Embed Size (px)
Citation preview
S L U J B A
SFÎNTULUI MUCENIC
V I C H E N T I E (11 / 24 noiembrie)
2
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
N I C O D I M
Episcop de Edineț și Briceni
© Seminarul Teologic Liceal de fete, „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”,
Edineț, 2017
3
L A V E C E R N I E
După obişnuitul psalm, se cîntă:
Fericit bărbatul..., starea întîi.
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe
8, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune...
Veniți toți iubitorii de
mucenici să alcătuim ceată
duhovnicească și să împletim
cununi de laude mult-
pătimitorului Vichentie, căci
acesta, cu credința cea
adevărată întrarmîndu-se,
bărbătește pe Hristos L-a
mărturisit Dumnezeu adevărat
și Făcător a toate și rușinînd
mîndria păgînească, pînă la
sfîrșit o a surpat. (de 2 ori)
Pe ostașul cel înțelept și
propovăduitor neînfricat al
adevărului, pe lăudatul
Vichentie, cel cu nume mare,
credincioșii să-l fericim,
bucurîndu-ne, căci rîvnind
patimii Celui fără de patimă, nu
s-a spăimîntat de mînia
tiranului și îndurînd chinurile
trupului, nu a slăbit de la
dreapta credinţă, pentru care și
încununat fiind, s-a numărat cu
cetele cele de sus. (de 2 ori)
Stîlp dumnezeiesc al dreptei
credințe te-ai arătat, mucenice
Vichentie, care pe lemn întins și
cu toate măiestriile de chinuri
înconjurat fiind, nevătămat te-ai
arătat, și bine luptîndu-te
pentru Împăratul oștilor cerești,
ai biruit puterile diavoleşti și ai
gonit întunericul înșelăciunii cu
lumina cea strălucitoare a
Duhului.
Pe cruce ridicat fiind și
strujindu-ți-se trupul, n-ai ținut
seama de mulțimea chinurilor,
avînd mintea la Cel ce mai
înainte a fost întins pe lemn și de
a Cărui dragoste erai rănit,
mucenice Vichentie, ca cel ce
porți nume de biruință, ai
suferit durerile trupului,
preafericite.
Bătut fiind și prin foc
istovit, te-ai arătat turn neclintit
al Bisericii, nemișcat de
măiestriile chinuitorilor,
mucenice Vichentie, iar mai
apoi, și în temniță aruncat, ai
fost întărit de dumnezeiescul
har și cu îngerii ai petrecut,
prealăudate.
Amăgirile vrăjmașului și
arderile coastelor tale de nimic
le-ai socotit, căci primind
4
strălucirea cunoștinței celei
dumnezeiești, înlăuntrul tău ai
mărturisit tuturor pe
Dumnezeul Cel adevărat, Care
te-a arătat mai presus decît
muncile, preaslăvite mucenice
Vichentie.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Împăratul cerurilor, pentru
iubirea de oameni, pe pămînt S-
a arătat și cu oamenii a viețuit;
că, din Fecioară curată trup
luînd și dintr-însa ieșind cu
adăogirea firii omenești: un Fiu
este, îndoit în fire, dar nu în fețe.
Pentru aceasta, propovăduindu-
L pe Dînsul Dumnezeu
desăvîrșit și Om desăvîrșit cu
adevărat, mărturisim pe
Hristos, Dumnezeul nostru. Pe
Care roagă-L, Maică nenuntită,
să se miluiască sufletele noastre.
V O H O D: Lumină lină...
P R O C H I M E N U L zilei
P A R E M I I L E
Din Proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII, 9-14)
Acestea zice Domnul:
Neamurile toate laolaltă să se
adune şi să se strîngă popoarele!
Care dintre ele ne-au dat de
ştire aceasta şi ne-au făcut
proorocii? Să-şi aducă martorii
şi să dovedească, să audă toţi şi
să zică: „Adevărat!” Voi sînteţi
martorii Mei, zice Domnul, şi
Sluga pe care am ales-o, ca să
ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că
Eu sînt: înainte de Mine n-a fost
Dumnezeu şi nici după Mine nu
va mai fi! Eu, Eu sînt Domnul şi
nu este izbăvitor afară de Mine!
Eu sînt Cel ce am vestit, Cel ce
am izbăvit şi Cel ce am prezis şi
nu sînt străin la voi. Voi sînteţi
martorii Mei, zice Domnul. Eu
sînt Dumnezeu din veşnicie şi de
aici încolo Eu sînt! Nimeni nu
poate să iasă de sub puterea
Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate
strica?” Așa zice Domnul,
Izbăvitorul vostru, Sfîntul lui
Israel.
De la Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sînt în
mîna lui Dumnezeu şi chinul nu
se va atinge de ele. În ochii celor
fără de minte, drepţii sînt morţi
cu desăvîrşire şi ieşirea lor din
lume li se pare mare nenorocire.
Şi plecarea lor dintre noi, un
prăpăd, dar ei sînt în pace.
Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei
au îndurat suferinţe, nădejdea
lor este plină de nemurire. Şi
5
fiind pedepsiţi cu puţin, mare
răsplată vor primi, căci
Dumnezeu i-a pus la încercare şi
i-a găsit vrednici de El. Ca pe
aur în topitoare, aşa i-a lămurit,
şi ca pe o jertfă de ardere
întreagă i-a primit. Străluci-vor
în ziua răsplătirii şi ca nişte
scîntei care se lasă pe mirişte,
aşa vor fi. Judeca-vor neamurile
şi stăpîni vor fi peste popoare şi
Domnul va împărăţi întru ei, în
veci. Ei vor înţelege adevărul, ca
unii care şi-au pus încrederea în
Domnul; cei credincioşi vor
petrece cu El în iubire, căci
harul şi îndurarea sînt partea
aleşilor Lui.
De la Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 1 – VI, 3)
Cei drepţi vor fi vii în
veacul veacului şi răsplata lor
este la Domnul şi Cel
Atotputernic are grijă de ei.
Drept aceea, vor primi din mîna
Domnului împărăţia frumuseţii
şi cununa cea strălucitoare, căci
El îi va ocroti cu dreapta Sa şi
cu braţul Său; asemenea unui
scut, îi va acoperi. El va face
arme din mînia Sa şi cu ele va
întări făptura mîinilor Sale ca să
răsplătească vrăjmaşilor. Din
dreptate El Îşi va face platoşă şi
din judecata cea nefăţarnică Îşi
va face coif. Din sfinţenia Sa va
face pavăză nebiruită; iar din
cumplita Sa mînie va face sabie
ascuţită şi lumea va porni război
împreună cu El împotriva celor
fără de minte. Săgeţile
fulgerului Său vor porni bine
îndreptate şi vor lovi în ţintă,
zburînd din arcul puternic
încordat al norilor. Mînia Lui,
ca o praştie, va azvîrli noian de
grindină; apele mării se vor
întărîta asupra lor şi rîurile îi
vor îneca vijelios. Duhul puterii
dumnezeieşti se va ridica
împotriva lor şi ca viscolul îi va
vîntura. Astfel fărădelegea va
aduce pustiire pe pămînt şi
răutatea va răsturna scaunele
celor puternici. Ascultaţi deci,
regilor, şi înţelegeţi, luaţi
învăţătură, voi, care judecaţi
marginile pămîntului. Băgaţi în
urechi, voi cei ce stăpîniţi peste
mulţimi şi care vă mîndriţi cu
mulţimea popoarelor voastre.
Pricepeţi că stăpînirea vi s-a dat
de la Domnul şi puterea de la
Cel Preaînalt, Care va cerceta
faptele voastre şi va pune la
încercare gîndurile voastre.
6
L A L I T I E
Stihirile glasul al 4-lea:
Înroșindu-ți trupul cu
sîngele tău, te-ai îmbrăcat cu
porfira dumnezeiescului har,
mărite, și cu cunună nevestejită
de Hristos ai fost încununat, cu
Care împreună impărățești
totdeauna, veselindu-te.
Ostaș nebiruit te-ai arătat,
mucenice, Vichentie, căci
întrarmîndu-te cu arma crucii,
ai surpat uneltirile vrăjmașului,
și făcîndu-te purtător de
biruință, te-ai învrednicit să
locuiești cu cereștile cete,
împărtășindu-te de
dumnezeiescul har. Pentru
aceasta, te lăudăm, săvîrșind
pomenirea ta.
Slavă...,
Cu cinstitele tale patimi ai
urmat Celui ce a pătimit pentru
noi, mărite, iar cu raza Duhului
ai ținut aprinsă făclia dreptei
credințe, izgonind negura
înșelăciunii idolești și a
necredinței. Pentru aceasta,
cinstindu-te, cu cîntări te
mărim, mult-pătimitorule
Vichentie.
Și acum..., a Născătoarei, glasul al 8-lea:
Stăpînă, primește
rugăciunile robilor tăi, și ne
izbăvește pe noi din toată nevoia
și necazul.
L A S T I H O A V N Ă
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Chemat ai fost de
Dumnezeu la propovăduirea
Evangheliei și a învăța poporul
cele de mîntuire, mucenice, care
cu osîrdie ai răspuns chemării,
învățînd și propovăduind
pretutindeni, vrednicule de
laudă.
Stih: Dreptul ca finicul va înflori și ca
cedrul cel din Liban se va înmulți.
Purtătorule de chinuri,
mucenice Vichentie, biruind pe
vrăjmașul cel rău cu ajutorul
Duhului, te-ai adus Stăpînului
tuturor ca o tămîie bineprimită,
ispitit fiind în focul muceniciei.
Pentru care ai și fost încununat
după lege împreună cu toți
pătimitorii, preafericite.
Stih: Sfinților celor din pămîntul Lui,
minunate a făcut Domnul toate voile Sale
întru dînșii.
În temniță aruncat fiind, și
toate mădularele sfărîmate
avîndu-le, cercetat ai fost de o
ceată de îngeri, și primind
vindecare rănilor tale, plin de
bucurie, cu puterile cele fără de
7
trup, împreună cîntare de laudă
lui Dumnezeu ai adus, mucenice
mult-pătimitorule.
Slavă...,
Vitejește ai risipit uneltirile
vrăjmașului, biruindu-l pe el cu
puterea crucii, mucenice
pururea mărite; pentru aceasta
acum împărățești împreună cu
Împăratul tuturor în veac, cu El
împreună bucurîndu-te.
Și acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu,
tu ești vița cea adevărată, care
ai odrăslit Rodul vieții; ție ne
rugăm: Roagă-te, Stăpînă, cu
mucenicul Vichentie și cu toți
sfinții să se mîntuiască sufletele
noastre.
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne,
Vichentie, întru nevoința sa,
cununa nestricăciunii a dobîndit
de la Tine, Dumnezeul nostru;
că avînd puterea Ta, pe
chinuitori a învins; zdrobit-a și
ale demonilor neputincioase
îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, Hristoase Dumnezeule,
mîntuiește sufletele noastre.
Apoi aceasta:
Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, bucură-te… (o dată)
L A U T R E N I E
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă
troparul sfîntului, de două ori, Slavă..., Şi
acum..., a Născătoarei: Taina cea din
veac...
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 5-lea :
Podobie : Cel ce Te-ai înălțat...
Iubind pe Hristos ai
strălucit cu faptele cele mărețe
ale muceniciei, prealăudate,
pentru aceasta ai primit de la
Dînsul cununa luptelor tale și te-
ai făcut părtaș cu cetele
mucenicilor, pururea pomenite
mucenice Vichentie.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe tine, pururea Fecioară,
cea mai presus decît cetele cele
de sus și decît toată făptura,
ceea ce singură ești curată, cu
cîntări te mărim.
8
După a doua catismă, sedealna, gl. 1:
Podobie: Mormîntul Tău, Mîntuitorule...
Bărbătește mărturisind pe
Hristos, ai mers cu îndrăzneală
spre chinuri, de trei ori fericite,
mucenice Vichentie, și mustrînd
pe tiranul Datian, ai rușinat a
lui păgînătate, de la care și rele
pătimiri primind, te-ai suit la
locașurile cele cerești.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe Fecioara cea fără
prihană, din care a ieșit cu trup,
fără schimbare, Hristos
Dumnezeul nostru, să o lăudăm
toți credincioșii, ca pe Maica lui
Dumnezeu.
Se cîntă polieleul: Robii Domnului...
Apoi aceste mărimuri:
Mărimu-te pe tine,
răbdătorule de chinuri, sfinte
mucenice Vichentie, și cinstim
chinurile tale, pe care le-ai
răbdat pentru Hristos.
Cu aceste stihuri:
1. Dumnezeu este scăparea noastră și
puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-
au aflat pe noi foarte.
2. Vărsat-au sîngele lor ca apa
împrejurul Ierusalimului.
3. Că pentru Tine sîntem omorîți în
toate zilele.
4. Socotiți sîntem ca niște oi de
junghiere.
5. Trecut-am prin foc și prin apă, dar
ne-ai scos pe noi la odihnă.
6. Sfinților celor din pămîntul Lui,
minunate a făcut Domnul toate voile Sale
întru dînșii.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă:
Părinte, Cuvinte şi Duhule
Sfinte, zicînd: Slavă Ţie
Dumnezeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu
dar dăruită, Marie, Domnul este
cu tine, zicînd: şi prin tine cu
noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia,
Slavă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)
După polieleu,
S E D E A L N A, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvîntul...
Fiind întrarmat cu
dumnezeieștile arme, mucenice
Vichentie, și cu limba ta cea de
foc grăitoare ai mustrat
neomenia tiranului celui păgîn și
împotriva înșelăciunii
bărbătește ai stat; pentru
aceasta, acum cu îngerii
dănțuind, fericite, roagă pe
9
Hristos Dumnezeu să
mîntuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Nu ne trece cu vederea,
Preabinecuvîntată; ci pururea te
roagă pentru noi, ca să ne
mîntuim de toată mîhnirea,
Preacurată Fecioară.
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Dreptul ca finicul va înflori
și ca cedrul cel din Liban se va
înmulți.
Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului,
în curțile casei Dumnezeului nostru.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19)
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile
purtătorului Tău de chinuri
Vichentie, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curăţeşte mulţimea
greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile
noastre.
Şi stihira, glasul al 4-lea:
Pe ostașul cel înțelept și
propovăduitor neînfricat al
adevărului, pe lăudatul
Vichentie, cel cu nume mare,
credincioșii să-l fericim,
bucurîndu-ne, căci rîvnind
patimii Celui fără de patimă, nu
s-a spăimîntat de mînia
tiranului și îndurînd chinurile
trupului, nu a slăbit de la
dreapta credinţă, pentru care și
încununat fiind, s-a numărat cu
cetele cele de sus.
C A N O A N E L E
Canonul Născătoarei de Dumnezeu cu
irmosul pe 6, iar al sfîntului pe 8:
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cîntarea 1, glasul al 2-lea:
Irmosul:
În adînc a așternut de demult
toată oastea lui Faraon, puterea
cea prea întrarmată; iar
întrupîndu-Se Cuvîntul a pierdut
păcatul cel prea rău, Domnul cel
Preamărit, căci cu slavă S-a
preamărit.
Dumnezeu, alegîndu-te ca
pe o frumoasă, ca pe o
împodobită, și ca pe cea cu totul
10
fără prihană între femei, în
pîntecele tău cel preacurat S-a
sălășluit. Pe Acela roagă-L,
Fecioară, de vina greșelilor să
mîntuiască pe toți cei care te
laudă pe tine.
Precum zice Psalmistul:
Stătut-ai, Fecioară împărăteasă,
de-a dreapta Împăratului celui
ce a răsărit din pîntecele tău. Pe
Acela roagă-L, Mireasă a lui
Dumnezeu, ca să mă
învrednicească de șederea cea
de-a dreapta în ziua judecății.
Ceea ce ai născut pe Hristos,
ploaia cea cerească, care a înnoit
firea omenească cea înțelepțită
prin cele netrebnice, arată și
sufletul meu cel înțelenit a fi
roditor, dumnezeiască Mireasă.
Canonul sfîntului
Cîntarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Să cîntăm, Donului...
Dumnezeiește și cu buna
credință fiind luminat, pe cei ce
cu evlavie săvîrșesc sfînta ta
pomenire, mucenice, umple-i de
lumina cea cerească.
Duhul Sfînt sălășluindu-Se
în inima ta, pătimitorule,
vitejește ai suferit moarte
pentru Mîntuitorul, Vichentie
prealăudate, și ai dobîndit
Împărăția cea de sus.
Slavă...,
Disprețuind porunca
împăratului celui fără de lege, ai
mărturisit tuturor cu
îndrăzneală pe adevăratul
Dumnezeu, întărit fiind de
Duhul Sfînt, mucenice
preamărite.
Și acum..., a Născătoarei:
Fecioară preacurată, ca
ceea ce ai încăput în pîntecele
tău pe Dumnezeu Cel neîncăput,
Care S-a făcut om pentru
iubirea de oameni și a luat din
tine frămîntătura noastră, cu
dreaptă credință, lăudîndu-te, te
mărim.
Catavasie:
Deschide-voi gura mea și se
va umple de Duhul, și cuvînt
răspunde-voi Împărătesei Maici,
și mă voi arăta luminat
prăznuind, și voi cînta minunile
ei, bucurîndu-mă.
Cîntarea a 3-a:
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca și crinul,
Doamne, Biserica păgînilor cea
stearpă, prin venirea Ta; întru
care s-a întărit inima mea.
Întru mine, omul,
îmbrăcîndu-Se Ziditorul, a ieșit
11
din pîntecele tău, Preacurată,
dăruind haina nestricăciunii
celor ce s-au golit prin fapte
netrebnice.
Născut-ai, Stăpînă, pe
Dumnezeu Cuvîntul cel
preacinstit. Pe Acela neîncetat
roagă-L să Se milostivească spre
smeritul meu suflet, cel mîhnit
de necinstirile dezmierdărilor.
Vindecă, Preacurată, rănile
sufletului meu; și smerită inima
mea, cea otrăvită de veninul
șarpelui, tămăduiește-o cu
doctoria ta cea lucrătoare.
Alt canon:
Irmos: Tu ești întărirea...
Avînd cugetul la Cel ce
stăpînește toate, purtătorule de
chinuri, puterea tiranului cea
pierzătoare o ai învins, pătimind
mucenicește, vrednicule de
laudă.
Viața ta cea curată te-a
arătat pe tine dumnezeiescule
luminător și te-a făcut adevărat
mucenic și mărturisitor al
patimilor lui Hristos.
Slavă...,
Ai stat înaintea tiranului la
judecată, mucenice Vichentie, și
ai mărturisit pe Dumnezeu, pe
Cel ce a luat trup din Fecioară și
a mîntuit firea oamenilor.
Și acum..., a Născătoarei:
Prin nașterea ta s-a dezlegat
blestemul și a încetat întristarea,
Fecioară preabinecuvîntată,
ceea ce ești cu totul fără
prihană. Catavasie:
Pe ai tăi cîntăreți,
Născătoare de Dumnezeu, ceea
ce ești izvor viu și îndestulat, care
s-au adunat ceată duhovnicească,
întărește-i în dumnezeiască slava
ta, cununilor măririi
învrednicindu-i.
S E D E A L N A,
Glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Ca cel ce ai fost slujitor al
Împăratului puterilor, mucenice
Vichentie, porunca împăratului
celui fără de lege ai nesocotit-o
și ai ales a pătimi pentru Cel ce
a pătimit pentru noi; drept
aceea săvîrșim pomenirea ta cea
plină de bucurie, vrednicule de
laudă. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Toată dorirea mea mă rog
îndrepteaz-o către Cel născut
din tine, Născătoare de
12
Dumnezeu, izbăvindu-mă de
patimile rele.
Cîntarea a 4-a:
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară, nu sol,
nici înger, ci Tu însuți Domnul
Te-ai întrupat și m-ai mîntuit pe
mine, tot omul. Pentru aceasta
strig Ție: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Rourează-mi mie, Stăpînă,
picura umilinței, ca să scoată
toată arderea inimii mele și să
potolească pornirile cele
înșelătoare ale nedumeririi
mele.
Pe mine, cel vătămat cu
arma desfătării, și care zac
rănit, nu mă trece cu vederea,
Preacurată, ci mă vindecă cu
sulița și cu Sîngele Fiului tău și
Dumnezeul nostru.
Ceea ce te-ai îmbogățit cu
stăpînia a toată făptura, pe
mine, cel cumplit sărăcit,
învrednicește-mă de
dumnezeiescul dar, ca să te
măresc pe tine, ca pe o bună a
mea folositoare, Preacurată.
Alt canon:
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Fiind chinuit, ochii minții îi
aveai la cele de sus, de unde ai
văzut răsplățile cele viitoare,
primind și ușurare durerilor
tale, mucenice înțelepte.
Aprinzîndu-te de dragostea
Stăpînului, preaminunate,
durerile cele amare ale păgînilor
cu care te chinuiau le-ai
nesocotit, prealăudate Vichentie.
Slavă...,
Întărit ai fost de Stăpînul
tuturor în timpul patimilor tale,
pururea pomenite; pentru care
și nu te-ai înfricoșat de muncile
cele trecătoare și de moartea cea
vremelnică.
Și acum..., a Născătoarei:
Ai zămislit pe Dumnezeu,
Cel ce a făcut pe om, Fecioară
preacurată. Pentru aceasta,
toate neamurile neîncetat te
fericesc pe tine.
Catavasie:
Cel ce șade în slavă pe
scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor
a venit Iisus, Cel unul din
Dumnezeire, prin palmă curată,
și a mîntuit pe cei ce cîntă: Slavă,
Hristoase, puterii Tale.
Cîntarea a 5-a:
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut lui
Dumnezeu și oamenilor,
13
Hristoase Dumnezeule. Că prin
Tine, Stăpîne, către Părintele
Tău, Începătorul Luminii, din
noaptea necunoștinței, aducere
am aflat.
Ceea ce ai născut Calea
vieții, la calea cea dreaptă
povățuiește-mă, Preacurată, pe
mine, cel ce fără de pricepere
sînt abătut și căzut în prăpastie
cumplită.
Cu minte nemulțumitoare
înstrăinîndu-mă pe mine de la
Dumnezeu și rătăcindu-mă în
latura patimilor cea depărtată,
cu desfrînare am viețuit. Și mă
întoarce și mă mîntuiește prin
rugăciunile tale, Fecioară.
Cu apele tale cele de viață
curgătoare, adapă pe robul tău,
cel aprins de văpaia păcatelor și
ars de năvălirile demonilor,
Fecioară Maică preacurată.
Alt canon:
Irmos: Dis-de-dimineață grăiesc...
Înălțat fiind pe cruce, ai
răbdat strujirile trupului, avînd
pe Cel fără patimă, Care te
întărea în credință, Vichentie.
Cu vărsările sîngiuirilor tale
ți-ai vopsit haina sufletului,
arătînd-o prealuminoasă,
fericite.
Slavă...,
Luminat fiind de lumina cea
nematerialnică de nestatornicia
înșelăciunii demonice ai scăpat,
purtătorule de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei:
Preacurată Fecioară, tu
singură ai născut pe Dumnezeu
Cuvîntul; pe Care Îl laudă toată
făptura ca pe Făcătorul și
Domnul.
Catavasie:
Spăimîntatu-s-au toate de
dumnezeiască mărirea ta, că tu,
Fecioară, neispitită de nuntă, ai
avut în pîntece pe Dumnezeu Cel
peste toate și ai născut Fiu pe Cel
fără de ani, Cel ce dăruiește pace
tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cîntarea a 6-a:
Irmosul:
În adîncul greșelilor fiind
înconjurat, chem adîncul
milostivirii Tale cel neurmat; din
stricăciune, Dumnezeule, scoate-
mă.
Să nu mă arăți demonilor
bucurie la judecata ce va să fie,
Stăpînă, ci îmblînzește pe
Judecătorul și Fiul tău, ca să
caute cu bunătate spre mine.
Cu cugetele și cu faptele
mele cele viclene și fără de lege,
14
pe Tine, Doamne, pornindu-Te
spre mînie, Îți aduc pe Maica Ta
spre îmblînzire; dar, îndurîndu-
Te, mîntuiește-mă.
Scapă-mă de osîndă,
Stăpînă, pe mine cel ce sînt
osîndit cu greșelile mele, ca una
care ai născut pe Judecătorul și
Dumnezeul tuturor, Prea-
lăudată.
Alt canon:
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Aruncat fiind în temniță ca
un rău făcător, mucenice, ceată
cerească de îngeri ți s-a arătat
întărindu-te și tămăduindu-ți
rănile trupului, preafericite.
Cercetat fiind de mulțimea
îngerilor, te-ai întărit în
credință, și împreună cu ei ai
cîntat lui Dumnezeu cîntare de
laudă. Slavă...,
Mulțimea chinurilor n-au
putut să te depărteze de
dragostea Stăpînului tău,
avîndu-ți mintea la Dumnezeul
Cel viu, preaminunate.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe
pricinuitorul liniștirii, Hristos,
îmblînzește valul cel sălbătăcit
al patimilor mele, Fecioară
preacurată.
Catavasie:
Înțelepții lui Dumnezeu, care
săvîrșiți acest praznic
dumnezeiesc și cu totul cinstit al
Maicii lui Dumnezeu, veniți să
batem din palme, slăvind pe
Dumnezeu, Cel ce S-a născut
dintr-însa.
C O N D A C
Glasul al 8-lea:
Podobie: Ca o pîrgă a firii...
Nevoindu-te vitejește, ca un
adevărat mărturisitor al dreptei
credințe, Biserica te laudă,
slăvind cinstitele tale chinuri,
preaminunate Vichentie, zicînd:
Doamne, pentru rugăciunile
mult-pătimitorului Tău,
mîntuiește sufletele noastre.
I C O S
Mulțimea credincioșilor,
împreună adunați fiind, se
bucură, cinstind pomenirea
pătimitorului Vichentie; că
acesta pe Faraon cel netrupesc,
cu cinstitele lui patimi, l-a
biruit. Pentru care, toți cu
credință laudă pe Dumnezeu,
zicînd: Mult milostive, pentru
rugăciunile purtătorului Tău de
15
chinuri, pacea Ta dă-ne-o nouă
și sufletelor noastre mare milă.
Cîntarea a 7-a:
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui
Dumnezeu, a tiranului celui
călcător de lege, înaltă văpaie a
ridicat; dar cinstitorilor de
Dumnezeu tineri a trimis roua
Duhului, Hristos, Cel ce este
binecuvîntat și preamărit.
Tăria mea și lauda, și
mîntuirea, și folositoare tare, și
zid nebiruit fiind, Stăpînă,
alungă-i pe demonii cei ce se
războiesc asupra mea, care
totdeauna caută să mă omoare.
Din feciorescul tău sînge,
întrupînd pe Dumnezeu,
Fecioară, ai îndumnezeit neamul
omenesc. Pentru aceasta, prin
rugăciunile tale, izbăvește-mă pe
mine, cel spurcat de patimi și
stricat de meșteșugirile
vrăjmașului.
Cuptorul cel mai înainte a
închipuit nașterea ta,
Preacurată; căci pe tineri nu i-a
ars, precum nici pîntecele tău nu
l-a ars focul cel de neîndurat.
Pentru aceasta mă rog ție:
Scapă pe robul tău de focul cel
veșnic.
Alt canon:
Irmos: Tinerii evreiești...
Jertfă curată și fără prihană
te-ai adus pe tine, Celui ce de
bună voie S-a adus jertfă pentru
noi, mult nevoitorule Vichentie.
Pe jertfelnic de fier ai fost
pus și cu foc fiind ars, mucenice
mărite, ai ars uscăciunea
necredinței și luminător al
dreptei cinstiri de Dumnezeu te-
ai arătat. Slavă...,
Ca un viteaz și ca un
înțelept cu fapta pe tiranul cel
rău credincios și neînțelept l-ai
arătat neputincios, întărit fiind
de puterea Duhului Sfînt,
preafericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Împreună cu cetele cele de
sus, Maica lui Dumnezeu,
strigăm ție: Bucură-te, cerul cel
însuflețit și palatul cel
preaslăvit, în care Hristos S-a
odihnit cu trupul.
Catavasie:
N-au slujit făpturii înțelepții
lui Dumnezeu, fără numai
Făcătorului, ci groaza focului
bărbătește călcînd-o, s-au
bucurat cîntînd: Prealăudate,
16
Doamne al părinților și
Dumnezeule, binecuvîntat ești.
Cîntarea a 8-a:
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc, oarecînd
în Babilon, lucrările și-a
despărțit prin dumnezeiasca
poruncă; pe haldei arzînd, iar pe
credincioși răcorind, pe cei ce
cîntau: Binecuvîntați, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Rîvnește celor bune, de cele
rele depărtîndu-te prin lucrarea
dumnezeieștilor fapte, avînd pe
Maica lui Dumnezeu și
folositoarea tuturor cea
nerușinată, rugătoare pentru
tine, suflete al meu, ca pe o
milostivă și de oameni iubitoare.
Dezlegat-ai omenirea de
legătura osîndirii celui de
demult, de Dumnezeu
Născătoare. Pentru aceasta, mă
rog ție: Dezleagă toată legătura
răutății inimii mele, Preacurată,
legîndu-mă de dumnezeiasca
dragoste a Ziditorului.
Raza slavei Tatălui născînd-
o, luminează inima mea, ceea ce
se mîhnește pentru necinstirea
greșelilor, Născătoare de
Dumnezeu; și slavei celei
pururea veșnice mă arată
părtaș, ca să te slăvesc pe tine cu
credință.
Alt canon:
Irmos: Cei ce s-au făcut...
Luptîndu-te vitejește cu
vrăjmașul, ai smerit puterea lui,
preaminunate Vichentie,
strigînd: Dumnezeul părinților
noștri, bine ești cuvîntat.
Cu luptele cele sfințite ai
înecat jertfele nedumnezeirii,
preaînțelepte mucenice, și cu
focul fiind ars, ai primit
sfîrșitul, lăudînd pe Hristos în
veci. Binecuvîntăm pe Tatăl...
Ca unul ce ai dorit să
moștenești viața cea veșnică,
fericite, ai urît slava vieții celei
trecătoare, grăind: Dumnezeul
părinților noștri, bine ești
cuvîntat.
Și acum..., a Născătoarei:
Născînd Viața, pe noi, cei
omorîți de păcat, pe toți ne-ai
înviat. Pentru aceasta, strigăm
ție: Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, pe tine, cu glas de
laudă, te slăvim.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvîntăm și să ne
închinăm Domnului, cîntîndu-I și
preaînălțîndu-L pe Dînsul întru toți vecii.
17
Pe tinerii cei binecredincioși
în cuptor, nașterea Născătoarei
de Dumnezeu i-a mîntuit. Atunci
fiind închipuită,iar acum lucrată;
pe toată lumea ridică să-ți cînte
ție: Pe Domnul, lucrurile,
lăudați-L și-L preaînălțați întru
toți vecii. Cîntarea a 9-a:
Irmosul:
Fiul Părintelui celui fără de
început, Dumnezeu și Domnul,
întrupîndu-Se din Fecioară, S-a
arătat nouă, ca să lumineze cele
întunecate și să adune cele
risipite. Pentru aceasta, pe
Născătoarea de Dumnezeu, cea
prealăudată, o mărim.
Gustînd Adam din rodul
pomului celui oprit, moarte cu
amărăciune a cules: iar Fiul tău
pe lemn pironindu-Se, a izvorît
lumii dulceața nemuririi. Pentru
aceasta te cinstim, Preacurată.
Împărăteasă ești, Fecioară,
ca ceea ce mai presus de cuvînt
ai născut pe Împăratul și
Domnul, Cel ce a stricat
împărățiile iadului. Pe Acela
neîncetat roagă-L să
învrednicească de împărăția dea
sus pe toți cei ce te cinstesc pe
tine, Preacurată.
Îmbunătățește, Stăpînă,
smerită inima mea cea
înrăutățită de vătămarea
dezmierdărilor, ca ceea ce ai
născut pe Cel bun și ești cu totul
bună, și-mi deschide ușile cele
bune ale pocăinței.
Alt canon:
Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...
Astăzi Biserica prăznuiește
pomenirea ta cea sfințită și
mutarea la Cel pe Care L-ai
dorit, pentru care și bucurîndu-
Se, îți împletește laude
dumnezeiești, mucenice
Vichentie.
Pe tine astăzi cîștigîndu-te
Biserica, ca o stea
prealuminoasă te-a dobîndit,
care cu razele cele curate ale
minunilor tale se luminează,
mult pătimitorule.
Slavă...,
Sosind astăzi pomenirea ta,
Vichentie de Dumnezeu
înțelepțite, luminează sufletele
celor ce cu credință laudă
ostenelile și nevoințele tale.
Și acum..., a Născătoarei:
Fecioară, îmbrăcîndu-Se
din tine Cel ce m-a zidit,
Născătoare de Dumnezeu, a ieșit
18
în două firi, cunoscut într-un
ipostas fiind neamestecat.
Catavasie:
Tot neamul pămîntesc să
salte cu Duhul fiind luminat, și
să prăznuiască firea minților
celor fără de trup, cinstind sfînta
prăznuire a Maicii lui Dumnezeu
și să cînte: Bucură-te,
Preafericită Născătoare de
Dumnezeu, Curată, pururea
Fecioară.
L U M I N Î N D A
Glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutînd...
Ca cel ce te-ai arătat
luminător preastrălucit,
dumnezeiescule Vichentie, cu
nevoințele patimilor tale
luminează toată zidirea, gonind
noaptea cea adîncă a
nedumnezeirii, cerînd lui
Hristos Dumnezeu să dăruiască
lumii pace și sufletelor noastre
mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Tu singură nădejde de
mîntuire și mîngîiere a sufletului
meu te-ai arătat, Născătoare de
Dumnezeu; pentru aceasta
izbăvește-ne de toată primejdia
și necazul, pururea Fecioară.
L A L A U D E
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Prealăudaților mucenici...
Preaminunate mucenice
Vichentie, nu te-a spăimîntat pe
tine groaza chinurilor, nici
sălbătăcia tiranului, nici bătăile
cele cumplite nu te-au putut
despărți de Hristos împreună cu
Care acum petreci în Împărăția
cea de sus.
Înălțîndu-ți gîndul la cer, ai
defăimat chinurile cele
trecătoare, făcîndu-te pildă
credincioșilor, mucenice
preamărite, iar cu pătimirile
tale ai rușinat taberele
întunericului, vrednicule de
laudă.
De Dumnezeu înțelepțite
mucenice Vichentie, luminat
fiind cu strălucirile Treimii și
preaînfrumusețat cu mulțimea
rănilor, împreună cu îngerii
petreci, bucurîndu-te, iar celor
ce săvîrșesc pomenirea ta le dai
luminare și milă.
Primit-ai cununa
nestricăciunii, cel ce te-ai luptat
cu vitejie și ai biruit pe șarpele
cel începător al răutății,
vrednicule de minune. Și ca cel
19
ce petreci acum împreună cu
adunarea pătimitorilor, Îl
slăvești pe Cel ce te-a încununat,
lăudîndu-L în veci.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, gl. 8:
Toată nădejdea mea spre
tine o pun, Maica lui Dumnezeu,
păzește-mă sub acoperămîntul
tău.
Doxologia cea mare, troparele, ecteniile şi otpustul.
L A L I T U R G H I E
Fericirile din cîntarea a 3-a şi a
6-a. Prochimen gl. al 7-lea: Veselise-
va cel drept de Domnul și va
nădăjdui întru El. Stih: Auzi,
Dumnezeule, glasul meu și nu trece
cu vederea rugăciunea mea.
Apostolul: II Timotei (II, 1-10):
Fiule Timotei..., Aliluia, glasul al 4-
lea: Dreptul ca finicul va înflori...,
Stih: Răsădit fiind în casa
Domnului... Evanghelia de la Ioan
(XV, 17-27; XVI, 1-2): Zis-a Domnul
ucenicilor Săi: aceasta vă poruncesc
vouă...
C H I N O N I C U L
Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
