi farrnec, cAtnici un fel de nepliceri qi nici un fel de lipsuri n*i departd dela aceastd bucurie, oamenii igi par fericili lorugi gi ,ro. .i triiascd.pururi pentru aceasta: gi noi ne temem sd ne statornicim vialafericitd intru lumina adevirului2

36. Ba, dimpotrivS, fiindcd intru adevir se cunoa$te,intr-adevdr, gi se deline binele suprem, qi adevdml insuqi esteinlclepciunea, sd privim in el gi sd definem supremul bine qisd ne-nfruptdm dintru el bucuria. F'ericit este, intradevir., oineigi infruptd bucuria din supremul bine. Acest aclevdr. Ie alati,intr-adevir, pe toate, care-s adev6rate, bune, pe ciu.e oaureniiinlelegdtori, fiecare dupi propria capacitate, gri le aleg lorugi,fie pe cAte unul, fie pe mai multe, dintru care s6-gi infruptebucuria. Dar, dupi cum cei ce aleg, in lumina soarelui, ce sEpriveascd cu pl5cere gi sd se bucure de acea privire, intre care,dacd vor fi fost, poate unii, dotali cu ochi mai vii gi mai sEnitogigi atotrrigurogi, nu vor lua in seami mai cu pldcere nimic, decAtnumai insugi soarele, c;arc le lumineazi pAni gi pe celelalte, de<:are se-ncAnti ochii mai infirmi, intocmai a1a, raza puternicd arninlii gi vie, cAnd va fi privit cu sigrrr6 raliune multele ade,virategi incclmutabile, se-ndreapti pe sine intru insuqi adevdrul, intruoare sc aratl toate, qi lipindu-i-se strAns lui, ca qi cum le uiti per-relelalte, se bucurS, intru el, dintru toate deodati. Tbt ceea .,"

"rt",intr.adevdr; plScut intru celelalte adevdrate, este pldcut neapiratprin insugi adev5rul.

37. Aceasta este libertatea noastrd, cAnd ne slrpunem acesfuirdevdr; gi el insuqi este Dumnezeul nostru, car.e ne llbereazl1le noi de la moarte, adicd, de la condilia pdcatului. intr-adevir,Insugi Adevdrul, qi incd Om vorbind cu oamenii, le zicesieqitredinci<rgllor: Dacd ueti /i rdmas intru cuudntul meu, sunlelicu adeod.rat discipolii mei, Si Deti cunoa€te adeudruL, gi adeudrulud ua li,bera pe uoi (loan, YLIL,31,32). Sufletul, intr.adevir, nusc bucur[ de nici un lucru cu libertate, decAt nurrrai dc care sellu<;urd cu set-.uritate.

778 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber secund'us

XIV. - Veritas possidetur cum securitate'

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 179

Nemo autem securus est in iis bonis quae potest

invitus amittere. Veritatem autem atque sapientiam

nemo amittit invitus: non enim locis separari ab ea

quisquam potest; sed ea quae -dicitul a veritate atque

J"plJ"tit separatio, p"tt"'it voluntas est, qua inferiora

diiiguntur. N"*o urlt"* r"ult aliquid nolens' Habemus

igitrlr qua ftrramur omnes aequaliter atclue commumter:

iullae-sunt angustiae, nullus in ea defectus' Omnes

"-rtor". suos"nullo modo sibi invidos recipit' et

omnitrus communis est, et singulis casta est' Nemo alicui

dicit: Recede, ut etiam ego accedam; remove manus' ut

etiam ego amplectar. Omnes inhaerent, idipsurn omn:s

;""** Cibus ejus nulla ex parte di-scerpitur; nihil de

lp.i Uifrit quod ego non possim' Non enim ab ejus'

commumone m pnvatum tlrum mutas aliqurd' sed quod'

t J" ilI. ".pi., "t mihi manet integrum Quod te inspirat

non exspecto ut reddatur abs te, et sic ego inspirer ex eo:

.roo ".i- aliquid ejus aliquando fit,cujusquam unrus

aut quommdam proprium, sed simul omnibus tota est

38. Minus ergo ea quae tangimus, vel quae'

gustamus, vel quae olfacimus, huic sunt verttatt

3i*ili", ."i *ugi. ". quae audimus et cernimus: quia et

omne verbuoi" qritrs auditur, totum auditur

omnibus, et simul a singulis totum; et specres omms

quae oculis adjacet, quanta-videtur ab uno, tanta

,b alio simul. 'S"d *rltr* longo intervallo sunt i

similia: nec tota enim simul sonat quaelibet vox' qut

p", ,"-pom tenditur et producitur, et aliud "i": lt]lY"- -""-r ris visibilisonat, aliud posterius; et specres omr

tanquam intumescit per locos, nec ubique tota est' t'

""rte omnia haec auferuntur invito, et quominus ei

frui possimus, quibusdam impedimur angustiis' Nr

et si posset esse culusquam suavis ca.ltul sempltern

XIV. - Adeudrul se posedd. cu securitate.

intr-adevir, nicicAnd ceva propriu unuia sau unora anume, ci Ieeste toatdl2 comuni tutur.or totodatd.

38. Mai pulin ii sunt, prin urmare, similare acestui adevdrcele pe

-care le pipiim, sau le gustdm, sau le mirosim, ci, mai

mult, cele pe care le auzim gi le vedem: cdci gi tot cuvarrtul auzit decdtre cei ce-i auzit., este tot auzit de cdtre togi qi, totodati, totul cler:dtre fiecare; gi toati ft.,ma, care li se aqterne ochilo4 cat6-i vdzut5de citre unul, atAta-i, qi totodatl, gi de cdtre alhll. Dar cu mult6deosebire li sunt ar,esta similare: cdci nici niscare voce anume nu

communls.

im ad eum audiendum venireet studiosi ejus certat

180- P-A"r"ltt A"gtklLDe libero arbitia Liber secundus

coarctarent sese, atque pugnarent de locis' quanto pl"I:'essent, ut cantanti "t't"i

q'itque plopinquior' e.t in

audiendo nihil tenerent marere secum' sed omnibus

vocibus fugientibus tangerentur' Solcm.autem istum si

vellem intueri, atque id pertinaoiter possem; et ln.ocoasu

me desereret, et'subvelaretur nubilo' et multis aliis

obstaoulis voluptatem viclendi et'm ittiitut amitterem'

Postremo etiam si adesset semper suavitas' et lucis

videnti, et voi:is audienti, quid magrlY--. ^"q T"

peryeniret, cum mihi esset commune cum belluis? At illa

iC,"t. tZOZl veritatis et sapientiae pulchritudo: 1""1Y'

"drit p"..",rerans voluntas fruendi' nec multitudine

audientium constipata secludit venientes' nec peragltur

tempore, nec migiat locis, nec nocte intercipitur' nec

,,rnhra intercludiirr. nec scnsibus corporis subjacet' De

cssc Potiorem'

XV. - Deum esse e:r ratione !'use' etplicala jam certo

cognoscitur.

39. T\'l autem concesscras, si quid supra menteq

nostrasessemonstralem,Dcumteesseconfessurum'

non sit, Dcum tamen esse, negarc non ptltens: quae noolq

erat ad dissercndum et tractandum quaestlo constltutai

Nam si te hoc movnt quod apud saorosanctam disciplinam

Christi in fidem reccpimus, csse Patrern Sapicntiae;

Sf. e*aU e"g*tw Lib"l,*l "rbif* Cartea a doua

- 181'

Iocuri, ca sd fie fiecare cAt mai aProape de cAnt[rc1, qi, auzind,n-ar reline nimicr care sd timAnl cu sine gi ar fi gi atinqi de

trecerea-n fugi a tuh-rror cuvintelor. Dacd aq wea, insd, sd privesc

soarele acesta gi ag putea face asta cu stiruinfi' m-ar gi pirilsi pe

nrine la apus, mi s-ar qi tnvilui in nori, gi aq pierde, impotrivavoinlei meie, vrluptatea de aJ velea. tt cele din urtrrS, chiat dacd

mi-ar fi pururea prezenti suavitatea, gi de vdzdtor al lurninii, gi

de ascultltor al cAntecului, ce lucru mare mi se va fi intAmplat,cAnd asta mi-ar fi comun cu dobitoacele? Mirifica frumsele, insi,a adevdrului, altminteri, a inlelepciunii, numai si existeperseverenta voin16 a imbuc,uririi, nici nu-i departi, ingrimdditdde multitudinea ascult[torilor, pe cei venili, nici nu se Petreceprin timp, nici nu migreazi prin locuri, nici nu se-ntrerupenoaptea, nici nu se-nvdluie-n umbr6, nici nu depinde de simprilecorpului. Converti,tilor la sine din intreaga lumq, care o iubesc,

tuturor, le este cea mai apropiatd, tuturor, sempitern[; nu-i innici un loc, niciieri nu lipseqte, afar6 previne, inl5untru inva15,

pe cei ce-o privesc ii preschimbd, pe tofi, intrrr mai bine, nu-i denimenea preschimbatd-n mai rdul nimenea nu iudet:d despreea, nimenea nu judecl bine fir6 ea. $i prin asta este, fird nici oumbrd de indoialb, invederat ci ea-i mai puternicd decAt minlilenoastre, care devin, prin ea lns6gi, unica, fiecare in parte, inlelepte,qi nu despre ea insiqi judeci, ci prin ea insdgi iudeci desprecclelalte.

XY. - Din ra{ionamenlul amdnunpit erplicat se cunoa$te' de-acum,

sigur cd Dumnezeu ecistd.

39. TU, ins6, mi-ai conces cd, dacd !i-aq arita ce cste deasupra

minfllor noastre gi dacd nimic nu i-ar mai fi inci supr:rior, tu veirecunoaqte c[ este Dumnezeu. Care concesiune a ta primind'o,zisei c6-i destr-rl sd se demonstreze a^sta. IntrucAt, daci exist6 ceva

rnai excelent,'ac,ela este, mai degrabi, Dumnezeu: daci, ins[, nucxist6, de-acum insuqi adevdrul este Dumnezeu. Agadar, fie cE

acel ceva existE, fie ci nu existi, tu nu vei putea, trrtuqi, nega c[l)umnezeu exist[, chestiune pe care ne-() fixaserim spre-a o discutaqi trata. ()dci, dac6 te migcd faptul c5, dupi sacrosancta disciplinia lui (lhristos, primim intru crcdinld ci existi 'latdl inlelepciunii,

L82 s lytay tW@ p"-titg"-q*!tf-

-

---,Libq :991t'11!y1

memerlto nos etiam hoc in fidem accepisse, cnrod aeterno

Patri sit aequalis quae' ab ipso ['ndc

nunc nihii qrt"r".,du- tlt fide

retinendum. Iist enim Deus,'et Quod

jam non solum indubitatrrm; quantum arbitror' fide

retinemus, sed etiam certa, quamvis adhuc tenuissima'

forma cognitionis attingrmus; cnrod cryaestioni susoeptae

clamo esse certissima. Clamo autem voce lnterlore, qua

exaudiri cupio ab ipsa veritate, et illi inhaerere: quod

non solum bonum, sed etiam summum tronum, et

beatificum esse concedo.

40. ,4. Recte sane; etiarn ego plurimum gaudeo' Sed,

quaeso te, numquid iam sapientes et beati sumus?' an

a'dhuc tendimus eo, ut id ntlbis esse provcniat? Z'' Iio nos

pertinere, negare non possum A. l)it.,, quaeso te, nonne

i'ateberis euri q"i non est iustus, injusturn esse; et qui '

q,-,id hurlrrn es? li. Quocllibet horum rne, appelles, nondum

t d",, -" dice,r'e sapierltern; t't ex iis quatl t;'-'nt:tlssi, videq,

9f. Aureliu Augustin, Liberul arbitru _ Ca*a o doua 783

amintegte,{i ci noi am pnmit,- de asemenca, intru credinl5 gi faptulch este e^gala Tatdlui Etern inlelepciunea (:are a fost ndscut5 dccdtre El Insugi. De unde, acum, nu mai e nimic de cer.cetat, ci-i deletinut cu nestrdmutatd credinfd. Existil intr-adevdr, Dumnczeu,9i existl cu-adevdrat qi suprem. Fapt, pe care nu doar r.5-l r.efinemde-acum, pe cAt socot, nepus la-ndoiali, prin credin16, ci-l chiar gi

.rtingem prin certd, oricAt subgiricd incd, formi a cugetiriirir, ceeare-i este suficient chestiunii luate asupra-ne, ca sd le putem explicagi pe celelalte, ce apa4in subiectului: doar dacd n-ai ceva, cu ce sdtc pui impotriva acestora. Drs.'. Eu le primesc, intr-adevir., pear.:estea, pitnrns de<r cu totul qi cu totul incredibil5, qi pe care nu[i-o pot explica in currinte, bucurie qi strig c5. sunt atotcerte. Strig,tns5, cu vocea interioar6, prin care doresc sd fiu auzit dc citreadevdrul insugi gi sd mi alipesc strAns lui: intrucAt conced nunumai cd este binele, ci chiar supremul bine gi beatificul.

40. Aug.: Drept, peste poate; gi eu md buc,ur, qi inc6 foartemult. Dar, rogu-te, suntem noi, oare, de-acum in{elepfi qi fcricilisau mai tindem inc6-nspre-acolo, ca sd ne provini aceasti star.en firii?.8u.: Socr:t, mai degrabd, cd noi mai tindem incS-nspre-acolo.Aug.: De unde-n1elegi, prin urmare, acestea, de care, adevdrate gi

r:erte, strigi tu cd te bucuri gi concezi cd asta apa4inc inplepciunii,sau poate? cumva) cineva necunoscltor cunoagte inlelepciunea?Eu.: CAt timp e necunoscitor, nu poate. Aug.:'Ftr, prin urmare,r:gti deja inlelept, sau nu cunogti tncd firlelepciunea. Eu.: Nu sunt,rlcsigur, inlelept incd, gi nici nu m-aq numi necunoscdtor, in cAtclrnosc inlelepciunea; intlucAt nu pot nega rrici ci acestea pe carelr: qtiu sunt certe, nici cE apa4in inplepciunii. Aug.: Spune, rogu-te,tru ai mirhrrisi tu, oare, cd acela, care nu-i just, este injust; qi cdlinc nu-i prudent e imprudent, qi cd cine nu-i tempcrat eirrtcmperat, sau poate fi ceva pus la-ndoial5 in lcgdturd cu astca?Eu.: Recunosc cd omul, cAnd nu este just, este injust gi chiar agavoi fi rdspuns gi despre prudent gi temperat. Aug.: De ce, cAndrur-i \elcpt, nu-i. prin urmare, neinfelept? Eu.: Recunosc, dcsigur.,qi asta, cd cineva, cAnd ntri inlelept, este neirrlelept. Aug.: Acum,rlr:<ri. fu care dintre aceqtia eqti? Du": Oricale dintre aceqtia sd mirlrnumeqti, cu nu indrlznesc sd mi numesc incd infelept; gi, dinhulr,r:[ea, pe care le-am conces, vid cd cste consecvent sd nu stau

184 S. Auretii Augustini De l'!':g-S''blM- Liber secundusSf. AureliuAugustin, Liberularbitru Cartea a doua 185

la-ndoial5 sd md nurnesc neinlelept. Aug.: Neinteleptul flrnoaite,prin urmare, inlelepciunea. Cioi, s-a spus deja, n-ar: fi sigur cd el

w'ea se fie inlelept gi nici cd se cuvine asta, dccAt numai gi numaidacd noliunea inlelepciunii s-ar alipi strAns minlii lui, precum aacelor lucruri, despre care, intrebat separat, ai r'Sspuns cd apa{ininlelepciunii inseqi qi de a c5ror cunoarstere te-ai bucurat. -Eu.:Aqa-i precum zici.

X\{. - inpelepciunea li se aratd. pe sine tn cctle zeloEilor sdiscrutdtori, fireSte, prin numereLeu irnprimat.e .f i.ecd.rui lucru.

47. Aug.: Ce altceva anume facem, plin urmare, cAnd nestrdduim sd fim in{clep}i, decAt numai ci ne legim, intr-unmod anume, cu cAt zel suntern in stare, str6ns, tot sufletul nostrude ceea ce atingem cu mintea qiJ punem acolo ,si-l irrfigern stabil,incAt nu se mai bucur[ de-acum de privatul s6u, pc care l-aimplicat lucmrilor tlecitoare, ci, deqertat de afecliunile tuturortimpurilor qi Iocurilor. cuprinde ceea ce cste unul gi pururiacelagi? Precum intreag5 via{a corpului este sufletul, aga,intr-adevir, viala {ericitd a sufletului este Dumnezeu. Ceea ce,

cAt timp o facem, pAnd s-o implinim, suntem pe cale. $i, pentruc5 s-a conces a te bucura de aceste bunuri sigure gi adevdrate,oricAt scdp[r5toare, pe acest drum tenebros inc5, ia, numai,scama, daci nu cumva asta este ceea cre s-a scris despreinlolepciune cd face cu iubitorii sii, cAnd vin spre ea qi o caut6:intrucAt, intr-adevdr, s-a spus: Pe cdi. ardta-li-se-oa lor bucurospe sine Si le ua ieSi lor tn intimpinare cu Loatd Prouidenla(Sop. VI, 17). Intr-adcvdr, oriincotlo tc vei fi tntors, i1i vorbegte

lie prin anume vostigii, pe (:ale le-a imprimat opereJnr sale, gi,

ratEzut intru cele exterioare, te recheamd pe tine tnlSuntru,lrrin insegi formcle exterioarelor'; intru<;At vezi c6. tot ceea ce tedclccteaz6 in corp qi te adernenegte prin sirnlurile corpului este

armonios numeric qi r:au1i cle unde este qi te leintorci in tineinsuli gi inlelegi oi nu se poate ca tu sd protrezi sau sd improbezir)cea ce atingi cu simlurile corpului, dct:At nurnai gi numaifiindc5 ai in tine legile anume ale flumselii, Ia care le raportezipe toate cele pe care [e simti frumoase tn afar'd.

respondisti, quae ad ipsam sapientiam p.ertinent' quartrm'

cognitione laetafus es. E. Ita esl ut dtcls i

XVI. - Sapientia studiosis sui inquisitoribus sese in uia ostendit'

numeris uidelicet cuique rei impressis'

41. ,4' Quid igitur aliud agimus cum studemus esse

sapientes, ,iri ,i quanta possumus alacritate' ad id

qrod -"nte contingimus) totam 1:]-u'rr nostrard

]ooau*-oan "ollig*rt:.,r, et ponamus, tbl, *O:",

:]*l'11:1irfig.-rrt ut non jlm p.il attituo gaudeat quod irrrplicavi

rebirs transeuntibus, sed e. uta omnibus tcmporum e

locomm affectionibus apprehendat id quod unum

idem semper est? Sicut enim tota vita corporrs est anrma

sic beata.rit, t ti-a" Deus est' Quod dum agimus, done'

peragamus, in via sumus lit quod istis-veris et cer

toni.r, quamvis adhuc in hoc tenebroso itine

"o.,ra"t.rtibrs, gaudere concessum est, vide utrum h'

sit quod s"r'iptutt est de sapientia, quid agat cu

amatoribus iuis cum ad eam veniunt, et ea

quaerunt: dictum est enim, ln uiis osf,7de,t^se il,

iri,lorit"r, et omni' prouidentia occurret lllls (Sap' V

17). Quoquo enrm te verteris, vestigiis qu.ibusdan

q,r."'op".iUus suis impressit, loquitur tibi' ct te ir

"*t"rio.. relabentem, ipsit extcriorum formis inti'

revocatl ut quidquid te delectat in corpore' et

corporeos illicit sensus, videas esse numerosum'

qll."r., unde sit, et in teip-sum redeas, atquc,intcllil

te id quod attingis sensibus corporis, probare

i-prob"." ,rort por.", nrsi apud te habeas q"":1

frich.itrdinis leges, ad quas referas quaeque pulchr

sentrs exterlus.

186 S. Aurelii AuEustini De @glq o'btlly --Liber secundus

artifices fieri volunt, oorpus sulrm POr lor-;a et terlpo

movent, animum vero per tempora: acccssu qur

42. lnhrere coelum et terram of mare, e;t quaec'umque

in eis vel desuper fulgent, vel deorsum repunt vcl volant

'rn"t ,r"tt t; {or-r. hatcnt, quia numeros habent: adime

illis hacc, nihil erunt' A quo ergo sunt, ntst a quo numerars;

quandoquidem in tantum illis est osso' ln quantum

,ir*"rom esse? Et omnilrm quidcm formalum

corporearum artifices homincs in arte habent numeros)

orribus coaptant opera sua: et tamdiu rnanus atque

i..,."-""," in fahiic,ando movent, donec illud quod

formatur foris, ad eam (Tuae intrrs est lucern numerorum

relatum, quantum potest impetret a.bsolutionem'

placeatque ier interpretem sensum interno judici supernos'.,r*"ro. intLrenti. Q,rr"," deir de arrificis ipsius membra

quis moveat; numerus erit: nam moventur etiam illa'

,ir-"ror". Et si detrahas clc rnalibus opus' et de animo

iC"f. fZO*l intentionem fabricandi' motusquer ille

il,"-bro.r* ad del,:ctatjrlne referatur, saltatio vocabitur'

a;;;t" ergo quid in saltatione delectet; rcspondebit tibi'

,ir-"*., L""" .r-. lnspice jam pulchntndinem formati

corporis; numeri tenentur rn loco' Inspice pulchritudinem'

*otilittti, in corpore; numeri versantur in tempore' Intra'

ad artcm unde isti procedunt, quaere ln ea ternpus el

locum; nunquarn crrt, nusquam erit; vivit in ea tamer

numerus: ,"" "j,ru

regio spation-rm est, ilec aetas dierurr

et discencla" alti ta*et,, ollrrl sc ac<'rtitnnrodant' qui s

temporis peritiores fiunt. 'lransccrlde ergo et anlmurr

artificis, ut numerum sempitcrnum videas: iam tib:

..pi"r-rti" de ipsa intoriore sede {ulgobit, et de isccretario veritatis: quae si adhuc languidi'lrcm aspcc

tuum reverberat, refcr tlculum mentis in illam viam'

se ostendebat hilariter' Mcmento sane distulisse tt

visionem quam fortior sarliorcllc rcpetas'

43. Vae qui derelinguunt tc ducem, ct obertant i

vestigris tuis, qui nuttrs tuos pro tc amant" r:t ohliviscuntt

;r;iii;";";. ..l ..,o','i..i.'r:r lirx pu.gatae rn..tis sapicrrtia!

Sf. 4"f"liy A"gyftlt t l_t:ty!_Sfa!,y Co,rl,ea u doua

42. Privegtc cerul;i pSnAntrrl, qi rnartrir,;si toitlt: t:ite lrti:tst:in ele sau deasupra, ori se tel[so, stltt zlrtlitti-t, sar-t itroittidedesubt: au forme, fiindcd au armonia nutrtcric:5: r'5pcq;tc-le

lor astal nu vor rnai fi nimir:. De la t;ine sutrt" pt'in urmare, dacinu de la cine-i nurniml; de vreme ce, intlu atAt alr ele fiirlla, int:At au fiinla armonios numericd. $i, dcsigur, oantonii fiurit,lliai tuturor formelor corporale au, in arta" armr-ittia ntlntcrit:d.crireia iqi coaptcazd r-rperelc lttr: qi at6t timp igi rtrigcrti, lucl'6nd,ruiinile gi instrultrcntolc, prArrf, ce cecii t'r: ,)$1(1 fiii.rri{ afald,raportat la acea lurnin5 a nunrctilor', car (: osl.c inltiuntru, iqicJobAnderste, pe crAt se poate) absoluliurrea qi plac:c, prin sirnplinterpret, judecltorului intern, rrontcrtlp,[a t,rr a l at'rttoniilordivine. Cauti, mai apoi, cine sd ntistc ttlcrnhrclc artifit;eluiinsuqi; va fi numirul: cici p6n6 qi ele se nri;ci arrnt,niosnumeric, $i, dacd extragi din mAini luc,rarea, gi, din spiritintenlia fiuririi, iar ntigcarea aceea a mernbrclor se rapotteazdla delectare, se va numi dans. Cauti, plin urrnat'e, ce allumedelecteazi in dans; i1i va rispuno tie trurrrirr,rl: ''lati-rn5-s". i\{aiprivegte, apoi, frumsefea corpului fiurit: nurucrii irsi :rsunrl rllul.[)r'ivcqtc, in corp, {rumse}ea rnobiliti,tii, ntrrncrii st: invArtesc intimp. IntrS in arta de unde purr:ed aceqtia, cati irt ea tinlpul gi

Iocul, va fi niciodatS, va fi niciieri; trdiegte, totugi, irt ea numirul;Ei nici linutul lui n-apa4ine spaliilot', nit:i ctatt:a, zilelor: 9i,tcrtu.si, cAnd se acomodcazh"pe sine trrtei dc a invir{a. cci' catc:

voiesc sd devinir artiqti, igi rniqcA corliul lol p,r'irr ltlctrri 9i tirnpuli,spiritul, insi, numai plin timpuri: intr-un tlttvAnt, prin trocercatirnpului dcvin mai iscusili. 'Ii'anscende, prirr r;rmatc, 9i spiritulatificelui, sd vezi numilul sempitern; dc-acum irrlelepciuneai1i va stldh.rci clin insugi trnnul sdu interior'rsi clintru insugisanctuarul adcr,Srului; carc, daci rcspittge liriyire:r ta, rrrai

slrlbu([ inr:d, itrtoarcc-1i oc;lriul ntintii [)c a(joit c,alc, unde se

alta bur:uros pe sinc. Arninter:tc-fi, cu jucJcc:trt6, c[ ttt ti'ai aurAnat

I)cntrlr altidati viziurrea, pe riarc ti-o vei intoarcc din nou. mai

liuterrrir;5 qi rnai sdndtoasi.

4i-1. Vai ccl,rl c;ari te pdrisesc pe tine cirl5,uzir qi rlticesc pe

rrrnrclc tale, carri irrbesc. ir-r Ltu.rl tiu, sernnele tale qi uit[ oe scmn

fiuri, o, atotsuavd lumin[ a mintii purificate, inldcptiune' tu. cici

!87

188 S. Aurelii Augu"stini De libero arbitrio Liber secundus Sf. AureliuAugustin, Liberularbitru Cartea a doua 189

non enim cessas inntrere nobis quac et quanta sis; et

nutus tlri sunt omne creahrraru'm decus. Et artifex enimquodammodo innuit spectatori opcris sui de ipsa operis

pulchritudine, ne ibi tohrs haereat, sed speciem corporisfabricati sic percurrat oculis, ut in eum qui fabricaveritrecurrat affectu. Similes autem sunt lominibus, qui ea

quae facis pro te amant, qui cum audiunt aliquemfacundum sapi6ntern, dum nimis suavitatem vocis ejus,

et structuras syllabamm apte locatarum avide audiunt,amittunt sententiarum principatum, cujus illa verbatanquam signa sonuelunt. lae qui se avertunt a luminetuo, et obscuritati suae dulciter inhaerent! Tanquamenim dorsum ad te ponentes, in carnali opere velut inumbra sua defiguntur, et tamen etiam ibi quod eos

delectat, adhuc habent de circumfulgentia lucis tuae.Sed umbra dum amatur, Ianguidiorem facit oculumanimi, et invalidiorem ad perferendum conspectumtuum. Propterea magis magisque homo tencbratur, dumsectatur libentius quidquid infilmiolem tolerabiliusexcipit. Ex quo incipit non posse videre quod summeest, et malum putare quidquid fallit improvidum, autillicit indigumT aul caphrm cxcruciat. cunl ea pro meritopatiatur aversionis suaeT et quidquid justum est, malurnesse non possrt.

nu-ncetezi a ne face noud semn, care gi cAtd eqti, gi sernnele talesunt toatd podoaba creatutilor. $i artistul ii face, intr-adcvlr,intr-un fel anume, semn, privitorului operei sale, dintru insS.gifrumse{ea operei, sd nu se lind prins totul aici, ci sd parcurgdastfel cu ochii forma corpului fiurit, incAt s5.-qi reintoarcd afectulasupra aceluia care-l va fi flurit. Cei, care iubesc, ins5, in ltrcultlu, cele pe care le faci, le sunt similari oarnenilol care, cAnd ilascultS pe un in{elept oarecare, meqter la vorb5, in timp ceasculti avid extrema suavitate a vocii lui gi structurile silabelorbine agezate, pierd principatul sentinlelor, ca semne ale cdruiaau rdsunat acele cuvinte. Vai celor ce se intoarnd de la luminata gi se alipesc plScut obscurit5lii loruqi. intr-adevir, preoumintorcAndu-gi spatele, se-nfig definitiv in lucrarea carnalS ca giin umbra lomqi, qi, totugi, chiar gi datul ce-i lncAnt6 pe ei acolo,il au inci tot dintru de-jur-imprejur-strdlucirea luminii tale. Dar,t:At timp e iubit6, umbra face mai slab ochiul spiritului gi maiinvalid intru suportarea infS,tigirii tale. Dreptaceea, cu multulmai mult se-ntunecd omul, cAt timp urmeaztamai cu pl5cere totceea ce-l infrunti mai tolerabil pe cel mai infirm. De unde,incepe sE nu mai poatd vedea ceea ce-i suprem gi sE socoatdrdul tot ceea ce-l ingali pe neprecaut sau il ademene;te penedemn sau il chinuiegte pe cel prins in sclavie, cAnd, de fapt,indurd acelea ca merit al abaterii sale, gi tot ceea ce estc just nupoate fi un riu.

44. Dacd, prin urmare, nimic din ceca ce vei fi observatrnutabil, fie prin simpl corpului, fie prin cercetarea spiritului, nupoli inlelege decAt mrmai gi numai dacd este finut printr-o anumeformi a numerilor, care fiindu-i retras5, recade in neant; sd nu teindoieqti, fiindcd acestea mutabile nu sunt ripuse, ci igi implinesc,pnn miqcinle m[runte gi prin distincta varietate a formelor, anumervaziversuri ale timpurilor, cd existS, totugi, o anumitd formd eterndpi incomutabilS, care nu-i nici confinutd gi cvazirisipitd prin locuriEi nici nu se prelungegte gi variazd prin timpuri, prin care toateucestea sunt tn stare a fi formate gi, fiecare in genul sdu, si umple.,si sE aclioneze numerii locurilor gi timpru'ilor'.

44. Si ergo qLridquid mutabile aspexeris, vclcorporis, vel animi consideratione capere non potesnisi aliqua numerorum forma teneatul qua detractanihil recidat; noli dubitarc, ut ista mutabilia nointercipiantur, sed dimensis motibus, et distincla variet

formarum, quasi quosdam versus tcmporum pcragantesse aliquam formam aeternam et incommutabilem,neque contineatur et quasi diffundatur [Col. 1265] Iocis

neque potendatur atque varietul temporibus. pcr quaculcta ista forrnari valeant, et plo suo gcnere implereagere locorum ac tomporllm numeros.

190 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber secundus

XVII. - Bonum et per{ectio quaecumque et [)eo est'

via se sibi ostendere hilariter, et in omni providenti{occurrere sibi: et tanto alacrius ardescit viam istan'i

peragere, quanto et ipsa via per illam pulc'hra est, ad quarri

exaeshrat pervenrre.

45. Omnis eninl res mutabilis, etiaur formabilis sit

necesse est. Sicut autem mutabile dicrimus quod mutari

potest, ita formabile quod formari potest appellaverim''Nulla

autem rcs f,rrmare seipsam poteSt: quia nulla res

potest dare sibi quod non lrabet; et utique ut habeat

i.rr*t^, formatur aliquid. Quapropter quaelibet res si

guam habet fortnam, non ei opus est accipere quod habet;

dictum est: Mutdbis ea et, mutabunlurl tu autem idem

ipse es, et anni, tui non deficient (Psal. Cl,27, 2B)' Annos

sine clefectu) pro aeternitate posuit prophetica locutio'

De hac item forma dictum est, quod in seipsa mancns

innovet omnia (Stzp' \{I, 27). Hirrc etiam comprehenditur

est eorum providentia: non enim ista essent, si illa non

esset. Inhrens ergo ct considerans universam creaturaml

quicumque iter agit ad sapientiam, sentit sapientiam in

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 1.9r

X\{I. - Oricare bine Ei perfecliune este de la Dumne-zeu.

45. Tot lucrul mutabil este, intradev6r, necesar sd fie gi

formabil. Precum, dar, numim mutabi] c'eea co poate fi mutat, totala a! putea numi forrnabil ceca ce poate fi format. Nici urt lucr-tr,

insi, nu se poate forma pe sine insuqi: fiindc6 nici un lttcru nupoate sd-qi dea siegi ceea ce nu are, gi, desigur, intrucAt arc fotmi,r:eva este format. Dreptaceea, oricdrui Iur:ru, dacd are o formianurne, nu-i este lui necesar sE primeasch ceca cc are, dacd weunulnu are, insd, form5, nu poate s5 primcascd dc la sine insuqi ot:ca

cc nu are. Prin urmare, nici un lucru nu se poate, cum am spus)

florma pe sile. Ce sd zicem, insd, mai arnplu despre mutabi]itatca<;orpului gi a spiritului; mai sus s-a spus, intr-adevir, destul. $i,astfel, rezultd cd gi corpul, qi spiritul sunt formate de cEtre o anumelbrmi incomutabil[ qi pumri rdmdstitoare. Cdrei forme i s-a zis:

l,e uei muta pe ele $i se uor muta: tu, tnsd., eELi. lu tnsuli acelo.Si,.

si. anii tdi nu se uor tmpulina (Psal. Cl, 27, 2B). Anii firiimpufinare vorbirea profeticd i-a pus in locul cternitdlii. Despreaceastd formd s-a zis, iarSgi, c5, rimAnAnd in sine insSrsi, pe toatele innoieqte (ln{e.l. Y|L,27). De aici se mai inlelege chiar gi cd toatesunt guvernate de Providentd. Dacd, intr-adevdr, toate r:ele ce

sunt, fiindu-le intrutotul substras5 forma, nu vor mai fi niciunele,insSgi forma incomutabil5, prin care toate nrutabilele subzist[,sd umple gi sE desdvArqeascd numerii lorusi, ea insSqi csteProvidenta lor: cici ele nu ar exista, daci n-ar exjsta ea. Privind,prin urmare, gi considerAnd universala creaturS, oricine calcddrumul spre inlelepciune simte pe cale inlelepciunea bu<.:uros

ardtAndu-i-se siegi pe sineqi, iegindu-i sieqi in intAmpinare intrutoatd Providenla: qi cu atAt mai cu ardoare ardc sd strdbatduceasti cale, cu cAt gi calea ins6qi este flurnoasd prin aceea lacare se-aqterne-nfierbAntat sd ajung6.

46.T:u, insd, dacd pe lAngd ceea ce este gi nu triiegte, gi ceea

ce este qi triieqte, dar nu in{elege, si ceea ce qi este, qi tr6ieqte, qi

inlelege, vei fi aflat vreun alt gen anume al creattrrilor, atunciruteazd sd zici od este un anume bine care nu oste de la Dumnezeu.Acestea trei mai pot fi, intr-adevir, enuntate ,si numai prin doudnumel dacd sunt numite colpul gi viala: intn.rcAt qi aceea, care

46. TLL autem si praeter id 4rod est ct non l'tut, et

id quod est et vir.it neque intelligit, et id guod est et vivi'

et intclligit, invencris aliquod aliud creaturarum gen

tunc audl dicere aliquod bonum esse, qurld ntln sit

Doo. 'I-ria enim haer: duobus etiam norninibus enuntiari

possunt, si appellentlrr (x)rpus et vita: quitr ot illa qu

192 S. Auretii Augustini Pe libero arbitrio --.- Liber secundus

tantum vivit, neque intelhgit, qualis est pecorum, et haec

quaeintelligit,sicutiesthcrminum,r.ectissimevitadicitur.Haec autem duo, id est, corpus et vita, quae quidem

creahrraedeputantur.(nametCreatorisipsiusvitadicitur,et ea summa vita est): istae igitur duae creaturac corpus

et vita quoniam formabilia sunt, sicuti superlus dicta

docuerunt, amissaque omniro forma h nitrilum recidunt,

satis ostendunt se ex illa forma subsistere, quae scmper

X1{[. - Libera uoluntas tametsi ad malum usum conuertl

i.n bonis numeranda est.

47. E. Satis mihi persuasum esse fateor,

quemadmodum manifestum fiat, quantum in hac vi

atque inter tales, quales nos sumus, potest, Deum essdl

et ex Deo esse omnia bona: quandoquidem omnla

sunt, sive quae intelligunt et vilrrnt et sunt, srve qu

tantum vilrrnt et sunt, sive quae tantum sunt) ex

sunt. Nunc iam tertiam quaestitlnem videamus, utru

expediri possit, inter bona esse numelandam libera

voiuntatem. Qrn demonstrato, sine dubitatioconcedam Deum dedisse nobis eam, darique opoltul

debuisti etiam istam tcrtiam iarn solutam' Propter

A. Bene meministi proposita, et secundam quaestionen

iam explicatam vigilanter animadvertisti: sed vider'

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua 1,93

doar trdiegte, qi nir infelege, precum este a dobitoacelor, gi a<;easta,

care inlelege) precum este a oamenilor', este atotdrept numitd via!5.Acestea dou5, insd, corpul, va-s5-zicd, gi viafa, care sunt absolutdestinate creaturii (c5ci qi a Creatorului insugi se numeqte vial[, qi

ea este suprema via{d), aceste dou[ creaturi, aqadar, corpul si via]a,intrucAt sunt formabile, precum ne-au invdtat celc mai slrs spuset

,si, pierzAntlu-qi absolut forrna, recad in neant, se arati indeajunspe sine cd subzistd dintm acea tormi, care este pumrea in acelaqimod. Dreptaceea, bunele, oricAte qi de oricc fel, oricAt de mari,oricAt de mici, nu pot fi decAt numai gi numai de la Dumnezeu.Ce poate fi intr-adevdr, mai mdre!, intre creaturi, decAt vialainlelegitoare sau ce, mai mSmnt decAt corpul? Care, fic ele cAt

wei de sleite qi tindi ele pAnd acolo, incAt sE nu mai fie, le r5mAnelor, totui;i. ceva din formd, intrucAt, in orice mod, sunt. Orice-irimAne, ins6, din formd oric[rri lucru nimicnic, este dintru acea

formi care nu gtie a se nimicnici gi nu ingdduie ca insegi miqcirilelucrurilnr nimicnice sau spolnice sd depigeasrE legile numerilorlorugi. Tot ceea ce se observS, agadar, lEudabil in natura lucmrilor,judece-se demn fie de-o mic6, fie de-o mare laudi, trebuie s[ fiereintors spre atotpreinalta qi inefabila laudd a Ziditorului: doardacd n-ai ceva de addugat la aceasta.

XUII. - Libera. uoinld, chiar dacd poate Ji abdtutd spre un uzrdu, trebuie, totuSi, prenumdratd-ntre bunuri.

47. Eu.: Mdrturisesc ci mi s-a demonstrat indestul de persuasivgi in modul in care devine invedcrat, pe cAt sc poate in aceast[via15 gi intre unii, precum suntem noi, si fiu convins cd Dumnezeucxisti qi cd de la Dumnezeu sunt toate bune: din moment ce toater:are sunt, fie care inleleg qi trdiesc Ai sunt, fie cale numai trdiesc qi

sunt, fie care numai sunt, sunt de la Dumnezeu. Acum sE maivedem poate fi, ea, observatd qi a treia chestiune, daci trebuie,oare? sau nu, prenumdrati, intre bune, libera voin{d. Ceea ce odatdrlemonstrat, voi concede, f6ri nici o umbr6 de-doiali, ci Dumnezeune-a datt pe ea noud gi cd s-a cuvenit sd ne fie dat[. Aug.: Bine

fi-aduci aminte cele propuse qi ai luat vigilent in seam6 a douachestiune de-acum explicati: dal trebuia s5<, vezi chiar qi pe asta,

u treia, deja dezlegatS. De aceea ziseqi, vczi-bine, cd 1i se pare c5

1,94 S. Aureliiii AugygQyyPglDe libero arbitrio Liber secundus

sunt omnia bona? Vide.s enim quantum b"ni dcsit

quippe tibi videri dixeras, dari non debuisse liberum

,.rlrrrt.ti. arbitrium, quod eo quisque peccat' Cui

sententrae tuae oum ego intulissem, rec*e fiertJi:

respondistie, ut iustitia

data est,rqua nemo.nisi recte potest.uti' Quae responslo

tua in tantos crrcurtus disputationis nos ire compulit'

quibus tibi probaremus et maiora et minora bona non

esse ,tisi "*

b"o. Quod non tam dilucide ostendi posse!;

nisi prius adversus opiniones impiae str-rltitiae' qua dicit

in.ipierrs in corde suo, Iy'on est Deus (Psal' XIil' 1'):;

Sf. Aureliu Ausustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 195

nu trebuia sE fie dat liberul voinlei arbitru. fiindci plin elpdc[tuieqte oricine. Cdrei sentinte ale tale, cum eu ii pusesemimpotriv[ cd nu se poate face drept decAt numai prin acelaqi liberarbitru al vointeils qi susgineam cu tdrie c5, mai degrab6, in acestscop ni l-a dat pe el Dumnezett, d r[spuns cd aqa trebuia s5 ne fiedat[ noud libera voin15, precum ne-a fost dat6 justilia, de carenimenea nu se poate flosi decAt numai drept. Care rispuns aI tdune-a constrAns sd strdbatem atAtea ocoliquri ale disputei, prin caresd-1i probim cE nici bunele majore, nici cele minore nu sunt decAtnumai gi numai de la Dumnezeu. Ceea ce nu se putea atAt delimpede arita, decAt numai dac[, impotriva impiei prostii, princare zice prostul in sinea sa: .Ay'u este Dumnezeu (Psol. XIII, 1),orice rafionament, inceput pe misura noastr5, despre un lucruateta de mare, ar fi lintit, oferindu-ne7 pe un drum atAta depericulos, Dumnezeu insugi ajutorul, intru ceva atotvddit. Caredou5, totugi, c5, adici, Dumnezeu existd gi c5 toate sunt de la Elinsugi bunele, chiar qi dacd inainte erau tinute cu nestrimutatdcredin15, au fost, totuqi, tratate astfel, incAt chiar qi asta, a treia, cdlibera voin{d trebuie prenum5rati intre cele bune, apareatotinvederat.

48. De-acum, din disputa de mai sus, s-a dat, intr-adevdr, laiveal[ gi s-a stabilit ferm intre noi ci natura corpului este de ungrad inferior naturii spiritului, gi, prin asta, ci spiritul este unbine mai mare decAt corpul. Dacd printre bunele corpului gdsim,prin urmare, unele de care omul poate sd se foloseascd nedrept, gi

nici nu zicem, totugi, de aceea, ci ele nu trebuia sd-i fie date,intrucAt recunoagtem cd sunt bune; cre-i de mirare, daci qi in spiritsunt unele bune, de care putem si ne folosim chiar qi nedrept,dar, intmcAt sunt bune, nu au putut fi date decAt numai gi numaidc cdtre Acela de Ia Carele sunt toate bune. Vezi, desigur, cAt bineii lipsegte corpului, citria ii lipsesc mAinile, gi, totugi, se foloseqteriu de mAini cine face cu ele fie sdlbiticii, fie nerrginiri. Dac[ aivedea pe cineva fird de picioare, ai recunoaqte cd-i lipsegteintegdtiii corpului un foarte mult bine, qi, totugi, nu ai puteanega c;5 acela, care s-ar folosi de picioare spre a-i face cuiva rdusau spre a se dezonora pe sine insuqi, se folosegte rdu de picioale.(ju ochii vedem aceastd lumind gi intredeosebim formele corpurilor;

qualiscumque de re tanta pro mod1lo nostro rmta ratrcl?

;;J"^ ipso De.l in tam periculoso itinere t:blsopitulante, in aliquid manifestum intenderetur' Q

dlo tu-"r, id est, Deum esse, et omnia btlna ex i

esse? quanquam rnconcussa fide etiam ante

tenerentur, sic tamen tractata sunt, ut hoc quoqu

tertium, inter bona esse numerandam libera

voluntatem, manifesdssime appareat'

48. Jam enim superiore disputatione patefactum es

constititque inter nos, naturam ct.rrporis inferiore glad

"r." qr.- animi naturail, &-c. per hoc animum.majt

bonum esse quam corpus' Si ergo in corporis .boniinvenimus aliqua quibui non rccte uti homo prrssit' ne

tamen proptella dicimus non ea dari debuissc) cluonra

".r" "o.rfit"rftur bona; quid mirum si et in animo su

quaedam bona- cpribus etiam non rcr'tc uti pt'ssimus'

quia bona sunt, non potuerunt dari nisi 1b,

il]o a

cui desunt manus, et tamen manibus male utitur qur t

operatur vel saeva vel turpia' Sine.pedibus aliquem

n*rpi.,"r"., fatercris cleesse integritati corpolis plurimu

bonum; et tamen eum qui ad nor:endum cuipiam''

seipsum dehonestandum pedibus -uteretur' male r

p"dibr. [Col. 12671 non ''"gtt"t' Oculis ]ranc luct

l,id"*ra, frrrmasqrto intelnoscintlls ('.rI)()t'urTr; i'dquc

tg|--, ;. A*rt" A"g"tt'* D" hb"'" "'b't Liber eeeundug

corPore, unde in fastigio

a locata sunt; et ad salutem

ia vitae commoda refert usus

oculorum: oculis tamen plerique pleraque agunt turpiter'

et eos militale cogunt t$iaAi' Et vides {u}ntum bgnym

desit in facie, si oldi desint, cum autem.adsunt, quis hos

dedit, nisi bonorum omniurrl largitor l)eus/

Quemadmodum ergo ista probas in corpore' et non

intuens eos qui ^dJ hit utuntur' laudas illum qui haec

deditbona,.i"bb".^-voluntatemsinequanemopotestrecte vivere, oportet et bonum' et divinitus datum' et potrus

tribuantur nisi bonorum omnium conditori Deo' qu

et maxima et minima bona ab illo sunt' a quo €

qL 4* rti" 4!B!:!*,!!b:, "t_S!!@+Carteu a doua

qi asta-i atotsdndtos in corpul nostnl) dc unde, a(rcste otgalrc au

fost aqezate intr-un anume rang al demnitSlii; uzul ochilol are omare importan!5 qi intm apiralea sin6td{ii. Ei in multe altole infolosul vefii: ou ochii, totuqi, mulfl fac r-r"rginos rrrulte, gi-i constrAngpe ei sd-i sold[pascd lihidouhrj. $i vezr cAt de mare bine-i lipseqte

fepi, dac6-i lipsesc ochii: cum, insi,-s de fa!i, cine i-a dat pe aceqtia,

dacd nu Dumnezeu, darnicul d[ruitor al hrtulor bunelor''i DupEr;um le aprobi, prin urrnare, in oolpr pe acestca, qi, r;cr-[zA.ndu-ipe cei ce se folosesc rdu de ele, il lauzi pe Ar;ola CareJc t)c acestea

le-a dat bune: aga qi libera voin{i, firi de cart' ttittreneit rrtt lxratctrdi drept, se cuvjne s-o m[rhrriseqti gi un bine. qi un rJat divin, qi,

mai degrab6, de condamnat pe aceia, care se folosesc rdu de acest

bine, decAt pe Acela, Carele a dat-o, cd nu trebuia sd o dea.

49. Eu.: Ag wea, prin urmare, s6-mi probezi. mai intAi, cd

libera voin1d este un anurnit bine, gi eu aq conccde r;6 Dumnezeune-a dat-o, intrucAt m5rturisesc cd toate bunele sunt de laI)umnezeu. Aug.: Nici micar atAt nu {i-am probat, aqada4 inc5,printr-o atAta de grozavd alcituire a disputei dc mai sus, cAndmdrturiseai cd toatd irumselea gi forrna corpului subzisti de lasuprema formd a tLrhrror lucrurilor, adici dc ltr aclcvitt', gi ai cutrc;es

ci este un bine? De fapt, gi cum.:6 perii otrpului nostru suntnumSra{i, vorbegte, in Evanghelie, Insuqi Adevirul (Mat.X, 30).Scdpatu-fi-a gie, insd, ceea ce vorbirdm despre sumitatea nurndruluigi despre puterea intinzAndu-se de la un oapit la altul? Ce-i, agadar,

aceastd ateta de mare perversitate, ca perii capului nostru, oricAtintre cele mai mdrunte gi absolut atotabjecte, s5-i prenumerc, totuqi,intre bune, gi nici sd nu gdseascd cdrui autor sd i se atribuie,r.lccAt numai qi numai lui Dumnezeu, Ziditolului tuturol burrelor,intrucAt qi bunele maxime, gi cele rninime sunt de la Acela, de la(jarele este tot binele, gi sd se qi incloiasci despre libera voinfi,fdrd de care conced cd nu se poatc trdi drept pAnd gi cei caretrdiesc atotstrAmb. $i, acum, rdspunde sigur, ce dat gi se pare gie,

nrd rog, mai bun in noi, f5la dc care se poate trii drept, sau f[rddc care nu se poate tr6i drcpt? .8u.: Acum, crrfd-m5, de-acum, telog: mi-e ruqine de orbirea-nri. Cine, intradevdr, ar govii cd astacste cu multul mai prestant f6rd dc care nu este dreaptd rrici ovi'.t16. Aug.: Mai nega-vei tu, prin Lrrnlarc, cd un om chiar poate sd

tr'[iascd drept? .Eu.: [,ipseasr:5 o atAt de cludE nebuniel Aug.,

r97

eos damnandos qui hoc bono male utunturt quarn eurn

oui dederit dare non debuisse fatearis'

esse, ipsa in Evangelio loquitur Veritas \Matth' )l? JU)'

Denumeriautem,,ttitat",etafineusqueadfinerrl;;;;;;;," potentia, quae locuti fueritnus' exciditL

iiiiZ Qrt" igitur ista est tanta perversitas' T!11'^1;;;t.; qrr"#ui. inter exrgua et omnino abiectissimt

fAmen inier b.lna numerare, nec lnvenlre cui auctol

o-rr" borrrm; et dubitare de libera voluntate' srt

qua recte vivi non posse concedunt' etiam qui pessir

vivunt? Et certe nunc responde, quaeso' quid ti

melius esse videatur in nobis, sine quo recte vrvr pot

,., .in" quo recte vivi non potest' fl' Jamial ,q1

;;;' i"a* .aecitatis' Quis enim ambigat id lor

esse praestantrus, slne quo reota vita nulla est? A.' I

"rg., 1, negabis luscum homrnem recte posse vl

f',iU.l tai, irrrma.ris amentia' "1'

(lum ergo in co

DA -

j,j-"tii j4r4'*!"-Wgg-"'b't'Y--- --

Liber secundus

ooulum concedas esse aliquod bonum' quo amrsso

tamen ad recte vivendum non impeditur; voluntas

libera tibi videbitur nullum bonum' sine qua recte

ratione male uti nemo Potest'

XIX. - Bona magna, minima, et media' ln mediis censetur libertos'

Ista ergo magna bona sunt: sed meminisse te

oportet, "o'i tolt'# magna' sed etiam minima bona

non esse p;t; nisi ab"illo a quo sunt.omnj-a T:lir." "" ici . 1268) Deo' Id enim supcrior disputatio

p"t.""tii, cui toties tamque laetus "?"-"-ll":]..1-s; "::::::i*ii". q"iU"s recte vivitur, magna bona, sunt: specrel

;;;;;;"".umlibet "otpot'-'"tine quibus ::1: l],

potest, -irti*a bona sunt: potentiae vero anlml slne

quibus recte vlvr non .poiest'-*.:d]:r}11-::11+ilffi".";"-o ..,ol" 'tii"' caeteris autem bonis' i

"", -"all. et minimis, non solum bene' sed 11r,11.3.1

;"iffi';ri r;;;' Et ideo virtute nemo male utitut,1-'-r- rm' quibriqri.'oprt virtutis est bonus "=i? t-:t:'l-..^*

"^.]J;;; i,o, b",," uti Possumus' -Nemo autem b

"r""a. male utitur' Quare abundantia :t -tgt'.'l

bonitatis Dei non tolt-'- magna? 'sed etiam media

minima bona esse praestitit' Magis..laudanda-e

;;"i;;.t' ejus in t"'gt'it quam in T"dlt:::

et magrs

mediis quam rn mrmmis i t'tit' sed magis in omnil

tribursset'quam sl non omnra

51 E. Assenticlr' Sed illud me movct' quomam (

liberavoluntatequaestroest'etvidemusipsambet

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a doua t99

(lum concezi, aqadar, cd ochiul este; in corp, un anumit bine, acdnri pierdere nu este totugi, o piedicd intru a trdi drept, voinlaliber6, firS dc cane nimenea nu trhieqte drept, mai pdrea-li-se-va,ca) oare, un bine nul?

50. Vezi, intr-adevdr, justigia, de care nimenea nu se folosegte

rdu. Ea se prenumird intre supremele bune, care sunt in insuqiomul qi intre toate virrulile spiritului, dintru care consist6 insSgiviala dreaptd qi onest6. De fapt, nici de prudenti, nici de tiriesufleteascS, nici de temperanli nu se folosegte nimenea rdu;intr-adev6r', in toate acestea, precum chiar gi-n insiqi justilia, pecare tu ai amintit-o, e-n deplini putere dreapta ra{iune, fdrd de

oale nu pot sd existe virtufle. De dreapta ratiune, ins6, nimeneanu se poate folosi rdu.

Xil,,. - Bmele: mari, minime pi mdii. inte cele mdii senrcrie libertatan.

Acestea sunt, prin unllare, marile bune: dar se cuvine ca tus5-! aminteqti c5 nu numai marile, ci chiar gi bunele minime nupot fi decAt numai de la Acela, de la Carele sunt bunele toate,tdic5, de la Dumnezeu. Aceasta te-a invilat, intr-adevir,rronvingitor disputa de mai sus, c6reia i-ai asimlit, gi incd atAtadc bucuros, de-atAtea gi-atAtea ori. Virtulile, aqadar, prin carese triiegte drept, sunt mari bune: formeler6 oricdror corpuri,irrs6, fdri de care se poate trii drept, sunt bune minime: puterilespirihrlui, fdrd de care, intr-adevdr, nu se poate trdi drept, suntlnrne medii. De virtuli nimenea nu se foloseqte r[u: de celelaltehune, ins6, de medii, adic6, qi minime, se poate folosi oricinenu numa bine, ci chiar gi rdu. $i, de aceea nimenea nu se foloseqte

riru de virtute, fiindc[ lucrarea virrLrlii este bunul uz al acestora,rlo care putem gi si nu ne folosim bine. Nimenea, insd, folosindu-selrine, nu se foloseqte rdu. De aceea abunden]a qi magnitr-rdineabundt[fii lui Dumnezeu a hotirAt mult superior sd fie nu numairnarile, ci chiar qi mediile gi minimele bune. Mai de ldudat este

lrundtatea [,ui intru marile, decAt intrr medii, gi mai de ]dudattntru mediile, decit intru mjnimele bune; dar mai de lSudat este

?ntru toate, decAt dac6 nu le-ar fi atnbuit pe toate.

51. Ev.: Asimt. Dar, fiindcd e vorba de libera voinld, qi vedemr:ir ea insSgi se folosegte bine sau nebine de celelalte, tocrnai de

Liber secundus

sui meminit, vel potius nos et caetera et rpsam per

memlnlmus.52. Voluntas ergo quae medium bonum est,

inhaeret incommutabili bono, eique communiproprio, sicuti est illa de qua multum locuti sumus, e

,ritrii aig"" diximus, veritas; tenet homo bea1a3 vitaleaque i-p.u .r.itn beata, id est animi affectio inhaerenti

--i---* ^-+ L^*i-iin"t-rortubili bono, proprium et primum est homirli

bonum. In eo sunt etiam virtutes omnes, quibus ma!

uti nemo potest. Nam haec quamvis magna in homi

et prima sint, propria tamen esse unrusculusq-l

hominis, non communra, satis intelligitur' Veritate enit

atque sapientia, quae communis est omnibus, omr

.rii"rrt". et beati fiunt, inhaerendo illi' Beatitudi

autem alterius hominis non fit alter beatus; qula et

eum imitatur ut sit, inde appetit beatus fieri, unde

factum videt, illa sci]icet incommutabili commumqt

veritate. Neque prudentia cujusquam fit prudens alit

aut fortis fortitudine, aut temperans temperantra' t

justus justitia hominis altelius quisquam. efficitur; s

coaptanclo animum illis incommutabilibus regu

luminibusque rirtutum, quae incorruptibiliter vilrrnt

2OO S. Aurelii AuEustini De libero arbitrio

uti caeteris vel non bene, quomodo et ipsa inter illaquibus utimur numeranda sit.,4' Quomodo omnia quae

ad scientiam cognoscimus, ratione cognoscimus, et

tamen etiam ipsaiatio inter illa numeratur quae ratione

comprehendit; sed etiam quod non .obliviscimur nos

habere memoriam, ipsa se memoria quodammodotenet in nobis, quae non solum aliorum, sed etiam

gf4"r"li" A"g"tti", Lbr*l "rbib" -__ Car-tea a d,oua 201,

asta md migcd in ce mod amune trebuic pr.enumirati qi ea insdgiintoe cele de care ne folosim. Aug., in chipul in care trtate, p" ".."le cunoaEtem spr.e gtiinfd, le cunoagtenr pr.in raliune, gi,'totuqi,chiar gi raliunea ins[gi este prenumdratd intre cele pL ".r" i"cunoagtem prin rafiune. Sau chiar uitat-ai tr, or.e, ci, cumintrebam care sunt cele cunoscute prin ratiune, ai mdrt,risit cdpAni gi raliunea se cunoagte prin rafiune? Sd nu te miri, prinLlrmare, c5, dacS ne folosim de celelalte prin Iibera vointd, noiputem si ne folosim chiar qi de libera voinld prin ea insaSi; i.trucAt,in acelaqi m,d anume, vointa, care se folosegte de

"el"lalte, .e

folosegte de sine ins6gi, precum se cunoalte p" .i.r" ins5qi rafiunea,care le cunoaqte gi pe celelalte. De fapt, gi memoria,ru lL orp.irrd"numai pe celelalte, pe toate, pe care ni le amintim; ci chiar gi cdnu uitim ci noi avem memorie insdgi memoria se line p" ,i.r",intr-un chip anume, in noi, ea, care nu-qi aminteqte numai dealtele, ci chiar gi de sine, sam, mai degrabd, noi ni le amintim gi pecelelalte, qi pe ea insdgi prin ea insaqi.

52. Voinla, prin urmare? care este un bine mediu, cAnd ise aliperste strAns incomutabilului bine, gi nu propriului, cit;omunului ei, precum este mirificul, despre care am vorbitatAt de mult qi n-am spus nimic demn, alevdr." omul poseddviala fericit6: 9i, prin ea insiqi, viala fericitd. adicd. afectiuo.,spiritului strAns alipit incomutabiiului bine, este'p.oprirl qilrrimul bine al omului. intru el suntrT chiar gi virtulile toate,rle care nimeni nu se poate folosi rdu. De fapt, accstea, oricAtsunt mari qi primele in om, se-nfelege-ndeajuns cd_i sunt, totugi,l,roprii fiecdrui om, nu comune. prin adevdr, sau inlelep"i".rl,care Ie este comun tuturor, devin, intr-adevdr, strAnsrrlipindu-i-se lui, toli inlelepfl gi fericili. prin fcricirca vreunuiarlint.e oameni, insd, nu devine altul fericit, oricAt, chiar cAndll imitd pe el, ca sd fie, de acolo doregte si devind fericit, detrnde-l vede- ficut pe acela, prin mirificul, incornutabilul qirurmunul adevdr, va-sd-zicd. $i nici prin prudenla cuiva nLtl.vr'ne altul prudent, qi nimenca nu devine tare in spirit, oriIr:rnpcrat, ori just prin tdria de sprnt, sau tempcranta, saujustilia altui om, ci, coaptAndu-gi spiritul acelor incomutabilercguli qi lumini ale virtufllor, care trdiesc incoruptibil intru

202 S. Aurelii A"C"!,1,f D'li\!' "'!'t'i9Liber secundus

bono ad mutabile bonttm, unde ei iste mtltus extstatl

ipsa velitate sapientiaque communi, quibus et illecoaptalTt et fixit ttimum, quem istis virtr-rtibus praeditum

sibi ad imitandum ProPosult'

5:3. [Col. 1269] Voluntas ergo adhaerens commuru

atque incommutabili bono, impetrat prima et-magna

hominis bona, cum ipsa sit mcdium quoddam bonum'

Voluntas autem "lr"r.t.

ab incommutabili et communi

bono, et conversa ad proprirrm bonum, aut ad exterius'

aut ad inferius, peccat' Ad proprium convertitur' cum

suae potestati, *rit ".."; ad exterius, cr-rrtr alionrm propria'

vel qua.ecumcpe ad se non perlinent, cognoscere sfudet;

ad infcrius, cum voluptatem corporis diligit: atque.ita

homo superbus, et "rtiot", et lascilr-rs effectus' excipitur

ab alia ,.it., qot" in comparatione superioris vitac mors

est; quae tamen regitur administratione divinae

providentiaeT cluac congruis yd-rbu-1 ordinat omnia' et

pro meritis sua cuique distribuit' lta fit ut neque illa bona

quae a peccantibus appetuntur, ullo modo mala sint'

.r"qr" ipsa voluntas li-L'eta, quam in bonis quibusdam

mediis numerandam esse competimus; sed malum sit

aversio eius ab incommutabili bono, et conversio ad

mutabilia bona: quae tamen aversio atque conversro'

quoniam ,',,r., "ogiiu.,

sed est voluntaria, digna et justa

eam mlsenac Poena subsequlfur'

XX. - llr L)eo non est motus ille, quo uolunLas ab incommutabili

bono auertitur.

54. Scd tu fortasse quaesiturus es7 quonrammovetrtr voluntas cum se avertit ab incommutabili

Sf- Aureliu Ausustin, Liberul arbitru Cartea a doua 203

inseqi inlelepciunea qi adevirul comun) cdlora qi-a coaptat qi

pironit spiritul gi acela, pe care, dotat cu aceste virtuli, el gi-a

propus sd-l imite.

53. Voinla, strAns alipindu-i-se, prin urmare, comunuluiqi incomutabilului bine, obfne primele gi marile bune aleomului, cum gi ea insdqi cste un anume bine mediu. Voin{a,insd, intoarsd de la incomutabilul qi comunul bine qi convertit[c6tre binele propriu sau cdtre unul exterior sau inferior,pdcdtuieqte. Se convertegte cetre binele propriu, cAnd vrea s5.

fie-n propria-i potestate; cdtre exterior, cAnd catd sd cunoascineruqinat bunele proprii ale altora sau orice nu apa4ine desine; cdtre inferior, cAnd indrdgeqte voluptatea corpului, gi, astfel,omul, devenit superb, gi curios, gi lasciv, se lasd capturat de oaltS via15, care, in compara{ie cu via}a superioari, este moartelcare este, totugi, impdr5litd prin administratiunea DivineiProvidenle, care le orAnduieqte pe toate in locuri potrivite gi iidistribuie, dupS merite, fiecdruia ceea ce i se cuvine. Aga scfacc cd nici acele bune, care-s rAwrite de pic5togi, nu-s, in niciun mod, rele, qi nici ins5gi voinla liber5, pe care am infeles citrebuie sd o prenumerdm intre anumele bune medii, ci r6uleste aversiunea ei de la incomutabilul bine gi conversiunea cdtrebunele mutabile, pe care aversiune sau conversiune, fiindcEnu este totugi constrAns5, ci voluntard, o urmeazS demna gijusta pedeaps6 cu ne{ericirea.

XX. - 1Vz; este de la l)umnezeu oceo miscare, pri.n care uoinla se

tntoarce de la incomutabilul bine.

54. Dar, fiindcS, cum se intoarce pe sine de Ia incomutabilulbine cdtre binele mutabil, voinla este miqcat[, tu ai, poate, degAnd sd intrebi de unde i se ivegte ei aceastd miqcare, care esteabsolut rea, gi, totuqi, voinla liberd, intmcAt fdrd ea nu se poatetr'di drept, trebuie, incaltea, prenumdrati intre bune. Dac5,intradevdr, aceasti miqcare, avclsiunca, adic6, a voinlei de Iabunul Dumnezeu. este, fdrd nici o umbr5 de indoial5, un pdcat,putemu-L noi numi, oare, pe Dumnezeu autor al pdcahrlui? Nuva fi, prin urmare, de la Dumnezeu aceastd migcare. De unde va fiea, prin urmare? Dac[ gi-aq rispunde !ie, astfel intrcbdtomlui, ci

qui profecto malus est, tametsi voluntas libcra, quia

.i.r" i11. nec recte vivi pr-rtest, in bonis numcranda sit'

Si enim motus istc, id cst aversio vr:rluntatis a Domino

Deo, sine duhitatione petlcatum cst, rlum possumus

auctorem pcccati Deum dicele? Non erit ergo iste.motus,

ex Dco. ilr,.l" igitur elit? Ita quaerenti tibi' si

respr-rndeam rresc,ire me, fortasse eris tristior: sed tamen

204 S. Aurelii Augustint De libero arbitrio Liber secund.us

et ad Deum non pertinere ne dubites. Qui tame

defectus quoniam est voluntarius, in nostra est posl

potestate. Si enim times illum, oportet ut nolis; si aute

nolis, non erit. Quid ergo securius quam esse in '

vita, ubi non possit tibi evenire quod non vis?

dextelam Dei, id est Dominum nostrum Jesu

Christum, fide firma teneamus, et exspectemus ce

quaesitum putes.

vera responderim. Sciri enim non potest quod nihilest. Tu tantum pietatem inconcussam tene, ut nullumtibi bonum vel sentienti, vel intelligenti, vel quoquomodo cogitanti occurrat quod non sit ex Deo. Ita enim

nulla natura occurrit quae non sit ex Deo. [Col' 1270]

Omnem quippe rem ubi mensuram et numerum et

ordinem "ialtit, Deo artifici tribuJre ne cuncteris'

Unde autem ista penitus detraxeris, nihil omninoremanebit: quia etsi remanserit aliqua formae alicujus

inchoatio, ubi neque mensuram neque numerumneque ordinem in sunt,

forma perfecta e PSaminchoationem for es ad

perficiendum subiacere videtur artifici. Si enim formae

perfectio bonum est, nonnullum iam bonum est et

ior-." inchoatio. Ita, detracto penitus omni bono,non quidem nonnihil, sed omnino nihil remanebit'Omne autem bonum ex Deo: nulla ergo natura est

quae non sit ex Deo. Motus ergo ille aversionis, quod

fatemur esse peccatum, quoniam defectinrs motus est,

omnis autem defeotus ex nihilo est, vide quo pertineat,

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a d,oua 205

eu nu gtiu, vei fi, poate, mai trist: gi totuqi gi-ag fi rSspuns adevdratl8.Intr-adevir, nu poate fi qtiut ceea ce nu este nimic. Tu tine numaipietatea nestrdmutati ci 1ie nu {i se poate ar6ta nici simgind, niciinlelegAnd, nici, in nici un mod, cugetAnd, absolut nici un bine,rare s5 nu fie de la Dumnezeu. Aqa, intradevdr, nu se aratd nici onaturS, care sd nu fie de la Dumnezeu. intr-un cuvAnt, sI nugovdi ca tot lucml, unde vei fi vdzut misura gi numdrul ,si ordinea,sd iJ atribui lui Dumnezeu, artificelui. De undc, ins5, Ie vei fistArpit cu toh-rl pe acestea, nu va mai r6mAne absolut nirnic, fiindc5,qi dacd va mai fi r6mas vreun anume inceput al weunei forme,unde nu g6seqti nici mdsur5., nici numdl, nici ordine, intrucAt,t-rriunde sunt ele, forrna este perfectS; se cuvine sd abstragi gi ins[giincoatiunea formei, care pare c6, zace precum materie supusdartfficelui spre a o tmplini in lucrare. Dac5, intr-adevdr, perfecgiuneaformei este un bine, un oarecare bine mai este incd pAn[ qiincoatiunea formei. Aga, stAlpit din rS.ddcind intregul bine, nudoar cd nu va mai r[rirAne intrucAtva ceva, ci nu va mai rdmAn'eabsolut nimic. Tot binele este, ins5, dc la Dumnezeu: nu existS,aqadar, nici o naturi, care sE nu fie de la Dumnezeu. Prin urmare,acea migcare a aversiunii, care mdrh-rrisim ci este un pdcat, intrucAtr:ste o miqcare defectivS., tot defectul este, insd, dintru nimic, iaseama numai cui ii apa4ine, gi sd nu te-ndoieqtj nu-i apa4ine luil)umnezeu. Care defect, fiindci cste, totugi, voluntar, e pus intrupotestatea noastr[. Dac5, intr-adevdr, !i-e teamd de el, se cade sdnuJ voieqti, dac5, ins6, nuJ voiegti. nu va fi. Ce-i, prin urmare, rnaisigur decAt a fi in acea viat6, unde sd nu !i se poatS-ntAmp{a ceear:c nu voiegti? Dar, fiindcd timul nu poate, precum a cdzut prinpropria-i voinld, si se ridice tot astfel prin propria-i voir4d, mAnarJreaptd a lui Dumnezeu intinsd deasupra noastr'd, adici peDomnul nostru Isus Christos sd-L linemle prin credin!5 ferm[,s5-L agteptim cu speranli certd gi sd-L dorim cu ardentd charitate.Dacd mai socofi, insd, ceva de cercetat incd mai diligent desprcoriginea picatului (cici eu nu-s de pirerc cd este acum absolutneccsar'): dac5, totugi, socoti ceva, trebie lSsat pentuu o altd disput52o.Eu.: Ltn:nez intr-utotul voinla ta sd ldsdm pe altddatd oeea ce m5 vafi miqcat de aici. Cici nu !i-ag putea concede, precum de altfelsocoti gi tu, gi faptul cd problema pusd aici este deja indcstult:t:rcetatd.

quoniam non sicut homo sponte cecidit, ita etiarsponte surgere potest; porrectam nolris desupe

spe, et oharitate ardenti desideremus. Si guid aute

de origine peccati diligentius quaerendum adhr

putas (nam omninr: ego jam opus esse.non arbitrorii guid tamen putas, in aliam disputationerdifferendum est. E, Sequor sane voluntatem tuam

ut in tempus aliud, quod hirrc moverit, differamu$Nam illud tibi non otlnce€iserim, ut satis jam indc

LIBER TERTILIS

ln quo quaeritur unde ille motus eristat quo

uoluntai ab incommutabili bono deflectit; an

secum inoicem Pugnent Dei praescientia de

hominum peccatis, et hominum ipsorum inpeccando libertas. Mor ostenditur nequaquam id'Creatori deputandum quod in creatura ita fierinecesse esi, ut uoLuntate Peccantium /iat; et

prorsus de creaturae, quae pecca-to obnoria sit,

productione ac suppLicio Laudandum esse Deum'-Hinc

ad originis uitia perducta disputationedecLaratur qLemadmodum ea haud iniuste in '

Adae posteros demanent; utque prop\er,haec ipsa

immirito peccantes ercusationem obtendant:deinceps uero difficuLtates nonnullae huc

pe rtine ntes e noda ntu r.

I [CoI.1269] Unde sit motus ille quo uoluntasincommutabili bono.

deflectit

1. fl. Quoniam satis mihi manifestum est, inter

et ea quidern non minima, numerandam esse lilvoluntatem, ex quo etiam fateri oogimur eam divini

flatam esse, darique opc.rrtuisse: jam sr opportun

'6"irtit t*r, cupio per: te cognoscere unde ille motus exir

quo ipsa voluntas avertitur a communl atq

incommutabili bono, et ad propria vel [Col' 1270] alie

vel infima, atque omnia commutabilia convertihrr bo

.4. Quid eni- irpus est hor: scire? B' Quia si ita data

ut naturalem habeat istum motrrm, iam necessitate

CARTEA A TREIA

in "or"

se cerceteazd de unde se ioegte aceamiScare, pri,n care ooin{a se abate de laincomutabilul bine. Luptd-se, oare, tndesine,preEtiin{a lui Dumnezeu despre pdcatele oamenilorSi libertatea de a pdcdtui a oamenilor ingigi, Maitntdi Si lntdi se aratd cd nu trebuie nicidecum sd-i

fie imputat creatorului faptul cd tn creqturd estenecesar sd se intdmplu o{o, tndt sd se pdcdtuiascdprin uoinpd, apoi, cd despre producerea Si supliciulcreaturii" care este supusd pdcatului, trebuie ldudatDumnezeu. De aini, ajunsd dbputa ln oiciile or@inii"se declard cum nu pe nedrept se propagd ele inurmapii lui Adam Si cd din cauza lor pdcdtoSiicautd pe nemerit scuzd: mai departe se ldmurescunele dificultdpi ioite de aici.

l, - De unde sd fie acea mtfcare, prin care ooinla se abate de laincomutabilul bine.

7. Eu.: Acum, fiindci mi+-ndestul de-nvederat ci libera voin15trebuie prenumiratd intre bune, qi, desigur, nu inhe cele minime,clc unde mai suntem consEdngi se mirturisim gi cd ea este divinrliruitd, gi cd trebuia si fie dati, doresc, dacd socoli oportun, sd(unosc prin tine, de unde se iveqte acea miqcare, prin care voinlalnsigi se intoarni de la comunul gi incomutabilul bine qi seruinvertegte spre propriile, sau streinele, sau infimele gi spre toatelrtrnele comutabile. Aug.: La ce-i, de fapt, nevoie sd gtii una carrsta? .Eu.: F'iindci, daci a fost astfcl dat6, lncAt sI aibd naturalirur:castd miqcare, se convertegte, de-acum, cu nocesitate la a^stea: gi

208 s. AureliiAw@-Libertertius

haer: convertitur; neque ulla culpa deprehendi pote:tl i

ubi natura necessitaique lominatur' '4' Placetne tibii.t" *ntr., an displicet? E' Displicet' '4' Repreheldls

"rgo ""*. E, Utique reprehendo' [Col ,1271)

A'

nJpr"h".,dis igitu; rnimi motum inculpabilern' E"t.r"rrlpubil"- aiimi motum non reprehengg:. t:d nescio

lrl.l arUi,.tionem de re manifesta' A' Vide quid sit

certi'ssima veritas, quae te coegit tam cito ohlivisci quod

paulo ante dixisti. Si enim natura vel necessitate is

motus existit, culpabilis esse nullo pacto potest: tu ve

esse culpabilem ita firmissime tenes, ut drrbitationen

de hac re tam certa etlam irridendam putaveris' Cu

ergo tibi vel affirmandum, vel certe cum aliqu.lrii'ritatione dicendum visum est, quod perspicu

falsum esse ipse convincis? Dixisti enim: Si ita data

voluntas libera. ut naturalem habeat istum motum' 1

necessitate ad haec corivertitur; neque ulla cul

deprehendi potest, ubi natura necessitasque dominatur

Nrillo -odo autem dubitare clebuisti non esse ita dataml

quando istum mr:tum culpabilem esse.non dubitas'

Ego ip.,r- motum culpabilern dixi, et,ideo mi

Jllrpll""r., ct leprehendendum ess.e dubitare no

possum: anlmam vcro q'1".,. "1o ,T:*" :incommutabili bono ad trommutabilia detratritur' neg

esse culpandam, si djus natura talis est, ut eo necessarl

moveatur. !,

2. A. Cuius est iste motus, quem profect'

culpandum es.e "orc"dis? B' ln arrimo eum videt

sed cujus sit nescio' ,4, Numquid negas eo mo'

animum mc,veri? O. Non nego' A' Negas ergo motu

quo movetur lapis, motum esse lapidis? Neque eni

iilum dico motum quo enm nos movemus' vel aliqr

9t'@- carteaatreia 209

nici nu poate fi descoperit6 nici o culp[, unde domirrd natura qi

neoesitatea. Aug.: Placeli tic, oare, aceastd rnigcare sau ip displace?

,Eu.' imi displace. Aug.: O respingi pe ea, prin urmare. Ev.:Bine-nleles c-o resping. Aug.: Respingi, prin urmare, miqcareainculpabild a spiritului. .Eu.: Miqcarea inculpabild a spiritului n-o

resping, dar nu gtiu dacS-i vreo culpd anumel pdrdsindincomutabilul bine, a se converti la cele comutabile. Aug.: Respingi,

deci, ceea ce nu qtii..Eu.: Nu md sAcAi cu vorba' am zis, de fapt:

,,Nu qtiu dac6-i weo culpd anume", astfel, incAt voiam sd se-nleleag5.,

fird nici un fel de dubiu, cd este o culpd. Cici prin aceastd vorb5:

,,Nu gdu", pe care am zis-o, am ]uat absolut intrutotul in derAdere

indoiala despre un fapt invederat. Aug.: Bag6, numai, bine, de

seamd cam cum poate fi atotcert adevSrul care te-a constrAns siui1i, atAta de iute, ceea ce-ai spus cu pulin mai nainte? Cici, daciaceastS migcare se ivegte fie prin naturS, fie prin necesitate nupoate fi, cu nici un chip, culpabild: hr !ii, ins6, atAt de-atotfern cieste culpabilS, incAt pAnd gi numai indoiala despre un fapt atAt

de cert egti gata s-o socoti de luat in derAdere. De ce 9i s-a pimt,prin urmare, fie de afirmat, fie de spus, desigur, cu o anumeindoiald, ceea ce egti tu insuli convins ci este vddit fals? Cici aispus doar: ,,Dacd libera voinli a fost astfel datd, incet s5 aibanahrral5 aceastd miqcare, se convertegte, de-acum, cru necesjtate laacestea, qi nici nu poate fi descoperitd nici o culp5, unde domin6natura gi necesitatea". 'lrebuia, vezi bine, s5 nu te-ndoieqti, inrrici un chip, cd n-a fost astfel dati, din moment ce nu te-ndoiegti

rE aceasti migcare este culpabil5. -Eu.: Eu am zis cd insdqi migcarea-i

tulpabild qi c5 de aceea-mi displace, qi nu pot sta la-ndoiald citrcbuie respinsi: neg, insi, c6-i de culpabilizat sufletul, care este

tArAt, prin aceastd migcare, de la incomutabilul bine spre cele

r:omutabile, dacd prin natura lui este astfel, incAt sd fie necesar

rniqcat prin asta.

2. Aug.: A cui este aceastd miqcare, care concezi c5-i absolut

rlc culpabilizat? Ev.: O vdd pe ea in spirit, dar, a cui sd fie, nu

;rtiu. Aug.: Negi trr, oane, c5, prin aceastd miqcare, migc6 spiritul?Eu.: Nu neg. Aug., Negi, in acest fel, oanc, cE migcarea, prin care

sc migcd piatra, este migcarea pietrei? $i nici nu zit:, vezi binerrcca migcare, prin care noi o miqc6m pe ea, sau este miqcatd prin

270 S. AuretiiAlsustiniDe@gS-"*t!lS

negandum est esse naturaleml et ideo non est

.i.iiti. illi motui quo naturaliter movetur lapis' 1'

E;i;"."" aliqui<l superioribus - duabus

Jisputatio.tibus? E. Egimus sane'.'4' Cred.o ergo

-"-irri.." te, in prima disputatione satrs essq'

""-f"t,"-, nulla .L fi"'i mentem-servam tibidiltll,';

.ri.l p.oprit voluntate (supra, lib' 1, cap.' 11' n' 27)

nam neque a superlore. neque ab aequali eam possl

inferiore, quia non potest' Restat igitur ut elus

proprius iste motus, quo fruendi voluntatemcreaturam a Clreatore convertit' qui motus si cul

deputatur (unde qui dubitat, irrisione dignus tibi vi

est), non est utiqul naturalis, sed voluntarius; in eot

similis est illi motui quo deorsum versus lapis fertur

quod sicut iste propnus est lapidis, sic .ille :-"11:

Liber tertius

ad hoc dedecus cogi, quia iniustum est; neque al

u"r'r-t.-"n in eo dissimilis, quod in potestate

habet lapis [Col. 1,272) cohlhere -motum. quo lertu

inferius; animus vero dum non vult, non ita.movetul

,i .rp"riorlbus desertis inferiora deligat; et ideo lapi

naturalis est ille motus, animo vero iste voluntarit

Hinc est quod lapidem si quis dicat peccare' qu

p."a"r" suo tendit in infima,.non dicam ipso lafl'.,oli.lior', sed profecto demens iudicatur: animum vgt

peccati arguimus, cum eum convincimus suPerioribt'desertis ui fr.r"rrdr- inferiora praeponere' Propter'

quid opus est quaerere unde iste motus existat' q

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 211

weo anume forld striin5, precum cAnd este aruncat[ spre cer, ciaocea anume, prin care, cu prcipria-i forld a greutdlii, se-ndreaptSqi cade pe p6mAnt. -Eu.: Nu neg, in ce md priveqte, cd miqcarea

;rrur care, a$a cum zicr, se-nclin6 gi tinde-nspre-n-jos, este miqicareapietrei, dar este natural6. Dac6, insd, in acest chip are pAni gi

suflctul acea migcare, este, cu siguran!5, chiar qi ea insigi naturalS:

,si nici nu poate fi, prin insuqi faptul c[ se miqci natur'al, pe dreptvituperat, intmcAt, chiar dacd se miqci spre pierzare. estc, totugi,silit de necesitatea naturii sale. Pe de alti parte, intrucAt nu neindoim od aceastd rnigcare este culpabild, trebuie, in absolut oricernod, negat cd ea este naturali, gi, de aceea, nu este smilari aceleimiqciri prin care se rniqcd natural piatra. Aug.: Fdutt-am noi,oare, ceva prin cele doud dispute de mai sus? Eu.: Ficut-am, desigrr.Aug.: Cred ci-1i amrntegti, prin uIrnare, c5, in prima disputd., s-a

dovedit indeajuns cumcd mintea nu devine, prin absolut nici unfapt, serva libidoului, decAt numai qi numai prin propria-i voin1d(supra, Lib.1, cap.11 , n.21.): intrucAt ea nu poate fi nici de cdtresuperior, nici de cdtre egal constrAnsi la aceastd rugine, fiindcdcste injust; nici de cltre inferior, fiindcS n-o poate. RimAne, agadar,cd-i este proprie aceasti migcare prin care-gi converteqte, de laCreator inspre creaturd, voinla de a se-nfrupta bucurAndu-se: carernigcare, daci-i socotiti culpi (de unde, cine se-ndoieqte, !i s-a

pdrut demn de delAdere)) nu este, vezi bine, natural[, ci voluntarS,

;ii-i este similard acelei migcdri prin care piatra se-ndreaptd pesine in jos, prin faptul c5, precum aceea-i este pr,rprie pietrei, aga

irceasta-i este proprie spiritului: pe de alti parte, disimilarl, tohrqi,prin faptul cd piatra nu are in potestate sd opreascd migcareaprirr care se indreaptd tot mai jos; spiritul, ins[, cAt timp nu wea,nu se miqcd astfel, incAt, pdrisrnd superioarele, si aleagdinferioarele; qi, de aceea, pietrei ii este natural5 acea migcare,spiritului, 1ns5, aceasta, voluntar6. Aqa se {ace cd, dac6 neqtines-ar incumeta sd spund cumcd piatra pdcdtuiegte, pentru cd tindeprin ponderea sa spre cele cAt mai de-njos, n-ag zice cd-i mai prostrJecAt insS.qi piatra, ci cd se prejudecd un dement absolut: spiritul,irrs6, il acuzd, intr-adevdr, de p6cat, cAnd ne convingcm cd el,pir6sinduJe pe cele superioare, le prepune, spre a se bucura, perrole inferioare. De aceea, ce nev,rie nrai e a ciuta de unde se ivegte

212 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio----._ Liber tertius

voluntas avertitur ab incommutabili bono ad

commutabile bonum, cum eum nonnisi animi' et''

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 213

aceastd rniqcare, prin care voinla se tntoarnd de la irrcomutabilulbine spre binele comutabil, din moment ce mdrrurisim cd ea nu-idecAt numai gi numai a spiritului, gi-i voluntard, gi, prin aceasta)- i culpabild, gi intreagd invdtdtura util6 despre acest fapt la atAta-iin stare ca, dezaprobAnd acea miqcare gi infr6nAnd-o, sd neirrturnim voinla noastrd de la prdbuqirea temporalelor, spre ase-mbucura dintru binele sempiternl.

3. Eu.: Vid qi, intr-un mod anume, ating, qi qin ci-s adeviratecele ce zict: cdci nu simt nirnic atAt de ferm gi de intim precum cieu am voinla ,si cd prin ea md migc spre a md-mbucura de ceva;intr-un cuvAnt, nu gSsesc ce ag putea nurni, in<;altea, al mcu, dacEvoinla, prin care weau qi nu lr'eau? nu este a mea: dreptaceea,c.rri, dacd nu numai qi numai mie, trebuie si-i fie atribuit tot ceeace fac riu prin ea? Cum, intr-adevdr, bunul Dumnezeu m-a fdcrltpe mine, gi nici nu pot face nimic bine decAt numai prin voinlE,apare-ndeajuns de clar cd pentru asta a fost ea, mai degrabd, datide cd.tre bunul Dumnezet. Migcarea, ins6, prin care vointa seconverteqte ici gi colo, dacd n-ar fi voluntari qi pus5-n potestateanoastri, n-ar trebui nici lSudat, nici culpabilizat omul, cAnd igiinvArte o anume cvasicardini a voinlei spre cele superioare sauspre cele inferioare, nici n-ar mai trebui absolut deloc sf6tuit ca,pdrisindu-le pe astea? sd voiascd a le dobAndi pe cele eterne qi sinu voiascd sd tr[iascd rd,u, ci sd voiasc6, bine. Oricine socoate,ins5, cE omul nu trebuie sfdhrit asta, trebuie exterrninat din rAnduloamenilor'.

lI. - PreStiinla lui Dumnezeu tn ce mod nu le tnld.turd, ea,pdcdtoSilor libera uoinld, chestiune ce pe mulpi ti chinuie.

4. Care, rum sunt astfel, mi migcd inefabil in ce mod anume-iru putinli de a se face gi ca Dumnezeu sd fie pregtiutorul hrhrrorcelor r,-iitoare, qi noi sd pdcdtuim fdrd nici un fel de necesitate.Cidci, oricine va fi zis cd se poate-ntAmpla altfel decAt a pregtiut<tirrtAi Dumnezeu, se opintegte cu atotnesdbuitd impietate sd darmepregtiinla lui Dumnezeu. Dreptaceea, daci Dumnezeu a pregtiutrE primul om avea sd p5cdtuiascd, conceadS-mi-o <:E, este necesaroricine-I- mfuturiseqte, impreund cu mine, pe Dumnezeu pregtiutor:rl tuhrror celor viitoare, dacd este, agadar, astfcl, nu zic: ,,Mai bine

voluntarium, et ob hoc culpabilem esse fateamurl'

omnisque de hac re disciplina utilis ad id valeat,l

ut eo motu improbato atque cohibito, voluntaterrl

3. E, Video, et quodammodo tango, et teneo vera

esse quae dicis: non enim quidquam-tam firme atque

intiml sentio, quam me habere voluntatem, eaqud

me moveri ad aliquid fruendum; quid autem mer

dicam, prorsus non rnvenio, si voluntas qua volo

nolo .rort est mea: quapropter cui tribuendum est, si

quid per illam maleit"io, ,ri.i mihi? Cum enim.bonus

nostram ad fruendum sempiterng bono, a lap

temporalium convertamus?

D"r.-me fecerit, nec bene aliquid faciam nisi pe

voluntatem, ad hoc potius datam esse a bono De

frtrro**, et nos nulla neccssitate peccemus' Quisqu

enim dixerit aljter cvenirc posse aliquid quam Deus

satis apparet. Motus autem quo huc aut illuc volunti

"on r"rtit r, nisi esset voluntarius, atque in nostra posih

potestate, neque laudandus cum ad superiora, nequ

Lulpandus homo esset cum ad inferiora detorquet qual

quemdam cardinem voluntatrs; neque omnl

-.on".,dr. esset ut istis neglectis aeterna vellet adipir

atque ut male nollet vivere, velleJ autem bene' Hoc aur

-on"odrm non essc hominem, quisquis existimat,

hominum numero exterminandus est'

ll. - Dei praescientia quomodo liberam uoluntatem peccant

non aufero.t, quaesti.o plurimo's torquens'

4. Quae oum ita sint, ineffabiliter me mov

qr.r*odo fieri possit ut et Dcus praescius sit omnir

praescivit, praescientiam Dei destrucre Insanlssl

impietate mnlitur. Quapropter, si praescivit D

peccaturum essc prlmum hominem, quod necesse

concedat rnihi quisquis mecltm omnium flrtur'()ru

praescium fatetui l)cum; si ergo ita est, non dico nr

214 S. Aurelii Aulustini De !@*y,*tt - --

Liber tertius

eum faceret, bonum enim fe<;it, nec obesse quidquarrr Deo

posset Peccatuquo faciendoetiam in Pumisericordiam:hoc dico, quoniam peccaturum esrse praesclvelat,necesse erat id fieri, quod futurum esse praescrebat

I)eus. Quomodo est igitur voluntas libera ubi taminevitabilis apparet necessitas?

5. /. Pulsasti vehementer: misericordia Dei adsit,

[Col. 1273] aperiatque pulsantibus' Verumtamenmaximam partem hominum ista quaestione torquer'i

non ob aliud crediderim, nisi quia non pie quaerunt,velocioresque sunt ad excusationem, quam ad

confessionem peccatorum suorum' Alii enim nullamdivinam providentiam praeesse rebus humanis libenter

opinantur', dumque fortuitis committunt casibus et

animos et corpora sua, tradunt se feriendos et dilaniandos

libidinibuq, divina judicia negantes, humana fallentes,

eos a quibus accusantur, fortunae patrocinio propulsar@

se putant; quam tamen caecam effingere ac pingere

consuevel'unt, ut aut meliores ea sint a qua se regl

arbitlanh-rr, aut se quoque cum eadeln caecitate et senh

ista fateantur et dicere. Nec enim talibus absurde etia

conceditur casibus eos agere omnia, quando agend

cadunt. Sed adversus hanc opinionem plcnam stultissimi

ac dementissirni erroris, satis, ut arbitror, secunda

serrnoncinatione dissertum est. Alii vero quanquam

non audeant praesidere lrumanae vitae providentiam Dei

malunt tamen eam vel infirmam, vel injustam, vel n

nefario errore credere, ![ua]n sua peccata pietate suppli<

con{iteri. Qui omnes si persuaderi sibi paterenhrr, ut

Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 215

rrul ficea pe el", c6cj l-a fdcut bun, qi nici nu i-ar putea dduna cuceva lui Dumnezeu pdcatul aceluia pe care l-a fdcut EI Insuqibr.rn: ba, dimpotrivd, intru care-gi ar6tase, f6cAndu-I, bundtateaSa, gi-a aritat, iarigi, pedepsinduJ, justilia qi, liberAndu-I,misericodia; nu zic, prin urmare: ,,Mai bine nul ficea pe el", ci-ozic numai c5, fiindcd pregtiuse cd are sd pdcituiasci, era necesarsi se-ntAmple ceea ce Dumnezeu pregtia cd va s6 fie. in ce modcste, prin urmare) liberd vointa, unde apare atAt de incvitabildnecesitatea?

5. Aug.: Vehement ai bdtut: fie de fatd misericordia luiI)umnezeu gi deschid6-le, ea, celor care bat. Tohrqi, mai inclinsd cred cea mai mare parte a oamenilor torturatd de aceastichestiune, nu de alta, decAt numai frindc6 ilt cerc,eteaz5 pios gi-s

mai grabnici intr'rr scuza decAt intru confesiunea picatelor lor-uqi.Llnii opineazd, incaltea, cu pl6cere, cumcd nici o providen!5 divininu guverneazi condilia umand, qi, in timp ce-qi incredrnteazd.irnprejurSrilor forhrite, gi spiritele, qi trupurile lor, se lasd cu toflrliu seama libidourilor sd-i doboare gi s5-i sfAqie qi, negatori aijudecSflor divine, ingelStori ai celor umane. socot ci pe cei der:dtre cane sunt acuzali ei ii resping sub patrociniul so4ii, pe cares-au obiqnuit s-o plhsmuiascd gi s-o picteze, totugi, oarbd, incAtsau recunosc cd sunt mai truni decAt cea de cdtrc care se socottlomnili. sau cd chiar qi ei gi simt. Ei zic astea,'u aceeaqi cc,'itate.

$i, de fapt, nici nu se concede deloc absuld cd, in asemenea cdderi,oi Ie fac pe toate, cdnd cad, fdcAndu-le. Dar', impotriva acesteiopinii, pL'ne de-o eroare atotprostcascd gi atotdementS, s-a discutat,rJupd r;um socot, indestul, in a doua noastrd convorbire. Al1ii,ins5, cu toate cE nu indrdznesc sd nege cd Providenla luil)umnezeu prezideazd vielii umane, maivoiesc. totuqi, plintr-orrelegiuitS e oare, s-o creadd pc ea fic infirmd, fie injustd, fie rca,decAt sd-qi mirturiseascS, printro suplicantd pietate, pdcatele lorugi.Care, cu to1ii, dacd s-ar l5sa sd li se ldmureasci limpede, incAt,cum cugetd despre atotbunul, gi atotjustul, qi atotputernicul, sdcreadd cd bundtatea, gi jrrstilia" gi puterea lui Dumnezeu suntinfinit mai mari gi superioale fa{d a h,rt ce con(,ep ei prin cugetare,si. considelAndu-se pe sine inqigi, sd in{eleagd cd ei datoreazdrrrulhrmili lui Dumnczeu. chial dacd lil ar fi voit ca ci sd fie ceva

s_y_.

' de optimo et justissimo et potentissimo cogitant, bonitatem

et iustitiam et potentiarn Dei longe majolemsuperioremque esse credelent, quam quidqurd cogitationri

<:,rnr'ipiunt: consideratttesque semctipst's. gtatias Dco se

debere intelligerent. etiamsi aliquid inferiu.s eos voluissed

276 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

esse quam sunt, omnibusque ossibus et medulliconscientiae srrae clarnarent: Egct diri, Domtne, mtme| cura onimam mectm, quia peccaui tibi (Psal. X5): ita certrs itineribus divinae rnisericordiae in sapr

ducerentur, ut neque inventis rebus inflati, nequeinventis turbulenti, et cognoscendo instructroresad videndum, et ad quaerendum ignorAndo mitiores.vero cui iam hoc persuasum esse non dubito, videfacile d'e tam magna quaestione respondeam, cum miprior interroganti pauca responderis.

lll. - Dei praescientia non eJficit ut non libera oolun

Peccemus.

6. Certe enim hoc te movet, et hoc mrraquomodo non sint contraria et repugnantia, utDeus praescius sit omnium futurorum, et nos nnecessitate, sed voluntate peccemus. Si enpraescius est Deus, inquis, peocaturum esse hominnecesse est ut peccet: si autem necesse est, non ergo t

in peccando voluntatis arbitrium, sed potiinevitabilis et fixa necessitas. Qua ratiocinatione hvidelicet ne confioiatur times, ut aut Deus fuomnium praescius impic negetur, aut si hoc negare

possumus, fateamur non voluntate, sed necessipeccari: an aliquid aliud te movet? B. Nihil interialiud. ,4. Res ergo universas quarum Deus est praescinon voluntate sed necessitate fieri putas. E, Omniiita puto. l1ol. 07!,4. Expergiscere tandem, tcipsum paululum intuere, et dic mihi, si potes,sis habiturus cras voluntatem, utrum peccandi, an teifaciendi. E Nescio. ,4. Quid? Deum itidem nescire tputasT B. Nullo modo id putaverim. .zl. Si e

voluntatem tuam crastinam novit, et omnihominum, sive qui sunt, sive qui futuri sunt, fupraevidet voluntates, multo magis praevidet quid'

lustis impiisque facturus sit. B. Prorsus sl meooperum praescium Deum di<;o, multo fidentius

Sj 1!!4!y4!E-!*-r@!"1 arbitru Cartea a treia 217

inf'crior a ceea ce sunt) qi sd strige dintru toate oasele gi miduvatngrijeSte

:aqaarfiici imflati

nnentati de cele ,redes",rp"r.ite, gi,e a vedea, qi, ignorAnd, mai!i_ag putea rispunde despreintr_adev5r, nu md indoiesc

inss,de-a-mif irsspuns,-,",ir3,I'olilffili::,:f.,"rTri;,:-*,

lll' - Prestiinra lui Dumnezeu nu face sd nu pdcdtuim pin riberauointd.

6. CEci, cu sigur.antd, asta te migcd qi de asta te miri: in cemod anume nu sunt contrarii qi repugnante gi cd Durnnezeu estepregtiutorul tuturor. celor viitoare, q"i qi noi pdcitui_ "" p.;"nece.sitate, ci prin voinfd. Dacd Dum,ezlu este preqtiutor, zici, ci.omul ar.e sd pdcituiascd. este, _nt.adevdr, nccesar sd pdcituiascd:dacd este, insd, necesar, nu este, prrn urmarc, in actul pdcituirii,arbitml vointei, ci, mai degrabd, inevitabila qi neclintita .r""".it.t".Din care rationament te temi sd nu cumva sd rczulte firegte una.a asta, incAt sau si fie impiu negat Dumnezeu pregtiuto, .lLtr.o.ce]or viitoare, sau, daci nu p,it"- nega asta, sd nu cumva sdmdrturisim cd se pdcituiegte nr prin v-oin1d, ci prirr ."""rii"*,sau te migcd, cumva, altceva anume?.8u.: Deocama"ta, ,al" oti".Aug..: Socoli, aqadar, ci lucr.urilc, in totalitatea lor, .l

";;.;r.preqtiutor este Dumnezeu, der.in nu prin voin{d, ci prin ,""".iirt".,Eu.: Absolut aqa cred. Aug.: Dezm<uleqte_te, in sfArqit, gi scurteazd._tc

, spune-mi pe car.e voin{A anumede a pdcdtui sau pe cea de a!i ci, tot la fel, nici Dumnezeu

voi fi crezut una ca asta. Aug.:inta ta dc mAine gi prevede qi

ale r;et.r ce au sE fie, prevcclc, .:lt:l'i:,tf"i,:':: ::JH'i"l;r:u j,rstii gi impiii. .E'u.: Dcsigur, dacd_L nlrmcs. pc Dumnezcupreqtiutorul lucr'drilrr mere, cu rnult mai irxrr.edinlat voi fi zis

218 S. Aurelii Augustini De-!!-np qbit'ig

srrnt sempiterna. A. Nihil ergo in sua creatura operatur

Deus. E, l.- ,"-"1 statuit ;-uemadmodum feratur ordo

ejus universitatis quam condidit; neque enim aliqrrid

.rt',r" .roolrr',tate administrat. '4' Numquid neminem

beatum facit? E. Facit vero. '4' Tunc utique facit'quando ille fit. E. Ita est. ,4. Si igitur, verbi gratia, post

"r.rr* beatus futurus es, post annum te beatum

facturus est. E. Etiam. A. lam ergo praescit hodie quod

post annum facturus est. B. Sempel hoc praesciviti

.rr." qroqre hoc eum praescire consentio, si est ita

futurum. r

7. A. Dic, quaeso, num tu creatura ejus non es, aut

tua beatitudo n<tn in te fiet? Ll. lmo et creatura elus surq

et in me fiet quod beatus ero. A' Non ergo voluntate sec

necessitate in te fiet beatitudo tua Deo faciente' EVoluntas illius mihi est necessitas' '4' Tu itaque r

beatus eris. E'. Mihi si esset potestas ut essem beatus, iar

plofecto essem: volo cnim edam nunc, et non sum' c[

.or, "g,r,

sed ille me beaturn facit' A' Optime de te veri

clamat. Non enim posses aliud sentire esse In potesti

nostra, nisi qrod cum volumus facimus' Quapropter ml

tam in nostra p()testate, quam ipsa voluntas est' lla eni

prorsus nullo intervallo, rnox ut volumus praesto est' 11

ideo recte possumus dicele, Non voluntate senescimu!

sed nccessitate; aut, non voluntate morimur, sed necessitat(

dicatur, etiam ipsum quaecumque facturus est, non

voluntate sed necessitate facturum, si omnia quorum '

dixerim praescire c)pera sua, et quid sit facturus '

certissime praevidere. ,4" Nonne igitur caves ne tibi '

Liber tertius

fraest:iat Dcus nostras voluntates fr]TtT: non ex eo tamql

c,rnficitul ut non voluntate aliquid velimus' Nam et

et si quid aliud hujusmodi: non voluntate 6u1sn1 vrllurnq!

qri, u"l delims audeat dicere? Quamobrem, quamvi

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 219

cd El pregtie lucririle Sale qi cd prevede atotceft ce are de gAnd sifaci.. Aug.: $i nu te temi, pnn urmare? sd nu cumva s6. fi se spundc5, dacd toate, cdrora Dumnezeu le este preqtiutor, devin prinnecesitate, nu prin voinfS, p6nd gi El insugi va face tot ce are degAnd sd fac6 nu prin voin{i, ci prin necesitate? .Eu.: Eu, cAndziceam cd absolut toate, pe care Dumnezeu le-a pregtiut viitoare,tlevin prin necesitate, le aveam in vedere pe singure acelea caredevin intru crcatura Lui, nu, ins6, pe cele intrrr El Insuqi; ele,intr-adevir, nu devin, ci sunt sempiterne. Aug.: Dumnezeu nulucreazi, prin urrnare, nimic intrr creatura sa. Eu.: A statornicit,deja, o datd in ce mod sd se desf5qoare ordinea universalitdgii, pecare a zidit-o, qi nici nu ocArmuieqte, intr-adevir, nimic printr-onoud voin!5.. Aug.: Nu face, oare, pe nimeni fericit? Eu.: Face,desigrrr. Aug.: Lt.tnci chiar face, din moment ce acela este fdcut.Eu.: Aga-i. Aug.: CE veni, prin urmare) vorba, dacd, peste un an,tu ai sd fii fericit, peste un an are sd te fac5 fericit. -Eu.:Da. Aug.:Iil pregtie, aqadar, inci de astdzi, ce va sd facd peste un an. .Eu.:Pururea a pregtiuto; gi consimt c5, dacd ala va sd fie, acum chiaro preqtic intocmai.

7. Aug.: Spune, te rog, tu nu egti, oare, creatura Lui, saufericirea ta nu va fi, ea, oare, fS.cutd lntru tine? Du.: Ba qi creatura[,ui sunt, 9i qi intru mine va fi fdcut cd voi fi feicit. Aug.: Nu prinvoinli, ci prin necesitate va deveni intru tine fericirea ta,l)umnezeu, prin urmale, f6cAnd-o. .Eu.: Vointa Lui mi-e mienecesitate. Aug.: "I\t vei fi, aqadar, fericit impotriva voinlei tale.Eu.: Daci aq avea eu potestatea sE fiu fericit, aq fi, cu siguran!5,deja; voiesc, ins5., chiar acum, gi nu sunt) intrucAt nu eu, ci El mdthce pe mine fericit. Aug.: Perfect strig5 dintru tine adevdrul. CAcin-ai putea gti ci este o alta intrr potestatea noastrS, decAt numaici faccm de-ndat[ ce voim. Dreptaceea, nimic nu-i atAt de-npotestatea noastrd, precum este vointa insagi. Ea ne st6, -ntr-adeyir,lird absolut nici o-ntArziere, la-ndemAn6, de-ndatd ce voim2. $i,rle accea, putem pe drept zice: ,,Nu prin voinld imb6trAnim, ciprin necesitate"l sau: ,,Nu prin voinld murim, ci prin necesitate",i;i orice alta de accst fel, insd: ,,Nu prin voinld voim". cine, fie el giun delirant, are cuteza s-o zicd? latd de ce" degi Dumnezeu preqtievointele noastre viitoale, nu rezult6, totuqi, din asta, ci nu prin

Liber tertius220 S. 4-:tii4yg"tti"i29,l'b*9 "'bit'i'--

ego subjeci de te clamasse veritatem: llT:#--il]:i"#],",ffi* .'tt potestatem' nisi dum nobis nor

il:..u,; ;;il;;.; J'm autem'*"*,":; :l:Y:T,',i::ffi; ffirt, ,,,r. rtiqo" volumus' Quod si ti"d ":l",1trT;ut dum volumus nr;n velimus' adest utique volu

".f"",iU"., nec aliud quidquam est in potestate' nisi r

;;i;;". .dest' Volunta^s i5it,r nostra nec vrrlunta^s

nisi esset in nostra potestat"e' Porro' quia est in pot'

beatitudine quod dixistr, non abs teipso.beatum fieri' ita

;;.;; q"".i ho" "go.t'"sav:rim: sed dico' cum futunrs

es beatus, non te tnvrtu#, sed volentem fuhrn-rm' Cum

igitur praest'ius Deus sit futurae.

aliter aliquid fieri Possrt quam I

nulla praescientia est; non tamen ex eo LUB

iil"l. izzsf quod absurdissimum est et longe a ventatet;;;,-i;

te volentem beatum futurum' Sicut autem

;;il;;;* beatitudinis, cum esse coeperis beatus' non

;t il; pr."."i"nti' d"i, qt,a" iodieque de tua futura

beatitudine certa est: ti" "tit* voluntas culpabilis' si qua

in te futura est, non proptexea 1o1.""t* non erit' cJuoniam

Deus eam futuram esse Praescrvrt'

8. Attende enim, quaeso' quanta caecitate dicatur'

Si praescivit Deus futuram voluntatem.(rl€ffir quonlam

ilii;i;;;potest fieri quam.praescivit' necesse est ut

;;li*-;""d ille praescivit: si autem necesse est' non

;;;il;;1", ."d """"t'itate

id me velle fatendum est' o

stultitiam ,t tgrt.,"-! ['o*oao .ergo non p:T.":t]*

il"rl q""- pr"aescivit-Deus, si voluntas non erlt' quami

voluntatem futuram rtle praesciverit? Omitto illud a.eque

';;;.;;;.;,", quod ptio ""t" dixi eumdem hominerri

il; N;r" l.t 'iltt velim' qui necessitate-sT.p::1,1"

auferre nititur voluntatem' Si enim necesse est ut velit'

undevoletcumvo]unta^rnonerit?Quodsinonhoc.modo-,^li+ i^oavrlai-*".i,, sed dixerit se) qula necesse est ut velit' ipsarri

.,nlrlntaterfl in ootestate non habere; occulTehlr ex eo quo{eatus fuls, si Pot'e dixisti'

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbrtru Cartea a treia 22\

voin!6 voirn noi cevas' De faPt, qi

anume, cb nu eqti ficut fericit de

Q1 zrc

si {iriciri, 9i nici nu poate fi ficut nimic

t*i.ri".i nu mai existd nici un fel de

,,resriintd. nu suntem, totuqi, constrdnqi sd inlclegem din a^sta' ccea

:; ;;i; atotabsurd Ei cu torul strhin de adevdr' cd nu tu' vortorur'

8. Asculti numal, te rog'

,,Dacd Dumnezeu a Preq

deoarece nimic nu Poateceea ce El a Preqtiut; dac[ este'

c[ eu voiesc, de-acum, asta, n

O, prostie fird Perechcl In ce

flcut alta, decAt a Pregtiut D

aceea) Pe care El o va fiaceea) egal de monstruoas

zis cI o zicc acelaqi om:

ccre. PresuPunAnd neccsitate

Cdci, daci este necesar sE vo

exista voinla? Ceea ce, dac6 nu .--^ a-^x-: i-

in nostra Posrta Potestate.

lY. - Deus praenoscens non cogit ad peccandum,

peccata juste punit.

222 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertiw

libera est nobis. Non enim est nobis liberum, quod inpotestate non habemus, aut potest non esse quod

habemus. lta fit ut et Deum non negemus esse

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 223

noastr5. Apoi, pentru faptul ci este tn potestate, ne este noudIiberi. Cdci nu avem in mod liber ceea ce nu avem in potestate, gi

nici nu se poate sd nu existe ceea ce avem. Aqa se face ci nici nunegim cb Dumnezeu este pregtiutorul tuturor celor viitoare, nicicd noi voim, tofuqi, ceea ce voim. Cum, intr-adevir, este pregtiutorulvoinlei noastre? insSgi aceea va fi, cdreia-i este pregtiutor, Voinfava exista, aqadar, prin faptul cd existd preqtiutorul voinlei. $i nicinu va fi puhrt fi voinfd, dacd nu va fi in potestate. Este, deoi, gi

preqtiutor al potestdlii. Prin pregtiinla Lui nu ni se rdpegte, prinurrnare, potestatea, care, de aceea imi va fi mie, mai certd, absolutintrutotul la-ndemAn5, fiindcn Aoela, a cimi preqtiinld nu se tnqald,a preqtiut-o cd are s6-rni stea mie intrutotul la-ndemAnd.,Eu.: Iatd c5.

nu mai neg de-acum, cd aqa este necesar sd se facd totul ce a preqtiutDumnezeu, nici cd el prcqtie pdcatele noastre astfel, incAt sd ner6mAn6, totugi, noud vointa liberd qi pusd intru potestatea noa^str6.

lY. - Dumnezeu, precunoscdnd, nu c,onstrdnge la a pdcdtui, Si,de aceea, pedepseSte pe drept pdcatele.

9. Aug., Ce te nelinigtegte, prin urmarej sau, poate, uituc ccva fimplinit prima noastr6 disputS, vei nega c5,neconstrAngAndu-ne nimcni, nici superior, nici inferior, nici egal,noi p6cdtuim doar prin aceastd voin!5 .Eu.: Nu-ndrSznesc si negabsolut nimic din astea: dar mSrturisesc, totugi, cd nu v5'd inci incc mod nu se-ncontreazS-ndesinc acestea doud, prestiinta luil)urnnezeu despre pdcatele noastre gi liberul nostru arbitru intrua pdcdtui. Cici cstc necesar sd-L mirturisim pe Dumnezeu, gijust, gi preqtiutor. Ag wea, ins5, sd gtiu pnn ce justigie pedepsegtepicatele, care este necesar sd fie ficutc; sau in cc mod nu ester)ccesal' sE fie ficute cele pe can'c le-a pregtrut ci au sE fie; sau inr:c mod nu Creatorului ii trebuie atribuit tot ceea ce este necesarsd iie fdcut intru creatur'a lui.

10. Aug.: De unde f se pare lie ci liberul nostru arbitru este?rnpotliva pregtiinlei lui Durnnezeu, prin faptul ci este plegtiin{d,srru prin faptul cd este pregtiinla lui Dumnezeu? Eu.: Mai degrabS,

lrrin faptrrl cd este a lui l)umnezat. Aug.: Cr:m adi<;5: dacd ttr ai

lrrcgti cE neqtine are de gAnd sd picdtuiasc6, nu ar fi necesar silrrir;ituiascS? Eu,: Ba. dimpotrivS, ar fi necesar sd p[c6tuiasc6,

i

atque ddeo

9. ,4. Quid ergo te movet? an forte oblitus qui

prima ,o.irt disputatio peregerit, negabis -nullcogente, aut superlore, aut inferiore, aut aequali,ea nos voluntate peccare? E. Nihil horum proraudeo negare: sed tamen, fateor, nondum videquomodo .ibi .,or-, adversentur haec duo, praescienti

Dei de peccatis [Col. 1276] nostris, et nostrum ipeccando liberum arbitrium. Nam et iustum Deur

necesse est fateamur, et praescium. Sed scire vellem q

lustitia puniat peccata quae necesse est fieri; a

quomodo non sit neoesse fieri quae Jutura ess

fraescivit; aut quomodo non Creatori deputandurest, quidquid in ejus creatura fieri necesse cst'

10. ,4. Unde tibi videtur adversurn esse liberuarbitrium nostrum praesiientiae Dei? quipraescientia est, an qula Dei praescientia est? IQuia Dei'potius. ,4, Quid ergo? si tu praescipecoaturum esse aliquem, non esset necesse

peccaret? [i, lmct necesse esset ut peccaret: non en

)r4 S. Aurelii Auguslini De libero arbitrioLr!7! _ _-_:---v-

Liber tertlrc

peccandum cogens, praevidet tamen eos qur proprla

voluntate Peccabunt'

?uturorum, ct ad justitlam, ut peccaruIIr) qlllat

voluritatc t:ommittitur, ita judicio eius rmpune

fiat, sicut praesc:icntia non cogitur fieri'I

Y. - Deus cie areaturae etiam quae peccat miseriaeque obnoria

esl productione Laudandus' (

omnium quac praescit, ipse auctor ost' Vuorum;;;; ,ror, "st -ulru auc'tor, justus est ultor" Hfnc,

"rg,, i"* intellige qua iustitia Deus pcccata puniat"

qr'io qro" novit'futura, non facit: nam si proPtoroa,

12. lam illud quod tertio loco posuisti' gu'rmodol

non (lreatori deputanclum sit quidq'ltl i'' eius <'r'oaturdl

1-.-- a-,-r,rr, .ltb"t rctribuere . '-9Y'apraeviclet Pcccatulos, debet'

, 'r--. ,..^ 'turospraemla rctrlDucl'c,nihilominus Praevide ct ad'l

fr""t.i""riam ejus.Perti 'll:l:,

Sf, Aureliu Awustin, Liberul arbitru Cartea a treia 225

v, - Dumnezeu trebuie ldudaL chiar si pentrtl producerea creo.turii

care pd.cd,LuieSle Si este etpusti ne.fericirii'

12. Acum, despre aceeq pe care ai pus-o in al tleilea rAnd'

in <rc mocl anume nu (Jreattrn-rlui trcbuie si i se impute tot ce este

226 ---

S. Aurelii AwustinlQgtiU:tgg@llY Liber tertius

ot "tiurn peccatis sordidatae, nullo modo lucis

c,rrporalis dignitate superentur'7 de qua tarncn Ju

laudatur. I

fieri nec;esse est; rcgula illa affi

meminisse nos convenit, ere

Creatori nostro. Cujus tas

Quapropter non te iam moveat, quod vituperantur".ri-t" peccatrices, ut dicas in corde tuo melius fuisse'

si non eisent. In sui enim comparatione vituperantur"dum cogitatur quales essent, si peccare noluissent'

lnstitutor tamen earum Deus praeclarissime pro'humana facultate laudandr.rs est, non solum quoniam

peccautes eas juste ordinat, sed etiam quia talesinslitult,,

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a

necesar si fie ficut intru creatura Sa; nc va invbta, rrgor, accanormd a pietSlii cAt de mult se cnvine sd nc amintinr c5 dator'5maducerea mullumililor Creatorului nostru. A Cirui abso]utnemirginitd bunitate ar fi atotdrcpt l5udat6, chiar daci ne-ar fizidit pe noi pe vreo oarecarc treaptd inferioard a creaturii. OricAtde putred de pdcate sd fi fost. intr-adcvir, sufletul nostru, el este

rnai sublim, totugi, gi mai bun decAt dacd ar" fi prefSout fie gi inlurnina aceasta vizibild. lar desple enrinenta Iumirrii vozi, dcsiprr,cAt de mult il laudd pe l)umnezeu sufletolc, clrirt qi cele dcdatesimlurilor corpului. Dreptaceea, s[ nu te mai miqte ci suntvituperate sufletele pecatlice, incAt sE zici, intnr inima ta. cd ar fifost mai bine dac6 ele n-at cxista. (l5r;i sunt vituperate intruoompararea tndesinc insele, cAnd se cuget[ de cel fel al fi, dacin-ar fi voit sd picdtuiascS. lnstitutorul lor, Dumnezeu, trebuie.totugi, atotminunat, dupi putinla omeneasc[, lSudat, nu numaipcntm cE le rAnduiegte iust pe ele, pEcdtoa^sele, r;i gi pentru faptult;d le-a instituit a-stfel, incAt, chiar gi sordidate clc pdcatc, nu sunt,in nici un mod, intrecutc de denrnitatea luminii corporale. penhucare este, totugi, pe drept l[udat.

13. Ie sfdtuiesc sd te pdzeqti, mai incaltea, gi tle faplul ca nu(,umva, dac5, poate, nu zici ci ar fi fost, iacdtS, mai bine, dacdn-ar exista, sh zici, totugi, c5 n-ar fi trebuit ca clc sd fie fdcuteastfel. Cdci, orice 1i se va fi aritat, prin drcaptd raliune, mai bun,sd qtii ci l-a f5cut l)umnezeu r:a zidit,rr al bunclor toatc. Nu este,ins6, adevSratd ratiune, ci insidioasd infirmitatc ca, odat6 ce veifi ougetat cd ar fi trehuit si fie fdcut ceva mai bun, sA nu mai weisd fie fdcut, de-at.,um, nimic altceva inferior'. pleouTn, clacd, privindccrul- n-ai vrca, absolut nedrept, sI fi fost fdcut pdmAntul. Aidczaproba, tntr-adevir, pe drept, dacd, omilAnd cerul, ai vedeallc'ut numai pdmAntul, pentru o5, abia atunci, ai putea spunc cir:l ar fi trebuit sA fie fdcut a;a, pre('um ai putea crlegta cerrrl. Cum,insi, 1i-ai da seama cE p6nd gi el, Ia a c6nri frumsele voiai sE

rrjungd p5mAntul; a fost ficrrt, insd cl nu sc numeqte pdmAnt, ciccr', cred cd, nefi'audat plin lucr:ul nral bun, n-ai fi, ir.r nici unttt,rd, indatorat sd privcgti cu ochi rdi cd ar fi fdcut ccva, fie gi

irrf'clior, Ei acesta ar fi pd.mAntul. ln care pdmAnt, iarhqi, atAta deurare este, dupd pd4ile lui, varietatea. incAt, din cc fine de fala

trela 227

fieri eas debuisse. Quidquid enim tibi vera ratron

melius occurrcrit" scias fecisse Deum tanquam bo

omnium conditorem. Non est autem vel'a rattt), se

invida infirmitas, c,um aliquid melius facienclum fui

u*ri.o. Recte enim reprehenderes, si praetcrmicoelo tcrram factam viclercs, quoniam diceros ita ea

13. Illud qu()que moneo caveas, ne forte non dit

quidem melius fuisse ut non essent, .'sed dicas alir

fieri debuisse, sittuti posses cogitale coelum' Oun.r orp

etiam.illudl,bd c;trjus speciem volebas terram pclducer

factum'esse perspit:eres, non autem hrlc tcrram, I

coelum loo"orit credo qtrod re meliorc non fraudat

cogitaveris, jam nihil aliud infcritrs velle fieri' tanquar

si -perspec,to

c,oolo, nolles terram factam csse: iniqu

ut infcrior quoqlle aliqua fierct et tcrra ess

nequaquam invidere dcbeles' ln qua terra rursl

sccundum partes ejus tanta t:st varietas, ut rrihil qut

ad terrae plrtinct specicm trogitanti occurrat, qt-rod

228 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius Sf. Aureliu Ausustin, Liberul arbitru Cartea a treia 229

pdmAntului, si nu-i apard cugetdtorului nimic, pe care s5 nttl fifdcut, irr intreagd massa sa, Durnnezu, ziditorul tuturor. lntr-adevdr,de [a pimAntul atotroditor gi atotplSc'ut vederii, pAnd Ia sirdturilecele mai urAte qi mai sterile, se ajunge astfel, treptat, prin formeintermediare, sd nu-ndrdznegti s-o blamezi pe niciuna, decAt numaiin comparagie cu urra mai bun5; gi sd urci astfel pe toate treptelelaudei, incAt nici cel pe care-l vei fi gdsit supremul soi de pdm6nt,sd nu voieqti, totursi, sd existe doar el, singurul. 1\turn, intr-adevdr;cAti distan!5 este intre intreg p[mAntul gi cer? Cici se interpunnatura urnidd qi gazoas6, gi, dintru aceste patl'u elementese-mpestril[ alte spele gi forme, pentm noi de nenumirat, pentruDumnezeu, insi, numdrate. Poate, prin urmare, fi, in firealucmrilor, ceva, pe care sd nu-l cugeli prin ragiunea ta. A nu fi,ins6, ceea c;e cugeli cu adevdrata raliune, nu se poate. $i nici tunu pogi, incaltea, cugeta ceva mai bun intrr creaturi, care-i va fiscdpat artificelui creaturii. Desigur, sufletul uman) natural unitraqiunilor divine, de care depinde, cum zice: ,,Mai bine ar fi fdcutasta, decAt aceea", dacd zice adevdrat gi vede, ce zice, intru aceleraqiuni, cdrora le este unit, vede. Creadd, prir urrnare, cd Dumnezeua f6cut ceea ce el a cunoscrrt, prin dreaptd ragiune, ci ar fi trebuitsd fie fdcut de c6tre El, chiar dacd asta n-o vede in lucrurile ficute,Cdci, chiar dacd n-ar putea si vadd cu ochii cenrl, gi ar deduce,totugi, cu adevirata rafiune, cd ceva de acest fel ar fi trebuit sd fieficut, a fost obligat si creadi cd a fost ficut, deqi nu vedea asta cuochii. CEci n-ar vedea, prin cugetale, cd trebuie s[ fie ficut, decAt

numai intru acele rafiuni, prin care au fost fbr:ute toate. Ceea ce,

insd, nu este acolo, intocmai ata n-o poate nimenea vedca prinragiune veridicS, precum nici nu existd veridic.

14. in asta r5tbcesc cei mai mul! oameni, deoarecc; cum vorfi intrev6zut, cu mintea, maibunele, nu le cautl in sedjile congrue.Precum, dacd neqtine, cuprinzAnd, prin raliune, pcrfectarrrtunjirne, s-ar infuria ci n-o gdseqte intocmai in nuci, in caz c5

nu a mai vdzut niciieri nici un corp rotund, ina{'ara acestui fel de

poam6. Cdci, aqa-s in stare unii sd vad6, prin atotadev[rat[ rafiune,ci este mai bund creatura, crare, oricAt sd aibd, ea, libera voin!5,tohrqi, etern intrulor:atd lui l)umnezeu, nu va fi p6cdtuit nicicAnd;st:urtAnd ei pdcatele oamenilor', se-ndurercazi nu ca sd-nceteze a

in tota ejus molc Deus omnium conditor fecerit'.Namque a terra feracissima et amoenissima usque ad

salsissimam et infecundissimam, ita gradatim per

medias pervenitur, ut nullam reprehendere aucleas, nisi

in urmparatione melioris; atque ita per omnes gradus

laudis ascendas, ut quod summum genus terraeinveneris, solum tamen esse nolis' Jarn vero inter totam

terram et coelum quanta distantia est? Interponunturenim humida flabilisque natura: atque ex his quatuor

elementis aliae innumerabiles nobis, numeratae autem

Deo rerum species formaeque variantur. Potest ergo esse

aiiquid in remm natura, quod tua ratione non cogitas'

Non esse autem quod vera ratione cogitas, non potest'

Neque enim d melius in t;reaturacogitare, quo iclm fugerjt' Ilumanaqurlrpe anur inis ex quibus Pendetconnexa ratio MeUus hoc fieret quam

illud; si vemm dioit, et videt quod dicit, in illis quibusconnexa est rationiltus videt. Credat ergo Deum feoisse

quod vera ratione ab eo faciendum fuisse cognovit,

"iia-si hoc in rebus factis non videt. Quia etiamsicoelurir oculis videre non posset, et tamen ratrone vcra

quam non cst vcrum.

14. [Col. 1278) In eo plerique homines en'ant, cpia

melicira urm mente conspexerint, non in sedibus congruis

ea oculis quaerunt. Velut si quisquam perfcctamrotunditatem ratirtne comprehendens, stomacheh-rr quod

talem in nuce non invenit, si nullum unquam corpus

rotundum praeter hujr.rsc rn rta

quiclam cum ratione ve esse

(TeatuT'am, quae cluamvi5 . Det-r

tarlen sempet infixa. rlunquam peccaverit; inttrentes

230 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio --LiryLtuEw

peccata horninum, non ut peccare desinant, sed quia facti

sunt dolent, dicentes: 'I'ales nos faceret, ut semPer

incommutabili ejus veritate perfrui, nunquam autem'

perseverantissima voluntate non peccat, non est

Lam creator Deus ordinatione praeposuit' Credc esse

talem in superioribus sediL'us, et in sublirnitatd

15. Habet enim illa sublimis perpetuam beatitudinem'

coelorum: quia si bonitatem Conditor praetruit ad earnrl

condentlani cuius praevidit futura peccata, nullo modr)

norr praeberet eam bonitatem, ut creaturarn conderet

quam peccaturarn non esse praescivit' i

dubitandum quod eam peccanti recta ratione

praeponas: sed Licut eam tu cogitatione pracponis; sic

suam, in perpe,tuum fiuens Creatore suo, ![rarn pc4letu

tenenclae iustitiae voluntate promeretur' Habet deind

ordinem suum etiam ista peccatrix, amissa in peccatr

beatitudine, sed non climissa recuperandae beatitudini

facultate. Quae profecto superat eam quam peccandi4

perpctua voluntas tenet: inter quam et illam prioreml

permanentem in voluntate justitiae, haec.medietatefitl

quamdam demonstrat, c[uae poenitendi.-humilitatei

"ltitrdir-t"- suam recipit. Nam neque ab illa creatura

bonitatis suae, ut eam non t:onderet' Sicut enim meli

quam praescivit Deus non solum peccaturam, sed etiam

in peccandi voluntate mansuram, abstinuit largitatem

est vel aberrans ec1rrus) quam lapis propterea nttn aberrans,

quia proprio motu et sensu <;aret; ita est e'xr:cllentjor

(:roatura quae libcra voluntate pecoat, quanl quae

propterea non peocat' gura non habet liberant vtlluntatcm'

tt .i.ut laudaiem vinum in suo gencre bonum, de quo

vino inehriatum h,rminem rtituperarem, et tanlcn cumdem'

hominem jarn vitlperatum ct adhuc ebrium, laudato i

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 231

picdtui, oi pentru faptul cd au fost ficuti, zicAnd: ,,1)o-aceqtia de

ne ficea pe.,,ri. ca pururea si voim si ne bucurim de

ncstrimufatul lui adevdr, nicicAnd, ins5, sd ntr voim sipdcdtuirn". Nu strige, nu se aprind6: cdci nici pe ei inqigi, cdrora

ie-a dat pr-rtestatea si voiascd una din doud, prin insuqi faptul

cA i-a ficut, nu inseamn[ ci ia constrAns sd qi pdcltuiascd; gi

astfel sunt unii ingeri, care nici " il,":::tH;;:";"ill;;:#,";Lrre voinli, nu P[cituie$te, nu

tre cu dreaPti raliune, celei

ardtat acea bunltate ca sE zideascd creatura pe care a pregtrut-o

c6 nu are de gAnd sd Pdc[tuiasc5.15. Are, intr-adevdr, cea sublimS, perpetuu imbucurAndu-se

dintru Creatorul siu, perpetua sa beatitudine, pe care qi'o

binemeriti prin perpetua voin1d a linerii justiliei' Are, apoi,

ordinea sa pAnd gi aceasta pecatrice, pirdsindu-qi, intru pdcate,

beatitudinea, dar nepSrdsit[ de facultatca recupeririibeatitudinii. Care std, negreqit, deasupra celei pe care o tine

perpetua vointd dc a p[cdtui; intre care 9i cea dinainte'permanenta intru voinla justiliei, inveclereazi o oarecerre

inedietate accasta, carc, prin umilitatea penitenlei, i;ircdt.,hAndegte altitudinea sa' C[ci nici fald de acea creaturi,pc care a pregtiut<t ntt doar pdcituitoare, ci chiar rimdstitoareintlu voin,ta pAoituirri. nu ;i-a ablinut Dumnezeu larghelcabunititii Sale, sE n-rl zideastri' l)ret-:ttm, intradevir, este mai

L,un un cal, fie gi ndrdvaq, dccAt o piatr5, de accea nen[rdva;d,

fiindcd este lipsitd dc propria-i mirscare qi sinr!; aqa este rnai

oxr,:elenti crcatura care pdcrituicqte prin libera voin15 decAt

oea oaTc dc aceoa nu p5.r:ituieqte, fiindtri llu are libera voin15'

$i, preourn aq ldrrda, in soiul siu, vinrtl, dintru care virl pc

,rnul imbdtat l-as vitupora, qi, totuqi, pc ar;elaqi 'lm, dcjavituper.at gi bcat in<:d, i l-ars antepune acclui virr Iitrdat, dintru

232 E_ry"hi4yg!!4*D"ltbuporbrtnp_____ Lib"t!u!i*

vino, de quo ebrius factus est, anteponerem: ita cotporalia'creatura in suo gradu ju,r'e laudanda est; cr-rm illivituperandi sint, qui ejus immoderato usu a veritatisperceptione avertuntur; quamvis iidem rursus jam perversi,et quodarnmodo temulenti, eidem creaturae in rlrdine suo'

laudabili. c'uius aviditate evanuerunt, non iam mcritovitiorurn, sed adhuc naturae dignitate plaeferuntur.

16. Quia igitur omnis anima omni corporc est

melior, omnisque peccatrix anima quocumquececiderit. [Col. 1279] nulla commutatione corpus'efficitur, nec omnino illi aufertur quod anima est? etideo nullo pacto amittit guod corpore est melior, incorporibus autem lux tenet primum locum; consequensest ut prirno corpori anima extrema praeponatur,fierique possit ut corpori alicujus anirhae alicpod aliudcorpus antefelatur, ut autem ipsi animae nullo modo.Cur ergo non laudetur Deus, et ineffabili praedicationelaudetur, qui cum fecerit eas quae in legibus essentjustitiae pelmansurae, fecit etiam alias animas, quasvel peccaturas, vel in peccatis etiam perseveraturas essei

praevidebat; cum et tales adhuc meliores sint eis, quae

quoniam nullum habent ratjonale ac libemm voluntatisarbitrium, peccare non possunt? Quae tamen adhucetiam ipsae meliores sunt, quam corporum quorumlibetquamlibet splcndidissimus fulgor, c[uem pro ipsiussummi Dei substantia quidam, quamvis cum magnoerrore, venerantur. Quod si in ordine crorp()rearumcreaturarum ab ipsis siderum choris usque adnumerum capillorum nostrorum, ita gradatim bonarumrerum pulchritudo contexitur, ut imperitissime dicatur,.

Quid cst hoc? utquid hoc? c,mnia enim ordine suot:r'eata sunt: quanto imperitius de quacurnque animadicitur, quae ad quantamlibet sui decoris diminutir,rnemdefectumque pervenerit, omnium corporum dignitatemsine ulla dubitatione semper superabit?

17. Alitel enim aestimat ratio, alitcr usus. Ilatioaestimat lrrce veritatis, ut rccto judicio subdat minora

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 233

care s-a imbdtat; aqa trebuie, pe drept, l[udatd, pc treapta sa,(:r'eatura corporal[; dupS cum trebuie si fie vituperati cei carc,printr.un uz imoderat al ei, se abat de la perceperca adevirrrlui,rloqi, iardqi, ei inqigi, deja pervergi qi. intr-un anume chip, bcli,ii sunt inc6, de-acum nu prin meritul viciil,rr, ci numai prinrlemintatea naturii, prefera{i aceleiaqi, in ordinoa sa, ]Sudabilerrreaturi, de a cdrei aviditate s-au pierdut pe'sine inqiqi.

16. intmcAt, aqadar, tot suflctul este mai bun decAt tot corpul,

;i tot sufletul pecatrice, oriunde va fi c6zrit, ntr se tlansfigrreazb,prin nici un fel de comutafiune, oolp, gi, atrsolut sigur; nu i se iaIui datul tn sine, cd este suflet, gi, de accea, nu pierde, in nici unt'cl, datul in sine cd este mai bun docAt corpul, iard, intre corpuri,lrrmina line primul loc: este, deci, c,rnsccvent ca prrmului corp sii se prepuni extremul{ suflet, qi, poate, se poate-ntAmpla cumcdcorpului vreunui suflet sd i se pun[ mai prestts vrerrn alt c.rrpoarecare, pe cAnd suflctului insuqi, tnsd, in nici urt mod. De ce sd

rru fie, agadar, ldudat qi, incaltea, sE fie ISudat cu inefabil51x'edicafiune Dumrezeu, Carele, cum le va fi ficut pe cele, care aravea de gAnd sd rimAnd statornic intru legile justiliei, Ie-a ficutchiar qi pe celelalte suflete, pe oare Ie pre'r,edca fie ci ar avea degAnd sd p6c5tuiascS, fie cd ar avea de gAnd chiar si perseverezeintru pdcate; altminteri qi unele ca qi a<:estea si fie inci mai bunerlecAt acelea care nu pot sd pdcdtuiascir, intrucAt nu au nimi<:lalional, nici liberul arbitru al voinlei? Care, totugi, pAnd gi elcinsele, sunt incd mai bune decAt fulgoarca oricAtrle-atotstrdlucitoare a oriodror corpuri, pe care unii, dcgi cu marecroare, o yenereazl oa substanta strpremului Dumnezeu Insuqi.ltrpt este c5, dacd, intru ordinea creaturilor corporale, de la insegiclrorurile stelelor. pAnd la numdlul pcrilot capetelor noastre,fi'trmsetea lucrurilor bune se intretcsc trcptat astfel, incAt s-ar zice

rutotprosteqte: ,,Oe-i asta?,, satt: ,,1)e ce, r)are. asta", cdci toate au

fost create cu ordinea lor, cu t6t gi mai prostcgtc se zice desple,rricarc suflet, r:arc, la olic6ti diminulie a frumselii sale gi dcfectvn fi ajuns, va sta, fdrd nici un fel de indoiald, purrri, deasuprarJcmnit[1ii tuturor corpurilor'.

17. intrun fel cstimeazi, intradevdr'. ratiunea, altf'el, uzu].llaliunea estimcazi, intru lumina adevdrului, sI sttb,rrdonczrr, prin

234 p.a*"li aygrr,lr* o: lX qgl@tjS Liber

majoribus: usus autem t:onsuetudine commoditatisplerumque int:linatur', ut ea pluris aestimct quac veri

minora esse convincit. Cum enim corpora rroelesti

deesse in coelo sidera, clllam unam arbqst;ulam in

suo, aut vaccam rn armento? Sed sicut aetate maiores

homitres vel omnino contemnunt, vcl certe patienter

corporibus ten estribus magna differentia ratio praeponatll

quis tamen carnalium hominum non mallet, vcl plurai

Stl-ai"_4ys!!*.t'i!grl-S!!tt " ---Cartea a 235

r:treapti judecatd, rrinorele majrlrelor, uzul, ins5, se inclin6, de

t;cle mai multe ori, prin puterea obirsnuinlei, sd Ie estimeze rr,ainrult pe cele pe tare adevdml le dovedegte cA sunt rninore. Cum,

intr-adev6r, raliunea va prepune? cu rnare difcrenli, corpulilortorestre corpurile celeste, cine, totuqi, dintre oamenii carnali, nu

ar mai voi si piar6 mai degrabd fie gi rnai multe stele de pe ccr,

tlecAt o singuri tufi15 din ogorul siu sau o vacd din cileadi? Dar,

procum oamenii mai mari prin etate sau disprcpriesc: absolrrt, sau

agteapti, bine-nleles, cu pacienl5 si sc colijoze iudcc[fle copiilor;

care, e,xceptAndu-i pe unii de a c[tor iubire se buc'r:r5, maivtliesc

s[ moari oricare dintre ceilalli oameni, der;At pasdrea lor; 9i, cu

rnultul mai mult, daci omul este unul temut, pasdrea, insi, plScut6

la cAnt gi frumoas5; intocmai aga cei care, prin inaintarea spiritului,au ajuns la inlelepciune, cum ii vor fi intAlnit pe ncprioepuliicstimatori ai lucrurilor, liuditori ai lui Dumnezeu intrr ffeaturileminore, pe care ei gi le aproprie mai potrivite simlurilor lor carnale,

intru cele superioare, insd, gi mai bune, in parte, nel5udAndu-Lpc El,.sau l[udAndu-L mai pufin, in parte, chiar sfor]Andu-se sd

vihrpereze gi sd emendeze, ile parte, necrezAnd cd Lll este ziditomlacestoral fie se obignuiesc, daci nu-s in stare si li 1o corijcze, sd

dispreluiasc6 absolut judec[1ile unoala d'al'de'Estola, fie s[ li letolereze qi si li Ie rabde cu calm, pAni sd qi le coriieze.

V. - Nimenea nu poate adeudrat zice ad maiuoieSte nefiinya decdt

fiin pa rea ne-J e r ic i Ld..

18. Care, oum aqa se prezinti in sinc, estc Iipsit de temei

adevirat numai cd se cstimeazd' dc imputat Creatorului Pqcatclecreaturii, degi este necesar sd fie f5cutc cele pe care El Insuqilc-a preqtiut viitoare, dupd oum, cAnd tu vei fi zis cd nu giseqtir:um si nu i se impute T-ui orice estc necesar si fie ficut intrur:rcatura Lui, eu, dimpotrivS, nu voi g5si, qi nici nu poate figdsit, qi pot confirma, intrun cuvAnt, c[ nici nu existi modulprin care si i se irnputo Lui orice este necesar sd fie f6cut astfel, inrreatura Lui, incAt si fie ficut prin voinla pEcitoqilor.' Cici, dacd

va fi zis cineva: ,,Ag rnaivois a nu fi, decAt ca eu si fiu r-rcfericit": iivoi ldspunde: ,,Minti. Cdci qi acum egti nr:felioit, qi nici si morirru wei de alta, dec6t numai ca sd fii; tot astfcl, t:And nu lrei s[ fii

trela

corrigenda exspectant judicia parmlorum, qui excepti

quibusdam quorum amore laetantur, quernlibet hominur

Deum laudantes in creaturis minoribus, qui e

carnalibus suis sensibus accommodatius adhibent, isuperioribus vero atque melioribus partim eum

laudantes, minusve laudantes, partim etiam vituaut emendare conantes, partim non cledentes guod earu[]ille sit conditor; talium juclicia vel omlino contemlere, si

corrigere nequeunt, vel donec corrigant, aequrr ani

tolerale ac sustinere consuescant. 1

Yl. - Nem.o uere direrit se malle non es.se quam mLSe

esse.

18. Quae cum ita sc hakrcant, tantum abost a vcroi

caeterorum mori rnalunt, quam passerem suurn; et

magis si homo sit ille terribilis, passer autcm canorus

pulcher: ita ii qui provectu animi ad sapientiar4.profecemnt, imperitos lcrum aestimatores crrm invenerint

quod Creator i deputanda existimantur peccacreaturae) [Ciol. 1280] quamvis necesse est fiant quipse futura praescivit, ut cum tu dixelis non

invenire quomodo non ei deputetur quidquid in ejus

creatura fieri necesse est; egrl contra non inveniart'rr

modum, neque inveniri posse atque omnino rlon essd

confirmem, quo ei deputetur quidquid in cjus r:reaturhl

ita fieri neccsse est, ut voluntate peccantium fiat. Si'

cnirn quis dixerit, N.n esse' quam miselum me osse

mallcm: r'cspondetro, Mentiris. Nam ct nuttr' tniset' es,

nec ob aliud mori non vis. nisi ut sis: ita cum miser

236 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

nolis essc, esse vis tamen. Age igitur gratias ex eo quod;

es volens, ut quod invitus es auferatur. Vrllens enrm

et miser invitus es. Quod si ingratus es in eo quod esse

vis, iure cogcris esse quod non vis. Ex illo igitur quod'

etiam ingratus habes quod vis, Creatoris laudobonitatem: ex illo autem quod pateris inglatrrs qu

non vis, ordinatoris laudo iustitiam.'19. Si dixerit, Non ideo mori nolo, quod malirn

miser esse quam omnino non esse, sed ne postmortem miserior sim: respondebo, Si hoc injustuest, non sic eris; si autem hoc justum est, laudcmuseum cujus legibus sic eris. Si dixerit- Undtpraesumam qu,td si hoc injustum est, non sic ero'i

respondebo, Quia si eris in tua potestatc, aut mlsel

non eris, aut tu ipse tc injuste regendo, juste eris miset;

aut volendo et non valendo te juste regere, non erIS I

tua potestate, et aut rn nullius eris, aut in alterius:

in nullius. aut invitus, aut volens: sed invitus essc nipotes, nisi te vis aliqua superavcrit; ptlrro nullasuperari potest, qui est in nullius potestate: si aute"..r-'-'_ l----- - | .:volens in nullius eris potestate, ad hoc latio recurntut sis in tua; et aut te injuste regendo juste miser si

aut quoniam quodlibet volens eris, habes adhu<; u

gratias agas bonitati Conditoris tui. Quod si in tupotestate rlon ells, aut potcntior ptofecto, aut infirmictc habcbit in potestate. Quod si infirmjor, tua cul

et justa miscria: poteris enim infirmiorcm superare q,

voles. Si autem potentior te infirmiorem habebit i5potestate, nullo modo tam rectam ordinatroneminjustam putabis. Verissime igitur dictum est: Si

injustum est, non sic elis; si autem justum, laudemqeum cujus legitius sic eris.

VII. - Esse diligitur et o. miseris, quia ab iLLo sunl qui sum

est.

20. Si dixcrit: ldeo magis volo vel miser csse,

ermnino non osse, quia jam suml si autem priusqu

.rr Aureliu Auqustin, Liberul arbitru Cartea a treia

nofelicit, wei, totugi, s[ fii. Adu, aqadar; mullrmiri, dintrr-r aceea

rlii eEti voind, ca sd 9i se ia ceea ce eqti impotriva voinlei tale. Egti,

firtr-adevdr, voind, qi neJericit eqti tmpotriva vtinlei tale. Cdci. dac6

rryti ingrat fa15 de (,cca ce wei sd [ii, ersti, pe drcpt, t;,lnstr6ns sd fiicoca ce nu lrei. Prin faptul c;d tu ai, chiar gi it-rgrat, ceea ce wei,luud, agadar; hundtatea Creatorului: prin faptul, ins5, c6, ingrat,nuferi ceea ce nu wei, laud just$a OrAnduitomlui".

19. DacE va fi zis: ,,Nu de aceea nu weau sE mor, fiindci aq

rnaivoi sd fiu nefericit, decAt sd nu fiu absolut deloc, r:i ca nucumva, dupi moarte, s5 fiu mai nefericit"; ii vt,i rdspundc:

,,|)acd asta-i injust, nu vei fi aqa; daci, ir.rs[, asta-i just, si-LLlud5m pe Acela prin ale C5rui legi vei fi aqa". Dacd va fi zis:

,,1)c unde sd prezum c5, daci asta-i injust, nu va fi aga?", ii voirttspunde: ,,Fiindcd, dacd vei fi in potestatca ta, sau nu vei finefericit, sau, conducAndu-te tu insuti pe tine, vei fi in mod justrrefericit; sau, voind, ,si neputAnd sd te conduci just, nu vei maifi in potestatea ta, gi, sau nu vei fi intr-a nirninui, satr intr:-a altuia,dacd, intr-a nimdnui, sau, impotriva vrtinlei tale, sau, voind: darrnr poli fi nimic impotriva voinlei tale, decAt nurnai daci te vafi-nvins weo putere: apoi, cel care nu cste-n potestatea nim[nuirru poate fi inrns tle nici o putcre: dac;i, insd, voind, nu vei fi inprrtestatea nimdriui, la asta raqiunea tecuzd sd fii intr-a ta: 9i, sau,

tu conducAndu-te injust, sd fii in mod just nefericit, sau, fiindcdvt,ind, vei fi orice wei, ai incd de unde sd aduci mulpmrri bun[151-ii

Ziditomlui tbu. Fapt este c5, daci nu vei fi in potestatea ta, te va

rrvea, desigur, in potestate sau maiputernicul, sau maislabul. lar,

vr.ri, il vei putea irrvinge pe cel mai slab. Daci, insd,'maiputernicuJ te

va avea pe tine, maislabul, in potestatc, in nicr un chip nu vei putea

socoti, pe drept, injustd o atAta de dreaptd rtrAnduiald. Atotadev[rat+a spus) prin urmare: nDaci asta-i injust, nu vei fi aga, dac5, ins[-ijust, s5-L l6udim pe Acela, prin ale (-l[rui legr vei fi a6a,".

Yll. - Fiinla este-ridrdgitd ,Si de adtre nefbrici;i, liindcd sunt de laAceLa care esle suprem,

20. DatE va fi zis: ,,De ac'eca v,riesr; ntai mult fiin1a6, fie qi

ncforicitd, decAt absoluta ncfiin1d, fiindcd dcja fiinlcz. Dacd puteam

238 S. A"rSli4ys!!41 !9 li!919 *4t'19 Liber tertiusl'

vel miserum esse quam nihil; sed tanto' stultius id volo'r

essem possem consuli, eligerem non esse potius quam ut

essem miser. Nunc enim quod timetl non esse cum'

miser sim, ad ipsam miseriam pertinet, qua non id volol

quod velle deberem; magis enim non esse, quam mlser

*.. ,"lle cleberem. Nrrr" .r,ettl fateor me quidem malle

I l. e* ary _41 e*tjL, L& r*l-orb tly Cartea a treia 239

fi, insd, consultat) inainte de-a fiinla, alcgearn mai deg"alrl nefiinla,der:At fiinla neferioitd. Acum, intr-adevrir', ci rrri tenr de nefiinfd,

fine de ins[gi nefericirea prin care nu voiesc t:eea ce ar trebui sE

voiesc: cici ar trebui sd voir:sc, mai degrab6, nefiinla, decAtfiinlarea nefericiti. Acum, ins6, nrirturisesc ci eu voiesc,intr-adevdr, fiinla, fie gi nefe,ricitd, decAt neantul; dar voiesc astacu atAt mai prostegte, cu oAt mai nefericit: cu atAt mai nefericit,tns5, cu cAt vid mai adevdrat cd nu a trebuit sd vttiesc asta". Vr:i

rirspunde: ,,Ia, rnai degrabi, seama s[ rru gterseqti aici, unde socoli

<:5 tu vezi adev[rat. Cdci, dacd ai t]i fericit. in<:d tot ai maivoifiinla, decAt nefiin{a; gi gi acum, nefericit curn fiirrfezi, maivoieqti,

totuqi, fiinla, fie qi nefgricitS, decAt absoluta uefiin!6, derveme ce

nu voieqti sd fiinlezi nefericit. Consideri, pe cAt pogi, cAt de marebine este, prin urmare, i.tsrqi fiin1a, pe care gi nefericiEii gi fericifiio voiesc. C[ci, daci vei fi considerat-o hine pe asta, vei vedea cd

tu egti nefericit intm atAt, in cAt nu i te apropii Cchri Clare fiinleazdsuprem; intru atAta, insd, r:5 socogi ci este mai binc ca nimenea sd

rru fiinteze, decAt si fiinleze nefericit, in c6t nu vezi ceea ce {iinleazdsuprem: gi cA tu voiegti, totuqi, sd fiinlezi, fiindcd fiintrezi de IaAcela Care fiinleazi suprem.

21. DacE voiegti, prin urmare, sd deparli ne,fericirca, iubeqte

intru tine insuqi faptul cd voicgti fiinla. Dacd vci fi voit, intr-adevir,din ce in ce mai mult gi mai n'rult, fiinla, I te vei apropia CeluiCarele filintpazd suprem. $i adu acurn mult-umir-i cd fiinlezi. Cici,deqi fiinlezi inferior fericililor, fiinlezi, totugi, superior celor care

nu au nici micar voluptatea heatitudinii: dintre care sunt, totugi'rnulte, p6nd gi de nefericifi, ISudate. Tirtugi, toate, prin insuqi faptulr:5 fiinleazL, trebuie, pe drept, lSudate: fiindcS, prin insugi faptulc5 fiin1eazd, sunt bune. Cdci, cu oAt rnai adAnc vei iubi fiinla, cu

atAt mai adAnc vei dori viala eterrtd gi vei exopta si te lbrmezi pe

tine astfel, ca afec{iunile tale sA nu fie temporale, marcate 9iirnpritnatc de amorurile lucruril,rr temporale: care tempolale, nici'inainte si fic, nu sunt, qi, oAnd sunt, dispa4 gi, cum vor fi dispSr'ut,nu vor mai fi. $i, astfel, cum sunt viitoare, nu sunt inc6; cAnd,insd, au treout, de-acum nu rnai sunt. Sau in ce mod vor fi linute,prin urmarc, sd dlinuie rcle pentru (,are a incepe sd fie inseamnEtotuna cu a urma sd nu fie? Cinc iubeqite, ins6, fiinla le aprobi pc

quanto miserius: tanto autem miserius, quanto verlus

,id"u .,or', hoc me velle tlebuisse' Respondebo: Cave

potius ne hic erres, ubi te videre verum putas' Nam si

teatus esses) utrque esse quam non esse malles; et nunc

miser cum sis, mavis tamen esse vel miser quam omnlno

non esse? cum esse nolis miser' Considera igiturl,

quantum potes, quam magnum [Col' -1281] bonum- sit'

if.r- "..", qrod'"t beati Lt mis"ti volunt' Nam si hoc

bene consideraveris, videbis te ln tantum esse mlserlrrr

in quantum non proprnquas ei quod summe estl rt

tanium autem putare melius esse, ut qulsque non stl

quam ut mise, .it, in quantum non vides cpod summq

est: et id.eo tamen te esse velle, quoniam ab illo es qui

summe est. I

21. Si vis itaque miseriam fugere, ama in te hoc

ipsum, quia esse vis. Si enim magis magisque ess

,rolr"ri.,'"i quod summe est plopinquabis:. e1 glalia

age nunc qr;. ".. Quamvis enim beatis sis inferior'

.ip"rio. tamen es quam ea quae non habent ve

l"'"tii"al"i. voluntatem; quorum tamen multa etiarrr,-_-a1

a miseris laudantur' (Jmnra tamen eo lpso quo sun[i'

iure laudantla sunt; .qrria eo ipso quo sunt,,bona

11Lt1t"' rtt' anlPliusQuanto enim amlllius essc amaverrs' tat

,'i*^* aeternam desiderabis, teque ita f ormarii

exoptabis, ut affer;tiones tuae nrln sint temporal

de temporalium rerum amoribus inustae

impressae: quae temporalia et antequam slnt non sunt'

et cum sunt fugiunt, et cum fugerint non erunt' ltaque{

cum futura sunt, nonclum sunt; cum autem praetenta

sunt, jam non sunt. Quomodtl igitur tenr:buntur ut

marreont, quibus hoc est inoipere ut sint' tlutld est

240 S. l*"lii 4r! !!ryp! lihgro arbitrio Liber tertius

pergere ut no Probat ista

in quantum r est. Et si

variabatur in illius; et si

diffluebat in atn,rlc transeuntium, in permanentisamore s,rlitlabitur, et sta[-,it. et obtinebit ipsum esse,

quod volebat cum timebat non tlssc. et gtare non poterat

irretitus amore fugientium. Non igitrrl lilri tlispliceat;imo maxime placeat, quod mavis esse vel miser, quam

propterea miser non esse, quia nihil eris. t{rric enimr- rexordio quo esse vis, si adiicias magis magisque esser

consurgis atque exstmeris in id quod summe est; atque

ita te ab omni labe cohibebis, qua transit ut non sitquod infime est, et secum amantis vires subruit. Hincfiet ut qui mavult non esse, ne miser sit, quia non essd

non potest, restet ut miser sit. Qui autcm plus amatesse quam odit miser esse, adiiciendo ad id quod amat,

quod odit excludat: cum enim in suo genele perfecte

esse coeperit, miser non erit.

VIII. - Non esse a nemine eligitur, ne quidem ab illis qui sibinecem consciscunt,

22. Nam illud vide quam absurde et inorr

dicatur: Mallem non essc quam miser csse. Qui eni

dicit, Mallem hoc quam illud, eligit aliquid. Non esse

autem non est aliquid, sed nihil; et ideo nullo pacto'

p()tes recte eligere, quando quoct- eliga,s non est. Dicii

velle te quidem esseT cum sis miser, sed non hoc vell(

debuisse. Quid igitur velle debuisti? Non esse, inquts,potius. Si hoc velle debuisti, hoc est melius; quod auterri

non est, melius esse non potest: non ergo id velle

debuisti; veraciorque sensus est quo id non vis, quI te id velle debuisse arbitrarisioprnatlo per quan

Deinde quod quisque recte eligit appetentlum, ('um ad

id pervenelit, necesse est melior fiat; mclior [Ool' 12

autem esse non poterlt, qui non erit: nem,l igitul recti

potest eligele Ltt non sit. Nequc enim m,rvcri nos rlportr

eorum iudi<;io, qui urgcnte miseria sese intcrcmcrufl

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 241

acestea intrucAt fiinleaz[ gi iubeqte ceea ce fiinleazd etern. $i,dacd nu era statornic intru iubirea acestora, se va tntiri intru a

Aceluia, qi, dacd se muia intru iubirea trecdtoarelttr, se va tnt[riintru iubirea permanentelor, gi va dura gi va obfne insdqi fiinlape care o voia, cAnd se temea de nefiinld gi, prins in la1 de iubireatrecitoarelor, nu puteam dura. Sd nu-f displacS, prin trmare, ba,mai degrab[, s5-1i placd indeosebi, c[ maivoieqti, fie qi nefericit5,fiinla, decAt de aceea si nu voiegti fiintarea nefericiti, fiindc5 veifi neant. Acrestui exordiu, intr-adev[r, prin carc voiegti fiinp, dacS

ii adaugi din ce in cc mai mult gi mai mult fiinfa, te ridici gi

te-nal1i, rAnduri, rAnduri, la Acela ce fiinleazi suprem, qi, aga, te

vci abline de la orice cddere, prin care trece si nu fiinleze ceea ce

tiinleazd infim, gi, impreuni cu sine, mineazS, sub sine, puterileiubitorului sdu. De aici se face cd cine maivoieqte nefiinfa, ca sinu fiinleze nefericit, fiindcd nu poate fi nefiinli, rirnAnc sd fiefiin1d nefericit5, adiugAndu-se pe sine la ceea ce iubegte, excluddoeea ce ur5,,ste: fietr-adevir, cAnd va fi-nceput a fiinla perfect, ingenul s5u, nu va fiinla nefericit".

VIII. - Nefiinla nu este aleasd de nimeni, nici mdcar de cdtreaceia ce-Si hotdrdsc loruSi moartea.

22. Ia, numai, seama cAt de ahsurd qi de incovenient s-ar'

zice qi una ca asta: ,,Aq maivoi si nu fiu, decAt s[ fiu nefericit".Cdci, cine zice: ,,Lg maivoi una decAt alta", alege, totugi, ceva. Anu fi nu este, ins6, ceva, ci nimic; qi, de aceea, cu nici trn chip, nupoti pe drept alego, cAnd ceea ce sd alegi nu exist6. Cum egtirrefericit, zici c6, tu wei, desigur, sd fii, dal cE n-a trebuit sd weiasta. Ce a trebuit, prin urmare, si 'r,r.ei? Md degrabd a nu fi, zici.

Dacd asta a trebuit si wei, asta este mai bun5, ceea ce, ins5, nucste, nu poate fi mai bun6; nu asta a trebuit, aqadar, sd l'rei, gi este

mai adevlrat simtdmAntul prin care nu rtei asta, decAt opiniaprin care socoli rtr tu a trebuit sd wei asta. Apoi, pentru cd oricinetlcge pe drept de dorit, cste nccesar sI devind mai bun, cAnd va finjuns la asta; mai brrn, insd nu va fi putut dcveni cine nu va firimeni; nimeni-ul, prin urmale, nll poate alege pe drept neantul.

$i nici nu se cuvine, intr-adev5r, sd fim rnigcagi de judecata acelorat:are, apisafi dc ncfericire, se omoard pe sine inqigi. Cdci, sau s-au

242 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

Aut enim eo confugerunt, ubi melius fore sibi putarunt;et non est contrarium rationi nostrae, quoquo mndoputaverint: aut si nullos se futuros omnino crediderunt,multo minus falsa electio nihil eligentium commovebit.

Quomodo enim sequar eligentem, a quo si quaeramquid eligat, respondebit, NihilT Nanr gui eligit non esse-

profecto se nihil eligere, etiamsi hoc nolit respondere,convrncrtur.

23. Verumtamen ut de hac tota re, si potero, di<.:am

quod sentio: nemo mihi videtur cum seipsum necat, autquolibet modo emori cupit, habere in sensu quod post

mortem non sit futurus; tametsi aliquantum hoc inopinione habeat. Nam opinio aut in errore, aut in veritate

ratio<;inantis est, vel credentis: sensus autem autconsuehrdine, aut natura valet. Posse autem fieri ut aliudsit in opinione, aliud in sensu, vel ex hoc cognoscere fadleest, quod plerumqre aliud l'aciendum esse credimus, et

aliud facere delectat. Et aliquando veracior est sensus

quam opinio, si illa de errore, ille de natura est: velut cum

aeger plerumque aqua frigida conduoibiliter delectatur;quam tamen credit, si biberit, esse nocituram. Aliquandoveracior opinio quam sensus, si credit arti medicinae,obesse frigidam, cum revera oberit, et tamen biberedelectet: aliquando utrumque in veritate est, curn id quodprgdest, non solum ita creditur, sed etiam libct; aliquando,utlumque in errore, cum id quod nocet, et prodessecreditur, et libere non desinit. Solet autern et recta opinio,pravam corrigere consue;tudinemT et prava rlpinio rectam

depravare naturam: tanta vis est in dominatu et principatu,rationis. Cum ergo quisque credens quod post mortemnon erit, intolerabilitrus tamen molestiis ad totar4,cupiditatem mortis impellitur, et decernit atquc alripitmorteml in opinione habet errorem omnimodaedefectionis, i., se,rru autem naturale dcsiderium cluietis.'

Quod autem quietum est, non est nihilr imo ctiam magis

est quam id qu,d inquiehrm est. lnquietudo enim variataffectiones, ut altcra altelanr perimat: quies autem habet

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 243

refugiat ac;olo, unde au crezut indesine cd Ie va fi mai bine qi, inorice chip vor fi gAndit. nu este contrar rationamentului nostru.;

sau, dacS an r:rez:ut cd ei, absolut niciunul, nu vor mai fi nimic,cu atAt mai pulin ne va miqca alegerea falsd a nimicalegitorilor.lntr-adevir, in ce mod s6-l urmez pe alegitorul care, cAnd voiintreba ce alege, imi va rispunde: ,,Nimic"? Cdci, cine alege a nufi, e absolut sigur cd el nimic nu alege, chiar dacd c dovedit ci el

nu wea sd rispundd asta.

23. Dar, ca sd spun, totugi, daci voi fi in stare, totul ce simtdespre acest luc,r'u: mi se pare cd nimenea, cAnd se omoari pe sineori doreqte, cu olice chip, sd moari, nu are in simt[mAnt ci, dupimoarte) nu mai are sd fie; chiar sd aib[ intucAtva una ca asta inopinie. Cici opirria consistd sau intru croaroa, sau intru adevflruIsilogistului sau ale crezdtomlui; simfnmAntul, ins5, are vigoare sauprin obignuinfd, sau prin naturi. Cd se poate, ins5, intAmpla cauna sd fie in opinie, a[ta, in simfimAnt este uqor a o cunoaqte fie

Ei numai din faptul c[, de multe ori, una credem cd trcbuie fdcut)

Ei alta ne-ncAntd a o face. $i, uneori, este mai adevSrat simldmAntuldecAt opinia, dacd ea estc dintru eroare, iar el, de la naturS, precumse-ncAntd bolnavul, de cele mai multe ori cu folos, de apa rece,despre care, totugi, crede c6, dacd o va fi bdut, are si-i fieclSunitoare. Alteori mai adevdratS-i opinia decAt simlSmAntul,daci-i dd ctezate artei medicului cd apa rece face riu, cAnd,intr-adevir, ii va fi fdcut rdu, gi, totugi, s[l inc6nte s-o bea: alteorianrAndoud sunt intrr adev[r, cAnd ceca ce este de folos nu nurnair;d se crede aga, ci chiar gi face pl5cere; alteori, amAndou[, intruoroare, cAnd ceea ce face rdu este creztfi qi de folos gi nici nu este

in mod liber precrurmat. Obiqnuieqte, ins5, qi dreapta opinie sd

indrepte reaua obiqnuinlS, gi reaua opinie sd inrduti{eascd dreaptanatrr5: atAta putere este inhu imperiul qi stdpAnirea ragiunii. CAnd,

u;iadar, cineva, crezAnd c[ dupd moarte nu va mai fi, este, totugi,impins de neplSceri intolerabile Ia dorinla absolutd de moalte,qi-qi hotlrdgte gi-qi insuqeqte moartea? are in opinie eroarea absoluteidisparilii, in sim{imAnt, ins6, dorul natulal al linirstii. Ceea ce

oste, ins6, liniEite, nu este neantul, ba, dimpotrivS, este chiar maimult decAt ceea oe este nelinigte. Nelinigtca, insi, schimbilfeqiunile si sc distmgd una pe alta; Iinigtea, insd, are constanla

244 S. Aurehl4!88!Up:14!!o-arbitio

---

Ltber tgly1

constarrtram, rn gua maxime intelligrtur quod dicitur; est.

Omnis itaque ille appetitus in voluntate mortis, non utqui moritur non sit, sed ut requiescat intenditur. [tacum errore credat non se fuhrmm, nafura tamen quietusesse, hoc est magis esse desiderat. Quapropter, sicut nullopacto fieri potest ut non esse aliquem libeat; ita nullopacto fieri oportet ut ex eo quod est quisque, bonitatiCreatoris ingrarus sit.

lX. - Peccantium animarum miseria confert ad perfecLionem,unioersi.

irrtru care se inlele,ge cel mai mult ceea ce numim: esle. Aqadar, totacel apetit intru voinla mo{ii frntegte nu ca) dcsigr-rr" crine moaresri nu mai fie, ci ca sd se liniqtea^sc[. Astfel, cum prin eroare credecd cl n-are si fie, prin naturS, insd, cd are sd fie liniqtit? astalnseamnd cd doregte sd fie o deplind fiin!6. Dreptaccea, precum,in nici un mod, nu se poate thce sd-i facd pldcere cuiva neantul,aEa, prin insuqi faptul cE exJst6., nu se cuvine, in nici un mod, sd-ilie cineva ingrat bundtdlii Creatorului.

lX. - Ne/bricirea suJ'letelor pdcd.toase duce la perfecliu,neauniuersului.

24. DacL va fi zis: ,,Nu-i era dificil sarr laboriosomnipotenhrlui Dumnezeu, dacd toate pe care le-a fdcut ar avearAnduiala lor astfel, tncAt nici o creatur5 n-ar ajunge pAnd Iar-refericire, c5ci, intr-adevir, asta nici omnipotenhrl nu s-a putut sdn-o poatd, nici bunul s-o invidieze". Voi r6spunde cE ordinearrreaturilor, de la cea supremd, pAni la cea infimd, decurge petrepte juste astfel, incAt cel care va fi zis: ,,Asta de.r-"i fi,,,invidiazd; invidiazd chiar qi acela care va fi zis: ,,Asta de-ar fitrstfel". Dacd, wea, deci, sd fie astfel, precum este superioara, aceeadeja este, gi atAta este, cAt sd nu se cuvind a i se mai ad[rrga,fiindc6 este perfectdT. Cine zice, a5adar: ,,Mdcar asta de-ar fi aga,,,sau wea sE adauge perfectei superioare, qi va fi imoderat gi injust;sau vrea s-o nimiceascd pe cealaltd qi va fi rdu gi invidios. Cunirnic mai putin nu va fi, ins5, rdu gi invidios cine va fi zis: ,,Astatle n-ar fi". cAnd nu wea sd fie una prin care este incd constrAnss-o laude pe cea inferioar5. Precum, dacd ar zice: ,,De n-ar fi luna,,,orrm sau va nega atotprostegte qi cert6ret c6 pAnd qi cu multulirrferioara lucire a l6mpii, in genul sdu, totr-rgi^ fi'umoasi, este qirrrai ftumoasd decAt tenebrele pdmAnteqti gi este aptd folosinlelornocturne, sau va mdrturisi cd este, desigrrr, pe m5sura sa, ldudabildintrc toate acestea. in ce mod loa i.,didrni, aqadar, si zicd: ,,Dett-ar' fi luna", cine, dacd ar zicc: ,,1)e n-ar fi lampa", ar simgi cd selircc de rAs pe sineT l.-apt e cd, dac5 nu zic..e cd, nu trebuia sE existeIrrna, ci zil:e cd. luna ar fi trebuit sd fie astfel pr.ecum este soar.ele,

lre c;areJ vede, nu se-n{elege <:b. el zioe nimjc alta decAt numai rl5rr-ar trebui sE existe luna, ci ar.trebui sd existe doi sori. intrr care

q. _d* aU4le s tin, L ib erul arb itr u Cartea a treia 245

24. Si dixerit: Non erat tamen difficile autlaboriosum omnipotenti Deo, ut omnia quaecumquefecit sic [Col. 1283] haberent ordinem suum, ut nullacreatura usque ad miseriam perveniret; non enim hocaut omnipotens non potuit, aut bonus invidit.Respondebo, ordinem creaturarum a summa usque

infimam gradibus justis ita decurrele, ut ille invideaqui dixerit, Ista non esset; invideat etiam ille qui dixerit,Ista talis essct. Si enim talem lr-rlt esse qualis est superior,

lam illa est, et tanta est ut adjici ei non oporteat, quiaperfecta est. Qui ergo dicit, Etjam ista talis essct, aulperfectae superiori r,rrlt addere, et erit immoderatus et

injustus; r,ri i.t.r.t r,trlt interimere, et erit malus atgudinvidus. Qui autem dixerit, Ista non csset, nihilominuerit malus atque invidus, cum eam non l'ult esse, qu

inferiorem laudare adhuc cogitur. Velut si dicat,esset luna, cum etiam lucernae claritatem loninferiorem, in suo tamen genere pulchram, et terrenitenebris esse decoram atque aptam nocturnis usibusatque in his omnibus pro suo modulrt utique larrdabil

aut fateatur, aut stultissime vel contcntiose neget'

Quomodo ergo recte dicere audebit, l,una non esset irebus, c4ri si di<;eret, l,uc:erna non esset, deridendumesse sentiretT Quod si non dicit, L,una non esset,

qualem solem videt, talem dicit lunam essc dtlbuisse,

intelligit nihil aliud se dioere quam, Non esset luna,

246 S. Aur"lii A!_g-ti-Pn Jtbgo orbl.t io __ Liber tertius

essent soles duo. In quo dupliciter errat, quod rerumperfectioni et addere aliquid cupit, curn desiderat alterumsolem; et minuere, c;um lunam vult detrahi.

25. Hic fortasse dicat, ideo nihil se de lunaconqueri, quia splendor ejus ita minor est, ut misernon sit; de animarum autem nop obscuritate, sedmiseria se dolere. Sedulo cogitet, ita lunae splendoremnon esse miserum, ut nec splendor solis sit beatus.Quamvis enim corpora coelestia sint, corpora sunttamen quantum ad lucem istam pertinet, quae percorporeos oculos sentiri potest. Nulla autem corpora,quantum ad sese attinet, vel beata possunt esse, velmisera; quanquam beatorum aut miseror.um corporapossint esse. Sed de illis luminibus similitudo adhibitaid docet, ut quemadmodum corporum differentiascontemplando, videns alia clariora, injuste petis auferriquae obscuriora conspexeris, aut olarioribusadaequari; sed ad perfectionem universitatis referensomnia, quanto magis minusve inter se clara sunt, tantomagis cernis esse omnia; nec tibi occurrit perfectauniversitas, nisi ubi majora sic praesto sunt, ut minoranon desint: sic etiam differentias animarum cogites,in quibus hoc quoque invenies, ut miseriam quamdoles, ad id quoque valere cognoscas, ut unrversrtatrsperfectioni nec illae desint animae, quae miserae fieridebuerunt, quia peccatrices esse voluerunt.Tantumque abest ut Deus tales facere non debuerit,ut etlam caeteras creaturas laudabiliter fecerit longeinferiores animis miseris.

26. Sed adhuc videtur minus intelligens quod dichrmest, habere quod contradicat. Dicit enim: Si universitatisperfectionem complet etiam nostra miseria, defuissetaliquid huic perfectioni, si beati semper [Col. 12841essemus. Quapropter si ad miseriam nisi peccando nonpervenit anima, etiam peccata nostra necessaria suntperfectioni universitatis quam condidit Deus. Quomodoergo juste peccata punit, quae si defuissent, creatura ejus

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 247

gresegte indc'rit, intmcAt, cAnd doregte al doilea soare, doregtcadauge ceva perfectiunii lucrurilor gi-o gi miogoreazi, cArrdca luna sd fie-nldturatd.

25. Aici ar zice, poate, ci de aceea el nu se plAnge c,u nirnicdespre lund, fiindcd str5lucirea ei este astfcl mai micd, incAt nueste nefericit6, gi ci el se-ndurereazi nu despre obscuritateasufletelor, ci despre nefericiea lor. Cugete r:,rr sArg cI nga strilucjrealunii nu este nefericit6 precum nici strdlucirea soarelui nu estefericit5. Cici, cu toate cI sunt corpuri ceregti, cAt gine de aceastiluminS, care poate fi simliti prin ochii corporali, sunt, totugi,corpuri. Niciunele dintre corpuri, insd, nu pot cAt tine de sineinsele, fi nici fericite, nici nefericite, cu toate cE pot fi corpuri alefc{cililor sau ale nefericililor. Dar similitudinea alitatd despreacele lurnirri ne inva!6 faptul ci precumT contemplAnd diferenlelecorpurilor, vlzAndu-le pe unele mai clare, ceri injust sd fieinlSturate sau sd fie fdcute egalele superioarelor cele pe care le veifi vdzut mai obscure, ci, raportAndu-le pe toate la perfectiuneauniversului, cu cAt mai mult sau mai pulin sunt intrr sine mairlare, cu atAt mai mult vezi cd existi toate; qi nici nu-!i ocurdperfectd totalitatea, decAt numai unde majorele sunt astfel de fa15,

incAt sd nu lipseascd minorele; aga, intocmai, sd cugeli chiar gi

cliferenlele sufletelor, intru care vei gSsi pAnd gi asta, incetnefericirea, pe care o deplAngi, vei cunoagte cd e-n vigoare prinfaptul ca perfecgiunii universului si nu-i lipseascS nici mdcar acelesuflete, care a trebuit sd devind nefericite, fiindci au voit sd fiepecatrice. $i crr atAt este mai departe de adev[r cE Dumnezeu nua trebuit si Ie facb pe unele ca astea, din moment ce le-a pututface in mod l5udabil qi pe celelealte creaturi cu multul inferioaresufletelor nefericite.

26. Dar pare incd qi mai putin inlelegdtor, prin faptul cd s-a

spus cI are ce sE contrazicS. Cdci zice: ,,Dacd pAnE gi nefericireanoastr5 complinegte perfecliunea universului, i-ar fi lipsit cevaacestei perfecliuni, daci am fi pururi fericili. Dreptaceea, dacdsufletul nu ajunge la nefericire decAt numai p6cdtuind, chiar gi

p6catele noastre ii sunt necesare perfecliunii universului pe carel-a zidit Dumnezeu. In ce mod pedepseq;te, plin urmare, just,p6catele, care, dacd ar fi lipsit, creah-rra Lrri n-ar fi plini gi perfec,t6?"

\sl sa

vI ea

24Ss.AureliiAugustiniDeliberoarbitrioLibertertius\',

necessaria, sec alirnas in quantum ammae sunt; guae

velint, peccant; si peccaverint, miserae fiunt' Si enim '

peccatis earum detractis miseria persevcrat, aut etlam

peccata praecedit, recte deformari digitur ordo atque

"d*i.ti.t r,tio universitatis. Rursus, si peccata fiant, et desi

miseria, nihilominus dehonestat ordinem iniquitas' Cur

plena et perfecta non esset? Hic respondetur. non ipsa

peccata .rrll ip."- miseriam perfectioni universitatis esse

autem non peccantibus adest beatitudo, perfecta es

universitas. Cum vero peccantibus adest miseria

nihilominus perfecta est universitas. Quod autem ipsae

non desunt animae, quas vel peccantes sequitur miseri4,

vel recte facientes beatitudo, semper naturls omnl

affe"trc es naturantm, illa voluntaria, ista poenalis'

universitas plena atque per{ecta est. Non enim peccatrur

et supplicium peccati naturae sunt quaedam) sec

voluntaria quae in Peccato fit, turpis affectio cst' luipropterea poenalis tdhib"trt, ut ordinet eam, ubi talerrl

esse non turpe sit, et decori universrtatrs congmere cogat,

ut peccati dedecus emendet poena peccafi'

27. Htrrc fit ut peccans creatura superior, a creaturis

inferioribus puniatur, quia illae tam sunt infimae, ul

ornari etiam a turpibus animis possint, atque ita deco

universitatis congruere. Quid enim tam magnum in dorr

est quam homo? et quid tam abiectum et infimum qur

cloaca domus? Servrrs tamen in tali peccattr detectus,

mundandae cloacae dignus habeatur, ornat eam etl

turpitudine sua; et utrumque horum, id est turpr

seni, et mundatio cloacae, jam conjunctum et redaseryI? eI IIltlII(raLIU [Ludwdw) 14[ uurrl urruuuru

in quamdam sui generis unitatem, ita dispositae domui

coaptatur atque subtexitur, ut ejus universitatiordinatissimo decore conveniat' Qui tamen servus sl

peccare noluisset, non defuisset domcsticae disciplin

alia provisio? qua necessaria mundarentur' Quid itatl

tam lnfimu- i., .ebrs quam corpus omne terrenum?

I{anc tamen cormptibilem oarrlem etiam peocatrix anima

sic ornat, ut ei speciern dccentissimam praebeat,,

sj e"4!,t4e!4-.!,4!y!_ - I ttt " Cartea a treio, 249

Aici se rdspunde cd nu picatele insele sau insirsi nefcricjtoa ii$unt neoesale perfecliunii univercsului, ci sufletele, incAt suntsuflete, care, dacd voicsc, p6c[tuiesc, dacd vor fi p6cdtuit, devinrrcfericite. I)ac5, ins6, gtcrse fiinduJe pdcatele, nefericirea lor

lrcrsevereazi sau chiar preccdd pdcntelor, se zi<:e, pe drept, cd

oste deformati ordinea ,si iconomia universului. lar6rsi, dacipicatele sunt f[cute, rsi lipseqte nefericirea, inechitatea dez,tnoreazdnu mai pulin ordinea. Cum, insd, nepicdtogilor le std de fa16

f'ericirea, universul este perfect. Cum, intr-adevir, pScitogilor le

std de fald nefericirea, universul cste nu mai pulin perfe<t. Prinfaptul cd nu lipsesc, insi, sufletele insele, pe care) fie pdcdtoase,

lc ulmeazd nefericirea, fie dleptficdtoare, feric,ir:ea, univcrsulcste pururi deplin qi perfect prin toate naturile. Cdci pScatul gi

supliciul pEcatului nu sunt naturi anume) ci afectiuni alenaturilor, una voluntari, alta pcnal6. Dar voluntara, care este

fdcuti intru pdcat, este o afecliune ruginoasS. Cdreia de accca

i se aplici penala, ca s-o rAnduiascd pe ea, unde si nu fieruqinos ci cste una astfel, qi s<r constlAng[ si devind congruifrumselii universului, intrucAt pedeapsa pdcatului indreaptiruginea pdcatului.

27. De aici se face ca, pdcdtuind, creatula superioar'E sd fiepedepsitd de pe urma creaturilor infelioare, pcntru ci ele suntatAt de infime, incAt pot fi ornate chiar qi de cdtre sufletelc tit lloase,gi aqa s-au potrivit fir-rmselii univetsului. Ce cste, intr-adevdr; atAta

de mare, intr-o casd, precum omul, qi ce, atAta de abicct gi de

iufirn, precurn cloaca casei? Ser"l'ul, dest',operit, totuqi, intrun a$a

pdcat, incAt sE fie crezut demn de curigirea cloacei, o onoreazl pe

ca chiar gi prin turpitudinea lui; qi qi una, qi alta dintre acestea,

turpitudinea servului, adic;6, qi cur'd1irea cloacei, ct>niunctcde-acum qi readuse intr-o anume unitate sui genelis, sunt astt'el

ooaptatc Ai subintrelesute bunei rAnduieli a casei, incAt corcspund

cum se cuvine universalitdtij atotrAnduite a ei. Care serv. dacdn-ar fi voit, totuqi. sd pdcdtuiascS, nu i-ar fi lipsit disoiplineidomestrice altd resursS, prin carc erau curdlate tlele nccesare. $ice-i, agadar, atAt de infim intre lucruri, precum corpul in intregimcpdmAntesc? $i, totugi, pe aceast6 carne cor-uptibiln o orneazd p6ndqi sufletul pdr:6tos astfel, incAt ii oferi frumusege(a) atotadetvatd

250 S. Aurelii Ausustini De libero arbitio Liber

motumque vitalem. Habitatroni ergo coelesti talisnon congmit per peccatum, terrestri autem congrurtsupplicium; ut quodlibet elegerit, semper sit pulchrauniversitas decentissimis partibus oldinata, cujus est

conditor et administrator Deus. 1.1-amtrue optimae anicum in irrfimis creahrris habitant, non eas ornant rusenasua, cluam non habent, sed usu earum bono. Si autepeccatrices animae permittantur habitare in sublimilocis, inhonestum est; quia non conveniunt illis, qunec bene uti possunt, nec ornamenti aliquid conferunt.

28. Ideo quanquam orbis iste terrenus rebucorruptibilibus deputatus sit, tamen servans quantumpotest imaginem superiorum, exempla nobis et indiciquaedam demonstrare non cessat. Si enim bonummagnum aliquem virrm, hortante honestatis officio, fColl1285] videamus ignibus, quantum ad corpus attinet]concremari; non hoc vocamus poenam peccati,fortitudinis et patientiae documentum, eumque magidiligimus, cum foedissima corruptio corporea membejus absumat, cparn si nihil hujusmodi pateretur; miraqulppe animi naturam mutabilitate corporis non mutariAt ve.ro cmdelissimi latronis membra cum tali suppliciconfici aspicimus, approbamus ordinem legum. O

ergo ambo illa torrnenta; sed ille merito virtutis, iste peccatiAt si post illos ignes, vel etiam ante illos, optimum vi

illum commutahrm ad congmentiam ooelestis habitationiad sidera r.,ideremus attolli, utique laetaremur. Si ausceleratum latronem, sive ante supplicium, sivesupplicium, cum eadem malitia voluntatis ad sede

honoris sempiternam levari videremus in coelum, quinon offenderetur? Ita fit ut inferiores creaturas am

omare potuerint, superiores autem unus illorum. E,r

admonemur advertere, mortalitatem camis hujusprimum hominem ornasse) ut peccato poena con

et Dominurn nostrum, ut a peccato miscri',x'dia liNon autem sicut justus potuit in ipsa lustitia permane

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 251

;ii ritmul vital. []n astfel de suflet nu-i este, agadar, prin pdcat,(x)ngruu locuirii celeste, ii este, insd, prin supliciu, congruu locuiriitorestre; dupd cum, orice va fi ales, universalitatea, al c[rei ziditorqri administrator este Dumnezeu, este pururea frumoasd qi-nrrtotdecente p54i rAnduitS. CEci qi sufletele optime, cum locuiescintre creahrrile infime, nu le orneazd pe ele cu neferjcirea lor, pecare n-o au, ci prin uzul binelui lor. Dao5, ins5, sufletelor pecatriceli se permite sE locuiascS in locuri sublirne, este inonest, pentru cdnu conrrin acelora, cdrora nici nu Ie pot folosi bine, gi nici nu Ie

confer5 nici un fel de ornament.

28. De aceea, cu toate ci lumea aceasta pdmAnteasci afost destinatd lucrurilor coruptibile, pdstrAnd, totuqi, pe c6tpoate, imaginea superioarelor, nu inceteazd sd ne invederezeunume exemple gi indicii. Dacd, intr-adevdr, il vedem pe unlrdrbat mare qi bun, impins de datoria onestit5lii, ars, pe cAt

line de corp, in fldcdrile rugului, nu numim asta pedeapsd apicatului, ci dovada tdriei qi pacientei, qi-l indrngim pe elrnai mult, cAnd atothAda distrugere mistuie membrele salecorporale, decAt dacd n-ar indura nimic de acest fel, giudmirim, desigur, cE natura spiritului nu se schimbd prinst:himbarea corpului. $i, cAnd vedem, incaltea, membrele unuiutotcrud ho! supuse unui astfel de supliciu, aprobim poruncalegilor. Orneaz5, prin urmare, amAndoi acele suplicii, unul,1r.rs6, prin meritul virtulii, altul, printr-al pdcatului. Dar', dacdti dupd acele fldc[ri ale rugului, sau chiar gi inaintc de ele,nm vedea c[ acel optim bdrbat, transformat intru congruentaLrcuirii celeste, este inillat la stele, ne-am bucura, desigur. Dac5,tnsd, am vedea fie inaintea supliciului, fie dupd supliciu, cdrrcel ho{ scelerat este, cu aceeagi rdutate a voin{ei, ridicat Iacer, Ia Jronul sempitern al onoarei, cine nu s-ar simti ofensat?Aqa se face cd amdndoi au putut orna creaturile inferioare,pc cele superioare, insi, numai unul dintre ei. Fapt dintrucare suntem sfdtuili sd luim seama cd au ornat mortalitateac[rnii acesteia gi primul om, intrucAt pedeapsa era congrud

lricatului, Ei Domnul nostru, intrucAt misericordia mAntuiarlc pioat. l'r"u, insd, precrum Justul a putut, rdmAnAndl)ermanent intru insdqi Justilia, avea corp muritor, a$a p()atecorpus habere mortale; ita iniquus potest, dum ini

252 S. Aurelii. Augustini De libero arbitrio _-_ Liber Arfi*F

est, ad immortalitatem pervenire sanctorum, scilicesubhmem et angelicam; non eorum angelomm, de

Apostolus art, Nescitis quia angelos sumus iudicaturi (

Oor. YI,3); sed eorum de quibus Dominus art, Et

aequales Angelis Dei (Luc. XX, 36) Q"i eniaequalitatem Angelorum desidera4t proptcr inangloriam suam) non ideo volunt aequales esse Angelis,

Angelos sibi. Itaque in tali voluntate perseverantesaequabuntur supplicio praevaricatoribus angelipotestatem suam potrus quam Dei ornnipotentidiligentibus. Talibus enim ad sinistram constitutis, quinon quaesierunt Deum per humilitatis januam, quam Iseipso Dominus Jesus Christus ostendit, (

immisericorditer superbeque vixerunt, dicet:ur, Ite iignem aeternum, qui praeparatus est diabolo et

Eus (Nlatth. XXV, 41).

X. - Quo jure diabolus possederit hominem, et quo iurehunc liberarit.

29. C:u:rn enim duae sint origines peccatorlrm,spontanea cogitatione, alia persuasione altelius,pertinere arbitror quod Propheta dicit: Ab occultis m

munda me, Domine, et ab alienis parce seruo tuo (

Xrull, 73, 14): utrumque voluntarium est quidem.sicut propria cogitatione non peccat invitus, ita duconsentit male suadenti, non utiqrre nisi voltrntaconsentit: sed tamen gravius est, non solum nullsuadente propria cogitatione peccare, sed etiapeccandum alteri per invidentiam dolumqrre suad

quam ad peccandum alterius suasione traduci. Serv

est ergo rn utroque peccato justitia Domini punienNam et illud appensum est aequitatis examine, utipsius diaboli potestati negaretur homo, quem sibisuadendo subjecerat. Iniquum enim erat ut ei qu

ceperat, non dominarehrr. Nec fieri ullo modo potest

Dei summi et veri perfecta justitia, quae usquequpertenditur, deserat etiam ordinandas fCol. 1286lr

Sf. Aureliu Auwstin, Liberul arbitru Cartea a treia 253

gi nedreptul, cAt este nedrept, sE ajungd la imortalitateasfinlilor, sublim5, adicd, qi angelicd, nu a acelor ingeri, desprecare zice Apostolul: IYu gtipi cd noi auem sd.-i judecdm peingeri (I Cor. YI,3), ci a acelora, despre care zice Domnul: Siuor fi egalii Ingerilor lui Dumnezeu (Luc. XX, 36). Cei care,tntr-adevir, doresc egalitatea ingerilor lui Dumnezeu pentrugloria lor degarti, nu voiesc, tocmai de aceea, sd fie egaliitngerilor, ci ingerii sE fie egalii loruqi. $i aqa, perseverAnd intr-oastfel de voinld, devin egali prin supliciu lngerilor prevaricatori,iubitori, mai degrab5, ai potestSlii proprii, decAt ai aceleia alui Dumnezeu Omnipotentului. Unora ca gi acestora, aqezati,intr-adevir, la stAnga, fiindcd nu l-au cdutat pe Dumnezeuprin uga umilinlei, pe care a ardtat-o Domnul Isus Christosintru Sine Insugi, gi au trdit nemilos gi intrufelit, li se va zice:Mergeli tn /'ocul etern, care le-a fost pregdtit diauolului giingerilor lui (Mat. XXV, 41).

X. - Pin ce drept sdJ fi posedat pe om diauoLul Si pe ce drept sd-l

fi eliberat pe el Dumnezeu.

29. Cum, intr-adevdr, dou5 sunt originile pdcatelor, una princugetare spontanee, alta pnn persuasiunea altuia, de care apa4ine,socot, ceea ce zice Profetul: De cele dscunse ale mele curdteSte-md,l)oamne, qi de cele strd.ine crutdJ pe seruul tdu (Psal. XI4I\, 13-14):nmAndoui sunt, desigur, voluntare. Cdci, precum prin plopria('ugetare nu pdodtuiegte in pofida voin{ei, aqa cAt timp ii consimterdusfdhritomlui, nu ii consimte, vezi bine, decAt numai prin voin16:clar, nu numai a pdcatui prin propria cugetare, neindemnAndu-tenimeni, ci chiar qi aJ indemna stiruitor, prin invidie gi ingelS.ciune,pe altul s5 p6cdtuiasci este, totugi, mai grav decAt a fi dus inpdcat prin indemnul stdruitor al altuia. A fost, prin urmare.pdstrat6, fal6 cu amAndoui pdcatele, justilia Domnului pedepsitor.Cdci gi acela arhicunoscut a fost r:umpinit cu cump5na echitalii,?ntrucAt nu i se neagd nici potestdtii diavolului insugi omul, pecare, rdusfSfuinduJ, gi l-a spus siegi. Era, intr-adev5r, nedrept sdnu se-nstdpAneasc5 asupra celui pe careJ prinsese. $i nici nu se

poate, in nici un mod, ca perfecta supremului gi adeviratuluil)umnezeu justilie, care se-mplineQte peste tot, pAnd la capdt, sE

254 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio Liber tertius

timidus, et a vilissimis et abiectissimis bestiis vel etiam

minutissimis, molestias atque interitum reformidans,incertusque fuhrrorum, et illicitas cohibere laetitias, et

maxime superbiam, cuius persuasione dejectus est, et

quo uno vitio misericordiae medicina respuihrr, frangere

consuevit. Quid enim tam opus habens misericordiaquam miser? Et quid tam indignum misericordia cryarn

superbus miser?

30. Ex qro factum est ut illud Dei Verbum per quod

facta sunt omnia, et quo fruitur omnis angelicabeatitudo, usque ad miseriam nostram clementiam suam

SfAureliu Augustin, Liberul arbitru - Cartea a treia 255

p5rdseascd fie Ei rAnduirea,rmul pdcdtuise mai pulinf'ost dat, pAnd la mortalitatlumi, al pirfii acestor lucruri, adicd, mortale gi infime, a pincipeluituturor pdcatelor, va-sd-zicd, gi a prepositului rncirfii, i-a servit luila redobAndirea salvdrii. Aqa, intr-adevir, timid prin conrstiinfa

mortalit[tii qi infricat, fald cu atotingrozitoarele gi atotabiectele

bestii, fie ele oricAt de mimnte, de nenorociri gi de moarte, 9iincert asupra celor viitoare, s-a deprins qi s5-9i infrAneze bu<-uriile

ilicite, gi, mai ales, sd-qi frAng[ superbia, prin persuasiunca cireiaa fost alungat, unic viciu, prin care i se refuzd medicinamisericordiei. $i ce are, in definitiv, o atAta trebuin![ de

misericordie ca rnizentl? $i ce-i atAta de nedemn de misericordieprecum miserul intrufelit?

30. Fapt pentru care s-a f6cut ca Mirific CuvAntul luiDumnezeu, prin Carele toate s-au fdcut, qi dintru Carele igiinfrupti bucuria intreagd beatitudinea angelicS, si-qi intindiclemenla Sa pAnd la miseria noastri gi CuvAntul sd se faci, El,carne gi si loc,uiascl intru noi (Ioan,l,3-14). Aga putea? intr-adevir,gi omul, neadecvat inc6 ingerilor, si mdnAnce pAinea ingerilor,dacd insSgi PAinea ingerilor socotea demn a se face egala oamenilor.

$i nu a coborAt la noi astfel, incAt s5-i p[rdseasc6 pe ei, ci, totodat5,intregu lor, integru nou5, nutrindu-i intrinsec pe ei, prin ceea ce

este Dumnezeu, pe noi inv[1Andu-ne extrinsec, prin ceea ce suntemnoi, ne face, prin credin1d, apgr sd ne nutreascd la fel prin vedere.

Pentru c5, intr-adev[r, creatura ralionald se nutregte dintruMirificul CuvAnt precum dintru nutremAntul siu optim; sufletuluman este, ins5, ralional, el, care, prin pedeapsa p6catului era

{inut in lanlurile muritoare, redus pAnd la un asemenea punct al

diminuliei, incAt, prin conjecturile lucrurilor vizibile, si se ridicela hlelegerea invizibilelor, nutremAntul creaturii ragionale S-a ficutvizibil nu prin comutaliunea naturii Sale, ci prin habitusul aleinoastre, sd ne recheme pe urmfitorii vizibilelor Ia Sine, invizibilul.Astfel, sufletul, care il gdsegte inafard umil pe E[, pe Carele L-ap6risit, intrufelindu-se inlduntru, are sd imite umilinp vizibili a

Lui gi are sd se reintoarcd Ia invrzibila altitudine.

porrigeret, et Verbum caro fieret, et habitaret in nobis l

(Joai. l,:1, 11). Sic enim posset panem Angelomm homo

manducare, nondum Angelis adaequatus, si panis ipse

Angelorum hominibus dignaretur aequari' Nec sic

descendit ad nos, ut illos desereret; sed simul integer

illis, integer nobis, illos intrinsec;us pasccns per id quod

Deus est, nos forinsecus admonens per id quod nos.

sumus, idoneos facit per fidem, quos per specrem pascat

aequaliter. Quia enim rationalis creatura Verho illotanquam optimo cibo suo pascitur: humana autem'anima rationalis est, quae mortalibus vinculis peccati

poena tenebatur, ad hocconjecturas rerum visibiliniteletur: cibus rationalisnon commutatione naturae suae, sed habitu nostrae, ut'

visibilia sectantes, ad se invisibilem revocaret' Sicr eur41

anima, quem superbiens intus relitl-rerat, foris humilem

irrvenit, irnitatuia ejus humilitaterr visibilem, et ad'

invisibilem altitudinem reditura. i

256 S. d*4yd"Cy:lini De libero arbitrio Liber tertius

131. Atgue Verbum Dei unic;us Dci Filius, diabolum'

.1r"* ."rtp"r sub legibus suis habuit et habebit, homine'

irdrtr. eiiam homini subjugavit: nihil ei extorquens'

violento dominatu, sed superans eum lege iustitiae; ufi

quoniam, femina decepta, et deiecto per feminam vrro;

omnem prolem primi hominis tanquam peccatncem

I"gibrr. .rrrorti., malitiosa 9u1de1l r'n""tidi cupiditate, s

tamen lure aequrssrmo vindicatrat, tamdiu potestas el

valeret, donec lnterficeret justum, in quo nihil dignurru

morte posset ostendere, non solum quia sine criming'

occisus est, sed etiam quia sine libidine natus: ct

subiugaverat ille quos ceperatT ut quidquid ind

nascerehlr, tanquam suae arboris fructus, prava q

habendi cupiditate, sed tamen non iniquo pjure retinerei. Justissime itaque dimittere cogitur

ir, "rm quem iniustissime occidit, ut e-t quod tempt.rralitt

moriuntur. debitum exsolvant, ct guod semper vil'unt' i

illo vivant, gui pro eis quod non debebat exsolvjt' Quibu

autem ICol. 1287) infidelitatis perseverantrarpersuasisset, juste seoum haberet in pclpetua damnatiorre

"orlsort"s. Ita factum est ut ""q'" diabolo per vir-,{i

eriperetur homo, quem nec ipse vi, sed persuasron

ceperat, et qui juste plus humiliatus est, ut ser-vlret cl

ad m.lrm consenserat, juste per eum cui ad bon

consensit liberaretur; qura minus istc in consentiendQ

quam ille in male suadendo ptlccaverat' :

xI. - Creatura siue in justitia Permansura, siue lapsura' a'

ornamentum uniuersi coniert. i

l-J2. Naturas igitul omnes l)eus fecit, non stllum

virnrte atque justitia permansul'as, sed etiam peccaturl

non ut peccare,nt, sed ut essent rlrnafllrae unlversum'

p"""tr", sive n,ln peccare vt'rlui.ssent' ,Si enim re

decssent animae quae ipsum fastigium ordinis in uruvers

clcatura sic,rlltinerent- ut si peccare voluissen

infirmaretur et labefar:taretur universitas, rnagnu

qrrirldanr deesset creaturac: illtrd cnim decssct' qu

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 257

31. De altrninteri, CuvAntul lui Dumnezeu, Unicul Fiu al Luil)umneze,u, invdscutul intm om, i l-a subjugat pAnd qi omului perliavolul, pe care l-a ar,-ut qi-l va avea pururi sub legile Sale,nesmulgAndu-i lui nimic prin violenfa stdpAnirii, ci invingAnduJpc el prin legea justiliei, incAt, pentm cS, prin femeia inrselatd

;i prin bdrbatul alungat prin femeie, igi revendica Iegilor mo4ii,rlosigur, printr-o malilioasd cupiditate de a face rdul, qi, totuqi,

;lrintr-un drept atotdrept, intreagd stirpea primului om, capecatrice, atAta timp fu potestatea sa in vigoare, pAn[ cAnd ilomori pe Justul, intru Carele nu putu ardta nimic demn delll()arte, nu numai fiindcd a fost ucis fdrS vin5, ci chiar gi fiindcis-a n6scut fnri Hbidoul, c5ruia Ela i-i subjugaser6 pe cei, pe care iiseduserS, incAt orice se ndscu de acolo relinu ca fruct al arboreluisriu, bine-nleles, prin reaua cupiditate de a-i avea, dar, totugi, nuprintr-un drept nedrept de a-i poseda. $i, astfel, e atotdreptr:unstrAns s5-i demitd pe crezitorii intru Acela, pe Careleatotperrcdrept l-a ucis, ca, qi, pentru cd mor temporar; s[-gi plSteascidatoria, gi, pentru cd trdiesc pururi, sd trdiascd intru Acela, Careleu pl5tit pentru ei ceca cc nu datora. Pe cei, cirora le-ar fi persuadat,insd, perseverenla infidelitdpi, pe drept s6-i aibS cu sine, conso4ihrhu perpetua damnaliune. Aga s-a fdcut s[ nu-i fie nici diavoluluisrnuls cu fo4a omul, pe care nici el insugi nu I-a prins cu fo4a, ciprin persuasiune: gi cel, care, pe drept, a fost qi mai umilit, intrucetii servi celui clruia ii consimgise la rdu, fu, pe drept, Iiberat prin(iel Cdrrria i-a consimlit la bine, pentm r:5 pdcituiserd mai pu,tinrx.:esta8, intru a consimgi, dec6t 5lae, intrr a sf[tui riu.

Xl. - Creatura /ie rdmdndnd shetornic tntru jtuti{ie, Jie decdzdnd,contribuie la ornamentul uniuersului.

!32" Pe toate naturile le-a ficut, aqadar, l)umnezeu, nu numai

;rc r:ele ce aveau sd rdmAnd statolnic intru virtute gi justilie, r;i

rlrial qi pe cele ce aveau sd pdcdtr-riascd, nu intmcAt ar p[cdhri, ciirrtrucAt ar fi podoabele universului, fie cd ar fi vrrt sd pdcdhriascS,l'ir:, sd nu pic6tuiascS. l)acd, intr-adev[r, ar fi lipsit dintre realit[1isrrfletele care si oblind astf'el, in intreaga creatur'6, insdqi culmeaordinii, incAt, dar;6 ar fi voit sd pdcdtuiasc5, universalitatea sd se

sldbeascd gi sd cad6, i-ar fi lipsit, desigur, ceva mdre! creaturii,

Liber2-53--S A*!4Augustini De libero arbitrio

rcmoto stabi-titas rerum atque connoio turbaretr'rr' Tt

sunt optimae, et sanctae, et sublimes t""?i1:.::*;1:u"i .rrp"."o"testium potestatum' quibus solus Deus impe'r;

universus autem mundus subiectus est' Sine ista11

officiis justis atque perfectis esse unlversltas norr

Item, si deessent quae sive peccarentr srve no: p:rlurrr) ur r .

ic plurimnihil universitatis ordini minueretur'' ettam s

dcesset. Animae sunt enim rationales' et illis superiori

,rfti"io quidem impares, sed natura,p.ares: quibus a

;-f;;. sunt multi, et tamen laudabiles a summo

constitutarum rerum gradus' I

33. Illa ergo natura sublimioris officii est' quae

..,tr* .; ,rort ".J"t,

sed etiamsi pecoaret' minueret ord

universitatis. lnferioris officii est ista' quae tanftlmr

si non esset. non autem si peccare't' "liq"'d minus.ha

universitas. Illi data est potentia omnia continendiuI lIv (,r orLo!,.

froprio, quod rerum ordini d"":t*,"::.-1",::T :;:"1in borr. voluntate permanet' quia hoc.ac:eprt

."a ia"o accepit, quoniam ab ilkr qui dedit,pe

oraevisa est. Nec tamen sua majestate contlnct ()mr

# il;;"-* l[i"t rntiotati' et ejus imperiis d:""ltliLb,"*p"rur,do, a quo et per q"- :t,

t" T' far;ta s

o*rit. Huic autem datum est qrridem rttl l":^"jlur^"*1..i-"m officium continendi omnia; non tar

;;;;;t;; sed cum l1:, llio:?:.:i,:i::"H::"1Ir"I""n"l," est. Habent sanc spiritualia quaeque rn'l"-" o

;ine cumttlt" cl seiunctiutl('m slsc et conlunclronem : -:^..:^ -,,diminutirlne: ut noque adiuvaretur illa in ar'lionis su'

f;;itt."; ;-m haec' sibi c'rnju n geretur; neque drfficili

iff, ""o" fieret, si haec officium suum peocanclo deserer

i"" "";* f.ris et molc oorporum' secl parilitatc *"::]-'

ir"E, ", disparilitatc seiungi n'rssunr ,s111iL;trlcs

t'rcatttrs

qrrJ*ri. (rorpora sua quaequ" pt'tttd".utl' ., ,-:34. ln corporibus autem inferioribus a

mortJlibus lcol. l2BBl post peccatum "il1- "^'E'.emt oorcus ,rr-, ,""i o"'timt"l"' pro arbitri.' sed si'"o-leges urrtversrtatls slnunt' Nec icleir tamen talis ani

-95!!99-",!"io-- 259

cdci i-ar fi hpsit, desigur, ceea prin indepirtarea cdreia s-ar tulbura

statrilitatea gi "o.r"*irir"a

lucnrrilor' Aqa sunt optimele 9i sfintele 9i

,JU-a" creat,ri ale potestifilor celeste qi supraceleste, c5rora sing,r

Drrmnezeu Ie ponrnceqte; intreagi lumea, ins6, le-a fost supus6' FEri

oficule juste qi perfecte ale acestora, universalitatea nu poate s5 existe'

picdtuiau, nu se

a aqa i-ar fi liPsitdesigur, neegale,

orin oficiu, celor superioare, egale, totuqi, prin naturS' decAt care

irmi ttt"a ^rrlt"

itf#oare, qi, totuqi, laudatrile pe teptele lucrurilor

constituite de supremul Dumnezeu'

33. Mffica nahrr[, care nu numai dacd n-ar fi' ci chiar dacd

ar pdcdtui, s.ar micgora ordinea universalitSlii, are prin urmare) un

,ori *.i sublim. Un rost irrferior are ceastdlaltS, care doar dac6 nu

ar fi, nu, insi, daci ar 9i p5cdtui, universalitatea ar avea ceva mai

pu1in. Primei i-a fost datd putin{a de a le con}ine pe toate pnn

p."p."f rostlO, care ,r, u. p't"t s5 lipseascd ordinii tu-crrritoJ, 3]

,i"i ,, de aceea persistS intru buna voinf6, pentru cd a pnmrt

acest rost, ci de aceea l-a primit, fiindc[ a fost prevdzut[ c5 are sd

persistepe toategi atotdCarelenepicdtuinde, i-a fost dat atotP

toate; nu, totuqi, propriu, ci impreuni cu pr:tma, precum unera cale

o fo.i pr""*o.*ta cd are sa pecat-tsc5' Au, desigur' spiritualele,

o.i".ri indesine, 9i coniucliunea fdrd cumul, 9i separarea f[r6diminuqie, intmcAt nici n-ar fi aj

sale, cAnd ceastdlaltE i s-ar unimar dificild, cAnd ceastdlaltS gi-ar

nu prin locurile qi massa c

disparilitatea afectelor se Pot un,1"gi fie"at" igi posedd corpurile lorugi'

34. Sufletul rAnduit, ins6, dupS p[cat, in corpurile inferioare

qi muritoare, iqi conduce corpul t6' " absolut prin arbitru' ci

pr""r* o ingiiuie legile universalitdqii' $i,. totugi, nici un astfel de

suflet nu ".L, d" ..J"", inferior corpului celest, cdrui corp i-au

260 S. Aurelii Augustini De libero arbitio Liber Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 261

inferior est corpore coelesti, cul corpon etram corpora lost supuse chiar qi corpurile pdmAntegti. intr-adev5.r, hainazdrenlSroas6 a sclalr,rlui damnat este cu multul inferioard haineibinomerit6torului qi ajunsului lntrr mare onoare in fala stdpAnului,dar sclalrrl insuqi este mai bun decAt oricare hainh prelioas5,prin datul cd este om. El (sufletul superior, n.tr.) sc alipeqte strAnslui Dumnezeu, qi, intru corpul celest qi prin potestate angelicS,oneazb. qi conduce chiar qi corpul pdmAntesc, precum poruncegteAcela a C5rui aprobare o vede inefabil. Cestilalt, ins6, impov5ratde membrele muritoare, de-abia il administreazS, intrinsec peacesta insuqi de care este ap5sat, gi, totuqi, il orneazd. pe cAt poate;pe oelclalte, ins5, extrinsec adiacente,le afecteazS, pe cAt poate,oxtrinsec, printro cu mulhrl mai infirmd lucrane.

XII. - Cuuernarea uniuersului nu s-ar tulbura. chi.ar dacdpdcdtuia tntreagd. creaturo angelicd.

35. De unde se deducc cd ornarea atotcongruent5 nu aveasti-i lipseascd infimei creaturi corporale, chiar gi dacd aceastarr nuvriia sd picituiasc[. IntmcAt cinc poate conduce totul, conducepAnd qi partea, cine, insd, poatc mai pufin, nu urmeazdrrurnaidecAt cd poatc mai mult. Medicul perfect insdnltoqeqte,intr-adevdr, eficace pAnd qi rAia; dar, desigur, nu urmeazdnumaidecAt c5 cine se ingrijegte utrl de rAios poate lecui intreagistarea rea a s5ndt[1ii umane. $i, desiprr, dacd este privitd certdratiunca prin care sd devind invederat cd se cuvenea sd existerrr()atura) care sd nu fi pdt:Etuit niciodatS, aceeagi ratiunelcanun!6 chiar gi faptul cd ea se abline de la pdcat prin liberivointd qi cd nu constrAnsl nu pdcdtuiegte, ci de Ia sine. Dar,krtuqi, chiar daci ar pdcdtui (r:u toate cE n-a p5c5tuit, precum alrrcgtiut-o Dumnczeu cI n-are sd picituiasch); totugi, dacd arlrac:[tui qi ea ins5gi, ar fi suficient5 potestatea inefabilei puteriLr lui Dumnezeu intru impdrSlirea universalitSfii, intrucAt,rr'trjbuind tuturor cele congruc qi condemne, nu ar pelmite sil'ic nimio ruginos gi neplScut intru intreagd impdrdlia Sa. Pentmt:ir. fie gi fird de nir,:i un fel de potestate creatd intru acest scop,rlat:d intreagi crcaturzr angeli<;i ar {i pir'5,sit, pdc6,tuind, preceptelel,ui, prin maiestatea Sa le.ar conduce atotdecent gi optim pe t()ate,gi nici nu invidiind nicidecum, astfel, crcatura spirituald ci ar

terrena subjecta sunt. Pannosa quippe vestis damnatiservi multo est inferior veste bene meriti, et in honomagno apud dominum constituti; sed ipse senrrs meliest qualibet veste pretiosa, quia homo est. [lla ergo inhaeDeo, et in coelesti corpore, angelicp potestate, etiaterrestre corpus ornat et regit, sicut jubet ille urjus nuintuetur ineffabiliter. Ista vero moltalibus membrisvix hoc ipsum quo premitur, administrat intlinsec;us,tamen ornat quantum potest: caetera vero extrrnadjacentia, longe infirrniore operatione extrinsec:us affi cisrcut potest.

lill. - Gubernatio un,iuersi non turbaretur etramst angeltca omcreaturo peccaret,

35. Unde colligitur non defutumm fuisse ornatucongruentissimum infimae corporeae creaturae, etiista peccare noluisset. Quoniam quae totum potestetram partem regrt; quae autem mlnus potest, ncontinuo potest ampliora. Perfectus enim medicus etiscabiem sanat efficacirer; at non continuo qui scabiutiliter consulit, universae humanae valetudini medepotest. Et ratio quidem si r:erta conspicitur, qdmanifesh-rm fiat esse oportLrisse oreatrrram qlrae nupeccaverit, nunquam peccatula sit. etiam illudratio renuntiat a peccato illam libera voluntate abstineque coactam non peccarc, sed sponte. Vcrumtaetiamsi peccaret (quanquam non peccavit. sicut eampeccaturam praescivit Deus): tamcn si etiam ipsasufficeret Dei potestas ineffabilis potentiae ad regendistam universitatcm, ut omnibus congrua et condiretribucns, nihil in toto lmperl() .suo turpe atqindecorum csse permitteret. Quitr sive pcr nullas adipsum conditas potestates, si omnis ahgelica naturaelus praeceptrs peccando defccrsset, malestate su,

decenlissime atque optime regcret omrria: ne(; sio in(:reaturae spirituali ut csset; qui ertiam corporale

262 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

peccantibus quoque spiritualibus longe inferiorem. ta

largitate bonitatis instituit, ut nullus sit coclumrationabiliter inhrens, omneslp-re naturas visibiles ingeneribus moderatas, formatas, ordinatas, qui vel ali

credat artificem omnium esse quam Deum, vel non

ineffabiliter laudandum esse fateatur. Sive nullarerum ordinatio, nisi potestas angelica nah-rrae

et bonitate voluntatis in dispositione universitatisuperemineat, etiamsi omnes peccassent Angeli, nuinopiam facerent ad regendum imperium suum CreAngelorum. Non enim vel bonitas ejus quasi aliquo taedi

vel omnipotentia difficultate deficeret ad creandos ali

quos in eis sedibus collocaret, quas peccando alideserrrissent; aut creatura spiritualis [Col. 1289]numeri, si pro suis meritis damnaretur, angustareordinem, qui convenienter et decenter exciquoscumque damnandos. Quacumque se igitconsideratio nostra converterit, ineffabiliter laudinvenjt Deum naturarum omnium conditorem optimet admirristratorem justissinrum.

lJ6. Postremo, ut relinquamus contemplatio

cxista: EI, Carcle, pe cea r:orporalS, inferioard cu multul oricdrorcelor pdcdtoase spirituale. a instituit-o cu atAta larghe{e a bun5tdgii,incAt nu existd nimeneal care) privind ralional cerul qi pdmAntulqi toate nahrrile vizibile, moderate in sAnu] genurilor', formate,orAnduite, fie sd-l cleadd pe altul decAt pe Dumnezeu artificeletuturor acestora, fie sd nu mdrhrriseascd cumch El trebuie inefabilldudat. Fie cd nu exist6 nici o orAnduire mai buni a lucrurilor, cintrmai potestatea angelicd se poate ridica, prin cxcelenla naturiigi prin bunitatea voinlei, intru dispunerea universalitilii,deasupra in strilucire, chiar dacd toli ingedi ar fi pS.cdtuit, nui-ar face nici un fe] de neajuns Creatorului ingerilol intruimpdrdgirea impdrdg-iei Sale. Cdci nioi bundtatea Lui nu ar sldbiprintr-o anume cvasisil6, nici omnipotenfa, prin dificultate, intrua-i crea pe alF, pe care sd-i ageze intrr acele licaguri, pe care le-arfi pdrdsit, picdtuind, ceilalli: nici creatura spirituald, in oricenum[r, dacd ar fi, prin meritele sale, damnatS, n-ar putea ingustaordinea, care-i primeqte-ntm sine convenierrt gi decent pe oricAli.rr fi de damnat. Ori incotro se va fi intors, agadar, cercetarcanoa^strd il gasegte inefabil de lSudat pe Dumnezeu, ziditorul optimqi guvernatoml atutjust al tuturor naturilor.

36. in sfArgit, ca sd le l5s[m contemplarea frumsegii lucrurilorrrclor care, prin darrl divin, o pot vedea, gi nici sd nu ne opintima-i aduce, prin cuvinte, intru scrutarea inefabilelor, pe accia ce

nu-s in stare, si ducem, totugi, din cauza oamenilor vorbdreli qi

infirmi, pAnE Ia cap5t, printr-o atotscurti concluzie, o atAta demare chestiune.

ilII. - Dintru corupliunea creaturii Ei dintru uituperarea uiciuluiei, se aratd, bundtatea ei tnseSi.

'loatd natura, care poate dcveni mai pulin bun6, este bunS;gi toati natura, cAt timp se corupe, devine mai pulin bun5..Odci, sau nu-i face rdu coruperea, gi nu sc corupe, sau, dacd se(x)l-Lrpe? ii face r'6rr <;otuperea: gi, dacS-i face riu, se micgoreazdt:cva dintru binele ei gi o face pe ea mai pufin burr5. Cici, dacd o

1rivaaz6. pe ea cle absolut tot binelc, orico va r5"m6ne din ea nu se

va rnai putea colupe; cicl nu va mai fi nicj un fel dc br'ne, prinraptul <;iruia ar putea face r[u coruperea: cui, insd, ntr-i poate

pulchritudinis rerum iis qui eam divino munere videX

possunt) nec eos qur non possunt ad ineffabilicontuenda verbis conemur adducere, et tamen p

loquaces aut infirmos aut insidiosos homincs tan,quaestionem brevissima complexione peragamus.

XIII. - Et creaturae corruptione eL er uitii ejus uituperatbonilas ipsius ostenditur.

Omnis natura quae minus bona ficri potest,

cst; et omnis natllra dum crtrrumpitur, minus b,lnaArrt enim non ci nor:et t'otruptirl. cl non ct)rrllnlpitaut si corrumpitur, nor:et ei corruplio: ot si nrtcet, mi

nlicluid cle bono ejus, et eam minus bonam facit" Nam

pcnitus eam privat omni bono. cnridcryid ejus rernancjam trrrn.rmpi non poterit; qtria nullum cr"it borrum tademptione possit nocere r;ormptirl: cui autem non

264 _5. e*4li4yg t t;^. D e lib er o arb it49 Liber tertius,

nocere corruptro) non corrumpitur. Porro natura quaelnon corrumpitur, incorruptibilis est: erit ergo natura,rquod ahsurdissimum est dicere, colruptione faincomrptibilis. Quapropter quod verissime dicitur, omnisT

natura rn quantum natura est, bona est: quia sir

incormptrbiJis est, melior est quam c,orruptibilis; si aute

cormptibilis est, quoniam dum cormmpitur milus bo

fit, sine dubitatione bona est. Omnis autem natura a

Sf. Aureliu Awustin, Liberul arbitru Cartea a treia 265

face rdu coruperea, nu se (nrupe. Apoi, natura, care nu se corupe?

este incoruptibilS; natura va fi, prin urmare, f[cutd incomptibild,ccea ce este atotabsurd a zice, prin corupere. Dreptaceea, ceea ce

se zice atotadevdrat, toatd natura, intru cAt este natur6, este bun6:penhu c5, dacd este incoruptibil[, este mai buni decAt coruptibili:dacd, insd, este coruptibild, fiindcS, cAt timp se corupe, devinemai pulin bun[, este fSrd nici un fel de tndoiali, bund. Toatdnatura este, aqadar, sau coruptibilS sau incoruptibild. lbatd nahrraeste, a5adar, bun6: numesc naturi ceea ce se obiqnuiegte a se zice

Ei substan{6. lbatd substan}a este, agadar, sau Dumnezeu, sau deIa Dumnezeu.

37. Prin care, hotdrAte qi probate ca legi qi principii lainceputul rationamentului nostru, ascultS, numai ce vin eu gi

zrc.'loat6, natura rationald, ziditS cu liberul arbitru al voinlei,dacd rdmAne intru a-gi infrupta bucuria dintru supremul gi

incomutahilul bine, trebuie, firi nici un dubiu, l6udatS; qi toatd,care tinde ca sd rdmAnS, chiar gi ea insdqi trebuie l6udat6; toat6,ins6, calc nu r6mAne inhu el, qi nici nu voiegte sd fac6 sd r[mAnd,intru cAt nu este acolo qi intrr cAt nu face aqa, incAt sd fie acolo,tlebuie vituperatd. Dacd este, prin urmarc, lSudatd naturaragionald, care a fost fdcut6, nimenea nu se indoiegte cA trebuicl[udat cine a fdcut-o; qi dacd este vituperatS, nimenea nu sc

indoiegte c5, prin insSgi vituperarea ei, este ISudat ziditorul ei.Cum, intr-adevdr, de aceea o vituper[m pe ea, fiindcd nu vreasd-qi infiupte bucuria dintru supremul gi incomutabilul bine, adicd,dintru Creatorul sdu, il l6uddm, fdrd nici un fel de indoiali, pe El.CAt cste, prir urmare. de bun gr' cum trcbuie predicat tie inefabiltuturor limbilor, fie inefabil tuturor cugetdrilor, gi cAt trebuie onoratDumnezeu, creatorul tuturol, f[rd de lauda cdruia nu putem finici 15uda1i, nici vituperali. Nu putem fi, intr-adevdr; vituperalirE nu rdmAnern intru Iil, decAt numai fiindcd marele qi supremulqi prirnul nostrr-r trine este a rdmAne intru EI: de unde, insi, asta,

decAt numai fiirldc;d El este inefabilul bine? Ce poate fi, aqadar;

g6sit intru pdcatele n(rastle, de unde si fie vitupcrat El, cAnd nuoxistd nici un fel de vituperare a picatelol noastrc, dccAt numaisd fie ldudat El?

corruptibilis est, aut incorruptibilis. Omnis ergo naturqr

bona est: naturam voco quae et substantia dici solet,r

Omnis igitur substantia aut Deus, aut ex Deo; quia omner

bonum aut Deus, aut ex Deo. I

37. Quibus constitutis atque firmatis tanquam i

capite ratiocinationis nostrae) attende quid dicam. Omni

natura rationalis, cum libero voluntatis arhitrio condite

si manet in fmendo summo atque incommutabili bo

procul dubio laudanda est; et omnis quae tenditmareat, etiam ipsa laudanda est: omnis autem guae

in eo manet, et non I'ult agere ut maneat, rn quantumnon est, et in quanhrm non id agit ut ibi sit, vituest, Si ergo laudatur rationalis natura quae est faota, nemq

dubitat ]audandum esse qui fecit; et si vituperatur, nemq

dubitat ejus Conditorem in ipsa ejus vituperatione laudarir

Cum enim propterea vih-rperamus hanc, quoniam surunqet incommutabili bono, id est Clreatore suo firi non l'ult,1

omnibus, vel ineffabiliter c,lgitationibus omnipraedicandus et honorandus est oreator omnium Deus,

.sine cujus laude nec laudari possumus) nec vituperari!

ICol. 1290] illum sine ulla dubitatione larrdamus

Quantum ergo bonuml et quam vcl ineffabiliter lingui

Non enim vituperari possumus qura rn eo non manemus;

nisi quia -ugrlr* et summum et primum nostrum bonur4

est manere in illo: unde autem h,rr:, nisi quia ille ineffabi

br,lnum est? Quid ergo inveniri potcst in nostns

unde ille vituperetur, quandti vituperatio peccatorunostrorum nulia est, ,isi ill" lautletui? I

266 _._ S. Auretii Augustini De libero arbitrio Liber

est vrtrum, tuque magis emendandus es. ut r

38. Quid, quod etjam in ipsis rebus quvrtuperantur, nullius vituperatur nisi vitium? Nuilirlutem vrtuperatur vitium, nisi cujus natura laudatAut enim secundum naturam est quocl vitrperas; et r

viciu, este contra naturiiq C[ci, dacd nu-i face rltr natur-ii, nu este

nici viciu, dac5, ins6, fiindci face r6u, de aceca cste viciu, dc

aceea este viciu, fiindci este contra naturii' Pentru c6, daci vreo

intnr viciu decat numai ad Yi]ciazh ceea ce-Ii place intru naturS.

XIV. - Nu toatd coruperea esle demnd de uituperare'

39. Trebuie vizut p r-adev[r, se poate

zi<',e, oare, aclevirat, ci orupc prin viciul

altei naturi f6rd nici un Dac5, intl'adev6r,

Sf. Aureliu Augustin, Llberul arbitru Cartea a treia 267

vrtuperare noveris, quam illud quod non reclvituperas; aut si vitium est, ut .""i" ,ritrp"rari possietram contra naturam sit necesse est. Omne quilvitium, eo ipso quo vitium est, contra naturam est.enrm naturae non nocet, nec vitium est; si autem guinocet ideo vitium est, ideo vitium est quia contrnaturam est. Quod si non suo, sed alieno vitio aliqunatura corumprtur, injuste !,rtuperatur, et quaerendtest utrum illa natura non ooruumpatur v.itio suo, cujvitio potuit aliena natura corrumpi. Sed quid est alivitiari, nisi vitio corrumpi? poiro natura qlrae nvitiatur, caret vitio: cujus autem vitio aliena natucorrumpihrr, habet utique r.itium. prior. ergo r.itiosa eset prior corrumpitur vitio suo, cujus vitiJalia quoqucorrumpi potest. Ex quo colligitur, contra naturamomne. vitium, etiam ejus rei c,ujus est vitium. euaproplquonram rn quacumque re non vituperatur nisi vitiurdeo autem vitium est, quia contra naturam ejus reicu1us est vitium, nullius rei recte vituperatur vitium, nicujus natura laudatur. Non cnim tibi r.ct;te in vitidisplicet, nisi quia vitiat quod in natura placet.

XfV. - lYon omnis corrupLio uituperatktne digna est.

39. Videndum est etiam illud. utrum vere dialiquam naturarn naturae alterius vitio corrumpi, nulladjuncto vitio suo. Si enim natura quae acce.dit curvltro suo ad aliam corrumpendam, non in(:ol'ruplibile aliquid invcnrt. nr)n cam corrumpit.autem rnvenit, adjuncto cjus vitirl corruptionem ejur)pcratur. Potentior enim ab infirmiore si corrumpi nolinon corrumprtur: sl autern vclit, prius incipit suo vitiocrirlumpi quam alierro. Acqualis autem ab aequali

268 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

nihilominus si corrumpi nolit, non potest. Naquaecumque natura cum vitio ad eam quae sine vitiest, ut corrumpat accedit, eo ipso non accedit aequalised infirmior vitio suo. Si vero potentior invalidicorrumprt, aut utrrusque vitio fit, si utriusque pracupiditate fit; aut vitio potentioris,.si naturae tanpraestantia est, ut inferiorem quam corrumpit. etivitiosa praecedat. Quis enim recte vituper:avelitterraeT quod homines eis non utanhrr bene, cttrruptivitio suo, corrumpant eos abutendo ad luxuriam; I

. 1291) cum tamen dubitare dementis sit praestantipotentioremque esse hominis naturam etiam vitjquam non vitio as quasque fruges?

40. Potest etiam fieri ut aliquam inferiolem potentinatura cor'ralmpat? et hoc nullius earum viho fiat: siquivitium dicimus, quod vituperatione dignum est. Quautem vel frugalem hominem nihil aliud de frugibus,supplementh nahrrae quaeritantem vituperare audeat,easdem fruges quod usu ciborum ejus corrumpantur?enim nec usitate corruptio dicitur, quia maxime vinomen solet esse corruptio. Nam et illud in rebus facianimadvelti potest, quod plerumque in nullosexplendae indigentiae suac natura potentior inferJ

corrumpit, vel justitiae ordine dum vinclioat culpam;qua regula illud dictum est ab Apostolo, 5i gars

Dei. corruperi\, corrumpet illum Deus (l Cor. lll. 17):

ordine mutabi]ium rerum sibi cedcntium setundurncongmentissimas pro valenti a cu jusqu e partis urriversitedatas. Neqr-re enim si cujusquam oculos plo naturaemodulo ferendae lucis invalidos sol fulgore u)rmmpflaut ad explendam indigentiam sui luminis cos oommutarputandus est, aut id facerc ullo vitio suo; aut saltem ioc.uli vituperandi sunt, quia et domino sutt cessentntcontra lucem aperirentur, et ipsi luci ut trttrrumpercntuOmniurn ip;itur colruptiorrum sola quae vitiosa gf

t:orruptio rectc vrtupcratur: cacterac autem, autcorruptiones quidem cUt:endae sunt, aut (rertc (+tra

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 269

nu voregte, corupt egalul de cStre egal. C6ci or.ice nahrrd vine, sd orrorupb cu viciul sdrr, asupra uneia care este fdrd viciu, prin insuqitcest fapt nu vine egald, ci, prin viciul sdu, mai infirmi. Dacd,insd, cel mai tare il corupe pe cel mai slab, sau se face prin viciulamAndurora, dac5 se face prin cupiditatea rea a amAndurora,sau, prin viciul celui mai tare, daci are o atAta prestanld a naturii,ir-rcAt, chiar vicioasd, sd o intrcac5 pe cea inferioard, pe care o(,orupe. Cine, intr-adevdr, va fi vituperat pe drept roadelepdmAnhrlui, pentru cE oamenii nu se folosesc bine de ele, qi, coruplide yiciul lor" Ie corup pe ele, folosindu-le cu abuz spre luxurie;cum, totuqi, este dement a sta la-ndoiald ci este mai prestanti girrrai puternicd natura, chiar vicioasd, a omului decAt oricareroade ale pdmAntului, ne.r,icioase.

40" Se poate intAmpla chiar ca o naturd mai puternicl s-ot:orupd pe-o oarecare inferioard, qi asta sd nu fie din viciulniciuneia dintre ele, dat fiind cd numim viciu ceea ce e demn devituperare. Cine ar indrdzni, insd, si-l vitupereze fie pe un omr:umpdtat, necdutAnd nimic alta de la roadele pdmAnflrlui, decAtnumai necesarul natrrrii, fie pe aceleaqi roade c6 se corup prinruzul nutremAntului lui? [,rna ca asta nici micar prin uzanld nu sellumeqte oorupere, intr-ucAt comperca obignuiegte a fi in primulrAnd numele viciului. Cdci poate fi uqor observat printre actelezilnice gi faptul c5, de cele mai multe ori, o naturd mai tare o

rrltora, dupd legile atotcongarent datc, pe m5sura putinlei fiecdreip[rti a universa]itdtii. intr-adevdr, dacd soarele c,rrupe ochii cuiva,neputincioqi, care, pe mdsura nahrrii lor, trebuie ferif dc lumind,rru-i de gAndit nir:i rE-i comutd, spre a implini pofta luminii sale,rrit:i cd face asta di, weun viciu al sdu,,ici, incaltea, nu trebuievituperagi ochii inEigi, fiindcd s-au supus qi stdpAnului lor; intrucAts-zru desr;his urintra luminii, qi luminii inseqi, intruoAt a, f,stcorupti. Dintre hratc felurile de r:ttr.upcre, cstc, aqadar., pe drcpt,vituperatd sinpprE aceea. care cstc vicioasi: <rle[altc, tnsi, sau nu

270 S. Aurelii Awustini De libero arbitrin Liber

non sunt, dignae vituperatione esse non possunt. Net ipsa vituperatio, quod soli vitio parata, id est aptadebita sit, inde traxisse vocabulum creditur,vituperatio diceretur.

41. Vitium autem, dicere coeperam, non aliumalum est, nisi quia naturae advelsatur ejus ipsiurei cujus est vitium. Unde manifestum est haneamdem rem cujus vitium vrtuperatur, natura e

laudabilem; ita ut omnino hanc ipsam vitupevitiorum, naturarum laudem esse fateamur, earuscilicet quarum vitia vituperantur. Quia enim vitiui:naturae adversatur, tantum additur malitiae vitiquantum naturarum rntegritati minuitur. Cum e

vituperas vitium, id profecto laudas cujus integritardesideras: cujus autem, nisi naturae integritatNatura enim perfecta, non solum nulla viruperatised etiam laude in suo genere digna est. Quod e

perfectioni naturae deesse perspexeris, id vocas viti

xv. -

satis tibi eam placere contestans, quam vituperatioimperfectionis ejus velles esse perfectam.

Defectus creaturae haud semper est culpabilis.

42. Si igitur vituperatio vitiorum ipsarum e

quarum sunt vitia, naturarum decus dignitatemqcommendat, quanto magis Deus conditor omninaturarum etiam in eamm vitiis laudandus est; cumhoc ab illo habeant quod naturae sunt, et in tan

Sl, Aureliu Augustin, Liberul arbitru --

Cartea a treia 27 nl

lrcfnrie nici mdcar numite coruperi, sau, desigur, fiindcd nu suntvirioase, nu pot fi dcmne de vituperare. Cdci qi vituperarea insdqi,

lxrrrtru cE numai viciului ii este pregdtiti, apt6, adici, Ei datorat5,

dr: aici se crede c5 s-a tras vocabula, intrucAt se numegte viruperagie.

41. incepusem, 1ns5, si zi<r cd viciul nu este de altundevaliru, decAt numai ci r' se opune naturii a insuqi accluiagi lucru aI

r:iirui viciu este. De unde estc-nvederat ci insugi acel lucru, alrrtirui viciu este vituperat, este o naturS l5udabild; astfel, incAtrtrtirturisim categoric ci insdgi aceastd vituperare a viciilor este

lnudd a naturilor, intr-un cuvAnt, a acelora a]e c[ror vicii suntvituperate. Fiindcd viciul se opune, intr-adevir, naturii, cu atAtHporegte malilia viciilor, cu cAt se micqorcazd integritatcarraturilor. CAnd, plin urmare, vituperezi viciul, Iauzi categoric(x)ca a cdrei integritate o doleqti, a cui integritate, insd, daci nurr naturii? Natura, intr-adevdr, perfectd nu numai cd nu e demn6rlc nici o vituperare, ci, in genul s5u, e mai mult demni de laudd'I)rin insugi faptul, aqadar, c5 numeqti, intr-adevdr, viciu ceea ce

voi fi vdzut cd-i lipsegte per{ec{iunii naturii, te ar5}i indeajuns cd

1ic-1i placc aceea) pe care, prin vituperarea imperfe4iunii ei, aivoi-o sd fie per-fect6.

X\. - Defectul creaturii nu-i totdeauna culpabil.

42. Dach, prin ulmare, vituperarea viciilor impune chiarIiumselea qi demnitatca naturilor insegi, ale cdrrtra sunt viciile, cu

r:it mai mult trebuie sd fic l5udat, chiar intru viciilc lor, Dumnezeu,ziditon-rl tuturor naturilor; cum au de Ia trl qi datul prin care suntrrtrturi, qi-s gi vicioase intru atAt, in cAt se-ndepdrtcazd de artaAt:eluia, prin care au fost fdcute, gi gi numai atet sunt pe dreptvituperate, in cAt vituperatoml lor vede arta prin care au fost ele

licute, ra sd vihrpereze in cle ceea c:e nu vecic acolo! $i, daci artainsdqi, prin care au fost fdcute toate, suprema, adic6, 9iinr:omutabila Inlelepciune a lui Dumnezeu, este, precum este,

ldevdrat qi suprem, ia, numai, searna incotro tinde tlrt ceea ce se

indepdrteazd de la ea! Defoct, care nu al fi, totugi, demn devituperare, daci nu ar fi voluntar. C-ici, ia, r'ogtr-te, scama dacdyituperezi, oare, pe drept coea ce cste aqa cum datora sd fie: soctltrti nu; ci, categorir:, ccea ce nu este ala cum datora. Nimenea, insd

yitiosae sint, in quantum ab ejus qua factae sunt arl[Col. 12o2] discedunt. el in tantum recte vrtuperentu:in quantum earum vituperator artem qua factaevidet, ut hoc in eis vituperet, quod ibi non videtl Et si a:

ipsa per quam facta sunt omnia, hoc est summa i

incommutabilis Sapientia Dei, vere summeque essicuti est, respice quo tendat quidquid ab illa diQui tamen defectus non esset vituperatione dignus, niesset voluntarius. Attende enim, quaeso, utrum rectivituperes quod ita est sicuti esse debuit: non opi

272 S. Aurelii A De libero arbitio Liber

sed utique quod uon ita est ut debuit. Nemo autem dequod non accepit: et quisquis debet, cui debet, nisiquo accepit ut debeat? Nam et quae reddutranslegando, ei redduntur qui translegaverat, Etcreditorum justis successoribus redditur, ipsis utiqredditur quibus isti jure succedunt. Aliter non redditised cessio vel admissio, vel si quid aliud hujusnominanda est. Quapropter omnia temporalia, quin hoc rerum ordine ita locata sunt, ut nisi deficinon possint praeteritis futura succedere, ut 1

temporum in suo genere pulchritudo peragatabsurdissime dicimus non debere deficere. Quantuienrm acceperunt, tantum agunt, et tantum redduntcui debent quod sunt in quantumcumque sunt. Qenim dolet ea deficere) sermonem suum oport(attendat, eum certe ipsum quod ista conqueritur, si justuret a pmdentia profectum esse arbitratur; cujus sermoniquod ad sonum ejus attinet, si quis unam particudiligat, nec eam velit caeteris deficiendo locum dquibus decedentibus et succedentibus totus ille sermcontexitur, mirabilis dcmentiae judicabitur.

43. In iis igitur rebus quae ideo deficiunt, quignon ultra esse acceperunt, ut suis temporibus omniperagantur) nemo de{ectum recte vrtuperat; qurnemo potest dicer:e, Debuit permanere, cummetas translre non posset. [n creaturjs autrationabilibus, quibus sive peccantibus sive nopeccantibus, universalis pulchritudo modicongruentissimis terminatur, aut,nulla peccata suquod absurdissimum est dicere peccat enim saltemiqui vel damnat quasi peccata quae nulla sunt: aut norsunt vifuperanda peccata, quod nihilonrinus absurduest; incipient quippe nec recte facta laudari, et totiturbabitur humanae mentis intentio, vitamquisubvertet: aut vituperabitur factum quod ita facturilest ut debuit, et exsec:rabilis insania. vel, ut mitiuriloquar, error miserrimus orietur: aut si cogit verissimd

sL4ytSly tye!'ti!. LL qYt SllQtY Cartea a treia 273

nu datoreazd c,eea ce nu a primit; qi oricine datoreazd, cui

care au fost astfel statornicite, in aceastS rtrdine a lucrurilor;a succedefrumseteaqi atAta iii cAt sunt.

Cine se-ndurereazb', incaltea, cd ele sunt trec5toare) se cu\.lne

de-o mirabild demcn!6'

43. intru acele lucruri, aqadar', care de aceea se sfArqesc,

ple(';ufir o gi impune, <ta 9i picatclo si sr: vituperczc qi ;i tot ceca ce

274 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio Liber

ratio, sicuti cogit, ut et vituperentur peccatal et quidquirecte vituperatur ideo vituperetur; quia non est ita utdebuit; quaere quid debeat natura peccab'ix, et invenirecte factum; quaere cui debeat, et invenies Deum. Aenim accepit posse recte facere cum velit, ab eo accepit

sit etiam misera si non fecerit, et beatq si fecerit.

44. Quja enim nemo superat leges omnipoCreatoris, non sinitur anima non reddere debituAut enim reddit bene utendo quod accepit,reddit amittendo quo bene uti noluit. Itaque sireddit faciendo justitiam, reddet patiendo miseriaquia in utroque verbum illud debiti sonat. Hoc enietiam [Col. 1293] modo dici potuit quod dictumSi non reddit faciendo quod debet, reddet patienquod debet. Nullo autem temporis intervallo idividuntur, ut quasi alio tempore non faciat qdebet, et alio patiatur quod debet, ne vel putemporis universalis pulchritudo turpetur, ut sit inpeccati dedecus sine decore vindictae. Sed in futujudicium servatur ad manifestationem atqueacerrimum sensum miseriae, quidquid nuoccultissime vindicatur. Sicut enim qui non vigildormit; sic quisquis non facit quod debet, siintervallo patitur quod debet, quoniam tantabeatitudo justitiae, ut nemo ab ea nisi ad miseripossit abscedere. ln omnibus ergo defei:tibus, autacceperunt ultra esse quae deficiunt, et nulla culest; srcut ctram cum suntT qura non accepeamplius esse quam sunt, nihilominus nulla culpaaut nolunt esse, quod si vellent, esse acccperunt;quia bonum est, reatus est si nolint.

Xl{. - Peccata nostra in De.um re.fund.i nequeunt.

45. Deus autcm nulli debet aliquid, quiagratuito praestat. llt si qujsquam dicct ab illtrdebcri nteritis suis. r'ertc ut essel. n,rn ci

Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea a treia 215

oste pe drept vituperat, de aceea sd se vitupereze, pentru cd nu

ostc aga cum datora sd fie, r:autd ce datoreazi natura pecatrice, 9i

vci gisi fapta dreapti; cautd cui ii datoreazS, qi-L vei gisi pe

Dumnezeul2. Intr-adevdr, de la Cine a primit sd poati face dreptrlc-ndatd ce vrea, de [a Acela a primit sd fie chiar qi nefericit[,tlacd nu va fi fdcut, gi, fericitS, daci va fi fdcut.

44. Pentru c6, intr-adcvdr, nimenea nu sc poate ridicarJcasupra legilor omnipotentului Creator, nu este ingiduit ca sufletulsi nu-gi redea datoria. C[ci, sau qi-o redd, bine-folosind ceea cc aprimit, sau qi-o redd, pierzAnd ceea de cane n-a \T Lrt si se foloseasrE

hine. $i, astfel, dacd nu gi-o redi fdcAnd justilia, qi-o va redalndurAnd rniseria, pentru ci gi intrr una, ,si intru alta sund mirificulrrrvAnt al datoriei. Ceea ce s-a spus, se putea, dealtminteri, spune

thiar gi-n acest mod: Dacd nu redi fdcAnd ceea ce datoreazd, valcda indurAnd ceea ce datoreazd. Acestea nu sunt despS'r1ite, insd,

do nici un intcrval de timp, ca, intr-un cvasianumit timp, sd nufacd ceea ce datoreazi, qi, -ntr-alhrl. s5-ndure ceea ce datoreazd,

t;a, nici micar intr-un punct al timpului, sd nu se pAngdreasciuniversala frumscle, incAt si fie intru ea dezonoarea pdcatului,[5rd onoarea vindictei. Se pdstreaz[, insd, pentru judecata de apoi,

inhu manifestarea gi simg-irea atotacutd a miseriei, tot ceea ce este

rrcum atotocult rizbunat. Cdci precum, cine ilt e lreazi doarme,

intocmai aqa, oricine nu face ceea ce datoreazS, indurd, fSrdintermiten!6, ceea ce datoreaz6, fiindca ateta de mare este

bcatitudinea justipei, incAt nimenea sd nu poatd sd se departe de

r:a deoAt numai intru miseric. In toatc trecStoarele, agadar, sau

trclc ce se sfArgesc n-au primit sd fie mai muJt, qi nu-i nici o culp6;

dupd cum chiar gi cum sunt, pentru cd nu au primit s5 fie maiarmplu decAt sunt, cu atAt mai pulin nu-i nici o culpS; sau nuvoicsc sd fie ceea cc, dacS al voi, au primit sd fie, gi, pentm cd este

rrn bine, este, daci nu voiesc, o vini.

XVI. - Pdcatele noestre nu pot fi reudrsate asuPro lui l)umnezeu.

45. Dumlrczcr;. insi, nu datoreazd nimic nirninui, fiindcd le

rl5 dinainte. gratuit, pe toate. lar, dacd negtine va zicc c5, prinrncritele proprii, i se datoleazd ceva de la El, t;u siguranfi, sd fie

rnr-i datora lui. Cdci nu era tuj s5-i fi datorat. $i" totugi, ce merit eNon enim erat r:ui debereh,rr. Et tamen, quod meri

276 S. @taA d"S"ttini D" libu" "rbibio Liber tertius

est converfi ad eum ex quo es, ut ex ipso etiam melior sis,

ex quo habes ut sis? Quid ergo ei praerogas, ut tanquamdebitum poscas; quando si nolles ad eum converti, nihilei deesset, tibi autem ipse, sine quo nihil esses, et ex quoita es aliquid, ut nisi convertendo te ad illum, reddiderisei quod ab ipso es, non quidem nihil, sgd miser tameneris? Omnia ergo illi debent, primo quidquid surrt, inquanflrm naturae sunt: deinde quidquid melius possunt

esse si velint, quaecumque acceperunt ut velint; etquidqurd oportet eas esse. trx eo igitur quod non accepit,

nullus reus est: ex eo vero quod non facit guod debet,juste reus est. Debet autem, si accepit et voluntatenl,liberam, et sufficientissimam facultatem. r,

46. Usque adeo autem dum non facit quisque'quod debet, nulla culpa est Conditoris, ut et lausquoniam quod debet patitur, et in eo ipso quolvituperatur non faciendo quod debet, non nilaudatur ille cui debet. Si enim tu laudaris videquid facere debeas, cum id non videas, nisi in ilqui est incommutabilis Veritas; quanto magis illeet velle praecepit, et posse praebuit, et non impunolle permisit? Si enim hoc debet quisque quodaccepit, et sic homo factus est, ut necessarlohoc debet ut peccet. Cum ergo peccat, quod de

facit. Quod si scelus est dicere, nemingm natura

Sf. Aureliu Aulustiry, Liberul arbitru Cartea S-!'"- -

2'71

a te converh la Acela de la Carele egti, ca si fij chiar mai bun de la

El insuqi, de [a C]arele ai ci eqtr? Ce ii pl6teqti, agadar, mai dinainte,

din moment ce a prirnit qi voinla 1iber6, qi atotsuficienta facultate.

46. PAnS-ntr-atAta, incaltea, oAt timp nu face fiecare ceea ce

clatoleazS, nu-i nici un fel de culp[ a Creatomlui, incAt e chiar o

laudd, fiindcd indurd ceca ce datoreazS, 9i, intm insuqi faptul cicste vituperat, nefdcAnd ceea ce datoreazS, e, dealtminteri, ISudat

Acela Cui ii datoreaza. Dac5, intr-adevir, tu eqti lSudat, vizAndcd eqti dator sd faci, cum nu vezi asta decAt numai intm Acela

C.Je este lrcomutabilul Adevir, cu cAt mai mult, El, Ca.ele teaqi inv5lat dinainte sd rtei, 1i-a 9i dat dinainte s5 poli 9i 1i-a qi l6sat

Jinainte in seam5, nu, insd, nepedepsit, qi sd nu wei? Dac[,intr-adev[r, fiecare datoreazi ceca ce a primit, qi, aqa a fost fdcut

omul, incAt sd p6cltuiasci in mod necesar, intocmai asta o

datoreazi: s5' pdcituiascS. Cum, prin urmare, picdtuieqte, face

ucea oc datoleazS. Care, cum e o crirnd a o zice, fapt e ci pe

nirnenea nahrra sa nu-l constr.Ange si picituiascSl3. Dar nici una

str5inS. intFadevdr, nu oricine pdcdttricAte, cAt tinp pdtimeqtel' eea

Care nu a comis ninric inafar.a por.uncilor. Ziditorului sdu, 9i carr:,

cogit ut peccet. Sed nec aliena. Non enim quisquidum id quod non vult patitur, peccat. Nam si justpatitur, fCol. 729a1 non in eo peccat quod patitrltinvitus, sed in eo peccavit quod ita fecit volens, r1-t

quod nollet jure pateretur. Si autem iniuste patitud;quomodo peccat? Non enim injuste aliquid pati, sed

injuste aliquid |acere, peccatum est. Quod si neque.ro .,"q.," aliena natu,la quis peccare cogitur' restdt

ut propria voluntate peccetur. Quod si tribuero'unlr"ri.. Conditoli, peocantem pulgahis, qui nihifpraeter sui Conditoris instituta commisit, qui si rectg'defenditur, non pe(,('avit: non est erg. quod tribuag,

278 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

Conditori. Laudemus ergo Conditorem, si potestdefendi peccator; laudemus, si non potest. Si enimjuste def enditur, non est peccator: Iauda ergoCreatorem. Si autem defendi non potest, in tantumpeccator est in quantum se a Creatore avertit: Iaudaergo Creatorem. Omnino igitur non invenio? necinieniri posse, et prorsus non esse

"orifi.-u, quomodo

tribuantur peccata nostra creatori nostro Deo; quandoet in ipsis eum laudabilem invenio, non solum quodea punit, sed etiam quod tunc fiunt, cum ab ejusveritate receditur. E.: Accipio ista libentissime acprobo; et ornnino verum esse consentio, nullo modofieri posse ut Creatori nostro recte peccata nostratribuantur.

X\{I. - Yoluntas est prima causa peccandi.

47. Sed tamen scire vellem, si fieri posset, quareilla natura non peccet, quam non peccaturampraescivit Deus, et quare ista peccet, quae ab illopeccatura praevisa est. Non enim jam puto, ipsa Deipraescientia vel istam peccare, vel illam non peccarecogi. Sed tamen si nulla causa esset, non itadispertiretur creatura rationalis, ut alia nunquampeccet, alia in peccando perseveret, alia quasi mediainter utramque aliquando peccet, .aliquando ad rectefaciendum convertatur. Quae causa in has tres parteseam distribuit? Sed nolo mihi respondeatur, Voluntas:ego enim causam quaero ipsius voluntatis. Non enimsine causa nunquam vult illa peccare, nunquam istanon vult, quaedam vero aliquando vult, aliquandonon lrrlt, cum ejusdem generis omnes sint. Hoc solumenim mihi videre videor, non sine causa esse istetripatitam voluntatem rationalis creaturae; sed qucausa sit" nescio.

48.,.1. Quoniam voluntas est causa peccatr, tu autem(,ausarn ipsius voluntatis inquirj.s, si hanc invcnire[x,tr]cr'(). n()nne ('ausam ctram ejus callsae quae inventa

-Sf. man a"Wtir,m"r"t "*ilr" _..--.- Ca*ea a treio 279

toate acestea cu foarte mare plScere gi le aprob; qi consimt cE este

nbsolut adevirat cd nu se poate-ntAmplq cu nici un chip, sd-i fie pe

drept atribuite Creatorului nostru p5catele noastre'

XI{I. - l/oinla este prima cauzd de a pdcdtui'

47. Dar a! l,rea, totr-rqi, daci asta se poate-ntAmpla, si gtiu, de

rationald astfel, incAt una sd nu p[cituiascd niciodati, alta sE

r.auzd accast[ tripaflite vointd a crcaturii rationale; dar carc sE

fie, inr:altea. calza. nu ,stiu.

48. Aug.: Deqi voinla este cauza pdr:ahrlui, ttr caufi, ttrtuqi,

sii descr.rpcri cauza vointci inscai, iar', dacd o vli fi putut gdsi oe

tu:easta, mr vei avca tu, oale, de gSnd sd carrqi sd descoperi <.hiar

ZA0 _ _ 5.4*4y ayglgrA Dr lib:fp S.b,!t io-- Liber tertius

fuerit tpaesitunrs os? llt quis erit quacrendi modus, quis

finis percunctandi a<; disserendi, cum te ultra radiceguaerere nihil oporteat? Cave enirn prrtes quidquapotuisse dici verius quam id quod dictum est, radi'

omrium malomm esse avaritiam (I Tim. M, 10), hoc

plus velle quam sat est. l'antum autem sat est,

sibi exigit naturae in suo genere ctlnservandae mc

Avaritia enim, c1-rae graeoe dicittrr filargnr... a, non inargento vel in nummis, unde magis nomen duxisresonat; argento enrm nummi vel mixto argenfrequentius apud veteles fiebant: sed in omnibus requae immoderate cupiuntur intelligenda est, ubicumomnino plus lrrlt quisque quam sat est. Haec aut

avaritia cupiditas [C]ol. 12951 est; cupidilas porro imprr

voluntas est. Ergo irnproba voluntas, malorum omnicausa est. Quae si secundum naturam esset, co

utique naturarn, nec ei perniciosa esset, et ideo non ess(

improba. Unde colligitur radicem omnium malorum no

esse secundum naturam; quod sufficit adversus om

qui volunt accusare naturas. Tu autem si hujus radic

causam requrrrs, quomodo erit ista radix omniumalonlm? Illa enim er-it quae causa hujus est, cpram

invencris, ut dixi, etiam ipsius causam quaesrturus es,

quaerendi nullum hahebis modum.

49. Sed quae tandem esse poterit antc volucausa vo]untatis'/ Aut enim et ipsa voluntas est; et

radice ista voluntatis non rcceditur: aut nonvoluntas; ot peccatlrrn nullum habet. Aut igitur il'oluntas est prima causa peccandi, aut nullum pet

est prima causa pelrcandi. Nec cst t;ui recte impupeccatum nisi pec;canti. Non est ergcr oui rectc imput'

nisi volenti: sed nescitt cur aliud te quacrere libeat. Dei

quaecumque illa <:ausa est voluntatis, aut justa profeg

est, aut injusta. Si jtrsta, quisquis ei obtomperavelit rai

per:cabit, si injusta, notr ei obtcrnpcret, ct non pcccabt

I

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 28"1

,si cauza acelei cauze care va fi fost gdsitd? $i care va fi noimacercetdrii, care limita sonddrii prin intreb[ri qi a disocierii, ori deeAte ori s-ar cuveni ca tr-r sE nu caugi nimic dincolo de ridicin5?Pdzegte-te, intr-adevdr, sd socogi ci s-ar fi putut sd se zici ceva maiadcvdrat, decAt ceea ce s-a zis, anume? ci ,,r[dbcina tuturor releloroste avaritia" (I Tim.V, 10), a wea, adic6, mai mult dec6t este desa1. AtAta este, insd, de sa!, cAt igi exige sieqi mdsura conservirii,in genul sdu, a nahrrii. Avarilia, intr-adevdr, care se zice pe grece$te

.filarghiria, nu igi rSsuni numai asupra arginhrlui gi a banilor, deunde qi-a tras mai mult numele, chci cei vechi, ficeau, fi:rtr-adevir,barrii din argint sau din argint amestecat) ci trebuie inleleaslasupra tuturor lucmrilor care sunt imoderat rAvnite gi absolutpcste tot, unde neqtine voiegte mai mult decAt cAt este de sa!. Aceast6avarilie este, insi, cupiditatea; cupiditatea, apoi, este voinlaimprobS. Vrinla improbi este, prin urmare, cauza tuturor relelor.Oare, dacd ar fi dupd nahrr6, ar conserva, desigur, nafura, gi nui-ar fi ei piguhitoare, gi, de aceea, nu ar fi improb6. De underczultd cE r5ddcina tuturor relelor nu este dupd naturil6, ceea ce

r:ste suficient impotriva tuhrror celor care voiesc sd acuze nafurile.Daci tu cau{i, insd, cauza acestei riddcini, in ce mod va mai fi,oa, rdddcina tuturor relelor? Cdci va fi cea, care este cauza ei, pecare) cum o vei fi gdsit, vei avea de gAnd, precum am spus, sir:au{i sd descoperi chiar gi canza ei inseqi, gi nu vei mai avea niciun fel de noimd a cdutirii.

49. Dar,la urma urmei, care va putea fi, mai naintea voinfei,r:auza vointei? Sau, intradevir, este ins6qi vointa, gi asta nu se

irbate de la rddScina voinlei; sau nu este vointa, gi n-are nici unfcl de pdcat. Sau voinla este, aqadar, prima cauzE. de a p5citui,sau nu-i nici un fel de picat prin prima cauzd de-a p6c5tui. Nu-i,irrsd, cui si i se impute pe drept pdcatul, decAt numailrric[tuitorului. Nu-i, prin urmare, cui sd i se impute pe drept,tkloAt numai v,ritoruluil?: dar nu gtiu de ce ai tu pldcerea sd caugirrlta anume. in definitiv, oricare este acea cauzd a voinfei, ea-i saurrbsolut just6, sau injust5. Dacd, just6, oricine i se va fi supus ei,rrrr va pSc6hri: da<6, injust6, sd nu i se supund ei, gi nu va pic6tui.

282 8. Aurelii Augustini De libero arbitrio

XI{II. - An aLiquis peccet in eo quod caueri non potest'

50. An forte violcnta est et t:ogit invitum? Nu

eaderrr toties replicaturi sumus? Reminiscesuperiorum, quae a nobis tam multa de peccato

voluntate libera dicta sunt' Sed sr' labonosumomnia mandare memoriae, hoc brevissimum te

Quaecumque ista causa est voluntatis, si non ei po

resisti, sine peccatcl ei ceditur: si autem potest, non

cedatur, et non peccabitur' An forte fallit incautrm? Er

caveat ne fallatur. An tanta fallacia est, ut caveri omni

non possit? Si ita est, nulla peccata srrnt. Quis enim pr

in eo quod nullo modo caveri potest? Peccatur au

Sl.e*aU4W:!-.LEg"l"*l!1" _ Carteaatreia 283

XII[. - Pdcdluie4te, oare, cineua, prin J'aptul cd nu se poate pd.zi.

50. Sau este, poate, viole.nti qi constrAngc impofiva voinlei?'l'rcbuie, oare, sI rcplicSrn de atAtea ori acelaqi lucru? Amintegte-li-le

pe cele atAta de multe de mai sus, care s-au spus de citre noitJcspre pdcat qi libera voin15. Dar, daci e laborios si le incredinlezi

[)o toate memoriei, pine-o pe asta, atotscurt5. Orice este acea cauzd

o voinlei, dacd nu i se poate rezista, i se cedeazi firi p6cat: dacd,

ins5,, i se poate, si nu i se cedeze qi nu se va picdtui. Sau, poate,

ll ingali pe neprecaut? PSzeasc5-se, deci, si nu se tnqele. Nu cumva

cste atAta de mare inqelSciunea, ci absolut nimeni nu poate sd se

pizcascS? Dacd este aqa, nu exist6 nici un fel de picate' Cdci,

cine picdtuiegte prin faptul cd nu poate, cu nici un chip, si se

pSzeascS? Se ded6 p5cahrlui: se poate, deci, pizi.51. $i, totuqi, se improbeazi pAni 9i unele fapte fSptuite prin

ignoranfd, qi se judecd de corijat, precum citim intru divinelerrutoritili: zice, intr-adevir, Apostolul: Dobdndit-ammi.sericordia, fiindcd ignorant fdptuit am (I Tim. I, 13); zice gi

lrrofetul: Delictele tinerelii Si ignoranlei mele sd nu pi le aminteSti

(Psat. XXII.7). Sunt de improbat pAnd 9i fapte fiptuite dinnoccsitate, unde wea omul sE fSptuiasci bine, 9i nu Poate, cdci de

urrde sunt acele cuvinte: Cdci nu fdptuiesc binele pe carel uoiesc,

oi. rdul, pe cere nu-l ooiesc, pe acesta-l .sdudrSesc qi aceea: Cdci a

uoi se ofld. tn mine, dar a desdudrsi binele nu aflu (Rom.l4l,79,lB): qi accea: Cdci colnea rduneEte tmpolriua spiri.l,ului, spirilul,i n,sd, tmpo triua cd rnii: aces tea, t n t r-adeud r, s e- nco nt reazd-ndes ine,

trt sd nu lacepi cele ce ali uoi (Galat.Y, 17)? Dar toate acestea sunt

alc oamenilor scoborAtori din acea condamnare la moarte: c6ci,

rltrcd nu ea-i pedeapsa omului, ci natura, acestea nu-s, niciunele,

rri<;i un fel de pdcate. intradevdr, dac.:d nu se abate de la acea

rnisur5, inh-u care a fost naflrral fdcut astfcl, incAt si nu poati sd

l'ic mai bun, cAnd le facc pe a<-:estea, face ceea ce datoreazd. Dac5,

insd, omul al fi mai bun, dacd ar fi altfel; acrtm, dar, prin faptulr:ti este aqa) nu este bun, nici nu are in potestate si fie bun, fiencvizAnd cum,ar datora sd fic, fie vdzdnd, gi nefiind in starc sil'ie, c.um vcde cd el datoleazd si fie: cine mai poate sta la-ndoial5r:d aceasta este o pedeaps5? 'lbatd pedeapsa, ins6, dac5 estc justd.

caveri igitur potest.

51. Et tamen etiarn per ignorantiam facta quaedr

improbantur, et corrigenda judicantur, sicut in diviauttoritatibus legimus: ait enim ApostohMisericordiam consecutus sum, quia ignorans feciTim. I, 13); ait et propheta, Delicta juuentutisignorantiae nteae ne memineris (Psal' XXII,7)' St

etiam necessitate facta improbanda, ubi lrrlt homo re

facere, et non potest: nam unde sunt illae voces, lenim quod uoli facio bonum, sed quod nolo malhoc ago; et illud, Vel.le adjacet mihi, perficere aute

bonui, non inuenio (Rom. VII, 19); et illud, Co

concupiscit adr)ersus spiritum, spiritus autem aduert

carnem: haec enim inuice.m aduersantur; ul non

quae uultis faciatis lCol, 1296) (Calat.\r, fi)? Sed ht

om.ria Lrominurn sunt, ex i]la mortis damnatiovenientium: nam si non est ista poena hominis, s1

natura, nulla ista peccata sunt' Si enim non recedil

ah eo modo quo naturaliter factus est, ita ut melirae debet facit. cum haec facit"esse noll possll. ca ql

autem bonus hrtmo essct, si aliter csset; nunc autquia ita est, non cst bontrs, nec hatret in potestate

bonus sit, sive non videndo gualis esse debeat, si

vidr:ndo et nrtn valendo esse, qualcm dcbere esse

284 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertiuo

videt: poenam istam esse quis dubitet? Omnis autempoena sr Justa est, peccati poena est, et suppliciunomrnalur: sr autenr rnjusta est poena. quuniapoenam esse nemo amlligit, injusto aliquo dominanhomini imposita est. Porro quia de omnipotentia

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 285

oste pedeapsi a picatului ,si se numeqte supliciu: daci, insd,pcdeapsa este injusti, deoarece nimenea nu se-ndoiegte cd estepedeapsi, ca i-a fost impusi omului de cdtre negtine injustdominAndu-I. Apoi, intmcAt a sta la-ndoiald despre omnipotentalui Dumnezeu qi justigia-l e plopriu dementului, aceasti pedeapsdcstc justd, qi ca este pl[titd pentru un p5cat anume. intr-adexdr.absolut nici un dominator injust n-a putut nici s5 iJ ripeascdfdgg pe om, prec;um unui Dumnezeu ignorant, sau se-i smulgd cufrrrfa, impohiva voinlei Sale, ca unuia maj slab, fie infricoqAndu-L,fic b6tAndu-L, s6-l chinuiascd pe om printr-o pedeaps6 injustS.ll6mAne, prin urmare, cd aceast[ pedeapsS justd vine dinrlamnatiunea omuluil8.

52. $i nu-i de mirare nici c5, ignorAnd, nu are liber arbitrulvoinlei pentru a alege oe si faci bine, nici, c5, rezist6ndconsuetudinea carnalS, care a prins, prin violenl[, oarecumnatural, rid6cinile succesiunii muritoare, vede cd trebuie sE facibine qi voieqte, Ei nu poate-mplini. Aceea este, intr-adevir, atoqustapedeaps6 a p[catului, sd piardd fiecare datul de care n-a r,rut sisc foloseascd bine, deqi, dacd voia, putea, fird nici o dificultate.Asta-i, altminteri, precum cine, qtiind, nu face bine, ar pierde a gtioc este bine, qi cine nu a voit, degi putea, sd faci bine, ar pierde sE

poatd, deqi ar lrea. In definitiv, aparfin, cu adcv5rat, intreguluisuflet pdcdtos aceste dou6 pedepse penale: ignoranla qi dificultatea.Drntru igrroran{d dezonoreazl. eroarea, dintru dificultate flageleaz6chinul. Dal a aproba falsele ca adevdrate, intrucAt gregeqteirnpotriva vointei, gi, rezistAndu-i gi torturAnd-o durerea lantuluir:amal, a nu se putea tempera dc la lucrdrile libidionase nu este

natura omului instituit, ci perdeapsa damnatului. CAnd vorbim,irrs5, de libera voinli de a I'ace binele, vortim, intr-un cuvAnt, dett;cea tntru care a fost ficut omul1e.

XIX. - Pdcdto.Sii sd nu-Si scuze ignoranla .Si dil'icultatea ca uiciitrans/izate lor dintru pdcatul lui Adam.

5l']. Aici orrurd atotcunoscuta chcstir.rne, pe oare s-au obiqnuits-() tot rrradd oarrrenii murmurdtori indcsine, care sunt gata sdrrruze intru faptul de a pdcdtui on'ce alta inafard de sine. Cilci zic:.,|)acd Adam gi Eva au pScrdtuit, de ce am fost fdcugi noi nofericip,

et justitia dubitare dementis est, iusta haec poena estet pro peccato aliqut-r penditrrr. Non enim quisquaninjustus dominator aut surripere hominem potuit, velignoranti Deo; aut extorquere invito, tanquainvalidiori, vel terrendo vel confligendo, ut homininjusta poena cruciaret. Relinquitur ergo ut haec jtpoena de damnatione hominis veniat.

52. Nec mirandum est quod vel ignorandohabeat arbitrium libemm voluntatis ad eligendumrecte faciat: vel resistente carnali consuetudine,rriolentia mortalis successionis quodammodo natuinolevit, videat quid recte faciendum sit, et velit, necimplere. Illa est enim peccati poena justissima, utquisque quo bene uti noluit, cum sine ulladifficultate, si vellet. ld est autem, ut qui sciens rectefacit, amittat scire quid rectum sit; et qui rectecum posset, noluit, amjttat posse cumvelit. Nam suntomni peccanti animae duo ista poenalia, ignorantiadifficultas. Ex ignorantia dehonestat error? ex difficulcruciatus affligit. Sed approbqre falsa pro ver-is, utrnvrtus, et resrstente atque torquente dolore carnalis vincunon posse a libidinosis operibus temperare, non est

instituti hominis, sed poena damnati. Cum autem i

libela voluntate reete faciendi loquimur', de illa scilicetqua htirno factus est l'rquimur.

XIX. - Peccanles ignorantiam et difficultatem t.rans/isa in se

Adae pecaato uith ne ercusent.

53. Hic occurrit illa quaestio, quam intermurrrurantes homines rodele *rr.r"r"r.rni, qui quodlraliud in peccando quam se accusare parati sunt. Dicrrim: Si Adarn elt llva pcccaverunt, quid nos mi

286__ S.Auret@ Liber

fecimus, ut cum ignorantiae oaecitate, et difficultacruciatibus nasceremur, et primo erraremus nescte

quid nobis esset faciendum; deinde rrbi nobis inc'ipe

aperiri praecepta justitiae, vellemus ea facere, et renicarnalis <loncupiscentiae nescio qua necessitate nvaleremusT Quibus bre,viter respondehrr ut quiescant,adversus Deum murmurare desistant. Recte emmquererentur, si erroris [Col, 1297.l et libidinrs nullhominum victor existeret: cum vero ubique sit praese

qui multis modis per creaturam sibi Domino servien

aversum vocet, doceat credentem, consoleturdiligentem adhortetur, conantem adjuvet, exaudideprecantem; non tibi deputatur ad r-ulpam quod inviignoras, sed guod negligis l1raerere quod ignoras;illud quod rrrlnerata membra non colligis, sed quvolentem sanare contemnis: ista tua propria peccataNulli enim homini ablatr-rm est scire utiliter quaeriinutiliter ignoratur, et humiliter confitendamimbecillitatem, ut quaerenti et confitenti ille subveniqui nec errat dum subvenit, nec laborat.

54. Nam illud quod ignorans quisque non recte

et quod recte volens facere non potest, ideo dicupeccata, quia de peccato illo liberae voluntatis oriducunt: illud enim praecedens men-rit ista sequentia. Nsicut linguam dicimus non solum membrum qumovemus in ore dum loquimur, sed etiam illud quod hu

membri motum consequitur, id est formam t

verforum, secundum quem modum dicitur alia lingraeca) alia latina: sic non solum peccahrm illud dicimquod propne vocatur peccatum, Iibera enim voluntateab sciente committitur'; sed etiam illud cluod jam de

supplicio consequatur necesse est. Sic etiam inatulam alitcr dicimus, cum proprie lrtquimur, natuhonrinis, in rlua primum in suo genere inculpabilis fac

est: aliter istam, in qua ex illius damnati poena, et lnortet iguari ct carni subditi nascimurl juxta quem modclicit Apostolus, Fui.mus enim eL nos naturaLiter liLii.sit:.ut el caeteri (.Ephes. ll, 3)

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 287

cn sd ne naqtem c.u cecjtatea ignoranlei qi cu chinurile dificultifi,qi, mai intAi sd gregim negtiutori ce ar fi trebuit si facem, apoi,dupd ce au inceput a ni se dezvdlui pleceptele justiliei, sd voimsd le facem, gi, opunAndu-se o nu gtiu car.e necesitate ectincupiscentei carnale, sd nu fim in stareT" Cdrora rdspund6Ji-sepe scurt sI se liniqteasci qi si inceteze a mai murmura impotrivalui Dumnezeu. Cici s-ar plAnge, poate, pe drept, dacd nu aroxista nici un om victorios asupra erorilor gi libidourilor: cum,insi, este peste tot prezent Cel Carele, in multe moduri, printl'eahrra slujindu-i Domnului sdu, il cheamh Ia Sine pe cel abitut,il inva{d pe cel credincios, il consoleazd pe ccl ce sperd, pe cel<;arc iubeqte il sfdtuieqte, pe cel ce se opinteqte il ajut6 gi ll ascultdpxr cel oare se rr.ragS: nu ti se imputd fie drept culpd c5, impotrivavoin{ei tale, ignori; nici faptul ci nu-1i intremi mddularelevulnerate, r-;i, cd-L dispreguieqti pe voitoml a le-nsdndtogi: acesteasurrt propriile-li picate. Cdoi niciunui om nu i s-a luat putinfade a gti si caute util ceea ce ignord inutil, qi de a-qi mirturisiumil neputinla, ca s5-i vind tn ajutor cdutdtorului girn5rturisitorrrlui Acela Carele nici nu greqegte in timp ce ajutd,nrcl nu se ostenelte.

54. intrucAt, cd negtine, igrrorAnd, nu face bine, gi c[ voindsir facd bine, nu poate, de accea se numesc pdcate, fiindci igitrag originea din acel prim picat al liberei voinfe: intr-adevdr,acela. precedAnd, le-a meritat pe acestea subsecvente. CEci,precr-rm numim limbd nu numai mbdularrl pe careJ miqcim inguli, in timp ce vorbim, ci chiar qi ceea ce ur-rneazi consecventrnigcS.rii acestui mddular, forma, adicd, qi rostuirca cuvintelor,rnod, dupi care) una se nume$te limba gr.eacd, alta, latini:intocmai aqa nuJ numim pdcat numai pe accla care se numegtein mod propriu pdcat, cdci se comite prin libcra voin{d qi der;dtre gtiutor, ci chiar gi ceca ce este necesar sd ur.meze, de-acum,tlintru supliciul lui. intocmai aqa, chiar gi insigi natura, intr-unfr-'l o numim, cAnd volbim la modul propriu, naturd a omului,intru carca a fost fdcut primul, in genul siu, inculpabil; altfel, peuceasta intru care, prin podcapsa aceluia damnat, ne nagtem qirnuritori, gi ignali, ,si supugi cdrnii: h'mit5, dupd care ziceApostolul: lbs\-am, intr-a.deud.r, Si noi nat uralz| Jiii mdniei, ca.yi ceilalpi (lifes. ll, :3).

288 S. Aurelii A"gyttini-D" l'b:fo arbitrio

sententta,

$. - PoenaLes deJectus in Adae posteros haud iniuste demanosse'

quaecu*qu" d"*unt. u 'ra sit de animarum origine

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 289

)()t. - Oricare ar fi, in definitiu, adeudrata sentinld despre or@ineasuf'leteLor, delecLeLe penaLe nu E-o.u rdsfrdnt injust asupraurmasiLor lui Adam.

55. Dar atotjust i-a pldcut suprcrnului Dumnczeu,modelatorului ]ucrulilor, sE ne naqtem, dintru acea primdpcreche, qi cu ignoranla, qi cu dificrultatea, gi cu mortalitatea,intrucAt ei, t:um pbcdtuiserS, au fost amncati qi intm eroare, gi

intm chin, gi intru moarte, ca qi intru nagterea omului si aparioriginar lustilia r[sbundtorului, gi intru devenirea2l lui,nrisericordia MAntuitorului. intr-adevir, nu aqa i-a fost interzisiprimului om damnat beatitudinea, incAt s6-i fic interzisd p6niq;i fccunditatea. Cdci putea si devini qi dintru progenitura sa,rxicAt carnald qi muritoare? ceva, in genul siu, podoabi anume qi

ornament al lumii pimAntegti. $i, desigur, nu tinea de echitatesd-i nascd mai buni decAt era el insuqi: dar ca sd invingi fiecare,prin conversiunea cdtre Dumnezeu, supliciul, pe care originealui l-a meritat prin avelsiune, nu numai ci se cuvenea ca voitorulsi nu fie oprit, ci, chiar si fie ajutat: intr-adevir, chiar 9i asa,(lreatorrl lucrurilor arati cu cAtd facilitate ar fi putut omul, dac5al fi voit, sd menlind starea in care a fost ficut, din moment ce

lllogenitura Iui a putut chial invinge starea in care s-a n5scut.

56. Apoi, dacd a fost ficut un singur suflet, dintru care se

tlag sufletele intregului nat onrenesc, cine poate s5 spund cd el

nu a pSodtuit, cAnd acela, primul, a pdcituit? Dac[, ir-rs5, suntfir<rute unul cAte umrl, in fiecare dintre cei care se nasc, nu estc

[)on/crs, ba dimpotriv6 apare atotcr-rnvenicnt Ei atotrostuit ca riulrrrcrit al inaintaqului sd fie fireqte al urmagului, gi bunul merit alrrrmagului sE fie fireqte22 al inaintaqului. Cle e, intr-adevir, nedem.n,rlaci Crcatolul a voit sd arate, chiar gi aqa, c[ pdn[-ntr-atAtacxcclcazi, fald cu creaturilc corporale, dcmnitatea sufletului, inc6tortul unuia poate sd fie, dc Ia acea treaptd dc la care s-a tras,rrpusul ocluilalt. 05, cum cel picdtos va fi ajuns la ignoranti gi

tlifi<'ultatc, tocmai de accca li se zicc, pe clrcpt, pcdeapsd, fiindchrr fost mai bun inaintc dc ar;casti pedcaps[. l)ac5, agadar, unul airrccput si fie astfcl, nu numai inairrte de p[c:at, ci inainte deIrtreaga sa vrald, prooum a devenit altul, dupd o viafd culpabilS,

Liber tertius

ignolantia, et cum difficultate, et'oum mrlrtalitat,r1."*-rrr, quoniam illi cum peccavissent, et in erroren

et in aerumnam, et in mortem Praecipltah sunt, reru

moderatori summo Deo justissime plac;uit; ut et in or

hominis originaliter appareret justitia punientis, et i

provectu rnlsericordia liberantis..Non enim damnal

p.i*o homini sic adempta est beatitudo, ut etra

ie"unditas adimeretur. Poterat enim et de prole eit

quamvis carnali et mortali, aliquod in suo genere

decus ornamentumque terrarum' Iamvero ut meli

gigneret quam ipse esset, non erat aequitatis: sed '

I.Lr.r"r.ior" ad Derrm, ut vinceret quisque suppliciu

guod origo eius ex aversione meruerat, rton solum volen

.roo prJniU"ri, sed etiam adjuvari oportebat; etiam

55. Ut autem de illo primo conjugio, et <:u

enim rerrm Creator ostondit quanta facilitate

homo, si voluisset, T'etinere quod factus est' cum p

ejus potuit etiam srrperare quod nata est'

56. [Col. 1298] Doinde, si una anima facta est'

qm o*nir* homin.rm animae trahuntur nascentiu

quis potest dicere non se peccassc, cum Prlmus r

peccavit? Si autem singillatim fiunt in unoquoqr.-nascentrum, rloll est Pervcrsum, I

convcnientissimurn et ordinatissimum aPparet'

malum melitum plirlils, nattll'a sequentts s1t; et lf,onu

ade,i excelletc t:rcaturis c,rrpoteis animac dignitatem'

meliturn segrerrtir, natura priolis sit' Quid t

indignum, si etiam sic voluit Creatr:r ostendere, u

ah co gradu possit esse ortus alterius, ad quem alter

p"r'duJtu. c.st rlttcasus? Nam cum ad. ignrlranti,liffi..rlt"t"-que pervencrit tlla peccatrix, idc<r pocna rdioitur, quia meli,tr antr: hanc pgunu- fuit' Si elg'l al

tr,lis e-rst t:<tepit, nttn solutn ante f)ec(:atltm, scd

290 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

omnem vitam suarn, cpalis alia post vitam culpabilemfacta est, non pawum bonum habet, unde Conditorigratias agat; quia ipse ortus ejus et inchoatio quclviperfccto corpore est melior, Non enim medioclia bosunt, non solum quod anima est, qua natura jamcorpus praecedit; sed etiam quod facultatem habet,adjuvante Creatore seipsam excolat, et pio sfudio possi

omnes acqulrere et cepere virtutes, per quas et {diffic,ultate cmciante, et ab ignorantia caecante liberetut,

Quod si ita est, non erit nascrcntitrus animis ignorantiadifficulta^s supplicium peccati, sed proficiendi admonitiet perfectionis exordium. Non enim ante omne merrboni operis parum est accepisse naturale judicium, qusaprentram praeponat errori, et quietem difficultati,ad haec non nascendo, sed studendo perveniat. Quodagere noluerit, peccati rea jure tenebitur, tanquamnon bene usa sit ea facultate quam accepit.enim in ignorantia et difficultate nata sit, non tamenpermanendum in eo quod nata est, aliqua necessitcomprimihrr: neque omnino potuit nisi Deus omnipoteesse etiam talium creator animamm, quas et non diipse faciat, et diligens eas reficiat, et dilectus ipse perficiqui et non existentibus praestat ut sint, et amantibusa quo sunt praestat ut beatae sint.

57. Si vero in Dei aliquo secreto jam existentes aru

mittuntur ad inspiranda et regenda corpora singuloruquorumque nasoentrum, ad hoc utique mittuntofficium, ut corpus quod de poena per:cati, hocrrxrrtalitate primi honiinis, rlascitur', bene adminiid est castigando per virtutcs, et ordinatissrmaelegitirnae servituti subjiciendo, etiam ipsi n)rnparentatquo tempore opportuno ooelestis incorrupti<inis

Quae curn intrrcunt irr hanc vitarn, suheuntquemembra mortalia, subeant etiam necesse est et oblivi<

r-itac prioris, et praerjr)ntis laborern: unde illa i

et difficultas consequitur', quod.in primo htrmi

Sf. Aure\iu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 29'l'

arel nu rnic, un bine, de unde aducd mulpmiri Ziditorului sdu;pentru cI insuqi ortul lui gi urzirea este md bun decAt oricarerxrrp perfect. Cici nu-s bune mediocre nu doar ci este suflet,prin care naturd precede deja tot colpul, ci chiar gi cd arefacultatea sd se oultive, cu ajutorul Creatortrlui, pe sine insugiqi, prin studiu pios, sd obfnd gi si posede vrrtulile prin care sd

se elibereze gi de dificultatea chinuitoare gi de ignoran!ainrobitoare. Fhpt care, daci este aga, ignoranla qi dificultateanu Ie vor fi sufletelor care se nasc supliciu al picatului, ci stimulde a se-mbundtdii 9i exordiu al perfecliunii. Cdci nu este pulina fi primit, inaintea oricdrui merit al bunei lucrdri, judecatanatural[, prin care si-i prepuni erorii inlelepciunea qi

dificultetii liniqtea, ca sd ajungi la acestea nu ndscAndu-se, cidorindu-le. Ceea ce, dacd nu va fi voit sd facd, va fi $nut, pedrept, vinovat de pdcat, precum unul care nu s-a folosit binede acea facultate pe care a primit-o. Cici, deqi s-a n[scut intruignolanld qi dificultate, nu este, totuqi, constrAns, prin nici onecesitate anume, sd rimAni statolnic intru ceea ce s-a ndscut:gi nici nu putea absolut sd fie decAt numai gi numai DumnezeuOmnipotentu] creator al rrnor astfel de suflete, pe care qi neiubitle face lil Insuqi, gi iubitor Ie reface pe ele, qi iubit le face Elinsuqi pcrfecte: Carele gi nonexistentelor le ddruieqte, dinainte,sd fie, qi celor ce-I- iubesc pe EI, de Ia Carele sunt, le dilriegte,dinainte, sd fie fericite.

57. Dacd., insd, sufletele, deja existente in vrcun anumesccret al lui Dumnezeu, sunt trimise sd anime qi sd conducd<:orpurile fiecirui ndscut in parte, sunt trimise, desigur, laacest oficiu, ca, bineadministrAnduJ, infrAnAndu-l, adicd,prin virtuli qi supunAndu-l atotrostuitei qi lcgitimei servituti,s6-i dobAndeascd pAnd qi lui insuqi, Ia rAnduiala gi la timpulopr)rtun, lor;ul incorupliunii cereqti, corpului care se naqtedin pedeapsa pdcatului, din mortalitatea primului om, aqadar.()are, cum au inttat in sAnul acestei vie{i gi igi asumi purtarearnddularelor muritoale, este necesal s5-qi asumc Ai uitarea vieliianterioare qi travaliul t;elei prczente: do unde urmeazi logir:tcea ignoranld qi dificultatc (.:are, in plirnul (,m au fost supliciulrnortalitdlii, intlu expjerca miseriei spiritului. intru ele, ins6.sr-rpplir:irrm rn,rrtalitatis [Iit, ad aninri oxpcndcnda

292 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

miseriam; [Col. 1299] in istis autem janua ministeriireparandam corporis inrxrrruptionern. Nam hocmodo non dicuntul ista peccata, nisi quia caropropaglne venlens pecoatoris, venientibus ad se animihanc ignorantiarrr et difficultatem facit; quao nellueneque Creatori tanquam culpanda tribuatur. Deditenim ille et facultatem bene opcrindi in laboriosisofficiis, et viam fidei in oblivionis caecitate; judiciillud vel maxime. quod anima omnis et quaerendumconcedit quod inutiliter nescit, et perseveranter in officiosilaboribus enitendum ad evincendam recte facienddifficultatem. et opem a Creatore implorandam, uconantem adjuvet; qui vel exfinsecus lege, vel in intimicordis allocutione conandum esse praecepit, etcivitatis beatissimae gloriam triumphantibus de illoplimum hominem ad istam miseriam perduxit victupessirna suasione; guam miseriam isti susc.ipiult ad euvincendum optima fide. Non enim parvae gloriae militiest diabolum vincere eodem susoepto supplicio, quoille hominem vichrm perdr-rxisse gloriatur. Quisquishoc istius vitae <;aphrs alnore neglexerit, nuflo pacto juslflagitium desertionis suae regis imperio deputabit:erit potius sub omnium Domino in ejus partibordinatus, cujus turpe stipendium ut castoa suaadamavit.

58. Si autcm alibi animae constitutae non mia Domino Deo, sed sua sponte ad inhabitandaverriunt; facile est jam hoc videre, quidquid ignorantidifficultatisque secutum fuerit earum proprivoluntatem, nullo modo Creatorem hinc e

culpandum: quandoquidem ctiamsi eas ipse misiquibus etiam in ipsa ignorantia et difficultate libetvoluntatcm petcrrcJi ct cpraerendi et conandi nondaturus petr:ntibus, demonstraturus quacrentibpulsantibus apcrturus, omnirro extra r:ulpam esset. Hernim ignorantiam ct difficultatem studiosis et bet:vr'noendam, ad r:oronam gloriae valere praesta

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 293

poarta niinisteriului intru retacerea incoruptiunii corpului.Odci, desigur, ele nu sunt numite altfel pdcate, decAt numaiin mdsura in care oarnea^ purcezAnd din vita pdcatului, leproduce sufletelor venind la sinc aceastd ignoran!5 gidificultate: care nici loruqi, nici creatorului nu le pon,te fiatribuitd drept culp6. intr-adev5l', EI le-a dat gi facultatea dca luura bine in oficjile laborioase, qi calea credinlei in cecitatcauitdrii: gi, indeoscbi, acea judecatd cd tot sufletul concede cdtrebuie ciutat ccea ce v5tdmltor nu qtie gi ci trebuie sd tinddperseverent in oficiile laborioase spre invingerea dificultdtiide a face bine, qi sd ceard ardent sprijin dc la Creator, ca s5-lajute pe cel ce se opintegte; Carele, fie cxtlinsec, prin lege, fieprin aloculiune intru adAncurile sinelui, i-a inv5,1at ci trebuiesE se sforleze qi le pregitegte ghrlia cetdtii atotfericitetriumfdtorilor asupra aceluia care l-a adus pe primul om laaceastd miseric, invins de atotreaua persuasiune, care mizerieei gi-au impropliat-o, pentru aJ invinge prin credinld optimi.Cici nu este o lupti de neinsemnatd glorie aJ invinge pe diavol,impropriindu-i acelaqi supliciu, Ia care cl se laudi cI l-a aduspc ornul invins. Nimenea, insb, cine, cuprins dc amorul vietiiacesteia, va fi neglilat asta, nu-i va plrtea, in nici un mod,irnputa just poruncii rcgelui pcdeapsa dezertdrii sale, ci vafi, sub Domnul tuturor, mai degrabd rAnduit in cetele aceluiaal cdrui ruginos stipendiu l-a iubit atAt, int;At gi-a pdrisittab6ra sa.

58. Dacd, insd, suflctclc, altuncleva r'onstituite) nu sunttrimjse de cdtre Doninul Durnnezeu, ci vjn de la sine sdlocuiascd corpurile; este ugor'? de-acum, dc vdzut, orice diniguoranli qi dificultate le va fi revenit ploplici vointe, cumcd,in nici un mod, nu trebuie invinuit, de aici, Crcatorul: dinmoment ce, chiar daci le-ar fi trimis Iil insugi pe ele, cirora, ininslqi ignoranla qi dificultatea, nu le-a luat libera voinli de acere, de-a (reTcetea gi dc-a se sforta, (.lcl Care este gata sd dcapetitorilrr, sd le dcmonstrezc cdutdtorilor', t:elol ce bat sd IedeschitJS, ar fi absolut tnafata culpoi. (liir;i le-ar pune in faldsArguitorilor gi liinevr:itorilol aceastd ignolantd qi di{it;ultateasplc-a o invingc, r:a si se facd demni dc cununa gl,.rliei:

294 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

negligentibus autem et peccata sua de infirmitatc defcnderevolentibus, non ipsam ignorantiam difficultatemque procrimine objiceret; sed qura rn ers potrus permancquanr studio quaerendi atque discendi, et humilitaconfitendi atque orandi, ad veritatem ac facilitatpervenire voluerunt, justo supplicio vindicaret.

XXI. - Error qua in re perniciosus.

59. Harum autem quatuor de arrima sententiaruutrum de propagine veniant, an in singulis quinascentibus novae fiant, an ln corpora nascentrum lalicubi existentes vel mittantur divinitus, vel sualabantur, nullam temere affirmare oportebit. [Col. 1

Aut enim nondum ista quaestio a divinorum Licatholicis tractatoribus pro merito suae obscuritatisperplexitatis evoluta atque illustrata est; aut si jam fcst, nondum in manus nostras hujuscemodi litterpervenerunt. Tantum adsit fides nihil de substanCreatoris falsum indignumque scntiendi. Ad illum e

tendimus itinere pietatis, Si ergo aliud de illo sense

quam est, intentio nostra non in beatitatem, sed ivanitatem nos ile compellet. De creatura vero si quid aJ

quam sese habet senserimus, dummodo non id properceptoque tenearnus, nullum periculum est. Non c

ad creahrrarn jubemur tendere ut efficiamur beati, sed

ipsum Creatorem: de quo si aliucl quam oportet ac sesc

habet, nobis persuadetur, pemiciosissimo errore decipiAd hoc enirn pelgendo, qu,rd aut non cst, aut, si est,

facit beatos, acl beatam vitam nullus pervenire potest.

60. Sed ad contemplandam veritatis aetcrnrut ea perfmi oiquc inhaercre'r,alearnus, infirmitativia de tc:mpolalibus procutata cst, ut quantum itisufficit acl actcrna tcndcntiunr, praeterita et futrrcledamus. Quae fidci disciplina, ut auotoriplaepollcat, divina misericordia gubelnatur'. Pyor'o? quantlrnr arl cleaturarn pertinet, in corpriris t:t ani

Sf. Aureliu Augustin, Liberularbitru Cartea a treia 295

neglijenflor, ins6, gi voitolilol sd se apere plin infilmitatc depdcatele lor nu le-ar imputa drept picat insdqi ignoranta qidificultatea, ci i-ar pedepsi pentru cd au voit sd rdmAnd. maideglabd, statornic intru acestea, clccAt sd ajung[ la adev6r ,si

facilitate prin sArguinla de-a celceta qi dc-a inv51a qi prinumilinla de a se confesa qi a se ru6;a.

XXI. - i, "or" Lucru este eroarea moi pdgubitoare.

59. Dintre aceste patru pSrcri despre suflet23, dacd vin eledin vi15 sau se formeazd noi in fiecare nou-ndscut aparte, sau,deja existente altundeva, sunt fie divin trimise, fie se coboari cude la sine tn corpurile celor ce se nasc. nu va trebui s-o afinnimterrerar pc niciuna. Cici, sau aceastd chestiune nu a fost inci,pe bund dreptate, datoritd obscurit5lir qi perplexitdlii sale,dezbdtuti gi darificatS de cdtle catholicii intcrprefi ai C64ilordivine, sau, dac6 deja s-a fdcut, nu au ajuns incd in mAinilenoastre astfel de sorieri2'. Numai si ne stca la-ndemAnS credinlade-a nu simfi nimic fals qi nedemn dcspre substan{a Creatorului.Cdci spre El ne aqtcrnem pe dmmul pietdlii. Dacd, prin urrnare,vom fi simlit despre El alta decAt estc, intenfia noastrd ne vaimpingc sd mergem nu intru beatitudinc- ci tntru vanitatc. DesprecreaturS, ins6, dacd vom fi simlit orice alta decAt este, ca, in sine,t:At timp nu linem asta drept perccpu unper-icol. Cici nu spre creaturd ni se pt sddevenim fericili, ci spre Insugi Creator nise pcrsuadcazil alta decAt trebrrie gi este faphrl in sine, ne inqelEm

printro eToale atotpdgubitoare. Cir:i njmenea nu poatc ajungeIa nala fericitd, urm6nd, in acest scopt oeea ce nu estel sau, dacdcste, nu-i face pe cei fericili.

60. Dar, pentru contcmplarca eternjtifi adevdlului, ca sdfirn in starc sd ne-nfruptdm bucuria ,si sd ne-alipim strAns lui, i s-a

r:ur'5tit, in privin{a tcmpolaleltr', infirnrititii noastre calca, ca s[ ler:redcm pc r:clc trecute ,si viitoare cAt ii cstc suficicnt rnersului cclor(ie sc-aEtoln spre cele eternc. Caro disciplini a credintei, t:a sistrhlur:eascd prin autoritate, ostc guvcrnati dc miscrirxtrdia divinS.(icle prozente, ins5, cAt lino dr: t:r'etrturd) sunt sinttitc, intrtrrnobilitatca r:orpului gi spintului, rvasitrctEtoare. [rttru care, nimic-

rno[ri]itntc et rrnrttrtrilitatr:, quasi tlanseuntia scntiunt

Liber terti296 s. 4yay4ye!E!* 2n_14:tp *$tbI

ln quibus quidquid non expelimur, cognltroqualicumque tenere non possumus. Quaer:urnquenobis de rpribusr',umque creaturis vel praetclita vel

divina auctoritate oredenda narrantur, quamvis partipriusquam ea sentire potuerimus praeterierint, partinondum tn nttstros sensus pervenennt; tamen q

plurirnum valent ad roborandam spem nostram,exhortandam dilectionem, dum nrlbis commendant

1

ordinatissimam seriern temporum quam non n

liberationem nostram Deus, sine ulla dubitaticredenda sunt. Sed quisquis error personam s

divinae auotoritatis assumit, ea maxime ratiorefellitur, si aut aliquam vel mutabilem speciem

creaturam Dei, aut aliquam mutabilem speciernsubstantia Dei credere aut affirmale convincitur,

substantiam Dei vel plus vel minus quam Trinitatemcontendit: cui Trinitati pie sobrieque intelligendae om

excubat vigilantia christiana, et omnis ejus

intenditur. De cujus '['rinitatis unitate et aequalitate,singularum in ea pcrsonarum quadam proprietate, r

hic locus est disserendi. Nam c()mmemorare quaedam

Domino Deo auctore et formatore et ordinatoreomnium, quae ad saluberrimam fidem pertineant,quibus lactens atque a terrenis in coelcstia sese attolle

incipiens, utiliter adrniniculetur intentio, et Ifacillimum et a plerisque jam factitatum est: pertrautern rstarn totam, atque ita versale [Col. 130

quaestionem, ut perspicuae ratiopi, quantum in hact vidatur, omnis hurnana intelligentia subjugetur, non

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 297

din ceea ce nu incerc[nr prin experien!6, nu putem linc prinvreo cunoaqtere anumc. 'l'oate celc care ni se povestesc prindivina autoritate de trrezut despre toatc creaturile, fic trcr:ute,fie viitoare, oricAt, in partc vor fi trecut mai nainte ca ntli sd Iefi putut sim1i, in parte nu vor fi ajuns inr:d la simlurile noastre,totuqi, fiindci au mare vigoale intru int[rirea speranlei noastre

Ei intru incurajarea iubirii, cAt timp ne incredinleazi, prinatotrostuita serie a timpurilor, cAt de mult nu neglijeazdDumnezeu mAntuirea noastrS, trebuie crezute fdrd nici o urmidc indoialS. Dar toat[ crorea, cale igi ia asupra mascanutorit5lii divine, este, indeosebi, prin acrea latiune respinsdoa fals6, dacd este demascat6 c[ crede ori afirm6 sau o a]t5crcatur5, fie ea qi spe!6 mutabilS, inafara creaturii luiDumnezeu, sau vreo altl spe16 mutabild in substanfa luil)umnezeu, ori ci susfine cE acea substanli a lui Dunrnezeucstc fie mai mult, fic mai pulin dccAt 1'rinitatea: inlelegeriiodrei T'rinitdfi ii sti pios gi sobru de veghe gi igi incoard6intreaga ei devenire trtati vigilenlu creqtini. Trinitatc, despreale cirei unitate gi egalitate gi o anumc proprictate, intru ea,

a fiecdrei persoane, nu estc aici locu] de a discuta. Cdci aaminti despre Domnul Dumnezeu, autorul gi formatorul gi

rr-rstuitortrl tuturor lucrurilor', unele, care 1in de atotsalubracredinlS qi prin care sugarul gi incepitoml a se ridica pe sinedc la cele p[mAntegti la cele cercati s6-9i sprijine cu folosirrtenfia, este gi uqor dc fdcut, ;;i a qi fost deja repctat f[cutede citre mai mulli: a o trata minulitls, ins6, pe aceasta toatir

,:i a intoarce astfcl chestiunea inc6t sd i se supunS, cAt este

datul irr aceastd lume, limpedci ratiurri intlcagd inlelegeleaurnanS, nu-i poate pirea niminui dintre oarneni, nici, dcsigur,rrou6, irnplinitd satisfdcitor, nici uqol de abordat, nu nurtraiprirr rostire, dar nici mdcar prin cugetare25. Acum sd implinim,aqadar, pe cAt suntcm ajutali qi pe cAt nc cstc ingdduit, ccea(rc ne-anr propus: toate, pc cAt 1in dc creaturi, fic cA ne suntpovcstitc ccle trecute, fie ci nc sullt povestite cele viitoare,(rare au putere intlu pdstr"arca intcglei religii, imlioldindu-ncla ertotsincera iubirc a lui Durnnezcu qi a aprrlapelui, trcbuier:rozute f[r5 nici o umbri dc indoiald: irnpotriva irrcrcdulil,rr,

eloquio, sed ne r;ogitatione quidem vcl cuiquam lrorni

vcl certe nobis satis expeditum et facile aggredier

vidcri potest. Nrrnc orgo ut qurld instituimus, qua

adjuvarnur; r:t quantum sinimur peragamus: quao(u

nobis, quarltrrm acl creaturarn pertinet, vcl narrapracterita, vcl praenuntiantur futura, quaccrrmrnendandanr valcant integrarrr religirlnenr, excrtti

nos ad sinccrissimanr diloctionern Dei ct ploximi,

298 LqxeLL4!cr!!!4ia:filsro-srbtt'ig- Liber tertiw

dubitatiorre credenda sunt: advcrsus incredulos aute

hactenus defendenda, ut vel rnole auctoritatis infidelicorufll obteratur; vel eis ostendat]r. quantum potest,

quam non sit stultunr talia t;redere, deinde quamstulturn talia non credere. Verumtamen falsarn doctrir

non tam de praeteritis et futuris, quarg de praesenti

et maxime de incommutabilibus oportet refellere,quantum datur, perspic,ua ratione convinoere.

67. Sane in serie temporalirrm inquisitipraeteritorum futuromm exspectatio praeferenda et

quandoquidem etiam in divinis Libris ea quae praeteri

narrantur, vel praefigurationem futurrlrum,pollicitationem, vel testificationem prae se gerunt. Iitin iis etiam, c[uae ad hanc vitam pertinent, p

adversisque rebus, quid quisque fuerit non satis

in id vero quod futurum speratur, sese omms cu

aestus agglomcrat. Nescio quo quippc intimo natr-rali

sensu, ea quae nobis adcidenrnt, cl.roniam transacta

sic habenhrr ad momentum felir:itatis et miseriae, qu

nunquam aocidissent. Quid igitur mihi obest, si

quando coeperim nescio, cum esse me noverim,

futurum esse desperem? Non enim in praeteritaattendo, ut tanquam errorem pernrcroslsslmum verear,

aliter de iis sensero quarn fuerunt: sed in id quod

sum, cursum diligo duce misericordia Conditoris

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 299

ins6, in aqa mdsuri trebuie apdrate, inr:At fie prin greutatcarrutoritdlii sd li se qtearg[ necredinta, fic sd U se alate, pe cAtse poate, mai int6i, cAt nu este prostcqte a crcdc uncle caastea, apoi, cAt este de prostegte a nu credc uncle ca astea.l)ar', totuqi, trebuie sd fie respinsd falsa doctrind qi, pe r:At estedatul, si fie invinsd prin limpedea raliune, atAt despre celetreoute qi viitoare, cAt despre cele prezente, gi, indeoscbi, desprer:eler incomutabile.

61. De bund seami, in seria cekrr temporale, este de preferatinvestigdrii celr-rr trecute a$teptarea scrutdtoare a celor viitoare,din moment ce, chiar in Cdrtile divine, trecutele, care sunt narate)datr in sine pe fa15 fie prefigurarea, fie promisiunea, fie testificareacelor viitoare. $i, de fapt, chiar in acele imprejuriri favorabile gi

nefavorabile, care tin de viala acea^sta, nu ne prea pa^sd ce anumeva fi fost fiecare: in ceea ce se sperd viitor, ins[, asupra sa apasiirrtreg valul nelinigtilor. Nu qtiu, in<altea, prin ce siml anumc, intimr;i natural, cele ce ni s-au tntAmplat nou6- fiindcd s-au incheiat,sunt astfe] considerate, in momentul fericirii sau nefericirii, ca gi

cum nu s-ar fi petrecut niciodatd. Ce-mi dduneazd, prin urmare,rnie, dacd nu gtiu cAnd si fi inceput a fi, din moment ce cunoscc[ eu sunt, gi nici nu disper cd am sd fiu? Cdr:i nu inspre r:ele

trctjute mE agtern eu, ca sd md tem prccum de o eroarc pdgubitoare,dar:6 voi fi simlit dosple ele altfel decAt au fost; ci, cu misericordiaZiditorului meu cilduzd, inspre ceea ce am s5 fiu imi port cumersul. Despre ceea ce am sd fiu, aqadar, gi despre Acela dupiCl.nele am sd fiu, daci voi fi u'ezut ou sau voi fi simtit altfel decAt

sc prezintl in sine adcvdrul, trebuie si fic vehement dc temuteroarea; ca nu cumva fie sd nu-mi pregdtesc cele neccsan'e, fie, de

weme ce mi se pare una in loc de alta, sd nu pot alungc Ia acel

srxrp al scopului meu26. Drcptac:eea, prccum la cumpdrarca uneihaine, nu mi-ar fi cu nimic ddundtor, dacd ag fi uitat dc ialnatrecutS, mi-ar diuna, ins5, dacd n-aq r;r'cde ci viitoru] frig esteirninent: tot aqa, nimic ntr-i va ddurra suflctului rneu, dacd a uitatocea cc) poate, va fi sufcrit, numai sE sc intoalcir gi s[ gind spreocea cc i se amintegte cd sc prepar'6 deacum inairrtc. $i, cE vcnivorba, pret:um na#gatomlui spre llorrta nu i-ar facc cu ttimic r'6u,

dacd-i va fi scdpat din minte de la care fdrrn lgi va fi desprirrs

De hoc igitur quod futurus sum, et de illo apud qu

futurus .rnt, si aliter quam veritas sese habet credid

aut senscro. vehementer cavendus est crror; ne mihinecessaria non praeparem, aut ad eum ipsum fipropositi rnei, dutn aliud prr: alio mihi ledetu4non possirn. Quamobrem, sic.ut ad romparandam

nihil mihi obesset, si practeritae hiemis ohlitusohesset anrtern si futurum frigus immirrcre non c

ita nihil obcrit animae meae, si oblita est quidpeltulcrit, si mod.r diligenter advertat et teneat quo

cieinccps parar.c moneatur. Et sir;ut, verbi glatia, Romr

naviganti nilril nocoret si exr:idisset anirno, a quo Ii

300 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

navem solyerit" durn tarnen ab eo loco ubi csset nignolaret quo protam dirigeret; nihil autem prodememinisse littoris unde iter exorsus sit, si de Romaportu falsum aliquid existirnans, in saxa incidisset:neque sl non tenuero lnltlum temporrs vrtae mequidquam mihi oberit scienti quo fine, requiescam;prodesset aliguid illa sive memoria sive conjectura I1302] inchoatae vitae, si de ipso Deo, qui unus I

animae finis est, aliter quam dignum est opinatus,scopulos erroris irruerem.

62. Nec iste sermo ad id valuerit, ut quinos prohibere arbitretur ut quaerant qui potuerisecundum Scripturas divinitus inspiratas, utruanima de anima propagetur, an suo cuigue anisirrgulae in ipso fiant, an ad regendum animandcorpus divino nutu alicunde mittantur, vel provoluntate se insinuent; si vel alicujus expediennecessariae quaestionis ratio flagitat ista consideratque discutere, vel a rebus magis necessariis otiad haec quaerenda et disserenda conceditur. Ve

ad id potius ista dixerim, ne quis in re tali velsuccenseat ei qui suae opinioni humaniore fdubitatione non cedit: aut etiam si quid hincquisquam et liquidi comprehenderit, ideo putet alispem peldidisse futurorum, quia praeterita exorsarecolit.

XXII. - Ignorantia et di.fficultas si naturaLis est homini,proptereo deest unde laudetur ()reator.

63. Quoquo modo autem se istucl'habeat, sive

omittendum, sive nunc clifferendum et aliconsiderandum sit, praosens tamen guaestlo nimpeditur, qr-rominus appareat integerrima et justissii

et inconcussa atrpe inurmmutabjli majcstate et su

Creatoris, sr-rpplicia pe(xlatorum su()rum animas

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 301

nava, cAt timp n-ar ignora, totugi, tncotro sd-Ei indrepte, din acelIoc, dc unde ar fi, prora; nu i-ar fi. insd, r;u nimic dc folos- dac[qi-ar aminti fdrmrrl de unde sd fi inccput drumul, dar, crezAndr;eva f'als despre portul Romei, s-ar fi Iovit cle stAnci; aqa, nici dac[nu voi fi Etiut inceputul timpului viclii mele, nu mi se va intAmplanimic rdu, mie gtiutorului in ce liman si mi odihncsc, gi nici nurni-ar fi de folos nimic, nici prin momoric, nici prin conjecturi,clintru urzirile vielii, dac',5, opinAnd,, altfel decAt este demn, desprel)umnezeu, Carele este ultimul scop al muncilor sufletului, m-ag

privdli pe stAncile elorii.

62. $i nici acest dialog nu va fi prccunp5lit fap de celelalte, canepine si srxnat6 cd noi ii impiedicAm pe cei ce vor'fi fiind in stares[ cercrcteze, dupd Scripturile divin inspiate, dacd sufletul se plopage,{.:1, oare, de la sullet, sau surt, tnraltea, fdcutc fierane apaltc, in cel pecare-l anirn6. sau sunt, altminteri, trirnise prin polrncd divinS, dealhrnde, tntru impdriprea gi anirnarea cr,,rpului, sau se insinueazipc sine, poate, prin propria-le voinfd, ori de cAte ori fie ratiuneatlatdrii weunei chestiuni arzitoare ii indeamnd cu netresitate a le luape acestea in considerare qi a le discuta, fie igi ingdduic, {a15 cu

lirrrblemele mr.rlt mai necesare, ogiul dc a le oerceta gi tnfaf qa amdnunlit

1re acestea. Intr-adevir, am zis, mai deglabS,? acrestea ca, intr-oascrnenea importarrtd chesir.rne, si nu se infurie nirneneq nici mdcarternera.r, pe cel ce, poate dintr-o indoialS mai umani nu cedcaziopiniilor sale: sau, chiar dacd negtine va fi inlcles de aici ccva oert qi

limpede, si nu socoatA prin acest fapt cE altul qi-a pierdut sperantarrclor viitoare, pentruc6 nu-qi amintegte urzirile trccute.

XX[. - Ignoro.nla Si dificul.tatea chio.r dacd cste na\uraLd omului,rut lipseSte de aceea de und.e .sd fie ld.udaL Crealorul.

63. in orice chip sc prezintS, ins6, asta tn sine, fie r:-artrcbui absolut omis5, fie ear trebui lSsatd? acum, la o parte, gi-artrc.bui luatc altele in considerare, prczenta chesiune ntt cste,totugi, ctr nimic impiedicati sd invedetr:zc [impede cd, plinatotintegra gi atotjusta qi netulburata qi incomutabiln maicstaterr (lreatorului, sufletele iqi ispdrsest; supliciilc pdt'atelor l,rr" t'are

1r[r:atc" cum am disr;utat dcja de mult., nu hebuic atribuite dccAtquae peccata. ut jam diu disseruimus. nonnisi propri

-

302 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

volurrtati eal'urn tribuenda sunt, nec ulla ulteripet:r:atonrrn causa quaerenda.

6'[. Ignorantra vcro et clifficultas si nahrralis est, iincipit anima proficere, ct ad cognitioncm et recpidonec in ea pclfic:iatur vita hcata, promoveri. Quprofectum in studiis optimrs atqlre'pretate, quorufac,ultas ei non ne6;ata est, si propria voluntate neglexe

llrstc rn grayrorcm, quac laln pocnalis est, ignorantidifficultatemqLre praecipitatur, decentissimoconvenientissimo rerum moderamine in inferioriordinata Non enim quod naturaliter nescit et naturalinon potest, hoc animae deputatur in reatum; sedscire non shrduit, et quod dignam facilitati co

ad recte faciendum operam non dedit. Loqui enimnosse atque non posse) infanti naturale est: quaignorantia difficultasque serrnonis non modo inculsub grarrmaticomm legibus, sed etiam humanisblanda et grata est; non enim ullo vitio illam facu]compalare neglexit, aut ullo vitro quam compararat amrslItaque, si nobis in eloquentia esset beatitudo constituatque ita orimini duceretur cum peccatur in linguae soniquemadmodum cum pecc,atur in actibus vitae; nulutique atgueretur infantiae, quod ab ea esset exorsusconsequendam eloquentiam: sed plane medamnaretur; si suae voluntatis [Col. 1:303] perversitatead eam recidisset, vcl in ea remansisset. Sic etiam nusi ignorantia veri ct difficultas rccti nahrralis est homiunde inr:ipiat in sapientiae quietisque beatitudislrrgere, nullus hanc ex initio naturali recte arguit: sed

ptoficcre noluerit" atrt a pnrfcc'tu retrorsum relabijurc rncritoque pocnas luet.

65. ()rerator vero ejus ubique latttlatur, vel quodab ipsis exordiis ad surlmi trt.rni tnpacritatcm inchoavel qued cjus profcctum adjuyct, vel quod implploficiohtem atque perficiat, vel fiuod peccantem, idaut ah initiis suis scse ad perfcctionem attolle

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 303

numai propriei lor voinle, gi nu trebuie c[utati ni<:i o altd cauzd

ultimd a pdcatelor.

64. Ignoranta. ins5, qi dificultatea, dat;5 e.sle naturali, de

aici inccpe suf]ctul si proglesezc qi sd fie promovat intrucunoastere qi repaos, p6n5 sd se implineascd in el viata fericitS.Pe carc progres intru sArguin{ele optime ,si pietate, a cirttrfatultate nu i-a fost lui negat5, daci il va fi neglijat prin propria-ivoint6, se precipitd, pe drept, intr.o mai grav[, care-i de-acum

5rcnald, ignoran!5 gi dificultate, rostuit, printr-o atotdecenti gi

atotct'rnvenienti cArmuire a lucrurilor, intre cele inferioare. CSci

nlr, pcntru cE natural nu qtie qi natural nu poate, i se imputdasta ca vin6 sulfetrrlui, ci pentru cd nu s-a striduit a qti qi nu Qi-a

clat silinla demnd dobAndirii facilitatii de a face binc. Cici a nugti gi a nu putea vorbi ii este natural copilului: care ignoran!5 gi

dificultate a rostirii nu-i numai inculpabild sub legilc grdmdticilor,oi estc chiar blAndd qi plicuti afecliunilor omeneqti; cici nu aneglijat prin nici un viciu s6-gi d,rbAndeascd acea facultate, qi

nici nu a pierdut prin nici un viciu ceea ce a dobAndit. $i,astfel, clac[ noud ne-ar fi fost constituitd in elocinl5 beatitudinea,gi, intocmai aqa s-ar considera demn de vind, t;And se gregeqte insunctelc limbii, precum cAnd se greqeqtc in faptele vielii, nimenean-ar fi, desigur, invinuit de copil6ric", p"r,tru cd de la ea ar fifost inceput intr"u urmarea elocinfei: dal ar fi, categoric, pe merit,clamnat, dacd, prin pcrversitatea vointei sale, fie ar fi recdzut Ia

ea, fie ar fi rdmas intn.r ea. Aqa, chiar gi acum, dacd ignoranlaadevdrului 9i dificultatea binelui, de unde incepe sd se ridiceintnr beatitudinea inlolepciunii ,si rcpaosului, ii cste naturaldomului, nimenea n-o invinuicgtc pe drcpt pe aoeasta dintruinceputul natural: dar, dacd nu va fi voit sd inairrteze sau, intorsde [a urcus, va fi voit sd recad[, va ispdgi, pc drept gi pe merit,pcdcpsele.

65. (lrcatorul lui, ins[, este pcsto tot lSudat, fic pentrtr rf l-a

ulzit pe cl dc la inseqi utzelile pAnI Ia capacitatea supremuluibine, fic pentru ci ajut5 inaintatca lui, fie ci-l implinegtc po el,

inaintn rnelgdtorul, qi-l desdvArrsegitc, fie t:5 pc e[, pdcirhrit<trul, adic5,salr pe recuzatorul si se ridice pc sinrr" dc Ia inceprrturile sale, laporfct:tiune, sax pe de-acum-r'e,cirzutu'l dir-rtr'-o ()arecal'e inaintarerc(rLliiar!1onr. aut larri cx profectu aliquo relabentc

Sf . Aureliu Augustin, Lipu"I_qbi!!! Cartea a trein 305304 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

iustissima damnatione pro meritis oldinat. Non eni

propterea malam creavit, qtria nondum tanta est,

ut proficiendo esse posset actrepit; cum ejus exo

perfectiones omnes corpomm longe inferiores sint'tamen in suo genere laudabiles esse iudicat, quisquisrebus sanissime iudicat. Quod ergo ignorat quid si

il rAnduieqte, dup6 merite, printr-o atotjusti damnaliune'intr.aclevdr, prin faptul ci nu este int:E atAta, <rAt a primit ca sA

cl nicidecrrm r[u; din momentcarc le judeti cd sunt, totuqi,cd atotsdn6tos desPre luc;ruri,CE ignorS, agadar', ce i-ar fi de

f6cut, este datoritd faptului cd inc6 n-a primit, dar gi pe aceasta ocare anuu inccedat,binelui

pe care sdl faci pe drept: dar o alta, mai tArzitlard 9i carnal6 nu-i

tnnseovent adusd la idee2s: dup6 cum, dintru insdqi difirlultatea ise amintegte s6-L implore ajutor al pe#ecfunii sale pe Acelaqi, pe

Carele-L simte autolul incoaliunii-i; incAt, dc weme ce nu prinputerile sale, ci prin a Cui bundtate ii este datul sE fic, prininisericordia Lui este ridicat si fic fericit, pr-in insuqi accst fapt ii

devine mai iubit. Cu cAt ii este, insd, Iui mai iubit Cel dc la Clarele

cste, cu atAt tgi aflS mai ferm rcparlsul intru EI 9i cu atAt mai

imbclqugat iqi infruptS dinainte bucuria dintru eternitatea I-ui'Daci butagul arborelui gi puetul sdlbatic nu-l numim, in nici un

thip, pe drept, steril, deqi petrecc r:Ateva veri fdr.5 rod, pAnE cAnd,

la iinipul oportun, iqi di la iveald r'odnioia sa, de ce sd nu fiel6uclai t:u iridatoratl pietate autrllul sufletului, daci i-a atribuitIui un astfol de exordiu, ca, str6dui,du-sc ai ineri.tAld, sir aju.gdla roduI inlclepciunii qi justiliei, 9i ia ddluit dinainte atAta

demnitate, incdt a prrs chiar in potostatc:r lui si tind5, dacri ar

voi, sprc beatitudinc?

XXIII. - CdLceaua nepricepuliLor de.spre moarlect pruncilor Si

chinurile corpului, pri.n care sunL loui!'i, estc nedreap|d'Durerea ce-i.?

66. Acestei dispute, ins5, sc obignuieEtc a i sc incrntra de

t,[tre nepricepu{i o anumo <:alomnic despre rnoartca prunr:ilor qi

dospre unele chinuri ale cttrpului, prin tare-i vodem adesea loviti'(liJ zic: ,,()e trebuinJi mai era si se naseii tinc, mai nainte sd fi

dobAndit w'cun merit al vicqri, zr lldr6sit viala?" sau: ,.De ce spe!5

agendum sit, ex eo est quod nondttm accepit: sed

quoque accipiet, si hoc quod accepit, bene usa fu

implere, hoc quoque nondum accepit: praecessit eni

guaedam pars ejus sublimior ad sentiendum quod ret

Accepit autem ut pie et diligenter quaerat, si volet.

quod agnoscens quid sibi agendum sit, non continuo

faciat bonum: sed quaedam tarclior atque carnalisconsequenter in sententiam ducitur; ut ex ipsa diadmoneatur eumdem implorare adjutorem perfectisuae, cltem inch,tationis sentit auctorem; ut ex hot; ei

charior', dum non suis viribus, sed cujus bonitateut sit, ejus miserioordia sublevatur ut beata sit.

autern charior illi est a quo est, tanto in eo firmiacquiescit, et tanto uberius aetelnitate ejus perfruitur.enirn arboris nr-rvellum et mde virgultum nullo modo

sterile dicimus, quamvis aliquot aestates sine fruotitrajiciat, donec opportuno tempore expromat feracit

suam; cur non auctor animac debita pietate Iaudsi ei tale tribuit exordium, ut studer.rdo ac ploficiead frugem sapientiae iustitiaeque perveniat,illi plaestrtit clignitatis, ut in ejus etiam potestate

si vellet red beatitudinem tendereT

XXIII. - I)e paruuLorum morle el crucia\ibus corporis qu

affliguntur i.niclua es| imperitorum querela. Dolorst.l,

66. Huir; autem disputationi objici ab imsolet quacdam calumnia de nrortibus parwtlorum,de quibusdam oruciatibus r;r,r'ptlris, quibus eos

viclenrus affligi. Dirunt enim: ()uid opus erat Lrt nasce

qui anterparrr iniret ullurn vit:rc rncritum. cxt;essit e vi

306 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber tertius

aut qualis in futuro judici,r deputabitur, cui neque intejustos locus est, quoniam nihil recte fecit; neque intelmalos, guoniam nihil peccavit? Quibus respondehrr: ad

universitatis complexum, et totius creaturae vel per'

vel per tempora ordinatissimam connexionem, nonsuperfluo creari qualemcumque hogninem, ubi foliarboris nullum superfluo creatur; sed sane superflquaeri de meritis iCol. 1304] ejus qui nihil meruerit.enim mehrendum est ne vita esse pohrerit mediainter recte factum atque peccatumT et sententia judicimedia esse non possit inter praemium atque

67. Quo loco etiam illud perscrutari hominessacrarnenhm baptismi Christi qurd parvulis prosit, crrm

accepto plenrmque moriurtur, priusquam ex eo quicognoscere potuerint. Qua in re satis pie recteque <redi

prodesse panr-rlo eorum fidem a quibus consecrandoffertur. Et hoc kclesiae commendat salul,errimaut ex eo quisque sentiat qxd sibi prosit fides sua,

in aliorum quoque beneficium, qui propriam nondhabent, potest aliena commodari. Quid enim filio viprofuit fides sua, quam utique mortuus non habebat;

tamen profuit matris ut resurgeret? (Lun.Wl, 1?-15.)

ergo potius fides aliena potest consulere parvulo, cuiperfidia non potest imputari?

68, De cruciatibus autem corporis, quibus affliguparwuli, quorum per aetatem nulla peccata sunt, si ani

quibus animantur', non pdus quam ipsi homines e

coeperunt, major querela et quasi misericors deponicum dicitur: Quid mali fecerunt ut ista paterentur'?

possit esse innocentiac meritum, antequam quialiquid nocere possit, Cum autem boni aliquid opera

Deus in emendatione majomm, cum parr.;lorum su

qui eis chari sunt, doloribus ac mortibus flagellantur'; cu

ista non fiant, rluando cum transierint, pro non factierunt, in qtribus facta sunt: Proptel qurls autem fsunt, aut melioles erlurt, si tempolaljbus incommemcndati, rectius elegerint vivele, aut extlusationem

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 307

va fi socotit Ia judecata de apoi cel ce nu-gi are locul nici intredrepfi, fiindci nu a ficut nimic bine; nici intre rii, fiindcb nu apdcituit cu nimic?" Cdrora li se poate rdspunde: in cuprinsuluniversalit[1ii gi intrr atottostuita conexiune a intregii creaturi,fie prin locuri, fie prin timpuri, nu poate fi superfluu creat absotutnici un om, unde nici mirar o frrrnz[ a arborelui nu este superfluucreatA, dar este intrutotul superfluu a se c[uta meritele celui ce nuva fi meritat absolut nimic. Cici nu trebuie sd existe nici o temereca nu cumva sE fi putut fi o anume vial[, medie, intre fapta dreaptdqi p5cat, qi si nu poartd fi o sentin!6 a judecdtorului, medie, firtepremiu gi supliciu.

67. in care loco oamenii ohiqnuiesc sd prescruteze pAnd gi lace anume le-ar putea folosi pruncilor sacramentu] botezului luiChristos, cum, dupd ce l-au primit, mulli mor, mai nainte sd fiputut cunoagte ceva dintru el. Fapt[, intru care se crede destul depios gi de drept cd-i este de folos pruncului cledinla acelor princare i se oferi, consacrAndu-I. $i asta o incredinleaz5 atotsindtoasaautoritate a Bisericii, ca dintru asta sd simt5 fiecare le ce-i folosegtetredinla sa, cAnd cea a altuia poate veni in ajutorul altora, caren-o au inci pe a lor proprie. Cdci Ia ce i-a folosit fiului v[duveit;redinfa lui, pe careo mort desigur, n-o avea; lui, cdruia i-a fost,totuqi, de folos a mamei ca sd invie (Luc.I/|.l, 12-75)? Cu cAt maicu putinf[, poate, agadar, credinp altuia s6-i fie de fo]os prunculuir:druia nu i se poate imputa reaua sa credin16.

68. Despre chinurile corpului, insi, prin care sunt lovilipruncii, care, dacd sufletcle, prin care sunt tnsuflelili, n-auinceput si fie mai nainte ca ingiqi oamenii, nu au, datoritdetitii, nici un fel de picate, sc obignuieqte si se agtearn[ ogAlceav6 majord qi o cvasimisericordie, cAnd se zice: ,,Ce r5.u afdcut, ca sd pdtimeascd astea?" Oa gi cum ar exjsta un mcrit alinocenlei, mai nainte ca negtine sd poatd face ceva rdu. Cum,irrs5, Dumnezeu opereazd un anume bine intru emendarca ce]ormai in etate, cAnd ii flageleazd cu durerile qi mo4ile pruncilorl,rr" care le sunt lor iubili, de ce sd nu fie acestca fdcute, cAnd,(:um vor fi trecut, vor fi pentru nefapto intru cei care s-au fdcut,

f)entru cei care s-au fdcut, insd, ei sau vor fi mai buni, dac6,cmendali prin neajunsurile temporale, vor fi ales sd tr6iascd

quaestionum non studiosissimi examinatores, s

loquacissimi ventilatores, etiam de Pecorum doloribus

parvulis in secreto iudiciorum rsuonrm bon

"omp".,sationis reservet Deus. qui quanquam nihil re'

cruciatibus duritia majorum contunditur, aut exe

fides, aut misericordia probahrr; quis ergo novit quid i

fecerint, tamen nec peccantes aliquid ista perpessi su

Non enim frustra etiam infantes illos, qui cum

Jesus Christus necandus ab Herode quaerel'etur,sltrt (Matth. II, 16), in honorern martyrumcommendat Ecclesia.

69. Quanquam isti calumniosi, et taliu

laboribus solent minus eruditorum sollicitare fidem,

dicunt: Quid etiam pecora vel memerunt mali, utpatiantur incommoda, vel sperant boni' quia ta

Lxercentul incommodis? Sed haec dicunt vel senti

quia iniquissime de rebus cxistimant, qui cum surur

bonum quod et quantum sit aspicere nequeant, t

volunt es.se omnia, quale putant esse summum bon

praeter enim summa corpora quae coelestia su

minusque corruptioni subiacent, summrtm bont

angoribus ad aeternam vitam desiderium convertnohrerint? Quis autem novit quid parwrlis, de quor

cogitare non possunt; ideoque inordinatissime [Col'flagitarrt, ut nec mortem nec ullam comuptionem pa

corpora bestiarum, quasi non sint mortalia, cum

infima; aut ideo mala sint, quia sunt coelestia meli

Dolor autem quem bestiae sentiunt, animalum etr

bestialium vim quamdam in suo genere mirabillaudabilemque commendat' Hoc ipso enim satis a

S. Aurelii ini De libero arbitrio Liber

futuri iudicii supplicio non habebunt, si vitae hu

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru _ Cartea a treia 302

rnai drept, sau dac6, prin chinurile vielii acesteia, nu vor fivoit s6-gi converteascI dorinla spre viala etern6, nu vor avea, lajudecata de apoi, scuza suplic;iului. Cine gtie, insd, cc le rezervdpruncilor, dintru a ciror chinuri este fdrAmatd duritateamaivArstnicilor, ori le este exersatd credinfa, ori le este probatdmisericordia, cine qtie, prin urmare, ce bund compensaliune lerezerv6, intru secretul judeodlilor Sale, Dumnezeu pruncilor,care degi nu vor fi f6cut nimic bine, au p[timit, totuqi, astea,

nepdc6tuind cu ninric? intr-adevir, nu f[rd rost, chiar gi pe

prunculii aceia, care, cAnd Domnul Isus Chirstos era chtttat sifie ucis de Irod, au fost uci$ (Mat.II, 16), Biserica ii comAnd6,primili intru rangul martirilor.

69. De altminteri, calomniogii Sqtia 9i nu prea studiogiexaminatori ai unor astfel de chestiuni, ci atotvorb6refivAnturdtori ai bunelor qi relelor, obiqnuiesc si le tulburemaipulininstruililor credin{a pAnd gi dintru durerile gi chinurileanimalelor, cttm zict ,,Ce r[u au meritat, oare pAnE gi vitele, casd pitimeasci atAtea neplflceri, sau speri, iatd, gi ele binele,pentru ci sunt incercate de-atAtea nepl6ceri?" Ci zic sau simtastea, pentru cd judeci atotnedrept despre lucmri, ei, care nu-s

in stare sd intrevadd ce gi cAt este supremul bine, qi voiesc ca

toate s[ fie astfel, cum socot ei cE este supremul bine, cdci,inafara corpurilor supreme, care Eunt cele ceregti, qis mai pulinsupuse corupliunii, nu pot cugeta supremul bine; gi, de aoeea,

reclamd atotnerostuit ca nici corpurile bestiilor sd nupdtimeasc6 nici moartea, gi nici vreo coruptiupe, ca gi cum,cum sunt infime, n-ar fi rnuritoare; sau, sd fie, incaltea, rele,numai fiindcd cele ceregti sunt mai bune. Durerea, ins6, pe

rnre bestiile o simt, ne incredinf eazd o anume putere, in genulsdu, mirabilE gi l4udabilS, a ohiar sufletelor animalice. Dininsuqi acest fapt, apare, intr-adevdr', suficient, cat sunt ele de

dr-iritoare de unitate intru r;onducerea gi insufletirca corpuriloplor. Cdci ce alta este durerca, dac6 nu, un anurne simlimAntinoompatibil diviziunii gi urrupliunii? De unde apare, mai clarcrr lumina, cAt cste, in univelsalitatea corpului siu, avid deunitate gi tenacc mirificul suflet, r:arc, nici rru plScere, niciindifcrent, oi, oAt mai ctt putin!5, renitent gi reluctant, se

in regendis animandisqueappetentes unitatis. Quidqurdam sensus divisionis vel

luce tlarius apparet quam sit illa anima in sut co

universitate avida unitatis et tenax, quae nec

nec indiffcl'enter, sed potius rcnitenter et relucta

310 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio Liber

intenditur in eam passionem corporrs surl qua eunitatem atque integritatem labefar:tari moleste accipiNon ergo appareret quantus inferioribus creaturanimalihus esset appetitus unitatis, nisi dolore bestia

Quod si norl appareret, minus quam opusadmoneremur ab illa summa et sublimi et ineffabili uniCreatoris esse omnia ista constihrta.

70. Et revera si pie ac diligenter attendas, omnicreaturae species et motus qui in animi humaconsiderationem cadit, eruditionem nostram Ioquitudiversis motibus et affectionibus, quasi quadam variIinguarum, undique clamans atque rncrepancogrroscendum esse Creatorem. Nulla enim res est eaquae nec dolorem nec voluptatem sentiunt, quaealiqua unitate decus proprii generis assequaturTomnino nahrrae suae cryalemcumque stabilitatemitem res est earum quae vel doloris molestias, vel hlanditisentiunt voluptatis, quae non eo ipso quo dolorem fugivoluptatemque appetit, diremptionem se fugerunitatemque appetere? fateahrr. Inque ipsis rationalianirnis omnis appetitus cognitionis qua illa natura laetret ad r-rnitatem refert omne quod percipit, et in errore nifugit atiud quam incomprehensibili amtiguitate confuOmne autem ambiguum unde molestum est, nisi quicertarn non habet unitatem? Ex quo apparet omnia, si

'cum offendunt vel offenduntur, sive cum delectantdelectantur, unitatem insinuare atque praedicareSi autem ignorantia et difficultas, a quibus istam vinecesse est rncrpere, non sunt animis natrrrales; restataut officio susceptae sint, aut irrogatae supplicio. Dejam satis esse arbitror disputatum.

XXIV. - Primus homo non insipi.ens cre(ttus est, sed sapi.enti.capen. SLultitia quid.

71 . Quapropter ipsc primus homrt qualis fat:tus s

nragis quaerendum cst, rluam quornodo cjus posteritprl)pagata sit. Multum enim sibi videntur acute propone

Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea a treia 311

incoardd intru acea pitimire a corpului sdu, prin care incepes6-i fie molest distrus5 unitatea lui gi integritatea. Nu s-ar ardta,prin urmare, cdt de mare este, pentru creaturile inferioareinstrflelite, apetitul uniti1ii, decAt numai prin durerea bestiilor,Cgeg ce, dacd nu s-ar ardta, ni s-ar aminti mai pufin decAt este

de frebuinf[ cd toate acestea sunt oranduite de c[tre mirific6up!:ema, gi sublima, gi inefabila unitate a Creatorului.

70. $i, cu adevirat, dac6 asculf pios qi diligent, intreagdfrumpe{ea creaturii gi armonia, care cade intruconsiderafiunea spiritului uman, vorbeqte, prin diverseleritmuti Qi accente, precum printr-o anume varietate a limbilor,strigAnd de peste tot gi r6sunAnd ci erudilia noastrd trehuiesi-L cur-Ioasci pe Creator. Nu exist5, intr-adevdr, nici un lucru,care si nu-gi dobAndeasc6, printr-o anume unitate, frumseleagenului plopriu sau, categoric, o oarecare stabilitate a naturiisale. I\u existfl, iardsi, nici un lucru, intre cele ce simt fieneplScerile durerii, fie pl[cerile voluptSlii, care si numirturispascf, cumci, prin insuqi faptul c5 fuge de durere qi

rAvneqte yolqptatea, el fuge de destr6mare gi doreqte unitatea.

Q!, in inspgi sufletele ralionale, intregul apetit al cunoaqterii,de care se hucuri acea natur6, qi tot ceea ce perceperaporteazi la urlftpte, qi nici in eroare nu fuge de nimic alta,decflt numai de a se risipi intru ambiguitateaippp4prehensibil4. Tof qpbiguul, insd, de unde este, el, molest,

dacd pq, fiindc6 nu alp certi rrnitatea? De unde apare cd

toAtrp fie ci ofe4seazi s4u sunt ofensate, fie cd incAntd sau

supt incAntate, i4ginueazd gi predici unitatea Creatorului.Dqc6, lns6, ignoranfa gi dificultatea, de la care este necesar sd

inpeapi viala aceasta, pq le sunt naturale sufletelor, rimAnesd fi fost sau asumete de g-,ficiu, sau impuse de supliciu. Desprecare sooot cd s-a discutat, de-acum, indcstul.

XXIV. - Primul om n4 foqt creat prost, ci capabil de infelepciune,Prostio c,e-i?

71 . Dreptacoea, tlebuie, mai dcg'ab6, (.rercetat ce fel de spe!6

a fost ficut insu$i primul om, decAt in ce mod s-a propagatposteritatea lui. CEci lqi par loruqi cd propun mai acut chestiunea

312 f . tq4it4yeyj*' D4!\stp g 4 tln c Liber tertius

quaestionem qui dicunt: Si sapiens factus est primrrshomo, cur seductus est? si autem stultus faotus est,quomodo non est Deus auctor vitiorum, cum sit stultrtiamaximum vitium? Quasi vero natura Lrumana praeterstultitiam et sapientiam nullam mediam re'cipiataffectionem, quae nec stultitia, nec sapientia dici possit.'lLnc enim homo incipit aut stultus esse €ut sapiens, utalterum honrm necessario appelletur, [Col. 1306] cum jamposset, nisi negligeret, habere sapientiam, ut vitiosaestultitiae sit voluntas rea. N-on enim quisquam ita desipit,ut stulh.rm appellet infantem, quamvis sit absurdior sivelit appellare sapientem. Ut ergo infans nec stultus necsapiens dici potest, quamvis jam horno sit; ex quo apparetnahrram hominis recipere aliquid medium, quod nequesfultitiam, neque sapientiam recte vocaveris: ita etiam siquisquam tali affectione animatus esset, qualem habentilli qui per negligentiam sapientia carent, nemo eumstultum rectc diceret quem non vitio, sed natura talemvideret. Est enim stuititia, rerum appetendarum etvitandarum non quaelibet, sed vitiosa ignorantia. Undeneque animal irrationale stultum dicimus. qur'a nonaccepit ut sapiens esse posset. Appellamus tamenplerumque ex similitudine aliquid non proprie. Nam etcaecitas cum maximum vitium sit oculomm, non tamenin catulis nascentibus vitium est, nec proprie caecitas dicipotest.

72. Si ergo ita factus est homo, ut quamvis sapiensnondum esset, praeceptum tamen posset acctipere, cuiutique obtemperare deberet; nec illud jam mirum est,quod seduci potuit; nec illud injustum, quod praeccptonon obtemperans poenas luit; nec Creator ejus auctrrrvitiorum est, quia non habere sapientiam, nondum eratvitium hominis, si nondum ut habere posset) ac(,eper.at.Sed tamen habebat aliquid quo si bcne uti vellet, ad idquod non habebat ascenderet. Aliud est enim esscrationalem, aliud essc sapientem. Ratione fit quisquepraecepti capax, rui fidem debet, ut quod praet'ipitur,

Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea a treia 313

(rei care zic: ,,Dacd primul om a fost fdcut infelept, de ce a fostsedus; dac5, ins6, a fost fdcut prost, ln ce mod nu e Dumnezeuoutorul viciilor, din moment ce prostia a maximul viciu?" Ca gi

cum natura umand n-ar suferi, intr-adevdr, inafar'd de prostie qi

inlelepciune, nici o afecliune medie, cdre sd nu poatd fi numitdnici prostie, nici tnlelepciune. Cdci, cum este in mod necesarnumit cu una dintre acestea) degi, daci n-ar neglija, ar putea sd

aibS infelepciunea, intrucAt voinla este vinovatd de prostiavicioasE, gtunci, omuf tncepe sd fie sau prost) sau inlelept. Nu-i,lncaltea, nimenea pAnd-ntr=atAta ieqit din min1i, incAt s6-lnumeasc6 prost pe un nou-n[scut, cu toate ci-i gi mai absurd,dac[ wea EdJ numoascd intelept. Precum, aqadar, noundscutulnu poate fi numit nici prost, pici inlelept, deqi este deja om, faptdintru care apare ci natura omului primeqte ceva mediu, ce nuvei fi numit, pe drept, nici proslie, nici infelepciune, intocmaiaqa, daci cineva ar fi fost animat printr-o atare afecfiune, de()are au aceia ce sunt lipsili, prin neglijen!d, de inlelepciune,nimenea nq |.ar numi, pe drept, prost pe aoesta, pe care l-arvedea nu prin viciu aga, ci de l. natu.E. Cdci prostia este nuoricsre, ci yipioasa ignorare a luqrurilor de dorit qi de ferit. Deunde, nici animalul irafonal

^nu-l numim prost, pentru cd el nu

a primit sE popti fi tngelept. II numim, tohrgi, de cele mai multeori, dintr-o e4ume similitudine, nu tF mod propriu. Cici gir:ecitatea, deqi gste viciul maxim al qchilor, nu-i, totuqi, viciupentru c[leluqii abia nisculi, nici nu poate fi propriu numitdcecitate.

72. Dacd pyin ulmare, ag4 B fgst fdcut omul, incAt, chiardncd nu era incd i4felept, putea, totupi, sd primeascd preceptul,criruia trebuie sd i se supun5, vezi Sipe, nu mai e de mirarerrioi faptul cE a pqtut fi sedus qi nici nu-i injust faptul c5,nesupunAndu=.se preceptului, A suferit pedepsele; qi nici(lreatorul lui nu pste autorul viciilor, fiindcd a nu avea?rrlclepciune nu era incd viciul omului, dac6 nu primise lncdsri poatd avea. Ci, totuqi, avea (ieva, prin care, dar:d voia sd se

lirlrseasod bi4e, qe.ndlla Ia ceea ce nu avea. Cdci una este a fila{ional, alta, a fi inlelcpt. Prin raliune devine fiecare aptpreceptului, cireia-i datoreazd t:redin{a, ca sd facd ceea ce i se

314 S. Aurelii Augustini De libero arbitio Liber Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru --- Cartea a treia 3)5

faciat. Sicut autem natura rationis praeceptuln caprtl porunceqte. Precum, ins[, natura primeqte preceptul raliunii,

preceptului, din chiar acel moment incepe s[ poat5. picdtui. Indoud feluri picituieqte, ins6, inainte de a deveni infelept: dac[sau nu se acomodeazi pe sine primirii2e preceptului, sau, cum ilva fi prirnit, nuJ pdzeqte. inleleptul, insd, pdcdtuieqte, daci se va fiintors pe sine de la inlelepciune. Precum, intr-adevir, porunca nu

este de la acela cui i se pomnceqte, ci, de la acela care pomnceqte,

aga qi inplepciunea nu este de la acel care este inluminat, ci, de la

acel care inluminS. Ce estc, prin urmare, de rrnde s[ nu trebuiascd

a fi liudat Creatorul omului? Intradevdr, omul este un anume

bine; qi-i mai bun decAt vita. prin faptul c[-i apt preceptului. $i,cu atAt mai bun, cAnd a primit deja preceptul, qi, iardgi, cu atAt

mai bun, cAnd i s-a qi spus. $i, prin toate acestea, 9i mai bun,cAnd este fericit dintru eterna lumini a in{elepciunii. Pdcatul,

ins6, este un rdu, fie intru primirea, fie intru pdzirea preceptului,fie intru custodirea contemplSrii inlelepciunii. De unde se

insd, o urmeazd prostia. Prostia este, intr-un cuvAnt, o anur1e

cecitate, precum zice acelaqi: $i s-a tntunecot proastd inimaLor (Rom. I, 22, 21,). Dc undc, insi, aceastd intunecare, dacinu, din deturnarea dc ltr lrrmina in{elepctiunii; de unde, insd,

aceasti deturnare, dacii rtu, numai cAt acela, ciruia-i este

l)umnezeu binele, vrea sir-gi fie r:l insuqi siegi binelc propriu,precum iqi este Dumnczr:u SiegiT $i, astfcl: de cdtre mine tnsumi,

zicc, conturbat a fbst suJ'leLul meu (Psal, XL[,7) Si: Custali, Ei

oepi. fi precum dumnezeii (Cen. lll, 5).

7:. ii tulbur'd insl pe t:r-,ttsideratori faptul cd ir-rtleabd aqa:

,.Prin prostie s-a indepirtat, oarc, tle l)urnrtt:zou primul om, sau

praecepti observatio sapientiam. Quod est autemad capiendum praeceptum, hoc est voluntasobservandum. Et sicut rationalis natura tanquameritum est praecepti accipiendi, sic praecepti obse

meritum est accipiendae sapientiae. Iix qoo autem

homo praecepti esse capax, ex illo incipit posse

Duobus autem modis peccat ,antequam fiat sapiens;

aut se non accommodet ad accipiendum praeceptum,cum acoeperit non observet. Sapiens autem peccat, sr

averterit a sapientia. Sicut enim praeceptum non est aillo cui praecipitur, sed ab illo qui praecipit; sic et sapienti

non est ab illo qui illuminahrr, sed ab illo qui illuI

Quid ergo est unde non laudandus sit hominis CrBonum est enim aliquod homo, et melius quamex eo quod praecepti capax. Fit hoc melius, cupraecepfum jam cepit. Rursus, hoc melius, cum Praeceparuit. Et his omnibus melius, oum aeterno lumisapientiae beatus est. Peccatum autem malum est inegligentia vel ad capiendum praeceptum, vel a

observandum, vel ad custodiendam contemplatiorrsapientiae. Ex quo irrtelligitur, etiamsi sapiens primuhomo fachrs est, potuisse tamen seduci. Quod pecca

cum esset in libero arbitrio, justa, divina lege, poe

consecuta est. Ita dicit etiam apostolus Paulus:

[Col. 1307] se esse sapi,entes, stulti facLi sunl. Super

enim avertit a sapientia: aversionem autem stultiticonsequihrr. Stultitia quippe caecitas quaedam est, si

idem dicit: El obscuratum esL insipiens cor eorum (R

I, 22, 21). Llnde autenr haec obsculatio, nisi cx

a lumine sapientiac? undc autem haec aversitl, r'risi du

ille r:ui bonum cst Deus, sibi ipse r.rrlt esse bonum suu

sicuti sibi est Deus? ltaquc, Ad meipsum, inguiconturbata esl anima mea. (Psal' XLI,7): ct, Custale,

eritis sicut dii (Cen IIl, 5).

73. 'lhrbat autem tnnsidelantcs, qutid ita qutStultitiane primus homo locessit a Deo? an rec;ede

316 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

stultus factus est? Quia si responderis eum stultitirecessisse a sapientia, videbitur stultus fuisse antequarecederet a sapientia, ut stultitia illi causa esset recedendiltern si responderis eum recedendo stultum esse

quaerunt utrum stulte, an sapienter fecerit quod recessit,Si enim sapienter fecit, recte fecit, ni\ilque peccavit: si

stulte, jam erat, inquiunt, in eo stultitia, qua factumut recederet. Non enim stulte aliquid sine stultitia fr

poterat. Ex quo apparet esse quiddam medium, quostultitiam a sapientia transitur, quod neque stulte,sapienter factum dici potest, quod ab hominibus invita constitutis non nisi ex contrario datur intelligi.enim nullus mortalium fit sapiens, nisi ab stultitia isapientiam transeat; ipse autem transitus si stulte fit,utique bene fit, quod dementissimum est dicere; sr

sapientcr fit, jam erat sapientia in homine antequtransisset ad sapientiam, quod nihilominus absurduest; ex quo intelligitur esse medium, quod neutrum dicipossit: ita et ex arce sapientiae, ut ad stultitram pnhomo transiret, nec stultus, nec sapiens transitus ilte fuiVelut in somno et vigiliis, neque id est dormire qohdormiscere, neque id est vigilare quod expergisci. sed

transitus quidam ex altero in alterum. Verum hoc iquod sine voluntate plerumque ista fiunt: illa autenunquam nisi per voluntatem; unde justissirnretributiones consequunfu r.

XXV. - Quibus uisis tangitur rationalis natura cum intentionemiad malum conuertit.

74. Sed quia voluntatem non allicit ad faciendumquodlibct, nisi aliquod visum; quid autem quisque velsumat vel respuat) est in potestate, sed quo viso tangatur,nulla potestas est: fatendum est et ex superioribus et e.x

inferioribus visis animurn tangi ut rationalis substantiacx ufioque sunrat quod voluerit, et ex merito surnendi vel.rniscria vel beatitas subsequatur'. Velut in paradiso visumex superioribus, praeceptum Dei; visum ex inferioribus,

Liber Sf. Aureliu Ausustin, Liberul arbitru Cartea a treia 317

indepdrtAndu-se, a devenit prost?" Cici, dac[ vei fi rdspuns ci els-a indepdrtat de lnlelepciune prin plostie, va pirea c[ a fostplost inainte s5 sc dcpartc dc inlelepcriunc, intmcAt prostia i-ar ficauza de a se depSrta. larigi, dacd vei fi rflspuns cd el a devenitprost, depdrtAndu-se, ei lntreabd cum va fi fdcut, oare, cd s-adepirtat, prostelte sau inlelept. Cdci, dacd a f6cut-o inlelept, af6"cut-o drept, qi nu a pdcituit cu nimic; dac6, prostegte, era deja,zic ei, in el prostia, prin care s-a fdcut cd s-a depirtat. Cdoi nuputea face prostegte nimic, fdra de prostie. De unde apare ci esteceva mediu, prin care se treoe de la prostie la infelepciune, careDu poate fi numit ficut nici prostegte, nir:i inlelept, care nu estedat a fi inples numaidecAt numai prin contrariu de cdtre oameniiconstituigi in aceastd yiald. Precum, cicd, nici ul muritor nu devineinlelept, dac[ nu trece de la prostie la in]elepciune; insd, dac5trecerea este f[cutd prostegte, nu este? desigur, bine fdcutS, ceea ceeste atotdement a zice; dpcd, ins6, +a fScut inlelept, inlelepciuneacra deja irr om, inaintc sd fi trecut la inlelepciune, ceea ce nu ester:u nimic mai pulin absurd; dintru care se intelege ci existd mediul,oare poate fi numit neulrr: aga, gi, ca prirnul om sd treaci dinculrnea inlelepciunii la plos6ie, tre('rerea aceea n-a fost nici proastinici infelcapt{. Precum t4 somn qi in vegheri, nu-i totuna a dorznicu a adol'mi, nici nu-i taq.lna a fi i'eaz cu a te trezi, ci o anurnetrepere dintr-una in alta. Desigur, cu aceastd esenliali deosebire,c:5 acastea se fac de cele nai multe ori fdrd vointS: aceea, ins5,niciodgtd, dec$t numai gi numai prin v,;in!5; de unde urrneazlm4sefx/ellt atotjustele r[splali.

XXV. - De ce idei este cuprinsd no,turo. ralionald cdnd tEiconuerteSte rdu inten! iu.

74. Da4 pentru ci nimic nu atrage la sine voinla spre a faceccva, decAt npl4ai o anumc idec3o, ii este, ins5, fiecdruia inpotestate, fie ce s[-qi asurne, fie ce sd rcspingi, dar', asupra ideii de<;dtre care poatc fi cuprins, l)()testatea cste nul6: trebuie mdrturisitcE spirihrl este crtrprins de idei qi dintru celc superioare, ,rsi dintrucele inferioale. dupi curn substanta rationald iqi va asuma dintr-uamAndoud ceea ce va fi voit, gi, dintn-r nreritul asumSrii, o vaurma fie fericirea, fie nef'ericilea. Prectrm in paladis, ideea dintm

318 S. Aurelii Ausustini De libero arbitrio Liber tertius

suggestio serpentis. Nam nerl.re quid sibi praetiperetur a.

Dtimino, neque quid a serpente suggereretur, fuit in,hominis potestate. Quam sit autem liberum et ah omnibus,difficultatis vinculis expeditum, in ipsa sapientiae sanitate'

constituto, ,t.rr, ""de.e

visis inferioris illecebrae, vel hinc'intelligi potest, quod etiam stulti'ea superant adlsapientiam transituri, etiam cum molestia carendiperniciosarum consuetudinum pestilentiosa dulcedine.

75. [Col. 1308] Quaeri autem hoc loco potest' si

homini praesto fucrunt cx ulraque parte visa. unum ex

praecepto Dei, alterum "*.rgg".tiorre

serpentis; undc ipsiidiabolo suggestum sit appetendae impietatis consiliuml',

quo de sublimibus sedibus laberetur. Si enim nullo visol

t^angerehrr, non eligeret facere quod fecit: nam si non el

aliquid venisset in mentem, nullo modo intentionem:convertisset in nefas. Unde igitur vcnit in mentemllquidquid illud est quod venit in mentem, ut ea moliretufiquibus ex bono angelo diabolus fieret? Qui enim 'rlltl;profecto aliqurd urlt: quod nisi aut exrrinsecus per sensum

corporis admoneatur, aut occultis modis in mentem veniat;

velle non potest. Discernenda igitur sunt Senela visorunlr,

quorum unum est quod proficiscitur a voluntatesuadentis, quale illud est diaboli, cui homo consentiendd

peccavit; alterum a subjacentibus rebus vel irrtentionianimi, vel sensibus corporis. Intentioni animi subjacetf

excepta incommutabilitate Trinitatis, quae quidem norlsubjacct, sed erninet pr-rtius; subjacet ergo intentirlni animil

prius ipse animus, ,rrd" ,ro. etiam vivere sentimus: deinclti

corpus quod adnrinistrat; unde ad quodlibet operandum,

membmm quod opus est, cum opus est movet' Subjacent

autem sensibus corporis quaecumque corporea. \

76. Ut autem in contemplatione summaEl

sapientiae (quae utique animus non est; narriincommutabilis est), etiam seipsum, qui ".tcomrnutabilis, animus intueatur, et sibi ipsequ,rdammodo veniat in mentem, non fit nisi differentiaqua non est quod l)eus, e.t tamen aliquid est gutld possil

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea a treia 319

cele superioare, preceptul lui Dumnezeu; ideea dintru cele

inferioare, sugestia garpelui. C[ci niri ce i se pomncea de citreDumnezeu, nici ce i se sugera de c[tre ga{pe nu a fost in potestatea

omului. CAt era, ins6, de libe,r 9i lipsit de toate lanlurile dificultSliistatornicitul intru ins[qi sdnitatea inlelepciunii sd nu cedeze ideilor

ademenirii inferioare se poate inlelege fie ,si din faptul c5, cu toatineplbcerea de a se lipsi de pestilengioasa dulceald a obiqnuinlelor

p6gubitoare, le inving pAni gi progtii, care vor trece Ia inlelepciune'

75. ins6, dac[ omului i-au stat, din amAndoui p[4ile, inprecephrl lui Dumnezeu, alta dintru sugestia

reba in acest loc: de unde sd i se fi sugerat

tlrArea de a dori impietatea, prin care acdzut din tronurile sublime. Cdci, dacd nu era cuprins de nici o

idee, nu alegea sd fac6 ceea ce a fdcut: deoarece, daci nu i-ar fivenit lui nimic in minte, nu gi-ar fi convertit, cu nici un chip,intenlia intru nelegiuire. De unde i-a venit, aqadar, in minte,orice este ceea ce i-a venit.in minte, ca sd pund la cale acelea

prin care din inger bun a devenit diavol? Intr-adevir, cine voiegte,

voieqte, bine-nples, ceva: pentru cd nu poate voi, d'ecAt numaidacd fie este extrinsec indemnat prin simfurile corpului, fie iivine in minte pe c[i oculte. 1'rebuie, aqadar, discernute genurile

ideilor, dintre care una este ceea t;e purcede de la voinlapersuasorului, din spela cdrcrra este cea a diavolulului, c6luiatmul, consimlindu-i, a pdcdtuit, alta, de la lucrurile supuse fie

ins6, simlurilor corpulrri toate tlclt: clorporttlc,

76. intru contemplarea $uprolrlei firltrlcllt:iuni, lnstl (care,

categoric, nu-i spiritul, odci ea ette in(x')rlllltnhilll), trr spirinrl sd se

priveasc[ pe sine insuqi, caro eBte rlrnnrrtn]ril, 6i srl'qri virttl, ttttrrun

mod anume, sie insuqi tn minte, tttt !r1 litr,r'tltrrrflt rttttrtui prirldiferenla prin care nu este tn este l)ttntnczrrtt 1i, tolrrqi, estr: r:eva

ce si poat6 plicea dupd Dumnezou. l{Htlr lnni lrtrrr filsrl, rlrrrr, fa}6

p.e*aA d"g-laDe hbero arbitrio Liber tertius

aliquid praetermisisse quod ex nostra .esponsirrre,

placere post Deum. Melior est autem cum obliviscitursui prae charitate incommutabilis Dei, vel seipsum.penitus in illius comparatione contemnit. Si auternitanquam obvius placet sibi ad perverse imitandumDeum, ut potestate sua frui velit, tanto fit minor, quanto

,

se cupit esse majorem. Et hoc est, Initium omnis peccati,,superbia: et, lnitium superbioe hoiinis apostotare aDeo (EcclL X, 15, l4). Superbiae autem diatoli accessitmalevolentissima invidia, ut hanc superbiam hominipersuaderet, per quam sentiebat se esse damnafurn. lJndefactum est ut poena hominem susciperet emendatoria'potius quam interfectoria, ut cui se diabolus adimitationem superbiae praebuerat, ei se Dominus ad,,imitationem humilitatis praeberet, per quem nobis,aeterna vita promittitur: ut praerogato nobis Christilsanguine, post labores miseriasque ineffabiles tanta',charitate liberatori nostro adhaereamus, et tanta ejus in i

eum clantate rapiamur, ut nulla nos visa ex inferioribusa_.conspectu superiore detorqueant; quanquam et sialic4rid huic intentioni nostrae .rgg"."."hr ab appetituinferiorum, sempiterna nos diaboli damnatiocrucratusque revocarent.

'77. -lanta est autem pulchr.itudo justitiae, tantaijucunditas lucis aeternae, hoc est incomrnutabilis veritatis I

atque sapientiae" ut etiamsi non liceret amplius in ea i

Luis super milLia (Psal. LXXXilI,11). Quanquam et alio ,

scnsu possit intelligi, ut millia dierum in temporis ,

mutabilitate intelligantur; unius autem diei nomineincommutabilitas aeternitatis yocetur. Nescio me [Col. 1310] ,

praebere dignatus cst. tuissit: quanquam ct si tibi aliquid'nos janr fincm fat:cre, ct ah hac

disputatione rcquiescere aliquando compellit.

Sf. Aureliu Awustin, Liberul arbitru Cartea a treia 321

cu charitatea incomutabilului Dumnezeu, igi uiti de sine, sau,in comparalie cu tJl, se dispre{uielte-ntrutotul pe sine insugi.DacE ins6, precum se are la-ndcmAn6, igi placc sieqi, irrtru a-Limita pervers pe Dumrtezet;.) intrucAt voieqte sd-qi infruptebrrcuria dintru propria potestate, cu atAta devine mai mic, cucAt doregte sE fie rnai mare.^ $i asta inseamnE: inceputulintregului pdcat, superbia, gi: lnceputul superbiei, o. opostazia

.fald de Dumnezeu (Ecl. Xl, 15, 1,4). Superbiei diavolului i s-aadiugat, ins5, atotrduvclitoarea invidie, intlucAt i-a persuadatomului aceastd superbie, prin care simtea cE el este damnat.De unde s-a f6cut sd qi-l asume pe om pedeapsa emendatorie,mai degrabS, daci ucigS.toare, lncAt celui cdruia diavolul i s-a<-rferit pe sine intru imitarea superbiei, lui sd i se ofere pe sine,intrr imitarea umilinlei, Domnul, prin Carele ne este promisdnoud viala etern5: ca prin mai-dinainte-plStitul, dupd chinurigi nefericiri inefabile, sAnge a lui Chlistos, si ne unim denedezlipit cd atAta charitate MAntuitorului nostru gi si fimripifi intru El de atAta de marea Lui charitate, incAt nici oidee dintru cele inferioare sd nu ne detoarne de la contcmplareasuperioard: qi, chiar daci i s-ar sugera gi altceva intenliuniiacesteia alei noastre de cdtre apetitul inferioarelor, si neimpiedice sempiterna damnaliune qi chinul diavolului.

77. Ltdt este, ins5, frumsetea justiliei, atAta pldcerealuminii eterne, ale incomutabilului adevir, adic5, qiinlelepciunii, incAt, chiar dacd nu ne-ar fi ing6duit ardmAne intru ea mai mult decAt ristimpul unei zile, pentruaceasta singurd ar fi pe drept qi pe merit dispreluilinenumSralii ani, plini de delicii 5i de oircumfluenlabunurilor tempclrale, ai a<;estei viefi. Tntr-adevdr, nu cu falssau mic afect zisu-s-a: Cd mai bund este o zi tn palatele'fale, decdt miile (Psal. LXXXIII, 1 1). Deqi se poate-ntelegegi-n alt sens, ca miile de zile sd fie inlelese intru mutabilitateatimpului, prin numele unei singure zile, ins5, sd senumeascd inconrutabilitatea eternitdlii. Nu gtiu ca eu sd fitrecut ceva cu vederea, crare, sd lipseasci din replica noastrS,pe cAt a socotit Dumnezeu demn sd ne ofere, intrebiriloltale: c6ci, chiar de-1i mai ocurd ceva, intinderea acestei cdrfine constrAnge sd-i punem de-acum punot qi sd ne odihnimdup6 aceasti disputS.

NOTE 8r COMEIYTARTI

cARTEA irurAr

lYezl I Retract.lX,3; supra, n. introd.2 Disciplina;subauzi; gtiinla particulard, materia de studiu.3 Spre deosebire de letin6, lunde docereinseamnE a-l inv61a pe altul, a

instruio igr discere, a inv61a singur, din familia acestuia din urmd f[cAndparte disciplina, in rom6neqte etimologia disciplinei e mai greu vizibilE dela a inv61a, de unde ayem abstractul invS!6tur5) care nu acoperE, insi,totdeauna sensurile disciplinei.

a Inteligenln;subauzi' infelcgerea.5 E vorba de cei noud ani ai tinerelii sale, p etrecu,ti ca auditorla manlhei.6 SfAntul Augustin qtia cd exisl.6 qi o altd traducere a acestui verset,

adic6: Nisi credideritis non permanebitis?: Dacd nu ue[ifi crezut, nu ueliddinui(Cf.. De doctr, christ.I[,X[I, 17 PL., t. XXXry col.43), pe care ointerpreteazS, alSturi de aceasta, in cel mai pur spirit paulin. Originalulebraic spune: Dacd nu ttelificrezut, uelifizdobili. Varianta Septuaginteia comentat-o de nenum6rate ori SfAntul Augustin, relevAnd precedentacredinlei fa16 de inlelegere, O cxegez6 mirificd a acestui verset ne-a ldsatoSfAntul Augustin in Sermo XLII, unde, dupd ce postuleazS: cE dreaptacredinfd este inceputul vielii bune, cdreia ii estc datoratd chiar viala etern6;c6, ins6, credinpinseamnd a crede ceea ce nu vezi incd, r5splati a cdreicredinle este a vedea c eea cn crezi; c6, intocmai ca la timpul semdnatului,sd nu lipsim la timpul credinlt>i, 9i sd nu lipsim pAnd la sfArqit, sd

persever6m, adicd, pAnd vom culogt: ceoa cc am semdnat; c6, intrucAtneamul omenesc s-a inturnat fafd dt: Dumnezeu gi zdcea intru delicteleproprii, intocrnai cum, ca sE fim, am avut nevoic dt: Creator, intocmai aga,

ca si fim revivificali, ayem ncvoie dt: Salvator; cd Dumnezeu, Iustul, l-adamnat pe om, Misericordiosul Dumnt>zt:u i[ libereazd pe om; cd primesc:(spre inlelegere) crezdtorii, nu prinrest: sfid[torii; c[, dupd spusa: Quidenim habes, quod non accepisti, ()e ui, int.r-odettcir, ce nu ai primit (I Cor.

IY, 7), credinp Insdgi este un mare dar al lui Dumnezeu; dupd ce relevd,

324 Cartea tntdi Note Si comentarii 325

apoi, deosebirea dintre treptele existentei, dintrr: viata vegetal o.scultapiJ (Mat. XWl,5). ceea ce incredinlAnd-o amintitul apostol, inEpistola sa, a zis: Aceastd ttoce noi am ctuzi|-o din cer pogordtd, cdnderam dimpreund cu El tn munlele sfdnf. $i, cum zisese: Aceastit. ttoce noiam a uzit-o din cer pogordfri, a addugat numaidecAt, gi a zis: $i attem moicert profeticul cuudnt (II Petru,I, 18, 19); e.xplicd, apoi, cd s-a spus maicert, nu mai bun, nu mai adevErat, intrucAt mirificul cuvAnt (: rostire)din cer tot atet de adevdrat este precum cuvAntul (: rostirea) profetic,tot atat de bun, tot atAt de util, cdci ce alta insearnn5, in cele din urm6,mai cert, decAt numai qi numai prin care sd se-ntdreascd mai multauditorul, qi asta, pentru cd existd oameni infideli, careJ inlosescpAnd-ntr-atAt pe Christos, incAt zic c[ El a fdcut prin artele magice cele

pe care le-a fdcut, qi ar putea ei, infidelii, sE raporteze, prin conjecturileoamenegti qi ilicitele curiozitSli, sd laporteze la artele magice chiar gi

aceast6 voce pogorAtd din cer, profetii, ins5, au fost mai nainte, gi nu zice

e[, Augustin, desigur, mai nainte de a'ceastd voce, ci inainte de carnea luiChristos, cdci nu era incS omul Christos, cAnd a trimis profefi, or, oricinezice c6,El a fost mag, dacd a fdcut, deci, prin artele magice sE fie qi mortcultivat, fost-a, oare El mag qi mai nainte de a se naqte? Iatd, de ce zice,agadar, apostolul Petru: Auem mai cert cuuttntuL (:rostirea) profetic.Yoceadin cer, prin care sd fie-ndemnali fidelii: cuvAntul (:rostirea) profetic,prin care si fie dovedili vinovali infidelii; arat5, apoi, de ce au fost aleqi

apostoli pescarii qi oamenii simpli, qi nu oratorii, nu senatorii, nuimperatorii; apoi, pentru a ar5ta cumcd, desigur, credinla preceddintelegereao vine gi zice: Da mihi ergo ad illam controversiam iudicemprophetam, Quod inter nos agebatur? Tu dicebas, Intelligam, ut credam;ego dicebam, Ut intelligas, crede. Nata est controversia, veniamus ad

iudicem, iudicet propheta, imo vero Deus iudicet per prophetam. Ambotaceamus. Quid ambo dixerimus, auditum est. Intelligam, inquis, utcredam. Crede, inquam, ut intelligas. Respondeat propheta: Nisicredideritis, non intelligetis (Isoi,, \rll, 9 scc. LXX), adicS: Dd-mi-|, prinurm(rre, mie judecdtor, tn acea controoersd, pe prolet. Ce se petrecea intrenoi? TL ziceai: Sd,-n{eleg, ca sd. cred; eu ziceam: Ca sd-nlelegi, crede!

Ndscutu-s-a controt)e.rsa; sd mergem la iudice; judece proJetul, ba,

tntr-adeudr, judece Dumnezeu prin profbt! Amdndoi sr1 tdcem! Auzitu-s-ct

ce am zis amdndoi. Sd-nleleg, zic:i, oa sd cred: Crede, zic, ca sr1-nlelegi.

Rdspundd proJetul: Dacd nu Lte{ilicrezuL, nu uelitnleLege", Fdcutd acea.std

recapitulalie, predicatorul purct:dt: intru adAnr:icrea ext:gezei prinparalelismul cu pasajul din livanghelit:, cetrt,' tocmai se citise"invederAndu-le drepcredinciogi[or atunr:i de fa]d, cum credinla cregte

dobitoceasc[ qi ralionald, stabilegte cd una este in{elegerea, alta, ratigi cd noi datordm, mai cu seamd, sd cultivim, sd resculptdm ceea prinsurltem mai presus de bestii, dar cine va fi fiind in stare de astan-ar fi artificele care a format?; cd noi am putut deforrna in noi imagiIui Dumnezeu, dar n-o putem reforma; dupd ce arpinteqte pe scurt cdavem dimpreund cu lemnele qi cu pietrele pe insuEi a fi, dimpreuniarborii, pe a trdi, dimpreunl cu bostiile, pe a sim1i, dimpreund cu

pe a ir,telege, cE dejudecdm, va-s6-zic5, cu ochii culorile, cu urechsunetele, cu ndrile mirosurile, cu gustul gusturile, cu tactul(tactu coLores, zice SfAntul Augustin, gi eu sunt tentat sd zic: cucdrorile, dac5 l-ag putea reinvia pe strdvechiul nostru cdroadescendentul, in linie dreaptE, consAngeanS, al lui calor), cu inte(:lnlelegerea) normele; qi, ajuns, in acest punct cu predica, exclaimaginAndu-gi o posibild gAlceavS: Intellige. Omnis homo urlt intelnemo est qui nolit: credere.non omnes volunt. Dicit mihiIntelligam, ut credam: respondeo, Crede, ut inteligas Cum ergointer nos sit controversia talis quodam modo, ut ille mihi dicat, Intelliut credam; ego ei respondeam, Imo crede, ut intelligas: crrmcontroversia venimus ad iudicem, neuter nostrum presumat proparte sententiam. Quem iudicem inventuri sumus? Discussis omnihominibus, nescio utrum meliorem iudicem invenrre posslmus, qhominem pel quem loguitur Deus. Non eamus ergo in hac re et incontroversia ad litteras saeculares, non inter nos iudibet poeta,prophaeta: Infelege. Tbt omul urea sd-nleleogd, nu-i nimenea carertrea: sd creadd nu toli toiesc. imi zice mie omul: Sd-n{eleg, ca sci

ritspund: Crede, ca scl-nlelegi. Cum, agadar, s-c, putut na,tte-nt,reastJbl de controuersd, tntr-un ahip anume, incdt el sd-mi zicd mie: Sd-nca sd cred; eu sd-i rdspund lui: Ba, crede, ca sd-nleLegi, sd mergemacestd controttersd la iudice, ca niciunul dintre noi sd nu presum,e dpo.rtea sa sentinta. Pe cine atem de gdnd sd-l gdsim iudice? Cernd.ndupe toti oamenii, nu qtiu dacd am putett giisi iudice mai bun decdtpin care ttoilteSte Dumnezeu. Sd nu mergem, agadar, tn aceastitqi. tn aceastcl controttersd La scrierile seculare, sd nu judeae intre noici pro/etuL. inainte, insd, dea merge la profetul judecdtor, pentru iardta mai eficace cuvAntul profetic, intru-ntdrirea credintei, amicum Fericitul apostol Petru. stAnd dimpreund cu alti d,,i discipoliDrrmnului Christos, cu Tacob gi Ioan, a auzit vocea popJorAtd dinAcest.o este Fiul Meu iubit, Intru CoreLe binecompldcut-am, pe El ir

326 Cartea tntd.i

est, et alteri adiutorium postulavit. Credo, inquit, Domine. ewid.sequebatur, nisi, Adiuva fidem meam? Non hoc dixit, Crcdo, Domine,,

possumus et rrgare, non autem et incrementum dare. Noverat autem i

nanti et adhuc tenerae, et

, non tamen nullae fidei,Credo, Domine.

video hic aliquid unde non mentior; credo, verum dico: sed video hic etiamnescio quid, quod mihi displiceat. Srare volo: sed adhuc nuto. Stans"loquor, non cecidi, quia credo; sed tamen adhuc nuto. Ad.iuttaincredulitatem meam (Marc.,IX,22,23). Ergo charissimi, et ille quemcontra me constitui, ct propter cuius controversiarn inter nos natarnProhetam iudicem postulavi, non nihil dicit etiam ipsc, cum dir:it,Intelligam ut credam. Nam utique modo quod loquor,

"d ho" Ioquor, ut, r

credant qui nondum credunt; et tamen nisi quod loquor intelligant, c.ed".e .

non_possunt. Ergo ex aliqua parte verum est quod illc dicit, Intelligam, ut .1,

credam; et ego qui dico, sicut dicit Propheta, Imo crede, ut intlel[gas, ,

vereum drcimus, concordemus. Ergo intellige, ut credas: crede, ut ntelligas.Breviter dico quomodo utrumque sine controversia accipiamus. Interfge,

fl eomenta,rii 327

trebuiairigaLd, trebuie nutrild, trebuieintdritit. Asta-iceeace.facem.Eu,

zice, amplantat. Apolo a udat, dar l)umnezeu a dat creqtert:a. $i, astfel,

nici cel care planteaz[ nu-i ceva, gi nici ctll ce ud5, ci cel cc dd creqtert:a,

Dumnezcu (I Cor III, 6 qi7). lorbi.nd, indemn,dnd, tnudpdndu-i pe alpi'i,

sfatuind, planta putem gi uda, nu, tnsri, sri ddm creSterea. $tia, tnsd, cu

Cine uorbea, el care, credinpei saLe germindnde qi tncd Linere, si infirmeincd, Si, in ma.re po.rte, poticninde, nu, tttluSi, ni.ciunei credin{e, ci uneicredinfe, se ruga de-ajutor, Cuitizicea: Cred, Doamne.

Acum, in timp ce se citea Eoonghelia, opi auzit; Dacd poli crede, ti zice

Domnul Isus to.tdLui copilului, dacd poli credt:, toate-i sunt posibile

crezdtorului. $i el, prittindu'se pe sine insu;i, Si pundndu-se tnainlea-1i pe

sinetnsusi, nealAndtentemrdincrederca-n'sine, dar; maiintdi, scurtd'ndu-Ei

anytiinfa, uedecde-stetn sineceuacrc.dinld., Ltede Sipotbnealn, peamttndoud

le uedc. Pe una a mdrturisito cd el o are, Ei pentru ceo.lahd a cerut stdruitor

ajutor, Cred, o zrs, Doamn e. Ce urma, dacti nu: Ajutd credin;a mea? lYu

as/:tazis, Cred Doamne; ttdd aciceuo de unde nu mint; cred, adeudralzic:

dar ud.d aci Si nu gtiu ce, ce-mi displnce mie. Vrtiesc sd stau necLintit; dar incd

md clatin. Stdnd neclintil uorbesc, nu om cirzut, cdci cred; dar, totu;i', miL

clatin incd: Ajut[-mi incrt:dulitatea rnt.a (Marc., lX, 22, 23). Agadaa

atotiubipilor, nici acela, pe cQre L-am constituil contra mea, Si din cauza

controuersei ctiruia, tntre noi ndscutd, l-am cerul sttiruitor judecd1or pe

Profet, nu zice nici el tnsu1i chiar nimic-nimic, cdnd zit:e: Sd-n{eLeg, ca sft

cred, Cdci" dcstgur, ceea ce \orbesc, (LCLtm, de C,s/-a o L'orbesc, ca sd creadd cei

care nu cred incd; Ei totuEi, ei nu pot crede, de.cdl numtti dacd tnleleg ce

rcfuesc eu, Deci, dintro o.nume parte, e adeodmt ceeo ce zice acekt: Sd-n!eh"g,

S e r m. XLI| P.I-., t. XXXMII, c<:1. 254-258).TExgelii sunt cvaziunanimi cd nu-i vrlrba, aci, de vreo contradictie in

tcrmeni, necum de vrt:un Paradox, [ie el qi aparcnt, intrucAt, in doctrina

augustiniand, picatul, ca gi rdul, incaltt:a, nu-i o realitate anu[ne,

substanlialS, care t:xistd, ci-i privaliu nt-'a d oar a ccea ce orice realitattl ar

trebui sE fie.8Prin libidou, Augustin in(clegr: ori<:t: poitd, dorin16, concupiscentd

nestdpAnitd, gi-l dcfineqte, in at:trst rlinlog, drt:pt r[dircind a pdcarului'

Freud, in scricrilt: sa[e, a redus libidr,url la pofta soxual6. Nr,r doar dt.)sprt-'

astavorbegt6 Sfantul Augustin, cdnd arninttrg11: libidoul. Cum se va vedt:a,

Note

328 Cartea intAi

in conti amna, practic, a distruge intreagaargume d. Pbcatul lui Freud , fost cd a fo"stun bun

r5Subauzi: Iegile.t6Yezi I Retracr,, ibid.

CARTEA A DOUA

lYeziI Retract,ibid.2E, gi aici, unul din izvoarele lui Descartes.3E schigatd qi aici celebra teorie augustinaind a simplui interior, o

teorie de un platonism moderat, asupra cdreia s-au scris mii gi mii depagrni,

{ Altfel: cd tu tnsuli ttez{ sau, interpr etatiy: uederea insd1i.5 lnceputd in cap.Il al acestei cdrti, proba ontologico-psihologicd, pe cAt

de importantd, pe atAt de originald, a existenlei lui Dumnezeu, continudpAnd ln cap. al XVJea, inclusiv. Aceastd demonstragie a mai f6cut-o Sf6ntulAugustin, ex professo qiin De diu quaest. LXXXII.Iat-o: I-fV. De eo quodscriptum est, Mihi autem adherere Deo bonum est (Psal. LXXII, 28).Omne quod est, aut eodem modo semper est? aut non. Et omnis animaomni corpore melior est. Melius est enim omne quod vivificat, quam idquod vivificatur: corpus autem ab anima vivificari, non a corpore animam,nemo ambigit, Quod autem corpus non est et tamen aliquid est, autanima est, aut ea melius aliquid. Deterius enim omni corpore nihil est,quia et si materiam quis dixerit, unde ipsum corpus fit; recte, quoniamcaret omni specie, nihil dicitur. Rursus inter corpus et animam, quodmelius sit corpore, deterius anima, non invenitur. Si quid enim essctmedium, aut vivificaretur ab anima, aut vivificaret animam, aut neutrum:aut vivificaret corpus, aut vivificaretur a corpore, aut neutrum. Atquidquid vivificatur a.b anima, corpus est: si quid autem vivificat animam,melius este quam anima. Rursus quo vivificatur corpus, anima est: quodvivificatur a corpore, nihil est. Neutrum vero, id est, nullius vitae indigensnullamque vitam tribur:ns, aut omnino nihil est, aut aliquid et corporeet anima melius. Sed utrum quid tale sit in rerum natura, alia quaestioest. Nunc interim ratio comperit nihil inter corpus et animam esse,quod sit corpore mt:lius, anima dett:rius. Quod autcm este omni animamelius, id Deum dicimus (Of. I Retract. cap. 25); cui, quisquis eumintelligit, iunctus est. Quod enim intr:lligitur verum ost, nec omno quodcreditur verum est. Quidquid aut()m vcrum est, atque a sensibus et a

330 Cafiea a doua,

mente seiunctum est, credi tanhrm, non tamen sentiri aut intelligi potest.Deo igitur iunctum est guod intelligit Deum. Intelligit autem rationalisanima Deum. Nam intelligit quod semper eiusmodi est, neque ullampatitur mutationem. At et corpus per tempus et locos, et anima ipsarationalis, quod aliquando sapiens, aliquando stulta est, mutationempatitur. Quod autem semper eodem modo est, melius profecto cst quamid quod non ita est. Nec quidquam est melius rationali anima, nisiDeus. Cum igitur intelligit aliquid quod semper eodem modo scse habet,ipsum sine dubio intelligit. Haec autem est ipsa veritas; cui quiaintelligendo anima rationalis iungitur et hoc bonum est animae. recteaccipitur id esse quod dictum est, Mihi autem adhaerere Deo bonumest, adic6: LW. Despre ceea ce s-a scris: Mie, tnsd, bine-mi este a md alipilui Dumnezeu (Psal.LXXII,2B). Tot ceea ce este, sau este pururea inacelaEi mod, sau nu. $i tot suJletul este mai bun decdt tot corpul. Maibun este, intr<deudr, tot ceea ce uiuificd decdt ceeo ce eate pi.oi{icat: cumcd,,ir*d, corpul este uioifii:at de cdtre suflet, nu sufletul de cdtre corp, niineneq,.nu std la-ndoiald. Ceea ce, tnsd, nu este corpt Ei, totuSi, este cera,.sou estesuflet, sau ceua mai bun decdt el. Mai rdu, tntr-adeudq decdt tot corpul,nimic nu este; cdci, qi dacd cineua uafi. zis materia, de unde trnuEi corpultefdcut, pe drept, fiindcd e lipsitd de toatii spi,ta, nimic nu zice. Iardgi,,tntre corp Si suJlet nu se gdseSte ceea ce sd fie mai bun decdt corpul Si maisrdu decdt sufletul. Dacd ar fi, tntradeud4 ceLta mediu, arfi sau oiuificahde cittre suflet, sau ar uiuiJica sulletul, sau neutru: snu 07 ltiLt;fica corpuL,sau ar /i ttiuificat de cdtre corp, sau neutru. Dar, orice este oioificat dacdtre suJlet, este corp: dacd ceua tnsd, tl uiuificd pe suJlet, este mai bundecd.t sufletul. IardSi, prin ce se uiuificd corpul, suf'letul este: ceea ce-iLtttoi/'icat de cdtre corp nu-i nimic. Neutru, tnsc't, adicci, neducdnd lipsa,niciunei uieli f i neddnd nici o liald, sau este absolut nimic, sau ceua mai,bun decdt corpul Si decdt sufletul. Dar, dacd este sau nu ceua de<cestfe[este o aLtd chestiune. Acum, deocamdatd, raliunea a descoperit cd nueste nimic tntre suflet Ei corp, care sd /ie mai bun decdt corpuL Si mai rdudecdt suJletul. Ceea ce este, tnsd, mai bun decdt tot sufletul, asta numim,I)umnezeu (Referitor la aceastd afirmatie, SfAntul Augustin revine in 1,

Retract. cap. XX, P.L., t.XXXIl, col 627, specificAnd cd rrebuia, mai,degrabd, zis: mai bun decAt tot spiritul creat), criruict, oricineltntelege peel, ii este unit. Ceea ce, tntr-adeuiir, este infeles, este adeuitrat, Ei nici totceea ce este crezut nu este adeudrat. Tbt ceeo ce este, insd. adeoii,rat, ;i esteseporat Japd de simguri si.[a,td de minte, poate fi crezut numai, nu, totuqi,simtit;i in[ele.s. Lui Dumneze,u ti este, aSadct.r, uni.l r:eeo ce-l in[elege pe

Note gi conxentarii 331

[)umnezeu. Sufletul ra,tional" tnsd,'tl tnlelege pe Dumnezeu' Cdcitnlelege

cit este puntrea tn acelagi mod qi nu suportd nici o mutaliune' Dar Si

corpuL,'prin timpuri si locuri, Si sufletul, cd uneoi e prost, alteori, tn!,el'ept,

.ruportd mutaliunea. Ceea ce este tnsd, purui tn acelasi mod este absoLut

mai bun decdt ceea ce nu este a.EC,, $i nici nu este cela mai bun co' sufletul

ra,tionaldecd.t numai Dumnezeu. Cum, agttdar, inlelege celta ce se are Pe

sine tnsuSi pururi in aceLagi mod, pe EL tnsuli tl tn,telege. Asta este, tnsd,

tnsugi adeudrul; ciruia, fiindcd in,telegdndu-1, suJle\ul ralional i se uneSte,

Si 6,cesta este binele su.fletuLui, se-nlelege drept cd 1;"st1;- este ceea ce s-a zis:

Mie, insd, bine-mi este a I md alipi strAns lui Dumnezeu (Cf' P L' XL,col.3B).

6 Ratia, altfel: raportul.1 (Jnimea, suabauzi: unu, neutraliter.8 Acest pasaj il va inspira pe Boetius sd spund, in De consoLatione

phiolsopliiae: Inserta este mentis horninibus ueri banique cupidi1,s:

ins6minptl le este minlii oamenilor cupidtatea adevirului qi binelui (Cf.

P.L. LXII, col. 724,768).eFortez,zici, pluralul, Pentru a md mentine in sensul originalului-10

$i acest erc eLentissimo ni-l aratd pe sfanrul Augustin un mare iubitor

al superlativelor, mai ales cand vorbegte despre cele sacre sau tainice.rl in latineqte , adeodrul,veritas, e de genul feminin. I/eritate ii ziceau

batranii nogtri gi-i mai zice, din cAnd tn cAnd, cAte unul, cand igi aduce

aminte. Am recurs la accst artificiu, pentru a pastra la feminin acordul.

'2 Subauzi, aci, r,eritatea,pentru adevdr.13 in aceste rAnduri, SfAntul Augustin exprim[ f6rd echivoc, c5, iatd,

cunoaltorea naturala a lui Dumnezeu nste rationalS, ceea co afirm6 gi-n

cap. IV drn Enchiriclion pf .P.I'. t. XL, col. 2913).llSubauzi, numerii (: armonia).tsYezi I Retract.lX,3, supra' n. introd.l6Subauzi: spilele, spelele sau speciile.lTintru bjnele care-i viala fericit[, adicd.lBVezi, totuEi, De Musica, \T, XIII, 41,P.L.,t. XXXII, col' 1'185,leYezi I Retntct,IX, l3; supra, n. introd.20Ct. De pecr:. mer;t. el, remis. P'T-., t. XLT{ col. L09 sqq'

CARTEA A TREIA

tYezi I Retract.,IX,:J, supra? n. introd.2Ye.zil Retract.,rbid t3Demonstratia fdcutS, aici, libertdtii gi pregtiinlei cste, tntAi qi-ntAi,

una filosofic5. Ea oste intiritd, in De ChtitaLe. Dei,prit-ttr-o argumentareqi mai liwesc6, ce-gi are originea in polemica purtatd impotriva stoicilorqi a Iui Cicero, 9i cdreia ia fost datul sd dcvind celebri prin timp. Iat-o,dupd Ed. R. Dombart

,,Qui vero non astrorum constitutionem, sicuti est cum guidqueconcipinrr vel nascitur vel inchoatur, sed omnium conexionem seriemquecausarum, qua fit omne quod fit, fati nomine appellant: non multumcum eis de verbi controversia laborandum atque certandum est, quandoquidem ipsum causarurn ordinem et quandam conexionem Dei summitribuunt voluntati et potestati. qui optime er veracissime creditur etcuncta scire antequam fiant, et nihil inordinatum relinquerc; a quosunt omnes p.rtestates, quamvis ab illo non sint omniurn voluntates.Ipsam itaque praecipue Dei summi voluntaterp, cuius potc'stasinsuperabiliter per cuncta porrigitur, eos appellart: fatum sic probatur.Annaei Senecae sunt, nisi fallor, hi vcrsusi

Duc, sumrne parer altique dorrrinator poli,Quocumquc placuit, nulla parendi mora cst.Adsum impiger: fac nolle, comitabor gcmersMalusquc patirr, facere quod licuit bono.Ducunt volentern fata, nolentern trahunt.

Nempe t:videntissime hoc ultimo versu ea fata appellavit) quam suprqdixerat summi patris voluntatem; cui paratum se oboedire dicit, utvolens ducatur, ne nolens trahatur; quoniam scilir;et

f)ucunt volonlcm lata, nolcntem trahunl.

Tlli rluoqrrr: rt:rsrrs Ilornorir:i huic sententiac suf{ragantur, quos Ciceroirr T,atinum vr:rtil:

'l'alcs sunt ltornitrulr men[es) qr-rall patcr i;.rsc

Iuppit,:r' aucLil!r as lustravit lurnine lerras

Ncc in htrt: rluuostitrrre aur,loritatern habr:re1 poetica sententia; sed<luoniarn Stoirr,s di<:it vint fali asscrerrLr,rs istos t:x IIr-,mero versus solrtrt)

Note Si cornentarii 333

rmoneam deoniamionem

dicunt pendere fatorum.Ho, Ci"".o ita redarguere nititur, ut non e,xistimet aliquid se adversus

eos valerei nisi auferat divinationem. Quam sic conatur auferre, ut

neget esse scientiam futurorum, eamque omnibus viribus nullam esse

omnino contendat, vel in homine vel in deo, nullamque rerumpraedictionem. Ita et Dei praescientiam negat et omnem prophetiam

iuce clariorem conatur evertere vanis argumentationibus et oppnonendo

sibi quaedam oracula, quae facile possunt refelli; quae tamen nec ipsa

convincit. In his autem mathematicorum coniecturis refutandis eius

regnat oratio, quia vere tales snnt, ut se ipsae destruant et refellant.

Multo sunt autem, tolerabiliores, qui vel siderea fata constituunt? quamconfiteri esse Deum et

a est. Quod et ipse cumDirit insipiens in corde

suo: Non est Deus; sed non ex sua persona. Vidit enim quam esset

invidiosum et molestum, ideoque Cottam fecit disputantem de hac re

adversum stoicos in libris de deorum natura et pro Lucilio Balbo, cui

Stoicorum partes defendendas dedit, maluit ferre sententiam quam

pro cotta, qui nullam divinam naturam esse contendit. In libris vero de

divinatione ex sb ipso apertissime oppugnat praescientiam futurorum.

Hoc autem totum facere videtur, ne fatum esse consentiat et perdat

liberam voluntatem. Putat enim concessa scientia futurorum ita esse

consequenE fatum, ut negari omnino non POSSit. Sed quoquo modo se

habeant tortuosigsimae concertationcs et dispr-rtationes philosophorum,

nos ut confitemur summum et verum Deum, ita voluntatemsummamgue potestatem ac Praoscientiam eius confitemur, nec

timemus n" id"o non voluntate faciamus, quod voluntate facimus, quia

id nos facturos ille praescivit, cuius praescientia falli non potesU quod

Cicero timuit, ut oppugnarot Praosciontiam, et Str-rici, ut non omnia

necessitate fieri dicerent, quamvis omnia fato fieri contenderent.tinruit. in pratlst:icntia futurorum, ut eam

tabili nilcrr:l.rrri/ Vidclict:t quia, si praescita

r vellicnt. (ltlo v(llltllra t:sst: praest'i1a sunl,

et si hlc 6rdine venient, ogrtttlr ()s[ ()rd() rorllm praescienti Dt:o; t:t si

certus es1 ordo rerum, certut ()st 6rt{o ttttusnrunl; non onim [itlri alirluirl

334 Cartea a trein

potest, guod non aliquaordo causarum, quo fitfiunt. Quod si ita est,arbitriurd' r'oluiitatis; qusubvertitur, frustra leges dantur, frustra obiurgationes laudes,vituperationes exhortationes adhibentur, neque ulfa iustitia bonispraemia et malis supplicia constituta sunt. Haec ergo ne consequanturindigna et absurda et perniciosa rebus humanis, non vult essepraescientiam futurorum; atque in has angustias coartat animumreligiosum, ut unum eligat e duobus, aut esse aliquid in nostra voluntate,aut esse praescientiam futurorum, quoniam utrumque arbitratur essenon posse, sed si alterum confirambitur, alterum tolli; si elegerimuspraescientiam futurorum, tolli voluntatis arbitrium; si elegerimusvoluntatis arbitrium, tolli praescientiam futurorum. Ipse itaque ut vir,magnus et doctus et vitae humanae plurimum ac peritissime consulensex his duobus elegit liberum yoluntatis arbitrium; quod ut confirmaretur,negavit praescientiam futurorum atque ita, dum vult facere liberos,facit sacrilegos. Religiosus autem animus utrumque eligit, utrumqueconfitetur et fide pietatis utrumque confirmat. Quo modo? inquit; namsi est praescientia futurorum? sequentur illa omnia, quae conexa sunt,donec eo perveniatur, ut nihil sit in nostra voluntate. Porro si est aliquidin nostra voluntate, eisdem recursis gradibus eo pervenitur, ut non sitpraescientia futurorum. Nam per illa omnia sic recurritur: si estvoluntatis arbitrium, non ornnia fato fiunt; si non omnia fato fiunt, nonest omnium certus ordo causarum; si certus causarum ordo non est,nec rerum certus est ordo praescienti Deo, rluae fieri non possunt, nisipraecedentibus et efficientibus causis; si rerum ordo praescienti Deocertus non est, non omnia sic veniunt, ut ea ventura prescivit; porro sinon omnia sic veniunt, ut ab illo ventura praescita sunt, non est inquit,in Deo praescientia omnium futurorum.

Nos adversus istos sacrilegos ausus atque impios e1 Deum dicimusomnia scire antequam fiant, et voluntate nos facere, quidquid a nobisnon nisi volentibus fieri sentimus et novimus. Omnia vero fato fieri nondicimus, immo nulla fieri fato dicimus; quoniam fati nomen ubi solet aloquentibus poni, id est in constitutione siderum cum quisque conceptusaut natus est, quoniam res ipsa inaniter assoritur, nihil vale,re monstramus.Ordinem autem causarum, ubi voluntas Dei plurimum potest, ncquenegamus, neque fati vocabulo nuncuparnus, nisi forte ut fatum a fandodictum intellegarnus, id est a loquendo; non enim abnuere possumus esse

Note S-t comentarii 335

est. FIac itaquc ratir)ne possemus a fando fatum appellare, ni.si hoc

nomon iam i., alia re soleret intellegi, tluo c'rda hominum nolumus

inclinari Non est autem consequens, ut, si Deo certus est omnium ordtr

causarum, rdeo nihil sit in nostrae vbluntatis arbitrio' Et ipsae quippe

nostrae voluntates in causarum ordine sunt, qui certus est Dt)o eiusque

praescientia continetur, quoniam et humanae voluntates humanorum

opcrum causae sunt; atque ita, qui omnes rerum causas praescivit,

piofecto in eis causis etiam nostras voluntates ignorare non potuit, quas

aut quorumque animaliumanimaru m rarionis oxPCrl ium

naturam suam, cum quid vrl

voluntates dico seu bttnorumquos angelos diabr:rli v()l ot,iorn dat:moncs appellamus: sic et hominum, et

lio.rorr- scilicot et malorum. Ac per hnc colligitur non esse causas

m quat) fiunt nisi voluntarias, i

Nam tlt ll(tr isto sou ventus dici

st sPirittl$ vil.trr:, SPiritus t:rgo

mnis crtrporis tll. ornnis r:rtlat

spiritus utitlue nr.rn cre6tgB. ln rrius voluntuto srJInnls potostas cst, quae

cibatorum spirituum honls volultnt(rs 6dirrvat., nralas iudir:at, omnes

orclinat r:t quibusclam trihuil potrrrrlrttrrs, rlttihttsdrtrn non tri[rr.rit. Sir:ut

enim omniirnl naturanlilt (rr(lltll)l' ilr1,, iltt ()lTlllitlln p()t(rstotulr) clatort

n.n v.luntatum. Malac qui[)[x, v(]lun[nl(!!t tth illo nolt sLtIll" (ltlolli{rm

336 Cartea a treia

subiciuntur, q uia no, habe.t potestatem nisi quam ille concedit. causa

appellant, arbitrium nostrae voluntatis auferri.

contra naturarn sunt, quac ab illo est. Corpora igitur magis subiavoluntatibus, quaedam nostris, id est omnium animantiuin mortalet magis hominum quam bestiarum; quaedam vero arrg.:lo.r-; ,,:d'omnia maxime Dt-'i v,luntati subdita sunt, cui .tiam voluitates omnes,

est, guae non est in nostrapotcst. s.icut cst nt:cessitasquibus recte vel porperamr:nim facimus, quae si noll

Note qi comentarii 337

pertinet ipsum velle; nam si volumus, est, si nolumus, non est; nonenim vellemus, si nollemus. Si autem illa definitur esse necessitas,secunduur quam dicimus neccsse esse ur ita sit aliquid vel ita fiat,nescio cur eam timcamus, ne nobis libortatem auferat voluntatis. Nequecnim et vitam Dei et praescientiam Dei sub necessitatt: ponimus, si

dicamus necesse esse Deurn sr)mper vivere et cuncta praescire; sicutnec potestas eius minuitur, cum dicitur mori fallique non posse. Sicenim hoc non potest, ut potius, si posset, minoris esset utique potestatis.Recte quippe omnipotens dicitur, qui tamen mori et falli non potest.Dicitur enim omnipotens faciendo quod vult, non patiendo quod nonmlt; guod ei si accideret, nequaquam essct omnipotens. Unde proptereaquaedam non potest, quia omnipotens est Sic etiam cum dicimus necesse

esse, ut, cum volumus, libero velimus arbitrio: et verum procul dubiodicimus, et non ideo ipsum liberum arbitrium necessitati subicimus,quae adimit libertatem. Sunt igitur nostrae voluntates et ipsao faciunt,quidquid volendo facimus, quod non fieret, si nollemus. Quidquid autemaliorum hominum voluntate nolens quisque patitur, etiam sic voluntasvalet, etsi non illius, tamen hominis voluntas; sed potestas Dei. (Nam qi

voluntas tantum esset nec posset quod vellet, potentiore voluntateimpediretur: nec sic tamen voluntas nisi voluntas esset, nec alterius,sed eius esset qui vellet, etsi non posset implere quod vellet). lJndequidquid praeter suam voluntatem patitur homo, non debet tribuerehumanis vel angclicis vel cuiusquam creati spiritus voluntatibus, sedeius potius, qui dat potestatem volentibus.

Non ergo propterea nihil est in nostra voluntate, quia Deus praescivitquid futurum t:sset in nostra voluntatc. Non enim, qui hoc praesr:ivit,nihil praescivit. Rrrro si ille, qui praescivit quid futurum esse,t in nostravoluntate, non utiqu<: nihil, sr:d aliquid praescivit: profecto et i[[opraesciente est .rliquid in nostra voluntate. ()uo<rirca nullo modo cogimuraut retenta praescit:ntia Dr:i tolkrrr.: voluntatis arbitrium aut rotcntL)voluntatis arbitrio Deum (quorJ nt:fas cst) nogare prrrescium futurorurn;sed utrumque amplectimur, utrum(ll.ro fidolit.r:r ct vuraciter confitr:mur;illud, ut bone credamus; hrx:, rrl tlunc vivnrnus. Mtrle autom vivitur, si doDeo non bene crt:ditur. Undc ahnit n rtobin ()iuE nogaro praosr:icntiarm, utlibere velimus, tluo adiuvant(r Hulnurt lilrrrli vrrl crirrrus. Proindr: rron frustrasunt leges obiurgationt:s oxhc,rlilrtionr!H lttrrrltrH rrl vilrrpr:rationcs, rluia etipsas [uturas esse praescivit, rrl vulctrI pltrrirntrrn, (luunturn eus vrrliturasesse praescivit, et preces vnIlrtt rrr] err irrrJrrtlrtrrtrlrr, Qurut ur: prrx:rtntibusconcessurum r:sse praescivil, rrl ittnlr, prrrtrtttitt lrotris frx;tis rtl ;.rrrrratis

339338 Cartea atrein

supplicia constituta sunt. Neque enim ideo non peccal homo, quia Dillurn peccaturum esse praescivit; immo ideo non dubitatur ipspeccare, curn pcccat, quia ille, cuius praescientia falli non potesr,fatum, non fortunam, non aliquid aliud, sed ipsum peccaturumpraescivit. Qui si nolit, utique non peccat; sed si peccare nolucril, etihoc ille praescivit.

Deus itaque summus et verus cum Verbo suo bt Spiritu saquae tria unum sunt, Dcus unus omnipotens, creator et factor omnianimae atque omnis corporis, cuius sunt participatione felicequicurnque sunt veritate, non vanitate felices, qui fecit hominerationale animal ex anima et corpore, qul eum peccanteminpunitum esse permisit nec sine misericordia dereliquit; qui bonismalis essentiam etiam cum lapidibus, vitam seminalem etiam cuarboribus, vitam sensualem etiam cum pecoribus, vitanintellectualem cum solis angelis dcdit; a quo est omnis modus omni

Note p comenta,rii

se-nt;nde, rle ne-n\ins, prin Loale, ei o numesc soartd', se Probeazd astfel'

ALe lui. Annaeus Seneco. sunl, do.cd nu md-nEel, aceste ttersuri:

(londu, pirinte suprem, Cercgtii tErii dominator,

lJnde gi-e placul, nu-ncape motiv de-ncontrare poruncii'

IatE-md-s gata: 1"i-m5-a iu vrea, gemdnd insoli-te-voi 9i,

Rdu" indura-voi ce, bun cidea-mi-se mie a face'

Soarta-l condttce pc voitor, tArdgte nevoitorul'

tirn vers, a nurnil atotevident soartd ccea cc num$e,

intelui suprem: cdruia zice cdel este pregitit sd i se

d fie condus, ca se nu fie, nevoitor, terAt; fiindc6,

bine-nleles:

Soarta-l conduce pe voitor, tArEEte nevoitorul'

Acestei sentinte ii vin, incaltea, in ajutor binecunoscutele versuri ale lui

Flomer, pe oare Cicero le-a intors pe latineqte:

Astlbl sunt minlle oamenilrr, cu ce lumind tatdl

insugi; Jupiter, lunrinat-a pimAnturile rodnit:e'

$i nici nu ar avea, in acestd chosiune, autoritate sentinla Poetic6' dar

fiindcd zice cL stoicii, afirmand puterea soartei, obignuiosc s6 uzurpe

acestc versuri de la Homer" nu se fiateazfl despre opinia ilustrului poet, ci

Iill;il;il,i3l;J : J:Iff :: :;re ei il socot zeul suPrcm, de

care zic eicd atArnd conexiunea so4ii.

qi n mrirturisi ,1i, ail n,ega co preEtiulor ttL uiiloa.relor

este o olotldd qi Ltl tnsuSi' (Cicero, n'n') deti uedea, o

Lent(rl, ceeo. oe nul intru inima sa: Nu cstt' f)sq111szt'-tt

species omnis ordo; a quo est mensura numerus pondus; a quoquidquid naturaliter est, cuiuscumque generis est, cuiusliaestimationis est; a quo sunt semina formarum formae seminunlmotus seminum atque formarum; qui dedit et carni originernlpulchritudinem valetudinem, propagationis fecunditater4imembrorum dispositionem salutem concordiae; qui et animinrationali dedit memoriam sensum adpetitum, rationali auteninsuper mentem intellegentiam voluntatem, qui non solum caelumterram, nec solum angelum et hominem, sed nec exigui etrcontemptibilis animantis viscera nec avis pinnulam, nec herbaeflosculum nec arboris folium sine suarum partium convenientia e(quadam veluti pace dereliquit: nullo modo est credendus regnaihominum eorumque dominationes et servitutes a suae providentiaelegibus alienas esse voluisse, adic6: Cei care, tnsd, numesc cu nttmeleso$ii, nu conjuc[ia astrelor, precum este eo, cdnd neStine-i conceput;:sau se naSte, so.u se-nfiripd., ci coneriunea Si seria tuturor ceuzelor printcct.re se /ace lot ceea ce se face: nu-i mult de muncit sau de luptat cu eitn controttersd asupra cuuanfului, din moment ce, iatd,, ei ti atribuiatnsdqi ordinea gi o anume coneriune o cauzelor rtointei Ei potestitlii tui.I)umnezeu, Careh optim Si cttotadeudrat se crede gi cd le qLie pe Loate,imai nainte sd se-ntdmple, Si cd nu lasd nimk: neordnduiL: de lo Carele.sunL toate potestd.tile, oricdt nu-s de lo. el uoinpele tuturor. $i, osL.fbL, cd.,,mai. cu seamri, insdgi oointo lui Dumnezeu supremul, a t:drui potestcilet

340 Cartea a trei4

(Psal. XIII,I): ci nu dintru persoano sa. A udzut, tntr-adeLtdr, c1tt erainoklios Ei de molest, qi, de aceea, l-a fdout pe Cotta, disput€tnd. d.espi€,ocest lucru, tmpotriuo stoicilor, tn cdrlile dgspre Natura zeilor (c. III), qi a..matt)oll sd-Si erprime pdrerea tn/attoarea lgi LuciLius Balbus, cdrui.o. i_adat de apdmt rolul stoicilor, decdt fufauaqrya lui Cotta, care .,J'i.rmci sus,:

Si tare cd. nu eristd nici o naturd dit,ine,, in cdr,tile d,espre ditiinatiune, ,

tnsd, de la sine insugi respinge pe falq pTgstiinpa uiitbarelor. Aste Loatdpare, tnsd, c-o /ace, ca sd nu consinatd cd eqistd sortrta Si sit piordd libera

Ce-i, prin urmare, ceea de ce s-a temut Cicero, in pre,gtiinla viitoarelor,intrucAt so sforta s-o nimiceascd printr-o detgqlabild disputd?Care-va-s6-zic5, fiindc6, dacd au fost preqtiute toate viitoarele, vor veni inacea ordine, in care au fost preqtiute cd al-l qd vin{; gi, dacd vor veni inaceastd ordine, ordinea lucrurilor ii este certd pregtigtp;ului Dumnezeulgi, dac6 este certd ordinea lucrurilor, este pertd ordipeg cauzelor; cdci nu,poate fi f6cut nimic pe care sd nuJ fi precedat o anqr,ne qauzd eflicientd;dac5, insd, este ccrtd ordinea cauzelor priq care se farp fq[ ceea cc se facc,prin soarti, zice, sunt fdcute toate cele ce sunt fdcute. (]eea ce, dacd este .

aqa, nu-ice, dacd r

sunt datexhortagirdilor supliciile. Deci, ca sd nu le decurgr logic treburilor omenegti acesteconsecinle nedemne gi absurdt: gi pigubitoare, nu voieqte sd existe.pregtii,la viitoarelor qi inghesuie in aceste stramtordri spiritul religios sdaleagd una din doud: sau cd ceva exietq in v.inta noastr6, sau cd cxistdpre,gtiinta viitoarelor'. pentru cfl sogoate cd amAndoud nu pot fi; dacd vomfi ales prcgtiinla viiroarclor, c grt{'$ arbirrul voing:i; dacd vom fi ales arbitrulvt:in1tri, e gt'arsI prerstiinla viitoarekrr. $i, trga, el insugi, r:a bdrbat mare gidor;t gi mult 9i atotgtiutor sfdttritorintr-ale vi.tii umane a ales, dintru

__&t"y-*Wy 341

aceste dou6, liberul voinlci arbitru; pe care, ca sdl int6reascd, a ncgat

viitoarelor.

sd k:.fttcd. $i, o;a, Print t:e se exprimd. tn cuointui sd moi fie inleles gi'n

L,oitn sciJ'ie.-ncLincttc ini.miLt: ortrneni.l.or. Nu esle, i.nsc-l, t:onseclenl co, docc't

lui Dttitnezeu ii este t.:erlt't r.trdinttrt Lul,t'trot t'auzeLo\ de ot:eca sd nu f ie

nitnic in orhitriul ooin[ei ttttr tsLrr:,. $i, bine-ntek:s, fnseqi ooinpele noasLre

3Q Cartea a treia

,sunt'tnlru crrdineo. cnuzelo4 caretieste certd l.ui Dumne;:-eu Siestetntru preEtii.nlo. Lui, fiindcd qi uc.tinpele omeneryti.sunt coLtzele ltr:rriomene;ti.: .yi, oSo, cine ct Strestiut Loale co.uzele lucrttriLor, nLt o F)ab,solut ni.ir:um ignora, intre .cele co.uzt:, nici t:hiar uoi,npele ,.ronrtr",care le<t preqtittt cd sunl cauzele lucrdrilor noastre.

.Cdci gi Japtul anume, pe care Cir:ero tl concede, cd rut e Jdl:ut nidacd nu precedd cauza eficientd (C. Despre.nurid, cap-. X.sqcl,suficient tntru a-l respinge pe el tn ar:eastd. chestiune. Ce tl ai,tntradeudr, pe el cd zice cd nu poate, ttezi-bine, sd./iefdcut nimic /d.rdcauzd, dar cd nu toatd cauza estulatuh,fiindcd eilstd cauzd /brtuieristd nttturald, eistd. uoluntct,rd? E suficient cd mdrturbeqte cci tot,ce estefdail, nu estefdcut decdt numai preced1nd cauza. Acelecare se numixcfbrtuite, de unde gi-a primit numele pdnd gi soarta, noizicem cit sunl nule, ci, latente, pi i le atibuim pe elefie ttoinlei adeud.rct.ttDumnezeu,.fie. o oricdror spirite, ;i nici pe tnseSi. cele' natura.le nu lecdtupi de putin de ttoin{o, Aceluia Carele este autorul si ziditorulno.turi. Acum, destgur, cauzele ooluntarc sunt/ie ole lui. Dumnezeu,fieingerilor, fie ale unor animale, dacd trebuie, totuSi, numite uoin[i otmiScirri ale su/letelor lipsite de rapiune, prin care/ac certa conform natlaruEi, cdndfie doresc, fte euitd, ceua. Voinlele tngerilor, tnsd', zic, saucelor buni, pe aare-i num.irn tngerii lui Dumnezeu. sau ale celor rrii,carc-i rutmirntngerii diauolului, sau ch.iar demoni; o.Scl, qi ale oame.Ei ale r:elor buni, care-ua-id-zicri, qi ale celor rdi. $i, prin askt, re.zLrltd

eorp, nu esLe spirit al ttiepii. Spiritul ttielii, ct€qdat core le uirtil'iad pe ,

Si este creoktrul a tot corpului ;i a tot. spiritultti creat, este DumninsuE,i, ,spirituL, desig;ur, necrea':. ln uoin[o ltti este sltpremo potestacare le ajuki pe t,oinlele bLtne ole spiritelor cre.te. le juiecri pe iek: rel.e,

cumcti ele, cauzele eliciente ole tuturor celor ce suntJitcute, nu suntnumaiqi numai uoluntare, ale acelei naturi, ua-sit-zicd, core esle spiri,t,iefii, Cdr:i ti aentl acesla sau uAntul se numeSte spirit, dar, fiindcd

ordoneozd pe toate, si unora le otribuie potestdli, oltora nu le o\tPrecum, inlr-o.deuri4 este t:rcrtorul tuturor naturilo4 oSa, ddtdtor cLl Ipoleski[itoa nu crl uoinpelor. ReleLe ooinle, ua-sci.-zicti., nu sttnt, ck: lct

fiinclcd sttnt conlro naturii, (:oreo este de kt. El. Corpurile, o;ado.r,muh st-tprtst't;oin{ehtr, unele olor noasl.re,,;i, moi m.ttLt, e.le oo.rn.e

dec6.t rrk: tx:sliilon urutk:insri, ctlortnqerilor: tktr Loale,sunt m.orr.mt'oinlei lui Dutnnezet\ ( )druitr i. se supun r:hirtr Si t.oct.kt ooinlele, liindtxi(tu potesLote.(t tlerht nunrui pe ecece pe rxrre: El l.e+o toru:ede.. $i,

Wole pi comentarii 343

cctuze, tnsd, Ei JLtr: Ei sunL tiicltle, precunT .sunl kto.Le spiritele crectte, maicu,sectmd rapionalele, Cauzele corpontle, tnsd, care sunt mai muhJdcuteclec6.t cdtJZrc, nu sunt de prenumdtct.l prinlre c:o.uzele eficiente,./iindcd ele

sunl in stare numa,i de ceeo, t:efac d.intru ele ttoinlele spi.ritelor. fn ce mod,aqador, ordineo cttuzelor, cttre ti esle cerld preStiulorului l)umnezeu,plineste ttsta, cum, intru tnsd;i ordinea cauzelor, un mare loc tn au uoinlelenoo.stre? Luple-se, asodar, Cicero cu nceia, care zic cumcri oceostd ordinea cauzelor esfulAhki, seLt o nutnesc, mai degrabri, cLt numele tnsu;i alsorpii (O. Despro soartS, (o.p,XI, XII), ceea ce pe noi ne-ngroze$te, mai cuseamit, din cauza oocobulei, care nu s-a obisnuit a [iJblositd tn lucrulodeodrat. PentrufoptuL, insd, cci neagd cumcd ordinea tuturor cauzeloreste atotcertd Si-i este atotcunoscutd preqtiinlei lui Dumnezeu, noi ildctesklm pe el. mai mult decdt stoicii. Cdci, sau neo.gd cd eistri Dumnezeu,ceeo ce o pus, bine,-n{eles, lo. ca.ln sd.facd prin inducerea per,soa.nei ahuia,fn crlrpile despre natura zeilor; soLt, dacd mdrturiseSte cit edslci l)umnereu,pe care tl neogit preStiutor al tttturor uiitoarelor, ch io r qi ago nu zice nimicalto, dec6.t a.ceeo onume: Zis-a prostul intru inima sa: Nu este Durnnezeu

fsal.Xlll, I). Ctlci cel ce nu e preStiubrul tuturor oiitoarelor, nu eDumnezeu. Dreptaceea, Si uoinl.ele noa.slre sunt tn sta.re de otAL cAt oorut l)umnezeu Ei a preqtiut ca eLe sd fie in stare, Si de aceea, de orice--s tnstore, sunl atotcert tn stttre, 6i ceeo, ae ttu st1/acd, au sdJacd absolut elei.nsele,liindcd. le-ct preSliut cd au sii/ie in store Si au sd/acd Cel a cdruipreqt:iinlci nu poe.le sd se tnSeLe. Dreptaceea, dacd mie mi-ar pldcea deo.tribuil rtreunui Lucru numeLe soartei, cq zice mai degrect.bd cd soarlamttiin/irmului este ttoinla maiputernbului care tl are pe el tn potestate, decdtu1, prin acea orcline o cozelor, pe ccrre nu dupci o nctrmit uzitlt.k1, ci, dupd olortLEi, stoicii ct numesc soorl.ti, e.st.e inLdturat arbitriul uoinlei noasLre.

I)e undc, nu-i de temut nir:i acea necesitate, de care, tt:mAndu-se,stoicii sc muncird sI distingti astfel cauzele lucrurilor, incAt pt: unelc sdle substrag6 necesitdlii. pc altclc sd i le supun6, si, inlrc acostca, pe carcnu leau voit sd lie sub nt-'cesitate, puserd gi voinlelc noastre, s5 nucurrlva sd nu fie, carr>va-s[-zic5, libere, dacd ar fi supusr: neccsitSlii.Dar;[, intr-adovdr, trc[ruit: rrumitl nccositato a noastrd, accoal caro n-u

ostr: intru potostatoa rrotsl16, ci, chiar dacii nu voim Jrlinr:gtt) ceca cepoatc. precunr estc nr:cr:situtca rrroftii: t:-nvederat ci vointt:lr: noastre,prin r:are se trdir:gtr: drcpl satr grr:qil, nu sr-rnt sub o astfel dc nt:cesitatc.Multc. irrtr-adevdr, faccrtt, lx) (:ruoi dirr:ir nu am vtli, nu Ir-'-am [acr:. Faptdc <:are afrirrtinc prirnorlirrl insuti a voi: <r[ci. dar:ir voim. oslo dacd nuvoirn, rru t:stt:: ciici nu anr voi, rlir<:i"r rr-arn roi l)ar:d, insd. st: rJefint:gte cdcauzo htcn rilon r:ea utrt: itu:r" si ttt.t r:sk, fch:ulri, este Dumnezeu; ceL

34s344 Cartea a trein

bste necesjtate a.,eea dupd cart: ziccm cd este necesar ca ceva sd fie

sau si fie altfel f6cut, nu qtiu de ce sd n(: ternem de ea, ca nu cumvane-nl5turc nou6 libertatea voin[ei. Cici nici viata lui Dumnt:zeu qi npreqtiinla lui Dumnezeu nu lt: punem sub necesitatc, dacd zicem cd

necesar ca Dumnezeu sd triiasc[ gi sd lc pregtie pe toate, precllmeste micgoratd potestatea I-ui, cAnd se zicc cE r1u poate sd moard nicise-nqele. intr-adevdr, dacd ar putea, ar {i de-o pbtcstate, biminord. Pe drept, intr-un cuvAnt, se numclte omnipotent, cel care nupoate, totuqi, sd moar5, nici s[ se-ngele. Se numeqte, intr-adevdromnipotent, f6cAnd ceea ce vrea, nu pdfind cr:ea ce nu vrea; ceca ce?

dac6 i s-ar intAmpla Lui, n-ar mai fi cAtuqi de pulin omnipotent.unde, de aceea nu le poate pe unele, fiindcd este omnipotent. Aga, chi

qi cum zicem cd este necesari cumcd, cum voim, voim cu liberul arbitruqi zicem, departe de orice dubiu, adev6rat, qi nici nu spunem, de

liberul arbitlu necesitdtii, care gterge libertatea. Sunt, agadar:, voinoastre, gi ele insele fac tot ceea ce facem voind, ceea ce nu s-ar fdac5 n-am voi. Tot ceea ce pilegte nevoitor neqt.ino prin vointa al

oameni, chiar qi aga vointa e-n vigoare, chiar dacd nu a lui, voinfa omuluitotugi; dar potestatea lui Dumnezeu. (CEci, dacd vointa ar fi numai,

nici n-ar putea ceea ge ar voi, ar fi impiedicatd printr-o voin{5 mar tare,qi nici aqa, totuqi, voin{a n-ar fi decAt numai qi numai voin16, gi nualtuia, ci ar fi a aceluia care ar voi, chiar dacd n-ar putt:a plini ceea ct:

voi). De unde, tot ceea ce p6timcqte inafara voinlei sale ontul nu trebuiatribuit voinlelor umane nici angelice, nici alor vreunor spirite creato]

oi, mai degrab6, voin{ei actduia care le dd voitorilor potestatea.Nu, deci, de aceea nu este nimic in vointa noastrS, fiindcd Dumnczeu

a pregtiut ce ar avea sd fie in vointa noastrS. intr-adevdr, cel care

prcqtiut asta, nu nimic pregtiut-a. Apoi, dacd Ii[, care a preltlut ce are sifie in voinga noastr6, nu desigur, nimic, ci cexa prestiut-a: absolul qi

preqtiind EI, este ceva in voinla noastrd. Prin urmarc, nu suntem in niun chip consl"rAngi nici, nrenlinAnd pregtiinla lui Dumnezeu, sd gtergem

arbitriul vointei, nici, menlinAnd arbitriul voinlei, sd-l negdm pepumnczeu (ceea ce este nelepJiuit) pregtiutor al viitoarelor, ci

fe-mbp[1iqdm pe-amAndr-ru5, pt: amAndoud fidr:l qi adevdrat 1o

mdrturisim; una, ca sd crcclem binc, alta" ca sd trdirn bine. Se trditlqte

rdu, ins6, dtrcd dt:sprt: Dumnezr)u nu sc r:rede bint:" De r-rndc, [ipst:asc6

de la noi s6-i ncgAm T-ui pregtiinla, cumcir vr.,irn libcri [a1d dc Ccl Oare,

ajutAnr{u-ne, suntolr sa.u \'orn fi liberi..'\poi, nu-n zadar sunt legile]

pc a prt'ft:ra.,,Ar:i, in cap.Vl,VII,\/lll rrc rr[lr1 rlltillt('iltttItt rlotrl rirtrri irtrgt.rstinir:nt:

r.lt:spr. I'iin6ii nt:fiin1d, (lnr,rr rrr. rr.pttrt'r'rlttl Hrrrr rr tlrrn{rl irr rtrllelaltr:

.,t:rc 'le sa[e nu modil'icrl rrtt rtlrlollli ttitltil lrrzlllrr tlitt ttrr"itstd oJlt:r6'

Note Ei conxentarii

muslrdrilt:, t:xortiri[e" laudt-'[e ,si vituperdri[c, fiindcd gi pt: ele inst:lr: lt:

346 Cartea atreia

Am tradus esse gi non esse prin cvazitotalitatea posibilit6lilor pr: care r

le ofer[ lim ba romAnd : a fi, fiire, en is te n gd, fii nld ( 9i, desigua anru n imi

toxt cAt mai cursiv in romAnegte) qi sd prind, pe cAt m6 tinfrumusetea argumentdrii.

lor, pentru non esse)) strdduindu-md sb dau, in funclie de context, i

1 Per/ectd.,in sensul de incheiat f6cut6 gi bun6, dgslvArgitd, in ordintuturor bunelor.

B A-cesta, subauzi: omul, protopdrintele.o ila" subatzi: diavolul.roRost; aici gi pdssim subauzi: oficiu.11 Acesta. subauzi: sufl etul.r2Din demonstralii gi formulSri de genul acesleia s-a dedus, gi nu 1

nedrept, cd morala, ratiunea practicE, va-sd-zicd, intreagd consistendlibertate, nu-i doar o dorin16, o opliune naturali, o tendinld c5tDumnezeu, ci-i, dincolo de orice dubiu, un imperativ absolut.

ttYezi I Retract.,Ix,3, supra, n. introd. llaDela patior, pati, po.ssus sum,il avem,in dreaptd descendenl6,

a pd[LE\ este, ins6, atAt de imbibat de fatalitate (soanrd noroc,hazard), incAt el nu poate fi fnlosit in aceste ccrntexte de unde intA*ph.uir:ste fio exclus{, fie absolut asimilat6 preqtiin{ei sau predestinirii. i15Dintre multele definilii pe care SfAntul Augustin le-a dat pdcarnotorie a rimas urmdtoarea: Peccatum est dictum vel factum vtconcupitum contra Iegem aeternam(Contm Faust,LXXII, XXVII, P,L,, tXLII, col. 418) adicd: Pdcatul este zisa sau fdcuta sc,u dorita tmpotritlegii eterne (ceea ce azi numim pdcatul cu cuvAntul, cu fapta saugAndul), definilie a cdrei analizd gi confirmart: a f6cut-o Sf. Tod'Aquino, in nu mai pulin notoria q. LXX\rI, dinSum. theol.I-a,Il-aepart. 1 ad. 1-um. .

rl

16 Altfel: conform naturii. n

tlYezi I Retrctt:t.,IX,3, supra, n. intrpd. ,,r,

tqYezi I Retrar-'t., id., ibid. ituYezi I Retracr,, id., ibid.20SfAntul Arrgustin citcazl,, aci, pr.ecum gi in aftc locuri, o variantS

(dacd nu crrmvA citeazd memoriter) advcrbiald, sinonimicd, desigur,pentru natura adverbiald qi ea, in context.

21 Deoenire-a,subauzi: inaintarea, progresdl. I

22 IngontntcL ;i. di/'icultateo (cu sinonimul s6u in|irmitaLea. ct.Enchiri.dion, LXXXI, 22) ca pcnahtate a pdcatului originar, comis, deqi [apersuasirrnr:tr dcmonului,;lr.in voint5, totugi, r:auze" apoi, ale pdcatului qi,

Note gi comentarii 347

pSctrt, vicii, adicd, ele inscle, t:urr: itnpiorlicir voinl-a sii se a$tr)arnd intrubund lucrare sau sE se oI4ind de ln rt:aua lucruro, sunl tratate de SfAntulAug;ustin, nu doar printrt particularitatr: stilisticri intrinscch limbii latine(esse cu Gcn. sau Dat.), ci r:fr:r:tiv intr-o atAt dt: strAnsd legdturd, ca qi

cunr ar fi una, degi, logic, ignoranta precedE dificultatea (infirmitatea) gi

poate fi consideratd drr:pt cauzd a ei.2rr SfAnhrl Augustin a murit, noavAnd definitivatd o p6rore clar5 despre

originea sufletului. Pc lAngE acestc patru pdrori dosprc origineasufletului, in Epi*Lola CLX|I, cdtre Ilieronymus, un opuscul ea insdqi,care mai poartd titlul: l)e origine onimae hominis (P.L. t. XXXII, col.72:3-4), mai aminlegte qi r.r a cincea t-,pinie, cea a priscilianigtilor, conformcdreia sufletul ar fi parte a lui Dumnezeu, pe care o respinge, ins6, cacnrticd, precum qi era

2'Informatia acr)asta relevd stadiul gAndirii cregtine despre origineasufletului, in epoca dc atrr tr Patristicii, gi, totodatd, eforturile SfAntuluiAugustin de a elabora o doctrin6 articulatd despre aceasta.

25 SfAntuI Augustin a scris el insugi mirifica operd De Tiinitate. IJnepisod Iegendar a fost rt:produs cu predilcctie de cdtre pictorii Renasterii,pdn5 la al face si devind caracteristica iconog^rafiei despre SfAntulAugustin, 9i el se intituleazd.: S/dntul Augustin Si Ingerul. PUmbAndu-sepe malul mdrii, spune povestea, SfAntul Augustin intAlncqte un prunc,muncidu-se sd strimute, cu n scoic6, apa din mare intr-o gaurd, pe care ela fdcutl in nisip. SfAntului Augustin, mirAndu-se de o astfel de ac{iunevan5, copilul. care s-a dovedjt a fi un inger, ii r6spunde cE lui ii va fi cumultul gi cu multul mai ugor sd facd sd intre, in acea gaurd, marea, decAtii va fi lui Augustin sd trxplice fie gi cea mai micS parto a misteruluiT'rinitd!i (Cf. I'Ienri Marrr,u, Soinl Augustin et l' augustinisme, Ed. duSeuil. 1955, p.145).

-o A lrfcl: fine al planului.21 De copilririe, ca dcfecl voluntar; alttel: copilcirism, c:dr.i nu pot spune

infontiLism.intrucAt t:str: o boal5 naturalS, nu volunlar6.-8 Alr f,.1, la sr.ntintfi; pirr(.r(.. opinit'.21) Altft:l: inlelegerii.r')Altfel- aci gi passinr: vdzr-rtir. viziunc,vt)dcro.

Str. Ospateri e i nr " 4, 34O0 Clttj- Napoca, Romeniatcl. / f.rx 4O2 64 ti2967 5 . cr-rnail: c.lub-tilc44i!@yltltrQ.c.g:tl!:lqw*-qdi-tsf +--d-4rl4Jq-

'I,AI.ON

PrertumeSr.

V4rsta----- --- . - Prol'esiaLocul de munc[' ------.-Sdrnnftura-----[)ata______

Agteptlm comenzile dumneavoastrl!

inscrle-to 0n CLaBal CAnVt mCIAt

Po{i berreficta rlc o mulflme dc avantaje

- 25 % rcducert'din prelul devinzlre ul citpi- preluarca rapidi a or.rmctuii 5i onorarca prornpt'i r.imhurs- s(1lllfl] dc i'dic polt'Jlc

c pAnjr la 50Yo, premii gi carlourii[ asigur:i alt€ facilil4i .

Nu trcbuie decit

- si compleaezi lalonul cl numirul de rxemplrre din ritlul rlorit $i s[-i dxperltezi pe adrcsa editurii

- si. commzi ltuur cct pn(in dou'tr tl(luri sau t-I1i il valoarc de mLrimirm 100 000 de lei

+ Cdrele didactice brneficitzi de rv'lnla,e s0plimentare* Orice sugcstii refericoarc l'a 0fcrta no:r.strtr de carte s(lnt bimvcnitc.

Nurne