Scaunelede Eugene Ionesco

Cu:

Oana PelleaRăzvan Vasilescu

Gabriel Spahiu 

                                                                                                                                                                                 

                                                                                                                                                                                                               

                                                                                                   TEATRUL

BULANDRA

Institutul francez & Teatrul Bulandra

Regia: Felix AlexaScenografia: Diana Ruxandra Ion

 Data premierei: 7 Aprilie 2004

 Durata spectacolului: 1h 30 minute

<< "Scaunele" - poate cea mai metafizică dintre piesele lui Ionesco, continuă să ne răscolească

existenţa, pe care o credem, sau vrem cu disperare să o credem, plină de sens şi de

evenimente importante. Ionesco ne arată, fără menajamente, golul în care ne zbatem, o

imagine a omenirii în căutarea propriei identităţi şi a unui scop care să ne justifice viaţa.

Căutare iluzorie. Suntem resturile omenirii, dar cu asemenea resturi se mai poate face încă o ciorbă pe cinste, spune bătrânul din piesă.

Cinism salvator.>> Felix Alexa

Ionescu a fost un descoperitor de lume, ca dovadă inventia epitetului ce o defineste - "ionescian".

Aceasta, după pierderea prenumelui, e proba ce atestă unicatul geniului! Lumea se clarifică prin

referintă la opera. Cea a lui Kafka sau Pirandello, a lui Beckett sau Ionescu.

Ionescu, ca multi autori, nu s-a increzut in regie si, cel mai adesea, si-a incredintat operele unor

fideli mestesugari. Si de aceea, scenic si nu literar vorbind, esenta teatrului său am

descoperit-o gratie "Lectiei" lui Manea sau Maniutiu, a "Cantaretei" lui Moisescu sau Tompa

fară a mai vorbi de celebrul "Jacques ou la soumission" a lui Pintilie, la Paris. Ei s-au liberat

de "regia internă" inscrisă in text, pentru a-i restitui intreaga putere teatrală. Nu in supusi l-au

citit regizorii, ci in demni parteneri.

Ionescu a traversat de cativa ani binecunoscutul "purgatoriu" post-mortem care azi pare să se incheie. O confirmă cateva mari spectacole care il tratează intr-o altă perspectivă, perspectiva unde concretul

cotidian, burghez, se impune ca bază indispensabilă pentru viziunea "ionesciană". La Madrid, "Regele moare" in regia lui José Luis Gomez pleacă de la

acest prealabil initial, la Paris "Rinocerii" isi regăsesc, gratie lui Emmanuel Demarcy - Motta, puterea

imediată de apel la refuzul contaminării, la Cardiff "le Nouveau locataire" pus in scenă de Tompa conjugă

absurdul si materialitatea banală. Spectacolul cu "Scaunele" a lui Felix Alexa se inscrie in această miscare generală ce, pornind de la real, restituie

reverberatia tragicomică a cotidianului, baza necesară pentru a conduce către marea neliniste a absentei.

Alexa pune in scenă nu atat asteptarea cat vidul, al vorbelor, al existentei, al lumii. Si totusi, dincolo de scaune, pe

fundal se desfăsoară un fel de palimpsest care, poetic, evocă o confuzie generală din care se desprind ici si colo

franturi de sens. E un "text in tăndări" ca "Jurnalul" lui Ionescu...resturile disparate sunt lizibile, dar

SENSUL e mut.Doi mari actori, Oana Pellea si Răzvan Vasilescu, refac

gesturi, vorbesc, se apropie unul de altul fără a putea niciodată găsi adevăratul leac la boala vidului care-i

macină. N-au rămas decat doi, si totusi cat de disperat de singuri sunt… Felix Alexa, refuzand orice metaforizare "metafizică“, acumulează tentativele de comunicare ce, iremediabil, sfarsesc prin acelasi esec. Ceea ce pare

inceput de dialog, la capăt, mereu, se termină in izolare. Aici personajele lui Ionescu nu sunt resemnate ci apar

mai degrabă ca niste combatanti invinsi. Obsesiv si fără succes, ei incearcă să-si depăsească conditia si, de

aceea, destinul final le e mai dureros ca oriunde.

Lupta e reluată dar infrangerea, iremediabil, ii asteaptă. "Incercati incă odată, esuati

mereu" - sfat formulat de marele om de teatru Peter Stein. E ceea ce cu

incandescentă pune in scenă Felix Alexa. "Scaunele" sale vorbesc despre acest

optimism infrant, despre o sperantă la infinit anulată.

Ionesco ii scria lui Cioran:

"Ce ciudat: tu esti vesel si scrii texte triste, eu sunt trist si scriu piese vesele".

Paradox cu care se confruntă "Scaunele" lui Alexa.(George Banu)

 

Această prezentare a fost realizată în scop didactic, cu intentia de a fi utilizată doar ca

material auxiliar pentru studiul piesei “Scaunele” de Eugen Ionescu.

(limba si literatura română, clasa a XI-a, manual ed. Humanitas)

sursă documentare: www.bulandra.ro

Prof. Ana VîrlanLiceul cu Program Sportiv- Piatra Neamt

13 noiembrie 2005