ÁMUL T V ABA© ЯІМВІТІ 21 OCTOMTBIB (3 Ч О Ш ТШЕ) 1900 TP* 1 9 6 I REDACŢIA ! lui, Deik Ferenee-u Nr 8

iBONAJTEHTUL fntrn Anítro-Ungaria : jeun an 20 cor. рѳ V« «g 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. M de Duminecă pe an

— 4 coroane. — Pentru România ţi ЧгііпаШѳ pe an:

40 franci.

ÎMMcrlpto nu se napoiază

Anul IV. Niimër de Duminecă

ADMINISTRAŢIA! Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8

DiSERŢIUMLE :

de nn şir garmond: pruna dată 14 bani; a dona oară 12 bani; a treia oară 8 b. , de flecare publicaţiune.

At&t abonamentele cât яі inserţiunile sunt a ee platt

înainte în Arad.

Scrisori nefrancate nn sa primesc.

Să luăm aminte... Delà Arad spre mează noapte,

pană tn Maramureş, spre mează zi pftnă Jj Donare, In josul Mureşului până la Si£_e<Hn şi In sus pană la obărşia Mureşului, tot Români întâlnim.

Pe unde pământul e roditor, gă-lim Intre e l bogaţi, că nici o altă na­ţie n'are mal cu stare . Traian Mărie-nuţ, din Cenadui-unguresc de pildă, are «vere Ia pre ţ d 'aproape un milion şi cal »şa de frumoşi, că înşişi oamenii re­gelui Carol din România a'au minunat fl au cumpérat delà el.

Su i t Insă şi eëracï, că ne între-bftm a d e s e a : Oare, Doamne, din ce trlieic sëraciï , pe vôrfui munţilor şi prin văile adânci ale Carpaţilor, unde nn-'I decât pea t ră şi pădure — dar' nici pădurile nu sunt ale lor ! . . .

Şi bogtţi şi sërael îşi îndeplinesc Іяій d'opotrivă datoriile către ţeară şi tron. P lă tesc bir, şi mulţi nici au

^câştigă, decât banii ce trebue să verse tn vi i t i t r ia statului. Slujesc cu cre­dinţă fi vitejie în oştirea împoratulul şi t ţeril.

Numai dreptul de căpetenie nu-'l au ci chiar unde îl au, nu-l pot ori nu stiu să-'l folosească aşa, ca să fie bine şi pentru el şi pentru întreg nea­mul romanesc .

B vorba adică de dreptul de ale­gere.

Şi aducem vorba asupra acestui drept acum anume, pentru-că alege­rile bat la uşă . Domnii, din toate par­tidele ungureşt i , au şi dat năvală asu­pra satelor, unii să se laude cu isprâ-Yurile din trecut, alţii să făgăduiască marea cu sarea . N'au fost şi nu vor fl cruţate nici satele româneşti , pen­tru-că atunci când ѳ vorba de a se alege deputat , orî-oare Ungur, fle domn cat de mare , se duce bucuros şi prin­tre Români. Altă dată nu. Ba o să vedem prin sate le româneşti şi Ovreii, eari o să-'şl facă cruce, numai să se vire pe sub pielea bietului Român, sëracu 1

Bar' dacă noi, cărturarii români, Îndeosebi preoţii şi înveţotoril de pe aate, vom lăsa turma cuvântătoare fără sfat bun şi nu vom purta grije de alegătorii români, alegerile ce se apropie vor fl numai un prilej ca stră­inii să rîdă de noi, şi să ne batjoco­rească mal ales oamenii stăpânirii.

Vom vede tot lucrurile ruşinoase din trecut: alegetoriï român? puşi pe car şi duşi la vot ca oile.

Aste-I pata cea mal mare pe tru­pul naţiune! române. Intr'adever, un popor care atât de puţin ţine la cin­

stea sa, încât se duce la vot pentru un ciocan de rachiu şi un peşte uscat, ori a re atât de puţin curagiu, că tre­mură de frica notarului, acel popor nu ѳ vrednic decât să fle călcat în picioare. Şi de bană-seamă, că dacă altfel ne-am purta noi Românii, n 'ar îndrăsnl nici o stăpânire să ne facă atâtea nedreptăţi . Dacă n 'ar fl încre­zuţi domnii unguri , că se pot alege cu bară şi beutură chiar şi în cele mal bogate sate româneşti , altă cinste ni-s'ar da.

Să lucrăm dar ' de p'acum, ca ruşi­nea din trecut să nu se mal întâm­ple.

M*I avem până la a legt r i le die-tale cel mult 6—8 luni. Dacă nu ne vom trage deci seamă din vreme, o se ne pomenim că toate satele ne sunt arvunite, căci Ungurii doritori de a ajunge deputaţi, o să năpădească peste noi şi bietul ţeran român, şi sérac şi neştiutor de ce se întâmplă, uşor poate cade în ispită.

Bata de ee d'odată cu lepta ce încep candidaţii la deputăţie, noi Ro­mânii t rebue să începem şi noi lupta de apărare. Votul ţeranulul român să nu mal fie nicăirl marfă scoasă la vîn-sare, ci un drept de care să se fo­losească întru cinstea sa şi a nea­mului seu.

Fie că mal marii noştri vor ho­tărî să nu intrăm în alegere, ca în trecut, fie că ar hotărî că unde se poate să votăm p e n t m candidaţi ro­mâni buni, un lucru trebue să facem : să ştim unii de alţii şi să lucrăm în înţelegere.

Până unde au ajuns Ungurii în urm« nepăsării şi slăbirii noastre se poate judeca şi din urmetorul fapt. Duminica a vorbit înaintea alegătorilor sol din Panciova baronul Daniel Ernő, fost ministru sub Bánffy. El bine, cu toate că dintre alegătorii sei nici a cincea parte nu sunt Unguri, oi Sêrbl, Nemţi şi Români, totuşi el a îndrăsnit să se ridice împotriva naţionalităţilor, zicênd că n 'avem drept să cerem a fi în Dietă ca naţionalitate, ca partid deosebit de partidele ungureşti Ci toţi Ungurii cer, ca în privinţa politicei să fim o apă cu el şi eă spriginim partidele lor cari tind la desfiinţarea noasră ca naţiune.

Şi de fapt, o mulţime de Unguri sunt aleşi prin cercuri unde nu I ţi­penie de Ungur.

Starea asta de lucruri t rebue să înceteze. Dacă hotărîm să nu luăm parte la alegeri, un singur Român de treabă să nu meargă la vot şi urgisit să remună cine a l t fe l purcede. Tot

aşa, dacă s'ar hotărî lupta, Iuda să fie socotit сзі ce va da îndărăt.

Negreşit, fruntaşii români îşi vor face daioria şi îşi vor spune cuvôntul, încă de cu vreme.

P â n ă atonei fle-care Român de­parte eă se ţină de o r i c e ademenire străină.

Russu Şirianu.

La congresul industrial din Ti na, ţi­nut Innea treeuts, a Ioat cuvôatul si pri­mul ministru Körber, amintind congresului că In anul viitor vine rlndul relaoirel con­verti unilor comerciale cu străinătatea, şi fixarea tarifelor vamale.

In vederea acestor importante acte face apel la ,munca sirguincioaau' c a reva trebui sä Bprijineae^ă guvernai susiriac pen­tru ca acela să poată spăra interesele şi vSlidita In luenţa Austriei, cu deosebire faţă cu „ceealaltă jumötate a monarchie!.*

„Budapesti Hirlap" se supară röu pentru aceiite declaraţiunl, in cari vede o tendinţă de a încălca interesele economice-vamale sde Ungariei ; şi la rondul EÖU spune că, ori ae va face teritor vamal comun, ori deosebit, „nu se va gâail nimeni în Ungaria care să împlinească dorinţele exprimate de congre­sul din Viena*.

Oăilo ferate bosniace şi criza de cabinet.

Chestia înfiinţării -auor noul drumuri de fer în Bosnia discutându-зе în conai liul de miniştri comuni, s'a ventilat .ştirea. Că un conflict între Széll şi Krieghammer, pe aceasta temă, ar pune In prospect o crisä de cabinet.

In această privinţă eată ce i-se co­munică din Viena lui „Budapesti H.rlap" :

, ln numfirol de mâne al ziarului „N. W. Tageblatt* se va publica următorul co municat semiofleioa ; Dumineca viitoare se va continua şi se va şi încheia, probabil, discuţiunea ministerială comună In chestiu nea dramurilor de fer din Bosnia; as t fel versnnea că afacerea căilor ferate bosniace s'ar fi resolvat In sons favorabl pentru Un­garia, nn coröspunde adevëruluî. Contrastul In modul de-a concepe chsstiunea, dintre cele doue guvern^, nu st adus încă pituaţi-unea in stare critică şi nu este eschisă po­sibilitatea de-a ajunge la o resolvare mul­ţumitoare. Guvernul austriac pretir.de cu toată hotarîrea să se facă legătura cu Spă­l a t e ' . . .

Ceea ce pretinde guvernai unguresc nu ee spune în comunicat.

Pentru ce ? Probabil pentru-că n'are să ne ţină seamă de pretenţia s a Şi criza" va trece pe nesimţite şi pe ioghiţite.

Revista sêptémânei. In Dieta din Budapesta face mare

zarvă partidul kossuthist, în jurul afacerii căsătoriei moştenitorului do tron, pusă în desbatere pentru a fi înarticulată între legile ţoriî, în forma în care ea s'a încheiat. Archiducele Francise Ferdinand a declarat anume, ea soţia sa nefiind din casă domni­toare nu va puté purta titlul de îm­părăteasă şi reg ină ; precum nici co­pil ce se vor naşte din această că­sătorie morganatică (pe mâna stângă) nu şl vor puté forma un drept la moştenirea tronului.

Aceşti oameni, urmaşi al revo­luţionarilor delà 1 8 4 8 , nu perd nici un prilegiu pentru a se arăta puţin lo­iali adică credincioşi, faţă de Dina­stie, ale cărei preaînalte hotärlrl ie tîrësc într 'o discuţie aprinsă.

In silele acestea se va vota însă acea lege. Ş'apoî vor veni la rînd câteva lucrări mărunte în Parisment , după cari se va pune în desbatere budgetul pentru anul viitor, e 'apoîse va închide Parlamentul, pentru a se redeschide în ultima sesiune din cur­sul celor eine! ani legislativi; şi la primăvară vom avé nouile alegeri, pentru o altă durată de cinci ani.

In vederea viitoarelor alegeri se fac deja mari mişcări în toată ţara, toate partidele maghiare au început să se organiseze şi să-'şl pregătească terenul pentru candidaţii lor.

Cu această ocasiune s'a vëzut cât de îndârjiţi sunt unii în contra altora, şi ne face să prevedem că vor fi mari lupte, în cari vor fi ex­ploatate toate patimile şi rëscolite toate armele posibile şi imposibile; ee vor folosi vrăşmaşii politici unii faţă de alţii de dujmănil confesionale, şi altele, şi altele.

Poporul nostru în faţa viitoare­lor alegeri va fi demn şi cuminte, abţinondu-se de a se amesteca şi de a face jocul partidelor maghiare, în aşteptarea de a urma hotărîrile cel se vor comunica din partea condu­cătorilor sei.

Intru cât priveşte vieaţa parla­mentară în alte ţerl, am spus deja în alt rînd că în România sesiunea parlamentară extraordinară s'a în­chis. Legile votate au fost puse deja în practică, înparte, şi în spe­cial legea taxei asupra ţuiceî — nu tocmai cu mult noroc.

Cultivatorii de prune, producë-toriï de ţuică din judeţele de munte au făcut o adeverată revoltă contra aplicare! acestei legi.

După ştirile ce ne-au sosit din România, prefectul judeţului, subpre­fectul şi procurorul trimis la faţa lo­cului, ca să domolească pe oamenii eari goniseră pe taxator, au fost ne­voiţi să ceară armată, pentru resta-bilirea ordinel.

Şi, lucru dureros, armata sosită la Buda, unde isbucnise revolta, a tre-

2

buit să dea lupta cu poporul; a tre­buit sa tragă foc, ca eă respingă atacul cu pietri al ţeranilor.

Au căzut, jertfe al acestei cioc­niri, mal mulţi morţî din amôndouë părţile.

E îngrijitoare această stare de lucruri, a cărei îndreptare şi liniştire cu tot dinadinsul o dorim.

In Bulgaria de asemenea s'a des­chis Parlamentul, printr'un mesagiu al principelui Ferdinand.

In mesagiu se vorbeşte şi despre conflictul cu România, care ѳ pe cale de a se aplana pe cale paclnică, mulţu­mită „loialităţii, înţelepciune! şi pru­denţei guvernului bulgar".

Cine-'şl aduce aminte de fasele prin cari a trecut conflictul, Işî aduce aminte de „loalitatea" bulgărească,care In altă limbă s'ar tftlmăei: neob ăzare; „înţelepciunea", s'a dovedit prin con­tradicţia dintre miniştri, dintre cari a demisionat chiar unul în mijloeul fasel celei mal acute a conflictului; „pru­denţa": care i-a făcut să bată în re­tragere numai atunci când sabia ro­mânească le sta de-asupra capului, şi când toată lumea era revoltată de banditismul şi protecţiunea lui pe faţă din partea autorităţilor bulgăreşti.

Cu toate acestea însă, deşi târziu, dar nu prea târziu II vedem pe Bulgari întorşi pe calea pe care trebuie să meargă, şi ori cât de cu vorbe fru­moase ar vrea să-'şî mascheze pëca-tele, penitenţa o să 'şi-o facă. Şi atunci, dreptate s'a făcut.

Dacă ne îndreptăm privirile înspre depărtatul Orient, In ţara peilor gal-bine, vedem că deşi foarte încet, dar totuşi acţiunea merge spre pace.

Ы-Иипд-Сіапд tratează cu pu­terile europene şi e aplicat să pri­mească toate condiţiile de pace pro­puse de acestea.

Cea dintâiu condiţie este, condam­narea rebelului principe Tuan la mun­că silnică pe vieaţă; apoi libertatea absolută a comerţului pentru marile puteri europene în China, şi stabilirea unei garde europene pe lângă per­soana Impëratuluï, care va fi repus In tronul sëu.

Nu se ştie dacă dintre puteri Rusia se va mulţumi cu aceste pro­posai! şi va renunţa la anectarea Maedjuriel.

In caşul contrar din complicaţiu-nea chineză ar putea urma o oompli-caţiune europeană, între marile puteri, ear teatrul rësboiului s'ar putea schimba, din extremul Orient în cen­trul Europei.

Puterea iubire! de patrie şi de libertate tot mal srăluceşte pe armele Burilor, deşi anectarea Transvaalulul a fost proclamată de Englezi.

Această proclamaţiune s'a făcut cu doue scopuri: IntAiu pbntru a pu­tea „cuceritorii* să se poarte cu cel ce mal luptă cu avutul şi familiile celor ce nu vor să depună armele, ca faţă cu rebelii. Ear al doilea, pentru a putea zice de preşedintele Krüger, care a plecat In Europa, ca să Intrevină pe lângă puteri în favorul patriei sale, că nu mal are în al cu! nume vorbi, deoare-ce Republica Transvaalulul nu mal există ca atare, Transvaalul fiind o provincie anectată imperiului bri­tanic, şi prin urmare Krüger a înce­tat de a mal fi preşedinte.

Organisaţiunile de stat pot peri, se pot schimba, dar forţa de neam va românea întotdeauna o forţă vie, pe care viitorul n'o poate lipsi de roade.

Convocare.

Pe 7 Noemvre a. c. dimineaţa la 10 ore, este convocată representanţa comitatului Arad, la şedinţă extraordinară.

Obiectul acesteia va fi instalarea noulu comite suprem.

Pe 8 Noemvre dimineaţa la 9 ore este convocată aceeaşi representanţa la şedinţa or­dinară de toamnă.

In vederea afacerilor importante puse la ordine i z lei, membrii români, soţii dej)rin-cipil al represmtanţil comitatense, sunt ru­gaţi ca li 6 Noemvre se ira la 7 oire să se presinte în Arad li cafeneaua . Vass', unde întrunindu-ne vom discuţi asupra obiectelor puse la ordinea ziel.

Arad, 26 Octomvre, 1900.

Mihaiu Velicln, Trăian Taţianu, preşedintele olubului membri- secretar , lor romani ai représentante!

comitatense.

Din România.

Circulara d lui P . P. Carp

In urma iminentei primejdii de a se h ţ l revolta între ţerani, isbacnită In jude­ţele Rtmnicul Serat, Pr>hiv-i, Mehedinţi ş' O't, dl prim ministru Carp a lan.-at o in­strucţiune circulata telegrafică Restabdi-r ta adevărului asupra unora din disposiţiu-nile li gel din 8 Octomvrie 1900 asupra ţui-cel, cum şi asupra modulul, cum se face aplicarea el, se explică in următoarele puncte principele din circulară: Cá taxa pe hectar nu se va mai percepe cu lnce-peie delà trimestrul O j t o m w e 1 9 9 0 - 1901. şi s'a dat dej i ordin pentru steigen a ei din roluri delà zisul trimestru; că ţu.ca, care so va fabrica din borhotul supus la t-tX'i de 20 bani pe decalitru nu va mal fi Bupueă la tnxa pe grad ; că at&t taxa de 3 bani pe grad, cât şi aceea de 20 bml pe decalitru de borhot, nu so percepe imediat, ci tocmai la vtczirea ţuicii de cătră pro ducötorl şi că ea în definitiv loveşte pe consumator, care la cumpërarea ţuicel va a^é de suportat adausul de preţ, resultând din taxele supuse de fisc; că prin inter­zicerea fabricaţiunel ţuicel falsificată se asigură ţuicel naturale o mal mare înles­nire de desfacere în comerţ ; că acel cari vînd borhotul altor producători nu vor fl supli şl la nici o taxă, ci debitul taxelor se va stabili in persoana celor cari au cum përat borhotul şi l'au fabricat.— Ştirile sosite in urmă veste c, că in comunele unde se pornise revolta a fost restabilită ordinea.

Spiouiri din presa maghiară.

Certaţi cn şcoala. Zarul lui B a - ffy îşi ia aere sent mentale, cari nu lipsesc de a fl totodată şi comice, — dacă nu mal mult, vorbind în numërul sëu din urœa earăşi - şi - earăşi despre politica do naţio­nalităţi a lu Szè 1.

Aşa, în privinţa Sorbilor zi^e Magyar Szö :

, . . . Această eemânţie frumoasă şi „cuminte o vedem, cu adevërat regret, pusti-.indu se zi de zi. in ţinuturile Dunărei şi .ale Tipa I sêrbimea altădată puternică a „pierit cu t o t u l . . . Şt acum de odată vine „un minietru de cube, care după dorinţa „unul catichet, ordonă, ca copiii, al căror .părinţi nu mal ştiu decât ungureşte, de „acum iaainte să se rot»ge lui Dumnezeu „numai in limba sârbească".

Şi conclrzia logică din sentimental«* premisă urmează.. (O vom da mai Ia vale).

Să dăm până atnncia textual o a doua premisă :

Saşii sunt „venituri, cari au venit în „coacea flămânzi, zgriburând, ca cerşitorl şi „care din omenia noastră s'au temeinicii şi „s'au Îngrăşat, ear acuma aşa resplätesc .bunătatea maghiară, că suflă într'un foc cu

„Valahii, vrônd să scoată pe Maghiari dia „propria lor ţ a ră" . . .

Ne mal insistând asupra enormităţii minciunel ignorantului în ale istoriei natriel delà Magyir Szó. trecem la coaclusia banffy-istă din cele doue premisa :

„Şi nici astăzi nu poate guvernul Fă ,fncă pe ace se naţionalităţi să priceapă, „că a! nostru este dreptul, pe care cu mă-„rinireh '1 am put-за împărţi cu ele, dar a no? s ră este şi puterea, şi numai a noa­

stră?*

vAdeveratul regret", pentru peirea Ser bilor si supërarea pe Saşi şi Valahi, îi duce pe Bà ffy Ia conclusia :

A noastră esto puterea". Un pandur din ziua de KZ\ fără să fie

caporal, s'ar ruşina de aşa o !og ;că. Sunt rëu certaţi cu şcoala cel delà

Magyar Szó.

Réspuns ultim.

Acum, când ştiu sigur cu cine am să stau DE vorbă. —căci mi SE rëspun !e in „Tri buna** din Sibiiu Nr. 187., pot să vorbesc lib"r, fára nici o g ^ * r e , căci ştiu cu cine şi către cine grăese.

Presupuneam, dar nu eram sigur de autor ŞI de aceea câ'e odată eram reservat In fxunereî i cause'. De*', ca să 'ŞL poată explica dl G<-ofşorear, că <hiar eu şi nu fi­tul ura sens toate ,Reftexiun*le* şi ,respun-şurile' publicate In Tiibuna Poporului" din a ul aceptişi Hcâlite cu semnul X , trebue ч% accentuez, că momente psihologice im­perioase m'au adus la aceea, ca să iau peaoa şi s-ft reflectez 88upra celor întâmplate, deşi cu ng-e t . СЙСІ acum veri, că trebue s i stau faţa tn faţă cu un amic, căruia nu aş fi voit sä I causez nici cea mal mică indis-pr siţip, ci din contra . . . de altcum trecu­tul a dovedit destul . . .

Naturelele noastre insă pot să se de­osebească ŞI cu atât mal vôrtos simţemin-t-le, cari apoi provenite din anumite im pr 'SIUDL, nu pot să concordeze, cu atât mai puţin să provoace intelectul să se avânte la discu^iur.I idealiste. Demult am trecut peste putinţa DE a ne ocup» cu idealismul, căci trăim In timpul materialismului, când spiri­tul mai m u t e impresionat de realism decât de idealism Şi, tocmai această împrejurare din nefericire e trecută cu vederea de co legui Grofşoreao. In acest chip poate să-'şl explice causa, pentru-ce am zis, că s'a echim bit In păreri. Era un timp, când d-sa pre­tindea, ca fie care înveţător să stea la cui mea misiunel sale, ear aceasta o dovedia prin ţinuta sa faţă de acel colegi, pe cari ÎI socoate de nedemni, în urma cărui fapt nom ii amici nu avea, dar dujmanl avea cu grămada.

Şi acuma ? De-odată apucă să apere pe nu ştiu cine. Adecă: şi a schimbat pâ rerile de tot repede, din idealist s'a făcut materialist. Căci ce Înseamnă alta, când apë ă oameni şi cause, cari numai idealiste nu sunt.

D sa îşi va aduce bine aminte de con-versările avute, din cari se oglindează per­fect atât părerea d-sale, cât şi a subscri­sului, asupra vieţii corpului înveţătoresc, cu o r e ocasiune de tot intim ne împărtă-şiam părerile şi judecăţile câştigate asupra diferitelor lucruri,—cari a c u m , - r e 3 s u m a t e şi comparate cu celea scrise de d sa, dau un contrast isbitor. —

Sun; insă lucruri, cari nu e bine să le accentuăm între oamenii necums.ë ori de causa şi cu atât m*I • êrtoa intro aceia, pe cari nu-I priv< şte ŞI pa cari nici n'ar trebui să-I facem curioşi de a LE ş i . A C Î S te lucruri, cari priv-ISO* аргоагш pe. unii şi pe alţii, ѳ mal bine a le retăie. DECÂT a le expune înaintea publicu'ui neiuteresat.

De aceea, mal bine voiu ca afacerea de sub discuţie să română îngropată decât Bă discutăm despre lucruri, cari numai fo­lositoare n'ar fi causel învăţământului şi cari ar supôra foarte rëu pe unii „amici păruţi" al colegului Grofşoreauu, cari si mulează amiciţie faţă de d-sa.

Că s'a făcut atâta vorbă pentru nimi ca, сіияа poate să fie însufleţirea prea шн-re a colegului G. de a apëra pe oamenii, pe cari nu I cunoaşte şi cari f cum în urma apărării sale presupun că tot ce fac 11 ESTE b.ne ŞI corect,—lucru care nu poate ?ă con­vină celor ce cunosc pe cel protegiaţl ŞI astfel sunt siliţi a lua vorb i, ca cel puţ<n să nu le facă plăcerea de a 'I lăsa tn cre­dinţă că sunt pu eroici ( ? ) . . .

Despre ceea ce s'a petrecut îa şelin tele comit. reun. înveţ şi eu ştiu tot aşa de

bine ca şi co'egul Grofşoreaau, flind-cS nil lipsit nici odată delà ele, dar ceea ce din-sül nu ştie, este manopera umr атіЛ înaintea cărora atâta preţ are şi d-sa cat şi amicul Ştef.

Dacă numai cât de puţin ar fl nul atent la lucrurile ce se petrec şi Ia oame­nii, cari le sevlrşesc, apoi bine ar vede; care, ce şi cât valorează şi că merită păr­tinire» ori ba.

Faptul, că dintre cei vinovaţi nu i'i aflat nime să-'şî ridice graiul asupra » flexiunilor mele, më face să presupun, cad işî cunosc slăbiciunile s i t ae , ceea cebineli prinde — ear împrejurarea ca colegul I, Q, vorbeşte în numele lor, më face sa'ml adm aminte, că dânsul are să sa răfuiaică ci altcineva — регкоапе de influinţă, decât ci nu I-» pucces nici felul de a Ie atrage 85 di­scute., nici ocasiunea ca să 'şl poată descarci greutatea inimii. — Deci, altcum trebuii tratnt pe fiecare, în felul peu, trebuia dit fiecăruia ce i se cuvine în adevőrata forai, ear nici decât prin un încungiur, care nid la un cas nu duce la scop, — ear aceaiti cu atât mal vârtos când se face discusii tn felul cum s'a făcut.

Ca da încheiere, observ, că — »cum când cunosc şi sunt sigur de autor—fine» discusia pe terenul jurnalestic, în cât priveşte pe coîegul Grofşorean, cu care tot-deunaun trăit tn amiciţie, şi mo subscriu :

Mădtrat, la 17 Oct. 1900. Petru Vancu,

^ = = = = = R = = = = M Î N V E Ţ Ă T O R .

U l t i m e ş t i r î . Luptă la graniţa muntenegrean!

Viena, 1 Noemvre n. „Neue» Wn ner Abendblatt" adusese mal întâiu ştirea, şi acum se confirmă ofioios, ci zilele trecute a fost o luptă sângemsl mtre soldaţi d-al noştri şi între o luţ de soldaţi muntenegreni la graniţă. Re-sultatul luptei a fost, că dintre Mun­tenegreni au căzut morţi un sub­locotenent şi un caporal şi din om bele părţi mai mulţi răniţi.

Caşul s'a petrecut aşa, că In 21 Oct. lângă comuna Kazanci, In apro­piere de Avtovaţ, o trupă de soldaţi de-al noştri (din cel staţionaţi In Bos­nia) avea să visiteze frontiera. De odată o trupă montenegreană, cu mul mai numeroasa, a trecut graniţa din­coace şi a năvălit asupra soldaţilor noştri, cari s 'au apërat întrebuinţări arma. După ce au căzut morţi şi mal mulţi răniţi, Muntenegrenii au fost siliţi să se retragă.

Evenimentele din China. Berlin, 1 Noemvre. La Londra tu

sosit ştiri de mare însemnătate. !i China de mează-zi rescoala s'a întins aţi de tare, că ar trebui 100.000 soldaţi ea-rop-ni ca să i învinsă рѳ Chinezi

3Daily News* ad ce în aceeaşi vreme ştirea că generalii ruşi francdzi, japonezi şi americani nu vor s ă i recunoască de că­petenie pe generalul german Waldersee.

Londra, 1 Noemvre, Se adevereşte fii-rea, că trupele europene au luat înstăpâniţi oraşul Honin, pwiênd pe fugă trupele chi­neze, cari au avut o perdere de 500 morţi

Delà Buri. Pretoria, 1 Noemvrie. In chip ofi­

cios se telegrafează, că generalul bur Botha, avênd o armată nu­meroasă şi bine echipa ă, se In-drcaptii spre provincia Kenhardt, undo Hurii sunt hotărîţi să sus­ţină şi să urmeze o luptă dintre cele mai desnădejduite.

In zilele din urmă Englezii au şi avut perderî însemnate.

Din Anglia londra, 1 Noemvrie. Lordul Sa-

lisbury, prim-ministru, 'şi-a dat demi­sia din demnitatea du ministru ie externe. In locul lui va fi numit pro­babil Landsdovne.

Din Germania. Berlin, 1 Noemvrie. Tribunalul mi­

litar a osândit la 18 ani robie pe locotenentul prinţ Arenberg, care a omorit, în Africa, un negru.

s

Mila. Trebuinţa de-a n e a ju t a unii p e

iljil In nevo i le vieţ i i , a făcut ade -m din cel ma î n e î m p ă c a ţ i du jmanî , prieteni p â n ă la m o a r t e .

Simtëmêntuî, c a r e î n d u l c e ş t e sël -Шесіа firii o m e n e ş t i a p l e c a t ă la po­cii, se na ş t e d in t r ' un suflet bun , şi ю cheamă milă.

Mila e s t e o t r ă s ă t u r ă d e o s e b i t ă neamului n o s t r u r o m â n e s c .

Un orb, u n schi lod, s au orî-ce lit nenorocit, d a c ă în t inde , Ia r ë spân t i l jrt la uşa R o m â n u l u i , m â n a t r e m u r ă ­toare după milă , îl a ju tă , din t o a t ă sărăcia, cu ce 1-a dă ru i t D u m n e z e u .

— Milă m i - e d e e l , de mi-se r u p e sufletul, s ă r a c u l , — e s t e c u v ê n t u l înă­duşit al dure r i i b i e tu lu i R o m â n , s e ­rai şi el şi l e g a t de gl ia p ă m â n t u l u i .

Iţi vin ce r ş i to r l la uşă , de to t soiul şi din to t n o a m u l ; t u miluie- ' l , e a

Dumnezeu t e v a milui , da r s ă al grijă: mila p e n t r u n e a m u l s a u na ţ i a li sä fle ma l m a r e d e c â t fa ţă de a l t e naţii.

Dacă aï u n c o d r u de p â n e de ajuns pent ru t ine şi c a s a t a şi- 'ţî mal rémâne : dă-1 şi s ă r a c u l u i s ă m ă n â n c e , ei lui D u m n e z e u i-al d a t !

Mila e s t e m a m a d r a g o s t e i şi d a c ă beştl pe c i n e v a , îl şi milui , la ne -

roe, că ţi-e d e - a p r o a p e şi-î făcut d u p ă chipul şi a s ë m ë n a r e a lu i D u m n e z e u .

Vezî u n b ë t r â n , mi log, t r ecônd pe lângă p o a r t a c a s e i t a l e .

Ştii, c 'a fost b o g a t o d a t ă , da r fo­ii, ori apa i-a nimici t t o tu l . T u al i ce-î d a şi 1 laş i s ă t r e a c ă . Simţi , cânu-I b ine ce-aï făcut, d a r v in oa­meni pe d rum, şi- 'ţî e r u ş i n e sä- lm-Л chemi îndërë t .

Ţi-e milă a tunc i d e e l ? Gându l , ci pe tine t e d o a r e n e n o r o c i r e a lu i . Intru cât i-a folosit ? Tu-I c rez i , şi rëmâl cu c r ed in ţ a , ma l a l e s când ştii chiar, că „ c r e d i n ţ a fără fap te m o a r t a este".

Mulţi a r fi suc i t din cap şi t e -a r fi batjocorit, p o a t e , dacă-1 ch iema î la tine.

Ce a r e şi a c e s t a cu s ë r a n t o c u ala? ! îşî vo r şopt i cu r ë u t a t e .

N'ai tu , omul luî D u m n e z e u , cu suflet curat, s ă ţiî s e a m ă de v o r b e l e lor! EI v o r b e s c şi t a c . Mâne nu maî ştiu ce-a fos t ; e a r tu , d a c ă te-a l n ă s c u t si'nţelegî d u r e r i l e o m e n e ş t i , m â n e te vel căi şi-'l p l â n g e cu a m a r .

— De ce n u l-am ch iemat , de ce m'am temut ma î mu l t de o a m e n i şi voia Tatălui n ' a m f ă c u t ? Олгэ când vine ear, şi ma l v i n e e l o a r e ?

La ce b u n ţi-a fost r o s t d lumii acesteia şi p ă r e r i l e e l ? S ă sufer i г ѳ -muşcărî în suflet şi p a c e a nopţ i i să n'o mal AI ? !

Âleargă-î s ă r a c u l u i p e u r m ă şi de-'l afli, mângâie- ' I , c ă nu 1 el v ina , daca azi din b o g a t ce -a fos*-, a căzu t la neagra s ă r ăc i e şi-'ţi în t inde m â n i dup'un ajutor.

Şi cum ţi-e resufl a-oa de u ş o a r ă , şi cât de bine t e s imţ i în fîiuţ* t:t Întreagă, dac 'a l p u t u t să ţi ie i p e a t r a iu pe inimă ! S e face s e r b ă t o a r e în

in ima t a , şi din a l t a ru l mile i j e r t f ă ca a lui Ave i s e ' n a î ţ ă la ce r iu .

P e n t r u Români i din s o c i e t a t e a cul tă , m a l a l e s , şi n u p e n t r u ţ e r a n am scr i s a c e s t e a .

L a noi s e o b s e r v ă a d e s e a , cum e â t i - u n domn, d e d e p a r t e , din fundul cur ţ i i r ë s p u n d e r ë s t i t mi logu lu i , ce-I t r e m u r ă b o l n a v la u ş ă :

— Eş t i săne ' .os şi t u r e ; l u c r ă ! Domnu-I cu oche l a r i , nici nu- ' l

v e d e cum t r e m u r ă , da r îi a u d e g lasu l r ebeg i t , însă, D o a m n e ! mi lă nu-1 p e n ­t ru s ă r a c , că ' n sufletul m u l t o r a „totu-I ca lp , totu-I s t r e in " . . .

Să d e s c h i d e m sufletul n o s t r u pen­t ru a c e s t ă m a r e bine-făeeto&re a n o a s t r ă şi s 'o ţ i nem ne-deel ip i tă la sin, pen t ru -că , în chipul u n e i m a m e s c u m p a , n e o c r o t e ş t e de l» r ë u , ne иргоріе de fraţi i noş t r i „frânţ i de - amar şi ch in" , n e a d u c e la i svo ru l păci i , n e face blânzi şi bun i şi n e l u m i n e a z ă min tea , s a v e á e m şi 'n du jman pe-un f ra te al n o s t r u .

Preot Ah Munteanu al lui Vasile.

Lăcomia este isvorul tuturor roataţilor.

D A , l ă comia e i svoru l t u t u r o r Tenta­ţilor, p e n t r u - c ă în a d e v ë r , din e a se n a s c tou te r e l e l e şi f ă răde leg i l e în t re o a m e n i .

E a î n d e a m n ă la omoru r i , la fura­tur i , Іл c â t e ne t rebn ic i i t o a t e .

Omul cupr ins de p a t i m a lăco­mia ! u i t ă cu to tu l de s ine şi dă d r u m pat imi lor s a l e s p r e to t ce ѳ r ë u .

E d r ep t , c ă to t omul d o r e ş t e s ă t r ă i a s c ă b ine şi s ă a ibă de t o a t e , însă D u m n e z e u a în tocmi t luc rur i l e din l u m e astfel , ca uni i s ă t r ă i a s i ă mal u ş o r şi mal b ine , alţ i i ma l r ë u şi mal s implu.

Şi a c e a s t ă î m p ă r ţ e a l ă îşi a r e e a ­răş î î n s e m n ă t a t e a sa firească. D a c ă to ţ i o a m e n i i a r t ră i b ine , ^vônd ce le t r e b u e , d a c ă to ţ i a r fi îndes tu l i ţ l , — a tunc i toţ i a r fi domni , s t ăpân i , şi c ine a r l u c r a a t u n c i ? Din ce a r t r ă i oa­meni i şi a n i m a l e l e ? Căci noi şt im, că n u m a i pr in l uc ru n e câş t igăm ce le t r e b u i n c i o a s e p e n t r u s u s ţ i n e r e a noa­s t r ă , uni i p e o c a l e , alţ i i p e a l ta , a v ô n d o a m e n i i o seb i t e înde le tn ic i r i .

D e nu v o m lucra , n u v o m a v è din ce t ră i .

F i e omul câ t de s ă r a c , pr in l uc ru şi c r u ţ a r e o n e s t ă v a şti să- ' ş i su s ţ ină familia sa şi po s ine şi s ă 'şl şi c â ş t i ge c e v a . P e n t r u - c ă n u l s i r a c omul , c a r e nu a r e nimic, ci ace l a , e a r e z a c e în t r â n d ă v i e şi n u l p l ace a luc ra , ci a t ră i n u m a i de-a ga t a , din al a l tu ia .

D u m n e z e u na p o r u n c e ş t e pr in po­r u n c a sa , ca s ă n u poft im n imica ce e al a p r o a p e l u i nos t ru .

Omul , cupr ins de o a r b a l ăcomie , u i t ă de a c e a s t ă p o r u n c ă şi orbiş m e r g e sp r e r ëu , folosind o r i c e mi j loace ne ie r ­t a te î n t ru s j u n g e r e a scopur i lo r sa le u r i t e . Şi a c e a s t ă î m p r e g i u r a r e d ă pri-l eg iu t u t u r o r r eu t ă ţ i l o r , face din omul bun om r ë u , din fiinţă a l e a s ă o făp­t u r ă n e î n s e m n a t ă , d e a m n ă de to t dis­p r e ţ u l o m e n i m e l .

De aci 'ş l î ncep cu r su l t o a t e fără­de leg i l e şi ro i i tă ţ i le .

O n u l n r g u i n e i o s şi l uc ră to r , omul cu c r ed in ţ ă în D zeu şi cu min te nici o d a t ă nu se l a să s t ăpân i t de p a t i m i ; — cel cu frica de D u m n e z e u nici o d a t ă nu l ă e o m e ş t e la bunu r i l e a l tu ia , ci ве î ndea tu l e ş t e cu a c e e a ce a r e şi ce- ' l dă D-zeu, de l à c a r e c e r e nu­mai v i a ţ ă şi s ă n e t a t e , ca üä p o a t ă

luc ra , agon i sându-ş î as t fe l ce l e de l ipsa p e n t r u t r a iu . B a din pu ţ inu l s ë u a ju t ă şi p e alţ i i , nepu t inc ioş i .

Cél l e n e ş Insă şi r e u t ă e i o s c a u t ă r ë u l cu l u m i n a r e a . L u i a l uc r a nu-1 p lace , şi noi ş t im, că , p8ntruca s ă t r ă im, t r e b u e s ă l ue r ăm. Din ce v a t r ă i cel l e n e ş şi t r â n d a v ? D e s i g u r , eă n u din agonis-эаіа sa , ei din a a l tu ia , căc i lă­comia şi l e n e v i a îl î n d e a m n ă l a a c e a ­sta . Astfel d e v i n e omul fur şi din fur se face r ë u f â c ë t o r şi de s t r ăbă l a t , căc i a tunc i u i t ă de s ine , u i t ă de D-zeu şi de to t ce-I p e l â n g ă s ine . Şi fiind-că p e s t e to t oamen i lo r de felul a c e s t a le p l a c e a d u c e o v i a ţ ă d e s t r ă b ă l a t ă , prin des f renăr î şi b e ţ i e , — a c e s t du jman n e î m p ă c a t al o m e n i m e l , — fac ce l e mai mar i s canda lu r i şi f ă r ă d e l e g i . Şi a c e a s t a n u m a i din n e e u m p ë t u l omulu i p r o v i n e , din l ăcomie şi l e n e v i e .

V e d e m deci , că l ăcomia e un du jman de m o a r t e al omului . E a nu numai p e omul s ë r a c îl face nefer ic i t , ci d e o po t r i vă şi p e col boga t , d a c ă cade în c u r s e l e el.

T o t pr in l ă comie şi s t r ă m o ş u l nos t ru Adam a p e r d u t mila lui D-zeu, p ë c à t u i n d , c a r e p ë c a t şi no i 11 m o ş t e n i m . Ne p u t e m Insă foa r t e u ş o r s c ă p a de aces t p ë c a t . A n u m e : d a c ă î a t o a t ă v ia ţa n o a s t r ă ne v o m feri de a căie în c u r s e l e l ăcomie i şi p e ca le c ins t i tă ne v o m agonis i ce l e t r e b u i n c i o a s e , — dacă v o m fi s t ă p â n i p e s t e no i şi p e s t e min tea n o a s t r ă , v o m fi îndes tu l i ţ i cu s o a r t e a , In c a r e t r ă im şi v o m fi oa­men i t e m ë t o r ï de D zeu . Au n u v e ­dem In v i a ţ a de t o a t e z i le le , c e s e î n t âmp lă cu ace i a , ca r i u i t ă de D z e u , ca r i fac r ë u s e m e n i l o r lor şi duc o v i a ţ ă u r i t ă , imora l ă , ca r i d e f r a u d e a z ă şi l ă c o m e s c la a v e r e a a l t u i a ? E s t e v re -unu l f e r i c i i ? P o t z ice cu d r e p t c u v e n t , că nu , căc i „ c e ţ ie nu-ţ l p l ace , a l tu ia nu f a c e " , a ş a z ice v o r b a Ro­m â n u l u i .

S ă n e fer im dec i de t o a t e ace ­s t e luc rur i r e l e şi u r î t e şi să d u c e m o v ia ţă , d u p ă - c u m n e î n v a ţ ă b i se r i ca n o a s t r ă , c e v i a ţ ă a u d u s şi m o ş i s t r ă -moşil noş t r i , c a as t fe l s ă p u t e m do­ved i l u m e ! şi s t re in i lor , c ă s u n t e m un popor pac ln ic şi m o r a l .

Georgiu Subu, învgţător.

D'ale învăţătorilor. Valea Mureşului, Oct. 1900.

învăţătorii româal gr.-or. din protopo­piatul Radnel, ca iàcônd parte din .Reuniu­nea învăţătorilor români din protopopiatele I —VII", au ţinut adun&rea de toamnă a des-părţementulu! la 9/22 Octomvrie a. c , în fruntaşa comună Giuliţa, conform programu­lui publicat şi în acest preţuit ziar.

Deşi era o vreme ploioasă, învoţătoril cu puţine excepţiunl, au participat aproape toţ?, ceea-ce denotă тіиі interes c e ' l au membrii faţă de căuşele şcoalel şi ale învSţă-mèntulul.

După salutările obicinuite membrii în frunte cu preşedintele Proteste Givuleseu, înveţător în Soborşin, merg în corpore la sfânta biserică din loc, unde se ofLuază chî-marsa Duhului sfânt prin preotul local 1. Popovi Ï.

Reîntorcêndu ne la şcoală, înveţătorul loeal Simeon Neamţu a ţinut o prelegere practica cu elevi! din clasa III, diu limba română, d.spre .zicerea simplă desvoltată prin atribui*. Prelegerea a fost un triumf al uoeîor teorii didactice, a treptelor formale.

Dimiţendu-se elevii, a urmat deschide­rea şedinţei, prin preşedinte, care Intr'un discura avôntat şi bine simţit, la care mem­bri! răspund cu întreite aplause: , 8ă tră­iască* — declară şedinţa deschieă. Trecônd la programul zilei, cele mal însemnate dis­

cuţii le a produs prelegerea practică, care în u ma observărilor făcute de membrul D. Popovici a fost declarată de foarte eucceasă votând u-i-ge prelegötorulul mulţSmită proto­colară. E frumos şi de lăudat zelul colegu­lui Neamţu, care are peste 120 elevi şi to­tuşi e în stare—de ceea-ce n e a m convins— a obţine mar! resnltate în şcoală.

O altă discuţie înfocată a urmat în urma ргорипегіі făcute de conmembrnl Z>. Medrea, ca adecă : spesele cultului să se in-casseze direct prin Ven. Consister, ear' acesta să plătească lunar plata flecarul înveţător, şi in scopul acesta să pregătim un me­morand cătră Ven. Consiator.

Toţi membrii cad de acord cu propunö-torul şi se alege o comiaiune din 5 membri, cari vor elabora acel memorand.

Membrii mal cunoscëtorl a! stării lor nernal suportabile se angajează moraliceşte a duce lupta în ziaristică рэ această temă, pentru dobândirea unei soarte mal suporta­bilă.

Ca loc pentru ţinerea adunării de pri­măvară s'a ales Ilteul.

Terminându-se toate agendele zilei, pre­şedintele declară adunarea de înehisă, la ceea-ce membrul D. Medrea luând cuvêntul mulţumeşte preşedintelui pentru buna şi co­recta conducere a afacerilor reuniune!, ear' membrii toţi se alătură la vorbele călduroase ale vorbitorului, strigând : , 8 ă trăiască pre­şedintele ! * .

A urmat prânzul comun, care, durere, s'a făcut îu casele unul semit. Cu toate ace­stea a fost şi puţină veselie, care a crescut tn urma multelor vorbiri ce nu se mal gătau.

Dacă e să judec succesul ce '1-a avut această adunare, apoi fără a mő gena afirm, că a fost una din cele mal reuşite adunări din acest protopopiat.

Pentru a termina acest comunicat, nu pot întrelăsa amintirea luptelor confesionale, ce au armat de un şir de ani în această co­mună curat românească. Im! permit deci a face o scurtă reprivire peate visata sociale de aici, care, deşi afară din cadrul reuniu­ne!, pentru oare-care orientare o cred de mare interes.

Trecênd o paite a locuitorilor la unira, a urmat o neînţelegere continnă între fliî de acelaşi sânge ; neînţelegere, care creştea ori scădea în raport cu schimbarea conducăto­rilor celor doue confesiuni.

Uniţii, nefiind în stare a-'şl susţine o şcoală publică, conform legii, au cerut şcoală de stat, ceea-ce li-s'a şi dat cu plăcere. Astfel azi comuna e împărţită şi in credinţă şi îa creştere. La deschiderea şcoalel de etat existenţa şcoalel confesionale era greu pe­riclitata, pentru-că deoparte lipsia puterea didactică, care să paraliseze concurenţa ce i se făcea, ear' de altă parte, înclinarea pri­mejdioasă, ce se observa Ia mulţi dintre con­fesionalii noştri pentru şcoala de stat.

Şi atunci, când era mal mare primej­dia, trimite Prea Ven. Consister de înveţă­tor pe bine cualificatul tiuör Simeon Neamţu. Dînsul apoi cu zel şi cu abnegaţiune s'a apu­cat a recâştiga vaza trebuincioasă şi încre­derea poporului faţă de şcoala sa. Şi i-a succes. I-a succes, pentru-că a lucrat cu inimă, şi dacă azi are în şcoala sa 120 elevi, se vede lămurit, că a lucrat raţional.

Laudă lui. Un participant.

Din comitatul Caraş-Severimiluî.

Din câteva întâmplări petrecute în Me-hadia şi Corniareva, unde s'a vörsat sânge, lumea ar crede, că comitatul acesta este plin do agitatori în contra statului şi tot atâţia revoluţionari român!, după-cum a avut cutezanţa să scrie ziarul „Magyar Szó".

Nu agită Românii, nici nu sunt în co­mitatul acesta Romi ai revoluţionari I dar cu scrieri ca cele din .Magyar Szó se agită Maghiarii îu c o n t r a Românilor.

4 Nu numii cel delà ,Magyar Szó", d u

fle-care compatriot maghiar trebue să ştie, că nu există In statul acesta cetăţeni mal buni, mal paclnicl, msl ascultători şi mal supuşi legilor sancţionate de bunul nostru Monarch, precum snnt Românii din comi­tatul Caras-Severinulul, aş putè zice din ţara Întreagă.

Dacă noi Românii ne silim, bieţii de noi, a ne conserva individualitatea noastră naţionalii, nu urmează că noi am uri na­ţionalitatea maghiară sau am fl contrari sta­tului ungar. — Ear dacă voim a ne păstra datinile şi moravurile, credinţa şi tradiţiu-nile, limba şi conştiinţa noastră naţională, nu urmează că suntem conspiratori tn con­tra statului; şi dacă n e a m născut Români, ca Români voim a trăi ta statul ungar, tn care au trăit părinţii noştri împreună cu Maghiarii din cele mal îndepărtate veacuri.

Noi Românii de aici suntem, ce e drept, mândri şi ne bucurăm că fraţi de al nos tri şi-au întemeiat un stat atât de mândru şi frumos la frontierele statului nostru, dar de aci nu urmează, ca noi să conspirăm In contra statului nostru ungar, t i care trăim.

Din cele arătate deci, se va puté vede, că tristul cas din Corniareva, undegiandar-mil au împuşcat vre-o patru oameni nevino­vaţi, nu a fost înscenat de agitatori sau revoluţionari români, deoare-ce atarl nu există I Dar vina o poartă lip .ia de cultură a notarului comunal, de naţionalitate bulgar, pus tn fruntea unul popor român de 5 mii suflete, spre a-'l conduce tn cele administra­tive. Om fără de tact, tngânfat de prea ma­re încredere, tşi aroagă dreptul unul paşă In comună.

Poporul blând şi ascultător l a între­bat pe notar, că ce tnsamnă măsurarea in­ginerului trimis delà comitat? Răspunsul notarului bulzar a fost; „Ca vreţi să ştiţi

cultură de notar 11 întreg s'a indignat

ilul, — ear unul din ace—a asvtrlit cu o

y ,._ jomunale;—atâta tot. Notarul a adus numai decât gendarml staţio naţl acolo tn sat şi ia porunca lui, gendarmii eu puşcatînpopor nimerind tn patru oameni nevinovaţi, cari au r imas morţi pe loc,— esr notarul înjurând a Intrat tn cancelarie, ame ninţând pe oameni : că voiu tnveţa eu pe voi, proştilor şi măgarilor 1 — Un atare notar ar trebui imediat să fle provocat a-'şl da abzicerea din comuna aceea — Iată agita­ţiunea din ce a constat.

Petniceanul.

Din Munţiî-Apusenî.

8/21 Oct. 1900. [ Domnule Redactor? In mal mulţi nu-

meri al .Tribunei Poporului' am fost ata est de mal mulţi corespondenţi anonimi. In . Nr. 187 anonimul „Un parochian" începe de nou campania împotriva mea. Cu aceste spirite negre şi epurl fricoşi, Îmi ţin de susdemnitate a sta du vorbă, din care causă şi de astădată ti las In voia lor.

Pentru P. T. public şi tn special pen­tru forurile mele superioare bisericeşti, Iml ţin de sfânta datorinţă a declara, cum-că toate câte anonimii corespondenţelor publi­cate tn «Tribuna Poporului* le-au scris şi publicat la adresa mea, sunt calomnii şl neadevirurl, făurite cu s.op, de a influinţa asupra seppriorităţii mele bisericeşti tn de­trimentul meu şi pontru ajungerea negru­lui lor scop.

Ca unul ce ţin la reputaţinnea carac­terului meu şi pentru a më puté orienta, dacă anonimul .Un parochian' merită ca să-1 iau la răfuială, rog Onorata Redacţiune a-'ml comunica numele lui. *)

Declar totodată, cumcă cu anonimi nici când nu voiu sta de vorbă, etan şi më pun la disposiţia ori cărei persoane, care va păşi pe arena publicităţii cu numele deschis.

loan Motora, presbiter.

* Câmpeni, 21 Oct.

On. Redacţiune I In Nr, 194 al „Tri­bunei* s'a publicat o notiţă din Munţiî-Apusenî, In care se atrage atenţiunea re-presentanţelor comunale din munţi, la miş­carea, ce s'a pornit prin Munţii noştri, şi anume de a se înfiinţa un gimnasiu infe­rior de stat tn Abrud.

La această operă de maghiarisare a fost Invitată din partea oraşului Abrud şi representanţa noastră comunală din Câm­peni, pentru a se tnvtl şi a cere înfiinţarea nnnl gimnasiu de stat tn Abrud, şi de a-'şl alege din sinul sëu un deputat, ca ast­fel să se compună o deputăţie, cătră mini­strul de culte, pentru a-'l ruga pentru în­fiinţarea acelui gimnariu.

Pe Miercuri, 17 Octomvrie a. c , a fost convocată representanţa noastră comu­nală din Câmpeni, spre a se exprima aeu-pra obiectului sus amintit.

In acea représentant) s'a aflat un membru şi anume: stimatul Jomn administrator pa-

*) Nu impoartă persoana. DTa al să combaţi scrisele corespondentului, dacă sunt neîntemeiate. — Nota Redacţiei.

rochial loan Motora, care a făcut urmă­toarea propunere :

„Numai bucura ne putem de această iniţiativă, căel de şcoli avem lipsă, şi eu propun ca deputat tn deputăţia cătră mi­nistru pe dl protopop Romul Furdul, căci şi aşa cu românismul nostru nu mergem départs".

Propunerea aceasta bădărană a fost spriginită numai de surdo gângavul Vasile Patiţa şi de un biet păpucariu, ear ceialalţl membri departe au fost şi cu gândul de a primi aceasită propunere, care ne face ruşine la toţi Moţii.

Stimă şi onoare On. Domn protopop Romul Furdui, care cu indignare a respins delà sine acest onor ruşinos, oferit de Dl Motora János, care decând 'şi-a câştigat, ştiu D-zeu cum, delà Rákospalota cele doue clase, se vede că s'a eotUSiasoHt do dra­gul culturei maghiare.

Ba ee vorbeşte, eă sus-amiutitul ad­ministrator, vëzénd că n'a isbutit cu planul EÔa, a mers la Abrud şi conferind cu că­pitanul oraşului Abrud, 'ş -a dat cuvêntul de onoare, că va lucra tntra'colo, ca comuna noastră Câmpeel la tot caşul eă fio repre-sentată la ministru. Aşa ar fi, dlч János, dacă ta representanţa noastră comunală ar fi tot bărbaţi d'ahij Patiţa şi consoţl; dar spre bucuria noastră In representanţa noa­stră avem adeve.aţî fii de ai iul Iancu, cari pun mare temeiu pe românismul nostru şi cari spereeză tntr'un viitoriu mal fericit ce românimea are.

Oare nu ştie dl Motora, că tocmai la poalele munţilor noştri apuseni se află opi-dul Brad, unde avem spre bucuria şi feri­cirea noastră un gimnasiu român, unde ne putem duce pe copilaşii noştri, şi unde învaţă tn dulcea noastră limbă româ­nească.

Acestea sunt tot merite pe terenul bi­sericesc şi şcolar d i e administrator; al me­rita un brâu roşu, nu ştiu cum de nu ţi-'l mal dac.

Câmpeni, 21 Oct. 1900. Moţul.

m

1*1

Comoara de aap. —Poveţe higienice şi de scăparea Tieţiî, scrise pe

Înţelesul şi pentru folosul ţoranulul roman. — De

l u l i u Bugna r iu S&lăuţanul. Motto : Siinëtatea pana Ia un punct este In manile noastre .

(C. Şt. S.) (Continuare.)

Leşinarea, starea afară de sine.

Foarte multe feluri de împrejurări pot caus% starea afară de sine (lipsirea de simţiri)

şi leşinare, chiar şi la omul pe deplin tos. Aşa este: disposiţiunea sufleteasca din, cale spăimontarea vëzénd sâng; ţi; căHura mare etc. De multe ori însă lep. se poate arăta şi în urma diferitelor m buri. Astfel de morburi sunt d. e.guta(»pt| plexiaj, morburi de inimă, convuleiuni cei, spasmuri), atacuri de nervi, грііірві (stropşeală, călcătură) şi altele. Daca « ] leşinează, sau Îşi pirrJe simţirile, pe i pectivul nu trebue să-1 ţinem tn sui, trebue să-1 aşezlm (culcăm) pe pămeat in pat, tn linie orisontală, cu capul pi ridicat. Vestmintele, corsetele, legatcrj ('frâcgh'ile) strtngëtoare să le desfacem lărgim, pentru că acestea pot Impedeci culaţiunea sângelui. Faţa trebue й stropim cu cpă reco ; trebue să ne de ser proaspôt şi să i ţinem sub nas rosuri tari (oţet, aether, amoniac). Dia] nu şi-ir veni iute tn fire, trebue sä t tem 'lupă medic, cu deosebire, dacă nu simt baterile inimici.*) Ţioend înaintea ort] lor aceste régule generale, eă grijim şi de aceea, ca morbosnl tn timpul alieil rilor de nervi, să nu se vateme, In щ trântirei de obiecte tari, sau a căderii pat. Dacă li este ţepenită g ira, săi b'v

tntre améndouë şirurile de dinţi o co;| de lingură sau alt obiect asemenea aceit ca astfel să nu-şi postă muşca limba, getele strtnae Ia olaltă prin convuleiuni, nu le scotocim, ci aă aşteptăm cu r&bfc sftrşitul atacului de nervi. Dacă mortui adoarme după aceaeta, aă nu-1 conturba ci aă-i punem р<з frunte —dacă aceej mai caldă ca mâna—îmblojiri (cataplaamtj cu apă rece.

Inăduşirea. Inăduşirea se tnétrcpl când din ori ce causă nu ne roate r jü n plămâni aerul trebuincios pentru vnJ şau când rësuflarea se face tatr'un lacplj cu gai stricăcios, d. e. cu acid sau cu aşa numitul gaz de cărbuni. Ia « cas avem lipsă de cel mai grabnic íjul posibil. Procedura pentru scăparea vieţii I iaăduşire, conform căuşelor citate, a felurită: Mai Întâiu desbrăcam рэ cel pk mort, l lpunemtnposiţ iuaede aşîde şi es] tăra mişcarea respiraţiunil prin stropiri IN şi udări sau frecări cu ghiaţl s'au i ticepônd cu părţile corpului do виз; da., este ocasiune apoi băgăm pe nenorocita Intr'o scaldă rece şi ti dăm duşuri reci; ape frecăm şi periem pielea.

Ca mijloc intorn este cafea neagră tan ear dacă se arată semne slabe do ţiune, facem să contragăaburii şi titanii cafea tn gurî*.—Fiind-că rentoarcerea fl

•) Celea aici zise io aplicăm şi la рпшц din nou născut, despre care nu putem şti oui ri tate, tă e viu ori mort.

C O M O A R A . O adeverată comoară poeedă poporul

român In cântecele, poesiile şi tn musica po­pulară, incomparabil superioară faţă cu a naţiunilor Înconjurătoare.

La munca câmpului, acasă nau pe dru­muri fi tn ţerl depărtate, unde e dna de furtuna vieţii, tn lupta pentru traiu, Românul ştie să-şl reverse bucuria sau întristarea tn vers de foc. Rëmâl cuprins de admirare la auzul musicel şi a versurilor bine întocmite, când stal In faţa unul cântăreţ popular.

Din cântecul lui vezi, cu câtă jele se desparte de căminul sëu, de moşia strămo­şească, de părinţi, de mândră şi de tovarăşii sol de copilărie, când zice :

Satul mea, sătuţ frumos, Remaï de min' síínötos. Bu me due, dragă, din t ine La dujmanl le pare bine, Numai mie'mï pare rëu, Că mö duc din satul meu. Iau cu je le ziua bună De la taică, de la mumă, De la fraţi de. la surori, De la munira,, i feciori. Mö jur , dragă; за mö crezi, Më duo de nu \ë mal vezi, Nici eu anul, пізі cu luna, Nn mö mal vezi pană-I lumea..

Şi dorul sfânt de-rl tel şi de ţara, In care s'a născut, îl leagă şi Ia cele mal lungi depărtări, unde e silit de prea multe nevoi să pribegească. Românul, când s'a depărtat de cămin şi d<i al sei — şi e chinuit de dorul lor, In vers de foc, cu o melodie ar­monioasă ce te pătrunde, cântă:

Du-më, Doamne, 'n ţa ra mea Să trăiesc cum oiu putea, Că străin Îs p'aicea, Nu më ştie nimenea De cât frunza şi iarba, Că-I tot ca şi-'n ţara mea.

Foae verde de pelin, Ca şl cucu sunt strein, Dar strein chiar cucu nu-I, Că de cucu betegeşte, Vine mierla şi-1 grijeşte ; Dar pe mine n 'a re cine, Că n 'am aici tată, mumă, Nice fraţi şi nici surori, Par 'că sunt picat din nori. C'aşa-ml vine c&te-odată Să më duc In lumea toată, Ş'aşa-mî vine 'n câte-un rend, Să më duc pe drum plftngônd.

Ear când suferinţele şi nevoile prea sunt mari, el se jelneşte :

Arde, Doamne, ce vel arde, Arde gardul cu proptele, Şi t inereţele mele Că greu tml petrec In ele ;

O zi bună, zece rele, Amar de zilele mele ; Cu amar şi cu necaz Şi cu lacrimi pe obraz.

Iubita, mândra lui, pe care ca o sfântă imagine, tn veci o poartă tn gând, o cântă :

Mărioară cu për galben, Eu de dorul tëu më leagăn, Cum se leagănă iarba Când o taie cu coasa ; Cum so leagănă frunza Bătută de vont toamna...

In puţine cuvinte, cântecul popular român ne îofăţşează un tablou întreg, sbu-ciumui vieţii. Şi ce comparaţi sublime gă­seşte Românul atunci, când vrea să arate mândrei cât de mult o iob~şto, cât de mult e chinuit de focul dragoste î ş i într'o formă atât de simplă iţi perindă un tablou, cam nici cel real bun pictor n'ar puté să-'l con­ceapă. El îşi ia tovarăş natura tn cântecul şi versul sëu, şi prin cântul de dragoste către mândra Iţi prezintă un tablou de vară, când natura îmbracă câmpia îa holde bogate şi îndeamnă pe fete şi feciori la dragoste, — pe timpul cositului, — şi altul, In care'ţl înfăţişează toamne, când frunza cade îngăl­benită, bătută de asprul vént.

Acest scump tesaur naţional trebue să căutăm a'l aduna la un loc, formând un mânunchiu din toate aceste poesil şi cântece

populare, pe care citindu-le orice bua I să simtă o deosebită bucurie, căci In el găsi (ii versuri de iubirea de neam ţi

E a datorie sfântă pentru aceia, ca] trăiess Ir. nijlocul poporului, să tot mal îu'il; acest buri al naţiunel noastn| şi pe cât e cuputinţl să-1 dea publiait!

H. 8. 190O. culegëtor üpo

I POVESTEA

Uneï Coroane de oţel] (Restatornicirea Domniei româneşti şi réitolil

nostru pentru neatérnare.)

S c r i s ă a n u m e p e n t r u ţerănime,

De

GEORGE COŞBUC. Domnitorul.

XIV.

In doue rlndurl era cât pe aci si li ucis de rbuzuri turceşti, dincolo de Vi po partea unde sta oştirea ruceasca. Odată, într'o Luni, tocmai ta ziua la care cuceriră Românii catatea Rahoveï,

|i a scuipatului este foarte însemnata, apu­cim inhalaţiuni a Cititoare, precum este d. e. oţetul ori apă de Clorvar (Sau de -lavele).

înecarea în avă. Dacă cineva cade tn ipl ţi de acolo 11 scoatem tu stare afară le sine (fără simţiri, fără conştiinţă), trebue iii culcăm jos, ca capul ridicat, plecat pu" ţin spre dreapta, ţinendu-i cu îngrijire sub usoglajă cu amoniac. Bazele şi nările ţii-le gâdili m ca o pană d. e. de gâscă, feu In oleu. Ia gară s ă i suflăm aer. Să-j tobrăcăm repede în pelea goală şi sâ-1 cul-dn în pat cald, unde apoi s ă ' i frecăm tare ti cu o perie, ori cu o bucată de flanel, îimuiata în vinars; sau aplicăm la pi­cioare cărămizi fierbinţi învălite în vestminte. Si'idăn clistir laxativ (mânător de pâutece) pregătit din 60 grami de sare ş. pe a,âta oţet amestecat cu 1 litră de apă. In flae ki şi-a venit în fire, să i dăm să beie câteva ceşci da vin cald sau zamă de vin. aceasta procedură trebue să o urmăm ca iiiruinţă, pentru-că In acalaşl timp vieaţa itbtarce numai după o încercare de re-aeşteptare neîntreruptă de mai multe oare

B greşită асза credinţă, câ înacar^a иргоѵоса-с tmpregiurarea că cei căzuţi In apă u Înghiţit multă apă. Саиза morţii e aceea, da fost împ edecată resuflarea. Deci cel ce crede a icăpa pe cel tnecat aşa, că tl atornă ci picioarele In sus ca să i-se scurgă din corp apa înghiţită, 11 espune la acel periclu ci In urma scoborîril (îmbulzirii) sângelui li cap, mortul părut poate fl lovit de gută.

In multe locuri e lăţită încă în public ţi acea credinţă greşită şi primejdioasă, că nieste iertat a atinge corpul oamenilor tocaţi la apă, sau morţi de nnar te silnică, până ce nu sosesc oamenii autorităţii Cu toate acestea, daterinţa noastră faţă de de-iproapele eete, ca, până când mai putem rimţl şi cel mai mic semn de viaţă, să a-plicaîn repede şi fără întârziere încercările ii redeşteptare. Pentru-că tocmai cu întin­derea de ajutor grabnic, în multe caşuri pu­tem încă scăpa viaţa. In atari caşuri nici m fel de lege nu ortndueşte negUginţa fără suflet.

Probleme actuale în instrucţie şi educuţie.

Disertaţie cetită de d-nul advocat IHe Trăilă în adunarea înveţătoreaseă

din Oraviţa. Onorată adunare!

In numele despărţământului Oraviţa Vë salut, d-tor învăţători, şi ca cetăţean al acestei localităţi Vö bineventez în mijlocul nostru.

Şi în loe de fraze banale şi elogii ne­roditoare, permittţi-'mi să cetesc o scurtă improvizaţie ocazională despre unele probleme actuale ta instrucţie şi educaţie.

8unt aproape 30 de ani. Eram şi eu între primii Intemeetorî al acestei reuniuni.

Cu Oj.ro care sfială şi cu teamă n a -am însoţit spre a forma şi noi o reuniune în-voţătorească tn asömönarea acelei vestite de pe atunci : Banaler Lehrerverein ; mul-ţămitâ lasă zelului D-voastre, teama n'a fost fandată şi astexl putem constata cu plăcere, că reeultatul a îatrecut aşteptările noastre. Astăzi Invoţatorimea noastră se pjate pune alături ca înveţătorimea altor naţionalităţi.

E cert, că îaveţătorii noştri Ince pri­veşte progresele pe terenul pedagogiei, nimic n'au trecut ca vederea, nimic n'au négligeât, ci cu multă dibăcie şi pricepere le exploa­tează şi le pun în praxă Dar să mö iertaţi, d-lor, dacă afirm, că una s'a négligeât totuşi — că adecă după lungă vreme n'am tras încă bilanţul asapra operaţiunilor, n'am cer­cetat încă, dacă sistemul ce se practică este rentabil ori b a ?

Eu nu sunt de specialitate, dar dacă cu toate astea în scria şi cu gaiu am cute­zat să propun şi eu delà nim?, invita Mi­nerva, unele direcţiuni, în cari aţi puté va­lorisa cu mal bun succes şi tn chip mal fo­lositor pentru educaţia poporului frumoa­sele cunoştinţe p^dogogice ale d voastre, este că din tragere de inimă şi iubire că­tră popor am fost totdeauna atent la raiş-cămontul instrucţiei şi educsţiunil şi n'am pregetat a observa şi a medita asupra fe nomenelor din jarul meu prin contact cu poporul şi cu şcolarii.

Şi vö rog, să nu luaţi în deşert iper zelul unul prieten al d-voastre, dacă şi cu ocasiunea aceasta vö voiu opaci puţine mi­nute cu uncie opersiu rI fugitiva la tema instrucţiei şi educaţiunil. —

„ Vous voules mechaniser Vinstruction' i-a replicat senatorul Glayre lai Pestalozzi sau mal corect Pestaluţ — cum a che­mat pe moşu-sou italian imigrat din Italia

1 tn Şviţ'îra, — „d ta voeştî să mechanisrzî

La Plevna era o sorbătoare ostăşească li ziua aceasta. Ruşii sorbătoriau cucerirea Careului, a unei puterince şi înfricoşate cetăţi turceşti din Asia.

In valea Tuceniţal s'adunaeeră oştirile creştine cu Impöratul şi Domnitorul nostru. Se făcu 3 ujba dumnezeiască iii cântară musicile militare. Toate tunurile au dat salve, ear bubuitul lor era amestecat cu Mifirsitul strigăt de bucurie al soldaţilor

Turcii vözénd adunate la un loc atâtea oitirl şi auzind tunurile bubuind, crezură că oştii© noastre au gând de luptă şi că se gătesc de năvală. De aceea a i sărit cu toţii la parapet şi s'au ţinut gata de №ae.

După sftrşitul serbării, Domnitorul i plecat să cerceteze nişte baterii de-ale Ruşilor.

Ca să-şl scurteze dru m l , a mers printr'o vale strimtă. De a dreapta pe dealuri iran redutele turceşti.

Era mare îndrăsn^alâ, за treci pe acolo. Dar de vr'o trei söptömani Turcii dia redutele de pe partea asta n'au mal tras cu tunul, cu toate că Ruşii 11 supărau Intr'una cu focul lor, semn că Turcii duceau lipaS de ghiulele şi cruţau puţinul cât 11 iveau. Redutele erau ca adormit», şi numai

pedestrimea ca se vedea câte odată in dosul lor, ţinea pa Ruşi în loc.

încrezut în amorţeala redutelor, Dm-nitorul s'a încumetat eă treacă în faţa lor.

Dar, precum am spus, Turcii, bănuind pe ziua de az! o năvală a Ruşilor, mal ales că-I vëzurS adunaţi, au stat cu ochii tn patru.

Abia zăriră Turcii ceata de călăreţi, şi fără să I ştie cine sunt, au început să verse foc asupra lor.

Domnitorul cu oficerit începură s'alerge în galop. Focul turcesc se înteţia mereu, căci Turcii Ia urmă cunoscură pe călăreţi şi vozură că între el e şi Căpetenia oştirilor de la Plevna, şi era deci vrednic focul pe care-1 asvîrliau. Ce bucurie ar fl fost pe el, să sfirş^scă de cile pe rősvrötitul ghianr —cum II ziceau el—' ce pleaşcă fără preţ şi câtă rosplată de la Sultanul, dac'ar fi ucis pe Cel ce le sta acum în coaste cu atâta bărbăţiei

O bombă a căzut chiar în mijlocul călăreţilor. Din întâmplare n'a omortt pe nimeni.

Ruşii, din baterii, când vozură pri­mejdia, încremeniră. Dar comandantul lor tşl veni repede în fire, şi de odată începură

instrucţia' i-a zis, — şi Pestalozzi atunci abia, — după-cum mărturiseşte el însuşi— a început a-'şî da seamă de principiile sale, a început a i-se deştepta conştiinţa, că da — el voeşte să facă instrucţia mecha-nică. „Er traf den Nagel auf den Kopf und legte mir bestimmt das Wort in den Mund, welches das Wesen meiurs Zweckes und aller seiner Mittel berechnete*—mărturiseşte Pestalozzi, cara de 30 ani nu luase carte în mână, deşi mal târziu după-ce şi-a pus metoda in sistem, esplică această mecha-nisare cu graduaţiunile psichologiee.

Adecă până trăia numai în convingeri, cari erau resultatul multor intuiţiunl uitate, cum zice el însuşi — şi le practica la in­strucţie spontan, el credea, că face întru adevër instrucţie mechanică ; şi ea zic, că bine era să remână In această credinţă, pentru-că mechanică este însuşiri» limbii la copil pi mechanică trebue să fie tn cea mal mare parte instrucţia ulterioară tn vorbire, scriere şi cetire şi după părerea mea şi tn alte discipline. Mal apoi, după-ce s'au înmul­ţit facultăţile spirituale, s'a întărit judecata in copii şi s'a lărgit orizonul cunoştinţelor sale, poate urma şi ceea-ce pedagogii nu­mesc intuiţiune, ceea-ce însă după chipul cum se pune intuiţiunea acuma în praxă in esenţă nu e altă ceva, decât analisa ştienţifică, anatomia lucrurilor, care, fiind în cele mal multe caşuri prematură, se reduce folosul seu practic la o răpire de vreme şi vexaţiune inutilă.

Inconştiu şi mechaniceşte cred eu, că e metodul cel mal corespunzător fire! ome­neşti, a face pe copil săVşî îa-nulţească no­ţiunile şi numai după ce le are, — ntmal atunci ar fl să i-se esplice causale, să i-se întărească cunoştinţa cu probe practice-in-tuitive, adecă numai după-сѳ a câştigat o noţiune mechaniceşte să urmez? reflexiunea,

analiza, definiţia şi nu întors ; flind-că fa­cultatea reflexiunel se desvoltă în copil nu­mai mal târziu şi вигсезіѵ, eu afla că este o tortură toată procedura, cum d. e. pe calea aşa zisă intaitivă sau fia şi după trapta for­male se analizează proprietăţile unul corp oareşl-care a unei fiinţe sau a nnul concept abstract. Am asistat la prelegeri practice şi am şl cetit unele, tn cari corect după metod trece înveţătorul delà părţi la întreg sau în­tors, înveţătorul pune întrebarea, şi te miri, ce respuns nimerit ştiu dá copilaşii în exa­mene, încât eu unul mărturisesc, că m'am ruşinat a avé mal patină cunoştinţă de lucru şi mal slabă pătrundere în obiectul respectiv decât tinerii mici. Am cercetat apoi, cum se face treaba şi am ..flit, că din câte respund copiii el nn zic nimic delà sine, nimic din obsarvaţiunea, priceperea şi

tunurile ruseşti eă /îtlă cu nespusă mânie ioc spre redutele Turcilor,

Obuzarile sburau vijiind şi şuerând peste capul Domnitorului. El nu mal avea putinţă nici măcar eă cunoască din care parte vin obuzurile. Alerga în goana calului spre bateriile ruseşti. Ear peste El şi peste călăreţi era un nor de fum de iar­bă de puşcă, de nu se vedeau unul pe altul.

Când a ajuns la baterii, generalul rus îi zise: Măria Ta ai fost salutat frumos din partea Turcilor, dar şi noi le-am respuns numai de cât ; dar rog pe Măria Ta să plece să nu mai stea aici.

XV.

Röspunderea pentru toate câte se în­tâmplau şi s'ar fi utut întâmpla la Plevna, era lăsată numai pe seama Domnitorului. Şi s'a întâmplat, că de câte-va ori la vreme de primejdie mare, Ruşii 'şi au căutat de sănătate lăsând pe Domnitor singur, să facă ce ştie.

In ziua luptei celei mari, Impöratul cu Marele Duce şi generalii ruşi, s'au întâlnit cu Domnul Carol pe o coamă de deal, care s'a numit după aceoa .Observator*, căci mai

memoria lor, ci că respunsul li-зе dă în gură din manual, Bau de învoţător. Adecă nu co­pilul gândeşte, nu el concepe ideea, nu el formează fraza, ci el e un simplu fonograf, care redă numai vorba înveţătorulul frag­mentar, insă atât de fidel, cât te uimeşte,— dar dacă l'aï pane să spună de la sine, după obsarvaţiunile sale, după priceperea sa, cu vorbele sale, ceva despre cutare sau cutare lucru, după-cum a auzit delà învo­ţător sau delà alţii tn mod narativ — nu e tn stare, pentru-că la aşa ceva na se înde­letniceşte ; — şi asta e mare greşală, e o procedu ă îa paguba cugetării libere, a in­dependenţei caracterului, pot zice ; de unde urmeazt», că oratorii buni sunt atât de r a l şi scriitori, cari să Inchee o frază cum se cade In româneşte, atât de puţini, ear cel ce eseelează în această privinţă sunt natu­ralis«, cari nici de numa nu cunosc instrucţia intuitivă şi treptele.

Poate că n'ar trebui să pun aceste pöcate în conta instrucţiei intuitive, dar nu-mească-se orl-cum, o metodă nu tocmai bună, un ce greşit este la mijloc.

Ca să trec la o disciplină ppîcială, la gramatică — este înduioşător, cum în loc de-a deprinde copilul să pună pe hârtie vorba aşa cum o gândeşte şi o vorbeşte, fireşte cu corecţiunile necesare auzite din graiul tnveţătornloj, bietul e turmentat ani de zile cu analiza despre articol, substantiv, adiectiv, verb, pronume, particolă şi mal ştiu eu cam le cheamă toate membranele şi musculatu­rile vorbirii, întreg organismul limbii până la cele mal mici detaliuri, ca şi cum plugarul ar trebui să ştie până la un cuiu din ce şi cam se face plugul, pentru-ca să ştie ara cu el, sau ca şi cum omuul n'ar şti folosi mem­brele corpului söa, daci nu le cunoaşte ana-tomiceşte. (Va нгта).

P A R T E A L . _

Culesul viilor. In promontoriul comunei Măde-

rat s'a început culesul viilor în 6 Oct., de-odată, cu celelalte comune şi a ţi­nut pană maî în zilele t recute . Dacă ar fi fost cât de puţină ploaie cu 3 — 4 sëptëmânl Înainte de cules, ar fi fost atâta must, încât n 'arf l avut proprie­tarii unde să-'l pună, dar aşa căldura cea mare a copt strugurii peste me­sura, încât a scăzut cu cel puţin 8 0 % din cantitate, cu atât mal tare a cres­cut însă buneţa sau cualitatea, căci

târziu acolo venia de obiceiu Impöratul ca să se uite peste tabără.

Era pe la ameazi.. Urlau tunurile de pretutindeni, vr'o şese sute; se umpluse văz­duhul de fum, clocotiau dealurile şi se ros-togoliau de pe ele petrile, de sgudairea aierului. Şi prin toate văile se vedea pede-strime adunată pâlcuri, gata să sară pe re­dute.

In vremea ce stăteau acolo, s'auzi din-tr'odată la stânga o răpăitară de puşti ş ţ un vuet de năvală, care se tot apropia.

., Au eşit Turcii/ S'au rapazit pa creş­t inii" strigară generalii. Alta nu putea să fie căci oştirile aveau să dea năvală mai târziu.

Şi tot creştea vuetul şi se întindea şi pe de ceealaltâ parte. „Batalioanele lui Osman ies din Plevna, rësbesj pe Ruşi şi-I iau la goană. Şi fug creştinii, împinşi de Turci, şi sapropio pedestrimea turcească şi pe urma ei aleargă rupând pământul că­lăreţii lai Osman, ducând pustiire şi potop."

Impöratul sări lipăriat, generalii s'adu-nară pe lângă el, îndemnându 1 să plece. Toţi se găt iausă sară po cai, şi s'alerge departe spre oştirea de sprigin.

e

boabele capotând forma stafidelor a dat mrstuluï o dulceaţă de 18—23 grade şi Га făcut să fer mentese foarte curênd şi să dea un vin puternic ca nicï-odatà, avênd 6—9 grade spirt.

Proprietarii fiind păţiţi din anii trecuţi, când nu erau cumperătorî, şi eătimp s 'au grăbit să vênda vinul, dându-1 pentru 23 coroane 1 Hltru ; dar s'au înşelat, căci acum în urmă au ve­nit mulţime de cumperătorî de pe la Pesta, Viena etc. şi l 'au solvit eco­nomilor cari aveau mai puţin, cu 2 4 — 25 coroane, ear proprietarilor, cari aveau mai mult, cu 2 8 — 3 0 coroane Hltl, şi ar ouapêra mai mult, dar n 'au de unde, căci cine mal are, aşteaptă s ă 1 vendă mal scump.

P. V.

Din publie*). (Fine).

Proverbul zice : ,Landa de sine nu miroasă bine"; cu toate acestea părintele Frâncu tn res-punsul seu din început si până la sfirşit se tot laudă că a fácuS scoală, a reparat bi serica şi a făcut fonduri peita fondări ; lauda însă nu e chiar a preotului Frâncu, ci lau­da e a fostului preot antecesor al seu, cere a câştigat avere la biserică, a eruţ'it-o şi a depus bunii la institutul „Mia* spre fruc­tificare, apoi e Uuda poporului şi a h i r niculul primar din Cetea, dl Ioan 8 «va ; căci părintele Frâncu fără bau! g-Ua şi fără ajutorul primarulnl comunal, nu p ate să facă nimica. Ce priveşto fondul pentru cor. cu acola nu ee laude părintele Frâncu, căci fondul s'a format cu speculă şi Înşelăciune şi асии nu e иісі cor In 30 voci, nici fond, căci fondul s'a spart pe fund.

In loc să-mi tot arunce mie părintele F r â n c u că eu am zia că cerem şcoală de stat, mal bine ar griji, ca nu cumva mâ-ne-poimâoe, şcoala cea pompoasă făcuţi de dînsul să nu ajungă In manile statului, de-oare-ce !nce priveşte edificiul şcoalei, acesta este corespunzător, datoria delà „Albina" însă şi alUle nu-'s corespunzătoare. La şcoala cea pompoasă ax trabul mal mulţi înveţă­torî, nu numai unul, căci n-rul pruncilor obli gaţl la şcoală est* peste 200, şi înciă ce fel de înveţătorî ? înveţătorî harnici, nu cam este dl Bots, care în loc să Introducă tine­retul în cântări, în cetit şi scris, mal bine merge Dominée» la erişma jidanului din Cetea şi pentru o glajă de rachiu II alto-

*) Pentru cele cuprinse In rubrica aceasta re­acţia nu primeşte rëspunderea.

Domnitorul nostru nu putea să plece Şi nu voia. El a încălecat şi a plecat spre vuet, ca să vadă ce i.

Din norocire, n'a fost nici un rea. Turcii nu eşiseră din Plevna, călăreţii lui Osman erau pe pace In tabără. Se încăe râseră Ruşii cu Turcii, înainte de vreme ; asta era totul.

Domnitorul s'a întors liniştit. Dar dacă într'adevor ar fl fost cum вѳ credea la în­ceput, cine ar fl trebuit să s'asvîrlâ In pe­rire ?

Lupta din ziua aceasta a fost fără isbândă. Ruşii au fost bătuţi tn toate locu­rile, unde au năzuit cu năvală. Noi am fost potopiţi la Plevniţa. Singura isbândă a fost a noastră, la Griviţa.

Pe dealul ,La Observator" aştepta Impëratul svîrşitul luptei. Era seară. El mai iute ar fl crezut că pot curge apele la deal, decât că nu vor birul creştinii până de seară pe Turci.

Dar rlnd pe rînd Ii veniră ştiri, că Ruşii au fost biruiţi pretutindeni.

Sosise şi Domnitorul, cu inima sfâşiată şi-i spuse ce a fost, căci el toată ziua aler­gase din loc în loc, ái era tot la spatele oştirilor. Pe când vorbiau amândoi, veni ves­tea, că aeum într'adevor eşise Osman cu

ieste altoil şi măceşii tn sf. Duminecă, cum a făcut chiar şi mal zilele trecute, prin ce a scandalisât poporul şi tineretul din Cetea ce era de faţ5, ci?e foarte mult ţiue la sf. zilelor Domnului.

Oare aceasta nu e scandal general, d-le Frâicu ? aşa supravaghezî d-ta pesta şcoilă şi înveţător ?

Parinteie Franca afirmă sus şi tare, că locul pe care в'а făcut gsoapa pentru stingerea varului necesar la edificarea şco-lel celei nouS, nu o proprietatea noastră escîusivă, dar, n'are drept, căci locul e ai nostru exclusiv propriu, deoara-ce ѳ chiar lângă bisurica gr. cath. tfi locul acela, pre cura şi roadele de pre el, eu 11 folosesc şi nu p i r in teb Frâncu. Mai departe zice pă-r.ntele Frâncu In röspunsul &Su şi afirmă că eu aş fi fanatic In prsselitisai, căqj am vênat suflate, cari n'au trecui din .convin gere ' , ci parte pentru elamosină, parte pen-îru-că ini-aa fost eoneânganl. Tatăl safLta­lul minor а tro-jut la rehgianaa gr. c*th. Inainte de asta cu 3—4 ani, ear suflatul mi­nor a trecut numai după ce a apăiut rös-puűsul meu şi aşa nici nu l'am pus ia nr., cuci cu aceia ar fi zeco. Tatăl eufLtutul minor n'a trecut pentru elumosioă, precum spune părintele Frâncu, căci e om cu stare materială foarte bună ţi t şa n'are lipsă de elemosină, precum a avut părintela Fiâaeu, caro timp da 6—7 ani л trăit in Bbj la studii, numai cu demosma, zicead că e gr. cath.

Ear, ca să dovedesc 0 : \ Public cetitor că cel cari au trecut nu ml sunt consân­geni, parte cumuaf, parte nepoţi minori, pre cum afirmă Dl Frâncu, cari numai din com­pătimiră faţă de rame ar fl trecut la ruli-giunea gr. cai h ca să шб ej aie, — pot s'o arat prin act oficial.

Părintele Fxâncu nu vede bârnele In ochii sel, ci arata gunoa le in al mei, căci zice că nalaţîiegarile dintre noi nu obvia dia causa procesului pentru salariul tnvë-ţătoresc, ci de acolo, că densul predică po­porului moralitatea şi respectarea sfintelor taine ale biserice', ce«a-ce mie nu ml con­vine, dar' ca şi vaibeşt»j părintele Frâncu de predicare, căci dînsul nu predica cu anii şi câad predică, nu face alta, deçà: I$i înfruntă poporanii că pentru c» nu aduc mal multe prescuri, ear pre soţiile poporenilor le înfruntă să nu-şî mai facă podoabe, eă preotesa dêasului nu şi mai poate facă ni­mica de ele. Bagsama părintele Frâacu prin aceea vooşte să combată luxul îu p jpor. Dacă e aşa, apoi mai bine ar face, dacă 'şl-sr în­veţe întâia pe d-na preoteasă să premeargă cu exemplu şi să nu mal dee pe o crăîinţă 2 0 - 3 0 fl.

oastea şi cutreera văi!?, î inprăştiâil rö-măşiţsle oştirii creştine. Nu era cine să-i stea împotrivă, căci toato oştirile noastre erau obosite şi strivite.

Impëratul, de spaimă că-1 ajuaga Os­man cu oastea, a încălecat şi a plecat în galop cu generali spre tabë.a cea mai din urmă.

Sosise noaptea Tunurile creştinilor tăcură, dar alo Turcilor din Plevoa urlau încă. Pretutindeni s'buziau vaete şi răcnete de răniţi—că iernaseră pe câmp vr'o douô-zjcï de mil de oameni răniţi, morţii erau peste cincl-spre-zece mii—, pretutindeni sa vedeau pîicurî de oşteni ingroz'ţi, remăriţi din batitlioana, tremurând da oboseală şi de frig şi uz până la pele, că plouase toată ziua.

In vremea aceasti de nespuaă primejduire Domnitorul îa loe s'alerga рт urmele Impë-ratului, a plecat prin văi să-şi adune oş­tirea, s'o întregească şi să ţie pept cu Osman.

El a stat toată noaptea cu Marele Duc J pe un deal lângă Griviţ*. Şi era întuierec şi ploua, şi cu puţini pe lângă El, Domnitorul a petrecut toată noaptea In bătaia focurilor turceşti. Flămend şi obosit, şi cu suflatul În­tristat de neisbânda luptai, de perirea atâ­tor oameni şi de ticăloasa şi primejduita stare, in care au ajuns oştirile. El a mas

Să vedem acum, cum predică părintele Frâncu moralitatea In popor şi să vedem că prinde aceea radëjiuï ín inimile popo­renilor sei ori ba?

însuşi preotul g:\ or. din Cetea Ioan Frâncu a bătut pe tatăl seu şi i-a luat cu puterea partea cea mal bună de avere, pen­tru care lucru a fost incriminat la tribu­nalul din A. Iulie, ţinend proces eu tatăl seu aproape 3 ani, cu toate că mal are vre-o 8 fraţi mal mici.

Delà Ana R«ca a împrumutat părin­tele F/âncu 300 fl. şi când la sol vire, n'a voit să recunoască datoria şi aşa & ajuns lucrul la judecătorie; respectiva muere Іайа a perriut procesul, căcî preotul Frâncu coi plin da fapta mor.de şi cu învoţă ora! »Su, care era sir?g'.;r martor, au mărfntisit strlmb şi aceasta s'a întômplat chiar în eöptemlna cea mura a sf. post.

Oaie acesta bun serviciu e ie pentru propagarea moralităţii şi pentru edificare* poporului tn credif ţ»? Aş* зз ruspe-'t-ir.zä preceptele d ss'-eşti ? Párintele Frâncu a luat düla o mu ere vëduvâ ţi săracă din Galda-S 'perioară 1 fl. 50 cr. panîru a-'i da un ef'tr.t« de cununie, da? nefigurând în matricula cmmnaţilor, ' Í - Й dut ait extras f*ls, cu care au s'a pu ut foies; şi venind în dë ët la părintele Frâncu, a cerut sä-'i Гее ori banii, ori «devoratul extra» ; preotul Frâncu Insă a d».t-o din c^să afară î: j л-râudu-o.

Muerea aceea a venit la mine, ml-a spus toată lutérrplarra şi m'a r i g*t «a caut cu In matricula, că poate se va afla şi cfcutâud am şi aflat şi îndată i am dat extrasul cerut gratis, căci ЬзшІ iemăseseră la părintele Frâncu şi de extras avea foaite msre lipsă pentru a 'şl scoate pe unicul fiu cc-'i avea delà miliţi*».

Aş tiré de un scandal genetal a aminti despre păr ntele Frâne», ceea-ce trebue să spun Ia public, dacă dînsul nu sa încerca a dt svëlï roadelu „muncii* ur:ul preot gr.-cat ca mine, dar' aşa îmi ţin de datorie a amiiiti o faptă .frumoaiî-" a părintelui gr.-or. Ioan Fiâ'icu, care, deşi o căsătonr, ţine şi servi­toare.

In a n i trecuţi, avênd o servitoare ,neo-rustic.V s'a du* să nu spui cum delà dînsul, spunând cătră toţi oameni', că a fost învrednicită şi eü a fl preoteasă.

Părintele Frâncu ta rôspuneul sëu de încheiere aminteşte, că daca şi poporul gr.-or. era învrednicit de astfel de păstor ca mine, atunci moralitatea era din temelie sdrobită şi urmarea ar fl fost, că In fiecare suflet puteai privi un anarchist, societatea cea mal p-.iriculoa.iia pentru vissiţ-i omenească.

fără foc, învelit în mantii pe pământul gol. Nici mäcür cort n'avea do жіар stire.

Şi de jur împrejur s'au auzit to ata noaptea vaetela răniţilor, cum cere..u apă, cum se rugau să fh învoiţi să fle duşi la spitale. Dir eine s'jipropie do el? Pe de-asupra lor sburau plumbil turcaştî.

Amărtîă noapta a mal fost asaasta pentru Donnai R i u à iilor. Oştirea Sa lmprăşi i tă şi striviţi, şi Tarei! neclintiţi din lo:ul lor. Şi d i c i posta noapte vor sosi Turcii, cu'n să se apere? însuşi EI, peatra рлял Si , аѵ>а namal uu bitalion. Puteau в\ L în^ungioare Ţuicii, să L prindă, tă-L omoare».

Ear mâne ce va fi ? De unde s'aduci oştiri proaspete? Périra bieţii Româoi cu nemiluita, şi mano cum vor mii sta împo­triva lui Ounau? Mâae, fără îndoială, îi va isbi Osman. Acum, noaptea, l-au ţinut pe loc ploaia şi oboseala, căci şi ai lui s'au lup­tat toată ziua.

Aceste gânduri munci m sufletul Dom­nitorului. Cu ce nădejde porniseră ai Sol astă dimineaţă, şi eată сэ s'a ales de ei. Şi par'că І-зѳ pustiise pămentul, şi I-se în­tunecase mintea de supőrare şi de grijă.

(Va urma).

Să vedem, întru cât are părintele Franci I drept, deci pentru-ca On. P . cetitor ii li lămurit şi in privinţa aceasta, voiu гг.аІаЦ şi a esîea :

O £oră a părintelui Frâncu 'ţi-a ptt tit soţul cu necredinţă, a meri In Ѣ mânia şi trăieşte tn cea mal mare Ш< lega, ear' un frate al părintelui a bătut pt un poporan al părintelui Frâncu do i-a ito cat toţi dinţii In gură.

Crainicul păriatelul Frâncu a foBtji temniţa din Alba Iulia pentru crime, tu a?um din nou e judecat, afară de aceeai cel mal stricat şi mal imoral om din » mană, e tos prin cârclume, se bate ca mii şi cu altuî, mal ales Dumineca şi tn felii tori, şi cu toate acestea, părintele Frâncu,t silit s* ssrvească sf. liturgie cu dlasdinsfi ssricâ şi sf. altar. 0*re poporeuil mei auspij bolta jidanului şi 2 pive iţi ale poporalii mei, sau al părintelui Frâncu?

Iaveţătorul părintelui Frâncu, dlIou Bota, a defraudat bani din cassa ,№', de la soacră sa dintâiu 'i-a luat un libel( cu aceia 'i-a ridicat fără ştirea el 4001 tot de la „Iulia". Falsificând la mal mulţ numele, chiar şi po al meu, a scos dinra multe băi ci parale, pentru cari a şi fii arătat la tribunal. La Inveţătorul părinteit Frâncu so află un magazin întreg de instra mente şi lecuisite anarchistice, precum arai dinamită, etc. cu scop de-a face atentai contra vieţii unor persoane.

Oare eu Bum sdruncinătorul moralităţii: Oare eu sum propagfttorul anarchismahl! Laudă-te gura, că eacă pumnul 1

Sapienţi satis, Petru Raia,

preot gr. cath.

Reuniunea înveţătorilor români delà şco* lele confesionale ortodoxe din protopopii' tele aradann l—VIl.,resp. despârtèmêntulp fopopetc a' Aradului a lansat următou)

Convocare. Basaţi pe disposiţiunile § lui 23

statutelor şi pe conclusul privitor la aceir tă afacere din conf erinţa premearel, C<HW

căm pe membrii desplrţementuluişipebiner» itoril şi spriginitoril Inveţămentuluilapn conferiaţă din anul administrativ curia, ce ве ѵя ţ ieé In şcoala noastră confesiunii din Arad-Şega, Mercuri Iu 7 Noemvre i 125 O^tomvri v.) 1900.

P r o g r a m a :

1. La 9 ore a. m. întrunire !» gva din Arad şi escursiune cu tramvaiul la şcoala din Şega.

2. Asistare la chemarea Duhului Sfânt.

3 . Ascultarea prelegerei in pdf coi imembrului îoan Vancu.

4. După dimiterea şcolarilor desfi­derea conferinţei şi bineventarea oaSpeţiiot

5 Constatarea presinţilor.

6 . Autenticarea protocolului cosrV rinţei premer&e.

7. Raportul presidiului.

8. Executarea concluselor adonti generale.

9. Disertaţiuni şi prelegeri practici

10. înticriere de membri.

11. Rapoartele cassarului şi bibliofc» rului ; ar&ngiarea afacerilor de cmi.

12. Propuneri şi interpelări.

13. D efigerea timpului şi locului pet­ru proxima conferinţă.

14. închiderea conferinţei.

Arad 2/15 Octomvre 1300.

losif Moldovan, Ştefan Вф, preşedinte. secretar.

Calendar p e a n u l 1 9 0 1 n'a pus sub presă

fi va apare curênd în editura

Tipografiei Diecesane (Arad).

Jfaferwl foarte variai cuprintênd : literatura,

Istorie, afaeerl bisericeşti,

parte economică, têrgurile,

poreţe de tot felul

ţi 22 ilustraţiuni (chipuri).

Intre acestea : portretul P, 8. 8ale Epi-ţM Ooldis. —

Dintre tablourile delà instalare, Prea iţă Episcopi Popea şi Goldiş pe pragul «ici! (tmb-ăeaţl in ornate), 8 chipuri cn reţii fi mulţimea mare delà instalare ;

j c i rom. ort. din Oradea (2 chipuri : toiorul şi inconostasul bisericii !), mănasti idin Oaiu etc. etc.

- Toate pe hârtie fini, încât ori care I« ţvie pune în ramă. —

Preţul calendarului va fi moderat, ca йі mal ібгас să şi-l poată procura.

Celor ceri vor desface din aceste ca Én, ie va da rabat. Se atrage atenţia

preoţi şi Înveţători.

Noutăţi Arad, 2 Noemvrie n. 1900.

Decorat D-l Salaez Gyula, pri­it il oraşului nostru, a fost decorat eoroana de fer elasa Ш. Toţi no-

it i oraşului l'au felicitat pe harnicul (fiaur, ale cárul vrednicii, In ceea-ce lireţie înaintarea oraşului, nimeni le poate tagadui.

Examen de eualifleaţie preoţească In jfii D-niï Dr. Teodor B >tiş. Ioan lercoşan. Ut Vrsda şi Liviu R>ţiu (preot In Chi­li), lapunôndu-se exanenulul recerut. («tcuâliflcaţl pentru parochil do clasa I;

Jdnii luliu Lăzărescu, Gfcorge PetrovicI si mii Popluca, pentru parochila de cl. II.

Comiaia de examinare a fost preaidiată P, 8. Ba episcopul Goldiş.

Noii advocaţi romani Dl Dr. Vale-\Morariu, candidat de advocat, o figura •pitici şi bine cunoscuta şi in societatea

Htnt din Arad, a făcut alaltăerl cu ban Keti censura de advoeat tn Mureş Oşor ÉL DupI cum Buntem informaţi, D-sa îşi «duchide cancelaria de advocat in Bă IN, comitatul Aradului.

- Asemenea şi dl Dr. Ioan Şliam, Éid censura de advocat cu succes bun tabla din Mureş Oşorheiu, tn 1 Octomvre

lf, ţi H deschis cencelaria advo^aţiala 1 Hfol Dtej. — Felicitările noastre I

Incidentul delà gimnasiul român din hţOT. Sub a&st Utlu .Ganta" din Bru punt un articol j»e pagina întâiu, ară Ш,сІ dl V. Опфи şi a dat dimisiu din ktttonUú şcoalel în fruntea căreia a stat 6

,Ga«eta" nu spune de ee a demisionat, hipwim încă naiute cu o lună, ei era jwitn wtitre demisionarea, eare este a se an (a legătură cu afacerea Branişte.

Sfinţire de biserică. In Dumineca tre ei B'Î sfinţit biserica română gr -or. din Mm nouă, avénd de naşi pe d na Silvia Oprea şi pe cunoscutul donator părintele IWrorieiu din Ciclova români. Actul sfin-Щ )'|o Îndeplinit preoţii din loc Troian

Oprea şi Aurel PopovicI cu asistenţa bine glăsuitorului Cornel Panciovan, capelan în Jertof. Solemnitatea s'a făcut cn mare pompă religioasă, participând la ea mulţime de pu­blic român şi străin, In frunte cu autorită ţile civde din comună. Preotul Petroviciu a făcut bisericei un dar de ICO coroane. Sfin­ţirea a fost reclamată de repararea ce s'a făcut bisericei, acoporirea cu tinichea şi pic­tură dinlăuntru, cu care s%u spesat vr'o pa­tru mii coroane. In nua sfinţirii după amenzi s'a araugeat apoi joc poporal tu curtea bi sericei, ear' seara s'a dat un bal. Petrece­rea a fost reuşită, ear' balul bine cercetat a adus biser cel un venit curat de 60 cor Nu de mult s'au făcut porţi de fer la cur­tea bisericei. ear' acum cu repararea efifl-ciulul întreg părintele Oprea a mal |pus la dosar una din frumoasele sale vrednicii. Laudă de asemeni aduc neobositului înveţă­tor Stefan Ѳаѵа şi comitetului parochial.

B. Bortoşiu. *

Cas de moarte. Venerabilei părinte Petru Simtion, paroch îu S^ilu (äubuibiul losefin). ь Indurat o grea lovitură. Buna sa soţie Maria SimtioH a reposât Duminecă (28 Oct) în verstă de 26 ani. înmormânta­rea 'i-s'a făcut Marţi (30 Ojt.) în cimiterul gr. or. din suburb.ul los-fin —Fie-'l ţortna uşo sră 1

*

Poştă i m glumă. Azi, 2 Noem-vre, am primit din România „Voinţa" delà 24 Septemvre. In America ajunge mal iute, decât in fericita noastră Ungarie.

ifimen DI Ioan Pariaţi, vice notar în Borlova şi Eufrosina Mihai din Caransebeş îşi vor serba cununia LUDI, în 30 Octomvre (12 Noemvre) p. m. la 2 oare î i biserica gr. or. din Caransebeş.

• .Soarele* este titlul unui nou organ

al şcoalelor şi bisericilor române din Turcii. Numërul prim al nonlul ziar a apărut deja şi programai Iul este, să lupte pentru pro­gresul şcoalel şi al bisericei române din Turcia. . Soarele" promite a esclude din coloane'e sale politica cu totul, şi să se ocupe numai cu chettiunl şcolare, biseri­ceşti şi economice. .Soarele" apare şi вз vinde In Macedonia.

»

Exposiţia de vite, arargeată de ,R >u niunea rom&râ de agricultura din comitatul Sibiîu* se va ţine Duminecă, tn 4 Noemvrie n. a. c , în opidul Mercuria. La această ( x posiţie sunt admise vitele locuitorilor din co­munele Mercuria, J:na, Rod, Dobârca, Apol-dul-de-вив, Apoldul-de jos, Ludoş, ОаіЬэѵа, Reciu şi Cârpeniş.

* Tin congres al meseriaşilor români.

Sâmbătă s'a deschis în Bucureşti cel dmtâiu Cocgri s al meseriaşilor români din toată România. Preşedinte al Congresului a fost alee dl Tache Georgescu. in prima zi a Congresului s'au cetit mai multe memorii ale meseriaşilor d n diferite oraşe, s'au fă eut mai multe propuneri şi s'a expedat o telegramă M. S. Regelui la Sinaia. In şe­dinţa de Duminecă s'a discutat şi s'a votat un memoriu al meseriaşilor din Bucureşti, destinat a fl presentat Corpurilor legiuitoare pentru a servi ca basă a unui proiect de lege pentru încuragearea meseriaşilor ro mâni. Duminecă după ametzl s'au primit mai multe moţiuni şi s'a recunoscut ziarul .Meseriaşul* ca organ al corporaţiunei. După ce s'a declarat închisă discuţiunea asupra memoriului meseriaşilor, preşedintele Congresului a pronunţat o entusiastă cu vèntare, în care aduce elogii operei congre­sului şi a propus, ca dl Brătescu să fio tn sărcinat cu prezentarea memoriului mese­riaşilor. Seara ti'a dat un banchet, la care au participat 160 persoane.

*

O scenă înfiorătoare Zilele trecute s'a Intern plat în Boniha, (Boryha) o scenă Înfio­rătoare. Nişte furi s'au dus la un om să-'l fure vitele din grajd. Grajdul fiind Încuiat, hoţii n'au avut pe undo să Intre decât pe o fereastră. Unul a şi început să între, însă cu picioarele Înainte, fiindcă era prea mică fereastra. Din întâmplare stăpânul era toc mal tn grajd şi vözend proba hoţului, a luat îndată un ştrearg şi a leg»t picioarele lui aşa, că hoţul nu era nici în grajd, nici afară. Apoi eşind afară, a început a striga după ajutor. Intr'aceea se uită, că ce e cu omul legat pe din afară şi spre mal marea lui spaima vede, că omul legat nu are cap. Soţi) hoţului v ëzônd că e prins, ca pe el să nu'I trădeze, 'I-au tăiat capul şi l'au dus ca el Scena era cât se poate de înfiorătoare;

şi toţi locuitorii au fost cuprinşi de fiori la ast­fel de vedenie.

Societatea .Ioan Popasn* a tinerime! delà liceul din Braşov s'a constituit tn mo­dul următor: Comitetul: Preş. Dl piof. Marcu Jantea. Vice-preş Demian David cl. VIU. gim. Secret. I. V. Glajariu cl. VIII gim. Secret. II. I. Raflroiu cl. VII gim. Cassar. N. Constantin cl. VII gim. Controlor A. Oancea cl. VIII gim. Bibliotecar V. Motoaşcă cl. VIII gim. Vice-bibliot. I. Cristodoranu cl. VII gim.

Comisia Uterară : P. N. Guşeilă el. VIII gim. S. Mirean cl. VIII gim. N. Orgktdan cl. VIII gim. P. Nietor cl VII gim. G. Popp cl. VII gim. I. Tohăneanu cl. VII gim.

Comisia bibliografică : V. Voina cl. Vili gim. N. Sfinghe cl. VII gim.

Coroana polonă, după cum se anunţă din Danzig, s'ar fi gă<nt tocmai acum, as­cunsă într'un părete al vechiului castel din comuna Rensk (tn Prusia-vestică). Acest castel a fost odinioară al familiei po­lone Оіаішвку, ear azi al polonului Nil-cimski.

Carte de bucate. Tocmai acum a eşit de sub tipar parte* H din .Poftă bonă", carte e bucate, scrisă de Zotii Hodoş Par­tea primă este deja foarte re.<pândită ; partea a doua, apărut* acum, conţine o sută şease zeci de reţete de bucate. Au trimis reţete următoarele doamne şi domnişoare : Victoria Ardeleanu, Ada Balaş, Nettâ Călciunar, Eliza Curia, Ida Faur. Maria- Ghidiu, Ana şi Cor nelia Hodoş, Sidonia Maior, Letiţia Oncu, Sofia Pap, Livia Popovici ş. a. Ca şi In par tea I, reţetele sunt всгівэ pe înţelesul tu­turor. La sflrşit se dau şi câte-va menu uri.

Partea a doua coa ta numai 28 cr. şi 3 cr. porto. A se adresa de adreptul la d-na Z. Hodoş în Caransebeş. Tot acolo se poate comanda şi partea I, trimiţând cu mandat poştal 70 cr. şi 5 cr. porto.

• „Noua Revistă Română" pentru politică,

literatura, ştiinţă şi artă, în Nr. 20 din 15 Octomvre 1900, are următorul sumar: Ches­tiunea israelită : A. Esmein, Henry Fonquier, P. Cauwés, Charles Riehst : Opinia publică europeană şi chestiunea israelită tn România (a cineia serie). Studii sociale : C. R. Motru : Un nou ziar, un bun curent. Ioan Măgură : Meetingurl. Const. AI. Ionescu: încercări de psihologie etnologica. Literatură şi FolUor: Artur Gorovel : Asupra literaturii noastre populare. Ioan Adam : Nenoroc (nuvelă), S Fl. Marian : Bonzariul. Striga. (Din datinele şi credinţele Românilor despre insecte). Note şi discuţiuni: N. Iorga : Cum face d-1 Gr. Tocilescu .ediţia a doua* a operelor sale. Ştefan I. Răsnovanu : Psihologia artistului dramatic (Anchetă asupra artiştilor de la Teatrul Naţional). Ilie Bârbulescu: O îndrep­tare paleogreflco istorică. Mişcarea literară şi ştiinţifică : Ion Kalinderu : Portul bărbel şi perului la Romani. Harahmb G. Lacca: 8exta (versuri). Suplimentul 1 Jubileul: de 200 de ani al b'ssric I unite. Din Bucovina. Condiţiunea străinilor In Ţeara-RomâneaBca din vremurile cele mal vechi până la 1717, de Const. V. Obedeanu. Complotul contra M. Ѳ. Regelui Carol I, de Em. Miclescu. Evoluţia socialismului. Suplimentul II : Omul situaţiei de C. I. Apriel. Elegie (poésie) de C. Văid^anu. Intre foşî prieteni (scrisoare), de 1 D. МапоІа<ѣэ. Ruine (poésie) de A. d'Yris. Sănătate Doamne ! de Gr. Creţesca. Rësboiul de P. T. Coandă Concertul Wolf-stahl.

Abonamentul: In toate ţerile uniunel poştale: Pe un au face lei 21. Abonamen tele se primesc la administraţiunea revistei, preeum şi la birourile uniunel poştale. Re dacţia şi administraţia Pasagiul Român, 20. Bucureşti. i

B I B L I O G R A F I E Doue anuare.

(Reflecsinnî). E vorba de Protocoalele adunărilor ge­

nerale ale Renniunel învoţătorilor români de la şcoalele confesionale din protopopiatele: Arad, Boroşineu, ButenI, Chişineu, Halmagiu. Radna şi Siria, pe anii 1899 şi 1900, în cari ni se présenta silinţele şi—progresele reali-sate de învăţătorii noştri, tn doi ani succesivi,

Avônd la 'ndemână cele douö Proto­coale am fost tentat să iac o comparaţie, să vöd dacă pot găsi urma progresului în suc­cesiunea anilor.

In broşura de pe 1899 găsesc lucrări pedagogice şi în parte literare, semnate de : Iosif Tisa, I. Grofşorean, P. Givulescu, Va-eilie Suciu, Demetrie Boariu, Mhail Vidu, Demetriu Micu, Petru Vancu.

In broşura de pe 1900: Paul Dîrlea

senior, Petre Vancu, Solomon Giurcone, Va-süiu Enciu, Mihail Vidu, Pavel Dtrlea junior.

Ceia ce va să zică, în doi ani de zile sunt 11 înveţători cari sunt ia stare să mal facă o mică lucrare ; sunt 14 e'aborate nu mal, cari pot fl citite la adunarea generală şi publicate în anuarul Reuniunel, c4nd nu­mărul membrilor este aproape de 300.

Faptul este desolătorl Nimeni nu se aşteaptă delà învăţătorii

noştri ca să surprindă lumea cu idei noul şi cu soluţii pedagogice, dar cu drept cuvent putem să ne aşteptam la mal multă muncă.

iu loc să sporească numărul conferen­ţiarilor, el scade! Lucru ne mal pomenit, într'o stare normală.

Ne găsim în faţa unul simptom îngri­jitor, care trebue să dispară.

Sau se ocupă tnveţătoril de alte lu­cruri decât Ie incomba datoriei, sau nu se ocupă îndeajuns de cele ce ar trebui să le formeze deosebita lor preocupaţiune : culti­varea proprie şi formularea cercetărilor şi exrerienţelor proprii, spre a le expune cer-cetărel criticei sau pentru edificarea colegilor din Reuniune ; 1н améndouö caşurile se cere o schimbare a lucrurilor.

Ca publicişti ne facem datoria, sem­nalând rëul.

O domnişoară română caută loc de-a fi aplicata ca guvernantă fie la o familie bună, fie la vr 'un institut de educaţiune.

Poşta Redacţiei. I. N. în S.-Nicolau-mare. Direcţia n'a ţi­

nut încă şedinţă pentru a vota ajutor uce­nicilor români.

N. N. în GârboveţI şi I. 8. B. în Bo*o-vicl. Ar fi bine să abstaţl delà publicare, deoarece tocmai acum vedem cu plăe.ere, că s'au luat тб-шгі a se face pace şi să nu se mal certe Românii din acele părţi.

N. B. în B jzoviciu. Na e nici o trebuinţă să rëspunzi atacurilor d n acea fiţuică ne­ruşinata, în care începând cu episcopul Ara­dului, au fost atacaţi pe rlnd teţl Românii cinstiţi şi harnici

,Z)in Archidiecesă". A sosit la lnche-iarea foii.

Amic, Timişoara. S o hotlrtre luată de toţi amicii noştri, ca de spurcăciunile acelei fol nici odată să nu ne ocupăm, orl-ce ar scrie.

Poşta Administraţiei. Dlul Dimitriu Porumb In Toboliu. Ra­

bat la abecedarele trimise nu dau autorii. Dlul Peru Ger gar In Reşiţi. Am primit

2 cor. pe sem. II. din anul trecut 1899; mal aveţi a ne solvi încă 4. cor. pe anul acesta.

Diu! Georg iu Pop, preot în Darvttş. Cele 4 coroane primite la prima Noemvrie 1900 sunt ne anul trecut 1899, ear' pe anul acesta ne datoraţi cu alte 4 coroane, pe cari vë rugăm a ni Ie trimite.

Abonamentul Nr. 1058 din Coroiu. Destul de rëu din partea dlul preot

că se foloseşte de foile altora, fâră-ca să-'şi ţină de datorinţă a-'şl abona şie-'şl o foaie românească. Vorba e că d-voastră sunteţi rëspunzëtor cu abonamentul pe 1900, cu cor. 4— pe cari vă rugăm a ni-le trimite, căci noi nu purtăm vina şi nu putem să fim păgubiţi.

D-luI Nieolae Mariş în Cherechiu. Banii primiţi acum sunt pe jumătatea întâia a anului acesta ; mal aveţi dar încă 2 coroane pe a II a jumëtate de an de plătit.

D lui Isidor Змвгѵя, preot tn Erda Set. György. Din suma de 4 coroane primite 2 sunt pentru al Il-lea sem. din 1899, — prin urmare mal aveţi 2 coroane pe al II-lea sem. din 1900 de solvit.

ECONOMIE. "Preţurile delà 31 Octommvrie

din Arad: Grâul cel mal bun C u c u r u z . . . . Secară . . . . Orz Оѵёв

cor. 7.14—7.40. . . 5.25—6.50.

, 5.10—5.15. 5.50—5.60. 4.70—4.90.

P e ţ u l p o r c i l o r . Conform buletinelor din B.-Pesta

Kőbánya (Steinbruck). Pora: tineri, grei îngrăşaţi de peste 320

khilogr. perechia: bani 98 — 99. Tmeri mijlocii în greutate de 251—

320 Chilog. perechia bani 9 7 - 9 8 . lineri uşori în greutate de 250 a alo g

perechia : bani 98—99. s a " ' Porci de Serbia grei de peste 260

Chilg. perechia: bani 98—97 şi uşor! de peste 210 Chilg. perechia: bani94—95.

Editor : Aurel Роротісі lîareianu. Red. respuns : Ioan Russu Şirianu.

invitare la abonament Deschidem prin aceasta abonament

pe al doilea semestru la

„TRIBUNA POPORULUI" Cu condiţiunile de abonament, în­

semnate şi în fruntea foii, cari s u n i cele următoare :

In monarchie : Cor. 20-

10.-, 5.-„ 2 -

Pentrn România şi străinătate:

Pe un an franci 40 —

ÎÎTJMEBIÏ DE DUMINECA pot fi abonaţi deosebit, ca foaie pentru popor, cu СОГ. 4 pe an, avênd o în­tindere de 8 pagine, cele 4 pagine ale

Pe un an Pe 7г an Pe 4* an Pe o hmă

foii de »i, plus un adaus poporal de 4 pagine.

Domnii abonenţî sunt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamente­lor pentru regulata expedare a foii.

Abonamentele se fac prin mandate postale şi anumit pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima luneî.

Este în interesul dlor abo­nenţî, ca adresele să fie însem­nate cât se poate de corset şi le-gitil. Domnii abonenţî vechi sunt rugaţi a lipi pe mandatul postai adresa tipărită delà fâşiile, în carî li-s'a trimis „Tribuna Poporului" până acum.

Administraţia

„TRIBUNEI POPORULUI".

1

B ă n e a g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e mutuală.

„ T R A N S I L V A N I A " m 2 4 - S O ÎN SIBIIU.

asigurează рѳ lângă cele mai favorabile condiţiuni : 1. în contra primejdiei de foc -d de explosinni; clădiri de ori-ce fel,

mărfuri, producte de câmp, mobile s?. a.; 2. pe viaţa omului în toate combinaţiunile, precum :, asigur&ri de

eapiteluri in carol morţii şi pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente, Desluşiri se dau, şi oferte ô'.- asigurări_ m primesc din comitatele:

Arad, Bichiş, Bihor, Ciănad, Caras-Severin, Timiş şi Torontal

Agentura principală din Arad. Strada (Széchmiyi Nr. 1. casa dlui advocat Dr. Virgil Bogdan etagiul

precim se prin agenturile cereuale şi spociaio.

Băile dr. P. Opre (foste „Katalin".)

Piéta Tököly, colţ cu strada Lazar Vilmos.

Pentru domni şi dame. Modern aranjate : băi de aburi, baeinuri mari cu apă caldă şi

rece , — bai de vană. Duşuri exelente. § «5

Pentru bolnavi îngrijire şi t r a t a m e n t n o u , lupă cele mai noui cuceriri ale ştiinţei.

P r e ţ u i m o d e r a t e .

î m p r u m u t u r i i e f t i n e p e a m o r t i s a ţ i e Recomand în atenţi-mea on. proprietari de pamônt şi proprietari

de case în Arad-cent.ru, eă prin mijlocirea mea pot obţine până la cell mai mari sume şi. pe lângă condiţiuni foarte favorabile

Imwumuturi ieftine amcrti3aţionale ou amortisaţie b 1 0 - 6 0 ani.

Nu coinput înainte nici un fel do remuneraţie, convertesc datorii той, de asemenea la dorinţă anticipez d« la mine cheltuelile de întabulare.

Provocându-mS la faptul, eă de mai mulţi ani la foarte numeroii Щ i-am împlinit spre cea mai nuire înnlţnmire a lor TREBUINŢELE DE HAGII

mntnri, rog cu toată stima pe on. domni proprietari de pămont şi proprie-tari de case, ca în propriul lor int< res cu deplină încredere să se À sexe mie cu afacerile lor de împrumuturi.

împrumuturile sunt pe carnete fle *o /o *Va s i Б0/, pe l â n g ă a m o r t i s a r o c o r e s p u n z ă t o a r e din capi ta l

Institut de împrumut pe iui o»; io si moşii 463 24-Й

S a s u e s î « \ I T l l m o s ARAD, Fó-nt Nr. 6, vis-à.vis cu moara Széchenyi.

Reepuns se dă numai dară la întrebările ce se fac se adungă şi marca po

Instrumente musicale cn preţul de fabrica şi în con­diţii avantagioase se găsesc

în depositul Ini

JOSIF KRISPI1T (Fondat la 1850) Arad, strada Beai Ferancz 28.

Ъ9

Adică: piane lungi şi scurte, Mignon, Fianino, Har- гз moniu, vioară, violoncel, contra-bas, flaut, clarinet, coarde şi arcuşuri. Piane din următoarele fabrici: Bösendorf, Ehrbar, Schweighofen Productiv-Genossen-schaft, Hoffmann, Dörr, Stelzhammer, Stingi, Prokich, Pokorny, Koch şi Korselt, Thek, Petrof, Partart, Beregszăszy, Sponnagel, Magrini, Lindholm, Werhel, шш

Kern „Lira".

Taxa pentru împrumutări, pe lună 3 - 20 coroane.

480 4 12

Institut de cură ) deschis de diminéfa delà 6 óre pană la 7 óre seara

(abstrăgend órele delà 9—11 în. am.) La disposiţia publicului stau următorele mijlóee de lecuire;

Scaldă în lumina electrică: 1. Reuma, podagră, aprindere de nervi (ischias), dureri

la coaste şi la faţă, nevralgia, aprinderi de peliţa peptului şi a foalelui, otrăvire cu metal (argint viu, zinc. argint, plumb),

2. Morburi do sânge (cu ajutorul curei de mercuriu şi iod), Ingrăşarea peste mesura, grăsimea de inimă, aprindere de peliţa rinichilor, boală de z&char (diabet).

3. Anemia, nevrastenia (slăbirea nervilor), nervositatea, 4. Morburi de piele învechite, scrofule, luparea etc. După felul boalei, scalda aceasta poate fl urmată de

lecuirea cu apă rece, de maesagiu sau împachetare. — În­trebuinţarea odată cos tă : 1 fl. 25 cr.; 15 bilete: 15 fl.

Oamee pentru inhalaţie, după metodul delà Gleichen­berg Ems, pentru aprinderi acute şi învechite de gâtlej,! de plumâni, cum şi pentru dilatare do p l ă m â n i şi astma. -întrebuinţarea odată cos tă : 75 cr.; 15 bilete: 9 fl.

Cura cu apă-rece. întrebuinţarea oda tă : 60 c ; 15,, bilete 7 fl.

Gimnastica svedeză pentru întărirea reconvalesc»iiţi!ori cu musculatura slăbită, pentru întărirea băieţilor şi a oame­nilor desvoltaţi, cari sufer de morburi de inimă şi de strlm-tarea coşului peptului.

Taxa lunară delà 10 fl. în sus, după cum c felul caşului de boală.

Fie care bolnav se bucură do căutaren ee 'i-o prescrie medical sëu propriu, sau după sfatul ce însumi 'i-'l Цм. Orî-ce îndeplinirea curei se îmdmplă sub veghiare« mm pe sa alb

B r * A. H E C H T , Arad, strada Templom, palatul Miiiori}.iIor. ТГ{Ф'п: ЛѴ 270

,Tipografia Tribuna Poporului* Aurel Popovici u Barcianu.