EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

Editura Cartea RomâneascăCalea Victoriei 133, sectorul 1, Bucureștiwww.cartearomaneasca.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a RomânieiMAIORESCU, TITU

Critice / Titu Maiorescu ; cuvânt-înainte şi note de Nicolae Manolescu. - Bucureşti : Cartea Românească, 2017

ISBN 978-973-23-3170-5

I. Manolescu, Nicolae (pref. ; note)

821.135.1.09

Editor: Călin Vlasie

Redactare: Mihaela PogoniciLayout & tehnoredactare: Stelian BiganCoperta colecției: Ionuț BroştianuPrepress: Marius Badea

Copyright © Editura Paralela 45, 2017 Editura Cartea Românească este un imprint al Editurii Paralela 45www.edituraparalela45.ro

Prezenta lucrare folosește denumiri ce constituie mărci înregistrate, iar conținutul este protejat de legislația privind dreptul de proprietate intelectuală.

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

Titu Maiorescu

CRITICECuvânt-înainte și note de Nicolae Manolescu

CPE Clasele 9-12 CARTEA PENTRU ELEVI

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

Titu Maiorescu este considerat fondatorul criticii literare româneşti. Cu alte cuvinte, cel dintâi critic pro­ fesionist al nostru. Întreagă critica literară modernă se trage din Criticele lui. Odată cu profesionalizarea comentariului literar, Maiorescu a impus un canon, cel dintâi la noi, altfel zis, o selecție a operelor în funcție de valoarea lor literară. Numai datorită aces­tui ciur, a putut lua naştere o ierarhizare, conform unor criterii limpezi, a literaturii române. Literatura modernă datorează totul acestei ierarhii. Dar acțiunea spiritului critic maiorescian nu se mărgineşte la a fi fixat întâiul nostru canon. Actualitatea lui Maiorescu a jucat mereu şi un rol simbolic. Spiritul critic al lui Maiorescu va fi invocat de mai multe ori în istoria literaturii ca un scut capabil a apăra literatura contra pericolelor ideologice şi politice.

Nicolae Manolescu

Cuvânt-înainte

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

7

„Tot ce este astăzi formă goală în mișcarea noastră publică trebuie prefăcut într-o realitate simțită, și fiindcă am introdus un grad prea înalt din viața din afară a statelor euro­pene, trebuie să înălțăm poporul nostru din toate puterile până la înțelegerea acelui grad și a unei organizări politice potrivită cu el”, scrie Titu Maiorescu în 1872. Este fraza esențială pentru gândirea social-politică a criticului din care tradiția a reținut de obicei ideea că „formele fără fond”, prea grabnic împru-mutate din Occident, el le-ar fi dorit înlăturate. Fraza, necitată niciodată de E. Lovinescu în studiile lui con sacrate liderului junimist și nici de alții până de curând, când a relevat-o Marta Petreu, dovedește contrariul: nu renunțarea, altminteri im­posibilă, la aceste forme croite pe o măsură care nu era potrivită pentru Româ nia epocii lui Carol I o recomanda Titu Maio­rescu, ci, din contra, umplerea lor de conținut prin „înălțarea” poporu lui până la înțelegerea lor. În societatea Junimea, înte­meiată la începutul anului 1863, Maiorescu va vedea instru-mentul acestei „înălțări”, și anume cu ajutorul unor „principii de încetățenit” în țara noastră, după cum îi va scrie în același început de an surorii lui. Să nu uităm că junimiștii au început

TITU MAIORESCU (15 februarie 1840 - iulie 1917)

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

8

cu acele Prelecțiuni populare, o serie de conferințe pe teme culturale al căror sens pedagogic n-a scăpat nimănui. Civi-lizația română modernă datorează enorm acestei generații de dascăli ai neamului, care au văzut în educarea poporului, în sensul de atunci, mijlocul principal de adaptare la standardele occidentale. În 1867, va apărea revista „Convorbiri literare”, în 300 de exemplare lunare, ceea ce era destul de mult pentru acele vremuri, dacă ne gândim că „Timpul”, ziarul partidului conservator, a avut inițial un tiraj similar. Iată create condițiile necesare pentru o „direc ție nouă” în cultura română! Toată critica junimistă va fi peda gogică, culturală și, nu în ultimul rând, literară. Nu contra unor forme sociale și insti tu țio nale nepotrivite se ridica Maiorescu, ci pentru crearea culturii ca­pabile să le umple de con ținut. Declanșată de articolele lui Maiorescu din anii 1860-1870, îndeosebi de În contra direc­

ției de astăzi în cul-tura română și de Direcția nouă, și continuată de elevii săi în anii 1880-1890 și chiar după 1900, această „critică ge­nerală”, cum a nu­mit­o promotorul ei, poate fi socotită prima bătălie cano­nică din literatura română. Maiorescu urmărea să impună un nou canon, atât în literatură, cât și în limbă, filosofie, drept sau istorie, cu alte cuvinte, în cul­tură. Începutul îl face, nici mai mult, nici mai puțin, în

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

Cuprins

Cuvânt-înainte de Nicolae Manolescu ............................................. 5Titu Maiorescu – extras din Istoria literaturii române

pe înţelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu ................ 7

Poezii populare române (1866) ....................................................... 15Direcția nouă în poezia și proza română (1872) .............................25Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885) ............................................. 80Poeți și critici (1886) ....................................................................... 92Eminescu și poeziile lui (1889) ....................................................... 99În chestia poeziei populare (1909) .................................................119

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

În curs de apariție în colecția

CARTEA PENTRU ELEVI

CPE

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ

de bibliografie școlară

CARTEA PENTRU ELEVI

CPE

EDITURA CARTEA R

OMÂNEASCĂ