Sf. Ioan Gura de Aur - Omilii la postul mare

8/3/2019 Sf. Ioan Gura de Aur - Omilii la postul mare

1/81

COMORILE PUSTIEI 19

SFANTULIOAN GURA DE AUR

OMILIILELA

POSTUL MAREVersiune romneasca mbuntit

pornind de la ediia tradus i ngrijitde Episcopul Roman Melchisedec (1893)

Colectia COMORILE PUSTIEI,

alctuit la iniiativa unor monahi romni de laSfntul Munte Athos,apare cu binecuvntarea

IPS NICOLAEMitropolitul Banatului

Colecie ngrijit de Ignatie monahul

Editura Anastasia

1997


2/81

Cuvnt la Duminica Vameului si a Fariseului

Ideea i vrednicia smereniei

Smerenia nu nseamn ca un pctos s se socoteasc pe sine cu adevratpctos, ci aceea este smerenie, cnd cineva se tie pe sine c a fcut multe imari fapte bune, i totui nu cuget lucruri nalte despre sine, ci zice ca Pavel:Cu nimica pe mine nu m tiu vinovat, ns aceasta nu m ndrepteaz pe mine"(/ Cor. 4, 4). i iari: Iisus Hristos a venit n lume ca s mntuiasc pe cei

pctoi, dintre care cel dinti sunt eu" (/ Tim, l, 15).Aceea este smerenie, cnd cineva cu faptele cele bune ale sale este mai

presus de toi, i totui se njosete nluntrul su. Iar pentru ca s cunoatei ctde bine este a nu gndi cineva lucruri nalte despre sine, nchipuii-v dou

trsuri care se ntrec ntre ele. Trgtorii uneia s fie dreptatea cu mndria, iartrgtorii alteia - pcatul cu smerenia; i vei vedea c trsura pcatului nvingepe cea a dreptii; nu pentru c pcatul ar fi avnd aa de mult putere proprie, ciprin tria smereniei celei legate cu dnsul. i trsura dreptii rmne n urm,nu pentru c dreptatea ar fi foarte slab, ci pentru greutatea i povara mndriei.Adic, precum smerenia, prin puterea ei cea nsemnat, covrete puterea

pcatului si ne ridic pn la cer, aa pe de alt parte, mndria, prin greutatea ipovara ei cea mare, pune stpnire pe dreptate i o doboar la pmnt.

Si ca s vezi c un pctos smerit ntrece pe un drept mndru, adu-i

aminte ele fariseul i ele vameul din Evanghelie. Mulumesc ie, Dumnezeule,c nu sunt ca ceilali oameni, rpitori, nedrepi, desfrnai, sau ca i acest vame"(Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mndria acestui fariseu nu numai c l fcea s senale pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci ntr-un chip nebunesc

batjocorea pe vameul, care sta nu departe de dnsul. Dar acesta ce a fcut? Elnu a rspltit ocara cu ocar, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cungduin, ns sgeata vrjmaului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-aadus lui mrire, pra - cununa de cinste.

Astfel de bine este smerenia, astfel de ctig urmeaz, cnd cineva nu setulbur de batjocoriri i nu se iuete ele semeia altora. Cci noi i ele la cei cene batjocoresc putem s tragem mare folos, precum aceasta s-a ntmplat cuvameul. Adic, pe cnd el primea batjocura, s-a dezbrcat de pcate, i dup cea strigat: Milostiv fii mie, pctosului", el s-a ntors miluit la casa sa, iar acelanu. De aceast dat cuvintele au biruit faptele.

Fariseul, adic, a numrat naintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul sui plata zeciu-ielilor, cellalt ns a grit cuvintele smereniei, i pcatele sale i s-au iertat. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a ascultat numai cuvintele acelea, ci s-auitat n inima elin care ieeau, i aflncl-o smerit i nfrnt, s-a ndurat dednsul, n a Sa iubire de oameni.

Totui, n toate acestea nu se zice c noi am putea pctui ca vameul, cinumai c noi trebuie s fim smerii ca dnsul. Cci dac vameul, acest mare


3/81

pctos, a dobndit harul lui Dumnezeu, pentru c a fost smerit, n ce treaptnalt trebuie s eiobneleasc bunvoina lui Dumnezeu aceia care totodat cusmerenia lor unesc fapte mari i mbuntite ? De aceea, v rog, v ndemn iv conjur s mrturisii totdeauna cu smerenie pcatele voastre naintea

Domnului!Aa, deschide contiina ta naintea lui Dumnezeu, arat-I lui rnile tale, icere ele la Dnsul doctoria cea vindectoare. El nu te va pedepsi pentru acestea,ci le va vindeca; i dac tu ai vrea s le taci ctre Dnsul, El totui tie totul.Spune-le dar pentru ca aceasta s-i foloseasc; spune-I Lui pcatele tale, pentruca tu s te eliberezi ele ele, s te duci de acolo curit si s scapi de scaunul celnfricoat al Judecii.

Noi am i cunoscut n cele zise pn acum vrednicia cea nalt asmereniei, ns ea ni se arat mai mrit n cele urmtoare.

Cci cu adevrat smerenia st mai sus chiar dect mucenicia. Cnd fiiilui Zevedeu s-au rugat Domnului, ca s le dea locurile cele mai dinti ntrumpria Sa, dup povestirea Evanghelistului Marcu, Domnul le-a zis aa:Dei vei bea paharul Meu i v vei boteza cu botezul Meu [adic vei fimuncii ca i Mine], ns a edea de-a dreapta Mea i de-a stnga Mea, nu este alMeu a da, ci celor ce s-au gtit" (Mc. 10, 39-40).

Din acest rspuns noi nvm taina c chiar moartea muceniceasc nueste de ajuns pentru cinstirea cea mai nalt i pentru locul cel mai de sus ncer. Cci vedei, Domnul a zis ctre dnii, c mcar de ar suferi ei moartea ceamuceniceasc, prin aceasta totui nu vor dobndi locurile cele dinti.

Aadar, trebuie s fie alii, care vor putea s arate nc i mai marevrednicie. Aceasta a nsemnat i Hristos prin cuvintele: Putei s bei paharul pecare Eu l beau, i cu botezul, cu care Eu m botez, s v botezai; iar a edeade-a dreapta Mea i de-a stnga Mea, nu este al Meu a da, ci celor ce s-au gtit' 1.El nu vorbete numai de edere, ci ele edere de-a dreapta i de-a stnga, spre arosti ndulcirea de cea mai nalt cinste, de posedarea locurilor celor mai de sus.El vrea s zic prin aceasta: Preoia ele a fi mai cinstii dect alii i ele a fi ridi-cai peste toi, nu o putei dobndi numai prin mucenicie. Dei voi vei rabdaacestea, nu sta n puterea Mea de a v da vou cea mai nalt cinste,ci ea se

cuvine acelora crora li s-a gtit".Dar care sunt acetia ? Voim s vedem cine sunt acei fericii i ele trei ori

fericii, care vor dobandi aceste mrite cununi. Cine sunt ei oare, i ce au fcut eioare ca s se ncununeze att ele mrit? Ascult ce zice Domnul! Cand ceilaliApostoli s-au suprat pe cei doi fii ai lui Zevedeu, pentru c acetia ar fi vrut saib numai pentru dnii locurile cele dinti, iat cum Hristos aduce ornduial

patimii acelora i acestora. El a strigat ctre dnii si a zis: Cpeteniileneamurilor le stpnesc pe ele, i cei mai mari ai lor peste ele domnesc. Iarntre voi nu va fi aa; ci care va vrea s fie mai mare ntre veri, s fie vou slug;

i care va vrea s fie mai nti, s fie cel mai ele pe urm dect toi" (Mc. 10, 42-43).


4/81

Vezi, ei voiau s fie cei dinti, cei mai mari, cei mai nsemnai, asemeneaprincipilor. Pentru aceasta a zis Iisus: Care vrea s fie cel mai mare, acelatrebuie tuturor slug s fie. Dac voi voii s dobndii locul cel dinti i cinsteacea mai nalt, srguii-v a fi cei mai de jos, cei mai smerii, cei mai mici i mai

asculttori".Aadar,fapta bun a smereniei d cinstea cea mai nalt, precum i Fiullui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a ntemeia mpria Sa cea mare i adobndi milioane i milioane de slujitori. Iar tu, cretine, te vei teme oare ca nucumva s te njoseti prin smerenie ? Atunci vei fi tu mai mare i mai nalt dectalii, mai strlucit i mai mrit, cnd te vei njosi pe tine nsui, cnd nu veiumbla dup rangul cel dinti, cnd vei rbda de bun voie umilina, jertfirea desine i primejdia, cnd tu te vei srgui a fi sluga tuturor, gata a face i a suferitoate pentru aceasta.

S cumpnim acestea, iubiilor, i cu toat rvna s ne srguim lasmerenie. De am fi tratai de alii cu semeie, de am fi batjocorii, luai n rs idispreuii, s le suferim toate cu rbdare! Cci nimica nu ne poate aa nla,nici face aa de cinstii i mari, ca fapta bun a smereniei. Dac noi vom ntipri-o n viaa noastr, atunci vom fi prtai tuturor buntilor, prin harul Domnuluinostru Iisus Hristos, cruia mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt se cuvine lauda,mrirea i nchinciunea, acum i n vecii vecilor ! Amin.


5/81

Cuvant la Duminica Fiului Risipitor

Asa va fi bucurie in cerpentru un pacatos ce se pocaieste"

(Lc. 15. 7)

Omul nu trebuie sa deznadajduiasca pentru pacatele sale,dar nici sa nu fie lenes si usuratic la minte

Cand noi stim ca suntem pacatosi, nu trebuie nici sa deznadajduim, nici safim usuratici la minte si lenesi, caci amandoua acestea ne-ar duce la pieire.Adica deznadajduirea ne impiedica de a ne scula din caderea in pacate, iarausuratatea mintii face, ca si cei ce stau, sa se poticneasca si sa cada. Aceasta,asadar, ne rapeste binele pe care il posedam, iara aceea, adica deznadajduirea, nu

ne lasa a ne elibera de relele sub care noi suspinam.Usuratatea mintii ne impinge iarasi afara din cer, unde noi ne aflam, iara

deznadajduirea ne arunca in bezna rautatii. Daca noi insa nu deznadajduim,putem curand sa scapam de aceasta bezna. Socoteste acum puterea amandurora,atat a usuratatii de minte, cat si a deznadajduirii!

Satana a fost la inceput un inger bun, clar fiindca din capul locului a fostusuratic la minte si apoi a deznadajduit, de aceea a cazut asa de adanc, incatniciodata nu se va mai scula. Cum ca el la inceput a fost un inger bun, invatamdin cuvintele Sfintei Scripturi, unde se zice: Vazut-am pe Satana ca un fulger

din cer cazand" (Lc. 10, 18). Aceasta asemanare cu fulgerul ne arata atatstralucirea cea dinainte a Satanei, cat si repeziciunea caderii sale.Pavel a fost la inceput un hulitor al lui Iisus Hristos, prigonitor si vrajmas

al credinciosilor. Dar pentru ca nu a deznadajduit dupa ce a cunoscut ratacirea sacea grozava, de aceea el s-a facut asemenea ingerilor.

Iuda dimpotriva, dintai inceput a fost Apostol, dar pentru ca era usuraticla minte, s-a lasat smintit de pacat, si s-a facut vanzator al Dumnului. insatalharul cel de pe cruce, macar ca savarsise asa de multe pacate, nu a dez-nadajduit si de aceea a intrat in rai.

Fariseul, usuratic fiind la minte, s-a bizuit prea mult pe faptele sale celebune, si de aceea a cazut in pieire; vamesul, dimpotriva, nu a deznadajduit, si deaceea s-a inaltat asa, intrecandu-i pe altii.

Trebuie oare sa va mai arat ca aceasta s-a intamplat si unei cetati intregi?Toata cetatea cea mare Ninive s-a mantuit, pentru ca nu a deznadajduit, macarca hotararea cea dumnezeiasca ii luase toata nadejdea. Adica proorocul nuzisese: Daca va veti pocai, va veti mantui"; ci el zisese de-a dreptul: inca 40de zile si Ninive se va prapadi" (Iona 3, 4). insa cu toate ca Dumnezeu iiamenintase, cu toate ca proorocul le vestise aceasta, iar cuvintele lui nucuprindeau nici amanare, nici conditii, ei totusi nu au deznadajduit, nu au parasitincrederea. Dumnezeu nu le pusese conditii, iar proorocul nu le zisese: Daca va


6/81

veti pocai, va veti mantui"; si el n-a facut aceasta pentru ca si noi, cand auzimasemenea hotarare a lui Dumnezeu, sa nu ne indoim si sa nu parasim nadejdea,ci sa privim la exemplul Ninivei. Nici o sageata a Satanei nu este asa de tare si

primejdioasa ca deznadajduirea, si cand noi deznadajduim, ii facem chiar mai

multa bucurie decat cand pacatuim.Dumnezeu, insa, totdeauna este gata a ierta si pe cel mai mare pacatos,daca ei da prilej de a fi crutat, adica daca vine la pocainta. Voiesc sa va arat cuminsusi Domnul ne asigura si ne fagaduieste aceasta, printr-o pilda.

Au fost doi frati care erau mostenitori ai tatalui lor. Unul dintre dansii aramas in casa, iar celalalt, care a cheltuit toata mostenirea sa, s-a dus instrainatate, pentru ca nu putea suferi ocara saraciei. Eu va amintesc aceasta

pilda, ca sa vedeti ca pacatele noastre se iarta numai daca deschidem ochiiasupra starii noastre.Eu insa zic aceasta, nu spre a face pe cineva usuratic laminte, ci mai vartos pentru a feri pe oricine de deznadajduire, cacideznadajduirea este inca si mai rea decat usuratatea mintii. Fiul cel pierdut esteicoana pacatosului. Dar ce a grait acest fiu, cand se afla in cea mai mareticalosie?

Intoarce-ma-voi la tatal meu", a zis el (Lc. 15, 18). Tatal nu-1 oprise de ase duce in strainatate, pentru ca el sa invete, din incercare, cat de norocit era fiulcare ramasese acasa. Adica adeseori Dumnezeu oranduieste asa, ca noi, cand nune folosesc cuvintele, sa ne invatam si sa ne facem mai cu minte printr-oincercare amara. Aceasta a spus-o insusi Dumnezeu iudeilor, prin profetulIeremia. Cand profetii de mii de ori sfatuisera si indemnasera pe acest popor, iar

el nu urma si nu asculta, Dumnezeu le-a trimis certari si profetul le-a zis:Cerceta-te-va viclenia ta, si rautatea ta te va pedepsi" (Ier. 2, 19). Adica fiindcaei erau atat de nebuni, incat nu ascultau sfatuirile si mustrarile lui Dumnezeu si

petreceau in pacatele lor, de aceea El i-a predat nenorocirii, pentru ca sa se certesi iarasi sa se invredniceasca de Dansul.

Deci, in acelasi chip, fiul cel trecut prin o amara incercare,a invatat sacunoasca cat de rau este a pierde casa parinteasca, drept care el acum s-a intorsindarat. Iara tatal n-a pomenit ratacirea lui, ci 1-a primit cu bratele deschise.Pentru ce a facut el aceasta ? Pentru ca el era tata al lui, iara nu judecator. De

aceea, el a poruncit sa se faca sarbatoare de bucurie si ospat, si toata casa saserbeze si sa se veseleasca.

Ce gandesti tu ? Pacatul oare se rasplateste asa? Nu, nu pacatul, cireintoarcerea; nu calcarea de lege, ci indreptarea.

Iara cand fratele cel mare s-a suparat ele toate acestea, tatal 1-a linistit cucuvintele: Tu in toata vremea esti cu mine, acesta insa era pierdut si s-a aflat,era mort si a inviat (Lc. 15, 31-32).

Cu acestea el vrea sa zica: cand este vorba de a mantui pe un pierdut,nu este locul de a-i face judecata si a porni aspra cercetare asupra lui, ci

trebuie cineva sa fie milostiv si sa ierte. Aceasta este ca la doctor. Cand cinevas-a imbolnavit din pricina unei vieti fara randuiala, doctorul nu-i face mustrari in


7/81

loc de a-i da doctorii, nici nu-1 pedepseste in loc de a-1 tamadui. Cata vreme afost departat de la noi, gandeste parintele, el a fost lasat foamei, rusinii si celormai infricosate ticalosii de tot felul. De aceea zice el: A fost pierdut si s-a aflat,mort si a inviat". El prin aceasta voieste sa zica celuilalt fiu: Uita-te nu la cele

de fata, ci cumpaneste marimea ticalosiei lui celei de dinainte. Tu ai acuminaintea ta un frate, nu un strain"! El s-a intors la tatal, si acesta nu-si mai poateaminti cele de dinainte, ci isi mai aminteste numai de acele ce il misca la com-

patimire, la indurare, la pogoramant si crutare. De aceea el si vorbeste numai elecele ce patimise fiul sau, nu insa si de cele ce facuse el. Nu pomeneste ca acelacheltuise in destrabalari toata averea sa, ci numai ticalosia cea inmiita cu careavusese a se lupta.

Cu aceeasi ravna, ba chiar cu mai mare, pastorul cel bun a cautat oaia ceapierduta, in pilda cea dinainte, fiul cel ratacit s-a intors singur; insa pastorul aalergat dupa oaia cea ratacita, iar cand a aflat-o, a luat-o pe umerii sai si s-a

bucurat pentru dansa mai mult decat pentru celelalte, care nici cand nu sepierdusera (Lc. 15, 5). Dar socoteste cum a adus el indarat oaia cea pierduta. Eln-a certat-o, nici n-a pedepsit-o, ci a luat-o pe umerii sai si a adus-o el insusi laturma indarat.

Deci, stiind noi ca Dumnezeu pe pacatosii ce se intorc la El nu numai canu-i respinge, ci ii primeste tot asa de prietenos ca si pe cei drepti, si nu numaica nu-i pedepseste, ci El insusi umbla dupa dansii si-i cauta, si aflandu-i se

bucura de ei mai mult decat de cei drepti; stiind noi acestea, de suntem pacatosi,sa nu deznadajduim, iara, pe de alta parte, nici de faptele cele bune ale noastre sa

nu ne inchipuim nimica.Sa tremuram pentru noi, ca nu cumva prin bizuinta sa cadem in pacat; iar

daca am cazut, sa aducem pocainta. Precum am zis de la inceput, doua lucruri nearunca in pierzare, adica bizuirea noastra cea falsa, cand ne semetim, sideznadajduirea, cand am cazut. De aceea, Pavel, spre a-i face atenti pe cei cecred a sta neclintiti, zice: Celui ce i se pare ca sta neclintit, sa ia aminte sa nucada(I Cor. 10, 12). Iara pentru a scula iarasi pe cei cazuti, si spre a destepta inei o ravna noua mai mare, scrie el catre Corinteni: Voi plange pe multi [dintrevoi], care au pacatuit si nu s-au pocait" (II Cor. 12, 21).

El socoteste prin aceasta ca aceia care nu s-au pocait sunt mult mai dejelit decat cei ce au pacatuit. Iara profetul Ieremia a zis: ,,Au doara cel ce cadenu se scoala; sau cel ce se abate nu se intoarce?" (Ier. 8, 4). La fel ne sfatuiesteDavid, cand zice: O de I-ati auzi glasul care zice: Sa nu va invartosati inimilevoastre..." (Ps. 104, 8).

Asadar, sa nu deznadajduitii, ci sa avem nadejde tare la Dumnezeu, sagandim la noianul cel nemasurat al harului Sau si al iubirii de oameni, sa nescapam de constiinta cea rea si, cu toata ravna si osardia, sa ne sarguim la faptacea buna, facand pocainta sincera si serioasa; pentru ca noi inca de aici sa

lepadam toate pacatele cele savarsite, ca sa ne putem infatisa la scaunul judecatiilui Hristos si sa dobandim imparatia cea cereasca, careia fie ca noi toti sa-i fim


8/81

partasi prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruiaimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se cuvine cinstea si marirea, acum si invecii vecilor! Amin.


9/81

Cuvntla Duminica Lsatului sec de carne

"Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,cu putere si cu slav mult" (Lc. 21, 27)

Gndirea la iad i la mpria ceruluitrebuie s ne fereasc de pcat

"Noi toi trebuie s ne artm naintea scaunului Judecii lui Hristos, cas ia fiecare dup cele svrite prin trup, ori bine ori ru" (II Cor. 5, 10).S ne nfim, rogu-v, naintea scaunului Judecii lui Dumnezeu, ca i cum El ar

sta naintea noastr, ca i cum Judectorul ar fi aezat pe dnsul i ca i cum toate faptelenoastre ar fi descoperite. Aa, noi trebuie nu numai s ne artm naintea acestui scaun de

judecat, ci vom fi naintea lui cu totul dezvelii. Nu roii oare ? Adeseori am voit noi maibucuroi s murim dect unele fapte de ruine ale noastre s fie cunoscute prietenilor notricelor vrednici de cinste. Dar ce vom simi noi atunci cnd pcatele noastre vor fi descoperitengerilor i oamenilor, si nou nine ne vor fi inute naintea ochilor?

Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul: Mustra-te-voi i voi pune naintea

feei tale pcatele tale" (Ps. 49, 22). Deci noi chiar acum, cnd Ziua Judeciieste nc departe i numai se vestete, murim de groaza contiinei, ce va fi cunoi atunci cnd toat lumea va fi adunat, cnd toi ngerii i otile cereti vor fide fa, cnd trmbiele vor suna, cnd drepii se vor rpi n nori i se va nlaun grozav ipt de tnguire al pctoilor ? Ce groaz ne va cuprinde atunci ?Unul - zice Domnul - se va lua, altul se va lsa" (Mt.24, 40). Ce vor simi ei,cnd vor vedea c unii s-au luat cu cinste mare, iar ei, dimpotriv, au fostrespini cu mult ruine ? Aceast durere, eu zic i m jur, c nu este cu putina se descrie prin cuvinte. Vzut-ai pe cineva care se duce la moarte ? Ce socotiivoi c trebuie s simt un astfel de biet pctos cnd face aceast trist cale de

pe urm ? Ce n-ar face i n-ar suferi el bucuros, numai s scape de aceastnfricoat pedeaps de moarte ?

Dar ce vorbesc eu despre cel osndit la moarte ? La o execuie se adunmulime de popor, dintre care aproape nici unul nu cunoate bine pe nenorocitulacela, ns dac ar putea cineva s se uite n inimile acelor mii, ce stau mprejur,cu greu s-ar putea afla unul care s fie aa de vrtos la inim sau aa de crud inesimitor, nct duhul lui s nu fie cuprins de fric, mhnit i zdrobit. Iar dacnoi ne tulburm si ne micm atta cnd se duc la moarte alii, care nu suntaproape de noi, ce vom simi oare noi atunci cnd ne va ajunge pe noi nine o

soart cu mult mai nfricoat, cnd noi vom fi ncuiai afar de bucuria ceanegrit si osndii la munca cea venic ?


10/81

Chiar dac n-ar fi iad, totui ar fi o pedeaps grozav de a fi scos afardin mrirea aceea negrit. Sau credei voi c ar fi un chin mic aceste de a nu ficineva n partea acelor fericii i a nu se nvrednici de acea mrire negrit, a fiscos din acea ceat mrit i din acele bucurii nesfrite ? Dar dac la acestea se

mai adaug nc ntunericul, nc scrnirea dinilor, nc lanurile celenedezlegate, viermele care nu moare niciodat, focul cel nestins, spaima ichinurile de tot felul; dac limba arde ca la mbuibatul cel bogat, de pild; dacnoi ipm fr a fi auzii de cineva i suspinm de durere fr a fi bgai nseam, nefiind nimeni care s ne mngie nu suntem noi oare atunci cei mainenorocii i cei mai vrednici de plns dintre toate fpturile ?

Cnd noi vizitm o temni si vedem pe cei nenorocii, pe unii legai culanuri de fier, pe alii zcnd n camere ntunecoase, ne nfiorm i ne strduims facem totul ca s nu ajungem i noi ntr-o asemenea ticloie. Dac la o astfelde privire noi ne cutremurm, ce se va ntmpla oare cu noi atunci cnd,nctuai, ne vom arunca n prpastia iadului? Lanurile de acolo nu sunt de fier,ci de foc, care niciodat nu se stinge, iar cpeteniile temniei nu sunt din neamulnostru, c poate li s-ar insufla comptimire i mil de noi, ci sunt duhurile celerele, nfricoate i nemilostive, care ne muncesc i ne chinuiesc pentru pcatelenoastre.

La ele nu folosesc cu nimic banii i darurile i toate mituirile; nc suntzadarnice i toate rugminile i vorbele cele prieteneti, neputnd aduce nici ouurare. Aici nu este iertare, nici pogormnt.

Chiar dac Noe, Iov i Daniil ar vedea pe rudele lor n acest loc de

pedeaps, nu ar cuteza s mijloceasc pentru dnii, nici n-ar putea s le ntindvreo mn de ajutor (Iez. 14, 14).

De aceea, nimeni, care nu este bun, nu poate ndjdui dup moarte osoart bun, chiar de ar numra mii de sfini ntre strmoii si, ccifiecare, zice Apostolul, va lua dup cum a lucrat n viaa cea trupeasc, oribine, ori ru" (II Cor. 5, 10).

Aceste cuvinte, iubiilor, trebuie s strbat n auzul nostru i s ne facmintoi.

De arde n tine focul poftelor celor pctoase, gndete la focul acelei

pedepse, i focul cel dinti se va stinge n tine.Gndeti tu s spui vreun neadevr ? Adu-i aminte de scrnirea dinilor

cea din iad, i frica de dnsa va fi fru pentru gura ta.Plnuieti tu s svreti o rpire ? Ascult glasul Judectorului, care

zice: Legai-i minile i picioarele i-l aruncai ntru ntunericul cel maidinafar" (Mt.25, 40); dac gndeti la aceasta, ndat vei goni de la tine poftacea rea.

De eti mpietrit i nemilostiv, adu-i aminte de cele cinci fete nebune,care nu aveau untdelemnul faptelor celor bune i milostive, iar pentru aceea au

fost ncuiate n afara cmrii mirelui; numai gndete la aceasta, si tu ndat tevei face blnd i milostiv.


11/81

Sau dac tu eti dedat la beie i la mbuibare, o, atunci gndete numai lambuibatul cel bogat, cum zicea el: Trimite pe Lazr, s-i ntind vrfuldegetului n ap i s-mi rcoreasc limba mea cea nvpiat" (Lc. 16, 24).Gndete cum el nu i-a ajuns dorina, i curnd te vei lsa de aceast patim, n

acelai chip vei putea tu s mplineti i toate celelalte porunci ale luiDumnezeu, cci Dumnezeu n-a poruncit nimica ce ar fi prea greu.Pentru ce ns poruncile Lui par a fi aa grele ?Aceasta provine de la lenevirea noastr i de la uurtatea minii, adic,

precum cele mai grele i ostenitoare sunt uoare cnd noi avem rvn, aa pe dealt parte, cnd noi ne lenevim, pn i cele uoare ni se par de tot grele i denendurat.

Dac noi vom cumpni toate acestea, nu-i vom ferici pe cei ce duc o viadesftat, innd mas scump, ci vom privi numai spre sfrit. Aici ei i ungtrupul cu mirodenii, dar acolo i ateapt viermele i focul.

Tot aa de nenorocii sunt i aceia care se mbogesc prin rpire. Ccicare este sfritul lor ? Aici ei au truda i primejdia, iar dincolo i ateaptnchisoarea cea venic i ntunericul cel mai dinafar.

Dar nici cei ce caut mrirea nu sunt norocii. Aici ei triesc nprefctorie si n zgrcenie, cci pururea caut la judecata altora, iar dincolo iajunge pedeapsa cea mare i nenorocirea cea venic.

Dac noi vom gndi i vom judeca aa, de-a pururea punnd astfel decugetri mpotriva patimilor noastre celor rele, atunci noi degrab vom svrifapta cea bun, vom nbui dragostea ctre cele pmnteti i simitoare i vom

aprinde dorina de cele viitoare i venice.Sau oare viaa cea de acum are ea ceva aa de statornic, aa de minunat,

aa de rar, nct noi s ntoarcem spre ea toat rvna noastr ? Nu vedem noioare cum toate n lume se nvrtesc, vin i se duc, schimbndu-se ca ziua inoaptea, ca vara i iarna ? De aceea noi totdeauna s am n noi mai multdorina bunurilor celor viitoare i venice, cci pe cei drepi i ateapt o maremrire, care nu se poate spune prin cuvnt. Adic noi, la nviere, vom primitrupuri ce nu putrezesc i vom fi soi ai mpriei i mririi lui Iisus Hristos.

Ce va s zic aceasta putei vedea din cele urmtoare. Negreit, noi nu

putem cunoate cu desvrire mrirea ce ne ateapt la nviere; eu ns m voincumeta, pe ct este cu putin, a lmuri aceasta printr-un exemplu luat dinviaa cea pmnteasc, nchipuiete-i c tu ai fi btrn i foarte srac, i ccineva i-ar fgdui deodat a-i da iari tinereea, a te face iari nfloritor i

puternic, ca oricine, ba nc a-i da pe o mie de ani o mprie mare si ntins,care se vandulci de cea mai mrit pace; ce nu ai face i ce nu ai suferi tu oare

pentru ca s dobndeti cu adevrat o asemenea fgduin ?Dar, iat, Hristos i fgduiete nu numai atta, ci nc cu mult mai mult.

Cci deosebirea ntre tineree i btrnee nu este aa de mare, ca ntre

putreziciune i neputreziciune, iar deprtarea dintre mprie si srcie nu esteaa de mare ca ntre viaa cea de acum i mrirea cea viitoare. Aseamn-le una


12/81

cu alta i vei vedea c ele stau una ctre alta ca umbra i adevrul. Dar eunicidecum n-am zis ndeajuns, cci marea deosebire ntre viaa cea viitoare iaceasta de acum nu se poate rosti prin cuvinte.

Dac se uit cineva la deosebirea duratei timpului, deosebirea ntre

amndou vieile este att de mare c nici o gndire nu o poate cuprinde; saucum ar putea cineva s pun n alturare viaa noastr cea scurt de acum cucealalt, care nu are margine i care dureaz venic ? Ba nc orice ar voi cinevas aduc, deosebirea ntre amndou vieile nu se poate descrie dup cuviin.Dac strlucirea trupului celui nviat a asemna-o cu razele soarelui, cu luminafulgerului, totui a zice prea puin. Si pentru o astfel de mrire nu trebuie noi s

jertfim i bani, i via i totul ? Dac un mprat pmntesc te-ar primi npalatul su i te-ar face mai nsemnat dect toi ceilali, te-ar cinsti i te-ar drui,nu te-ai crede tu oare cel mai norocit?

Iar cnd Dumnezeu voiete a te primi n palatul Su cel mprtesc dincer, cnd mpratul mprailor voiete a te cinsti i a te face nsemnat, cnd tu ais strluceti ntre ngeri i ai s te ndulceti de mrirea cea negrit, tu testnjeneti, pe cnd ar trebui cu bucurie i sltnd s jertfeti nsi viaa ta

pentru aceasta.Tu faci toate numai ca s dobndeti o dregtorie, un post de cinste pe

pmnt; iar cnd i se fgduiete mpria cerului, o mprie venic, atuncitu te leneveti i te retragi.

O, nchipuie-i n duhul tu cerul, aceast nlime nesfrit, aceastlumin strlucitoare, cetele ngerilor i ale arhanghelilor, i toate puterile cereti

i stpnirile, i totodat gndete la Ziua Judecii; atunci vei socoti mic toatmrirea cea pmnteasc i vei vedea o privelite care te va umple de fiori i degroaz! Tu vei vedea, cu duhul, cum cerul se deschide i Unul Nscut Fiul luiDumnezeu, ntru mrirea Sa pogoar la Judecat, nconjurat nu de sute, ci demulte mii de ngeri. Toate se vor umple de groaz i de fric, pmntul se vadespica i toi oamenii, de la Adam, vor iei i vor nvia. Iar Hristos nsui se vaarta cu o mrire care, prin strlucirea Sa, va ntuneca lumina soarelui i a lunii.Ah, ce nepricepere ar fi, cnd pe noi ne ateapt astfel de bucurii i mrire, s nune lipsim cu totul de acestea de acum i s nu gndim la amgirea Satanei, care

ne abate de la nite lucruri aa ele mari, dndu-ne pulbere i noroi pentru ca srpeasc cerul, aratndu-ne chipuri de umbre pentru ca s ne smulg bunurilecele adevrate! Iar chipuri de umbr sunt bucuriile i bogiile cele pmnteti.Cnd va veni atunci lumina, se va arta c cei ce adeseori preau cei mai bogai,sunt ntr-adevr cei mai sraci. Acum noi, iubiilor, tiind toate acestea, sfugim de nelciunea Satanei, ca s nu ne osndim mpreun cu dnsul i s nune zic Judectorul: Ducei-v de la mine, blestemailor, n focul cel venic,care este gtit diavolului si ngerilor lui" (Mt.25, 41).

Aa, nsui Domnul ne ngrozete cu iadul. De aceea s nu ne ndoim de

existena iadului, ca s nu ajungem ntr-nsul. Cci cine nu crede c este iad,pururea va fi uuratic la minte si lene, iar cel ce va fi aa, desigur va ajunge n


13/81

iad. De aceea s nu ne ndoim de iad, ci foarte mult s vorbim despre dnsul, caastfel cuatt mai puin s pctuim.

Amintirea acestor conversaii i griri, dac ele sunt vii ntre noi, ne vorputea curai de toat rutatea, ca o doctorie amar. S ntrebuinm cu srguin

aceast doctorie, ca s ne putem curai de pcate i nvrednici s vedem peDumnezeu, mprtindu-ne de fericirea cea cereasc, prin harul i iubirea deoameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cruia se cuvine cinstea n veciivecilor! Amin.


14/81

Cuvantla Duminica Lasatului sec de branza

Omilia despre profetul Iona si despre postFost-a cuvantul Domnului catre Iona: Scoala-te si mergi la Ninive,

cetatea cea mare" (Iona l, 1-2). Dar ce trebuia el sa vesteasca acolo? El trebuiasa strige: inca trei zile si Ninive se va prapadi" (Iona 3, 4). Dar pentru ce, oDumnezeule, poruncesti sa se vesteasca mai inainte nenorocirea pe care voiestisa o trimiti ? Raspunsul lui Dumnezeu este: Tocmai ca sa nu fac ceea ce am

poruncit sa se vesteasca". Pentru aceea Dumnezeu ne-a amenintat si cu iadul, pentru ca sa nu ne arunce in iad. El zice catre noi cam asa: Teme-te decuvintde Mde, si nu vei tremura de faptde Mde".

Insa pentru ce oare hotaraste El un termen asa de scurt de iertare ? Pentruca tu sa cunosti fapta cea buna a ninivitenilor, care in asa de putine zile s-au

pocait de asa de multe pacate si le-au starpit. Totodata, trebuie sa te minunezi deindurarea lui Dumnezeu, careia i-a fost de ajuns o pocainta atat de scurta pentruatat de multe pacate; de aceea tu nu trebuie sa cazi in deznadejduire, macar de aifi savarsit mii de pacate. Precum un om lenes si delasator, care, desi are timp de

pocainta, totusi nu savarseste nimic insemnat, ci din usuratatea mintii, intarziede a se impaca cu Dumnezeu; pe cand dimpotriva, cel ravnitor si dispus la

pocainta, in timp scurt poate face indestulare pentru pacatde multor ani.

Nu s-a lepadat oare Petru de Domnul de trei ori ? Si a treia oara n-a facutel oare aceasta cu juramant ? Nu s-a temut el oare de vorbde unei slujnicenebagate in seama ? Si ce ? Avut-a el oare trebuinta de multi ani spre a se

pocai ? Nicidecum, ci intr-o noapte a cazut si iarasi s-a ridicat, intr-o noapte s-aimbolnavit si iarasi s-a insanatosit. Dar cum s-a facut aceasta ? El a plans si s-a.vaitat, si nu in chip obisnuit, ci plin de ravna si de seriozitate. De aceeaEvanghelistul nu zice numai: ,,a plans", ci: a plans cu amar" (Mt. 26, 75).

Insa cat de mare a fost puterea acestor lacrimi, cuvintde nu o pot spune;dar urmarea lucrului arata aceasta. Adica, dupa acea cadere grea - si ce cadere in

pacat putea fi mai cumplita decat lepadarea de Domnul ? -Hristos iarasi a asezatpe Petru in vrednicia sa cea de mai inainte si iarasi i-a dat dregatoria intaietatii inBiserica, si, ceea ce este mai mult, el ne spune ca dragostea lui Petru este maimare decat a tuturor celorlaltiApostoli, cand il intreaba: Petre, Ma iubesti tumai mult decat acestia?" (In. 21, 15).

Poate tu vei zice ca pe niniveteni de aceea i-a iertat Dumnezeu asa deusor, caci ei nu erau invatati in religia cea adevarata, dupa cum zice SfantaScriptura: Sluga care nu a stiut voia Domnului sau, si a facut cde vrednice de

batai, se va bate putin" (Lc. 12, 48). Pentru ca tu sa nu pui aceasta impotriva, ti-am adus caderea Sfantului Petru, care, desigur, cunostea cu desavarsire voiaDomnului, insa iata ca el, macar ca a pacatuit, ba inca a savarsit cel mai mare


15/81

pacat, totusi a dobandit din nou cea mai mare incredere. De aceea, nudeznadajdui nici tu pentru pacatde tale.

Mai rau decat insusi pacatul este impietrirea in pacat; si inca si mai raueste, la cadere, cand cineva nu se scoala iarasi. Aceasta o deplange Pavel mai

mult si o socoteste mai vrednica de tanguit, cand scrie Corintenilor: Ma tem canu cumva, venind iarasi, sa ma smereasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pemulti care au pacatuit mai inainte si nu s-au pocait de necuratia, de desfranareasi de necumpatarea pe care le-au facut" (II Cor. 12, 21).

Dar care timp ar putea fi mai potrivit pentru pocainta decat tocmai timpulpostului ?

Dar sa ne intoarcem la istoria profetului Iona. Dupa ce a auzit el acestecuvinte ale Domnului, s-a sculat si s-a dus la Iopi, spre a fugi de la fataDomnului la Tharsis'' (Iona l, 3). O, omule, unde voiesti sa fugi ?

Nu stii tu oare, ce zice Psalmistul: Unde ma voi duce de la duhul Tau, side la fata Ta unde voi fugi?" (Ps. 138, "7). Poate undeva pe pamant ? Insa alDomnului este pamantul si plinirea lui" (Ps. 23, 1). Sau in lumea cea de desubt ?Dar de ma voi pogori si acolo - zice Psalmistul -Tu de fata esti" (Ps. 138, 8).Sau in cer? Insa de ma voi sui in cer, Tu acolo esti" (loc. cit.).

Sau poate cumva in mare ? Dar si acolo mana ta ma va apuca''', ziceSfanta Scriptura (biidem, 10), precum tocmai s-a intamplat lui Iona. Cu toateacestea, pacatul are acea insusire ca umple sufletul nostru de multa nebunie.Adica, precum cei ametiti si beti nebuneste si fara prevedere sovaiesc in toate

partile, chiar si cand in apropierea lor ar fi o bezna sau o prapastie adanca, sau

altceva asemanator, in care ar putea sa se rostogoleasca, tot asa se li intampla sipacatosilor, imbatati, ca de vin, de pofta de a savarsi pacatul, ei sovaiesc in toatepartile, nu stiu ce fac si nu vad nici primejdia cea de fata, nici pe cea viitoare.

Pentru ce, spune-mi, Iona, pentru ce vrei tu sa fugi de Domnul ? Rabdaputin si cu fapta te vei incredinta ca nu poti sa fugi la mare, care si ea este osluga a lui Dumnezeu. Deci, abia s-a suit Iona in corabie, ca marea a inaltatvalurile sale si a aruncat undele sale pana la cer. Marea a facut ca robul celcredincios, care intalnind pe un alt rob care a pradat pe stapanul sau, nu-1 pierdedin vedere si impiedica pe oricine ar voi sa-1 ia, pana ce robul cel necredincios

nu s-a intors indarat, indata ce ea a intampinat si a cunoscut un alt robnecredincios, pricinuieste mii de greutati corabierilor care 1-au primit, mugestesi, macar ca nu face chiar judecata, totusi ameninta a inghiti corabia impreuna cuoamenii, daca nu se va preda robul cel necredincios.

Deci, ce au facut corabierii in acea furtuna ? Au aruncat proviziile dincorabie (Iona l, 5). Corabia insa nu s-a usurat, caci povara cea mai grearamasese in ea, adica profetul cel pacatos; atat de greu nu prin trupul sau. ci prin

pacat.Caci nimica nu este asa de greu si apasator ca pacatul; de aceea, pro-

fetul Zaharia l-a infatisat sub icoana unui bulgare de plumb (Zah. 5, 7); iara


16/81

David descrie firea pacatului prin cuvintde: Pacatele mele au covarsit-capulmeu, ca o sarcina grea s-au ingreuiat peste mine" (Ps.37, 5)

Si Hristos a strigat catre cei ce au trait cu multe pacate: Veniti catre Minetoti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni" (Mt. 11, 28).

Asadar, pacatul lui Iona a ingreunat corabia si o ameninta cu pieirea. Intreacestea, Iona zacea dedesubt in corabie si dormea. Somnul, desi era greu, nu eraplacut, ci trist; era un somn in care el cazuse nu din nepasarea de primejdie, cidin melancolie.

Adica, robii care nu s-au inrautatit, pricep indata ca au gresit. Asa a fost sicu Iona. Dupa ce a savarsit pacatul, el indata a cunoscut marimea greselii sale.Asa este firea pacatului. Odata pacatul nascut, el pricinuieste sufletului, ce l-anascut, nenumarate dureri. Se intampla cu totul altfel decat la nasterea ceafireasca.

Odata ce femeia a nascut, vaietele ei inceteaza. Dimpotriva, pacatultocmai dupa nasterea sa chinuieste mai mult sufletul din care s-a nascut.

Deci, ce face carmaciul corabiei ? A venit la Iona si i-a zis: Scoala-te siroaga pe Dumnezeul tau" (Iona 1,6). Asadar, el stia din experienta ca aceea nuera o furtuna obisnuita, ci era trimisa de Dumnezeu, impotriva careia nu ajungemestesugul oamenilor si mana carmaciului nimica nu ispraveste. El a vazut ca incazul de fata avea trebuinta de un alt carmaci mai puternic, adica de acela carecarmuieste toata lumea, de ajutorul cel ceresc. De aceea, corabierii au parasitcarma si odgoanele si toate celelalte, si au ridicat mainile lor la cer, spre a chema

pe Dumnezeu in ajutor.

Si cand aceasta n-a folosit la nimic, atunci ei, zice Sfanta Scriptura auaruncat sorti, iar sortii au descoperit pe cel vinovat (Iona l, 7). Insa ei nu 1-auaruncat indata in mare, ci 1-au tinut in mijlocul furtunii si al freamatului, ca sicum ar fi fost liniste, au format judecata in corabie, ca el sa vorbeasca pentrusine si sa se apere, si totul s-a cercetat cu asa amanuntime ca si cum ei ar fitrebuit sa dea cuiva socoteala despre hotararea lor de judecata.

Asculta numai cum totul seamana a fi cercetat judecatoreste: Spune nouace este lucrul tau si de unde vii si incotro mergi, si din ce tara si din ce popor estitu ?" (Iona l, 8)!

Marea cea mugitoare 1-a parat, soarta 1-a aflat si a marturisit contra lui, eitotusi nu au rostit indata hotararea de osanda asupra lui, ci au urmat ca la o curtede judecata, unde, cu toate ca sunt de fata paratii, martorii si dovezile, totusiosanda mortii nu se rosteste, pana ce paratul insusi nu marturiseste nelegiuireasa. Asa au facut si corabierii aceia. Macar ca erau oameni neinvatati si nestiutori,ei totusi au urmat obiceiul judecatoriei, si inca intr-o astfel de mugire si invaluirea marii, incat ei abia puteau rasufla. De unde oare, iubitilor, venea aceasta putereatat de prevazatoare impotriva profetului ?

Ea venea de la pronia si de la intdepciunea lui Dumnezeu.

Adica Dumnezeu a ingaduit acestea, ca sa aduca aminte profetului ca eltrebuie sa fie bland si iubitor de oameni. Aceasta era ca si cum ar fi strigat catre


17/81

dansul si i-ar fi zis: Urmeaza acestor corabieri, acestor oameni altminterineinvatati. Ei nu socotesc lucru mic o singura viata, se poarta nu fara crutarechiar si cu o singura persoana; tu, dimpotriva, ai expus la primejdia pieirii ocetate intreaga, cu atat de multe mii de locuitori. Ei, macar ca au descoperit pe

pricinuitorul rautatii izbucnite asupra lor, totusi, nu s-au napustit asupra lui cujudecata osandirii; tu insa, macar ca nu ai parat pe nimeni dintre niniveteni,totusi ii arunci in nenorocire si in pierdere.

Eu ti-am poruncit sa te duci la dansii si, prin predicarea ta sa-i chemi lamantuire; tu insa n-ai ascultat; dimpotriva, acesti corabieri,fara a le cere cineva,fac totul ca sa te scape ; de pedeapsa pe tine, cel vinovat. Adica, cu toate camarea s-a infatisat ca paras al profetului si sortii au marturisit contra lui, si elinsusi a recunoscut si a marturisit fuga sa, cu toate acestea ei nu s-au grabit a-1

pierde, ci s-au oprit, au cercat si au facut totul ca, la o asemenea vaditavinovatie, de va fi cu putinta, sa nu-1 predea marii, insa marea, sau mai bineDumnezeu, n-a ingaduit aceasta, voind, atat prin corabieri, cat si printr-unmonstru din mare, sa aduca pe profet la o cale mai buna. Deci, cand ei au auzit

pe Iona zicand: Luati-ma si ma aruncati in mare, si se va alina marea asupravoastra" (Iona l, 12), ei n- u voit sa faca aceasta, ci au carmit spre tarm; valurileinsa i-au impiedicat.

Tu pana acum ai judecat pe profet pentru fuga lui; asculta-l acum cumgraieste in pantecele chitului de mare si cum marturiseste nedreptatea sa. Acolo,adica in fuga, el a gresit ca un om de rand, iar aici s-a aratat ca un profet.Asadar, marea 1-a luat si 1-a inchis in pantecde unui monstru, ca intr-o temnita.

El nu s-a nimicit nici de valurile cele infricosate, nici de monstrul cel inca si maiinfricosat care 1-a inghitit; ba mai mult, acesta din urma 1-a mantuit si 1-a dus la

Ninive; iara el s-a dus apoi acolo si a vestit hotararea Domnului pentru pierdereacetatii. Ninivetenii au auzit aceasta, au crezut cuvintele lui, nu le-au nesocotit, cis-au grabit indata la post, barbati si femei, si robi si stapani, capetenii si supusi,copii si batrani; ba chiar nici animalele cele fara de minte n-au fost scutite de

pazirea acestei datorii.Pretutindeni se vedeau haine de pocainta, pretutindeni cenusa,

pretutindeni lacrimi si suspine, insusi imparatul s-a pogorat de pe tron, a depus

coroana sa si s-a imbracat in vestmant de pocainta; si cu chipul acesta ei aumantuit cetatea de pieire. Aici s-a putut vedea ceva rar, adica porfira standindarat, in dosul hainei celei de pocainta.

Ceea ce n-a putut porfira, a ispravit vestmantul cel de pocainta, iar cen-a putut coroana, a putut cenusa.

Asadar, vezi cat de adevarat este ceea ce zic eu, ca cineva nu trebuie sa seteama de post, ci sa se teama de viata cea desfatata, de lacomie si de imbuibare,indoparea si imbuibarea au zguduit cetatea Ninivei si au dus-o aproape de pieire.Postul insa iarasi a intarit cetatea.

Cu postul a intrat Daniil in groapa leilor, umbland printre fiarde aceleagrozave ca printre niste oi. Cu postul au intrat cei trei tineri in cuptorul cel


18/81

infocat din Babilon, mult timp petrecand in flacara. Iata rodurile cele marite alepostului!Dar vei zice, poate: postul slabeste trupul. Dar asculta ce invata Sfanta Scriptura:Chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinlauntru insa se innoieste

din zi in zi" (II Cor. 4, 16).Afara de aceasta, daca vei cumpani lucrul mai cu de-amanuntul, vei aflaca postul este chiar folositor sanatatii, intreaba pe doctori, si ei cumpatarea siinfranarea o vor numi mama a sanatatii, pe cand din imbuibare si din viata ceadesfatata provin mii de boli. Acestea sunt niste lucruri otravite, care ies dintr-unizvor otravit, si vatama atat sanatatea trupului, cat si a sufletului.

Asadar, sa nu ne infricosam de post, care ne libereaza de nenumaraterautati. Eu zic aceasta nu fara temei, ci pentru ca stiu ca unii se tem de post, cade un tiran cumplit, astfel ca ei insisi se vatama pe sine, prin imbuibare sinecumpatare. Eu, deci, va indemn sa nu pierdeti prin desfatare si betie folosuladus de post. Cand cineva, pentru stricarea de stomac, trebuie sa ia doctorie, darmai intai isi incarca stomacul cu mancari nesanatoase, atunci el, desi simteamaraciunea doctoriei, nu are de la ea nici un folos. Tocmai asa se intampla cutine, cand inainte de a incepe postul, mai intai te umpli cu mancare si cu bautura,ca apoi a doua zi sa primesti doctoria postului. Tu simti atunci numai ne-

placerea, dar n-ai nici un folos de la dansa, fiind luata toata puterea doctoriei,prin necumpatarea cea savarsita de tine. Cand tu insa vei lua doctoria postului cucumpatare trupeasca si cu trezvie sufleteasca, ea va putea curati multe din

pacatde tale cele vechi.

Asadar, sa nu intram in post beti si ametiti, nici sa nu trecem de la postiarasi la betie, ca sa nu se intample cu noi ceea ce se intampla cu un trup slab,care, impins fiind mai tare, cade. Acelasi lucru se intampla sufletului nostru,daca el la inceputul si la sfarsitul postului se inveleste de norul necumpatarii si al

betiei. Aceia care se lupta cu fiarele cele salbatice pazesc si invelesc in tot chipulcu putinta membrele cele de capetenie. Asemenea fac acum multi oameni in fata

postului.Ei privesc postul ca pe o fiara salbatica, cu care trebuie sa se lupte, si deci

se inarmeaza cu imbuibarea, se invelesc cu lacomia si cu imbuibarea si asa

asteapta venirea postului, care totusi nu este salbatic si infricosat, ci infatisarealui este blanda si lina. Daca intreb pe vreunul: De ce te imbeti tu astazi ?", elzice: Pentru ca maine am sa incep postul", insa spuneti, nu este aceasta oare onebunie infricosata, de a voi sa inceapa cu suflet necurat aceasta maritaindeletnicire cu fapta cea buna ?

Am mai avea multe de zis, dar pentru cei intelegatori este destul aceasta,de vor voi sa faca indreptare vietii lor. Fie ca noi, prin postul nostru, sa ne facemvrednici de imparatia cerului, pe care sa ne-o dea harul si iubirea de oameni aDomnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se

cuvine marirea, acum si-n vecii vecilor ! Amin


19/81

Cuvntla Duminica nti a Sfntului i Marelui Post

Atunci dus a fost Iisus n pustie de duhul,

ca s se ispiteasc de diavolul''(Mt. 4, 1)

Nu arunca vinovia pcatelor tale asupra Satanei

Astzi vom vedea c, dei Satana ne ispitete, el totui nu este vinovat nnenorocirea noastr numai dac noi nine vom lua seama bine asupra noastr.Cine ns este uuratic la minte i nu are un ndemn tare spre bine, acela cade n

pcat i se arunc pe sine n pierzare, chiar de nu ar fi diavolul. Satana negreitvoiete s ne piard; eu tiu aceasta, i nimeni nu o tgduiete. Dar s luaiaminte la cele pe care am s le zic acum.

1. Spre a arta c nu Satana, ci propria noastr nengrijire este pricinapcatelor noastre, voi vorbi mai nti despre plsmuirea lumii. Orict de bun i

aleas este ea, totui celor nengrijitori le slujete spre pietre. Ce s zicem noidespre plsmuirea cea mrit i vrednic de mirare ? Este ea oare rea indreptat spre pierderea noastr ? Cine ar putea s fie aa de nebun inepriceput nct s huleasc plsmuirea i s o nvinoveasc ? Aadar, ces zicem despre dnsa ? Nu este rea, ci mrit, fiind o dovad despre

nelepciunea, puterea i buntatea lui Dumnezeu. Ascult cum Psalmistulse minuneaz de plsmuire zicnd: Ct de mari sunt lucrurile tale,Doamne, toate ntru nelepciune le-ai fcut" (Ps. 103, 24).

Psalmistul ns nu nir aceste lucruri cu de-amnuntul, ci numai se

nchin adncului celui necuprins al nelepciunii dumnezeieti.Iar cum c Dumnezeu a fcut spre folosul nostru plsmuirea cea att demrit i de faimoas, de asemenea ne-o spune Sfnta Scriptur, n carteanelepciunii, unde se zice: Din mrimea i frumuseea fpturilor se cunoatensui fctorul lor" (Sir.13, 5). Ascult nc i pe Apostolul Pavel, cnd scrie:Fiina cea nevzut a lui Dumnezeu de la zidirea lumii, din fpturi socotindu-se, se vede" (Rom.1, 20).

Fiecare din aceste graiuri biblice ne dau a nelege prin cuprinderea lor cfptura ne duce la cunotina Fctorului ei, care este Dumnezeu. Deci,cnd vedem c aceast fptur, mrit i vrednic de mirare pentru muli, s-a


20/81

fcut pricin de necucernicie - putem noi oare s nvinovim fptura ? Nu,desigur nu, ci pe aceia care aa de ru s-au slujit de dnsa.

Dar poate vei ntreba: cum poate fptura, care duce la cunotina luiDumnezeu, s fie pricina necucerniciei ? Apostolul rspunde la aceasta aa: Ei

s-au ntunecat n cugetele lor i s-au nchinat fpturii n locul Fctorului" (Rom.1, 21 - 25). El aici cu nici un cuvnt nu pomenete de Satana, sau de vreun duhru, ci vorbete numai despre fptur, care altminteri duce la cunotina luiDumnezeu.

Dar cum oare s-a fcut ea pricina necucerniciei ? Nu prin ea nsi, niciprin propria ei nsuire, ci prin lenevirea i uurtatea oamenilor care nu ausocotit deosebirea ntre fptur i Fctorul. Vom dori oare nimicirea fpturii,cnd ea pentru mintea cea uuratic a multora s-a fcut pricina rului?

Dar ce vorbesc eu despre fptur ? S vorbim despre membrele noastre proprii, nc i acestea se fac pricin a pierderii noastre, cnd noi suntemnebgtori de seam i uuratic. Nu din sine i prin propria lor nsuiremembrele trupului nostru se fac pricin a pieirii noastre, ci prin vinovianoastr.

Iat, ochiul i s-a dat pentru ca s priveti fptura lui Dumnezeu si s lauzipe Fctorul i Domnul. Ins dac tu ntrebuinezi ru ochiul, atunci el se facepentru tine ndemn spre necurie si desfrnare.

Limba i s-a dat ca s lauzi i s preamresti pe Domnul Dumnezeu. Iardac o vei ntrebuina ru, atunci ea se face ajuttoare la hulirea lui Dumnezeu.

Minile i s-au dat ca s le ntinzi ctre Dumnezeu ntru rugciune. Iardac tu nu vei fi cu priveghere asupra ta, le vei ntinde i la lcomia averii si larpire.

Picioarele i s-au dat ca s alergi cu dnsele la lucrurile cele bune. nsdac tu eti lene i uuratic la minte, vei alerga cu dnsele i la ruti.

Aadar, vezi c celui lene i uuratic la minte toate i sunt vtmtoare.Ceea ce pentru alii este doctoria cea mai vindectoare, lui i aduce moarte.Aceasta ns nu vine de la doctorie, ci de la om i de la slbiciunea lui.

Dumnezeu a fcut cerul cel nstelat pentru ca tu s admiri peFctorul i s te nchini Lui. ns unii au lsat pe Fctorul i s-au nchinat

stelelor. Aceasta iari provine de la uurtatea minii i de la nebunia lor. Darce vorbesc eu despre fptur ? Poate oare s fie ceva mai mntuitor dect SfntaCruce ? i nsi crucea s-a fcut sminteal celor slabi. Cuvntul crucii estecelor pieritori nebunie, iar celor ce se mntuiesc, puterea lui Dumnezeu este",

precum zice Apostolul (I Cor. 1, 18). i iari: Noi predicm pe Hristos celrstignit, iudeilor sminteal, iar pgnilor nebunie" (I Cor. 1, 23).

i cine a fost mai iscusit n predicarea Evangheliei dect Pavel iApostolii ? i totui Apostolii au fost multora miros de moarte" (adic pricinde pierzare venic). Pavel zice aa: Unora suntem mireasm a morii, spre

moarte, iar altora mireasm a vieii, spre via" (II Cor. 2,16). Aadar, vezi c


21/81

unui slab chiar Pavel poate s-i aduc vtmare, pe cnd pe cel tare nici Satananu poate s-l vatme vreodat.

Trebuie oare s vorbim i de Hristos ? Ce se poate asemna cu mntuireace vine de la Dnsul ? Ce este mai binecuvntat dect venirea Lui pe pmnt ?

ns tocmai aceast artare mntuitoare i binefctoare a Domnului, pentrumuli s-a fcut pricin de o mai mare pedeaps. nsui Domnul adevereteaceasta: Spre judecat am venit Eu n lumea aceasta - zice El - ca cei ce nu vads vad, i cei ce vd s fie orbi" (In. 9,39). Ce va s zic aceasta ? S-a fcutoare lumina pricin a ntunericului ? Negreit nu, nu lumina, ci slbiciuneaochilor, adic a ochilor celor duhovniceti, care nu puteau primi lumina, aceea afost pricina orbirii. Deci vezi c celui slab toate i se fac spre pagub, celui taretoate spre folos, iar n pcatele noastre i n pierderea noastr nu Satana, ci

propria noastr voin este vinovat. Toate vin de la voie.Noi admitem c la foarte multe pcate Satana ne ademenete; ns la cele

mai multe noi nine ne dedm, prin trndvia i lenevirea noastr. Nicieri nuzice Sfnta Scriptur c, la fratricidul lui Cain Satana ar fi fost n joc. Dar s

presupunem c Satana a optit lui Cain gndul cel ru, totui vinovia pcatuluirmne asupra aceluia care a primit optirea, a urmat ei i i-a dat cel dinti prilejde a se apropia de sufletul su.

De asemenea, nici amgirea Evei nu se poate n totul prescrie Satanei, cifemeia a fost nelat i de propria ei poft. Aceasta o arat nsi SfntaScriptur prin cuvintele: i a vzut femeia c bun este pomul la mncare, i

plcut ochilor la vedere, i lund din rodul lui, a mncat" (Fac.3, 6).

ns zicnd eu acestea, nu voiesc s eliberez pe Satana de ocar, c elpndete pe fiii omeneti, ci voiesc s zic numai c, dac noi n-am pctui cupropria noastr voin, nimeni n-ar putea s ne arunce n pierzare. Iar cel ce selas amgit aa lesne ca Eva, sau precum Cain, acela de dinainte trebuie s fifost uuratic la minte i nu cu destul paz asupra sa, cci Satana n-ar fi avutatta putere dac sufletul ar fi fost priveghetor i cu ngrijire de mntuirea sa.

2. ns dac vrei s tii, diavolul poate s ne fie nou chiar folositor. Dacnoi vom ti s ne servim bine de dnsul, el ne folosete i noi ctigm prin-tr-

nsul nu puin.Dar cum putem noi trage folos de la diavol ?

a) El ne ine n priveghere i ne nspimnt de pcat. Diavolul nefolosete cnd noi ne temem de turbarea lui, de pndirile lui cele de-a pururea ide rutile lui, care totdeauna se repet, cnd nu lsm sufletul nostru sdormiteze, ci suntem detepi i totdeauna gndim la Dumnezeu. Dar ca svedei c aceast nvtur nu este numai a mea, ci i a Apostolului Pavel,ascultai-l pe dnsul cum, aproape cu aceleai cuvinte deteapt pe credincioii

care dormiteaz. Aa, n Epistola sa ctre Efeseni, el zice: Lupta noastr nu estempotriva trupului i a sngelui, ci mpotriva nceptoriilor i a domniilor i a


22/81

stpnitorilor ntunericului veacului acestuia, mpotriva duhurilor rutii" (Efes.6, 12). Zicnd el acestea, n-a avut scopul de a descuraja duhurile asculttorilorsi, ci a voit a le detepta, nc i Sfntul Petru zice: Fii treji, privegheai,

pentru c potrivnicul vostru diavolul, ca un leu rcnind umbl, cutnd pe cine

s nghit; cruia stai-i mpotriv, ntrii fiind n credin" (Ptr.5, 8). Aceasta azis el, spre a ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Cci cel ce vede pe vrjmavenind, alearg mai tare la acela care poate s-l ajute si se lipete de dnsul. Aafac i copiii. De vd ceva, de care se tem, alearg n braele mamei, se apuc dehainele ei, i cu aceasta se apr. i adeseori se in aa de tare, nct cineva nu

poate s-i desprind. Dimpotriv, dac ei nu se sperie de nimica, adeseori nu seduc la mama lor, chiar cnd i strig i voiete ca ei s vin la dnsa. Tocmai aase ntmpl i cu noi. Cnd Satana ne nfricoeaz i ne nspimnt, ne facemcumini, nzuim la Dumnezeu cu mai mult rvn.

b) Dumnezeu n-a nimicit pe Satana pentru ca s te fac pe tine mai tare,pentru ca mai mult s preamreasc pe lupttor si s-i dea mai multe prilejuri dea arta vitejia sa. Aadar, cnd cineva ntreab pentru ce n-a strpit Dumnezeu

pe diavolul, rspunde-i c celor priveghetori i pzitori de sine, Satana nu numaic nu le face vtmare, dar le folosete; nu pentru c aceasta ar fi propria luivoin, cci el este ru, ci folosul acesta decurge din vitejia celor priveghetori,care rutatea lui o ntorc n folosul lor. Aa s-a luptat el cu cucernicul Iov, deinu pentru a-l face mai mrit, ci pentru a-l rsturna. Acest scop si acest plan l-aavut el, pentru c este ru i voiete a pierde pe oameni. Cu toate acestea el n-a

putut s vatme pe cel drept; mai vrtos acesta a tras folos din lupt. Diavolul aartat numai rutatea sa, iar cel cucernic vitejia sa. Dar totui Satana biruiete

pe muli, vei zice tu. Negreit, ns nu tria lui, ci slbiciunea acelora estevinovat de aceasta.

c) n sfrit, Satana trebuie s ne chinuiasc pen tru ca s ne facem maibuni. Cum c Satana poate s foloseasc oamenilor, putem nc s nvm de laApostolul Pavel, cnd el scrie aa despre amestectorul de snge de la Corint:Dai-l pre unul ca acela Satanei, spre chinuirea trupului, pentru ca duhul s se

mntuiasc'' (I Cor.5, 5). Iat, aici Satana este pricin de mntuire, negreit nudup voia lui, ci prin nelepciunea Apostolului. Precum adeseori doctorii facleacuri clin lucrurile cele vtmtoare, plante otrvitoare, aa a fcut iApostolul. El a de la Satana ceea ce este la el folositor, adic ndemnarea lui dea pedepsi pe cineva. El adeseori s-a slujit cu Satana ca un clu sau slug laschingiuire. ns clii schingiuiesc pe fctorii de rele cum voiesc ei, sau dup

propria lor prere, ci i dup cum poruncesc judectorii. Cci clul landeplinirea pedepsei trebuie s se conduc dup voia celui ce a rostit hotrrea.Vezi ct de mare este vrednicia i nsemntatea Apostolului ? El, o fiin

trupeasc, se slujea de alta fr de trup ca de un rob. i precum DomnulDumnezeu a poruncit diavolului pentru Iov: Atinge-te de trupul lui, iar de


23/81

sufletul lui s te fereti" (Iov 2, 6), ca s-i pun margine i hoctar, pe careSatana, aceast fiar slbatic, s nu le poat trece, aa urmeaz i Apostolul.Cnd a dat Satanei pe amestectorul de snge, a zis: Spre pieirea trupului" (ICor. 5, 5), adic sufletul lui nu trebuie s-l piard Satana. Vezi ct putere are

robul lui Dumnezeu ? Aadar, nu te teme de Satana, cci el este czut si slab.Dimpotriv, nimeni nu este mai tare dect omul care are o mbucurtoarencredere n Dumnezeu.

Toate acestea le zic eu nu pentru a scpa pe Satana de toat ocara, cipentru a ne scpa pe noi ele nengrijire i ele uurtatea minii. Satana doretefoarte ca noi s aruncm asupra lui vinovia pcatelor noastre, i prin aceasta sne amgim i s ne adormim pe noi nine, s svrim tot felul de pcate inecurmat s nmulim i s mrim pedeapsa noastr, pierznd toat iertarea.

Noi, ns, s nu facem una ca aceasta, ci s ne venim nti cunotina denoi nine. S nvm a cunoate rnile noastre, i atunci vom nimeri si leaculcel cuvenit; dimpotriv, cnd cineva nu-i cunoate boala sa, nu se ngrijete nicide vindecarea ei. Noi am svrit multe pcate, tiu aceasta; noi toi ne numrmntre cei vinovai, ns noi totdeauna trebuie s ndjduim iertarea si totdeauna

putem s ne pocim. Tu eti btrn i stai la captul vieii. S nu crezi c pentrutine n-ar mai fi timp de pocin, nici s te dezndjduieti de mntuirea ta, cigndete la tlharul care chiar pe cruce s-a mntuit.

Ce este mai scurt dect un minut, si totui el a fost de ajuns spre a-i facemntuirea ? De eti tnr, nu te bizui pe tinereea ta si nu-i nchipui c ai strieti ndelung. Ziua Domnului vine ca furul noaptea" (Tes. 5, 2) i

Dumnezeu a ascuns ceasul morii noastre pentru ca noi s artm rvna ingrijirea noastr pentru mntuire. Nu vezi tu, oare, cum n toate zilele mulisunt rpii de moarte nainte de vreme. De aceea Sirah ne sftuiete: " Nuntrzia a te ntoarce la Domnul i nu lsa din zi n zi"( Sirr. 5, 8), ca nu cumva,n ntrzierea ta, s fi smuls. Sftuirea cea de mai sus trebuie s o bage de seam

btrnul, pe aceasta din urm tnrul.Dar poate c tu trieti n siguran, eti bogat, ai toate cu prisosin i nu

te apas nici o nenorocire. Dar ascult pe Apostolul Pavel, care scrie: Cnd vorzice: pace si linite, atunci fr de vesteva veni peste dnii pieirea" ( I Tes.5,

3).Soarta omeneasc totdeauna este supus schimbrii, iar ceasul morii

noastre nu st n voia noastr. Dimpotriv, n voia noastr este orice fapt bun ,i unde ea se afl, diavolul nu poate avea nici o putere, nici moartea nu ne vagsi nepregtii. Fie ca Hristos s ne druiasc aceasta, cci El, Domnul nostru,este bun i plin de iubirea de oameni. Amin.


24/81

Cuvantla Duminica a doua a Sfntului si Marelui Post

"Cine eti tu?"(In. 1, 19)

Folosul mrturisirii si al cercetrii contiinei n toate zilele

De vreme ce noi, ori aici, ori n viaa cea viitoare, neaprat trebuie s nentristm pentru pcatele noastre, apoi este mai bine ca noi s facem aceasta aicidect n acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precumi din Evanghelie. Adic Psalmistul zice: Cine n iad se va mrturisi ie ?" (Ps.6, 6). El cu aceasta voiete s spun c cineva nu se va putea mrturisiDomnului n iad, ci c aceast mrturisire acolo nu va putea ajuta la nimic.Acelai lucru ne-a nvat Hristos ntr-o pild (Lc. 16, 19 i urm.). Era un srac,cu numele Lazr, peste tot plin ele bube i ele umflturi, i cuprins de o boalnevindecat. i era un bogat, care nu da nimica sracului, mcar din firimiturilesale. Dar ce trebuie s povestesc eu toat pilda? Voi o cunoatei cudesvrire: nemilostivirea bogatului, cum el nu hrnea pe srac, dar i nevoia ifoameaacestuia, cu care el de-a pururea avea a se lupta. Aa s-a petrecut cu dnii nviaa aceasta. Iar dup ce amndoi au murit, bogatul acela a vzut pe cel srac

n snul lui Avraam. Si ce a zis ? Printe Avraame", a zis el, "trimite pe Lazars-i nting vrful degetului su n ap, i s-mi rcoreasc limba mea, c mchinuiesc n vpaia aceasta" (Lc. 16, 24). Vezi rspltire ? El nu dduse aceluianici mcar firimiturile i ele aceea acum nu primete nici o pictur ele ap;cci cu ce msur vei msura, zice Hristos, cu aceeai vi se va msura i vou''(Mc. 4, 24). i ce a rspuns Avraam la rugmintea bogatului ? Fiule! i-a zis el,tu ai primit cele bune n viaa ta, iar Lazr cele rele. Iar acum acesta semngie, iar tu te chinuieti (Lc. 16, 25).

Dar s ne ntoarcem iari la propunerea noastr, c cineva trebuie s se

pociasc de pcatele sale nc n viaa aceasta. Aa c v poftesc, v rog i vconjur, ca aici s plngem pentru pcatele noastre, aici s suferim pentrudnsele. Aici trebuie s ne arunce n ntristare cuvintele cele de pedeaps ale

preotului, ca s nu ne nspimnte n acea lume adevratele pedepse ale luiDumnezeu. Aici trebuie s ne rneasc predicarea, pentru ca s nu ne road nacea lume viermele cel neadormit. Aici arde-ne dojana i mustrarea, pentru ca snu ne ard acolo focul iadului. Este drept ca aceia care sufer aici, acolo s semngie, iar aceia care aici triesc n desftari i cu uurtatea minii, i nu le

pas nicidecum de pcatele lor, este drept ca acolo, neaprat, s plng i s se

vaiete i s scrneasc din dini.Aceste cuvinte nu sunt ale mele, ci sunt tocmai cuvintele Aceluia care are


25/81

s ne judece n acea lume. El zice: Fericii cei ce plng, c aceia se vormngia; dar vai vou, care rdei acum, c vei plnge i v vei tngui" (Lc. 6,25). Aadar, este mult mai bine a schimba un necaz scurt si o durere scurt penite bunuri i bucurii venice i nepieritoare, dect a se desfta cineva i a fi

uuratic la minte n aceast via scurt i trectoare, iar apoi a cdea ntr-opedeaps venic.Dar poate c te ruinezi a-i mrturisi pcatele tale ?O, ce nebunie ! Mai vrtos trebuie s te ruinezi de a svri pcatele !

Noi ns facem dimpotriv. Noi svrim pcatul fr nici o ruine i frgroaz, dar cnd trebuie s ne mrturisim, atunci ne ruinm i stm pe gnduri,

pe cnd ar trebui s fim voioi i gata la aceasta. Cci nu este ruine a se prcineva pe sine pentru pcat, ci este o fapt dreapt i mbuntit. Dac aceastanu ar fi o fapt dreapt i bun, Dumnezeu n-ar fi ngduit rspltire pentrudnsa. Iar, cum c mrturisirea pcatelor se rspltete ele Dumnezeu, poi a tencredina de la Profet, cand zice: Spune tu faradelegile tale nti, ca s tendreptezi" (Is. 43, 26).

i cine poate s se ruineze de mrturisirea pcatelor sale, prin caretocmai are s se libereze de pcate ? Sau nu cumva Dumnezeu ne poruncete amrturisi pcatele noastre, pentru ca s ne poat pedepsi ? Nici vorb c El nu ne

poruncete aceasta pentru ca s ne poat pedepsi, ci pentru _ca s ne poat ierta.La judectoriile lumeti, ntr-adevr, se ntmpl c dup mrturisirea

vinoviei, urmeaz pedeapsa. Pentru ca cineva s nu tgduiasc de frica pe-depsei pcatele sale i naintea lui Dumnezeu, de aceea Psalmistul a zis:

"Mrturisii-v Domnului, c este bun, iar mila Lui este venic" (Ps. 106, 1).Nu cumva El nu tie pcatele tale, dac tu nu I le mrturiseti ? Iar dac El letie, atunci ce-i folosete tcerea ? Sau poi tu oare s te ascunzi cumva ele ochiiLui ? Chiar de n-ai mrturisi tu pcatele tale,El totui le tie. Iar dac le mrturiseti, El le uita.

Iat, zice El, Eu sunt Dumnezeu, Cel ce terg frdelegile tale i pcateletale nu le voi mai pomeni'' (Is. 43, 25). Vezi ? El zice: Nu le voi mai pomeni".Prin aceasta arat El iertarea. Tu ns trebuie s pomeneti pcatele tale pentruca s ai prilej de a te ndrepta. Sfntul Pavel, tiind aceasta, totdeauna amintea

pcatele sale dei Dumnezeu nu le mai pomenea, i zicea: Nu sunt vrednic a mchema apostol, pentru c am prigonit Biserica lui Dumnezeu.'' (I Cor. 15, 9); i:Hristos a venit n lume pentru ca s mntuiasc pe cei pctoi, dintre care celdinti sunt eu." (I Tim. 1, 15). El nu zice am fost cel dinti", ci sunt cel dinti":dei Dumnezeu i iertase pcatele sale, totui la Pavel niciodat nu s-a stins

pomenirea pcatelor sale celor iertate. Cele pe care Dumnezeu le tersese, elnsui le fcea cunoscute. Dumnezeu 1-a numit pe Sfntul Pavel vas ales", (F.

A. 9, 15). Iar el se numea pe sine cel dinti ntre pctoi". Deci, fiindc el n-sui necontenit pomenea pcatele sale, poi tu s judeci ct de mult a pomenit

Dumnezeu faptele cele mbuntite.Dar ce zic eu, c nu este ruine a-i mrturisi cineva pcatele sale


26/81

pomenirea pcatelor noastre este cu mult mai mrit dect pomenirea faptelornoastre celor bune.

Pomenirea faptelor noastre celor bune nu numai c nu ne d vreostrlucire, ba chiar aduce asupra noastr ruine i osndire; pe cnd pomenirea

pcatelor noastre ne umple de o vesel asigurare i ndreptare la Dumnezeu.Cine ne spune aceasta ? Fariseul i vameul. Acesta din urm i-a mrturisitpcatele sale i s-a dus ndreptat de dnsele; iar cellalt i-a numrat faptelesale cele bune i s-a pogort mai jos dect vameul. Vezi ct vtmare se aducecand cineva pomenete faptele sale cele bune i ct folos se pricinuiete candcineva nu uit pcatele sale ? Si aceasta nu este de mirare.

Cci cine pomenete faptele sale cele bune, cade n mndrie i semeie,dispreuindu-i pe ceilali oameni, ca fariseul acela. El n-ar fi ajuns la o fal aade mare i n-ar fi zis: "nu ca ceilali oameni" (Lc. 17, 11) dac n-ar fi pomenit

postul i zeciuielile sale. Dimpotriv, pomenirea pcatelor noastre smereteduhul nostru, ne nva a fi cumptai, si prin cumptare ne dobndete bun-voina lui Dumnezeu. Ascult numai, cum ne poruncete Hristos s nu pomenimfaptele noastre cele bune: "Cnd ai fcut toate, zicei: robi netrebnici suntem"(Lc. 17, 10). El vrea s zic: mrturisete tu numai c eti un rob netrebnic, iarEu nu te voi face aa, dac tu vei mrturisi njosirea ta, ci te voi mri i te voincununa.

Ai vzut tu oare dovezile cele multe ce i-am nfiat, c pomenireapcatelor noastre ne este ele folos, c pomenirea faptelor noastre celor bune neeste foarte pgubitoare; pe de alt parte, c noi vom fi pedepsii dac nu vom

pomeni pcatele noastre i c, dimpotriv, vom primi rspltire dac vom pierdedin pomenire faptele noastre cele bune ? Trebuie oare s v mai art i n altchip c tocmai pomenirea pcatelor este cea mai mrit fapt bun ? Ascult pecucernicul Iov ! Cum el, printre altele, a fost mrit i strlucit cu deosebire prinmrturisirea pcatelor sale, cnd zicea: Nu m-am ruinat de mulimea gloatei cas nu mrturisesc pcatele mele" (Iov 31, 33-34). El cu aceasta voiete s zic:nici cnd mulimea oamenilor celor asemenea mie nu m-a adus la aceea, ca sm ruinez de mrturisirea pcatelor. Si ce ar folosi a ascunde pcatele nainteaoamenilor, cnd Judectorul tie toate ? Si ce poate vtma, cnd oamenii tiu

pcatele mele, dar Judectorul m libereaz de pedeaps ?Chiar de m-ar osndi toi, iar Judectorul m iart, nu-mi pas de toate

osndirile lor! i iari, de m-ar luda i m-ar admira oricine, iar Acela,Judectorul, m-ar osndi, nu mi-ar fi de nici un folos hotarrea cea priitoare atuturor celorlali. La El, la Judectorul cel dumnezeiesc, trebuie s ne uitm

pretutindeni i de-a pururea, fcnd cu pcatul tocmai aa cum facem cu avereanoastr, n toate zilele ne chemm slugile naintea noastr i le cerem socotealde ceea ce au cheltuit, i noi putem vedea ce ne-a mai rmas. Si dac vedem cne-a rmas prea puin, ne silim n tot chipul a spori veniturile noastre, ca s nu

ajungem la lips i nevoi. Aa sa facem i n privina faptelor noastre. S che-mm contiina noastr, ca s ne dea socoteal de-spre vorbele i faptele, despre


27/81

gndurile i poftele noastre. S ispitim dac aici toate sunt curate i dac nu s-afcut ceva spre vtmarea noastr, s cercetm ce cuvnt ru s-a rostit spre hul,spre ruine i spre batjocur; s cercetm ce gnd a ademenit ochiul nostru la o

privire necurat i ce plan am fcut noi spre vtmarea noastr, fie cu minile,

fie cu limba, fie cu ochii. S ne lsm de risipele cele netrebnice, iar ce amcheltuit cu fr socotin, s mplinim n alt chip.In locul cuvintelor celor nefolositoare, n viitor s facem rugciune, n

locul privirii celei necurate s punem postul i milostenia.Dac noi nu vom aduna comoar n chipul acesta i nu vom depune n

aceast comoar fapte bune, vom cdea n cea mai mare srcie a sufletului i nevom arunca n osnda focului celui venic. Cnd e vorba de averea noastr, noiadeseori dimineaa facem socoteal, cnd suntem singuri i nimeni nu nempiedic, nici nu ne tulbur. Atunci s dm noi nine socoteal de toate cele ceam fcut i am vorbit ziua. Dac vedem c am pctuit, s nfrnm sufletelenoastre, s pedepsim inima noastr, iar duhul nostru s-1 umplem cu chinul

pocinei, pentru ca dup ce ne vom scula iari, niciodat s nu mai cutezm ane arunca n aceeai prpastie a pcatului, cci se vor simi nc urmele pedepseidin ziua trecut.

Pe lng aceea, nici un timp nu este mai potrivit pentru aceastndeletnicire cu cercetarea contiinei ca timpul serii. Ascult ce zice Psalmistul:"Cele ce zicei ntru inimele voastre, ntru aternuturile voastre v umilii" (Ps.4, 5).

Multe se ntmpl cu noi n curgerea zilei, care noi am dori s nu se fi

ntmplat; prietenii notri ne jignesc, slugile ne duc la mnie, femeia ne supr,fiul ne necjete, vuietul grijilor i al treburilor vremelnice i lumeti nenconjoar din toate prile. Dar cnd noi suntem liberi de toate acestea, seara,cnd suntem singuri si n linite, atunci s ne judecm pe noi nine, pentru ca

prin aceasta s facem pe Dumnezeu milostiv ctre noi. Cci precum focul repedemistuie si strpete spinii, aa de uor sufletul strpete pcatele sale, cnd cuosrdie gndete la dnele.

Iar Dumnezeu, al crui har este mai mare dect pcatele noastre, El, careterge frdelegile noastre, s ierte i grealele noastre i s ne fac prtai m-

priei cerurilor, prin harul i iubirea de oameni a Domnului nostru IisusHristos, cruia, mpreun cu Tatl i Sfntul Duh, se cuvine cinstea, acum i nvecii vecilor! Amin.


28/81

Cuvntla Ziua Sfinilor Patruzeci de Mucenici

"Venind cei dinti, socoteau c vor lua mai mult,i au luai i ei cte un dinar"(Mt. 20, 10)

Contra lcomiei de avere

Cine este pricina attor rele din lume ?Iubirea de bani, pofta cea fr de minte a bogiei, aceast boal nelecuit,

acest foc ce nu se stinge niciodat, acest despot care asuprete pe toat lumea.De aceea, eu de multe ori v-am sftuit s v ferii de lcomia averii, i nu voinceta de la aceasta, dei poate muli m ocrsc i zic: nu va mai conteni el oarea se lupta cu limba sa mpotriva celor bogai i a da rzboi asupra lor? n adevr,ns, nu eu tbrsc asupra bogailor, nu eu sunt vrjmaul lor, ci, din contra, eu

fac i vorbesc toate numai spre binele lor; pe cnd ei nii ascut sabia asupr-le,fiindu-i siei vrjmai.Bogia este un rob necredincios, care fuge de la domnul su. Totui ar fi

bine dac ea numai ar fugi de la stpnul su, dac nu l-ar duce i pe dnsul lapieire! n fapt ns, ea nu numai c fuge de la stpnul su, ci adeseori i pednsul l arunc n nenorocire, fcndu-se vnztorul lui i vtmndu-i maimult tocmai pe acel stpn care mai tare a iubit-o.

Aa bogia este un rob necredincios, un uciga, un vrjma- nempcat, ofiar slbatic, o bezn nfricoat, prpstioas, o stnc ascuit acoperit de

valuri, o mare plin de furtuni, un stpn aspru i despotic, mai nesilnic dect unbarbar, un duman, un protivnic nempcat, care niciodat nu curm ura sa.Cu totul altminteri este srcia. Ea este un loc sigur de scpare, un liman

linitit, o siguran nedezminit, o bucurie fr primejdie, o plcere curat, ovia fr nelinite, muma nelepciunii, fru contra semeiei, mijloc de mntuirede pedeaps i rdcin a smereniei. Dar spune-mi, pentru ce tocmai de dnsafugii voi aa de tare i pentru ce o socotii voi inferioar bogiei, acestuiduman, acestui uciga de oameni, acestei fiare rpitoare ? Cci aa trebuiecineva s numeasc lcomia de avere i pofta cea fr de minte dup comori !Dar pentru ce oare voieti a-i face casnic al tu pe un vrjma nempcat?Pentru ce ntri o fiar, pe care ar trebui s o domoleti ?


29/81

Dar vei ntreba poate, n ce chip ea s-ar putea mblnzi? Eu pot s v spunaceasta, dac vei lua seam la cuvintele mele. Cum se poate ea mblnzi ?nainte de toate trebuie s tim ct este ea de slbatic. Dar ct de slbatic esteea ? Dup chipul leilor, al pardoilor i al urilor. Dac ei se nchid ntr-un loc

ntunecat i deosebit, ei se fac mai cumplii i mai furioi. Tocmai aa sentmpl i cu bogia. Dac se nchide, atunci ea face zgomot i se nfurie mairu dect leul. Iar dac o scoi din nchisoarea cea ntunecoas i o mpri lasraci, atunci aceast fiar slbatic se face blnd ca o oaie, vnztorul se faceacum aprtorul i mijlocitorul tu, stnca cea primejdioas se preface ntr-unliman sigur i furtuna ntr-o drgla linite.

Ceva asemenea poi s vezi la corbii. Dac ele sunt prea ncrcate cumrfuri, se scufund, iar dac povara lor este msurat, atunci ele alearg cuuurin peste valuri.

Aa ni se ntmpl i nou. De ai grmdit prea mult bogie, se cerenumai o mic furtun, sau o neizbutire neateptat, i corabia ta se prpdetempreun cu oamenii si (adic mpreun cu sufletul tu).

Iar dac tu strngi numai atta avere pe ct i este de trebuin, poate svie i o furtun puternic, tu vei trece valurile cu uurin. Aadar, nu dori maimult dect ai trebuin, ca s nu pierzi totul, aduna mai mult dect este neaprat,ca s nu i se ia i cele neaprate, si s nu peti peste marginile cele cuvenite,ca s nu te lipseti de toate.

Descotorosete-te mai ales de prisosin, pentru ca, cel puin, s ai deajuns cele de nevoie. Nu vezi tu c i vierii taie via, pentru ca puterea ei s nu

ias prin frunze i prin curpeni, ci s rmn n rdcin, aducnd cu atta maibune roduri. F i tu asemenea. Taie frunzele i curpenii ce sunt de prisos intoarce toat puterea la aducerea de roade. Dac tu nu faci aceasta ct vremeeti norocit, negreit ai s te atepi ca nenorocirea s vie asupra ta. Dei estenc linite, totui tu trebuie s te temi de furtun.

Mcar c eti sntos, trebuie s gndeti la boal, mcar c eti bogat i ntrit, totuitrebuie s gndeti la srcie.

Sfnta Scriptura zice lmurit: Adu-i aminte de foamete n vremeasaturrii, i de srcie i lips n zilele avuiei (Sir. 18,25).

Dac tu vei cugeta aa, atunci te vei folosi de bogie cu cumptare infrnare, i vei suporta srcia cu mare statornicie. Cnd vine o nenorocireneateptat, ne arunc n confuzie, iar cnd vine una ateptat mai dinainte, nune poate zgudui i mhni n aa mare grad. De aceea, totdeauna cand vei ateptasrcia i nenorocirea, vei avea dou foloase deodat: nu te vei sumei nnorocire i n nenorocire nu te vei tulbura, nici nu te vei arunca la pmnt.

O nenorocire ateptat este ca i cnd ai fi ncercat-o. Eu socotesc aa:de eti bogat, ateapt n toate zilele s fii srac. Pentru ce ? O astfel de ateptare

poate s-i aduc cele mai mari foloase. Adic cel ce ateapt srcia, nu se vangmfa ntru bogie, nu va fi molatic, nici dezmierdat, nici nu va pofti averestrin. Cci ateptarea unit cu frica i slujete n loc ele pedagog, l face dibaci


30/81

i cuminte, nfrneaz simirea lui, nu las s-i creasc plantele cele rele alelcomiei de avere, ci le taie cu frica de nenorocire, ca i cu o secure.

Acesta este un folos neobinuit de mare pe care l ctigi prin ateptareasrciei. Nu mai mic este nc i al doilea folos, ce urmeaz din acesta, adic,

cnd cu adevrat se ivete srcia, tu nu dezndjduieti. Aadar noi totdeaunas ne temem de a ajunge la srcie, pentru ca s nu simim amrciunea srciei.Adesea tocmai de aceea vine srcia asupra noastr, cci noi n-am

ateptat-o; cci chiar ateptarea nenorocirii ar fi ndreptat pe om, i nenorocireansi n-ar fi venit asupra lui.

Dovad de aceasta dau locuitorii Ninivei, fiindc ei ateptau nenorocireacea grozav pe care le-o prevestise profetul Iona, i tocmai prin aceast ateptarea piericiunii ce-i amenina, au mblnzit mnia lui Dumnezeu.

Dimpotriv, iudeii, care n-au crezut profetului care a predicat pieireaIerusalimului, au ncercat ntr-adevr aceast nfricoat nenorocire. Solomonzice aa: neleptul, temndu-se, se ferete de ru; iar cel fr de minte,ndjduindu-se n sine, se amestec cu frdelegea" (Pild.14, 16).

Cel ce avnd bogie gndete la srcie, acela nu va srci lesne.Cnd ns frica de srcie nu te cuminete, atunci trebuie s vin asupr-i

srcia nsi, pentru ca s te aduc la dreapta socotin.Aadar, de eti bogat, ateapt srcia; de te afli ntr-o norocire i

prisosin, teme-te de foamea cea viitoare; de eti cinstit, gndete c poate inecinstea s vin asupra ta; de eti sntos, s ai totdeauna boala nainteaochilor.

Cumpnete de-a pururea firea lucrurilor omeneti, care sunt schimbtoarei trectoare ca undele unui pru ce curge repede sunt iui ca fumul ce se pierden aer, sunt nimicuri ca umbra ce piere degrab. Dac tu totdeauna veifi plin deastfel de gndiri nelepte, nici norocirea nu te va ngmfa, nici nenorocirea nu teva putea drma.

Dac tu nu te vei lipi de bunurile cele de fa, atunci nici pierderea lor nu-i va pricinui durere nemsurat. Dac vei obinui duhul tu cu ateptareanenorocirii, tocmai prin aceasta vei scpa de multe nenorociri, iar care te vaajunge, nu te va zgudui prea tare?

Ca dovad a celor zise de mine, am s v povestesc o istorie din Vechiul Testament.Fericitul Iovera un brbat vrednic de mirare, mare i vestit pretutindeni,

un lupttor pentru cucernicie, un biruitor a toat lumea. El a suportat tot felul delupte i a ridicat mii de monumente ale biruinei sale asupra Satanei. Si acest

brbat a fost bogat i srac, nsemnat i nesocotit, binecuvntat cu muli copii iiari lipsit de dnii. El a locuit n palaturi mprteti, dar a ezut i pe gunoi; afost mbrcat cu haine strlucite, dar a fost i acoperit peste tot cu lepr; a fostodinioar slujit de muli robi i roabe, iar mai trziu atacat de multe batjocuri,cnd casnicii si prietenii i fceau multe imputri, iar femeia sa l defima.

La nceput i curgeau toate buntile cu prisosin, bogie mare, putere iconsideraie, cinste, pace i siguran, numeroase slugi, sntate i bucurie


31/81

pentru copiii cei muli i bine formai. Norocirea lui nu era tulburat de nimic.Bogia sa prea sigur, starea lui cea bun - trainic, i drept, cci Dumnezeudin toate prile l pzea i l apra. Dar mai pe urm el a pierdut toate norocirileacestea. Mii de furtuni s-au nfuriat mpotriva casei lui, lovire peste lovire i cu o

putere grozav.Toat avuia i s-a rpit. Robii i fiii lui au murit nprasnic, pierzndu-iviaa n timpul prnzului, nu prin sabie, ci prin Satana, care a rsturnat casa

peste dnii. Curnd s-a narmat contra dreptului femeia sa, casnicii i prieteniilui l-au defimat i ocrt; el a trebuit s prseasc casa i s locuiasc pegunoi, plin peste tot de bube i de rni, acoperit de snge i de puroi, acest

brbat tare ca oelul i ca fierul.O durere venea peste alta, ispitirile erau nesuferite, noaptea mai grea dect

ziua, iar ziua nc mai grozav dect noaptea. El spunea aa: De m culc, zic:cand va fi ziu ? i dac m scol, iari: cand va fi sear ? Si sunt plin de dureride seara pn dimineaa" (Iov 7, 4). Pretutindeni nu erau dect bezne, nimenicare s-l mngie; din contr - mii de defimtori.

Dar i n aceste furtuni, i n mijlocul acestor grozave valuri, Iov a stattare i nemicat, i pricina era, cum am zis, aceea c el, pe cnd a fost bogat agndit la srcie, pe cnd era sntos atepta boala, iar pe cnd era tat a mulicopii se credea a fi fr copii. De aceasta el se temea ntotdeauna si aceast grijniciodat nu a ieit din inima sa, cci el cunotea firea lucrurilor omeneti igndea la nestatornicia lor. De aceea zicea el: Frica de care m-am temut, mi-avenit mie, i de ce m-am speriat, aceea m-a ntmpinat" (Iov3, 25).

Aadar, el de-a pururea atepta nenorocirea, si de aceea nu s-a tulburat,cnd ea a izbucnit. Pentru c el mai dinainte cumpnise n duhul su astfel dentmplri rele i de aceea cnd ele au nvlit n fapt, el le-a suportat cunoblee i cu statornicie, iar fiindc aceste lupte el mai dinainte le-a socotit i le-a ateptat, de aceea ele, cnd au sosit n fapt, n-au mai putut s-l zdruncine. Iarcum c, pe ct vreme a posedat el norocirea, inima lui n-a fost stpnit de ea,

poi s te ncredinezi de la el nsui, cand zice: Pus-am eu puterea mea n aur?Sau ndjduit-am eu n pietrele cele scumpe ? (Iov 31, 24-25). Ce zici tu,omule ? Nu te-ai bucurat de bogia care i curgea din toate prile ? Negreit

nu, rspunde el. i pentru ce ? Pentru c cunoteam deertciunea inestatornicia ei, tiam c stpnirea ei nu este trainic. De aceea el nu se bucurade bunurile pmnteti peste cuviin, iar la pierderea lor n-a fost cu totulzdrobit, cci el cunotea firea si nsuirea lor.

Auzind acestea, iubiilor, s nu ne lsm nfrni de srcie, dar nici de bogie s nu ne mndrim i s nu ne artm! Mai vrtos s rmnemneschimbai la schimbarea norocului i s secerm road nelepciunii celeicretineti, pentru ca chiar aici, pe pmnt s fim ntr-adevr norocii i s nemprtim de bunurile cele viitoare, prin harul i iubirea de oameni a Domnului

nostru Iisus Hristos ! Amin.


32/81

Cuvantla Duminica a treia a Sfntului si Marelui Post

Zis-a Domnul ctre iudei:

Cine dintre voi M vdete pre Mine pentru pcat ?"(In. 8, 46)

Contiina noastr ne prste pe noi

Dumnezeu a pus n sufletul nostru un judector neobosit i priveghetor

necontenit - contiina. Intr-adevr printre oameni nu este nici un judector cares fie aa de treaz, precum contiina noastr. Dintre judectorii omeneti, uniise mituiesc, alii se ctig prin mguliri, alii se intimideaz prin fric, i ncmulte altele i mpiedic de la judecata cea dreapt, ns tribunalul contiinei nuse biruiete prin toate acestea, ci poi s mguleti, s dai daruri, s amenini saus faci orice, aceast judectorie pururea va rosti hotrrea cea dreapt, chiar iasupra gndurilor tale celor pctoase. Si tocmai cel ce a svrit pcatul seosndete pe sine, chiar cnd nu-1 prsesc alii. Si aceasta nu se ntmpl o datsau de dou ori, ci foarte adeseori, n toat viaa. De ar fi trecut orict de mult

timp, contiina niciodat nu uit cele petrecute, att n timpul cnd se svretepcatul, ct i nainte i dupa svrirea lui, se ridic asupra noastr ca un prcomplet, iar mai cu seam dup isprvirea pcatului, n timpul svririi

pcatului, suntem bei i nu bgm seama la contiin aa de bine, dar dup cepcatul s-a svrit i s-a isprvit, iar pofta s-a mpcat, atunci vine boldul celamarnic al cinei. Aici se ntmpl cu totul mpotriva celor ce zice SfntaScriptur despre femeile nsctoare, nainte de natere ptimesc dureri multe inesuferite, iar dup ce au nscut, ele simt uurare i durerile trec (In. 16, 21).La pcat, dimpotriv. Ct vreme purtm n noi voina cea pctoas, ne

bucurm i suntem veseli, iar dup ce am nscut n lume copilul cel ru, adicpcatul, atunci cunoatem urciunea lui, atunci simim durerile, atunci pimchinuri mai mari dect femeile ce se afl n durerile naterii. De aceea vndemn, pzii-v chiar de la nceput, s nu zmislii n voi o poft rea; iar dacam zmislit-o atunci s nbuim n noi smna cea rea. Dac ns i la aceastaam fost lenei, atunci, ndat ce pcatul s-a artat n fapt, s-1 omoram prinmrturisire i lacrimi i prin paza asupra noastr nine. Cci nimic nu este

pentru pcat aa de omortor ca pra asupra noastr nine i osndirea de noinine, unit cu pocina i cu lacrimile. De aceea osndete pcatul tu, i te veilibera de o grea povar.

Dup ce un printe a pedepsit de multe ori pe fiul su, dar cunoate cacela rmne nendreptat, atunci el public se leapd de dnsul, l gonete din


33/81

casa sa i-1 desparte de familie. Dar contiina nu urmeaz aa. Dup ce a grit odat, i de dou ori, i de trei ori, i de zece mii de ori, fr ca tu s-o fi ascultat,ea totui vorbete din nou i nu nceteaz pn la rsuflarea cea mai de pe urm.Acas, pe uli, la mas, la trg, pe cale, ba adeseori i n visuri, pune naintea

ochilor notri icoanele pcatelor noastre.i socotete nelepciunea lui Dumnezeu ! Contiina n-are trebuin s neprasc necontenit, cci noi n-am putea purta povara cand ea ar vorbi contranoastr nencetat. Dar Dumnezeu n-a fcut contiina aa de slab, nct sslbeasc dup ntia i a doua amintire. Dac ea n toate zilele i n toateceasurile ne-ar chinui cu boldul su, noi am fi nbuii de descurajare. Dac dincontr, dup ntia sau a doua amintire ar nceta cu pra sa, foarte puin folos ne-ar aduce. De aceea Dumnezeu a rnduit aa, ca s ne mustre contiina de multeori i cu srguin, dar totui nu nencetat; de multe ori, pentru ca s nu cdem nuurtatea minii, ci pn la moarte s rmnem treji; nu nencetat i fr rgaz,ca s nu ne descurajm, ci cteodat s ne linitim, s ne mngiem i s putemiari rsufla. Pe ct de pierztor i aductor de grosolan nesimire ar fi daca

pcatele nu ne-ar pricinui nici o durere, tot aa de vtmtor ar fi dac ar trebuica noi s suferim aceast munc de-a pururea i peste msur. Cci covrireanecazului poate lipsi pe om de minte, copleindu-i sufletul i fcndu-1 in-capabil de orice bine. De aceea contiina ne mustr numai din timp n timp, cciea este destul de aspr, chinuindu-1 pe pctos mai cumplit dect strmutarea.

Pe lng aceasta, contiina se deteapt i strig cu mult putere asupranoastr, nu numai cnd noi nine pctuim, ci i cnd vedem pe alii pctuind.

Cnd desfrnatul, tlharul . a., mcar c nu se prte pe sine, dar aude praasupra altora care au svrit aceleai pcate, se crede pe sine nsui pedepsit,cci imputnd altuia pcatele sale, iari se nfieaz cu vioiciune i aceluiaaducndu-i aminte pcatele sale proprii. Acela se prte, iar acesta, care asvrit aceleai pcate, neprt de nimeni simte durerile pedepsei.

Dar tot aa se ntmpl i cu faptele cele mrite. Cnd alii se laud si sencununeaz, se bucur toi cei ce au fcut aceleai fapte nobile, ca i cum laudaaceea i-ar privi pe dnii.

Deci cine poate fi mai nenorocit dect pctosul care se doboar singur pe

sine, cnd alii se parase? Dimpotriv, cine poate fi mai norocit, dect celmbuntit care se poate bucura mpreuna i atunci cnd alii se laud, ccilauda altora i aduce aminte de faptele sale cele mrite. Aceasta este cu adevrato ntocmire care mrturisete nelepciunea cea dumnezeiasc, cu adevrat unsemn al proniei lui Dumnezeu! Mustrarea contiinei, iubiilor, este o ancorsfnt a sufletului, care nu ne las s ne cufundm cu totul n cursa pcatului.Cci nu numai cnd svrim pcatul, ci adeseori muli ani dup aceea,contiina iari ne amintete nelegiuirile noastre cele vechi.

Aa s-a ntmplat feciorilor lui Iacov. Cnd Iosif a zis ctre dnii: Lsai

pe unul dintre voi aici, i aducei pe fratele vostru, iar dac nu, vei muri". Ceziceau ei atunci ntre dnii ? Noi suntem vinovai pentru fratele nostru, c nu


34/81

ne-a fost mil, cnd se ruga de noi" (Fac. 42, 16-21). Aadar, iat, dup ct demult vreme ei iari i-au adus aminte de pcatul acela. Ei spuser tatlui lor:O fiar slbatic a mncat pe Iosif" (Fac. 37, 33), i acum, cnd Iosif era defa i-i asculta, se nfieaz pcatul lor. Ce poate fi mai minunat dect acesta ?

Aici vedem noi o judecat fr jeluire, o aprare fr pr, o dovedire frmartori, fiindc fptuitorii singuri s-au prt, iar cele fcute n tain le-au vditla lumin. Cine i-a convins, cine i-a silit s ating iari ceea ce svriser deun timp att de ndelungat ? Nu este oare limpede c contiina acest judectornemituit i neamgit de-a pururea, zguduia sufletele lor, umplndu-i inimile lorde nelinite ? Aa ni se ntmpl i nou adeseori cu pcatele noastre cele de mainainte. Cnd suntem n nenorocire, iari ne aducem aminte de vechile noastreclcri de lege.

Pn aici am vzut c contiina este judectorul cel mai nemituit ineobosit; s cumpnim acum n scurt adevrul: contiin bun este cea maimare mngiere n nenorocire.

Pentru ce ne temem noi de moarte ? Pentru c nu avem o contiin bun.Dac noi am avea aceasta, nu ne-ar nspimnta nici moartea, nici foametea, nici

pierderea averii, nici orice alta. Cci pe cei mbuntii nu-i poate vtma nimicdin toate acestea, nici nu le poate rpi norocirea lor cea luntric.

Cine se nutrete cu ndejdile cele mai mrite, nimic nu-l poatentrista.

Sau cine poate face ceva care s poat neliniti pe un asemenea omnobil? Presupuneri c cineva i rpete averea. Dar el are o comoar n cer!

Cineva l izgonete din patrie. Dar el are patria sa n cer ! Poate c cineva lferec cu lanuri. Dar el are o contiin liber, i nu bag n seam

nchisoarea cea din afar ! ns poate c cineva ucide trupul lui. Totui eliari va nvia.

Precum cel ce se lupta cu umbra si bate aerul nu poate rani penimeni, asa si cel ce se lupta impotriva celui drept, se lupta numai cuumbra, cheltuieste zadarnic puterea sa, si nu poate sa aduca aceluia nici olovire.

Daca poti tu s-mi asiguri dobndirea cerului, atunci poi s m omori

astzi, i eu nc i voi mulumi pentru aceasta, c tu aa de repede m-ai pus nstpnirea acelor bunuri mrite. Dar, va rspunde cineva, tocmai de aceeasuntem noi ngrijii de moarte, cci din pricina mulimii pcatelor noastre, avem

puin ndejde la mpria cerului. Dac este aa atunci nceteaz a te tnguimpotriva morii, tnguiete-te mai vrtos asupra pcatelor tale, spre a te curatide

Documents

Sf. Ioan Gura de Aur - Omilii la postul mare