Romanian Statistical Review Supplement nr. 8 / 2019 · al urmăririi însușirilor esențiale ale determinărilor cantitative, după nivelul în care se desfășoară analiza acestea

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 8 / 2019

SUMAR / CONTENTS 8/2019REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONȚINUTUL ȘI ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE 3THEORETICAL ASPECTS ON THE CONTENT AND THE ROLE OF ECONOMIC-FINANCIAL ANALYSIS 20Assoc. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD

EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA ÎN ANUL 2019 ÎN CONTEXT INTERN ȘI INTERNAȚIONAL 37 THE EVOLUTION OF THE INDUSTRIAL ACTIVITY IN ROMANIA IN 2019 IN THE INTERNAL AND INTERNATIONAL CONTEXT 49Prof. Constantin ANGHELACHE PhD

SĂRĂCIA ÎN CONTEXTUL GLOBALIZARII 61THE POVERTY IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION 70Prof. Radu Titus MARINESCU PhD Olivia –Georgiana NIȚĂ PhD StudentAlexandru BADIU PhD Student

MODEL DE ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII 79MODEL FOR ANALYSIS OF THE FINANCIAL POSITION OF THE COMPANY 97Dana Luiza GRIGORESCU PhD Student

SEMNIFICAȚIA DETERMINĂRII PREVIZIUNII TREZORERIEI SOCIETĂȚII COMERCIALE 114THE MEANING OF THE DETERMINATION OF THE TRADING COMPANY'S TREASURY 126Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEAGabriel-Ștefan DUMBRAVĂ PhD Student Andreea – Ioana MARINESCU PhD Student

METODE UTILIZATE ÎN CONTABILITATEA ANALITICĂ A MĂRFURILOR 137METHODS USED IN ANALYTICAL ACCOUNTING OF GOODS 149Maria MIREA PhD StudentDoina AVRAM Ph.D Student Doina BUREA PhD Student

www.revistadestatistica.ro/supliment

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 8 / 20192

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 8 / 2019 3

Aspecte teoretice privind conţinutul şi rolul analizei economico-fi nanciare

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Abstract

Analiza economico-fi nanciară este o activitate de maximă importanță pentru stabilirea stadiului în care se afl ă o societate economică, cu privire la evoluția și mersul societății comerciale respective, dar și pentru a identifi ca o serie de aspecte care pot să conducă la îmbunătățirea activității. O analiză economico-fi nanciară trebuie să urmeze câțiva pași, cum ar fi : delimitarea obiectului analizei; determinarea elementelor, factorilor și a fenomenului studiat; stabilirea corelațiilor dintre fi ecare factor și fenomenul analizat, precum și între diferiții factori care acționează; măsurarea infl uențelor diferitelor elemente sau factori; stabilirea concluziilor și aprecierilor care se desprind și, în fi nal, elaborarea măsurilor care constituie și trebuie să constituie conținutul deciziilor care să vizeze îmbunătățirea acestei activități. O analiză economico-fi nanciară se realizează în procesul de management, ținând seama de o serie de funcții, cum sunt cea informațională, de evaluare, de fundamentare, de realizare a cerințelor, gestiunii și funcția de realizare a obiectivelor propuse. Pe de altă parte, tipurile de analiză economico-fi nanciară care se întâlnesc în activitatea practică sunt diferite, în funcție de o serie de criterii, cum ar fi : după raportul între momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului, din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale ale determinărilor cantitative, după nivelul în care se desfășoară analiza acestea pot fi micro sau macroeconomice, după modul în care în timp evoluează fenomenele deosebim analiză statică sau dinamică, cea care ține seama de elementele până la un moment dat sau le analizează cronologic pentru a stabili tendințele și trendul de evoluție. După orizontul detimp distingem analize pe termen scurt, mediu și mai ales lung pentru instituțiile statului, cum ar fi guvernul sau instituțiile statului chemate să analizeze, deci să stabilească măsuri pentru îmbunătățirea activității economice. Pe de altă parte, din punct de vedere al gradului de cuprindere putem vorbi de analiză pe ramuri, analiză pe unități organizatorice, pe probleme, ș.a.m.d. În cadrul analizei economico-fi nanciare se urmăresc o serie de indicatori care arată în mod precis, modul în care a evoluat și tinde să evolueze activitatea economico-fi nanciară a agentului economic. Astfel, sunt studiate soldurile intermediare, marja comercială, producția exercițiului,


valoarea adăugată brută, excedentul brut de exploatare. În fi nal, orice analiză economico-fi nanciară trebuie să se canalizeze pe exprimarea rezultatului exploatării, rezultatul curent al exercițiului, rezultatele extraordinare și mai ales rezultatul net al exercițiului. În acest sens, se utilizează un sistem de indicatori statistici bine corelați, care să identifi ce și să asigure o viziune destul de precisă a factorului de decizie al instituției analizate. Cuvinte cheie: corelație, performanță, proces managerial, analiză cantitativă, decizie Clasifi carea JEL: C41, C54, G11

Introducere

În cadrul acestui articol, pe baza studiului efectuat, s-a urmărit prezentarea și clarifi carea unor aspecte legate de conținutul și rolul analizei economico-fi nanciare. În acest sens, la început se rezolvă și se prezintă conținutul procesului de analiză economico-fi nanciară, cu accent pe elementele care dau concretețe analizei economico-fi nanciare. În continuare, se acordă atenție rolului și funcției analizei economico-fi nanciară, precum și tipurile analizei economico-fi nanciară, rezultând o serie de aspecte pe care autorii le-au sintetizat și clarifi cat în acest studiu. Se defi nește și delimitează obiectul analizat care poate să ofere concluzii certe și folositoare pentru managementul instituției respective. În acest fel se calculează marja comercială după relații statistico-matematice, ca și producția exercițiului sau valoarea adăugată brută. Aceste elemente sunt importante și, prin clarifi carea aspectelor teoretice și formularea de soluții, se ajunge la formalizarea sub formă de funcții sau relații care pot fi avute în vedere. Aceste rezultate economico-fi nanciare trebuie să refl ecte și articolul pune accent pe aceasta, rezultatul exploatării, rezultatul curent al exercițiului, rezultatele extraordinare dacă sunt, sau rezultatul net al exercițiului. Sunt formalizate prin ecuații statistico-matematice modalitățile de determinare a acestor elemente care evidențiază în cadrul analizei, situația în care se afl ă agentul economic sau/și perspectiva trendului de evoluție al acestuia. De asemenea, în articol se insistă asupra sistemului indicatorilor de bază ai rentabilității, pentru că aceștia, raportând o serie de elemente, cum sunt profi tul, capitalul, activele, pasivele, costurile, volumul mărfurilor ș.a.m.d., asigură o posibilitate de a identifi ca modul în care a evoluat activitatea economico-fi nanciară a agentului economic, dar totodată, se oferă și elemente care avute în vedere de managementul organizației analizate poate să conducă la o îmbunătățire a activității în acest domeniu.


Literature review

Anghel (2015), Anghelache și Anghel (2016) au prezentat indicatorii utilizați în analizele economice. Anghelache și Anghel (2019), Anghelache, Anghel și Popovici (2016) au evidențiat aspecte ale modelării fi nanciare. Anghelache, Pagliacci și Mitruţ (2015) au analizat principalele modele statistico-econometrice utilizate în analizele fi nanciar-economice. Anghelache (2006) a abordat noțiuni ale managementului fi nanciar. Baxter și Kouparitsas (2005) a efectuat o analiză a factorilor ciclului de afaceri. Caplin și Dean (2015), Colla și Mele (2010), Mankiw și Reis au precizat importanța informațiilor în analizele economice. Dodge (2006) a prezentat aspecte ale terminologiei fi nanciare. Hastings, Madrian și Skimmyhorn (2013) au studiat legătura dintre educația fi nanciară și rezultatele economice. Newbold, Karlson și Thorne (2010) au analizat principalele elemente ale statistice economice. Pasquariello (2007) a cercetat aspecte referitoare la eterogenitate informațională.

Metodologie, date, rezultate și discuții

· Conţinutul procesului de analiză economico-fi nanciară

Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele, din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și al rezultatelor obținute. In analiza economică, esențialul îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect. Din punct de vedere economic, analiza unei activități înseamnă cercetarea eforturilor angajate într-o activitate, cu precădere munca și capitalul în raport cu efectele reprezentate de performanțele economico-fi nanciare realizate. Analiza economico-fi nanciară apare ca instrument indispensabil în fundamentarea deciziilor proceselor manageriale la scară micro economică. Analiza economică parcurge un drum invers față de evoluția fenomenului, adică pornește de la rezultatele procesului încheiat, către elemente și factori. Conținutul procesului de analiză a activității economice, inclusiv îmbinarea asteia cu sinteza, poate fi redat în câteva etape: a) delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor

fapte, fenomene, rezultate. Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, calitativ și cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare și de calcul;

b) determinarea elementelor factorilor și a cauzelor fenomenului studiat, descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect (prin intermediul


celor cu acțiune directă) și așa mai departe, procesul cunoașterii fi ind adâncit de la o esență mai puțin profundă (principiul descompunerii în trepte);

c) stabilirea corelațiilor dintre fi ecare factor și fenomenul analizatprecum și dintre diferiții factori care acționează, este necesară stabilirearaporturilor de condiționare. Parcurgerea celor trei etape conduce la elaborarea de modele ale fenomenelor analizate;

d) măsurarea infl uențelor diferitelor elemente sau factori, în această etapă intervine analiza cantitativă cu scopul cuantifi cării infl uențelor, al măsurării posibilităților (rezervelor) interne, al aprecierii cât mai exacte a rezultatelor;

e) stabilirea concluziilor și aprecierilor care presupune determinarea și utilizarea rezultatelor analizei din sfera cercetată;

f) elaborarea măsurilor care constituie conținutul deciziilor menite să asigure valorifi carea optimă a resurselor, să contribuie la sporirea efi cienței economico-fi nanciare în viitor.

Parcurgerea acestor etape asigură caracterul complet, complex și, totodată, științifi c al analizei economico- fi nanciare. În legătură cu noțiunile utilizate există următoarele explicații: - elementele reprezintă părți componente ale fenomenului analizat; - factorii reprezintă acele forțe motrice care provoacă sau determină un fenomen; - cauzele reprezintă împrejurări care, în anumite condiții, provoacă și explică apariția unui fenomen. în cadrul analizei activității economice, termenul „factori” este utilizat pentru fenomene mai complexe decât „cauzele”; - cauzele fi nale reprezintă ultimile cauze descoperite în procesul de analiză, având în vedere limitele sferei de cercetare ale analizei respective. Ele apar drept cauze fi nale datorită faptului că procesul de analiză reprezintă inversul evoluției reale a fenomenului. Din punctul de vedere al apariției și dezvoltării fenomenului, ele sunt cauze primare. · Înțelegerea analizei, ca metodă a cunoașterii, poate reliefa faptul că, în procesul de conducere, analiza economico-fmanciară constituie un instrument operațional, de cunoaștere a stării de funcționare a sistemului și, pe această bază, de inițiere a măsurilor de reglare a disfuncționalităților. Analiza economico-fmanciară, prin ea însăși, realizează în procesul conducerii o seamă de funcții: - funcția informațională a centrelor de decizie economică privind situația economico-fmanciară, poziționări ale unor stări comparativ cu standardele normative, bugete, niveluri ale concurenței pe diferite piețe;


- funcția de evaluare a valorii potențialului tehnico-economic al sistemului societății; - funcția de fundamentare a deciziei pe criterii de efi ciență atât în stadiul preevaluării potențialului (capacității de ofertă), corelat cu cererea bunurilor și serviciilor, cât și în stadiul execuției (evalurea deciziei, în condițiile funcțiunii reale); - funcția de realizare a cerințelor gestiunii efi ciente a patrimoniului; - funcția de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico- fi nanciar, care presupune analiza relațiilor cu băncile de la care se fac împrumuturi, cu furnizorii, creditorii, cu sistemele de impozitare a veniturilor, bursa de valori s.a. Tipurile de analiză economico- fi nanciară ce se întâlnesc în activitatea practică sunt variate, în funcție de diferite criterii, după cum urmează: a) După raportul între momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului, se disting două tipuri fundamentale: analiza post-factum sau post-operatorie sau analiza activității (analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor) și analiza previzională sau analiza prospectivă. Analiza activității privește prezentul și trecutul. Dacă separăm prezentul de trecut se mai poate crea o categorie - analiza concomitentă sau curentă. Noțiunea de analiză concomitentă apare daca secționăm un fenomen și îl urmărim pe fragmente, dar considerăm fenomenul în unitatea sa. Dacă raportăm însă analiza la fi ecare fragment, este evident că avem de-a face cu tipul de analiză post-factum, indiferent de diviziunea de timp la care ne referim. Ca tip de analiză post-factum care se îmbină cu analiza prospectivă, se întâlnește în teorie și practică analiza diagnostic, prin care se obțin aprecieri asupra ansamblului de performanțe economico- fi nanciare ale unei societăți, asupra unei subdiviziuni sau asupra unei probleme. Analiza previzională presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factoriale (a relațiilor de cauzalitate), a acțiunii lor în perspectivă, inclusiv cu luarea în considerare a altora decât cei cunoscuți. Cele două tipuri de analiză prezintă particularități dictate de faptul că analiza activității se bazează pe variabile cunoscute, certe, pe când analiza previzională, pe variabile presupuse, incerte. De aici derivă o serie de aspecte metodologice diferite. In cadrul analizei activității economico-fi nanciare se studiază o singură variantă a fenomenului - variantă de execuție și prevalează legăturile de tip determinist, pe când în cadrul analizei previzionale pot fi studiate mai multe variante și apar frecvent legături de tip stocastic.


Analiza previzională constituie o etapă premergătoare, hotărâtoare în elaborarea planului de afaceri al societății. Planifi carea înseamnă mai mult decât previziunea, înseamnă utilizarea previziunii de către un centru de decizie economică, pentra a stabili obictivele de atins într-o perioadă viitoare. b) Din punctul de vedere al urmării însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor, se disting două tipuri de analiză: analiza calitativă și analiza cantitativă. Analiza calitativă urmărește esența fenomenului, însușirile sale esențiale și permite stabilirea factorilor care sunt de aceeași natură cu fenomenul și îl determină. Potrivit principiului descompunerii în trepte, în procesul de analiză se trece de la o esență mai puțin profundă către alta mai profundă. Abordarea sistematică a fenomenelor, cercetarea lor cibernetică constituie căi de realizare a analizei calitative. Rolul analizei calitative îl constituie elaborarea de modele în care sunt surprinse elementele esențiale ale fenomenului. Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinări cantitative exprimate prin greutate, grad, suprafață, volum, număr, durată. In analiza cantitativă își găsesc câmp tot mai larg de aplicații metodele matematice. Este de necontestat că succesul aplicării metodelor matematice în analiza variabilelor unui fenomen economic este condiționat de modelarea proceselor economico-fi nanciare pe baza analizei calitative. Câmpul de aplicare a metodelor matematice este creat de analiza calitativă, ceea ce însemnă că aceasta trebuie să devanseze analiza cantitativă. c) După nivelul la care se desfășoară analiza, distingem: analizamicroeconomică și analiza macroeconomică. Analiza microeconomică este cea care se desfășoară la nivelul agentului economic. Analiza microeconomică studiază comportamentul individual sau al societății în activitatea economică și rezultatele obținute, relevă factorii care determină orientarea în investirea capitalurilor, în utilizarea resurselor, în crearea și stricarea produselor, în asigurarea efi cienței economico-fi nanciare etc. Analiza macroeconomică studiază fenomene la niveluri agregate: ramuri, economie națională, economie mondială, operând preponderent cu mărimi globale sau agregate (produsul intern brut, produsul național brut, rata medie a rentabilității pe sector de activitate etc.) d) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, se disting: analiza statică și analiza dinamică. Analiza statică studiază fenomenele la un moment dat, relevând relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită poziție a fenomenului cercetat. Noțiunea de static nu este legată de natura fenomenului,


ci de momentul de efectuare a analizei. Fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice. Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mișcare, relevând poziția lor într-un șir de momente. Ea scoate în evidență legătura dintre pozițiile care s-au succedat sau se vor succeda ale fenomenului, pe baza cercetării factorilor care determină schimbările poziționale. e) După orizontul de timp pe care se desfășoară, distingem: analiza pe termen scurt și analiza pe termen lung. Analiza pe termen scurt se referă la fracțiunea de timp care merge până la un an (zile, săptămâni, decade, luni, trimestre, semestre) și operează preponderant cu modele de tip determinist. Acest tip de analiză servește managementului pentru conducerea operativă. Analiza pe termen lung operează cu date care depășesc termenul de un an și utilizează frecvent modele de tip statistic sau stocastic.La scară micro economică, în țările cu economie de piață se operează cu modele în care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani. f) După criteriile de studiere a fenomenelor, distingem: analiza economică; analiza tehnico-economică; analiza socio-economică; analiza eco-economică etc. Analiza economică se referă la fenomene economice (inclusiv cele fi nanciare) și operează cu metode și instrumente specifi ce acestui domeniu. întrucât orice activitate social-umană apare într-o dublă ipostază consumatoare de resurse și producătoare de efecte - calculul economic vizează efi ciența consumării de resurse în toate domeniile care ies din sfera economicului: tehnic, social, administrativ, sanitar, ecologic etc. în acest mod, apare necesară îmbinarea analizei economice cu analiza fenomenelor tehnice, sociale, culturale, administrative, sanitare, ecologice etc. g) În funcție de delimitarea obiectului analizat, se pot stabili următoarele tipuri: analiza pe ramuri; analiza pe unități organizatorice (fi rme, secții, sectoare, societăți, combinate, holdinguri, trusturi etc.), analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, productivitatea muncii, salariile, rentabilitatea, lichiditatea etc.). În ultimele decenii, tipul de analiză care s-a impus pe plan internațional atât în teoria economică, cât și în practică, răspunzând unor necesități ale agenților economici, organelor de control și fi scale, este analiza activității economico-fi nanciare. · Principalele rezultate fi nanciare ale unei fi rmei pot fi grupate și analizate după mai multe criterii; aceiași indicatori putând fi regăsiți în diferite clasifi cări, însă modul de determinare fi ind același.


- Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de o fi rmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse, într-o perioadă de timp determinată.In cuantumul ei nu sunt incluse veniturile fi nanciare și cele extraordinare. Interesul oricărui întreprinzător vizează o creștere a cifrei de afaceri pentru obținerea unui profi t cât mai mare sau a unuia moderat, dar cu un grad de certitudine în viitor. Cifra de afaceri reprezintă un indicator esențial pentru precizarea locului societății comerciale în sectorul de activitate, a poziției acesteia pe piață, a capacității de a lansa și dezvolta activități profi tabile. Pentru a-și diminua riscurile, sau a-și reduce incertitudinile care apar pe segmentele de piață pe care activează, multe fi rme își diversifi că oferta de produse și servicii, având astfel o structură variată a veniturilor. În analiza surselor de venituri este important să se plece de la caracterizarea întreprinderii în funcție de modul de operare, respectiv, dacă operează pe o singură piață sau mai multe, întrucât, fi ecare piață poate avea o evoluție proprie, distinctă și specifi că, cu infl uență asupra rezultatelor obținute de fi rmă. De aceea, în evaluarea potențialului de creștere a veniturilor sunt necesare informații privind sursele de venituri, evoluția în ultima perioadă de timp, precum și modul de agregare pe diferite niveluri. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri urmărește evoluția pe total și pe elemente componente față de perioada precedentă, precum și modifi cări în structura cifrei de afaceri. De asemenea, în analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri se precizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator și modifi cările structurale, în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru reglarea activității și sporirea vânzărilor. Analiza cifrei de afaceri poate fi detaliată până la nivelul produsului, grupelor de produse sau categorii de activități. Astfel societatea poate și trebuie să fi e interesată să cunoască produsele care sunt mai solicitate, care este contribuția lor la formarea veniturilor, care sunt rentabile. - Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economică a contului de rezultate. In fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri, numite și marje, care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, în strânsă conexiune cu structura de venituri și cheltuieli aferente activității unei întreprinderi. Necesitatea utilizării soldurilor de gestiune este impusă de două cerințe: analiza economico-fi nanciară a întreprinderii, plecând de la datele contabile, și întocmirea conturilor naționale.Normele contabile românești nu au prevăzut obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune și nici nu au lăsat la dispoziția întreprinderilor o asemenea opțiune.


Totuși, modelul românesc de cont de rezultate, cu structura informațiilor după natura economică a veniturilor și cheltuielilor, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune, prezentate în continuare: - Marja comercială este primul sold de gestiune și se referă la întreprinderile de comercializare (distribuție) sau la partea de activitate pur comercială efectuată de întreprinderile producătoare. Marja comercială se calculează după următoarea relație:

unde: Mc = Marja comercială; Vm = Vânzare de mărfuri (evaluate la preț de vânzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării); Cm = Costul mărfurilor vândute (exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturării). În determinarea acestui sold de gestiune remarcăm următoarele aspecte: există posibilitatea ca o parte din cheltuielile accesorii generate de achiziția stocurilor de mărfuri să nu fi e înregistrate ca o parte componentă a costului de achiziție. Este cazul cheltuielilor interne cu transportul, cheltuielile de personal etc, aferente achizițiilor de mărfuri, dar contabilizate drept cheltuieli după natura lor (necesitatea delimitării lor se impune îndeosebi la întreprinderile cu activitate eterogenă, de producție și comercializare); marja comercială nu include subvențiile de exploatare.în anumite cazuri, aceste subvenții constituie un adevărat complement al prețului de vânzare al mărfurilor (este cazul subvențiilor acordate de stat pentru unele produse de strictă necesitate, în vederea menținerii unor prețuri, subvenții care revin unităților care produc și/sau comercializează asemenea produse). Pentru întreprinderile de distribuție (comerciale) marja comercială este un indicator esențial și devine și mai semnifi cativă ca informație, in activitatea de analiză și gestionare, cu cât ea este determinată mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse. Este numita și marja brută și se exprimă adesea ca procent din cifra de afaceri (volumul vânzărilor). - Acest sold de gestiune caracterizează activitatea globală desfășurată de întreprinderile de producție sau/și de prestării de servicii și se obține prin însumarea unor elemente eterogene din punct de vedere al evaluării: producția vândută (produse, servicii, lucrări, activități anexe), evaluate la prețul de vânzare (exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării); producția stocată (stocaj sau destocaj, după caz), ca diferență între stocul fi nal și stocul inițial, evaluată la cost de producție; producția imobilizată, respectiv producția de imobilizări destinate nevoilor proprii, evaluate la cost de producție.


Relația de calcul al producției exercițiului este următoarea:

, unde: Pe = Producția exercițiului; Pv = Producția vândută; Ps = Producția stocată; Vi = Venituri din imobilizări.

Din punct de vedere fi nanciar, numai producția vândută este generatoare de încasări monetare pentru întreprindere. Aceste încasări sunt „decalate”, în funcție de termenele de plată acordate clienților (utilizarea creditului comercial). În schimb, producția stocată, și în special, producția de imobilizări nu reprezintă decât o îmbogățire potențială a întreprinderii. Unii autori aduc în discuție subvențiile de exploatare, care sunt excluse din producția exercițiului. Astfel, atunci când aceste subvenții constituie o compensare la prețul de vânzare practicat și impus de stat, mai mic decât prețul pieței, aceste subvenții trebuie atașate producției vândute, pentru a „restabili” adevărata valoare de piață a producției vândute. Dacă subvențiile de exploatare sînt acordate pentru acoperirea unor pierderi (numite și „subvenții de echilibru”), nu se justifi că includerea acestora în valoarea producției vândute. Deși nu este un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea de distribuție și cea de producție (obținut prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute). Luarea în considerare a cifrei de afaceri ca indicator privind activitatea întreprinderii este limitată, deoarece aceasta poate furniza o imagine deformată asupra activității reale, în special atunci când intervin: decalaje între fabricație și facturare, ceea ce antrenează o variație de stoc; o producție imobilizată de o mărime importantă; o mare parte din operații sunt de lungă durată (de exemplu, contractele a căror execuție se intind pe mai multe exerciții). În toate aceste cazuri, producția exercițiului este indicatorul care exprimă mai bine activitatea întreprinderii în cursul unui exercițiu, și nu cifra de afaceri. · Valoarea adăugată este soldul de gestiune introdus în practica contabilității de întreprindere ca urmare a „presiunii” contabilității naționale, fi ind un concept de sorginte macro economică (suma valorilor adăugate create pe teritoriul economic național, în cursul unui an, formează produsul intern brut). Astfel, valoarea adăugată, constituie unul dintre elementele de legătură


între conceptele macroeconomiei și regulile ce guvernează gestiunea unei intreprinderi, realizând o punte informațională directă între contabilitatea de întreprindere și contabilitatea națională. Valoarea adăugată exprimă o creare de valoare sau creșterea de valoare pe care întreprinderea o aduce bunurilor și serviciilor provenind de la terți, și se determină pe baza relației:

unde: VA = Valoarea adăugată; Mc = Marja comercială; Pe = Producția exercițiului; Ce = Consumul exercițiului fi nanciar.

Consumația exercițiului provenind de la terți corespunde cu noțiunea macroeconomică de consum intermediar și include toate consumurile din exterior, oricare ar fi destinația lor funcțională (internă): cheltuieli cu stocurile (materii prime și materiale consumabile); cheltuielile cu combustibili, energie și apa; cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți (pentru întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune și chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile și cercetările, cheltuieli cu colaboratorii, reclamă, publicitate etc); alte cheltuieli materiale. Valoarea adăugată permite măsurarea puterii economice a întreprinderii. Acest indicator reprezintă o valoare adăugată brută deoarece cheltuielile cu amortizarea nu sunt consumații din exterior și, deci, deprecierea capitalului economic (imobilizărilor) nu este luată în considerare, rezultând o valoare adăugată brută, care include și amortizarea. Diminuarea valorii adăugate brute cu amortizarea imobilizărilor aferente exploatării permite obținerea valorii adăugate nete. În valoarea adăugată se transmit caracteristicile eterogenității valorice a noțiunii de producție. în consecință, o parte din acest sold de gestiune este valoare adăugată vândută, deoarece corespunde producției vândute, confi rmată de piață. în schimb, valoarea adăugată aferentă producției stocate și producției de imobilizări este o valoare adăugată produsă, neconfi rmată de piață. Diferența dintre producția exercițiului și consumațiile provenite de la terți poate fi determinată și ca sumă a remunerațiilor pe care întreprinderea le acordă diferiților factori participanți la crearea valorii adăugate, respectiv: personalul și organismele de asigurări și protecție socială, sub forma cheltuielilor de personal (salarii și contribuții patronale la asigurările sociale și fondul de șomaj); aportorii de capitaluri, sub forma cheltuielilor fi nanciare


(pentru capitalurile împrumutate) și dividendelor (pentru capitalurile proprii); statul, sub forma impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate, legate de producție și importuri și impozitul pe profi t; întreprinderea, sub forma auto fi nanțării (amortizări, provizioane și profi turi capitalizate). Măsurarea corectă a indicatorului valoare adăugată, utilizat în analizele fi nanciare, presupune luarea în calcul a următoarelor considerații: cheltuielile cu colaboratori (ct. 621) trebuie să fi e tratate drept cheltuieli de personal, atunci când se referă la prestațiile efectuate de personal exterior întreprinderii (deci considerate ca o remunerație a factorului muncă și regrupate cu cheltuielile de personal, din ct. 64); redevențele aferente operațiilor de leasing (ct. 612), care sunt consumații provenind de la terți, trebuie disociate în două componente; partea care corespunde rambursării de capital să fi e tratată ca o cheltuială de exploatare privind amortizarea, iar partea aferentă dobânzilor, ca o cheltuiala fi nanciară. Excedentul brut de exploatare este un indicator care măsoară efi cacitatea capitalului economic (astfel spus, reprezintă valoarea adăugată de capital economic). Excedentul brut din exploatare (sau insufi ciența brută din exploatare) reprezintă resursa rezultată din exploatare și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al întreprinderii și remunerare a capitalurilor utilizate și a statului. Acest indicator nu este infl uențat de politica prudențială a fi rmei (amortizări și provizioane), de politica fi nanciară și operațiile cu caracter extraordinar, fapt ce determină să fi e considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și efectuarea de comparații între diferite întreprinderi. Excedentul brut din exploatare se determină după următoarea relație de calcul:

unde: Ebe = Excedentul brut din exploatare; VAB = Valoarea adăugată brută; Se = Subvenții din exploatare; Ci = Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate; Cp = Cheltuieli de personal.

Rezultatul exploatării reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală și curentă a întreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilității economice, independent de politica fi nanciară a întreprinderii și incidența elementelor extraordinare. Calculul rezultatului exploatării se face după relația:


unde: Re = Rezultatul de exploatare; Ebe = Excedentul brut din exploatare; Av = Alte venituri din exploatare; Vp = Venituri din provizioane; Ac = Alte cheltuieli de exploatare; Cp = Cheltuieli din provizioane.

Rezultatul curent al exercițiului este aferent oprațiilor de exploatare și fi nanciare efectuate de entitate în cursul exercițiului. Se calculează după

relația:

unde:

Rce = Rezultatul curent al exploatării;

Re = Rezultatul exploatării;

Vf = Venituri fi nanciare;

Vfp = Venituri / pierderi din provizioane;

Cf = Cheltuieli fi nanciare;

Cfa = Cheltuieli fi nanciare privind amortizările.

Rezultatul extraordinar se calculează în mod independent de celelalte

solduri de gestiune, utilizând relația:

unde:

Rex = Rezultatul extraordinar;

Ve = Venituri extraordinare;

Ce = Cheltuieli extraordinare.

Mărimea rezultatului extraordinar constituie o informație importantă,

în special pentru investitorii potențiali care pot evalua incidența evenimentelor

extraordinare, asupra întreprinderii.

Rezultatul net al exercițiului reprezintă ultimul sold de gestiune și

exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate a întreprinderii, în cursul unui

exercițiu. De fapt, el reprezintă variația situației nete a întreprinderii între

deschiderea și încheierea exercițiului ca urmare a activității economice. Se

determină pe baza relației:


unde: Rne = Rezultatul net al exploatării; Rc = Rezultatul curent; Re = Rezultatul extraordinar; Cip = Cheltuieli cu impozitul pe profi t.

Rezultatul net al exercițiului este rezultatul care urmează să fi e supus

deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților,

după caz.

· Rentabilitatea reprezintă capacitatea societății de a realiza profi t,

necesar atât reproducției și dezvoltării, cât și remunerării capitalurilor.

Profi tul, în economia de piață, constituie rațiunea de a fi a unei

societății. El se dimensionează în jocul prețurilor, ca urmare a raportului

cerere-ofertă și al costurilor, care refl ectă modul de gospodărire a resurselor

consumate. Cererea solvabilă a consumurilor infl uențează oferta și, prin

mecanismul rentabilității, orientează plasarea capitalurilor.

Așadar, rentabilitatea apare ca un instrument hotărâtor în mecanismul

economiei de piață. Aceasta presupune obținerea unor venituri mai mari decât

cheltuielile în urma vânzării și încasării mărfi i. Deci, rentabilitatea refl ectă

capacitatea societății de a produce profi t.

Rentabilitatea utilizează pentru exprimare doi indicatori: profi tul și

rata rentabilității. Mărimea absolută a rentabilității este oglindită de profi t

(indicator de volum), iar gradul în care capitalul sau folosirea resurselor

aduc profi t este refl ectat în rata rentabilității (indicator al mărimii relative a

rentabilității).

Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a efi cienței

economice, și anume, o formă sintetică, realizată cu ajutorul categoriilor

valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezultat (efect)

nu numai profi tul net, ci și întregul venit net, deci profi tul brut (care cuprinde

și datoriile fi nanciare și impozitele).

· Sistemul indicatorilor de bază a rentabilității, operaționali în analiza

diagnostic a acesteia, sunt exprimați în mărimi absolute și relative.

Indicatorii exprimați în mărimi absolute sunt:

- Profi tul, în concordanță cu structura veniturilor și cheltuielilor din

contul de profi t și pierdere, în analiza rentabilității fi rmei se operează cu

următorii indicatori: rezultatul exploatării (profi tul exploatării); rezultatul

curent al exercițiului (profi tul); rezultatul extraordinar (diferența dintre

veniturile extraordinare și cheltuielile extraordinare); rezultatul exercițiului

înaintea impozitării, stabilit prin însumarea rezultatului curent și a celui


extraordinar; profi tul impozabil (fi scal), care reprezintă rezultatul exercițiului

înaintea impozitării, la care se adaugă depășirile față de nivelurile legale la

unele categorii de cheltuieli și se scad deducerile fi scale prevăzute (reducerea

impozitului pe profi t, în cazul reinvestirii s.a.), rezultatul exercițiului.

- Ca marje, în înțelegerea de indicatori conexați rentabilității în

analiza diagnostic, se au in vedere: marja costurilor de producție, stabilită ca

diferență între prețul de vânzare al bunurilor și costul de producție al acestora;

marja comercială specifi că societăților din sfera distribuției; marja costurilor

variabile, care refl ectă diferența dintre prețul de vânzare și costul variabil;

marja costurilor directe, care refl ectă diferența dintre prețul de vânzare și

costurile directe;

Indicatorii exprimați în mărimi relative (sistemul ratelor), respectiv:

- Rata rentabilității economice, aceasta întâlnindu-se sub mai multe

forme și exprimă raportul profi tului curent față de active totale

5��

)((5� ��

*

- Raportul profi tului curent față de capitalul permanent (Pe)

)((5� ��."

*

Această rată de rentabilitate refl ectă performanța economică a

fi rmei, independent de modul de fi nanțare și de sistemul fi scal.

- Rata rentabilității fi nanciare, care exprimă raportul profi tului net

(rezultatul exercițiului față de capitalul propriu, respectiv:

)((��."

*�/�

Rata rentabilității fi nanciare este în funcție de structura

capitalurilor permanente, adică de proporția care există intre capitalul

împrumutat, respectiv, datoriile și capitalul propriu. Raportul datorii/capital

propriu este un coefi cient numit și „pârghie fi nanciară”, care infl uențează rata

rentabilității fi nanciare.

- Rata rentabilității comerciale; este frecvent utilizată în practica

economică. Rata amintită reprezintă raportul dintre profi tul aferent cifrei de

afaceri și cifra exprimată în prețul de vânzare:

�� .��

)((��.�

*/�


- Rata rentabilității resurselor aferente cifrei de afaceri:

� )((��

��

��.��

*/

- Rata rentabilității capitalului real și ocupat (fi x și circulant):

)((�

�

�

��0�

*/ �

Indicatorii prezentați mai sus constituie instrumente utile și efi cace ale analizei fi nanciare pentru caracterizarea generală a politicii producției, comerciale, de investiții și fi nanciare a fi rmei, respectiv, ale performanțelor economico-fi nanciare ale acesteia. Rentabilitatea activității economico-fi nanciare nu reprezintă unicul criteriu de apreciere a rezultatelor. Cu precădere în sectorul distribuției la ea trebuie conexați și indicatorii sociali referitori, în primul rând, la calitatea satisfacerii cerințelor consumatorilor.

Concluzii

Din studiul efectuat, pe baza datelor și aspectelor teoretice existente în acest articol, rezultă o serie de elemente și concluzii. Astfel, analiza economico-fi nanciară este un procedeu, este o situație pe care trebuie să o aibă în vedere toți managerii de organizații și instituții. În al doilea rând, analiza economico-fi nanciară trebuie să se facă pe baza unui sistem de indicatori corelat, care să exprime în formă cantitativă, modul în care au evoluat o serie de aspecte, cele mai multe factoriale, care au determinat o anumită evoluție. Analiza economico-fi nanciară relevă, după cum s-a constatat modul în care sunt cheltuite, consumate resursele, efectul măsurilor întreprinse putând să sugereze factorilor de decizie modalități concrete de acțiune și de infl uență. Desigur, sistemul de indicatori prezentat poate sta la îndemâna oricărui manager, preocupat de a identifi ca elementele care frânează dezvoltarea economică a unei societăți.

Bibliografi e selectivă

1. Anghel, M.G. (2015). Analiză fi nanciar-monetară, Editura Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Modelare economică. Teorie şi studii de

caz, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti 3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte

teoretice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti 4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Popovici, M. (2016). Financial-monetary analysis

model. Romanian Statistical Review, Supplement, 7, 14-18/19-23 5. Anghelache, C., Pagliacci, M., Mitruţ, C. (2015). Statistical-Econometric Models

used in Economic Analysis. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 9-15


6. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul fi nanciar, Editura Artifex, București

7. Baxter, M., Kouparitsas, M.A. (2005). Determinants of business cycle Comovement: a robust analysis. Journal of Monetary Economics, 52 (1), 113–157

8. Caplin, A., Dean, M. (2015). Revealed Preference, Rational Inattention, and Costly Information Acquisition. American Economic Review, 105 (7), 2183-2203

9. Colla, P., Mele, A. (2010). Information linkages and correlated trading. Review of

Financial Studies, 23 (1), 203–246 10. Dodge, Y. (editor) (2006). The Oxford dictionary of statistical terms, Oxford

University Press 11. Hastings, J.S., Madrian, B.C., Skimmyhorn, W.L. (2013). Financial Literacy,

Financial Education, and Economic Outcomes. Annual Review of Economics, 5, 347-73

12. Mankiw, G., Reis, R. (2007). Sticky Information in General Equilibrium. Journal

of the European Economic Association, 5 (2-3) 13. Newbold, P., Karlson, L.W. and Thorne, B. (2010). Statistics for Business and

Economics, 7th ed., Pearson Global Edition, Columbia, U.S. 14. Pasquariello, P. (2007). Imperfect competition, information heterogeneity, and

fi nancial contagion. Review of Financial Studies, 20 (2), 391–426


THEORETICAL ASPECTS ON THE CONTENT AND THE ROLE OF ECONOMIC-

FINANCIAL ANALYSIS

Assoc. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Abstract

The economic-fi nancial analysis is an activity of the utmost importance

for establishing the stage in which an economic company is located,

regarding the evolution and progress of the respective trading company,

but also to identify a number of aspects that can lead to the improvement

of the activity. An economic-fi nancial analysis must follow some steps, such

as: delimiting the object of the analysis; determining the elements, factors

and phenomenon studied; establishing the correlations between each factor

and the phenomenon analyzed, as well as between the diff erent factors that

act; measuring the infl uences of diff erent elements or factors; establishing

the conclusions and assessments that emerge and, fi nally, the elaboration of

the measures that constitute and must constitute the content of the decisions

aimed at improving this activity. An economic-fi nancial analysis is carried out

in the management process, taking into account a number of functions, such as

the informational one, evaluation, substantiation, fulfi llment of requirements,

management and the function of achieving the proposed objectives. On the

other hand, the types of economic-fi nancial analysis that meet in the practical

activity are diff erent, according to a series of criteria, such as: according to

the ratio between the moment when the analysis is performed and the moment

of the phenomenon’s development, from the point of view of the pursuit of the

essential characteristics of quantitative determinations, according to the level

at which these analyzes are carried out, can be micro or macroeconomic,

according to the way in which the phenomena evolve, we distinguish static or

dynamic analysis, the one that takes into account the elements up to a certain

time or analyzes them chronologically to establish the trends and the evolution

trend. After the time horizon we distinguish short, medium and especially long

term analyzes for state institutions, such as the government or state institutions

called to analyze, so to establish measures to improve the economic activity. On

the other hand, from the point of view of the degree of comprehension we can

talk about analysis by branches, analysis by organizational units, problems,

etc. Within the economic-fi nancial analysis, a series of indicators are followed

that show precisely, how it has evolved and tends to evolve the economic-

fi nancial activity of the economic agent. Thus, the intermediate balances, the


commercial margin, the production of the exercise, the gross added value, the

gross operating surplus are studied. Finally, any economic-fi nancial analysis

must be channeled on the expression of the operating result, the current result

of the year, the extraordinary results and especially the net result of the year.

In this respect, a system of well-correlated statistical indicators is used, which

will identify and provide a fairly accurate vision of the decision-making factor

of the institution analyzed.

Keywords: correlation, performance, managerial process,

quantitative analysis, decision

JEL Classifi cation: C41, C54, G11

Introduction

In this article, based on the study conducted, the aim was to present and clarify some aspects related to the content and the role of the economic-fi nancial analysis. In this sense, the content of the economic-fi nancial analysis process is initially solved and presented, with an emphasis on the elements that give concrete to the economic-fi nancial analysis. Next, attention is paid to the role and function of the economic-fi nancial analysis, as well as the types of economic-fi nancial analysis, resulting in a number of aspects that the authors synthesized and clarifi ed in this study. It defi nes and delimits the analyzed object that can provide clear and useful conclusions for the management of the respective institution. In this way, the trading margin is calculated based on statistical-mathematical relations, as well as the production of the exercise or the gross added value. These elements are important and, by clarifying the theoretical aspects and formulating solutions, one arrives at the formalization in the form of functions or relationships that can be envisaged. These economic-fi nancial results must refl ect and the article focuses on it, the result of the operation, the current result of the fi nancial year, the extraordinary results if they are, or the net result of the fi nancial year. The modalities of determining these elements that are highlighted in the analysis, the situation in which the economic agent is located and / and the perspective of its evolution trend are formalized through statistical-mathematical equations. Also, the article insists on the system of basic indicators of profi tability, because they, reporting a number of elements, such as profi t, capital, assets, liabilities, costs, volume of goods and so on, provide an opportunity to identify the way in which it has evolved the economic-fi nancial activity of the economic agent, but at the same time, it also off ers elements that are considered by the management of the analyzed organization, which can lead to an improvement of the activity in this fi eld.


Literature review

Anghel (2015), Anghelache and Anghel (2016) presented the indicators used in the economic analyzes. Anghelache and Anghel (2019), Anghelache, Anghel and Popovici (2016) highlighted aspects of fi nancial modeling. Anghelache, Pagliacci and Mitruţ (2015) analyzed the main

statistical-econometric models used in the fi nancial-economic analyzes.

Anghelache (2006) approached notions of fi nancial management. Baxter

and Kouparitsas (2005) conducted a business cycle factor analysis. Caplin

and Dean (2015), Colla and Mele (2010), Mankiw and Reis mentioned the

importance of information in economic analyzes. Dodge (2006) presented

aspects of fi nancial terminology. Hastings, Madrian and Skimmyhorn (2013)

studied the link between fi nancial education and economic outcomes. Newbold,

Karlson and Thorne (2010) analyzed the main elements of economic statistics.

Pasquariello (2007) investigated aspects of information heterogeneity.

Methodology, data, results and discussions

• The content of the economic-fi nancial analysis process

The economic analysis investigates the activities or phenomena, from

the economic point of view, respectively of the consumption of resources

and of the obtained results. In the economic analysis, the essential is the

consideration of the structural-functional and cause-eff ect relationships.

From an economic point of view, the analysis of an activity means

the research of the eff orts committed in an activity, especially the work and

the capital in relation to the eff ects represented by the economic-fi nancial

performances achieved.

The economic-fi nancial analysis appears as an indispensable tool in

substantiating the decisions of the managerial processes on a micro economic

scale.

The economic analysis goes a reverse way towards the evolution of

the phenomenon, that is, it starts from the results of the concluded process,

towards elements and factors.

The content of the economic activity analysis process, including the

combination of synthesis and synthesis, can be reproduced in several stages:

a) the delimitation of the object of the analysis, which implies fi nding

certain facts, phenomena, results. The delimitation of the object

is done in time and space, qualitatively and quantitatively, using

certain methods of evaluation and calculation;

b) determining the elements of the factors and the causes of the studied

phenomenon, the decomposition into elements requires a structural

analysis. The factors are established successively, moving from


those with direct action to those who act indirectly (through those with direct action) and so on, the process of knowledge being deepened from a less profound essence (the principle of step decomposition);

c) establishing the correlations between each factor and the phenomenon analyzed

d) as well as between the diff erent acting factors, it is necessary to

establish

e) conditioning reports. Following the three stages leads to the

elaboration of models of the analyzed phenomena;

f) measuring the infl uences of the diff erent elements or factors, in

this stage the quantitative analysis intervenes in order to quantify

the infl uences, to measure the internal possibilities (reserves), to

evaluate the results as accurately as possible;

g) establishing the conclusions and assessments that involve

determining and using the results of the analysis from the researched

sphere;

h) elaboration of the measures that constitute the content of the

decisions meant to ensure the optimal use of resources, to contribute

to the increase of the economic-fi nancial effi ciency in the future.

The completion of these stages ensures the complete, complex and, at

the same time, scientifi c character of the economic-fi nancial analysis.

There are the following explanations regarding the concepts used:

- the elements represent component parts of the analyzed phenomenon;

- the factors are those driving forces that cause or cause a phenomenon;

- causes are circumstances that, under certain conditions, cause and

explain the occurrence of a phenomenon. in the analysis of economic activity,

the term „factors” is used for more complex phenomena than „causes”;

- the fi nal causes are the last causes discovered in the analysis process,

considering the limits of the research area of the respective analysis. They

appear as fi nal causes due to the fact that the analysis process represents the

inverse of the real evolution of the phenomenon.

From the point of view of the occurrence and development of the

phenomenon, they are primary causes.

• The understanding the analysis, as a method of knowledge, can

highlight the fact that, in the management process, the economic-fi nancial

analysis is an operational tool, of knowing the functioning state of the system

and, on this basis, of initiating the measures to regulate the malfunctions.

The economic-fi nancial analysis, by itself, realizes in the process of

management a number of functions:


- the informational function of the economic decision centers on the economic-fi nancial situation, positions of some states compared to the normative standards, budgets, levels of competition in diff erent markets;

- the function of evaluating the value of the technical-economic

potential of the company system;

- the function of substantiating the decision on effi ciency criteria

both at the stage of the potential pre-evaluation (supply capacity), correlated

with the demand for the goods and services, and at the execution stage (the

evaluation of the decision, under the conditions of the real function);

- the function of fulfi lling the requirements of the effi cient management

of the patrimony;

- the function of realizing the connection with the external economic-

fi nancial environment, which involves analyzing the relations with the banks

from which loans are made, with the suppliers, creditors, with the systems of

income taxation, the stock exchange, etc.

The types of economic-fi nancial analysis that are encountered in the

practical activity are varied, according to diff erent criteria, as follows:

a) According to the relationship between the moment when the

analysis is performed and the moment when the phenomenon takes place, two

fundamental types are distinguished: post-factum or post-operative analysis

or activity analysis (analysis of the degree of achievement of the objectives)

and the predictive analysis or the prospective analysis.

The analysis of the activity concerns the present and the past. If we

separate the present from the past, another category can be created - concurrent

or current analysis. The notion of concomitant analysis appears if we divide a

phenomenon and follow it on fragments, but we consider the phenomenon in

its unity. However, if we report the analysis to each fragment, it is obvious that

we are dealing with the type of post-factum analysis, regardless of the time

division we refer to.

As a type of post-factum analysis that combines with prospective

analysis, the diagnostic analysis is met in theory and practice, through which

it is obtained assessments on the overall economic-fi nancial performance of a

company, on a subdivision or on a problem.

Predictive analysis involves determining the future evolution of an

economic phenomenon based on factorial research (of causal relationships),

of their action in perspective, including taking into account other than the

known ones.

The two types of analysis have particularities dictated by the fact that

the analysis of the activity is based on the known variables, of course, while

the predictive analysis, on the supposed variables, uncertain. From here a


number of diff erent methodological aspects derive. Within the analysis of the

economic-fi nancial activity, a single variant of the phenomenon is studied - the

execution variant and the deterministic links prevail, while in the predictive

analysis several variants can be studied and the stochastic links frequently

appear.

The foresight analysis is a preliminary, decisive step in the elaboration

of the company’s business plan. Planning means more than the forecast, it

means using the forecast by an economic decision center, in order to set the

objectives to be achieved in the future.

b) From the point of view of following the essential properties or

quantitative determinations of the phenomena, two types of analysis are

distinguished: qualitative analysis and quantitative analysis.

Qualitative analysis follows the essence of the phenomenon, its

essential characteristics and allows to determine the factors that are of the

same nature as the phenomenon and determines it. According to the principle

of step decomposition, the analysis process moves from a less profound

essence to a deeper one. The systematic approach of the phenomena, their

cybernetic research constitute ways of carrying out the qualitative analysis.

The role of qualitative analysis is the development of models in which the

essential elements of the phenomenon are captured.

Quantitative analysis involves researching the phenomenon through

quantitative determinations expressed by weight, degree, surface, volume,

number, duration. In the quantitative analysis, I fi nd a growing fi eld of

applications mathematical methods. It is undeniable that the success of

applying the mathematical methods in the analysis of the variables of an

economic phenomenon is conditioned by the modeling of the economic-

fi nancial processes based on the qualitative analysis.

The fi eld of application of the mathematical methods is created by

the qualitative analysis, which means that it must advance the quantitative

analysis.

c) According to the level at which the analysis is carried out, we

distinguish: microeconomic analysis and macroeconomic analysis.

The microeconomic analysis is the one that is carried out at the level

of the economic agent. The microeconomic analysis studies the individual or

company behavior in the economic activity and the results obtained, reveals

the factors that determine the orientation in the investment of capital, in the

use of resources, in the creation and deterioration of products, in ensuring the

economic-fi nancial effi ciency, etc.

Macroeconomic analysis studies phenomena at aggregate levels:

branches, national economy, world economy, operating predominantly with


global or aggregate sizes (gross domestic product, gross national product, average rate of return per sector of activity, etc.). d) By the way of tracking the phenomena in time, we distinguish: static analysis and dynamic analysis. The static analysis studies the phenomena at one point, revealing the relationships between the elements and the factors that determine a certain position of the investigated phenomenon. The notion of static is not related to the nature of the phenomenon, but to the moment of analysis. Phenomena, by their nature, cannot be static. The dynamic analysis investigates the economic phenomena in motion, revealing their position in a series of moments. It highlights the connection between the positions that have succeeded or will follow one another of the phenomenon, based on the research of the factors that determine the positional changes. e) After the time horizon, we distinguish: short-term analysis and long-term analysis. Short-term analysis refers to the fraction of time that goes up to one year (days, weeks, decades, months, quarters, semesters) and operates predominantly with deterministic models. This type of analysis serves management for operational management. The long-term analysis operates with data that exceeds the one-year term and frequently uses statistical or stochastic models. At the micro-economic scale, in market economy countries, they operate with models in which the analyzed time period is 3-5 years. . f) According to the criteria for studying phenomena, we distinguish: economic analysis; technical-economic analysis; socio-economic analysis; eco-economic analysis, etc. Economic analysis refers to economic phenomena (including fi nancial ones) and operates with methods and tools specifi c to this fi eld. whereas any social-human activity appears in a double hypostasis consuming resources and producing eff ects - the economic calculation concerns the effi ciency of

the consumption of resources in all the fi elds coming out of the economic

sphere: technical, social, administrative, sanitary, ecological, etc. In this way,

it appears necessary to combine the economic analysis with the analysis of the

technical, social, cultural, administrative, sanitary, ecological phenomena etc.

g) Depending on the delimitation of the analyzed object, the following

types can be established: branch analysis; analysis by organizational units

(companies, sections, sectors, companies, combined, holding companies,

trusts, etc.), analysis by problems (turnover, value added, labor productivity,

wages, profi tability, liquidity, etc.).


In the last decades, the type of analysis that has been imposed internationally both in economic theory and in practice, answering to some needs of economic agents, control and fi scal bodies, is the analysis of economic-fi nancial activity. • The main fi nancial results of a company can be grouped and analyzed according to several criteria; the same indicators can be found in diff erent

classifi cations, but the determination method is the same.

- The turnover represents the total amount of the revenues from the

commercial operations carried out by a company, namely the sale of goods

and products, in a certain period of time. Its amount does not include the

fi nancial and extraordinary revenues.

The interest of any entrepreneur is aimed at increasing the turnover in

order to obtain a maximum or moderate profi t, but with a degree of certainty

in the future.

The turnover is an essential indicator for specifying the place of the

company in the sector of activity, its position on the market, the ability to

launch and develop profi table activities. In order to reduce their risks, or to

reduce the uncertainties that appear on the market segments in which they

operate, many companies diversify their off er of products and services, thus

having a varied income structure.

In analyzing the sources of income it is important to start from

the characterization of the company depending on the mode of operation,

respectively, if they operate on one or more markets, as each market may have

its own, distinct and specifi c evolution, with infl uence on the results obtained

by the company.

Therefore, in evaluating the potential for revenue growth, information

is needed on the sources of income, the evolution over the last period of time,

as well as the way of aggregation on diff erent levels.

The analysis of the dynamics and structure of the turnover follows the

evolution on the total and on the component elements compared to the previous

period, as well as changes in the structure of the turnover. Also, the analysis of

the dynamics and structure of the turnover specifi es the causes that determined

the evolution of this indicator and the structural changes, in order to establish

the appropriate measures to regulate the activity and increase sales.

The analysis of the turnover can be detailed up to the product level,

product groups or activity categories. Thus, the company can and should

be interested to know the products that are most in demand, which is their

contribution to the formation of revenues, which are profi table.

- Intermediate management balances are an economic presentation

of the income statement. In fact, the intermediate management balances are


indicators in the form of balances, also called margins, which highlight the stages of formation of the result of the fi nancial year, in close connection with the structure of income and expenses related to the activity of an enterprise. The necessity of using the management balances is imposed by two requirements: the economic-fi nancial analysis of the company, starting from the accounting data, and the drawing up of the national accounts. The Romanian accounting norms did not provide for the compulsory preparation of a document that would return the intermediate management balances, nor did they leave such an option available to the companies. However, the Romanian model of income statement, with the information structure according to the economic nature of the revenues and expenses, allows the preparation of the intermediate management balances, presented below: - The trade margin is the fi rst management balance and refers to the marketing (distribution) enterprises or the part of the purely commercial activity performed by the manufacturing companies. Trade margin is calculated according to the following relation:

where: Mc = Trade margin; Vm = Sale of goods (valued at sale price, excluding discounts commercials granted after invoicing); Cm = Cost of goods sold (excluding commercial discounts received after billing).

In determining this management balance we note the following aspects: there is a possibility that some of the ancillary expenses generated by the purchase of goods stocks will not be recorded as a component part of the purchase cost. This is the case of the internal expenses with the transport, the personnel expenses, etc., related to the purchase of goods, but accounted for as expenses by their nature (the necessity of their delimitation is imposed especially in the companies with heterogeneous activity, of production and commercialization); the commercial margin does not include operating subsidies. In some cases, these subsidies are a true complement to the selling price of the goods (this is the case of the subsidies granted by the state for some products of strict necessity, in order to maintain prices, subsidies that belong to the units that produce and / or market such products). For (commercial) distribution companies, the commercial margin is an essential indicator and becomes even more signifi cant as information,


in the analysis and management activity, as it is determined in more detail, respectively on products or product groups. It is also called gross margin and is often expressed as a percentage of turnover (sales volume). - This management balance characterizes the overall activity carried out by the production and / or service companies and is obtained by summing up heterogeneous elements from the point of view of evaluation: the production sold (products, services, works, related activities), valued at the price. for sale (excluding commercial discounts granted after invoicing); stored production (storage or warehousing, as the case may be), as the diff erence between the

fi nal stock and the initial stock, valued at the cost of production; the production

of fi xed assets, respectively the production of fi xed assets destined to their

own needs, evaluated at the cost of production.

The calculation relation of the production of the exercise is as follows:

,

where:

Pe = Production of the exercise;

Pv = Production sold;

Ps = Production stored;

Vi = Income from fi xed assets.

From a fi nancial point of view, only the production sold is generating

money for the enterprise. These receipts are „off set”, depending on the

payment terms granted to customers (use of commercial credit). On the other

hand, stored production, and in particular, production of fi xed assets is only a

potential enrichment of the enterprise.

Some authors discuss operating subsidies, which are excluded

from the production of the exercise. Thus, when these subsidies constitute a

compensation to the selling price charged and imposed by the state, lower than

the market price, these subsidies must be attached to the output sold, in order

to „restore” the true market value of the output sold. If operating subsidies

are granted to cover losses (also called „balance grants”), it is not justifi ed to

include them in the value of the production sold.

Although it is not an intermediate management balance, but a profi t

and loss account, the turnover represents a global indicator of sales, of

distribution and production activity (obtained by summing the sales of goods

and the production sold).

Considering the turnover as an indicator on the activity of the company

is limited, because it can provide a distorted image on the real activity,

especially when intervening: gaps between manufacturing and invoicing,


which causes a variation of stock; an immobilized production of a large size; most of the operations are long-term (for example, contracts whose execution spans several exercises). In all these cases, the output of the exercise is the indicator that best expresses the activity of the company during an exercise, and not the turnover. • The added value is the management balance introduced in the business accounting practice as a result of the „pressure” of the national accounting, being a concept of macro economic source (the sum of the added values created in the national economic territory, during one year, forms the gross domestic product). Thus, the added value is one of the connecting elements between the concepts of macroeconomics and the rules that govern the management of an enterprise, achieving a direct information bridge between enterprise accounting and national accounting. The value added expresses a value creation or the increase of value that the company brings to the goods and services coming from third parties, and is determined on the basis of the relationship:

where: VA = Value Added; Mc = Trade margin; Pe = Production of the exercise; Ce= Consumption of the fi nancial year.

The consumption of the exercise from third parties corresponds to the macroeconomic notion of intermediate consumption and includes all the external consumption, whatever their functional (internal) destination: inventory costs (raw materials and consumables); expenditure on fuel, energy and water; expenses for works and services performed by third parties (for maintenance and repairs, royalties, management locations and rents, insurance premiums, expenses for studies and research, expenses with collaborators, advertising, advertising, etc.); other material expenses. The added value allows to measure the economic power of the enterprise. This indicator represents a gross added value because the depreciation expenses are not external consumption and, therefore, the depreciation of the economic capital (the fi xed assets) is not taken into account, resulting in a gross added value, which includes the depreciation. The decrease of the gross added value with the depreciation of the fi xed assets related to the operation allows to obtain the net added value.


In the added value, the characteristics of the value heterogeneity of the concept of production are transmitted. As a result, part of this management balance is value added sold, as it corresponds to the production sold, confi rmed by the market. instead, the added value related to the stored production and the production of fi xed assets is a product added value, not confi rmed by the market. The diff erence between the production of the year and the consumption

from third parties can also be determined as the sum of the remuneration that

the company gives to the various factors involved in creating added value,

respectively: the personnel and the insurance and social protection bodies, in

the form of personnel expenses (salaries and employer contributions to social

insurance and unemployment fund); capital contributions, in the form of

fi nancial expenses (for borrowed capital) and dividends (for equity); the state,

in the form of taxes, duties and assimilated payments, related to production

and imports and the tax on profi t; the company, in the form of auto fi nancing

(depreciation, provisions and capitalized profi ts).

The correct measurement of the value added indicator, used in the

fi nancial analyzes, involves taking into account the following considerations:

the expenses with collaborators (ct. 621) must be treated as personnel costs,

when it refers to the benefi ts performed by personnel outside the company (so

considered as a remuneration of the labor factor and grouped with personnel

expenses, from ct. 64); the royalties related to the leasing operations (ct.

612), which are consumptions from third parties, must be divided into two

components; the part corresponding to the repayment of capital shall be treated

as an operating expense on depreciation, and the part related to interest, as a

fi nancial expense.

The gross operating surplus is an indicator that measures the

effi ciency of the economic capital (so to speak, it represents the added value

of economic capital). Gross operating surplus (or gross operating shortfall)

is the resource resulting from operating and used to maintain and develop

the productive potential of the enterprise and the remuneration of the capital

used and the state. This indicator is not infl uenced by the prudential policy

of the company (depreciation and provisions), the fi nancial policy and the

operations of extraordinary character, which determines to be considered as

an essential indicator in the management analyzes and comparisons between

diff erent companies.

The gross operating surplus is determined by the following calculation

relation:


where: Ebe = Gross operating surplus; VAB = Gross value added; Se = Operating subsidies; Ci = Expenses with taxes, taxes and assimilated payments; Cp = Personnel expenses.

The operating result is the result of the normal and current operating activity of the company. This balance of management is the fi rst element to measure the economic profi tability, independent of the fi nancial policy of the company and the incidence of the extraordinary elements. The calculation of the operating result is made according to the relation:

where: Re = Operating result; Ebe = Gross operating surplus; Av = Other operating income; Vp = Revenue from provisions; Ac = Other operating expenses; Cp = Expenses from provisions.

The current result of the year is related to the operations and fi nancial operations performed by the entity during the year. It is calculated by relation:

where: Rce = Current operating result; Re = Operating result; Vf = Financial income; Vfp = Income / loss from provisions; Cf = Financial expenses; Cfa = Financial expenses on depreciation.

The extraordinary result is calculated independently of the other management balances, using the relation:


where: Rex = Rezultatul extraordinar; Ve = Venituri extraordinare; Ce = Cheltuieli extraordinare.

The size of the extraordinary result is important information, especially for potential investors who can evaluate the impact of extraordinary events on the company. The net result of the fi nancial year represents the last balance of management and expresses the result of the entire activity of the company, during one fi nancial year. In fact, it represents the variation of the net situation of the company between the opening and closing of the exercise as a result of the economic activity. It is determined based on the relationship:

where: Rne = Net operating result; Rc = Current result; Rex = Outstanding result; Cip = Income tax expense.

The net result of the fi nancial year is the result to be submitted to the distribution decision by the general meeting of shareholders or associates, as the case may be. • The profi tability is the ability of the company to make a profi t, necessary for both reproduction and development, as well as the remuneration of capital. The profi t, in the market economy, is the reason for being a company. It is dimensioned in the price game, as a result of the demand-supply ratio and the costs, which refl ect the management of the consumed resources. Solvent consumption demand infl uences the supply and, through the profi tability mechanism, guides the placement of capital. Therefore, profi tability appears as a decisive tool in the market economy mechanism. This involves obtaining higher incomes than the expenses from the sale and collection of the goods. So profi tability refl ects the ability of the company to make a profi t. Profi tability uses for expression two indicators: profi tability and rate of return. The absolute size of profi tability is mirrored by profi t (volume indicator), and the degree to which capital or the use of resources


bring profi t is refl ected in the rate of return (indicator of the relative size of profi tability). Profi tability is one of the forms of expressing economic effi ciency,

namely, a synthetic form, realized with the help of value categories. The

profi tability calculations can be made using as a result (eff ect) not only the net profi t, but also the entire net income, so the gross profi t (which also includes the fi nancial debts and taxes). • The system of basic profi tability indicators, operational in its diagnostic analysis, are expressed in absolute and relative quantities. The indicators expressed in absolute sizes are: - The profi t, in accordance with the structure of the income and expenses from the profi t and loss account, in the analysis of the profi tability of the company is operated with the following indicators: the result of the operation (the profi t of the operation); the current result of the exercise (profi t); the extraordinary result (the diff erence between the extraordinary income and the extraordinary expenses); the result of the exercise before taxation, established by summing the current and extraordinary results; the taxable profi t (fi scal), which represents the result of the year before taxation, to which the excesses are compared with the legal levels to some categories of expenses and the tax deductions provided are deducted (the reduction of the profi t tax, in the case of reinvestment s.a.), the result of the year. - As margins, in the understanding of indicators linked to profi tability in the diagnostic analysis, the following are considered: the margin of the production costs, established as a diff erence between the sale price of the goods and their cost of production; the commercial margin specifi c to companies in the sphere of distribution; variable cost margin, which refl ects the diff erence between the sale price and the variable cost; the direct cost margin, which refl ects the diff erence between the selling price and the direct costs. The indicators expressed in relative sizes (the rate system), respectively: - The rate of economic profi tability, this being in several forms and expresses the ratio of current profi t to total assets

5��

)((5� ��

*

- The ratio of current profi t to permanent capital (Pe)

)((5� ��."

*


This rate of return refl ects the economic performance of the company,

regardless of the fi nancing mode and the fi scal system.

- The rate of fi nancial return, which expresses the ratio of net profi t

(the result of the year to the equity, respectively:

)((��."

*�/�

The rate of fi nancial return is based on the structure of the permanent

capital, that is, the proportion that exists between the borrowed capital,

respectively, the debt and the equity. The debt / equity ratio is a coeffi cient

also called „fi nancial leverage”, which infl uences the rate of fi nancial return.

- The rate of commercial profi tability; it is frequently used in economic

practice. The mentioned rate represents the ratio between the profi t related to

the turnover and the fi gure expressed in the sale price:

�� .��

)((��.�

*/�

- The rate of return on resources related to turnover:

� '&&��EE

��

��.�

/1

- The rate of return on real and occupied capital (fi xed and current):

)((�

�

�

��0�

*/ �

The indicators presented above are useful and eff ective tools of

the fi nancial analysis for the general characterization of the production,

commercial, investment and fi nancial policy of the company, respectively, of

its economic-fi nancial performance.

The profi tability of the economic-fi nancial activity is not the only

criterion of appreciation of the results. Particularly in the distribution sector,

social indicators should be connected, fi rst and foremost, to the quality of

satisfying consumer requirements.

Conclusions

From the study conducted, based on the data and theoretical aspects

existing in this article, a number of elements and conclusions are drawn.

Thus, the economic-fi nancial analysis is a process, it is a situation that all

managers of organizations and institutions must consider. Secondly, the


economic-fi nancial analysis must be made on the basis of a correlated system

of indicators, expressing in quantitative form, how they evolved a number of

aspects, most of them factorial, which determined a certain evolution. The

economic-fi nancial analysis reveals, as it was found the way in which the

resources are spent, consumed the resources, the eff ect of the measures taken

can suggest to the decision-makers concrete modalities of action and infl uence.

Of course, the system of indicators presented can be within the reach of any

manager, concerned with identifying the elements that impede the economic

development of a company.

References

1. Anghel, M.G. (2015). Analiză fi nanciar-monetară, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Modelare economică. Teorie şi studii de caz, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte teoretice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Popovici, M. (2016). Financial-monetary analysis

model. Romanian Statistical Review, Supplement, 7, 14-18/19-23

5. Anghelache, C., Pagliacci, M., Mitruţ, C. (2015). Statistical-Econometric Models

used in Economic Analysis. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 9-15

6. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul fi nanciar, Editura Artifex,

București

7. Baxter, M., Kouparitsas, M.A. (2005). Determinants of business cycle

Comovement: a robust analysis. Journal of Monetary Economics, 52 (1), 113–157

8. Caplin, A., Dean, M. (2015). Revealed Preference, Rational Inattention, and Costly

Information Acquisition. American Economic Review, 105 (7), 2183-2203

9. Colla, P., Mele, A. (2010). Information linkages and correlated trading. Review of Financial Studies, 23 (1), 203–246

10. Dodge, Y. (editor) (2006). The Oxford dictionary of statistical terms, Oxford

University Press

11. Hastings, J.S., Madrian, B.C., Skimmyhorn, W.L. (2013). Financial Literacy,

Financial Education, and Economic Outcomes. Annual Review of Economics, 5, 347-73

12. Mankiw, G., Reis, R. (2007). Sticky Information in General Equilibrium. Journal of the European Economic Association, 5 (2-3)

13. Newbold, P., Karlson, L.W. and Thorne, B. (2010). Statistics for Business and Economics, 7th ed., Pearson Global Edition, Columbia, U.S.

14. Pasquariello, P. (2007). Imperfect competition, information heterogeneity, and

fi nancial contagion. Review of Financial Studies, 20 (2), 391–426


Evoluţia activităţii industriale în România în anul 2019 în context intern şi internaţional

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București

Abstract

Activitatea industrială în țara noastră rămâne principala activitate care contribuie la realizarea Produsului Intern Brut. În ciuda faptului că până în prezent s-au depus eforturi minime în ceea ce privește armonizarea și dezvoltarea industriei, această ramură a economiei naționale rămâne importantă pentru România deoarece există resurse, există forță de muncă bine structurată, bine pusă la punct și, din acest punct de vedere, sunt perspective ca activitatea să se desfășoare într-un ritm mult mai accentuat. În anul 2019, activitatea industrială a avut o creștere pozitivă, atât pe total cât și în mod structural. Desigur, s-au înregistrat și scăderi sufi cient de multe, dar acestea ținând seama de anumite aspecte. Indicele producției industriale evidențiază pe larg întreaga evoluție atât în perioada acestui semestru cât și comparat cu activitatea din anul precedent. Există unele rămâneri în urmă în ceea ce privește productivitatea muncii, care a înregistrat ușoare creșteri în unele domenii dar în altele destule scăderi. Cifra de afaceri din industrie este relevantă prin aceea că evidențiază volumul producției industriale pe total industrie precum și în industria extractivă sau de prelucrare. Comenzile noi în industrie sunt importante deoarece ele arată ritmicitatea și preocuparea pe total și în unele sectoare a modului în care este nevoie de sporirea producției sau de diminuarea acesteia în funcție de nevoile concretizate prin comenzile noi care se lansează. Prețurile producției au crescut ușor sau mai mult, ceea ce înseamnă că au fost infl uențate de un proces mai alert al infl ației. Resursele de energie ca și producția industrială oferită la export sau piața forței de muncă în acest domeniu relevă modul în care a evoluat această ramură a economiei naționale în perioada de până în aprilie 2019. Cuvinte cheie: industrie, productivitatea muncii, cifră de afaceri, comenzi industriale, indicele prețurilor industriale, energie primară Clasifi carea JEL: L70, O10, Q43

Introducere

În acest articol s-a urmărit o analiză complexă a activității industriale desfășurată în primele patru luni ale anului 2019, comparativ atât cu aceeași perioadă din anul precedent, cât și cu ultima perioadă a anului trecut. Sunt


evidențiați o serie de indicatori, cum sunt productivitatea muncii, indicii cifrei

de afaceri, indicii valorici ai comenzilor noi din industria prelucrătoare și

industria extractivă, prețurile producției industriale, evoluția acestora, stadiul

resurselor de energie primară, marfa industrială sau producția industrială

oferită la export și o serie de alte aspecte referitoare la piața forței de muncă

specifi că industriei. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod sintetic, se

prezintă date precum și reprezentări grafi ce care sugerează modul în care a

evoluat industria în total, dar și în mod structural.

Literature review

Anghel, Dumbravă, Dumitru și Marinescu (2019), Anghelache,

Burea (2018) au tratat o serie de aspecte ale evoluției industriei românești.

Anghelache, Samson și Stoica (2019), Anghelache, Anghel, Lilea, Burea și

Avram au analizat politica UE în domeniul industriei. Anghelache (2018) a

efectuat o amplă analiză a evoluției economiei românești în ultima sută de

ani. Bozbas (2008) a studiat soluții de combustibil alternativ pentru motor

în UE. Herrendorf și Akos (2012) au încercat să identifi ce sectoarele care au

infl uență negativă asupra țărilor slab dezvoltate. Hoberg și Phillips (2016) au

studiat diferențele de produse în industriile de rețea. Kahn și Mansur (2013) au

studiat dacă prețurile și reglementările locale ale energiei au infl uență asupra

concentrării geografi ce a ocupării forței de muncă. Lee, Shin, Stulz (2016)

au cercetat modul de investire a capitalului în industrie. Restuccia (2010) a

examinat reglementările UE din industria alimentară.


• Indicele brut al producţiei industriale în luna aprilie 2019 față de luna

precedentă, a scăzut cu 9,5% din cauza scăderilor în producția și furnizarea

de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat (-15,1%).

Industria prelucrătoare a înregistrat o scădere de (-9,2%), iar industria

extractivă s-a închis cu o reducere de (-0,7%).

Pe principalele grupe industriale s-au constatat scăderi la toate

categoriile de bunuri, dar cele mai afectate au fost industria bunurilor de

capital (-14,5%), industria energetică (-12,4%), industria bunurilor de

folosinţă îndelungată a scăzut cu -10,1%, industria bunurilor intermediare a

înregistrat (-6,3%), iar industria bunurilor de uz curent (-2,7%). Comparativ

cu luna aprilie 2018, în luna aprilie 2019, producţia industrială a crescut cu

1,4%, ca urmare a creșterilor înregistrate de industria extractivă (+7,8%) și

industria prelucrătoare (+1,4%). Indicele brut al producţiei industriale a scăzut

la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer

condiţionat cu (-1,4%).


Considerând principalele grupe industriale, producţia a crescut în industria bunurilor intermediare (+6,7%) și industria bunurilor de uz curent (+2,8%), dar a scăzut în industria bunurilor de folosinţă îndelungată (-5,9%), industria bunurilor de capital (-2,5%) și industria energetică (-0,5%). În primele patru luni ale anului 2019 comparativ cu aceeași perioadă din 2018, indicele brut al producţiei industriale a crescut cu 0,8%, pe seama creșterilor înregistrate de industria extractivă (+2,2%) și industria prelucrătoare (+1,3%). În domeniul producţiei de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat scăderea a fost de -2,4%. Pe grupe industriale, producţia a crescut la bunurile intermediare (+6,0%) și bunurile de capital (+1,7%), dar a scăzut la bunurile de folosinţă îndelungată (-7,2%), bunurile de uz curent (-4,0%) și domeniul energetic (-2,1%). • Acest indicator ajustat în funcţie de numărul de zile lucrătoare a scăzut în aprilie 2019 faţă de martie 2019 cu 8,0% din cauza scăderilor producţiei și furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-15,0%) și industriei prelucrătoare (-8,4%).

Indicii producţiei industrialeTabelul 1

B = serie brută; C = serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoareS= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitateSursa: Institutul Național de Statistică


Producţia a scăzut la categoriile principale de bunuri. Industria bunurilor de capital ca și industria energetică au scăzut cu -12,4%, bunurile intermediare au avut un recul de -5,9%, bunurile de folosinţă îndelungată s-au redus cu -5,6%. În luna aprilie 2019, indicele ajustat al producţiei industriale a scăzut cu 0,5%, față de luna aprilie 2018. Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat și industria prelucrătoare au scăzut cu (-2,0%), respectiv (-0,5%). Doar în domeniul extractiv, indicele ajustat a crescut cu 7,4%. Pe grupe industriale, producţia a scăzut la bunurile de folosinţă îndelungată (-8,1%), bunurile de capital (-4,4%), energie (-1,1%) și bunurile de uz curent (-1,0%). Industria bunurilor intermediare a crescut cu 4,8%. În primele patru luni ale anului 2019 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2018, indicele ajustat al producţiei industriale a fost mai mare cu 0,7%, creştere determinată de industria extractivă (+2,1%) și industria prelucrătoare (+1,6%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat a scăzut cu 2,4%.Pe grupe industriale, producţia a crescut la bunurile intermediare (+5,9%) și bunurile de capital (+1,7%). Aceasta a scăzut în domeniul bunurilor de folosinţă îndelungată (-7,2%), bunurile de uz curent (-4,3%) și energie (-2,1%).În fi gura nr. 1 sunt prezentate grafi c datele privind evoluția indicelui producției industriale în primele patru luni din cei doi ani comparați.


Indicii producţiei industriale în perioada aprilie 2018- aprilie 2019 (serie brută), luna corespunzătoare din anul precedent = 100

Figura 1

Sursa: Institutul Național de Statistică

• Evoluția indicelui productivităţii muncii în industrie

În luna aprilie 2019, faţă de luna precedentă, productivitatea muncii a scăzut cu (-9,2%), din cauza scăderii producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-15,3%). În industria prelucrătoare s-a înregistrat o scădere de (-8,8%), iar în cea extractivă (-1,8%). Pe grupe industriale, productivitatea muncii a scăzut la toate categoriile de bunuri: de capital (-13,9%), industria energetică (-12,6%), bunuri de folosinţă îndelungată (-9,6%), bunuri intermediare (-6,3%) și bunuri de uz curent (-2,3%). Comparativ cu aceeași luna din anul 2018, în luna aprilie 2019 productivitatea muncii în industrie a crescut cu 2,0%, datorită creșterii industriei extractive (+6,9%) și a industriei prelucrătoare (+2,1%). Productivitatea muncii a scăzut în domeniul energiei electrice şi termice, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-0,1%). Pe grupe industriale a crescut în domeniile bunurilor intermediare (+4,4%), bunurilor de uz curent


(+3,7%) și energetic (+1,6%). Productivitatea muncii a scăzut în producția

bunurilor de folosinţă îndelungată (-2,9%) și bunurilor de capital (-0,1%). Pe aceeași perioadă de patru luni (ianuarie-aprilie) din 2019 și 2018, comparativ, productivitatea muncii a crescut cu 1,3% ca efect al creșterii industriei extractive (+2,3%) și industriei prelucrătoare (+1,8%). În ceea ce privește producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, productivitatea muncii a scăzut cu (-1,1%). Marile grupe industriale au înregistrat creșteri în producția bunurilor de capital (+4,3%), a bunurilor intermediare (+3,2%) și industria energetică (+0,4%). Scăderi s-au înregistrat în industria bunurilor de folosinţă îndelungată (-4,7%) și industria bunurilor de uz curent (-3,1%).

• Evoluția indicilor cifrei de afaceri din industrie În aprilie 2019, față de luna martie 2019, cifra de afaceri totală (piaţa internă şi piaţa externă) a societăților cu profi l industrial a scăzut cu 4,7%, ca urmare a scăderilor din industria extractivă (-18,3%) și industria prelucrătoare (-4,3%). Pe grupe industriale, a scăzut în domeniul producției bunurilor de capital (-7,6%), bunurilor intermediare (-6,9%), bunurilor de folosință îndelungată (-1,3%) și industria energetică (-0,6%). A crescut în industria bunurilor de uz curent (+2,6%). În aceeași perioadă din 2019 și 2018 (aprilie), indicele valoric al cifrei de afaceri totale (piaţa internă şi piaţa externă) a unităţilor de profi l a fost mai mare cu 9,7%, ca urmare a creșterilor din industria prelucrătoare (+9,9%) și din industria extractivă (+5,0%). Pe grupe de activități, cifra de afaceri a crescut la toate categoriile de bunuri: bunuri de folosinţă îndelungată (+11,3%), bunuri de capital (+10,9%), bunuri intermediare (+9,6%), bunuri de uz curent (+8,7%) și industria energetică (+7,1%). Comparativ în cele două perioade de timp din 2019 și 2018, indicele valoric al cifrei de afaceri totale (piaţa internă şi piaţa externă) a unităţilor industriale a fost mai mare cu 7,4%, ca efect al creșterilor din industria extractivă (+11,3%) și din industria prelucrătoare (+7,3%). În tabelul nr. 2 și fi gura nr. 2 sunt prezentate grafi c datele privind indicii valorii cifrei de afaceri.


Indicii valori ai cifrei de afaceri din industrieTabelul 2


Pe grupe industriale, cifra de afaceri totală a avut următoarea evoluție: bunuri intermediare (+11,5%), bunuri de capital (+6,7%), bunuri de folosinţă îndelungată (+5,2%), bunuri de uz curent (+4,2%) și industria energetică

(+3,8%).


Indicii valorici ai cifrei de afaceri din industrie în perioada aprilie 2018- aprilie 2019 (luna corespunzătoare din anul precedent = 100)

Figura 2


• Evoluția indicilor valorici ai comenzilor noi din industria

prelucrătoare

Indicele valoric al comenzilor noi din domeniul prelucrării care lucrează pe bază de comenzi pe total (piaţa internă şi piaţa externă) a fost în luna aprilie 2019 cu 3,4% mai mare faţă de luna precedentă. Pe grupe industriale, indicii valorici ai comenzilor noi au crescut în industria bunurilor de folosinţă îndelungată (+15,0%) și industria bunurilor de capital (+11,5%), dar au scăzut în domeniul producției intermediare (-10,9%) și bunurilor de uz curent (-4,0%). Comparativ cu aprilie 2018, în aprilie 2019, indicele valoric al comenzilor noi din ramurile industriei prelucrătoare care lucrează pe bază de comenzi pe total (piaţa internă şi piaţa externă) a crescut cu 13,3%. Pe grupe industriale, indicele valoric al comenzilor noi a crescut în domeniul bunurilor de folosinţă îndelungată (+25,3%), bunurilor de capital (+19,8%), bunurilor de uz curent (+10,3%) și bunurilor intermediare (+0,2%).


În perioada de patru luni din cei doi ani, indicele valoric al comenzilor noi din ramurile industriei prelucrătoare care lucrează pe bază de comenzi, pe total (piaţa internă şi piaţa externă) a crescut cu 7,6%. Pe grupe, indicele valoric al comenzilor noi a crescut la toate categoriile de bunuri: bunuri de folosinţă îndelungată (+10,6%), bunuri de capital (+9,5%), bunuri intermediare (+4,5%) și bunuri de uz curent (+4,1%).

• Modifi carea indicilor preţurilor producţiei industriale În aprilie 2019 comparativ cu luna martie, preţurile producţiei industriale au crescut cu 0,6%. Preţurile au crescut în industria extractivă (+1,2%), industria prelucrătoare (+0,8%) şi distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (+0,1%). La producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, prețurile au scăzut cu (-0,4%). Pe grupe industriale a fost înregistrată următoarea evoluţie a preţurilor: energetic (+1,2%), bunuri de uz curent (+0,9%), producția de bunuri de capital (+0,5%), bunuri de folosinţă îndelungată (+0,3%), bunuri intermediare (+0,1%). În luna din cei doi ani, 2019 și 2018, prețurile producției industriale au crescut cu 5,6%. Creşteri de preţ s-au înregistrat în: industria extractivă (+16,1%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+15,1%), distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (+6,5%) și industria prelucrătoare (+3,7%). Pe grupe, creşteri de preţuri se remarcă în industria energetică (+13,4%), producția de bunuri de folosinţă îndelungată (+3,6%), bunuri de uz curent (+3,5%), bunuri intermediare (+3,3%), bunuri de capital (+3,2%).

• Principalele resurse de energie primară Principalele resurse de energie primară au totalizat, în primele patru luni, 11597,5 mii tone echivalent petrol (combustibil convenţional cu puterea calorifi că de 10000 Kcal/Kg) (tep), în creștere cu 105,7 mii tep faţă de aceeași perioadă din 2018. Producţia internă a fost de 6848,9 mii tep, în scădere cu 262,9 mii tep faţă de aceeaşi perioadă din anul 2018. Importul a fost de 4748,6 mii tep. Resursele de energie electrică au fost de 22316,8 milioane kWh, în scădere cu 1608,0 milioane kWh, faţă de aceeași perioadă din 2018.


Energia electrică pe resurse și destinații în perioada 01.01 .– 30.04.2019

Figura 3

total resurse = 22316,8 mil. kWh

total destinaţii = 22316,8 mil. kWh


În această perioadă, consumul fi nal de energie electrică a fost de 18903,2 milioane kWh, cu 1,0% mai mic faţă de aceeași perioadă a anului 2018. Iluminatul public a crescut cu 7,2%, iar consumul populaţiei a crescut cu 14,7%. Exportul de energie electrică a fost de 1180,3 milioane kWh, în scădere cu 1199,3 milioane kWh. Consumul propriu tehnologic în reţele şi staţii a fost de 2233,3 milioane kWh, în scădere cu 212,5 milioane kWh, față de anul 2018.

• Schimburile internaționale cu produse industriale

În structura exporturilor FOB de produse industriale, în martie 2019, ponderea cea mai mare au deținut-o autovehiculele de transport rutier, remorci şi semiremorci (1396,9 milioane euro), de, urmate de echipamente electrice (702,7 milioane euro), maşini, utilaje şi echipamente (591,3 milioane euro),


calculatoare, produse electronice şi optice (421,6 milioane euro), produse metalurgice (329,3 milioane euro), produse din cauciuc și mase plastice (321,1 milioane euro), îmbrăcăminte (223,4 milioane euro). În structura importurilor CIF de produse industriale realizate în luna martie 2019, ponderea cea mai mare este deținută de autovehicule de transport rutier, remorci şi semiremorci cu o valoare de 855,1 milioane euro. De asemenea, importul de mașini, utilaje și echipamente n.c.a. (719,7 milioane euro), substanţe şi produse chimice (678,8 milioane euro), echipamente electrice (628,2 milioane euro), calculatoare, produse electronice şi optice (617,6 milioane euro), produse metalurgice (463,6 milioane euro), produse alimentare (435,5 milioane euro).

• Piaţa forţei de muncă

Efectivul salariaţilor din industrie (din unităţile cu 4 salariaţi şi peste) a fost în aprilie 2019 de 1370200 persoane, cu 5600 persoane mai mic decât în luna precedentă.

Câştigul salarial mediu brut în industrie, în luna aprilie 2019

Figura 4


Pe domenii de activitate, industria prelucrătoare deţine cel mai mare număr de salariați (166300 persoane urmată de distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (102800 persoane), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (52400 persoane) şi industria extractivă (48700 persoane).


De asemenea, a crescut salariul mediu brut din industrie pe seama trecerii obligațiilor fi scale de la angajator la angajat, dar și ca urmare a unor sporuri conforme cu noua lege unitară a salarizării. În fi gura nr.4 se prezintă grafi c nivelul salariului mediu brut în industrie, în luna aprilie 2019

Concluzii Din articolul prezentat se desprind o serie de concluzii. Dintre acestea amintim faptul că ritmul de evoluție al industriei a scăzut. De ce? Datorită competitivității în piața europeană și chiar a pieței mai largi, internaționale. Rezultă că România nu are ramuri de vârf ale industriei care să asigure produse competitive calitativ și preț în contextul Uniunii Europene. Se desprinde concluzia că se impun o serie de măsuri de identifi care a activității industriale în perioada următoare. O altă concluzie este că industria rămâne în continuare principala sursă de realizare a Produsului Intern Brut și, în acest context, se impun măsuri de dezvoltare la nivel european, dar și în profi l național al unor ramuri ale industriei care pot deveni competitive pe plan mai larg, european.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G, Dumbravă, Ș.G., Dumitru, D., Marinescu, A.I. (2019). The fundamental landmarks on the evolution of Romania’s industry in 2018. Romanian

Statistical Review, Supplement, 1, 42-48 2. Anghelache, C, Samson, T., Stoica, R. (2019). European Union policies on rural

development of agriculture and industry. Romanian Statistical Review, Supplement, 1, 176-187

3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C, Burea, D. (2018). Analysis of the industry evolution in Romania. Romanian Statistical Review, Supplement, no. 10, pp. 117-124

5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C., Burea, D., Avram, D. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

6. Bozbas, K. (2008). Biodiesel as an alternative motor fuel: Production and policies in the European Union. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 12 (2), 542-552

7. Herrendorf, B., Akos, V. (2012). Which Sectors Make Poor Countries so Unproductive?, Journal of the European Economic Association, 10 (2), 323-341

8. Hoberg, G., Phillips, G. (2016). Text-Based Network Industries and Endogenous Product Diff erentiation, Journal of Political Economy, 124 (5), 1423-1465

9. Kahn, M.E., Mansur, E.T. (2013). Do Local Energy Prices and Regulation Aff ect the Geographic Concentration of Employment?. Journal of Public Economics, 101, 105-114

10. Lee, D, Shin, H., Stulz, R. (2016). Why does capital no longer fl ow more to the industries with the best growth opportunities?. NBER Working Paper Series, no 22924

11. Restuccia, D. (2010). New EU regulation aspects and global market of active and intelligent packaging for food industry applications. Food Control, 21 (11), 1425-1435

12. www.insse.ro – site-ul ofi cial al Institutului Național de Statistică


THE EVOLUTION OF THE INDUSTRIAL ACTIVITY IN ROMANIA IN 2019 IN

THE INTERNAL AND INTERNATIONAL CONTEXT

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of Bucharest

Abstract The industrial activity in our country remains the main activity that contributes to the realization of the Gross Domestic Product. Despite the fact that so far minimal eff orts have been made regarding the harmonization and

development of the industry, this branch of the national economy remains

important for Romania because there are resources, there is a well-structured,

well-developed workforce and, from this From the point of view, there are

prospects for the activity to develop at a much more accentuated rate. In 2019,

the industrial activity had a positive growth, both overall and structurally. Of

course, there have been many drops too, but these take into account certain

aspects. The index of industrial production shows at large the whole evolution

both during this semester and compared with the activity of the previous year.

There are some lags behind in terms of labor productivity, which has seen

slight increases in some areas but in some other decreases. The turnover of the

industry is relevant in that it highlights the volume of industrial production by

total industry as well as in the extractive or processing industry. New orders

in the industry are important because they show the rhythm and concern on

the total and in some sectors of the way in which it is necessary to increase

the production or to diminish it according to the needs materialized by the

new orders that are being launched. Production prices have increased slightly

or more, which means they have been infl uenced by a more alert process of

infl ation. The energy resources as well as the industrial production off ered for

export or the labor market in this fi eld reveals how this branch of the national

economy evolved during the period up to April 2019.

Keywords: industry, labor productivity, turnover, industrial orders,

industrial price index, primary energy

JEL Classifi cation: L70, O10, Q43


Introduction This article followed a complex analysis of the industrial activity carried out during the fi rst four months of 2019, compared with both the same period of the previous year and with the last period of last year. A number of indicators are highlighted, such as labor productivity, turnover indexes, value indices of new orders in the processing and extractive industry, prices of industrial production, their evolution, stage of primary energy resources, industrial goods or industrial production off ered for export. and a number of

other industry-specifi c labor market issues. All these aspects are analyzed

synthetically, data are presented as well as graphical representations that

suggest the way in which the industry has evolved as a whole, but also in a

structural way.

Literature review Anghel, Dumbravă, Dumitru and Marinescu (2019), Anghelache, Burea (2018) dealt with a number of aspects of the evolution of the Romanian industry. Anghelache, Samson and Stoica (2019), Anghelache, Anghel, Lilea, Burea and Avram analyzed EU industry policy. Anghelache (2018) carried out a comprehensive analysis of the evolution of the Romanian economy over the last hundred years. Bozbas (2008) studied alternative fuel solutions for motor in the EU. Herrendorf and Akos (2012) tried to identify the sectors that have a negative infl uence on the underdeveloped countries. Hoberg and Phillips (2016) studied product diff erences in network industries. Kahn and Mansur (2013)

studied whether local energy prices and regulations infl uence the geographical

concentration of employment. Lee, Shin, Stulz (2016) researched how to invest

capital in the industry. Restuccia (2010) examined the EU regulations in the

food industry.

Methodology, data, results and discussions • The gross index of industrial production in April 2019 compared to

the previous month, decreased by 9.5% due to decreases in the production and

supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (-15.1%).

The processing industry registered a decrease of (-9.2%), and the extractive

industry closed with a reduction of (-0.7%).

On the main industrial groups there were decreases in all categories

of goods, but the most aff ected were the capital goods industry (-14.5%), the

energy industry (-12.4%), the durable goods industry decreased with -10.1%,

the intermediate goods industry registered (-6.3%) and the current-use

goods industry (-2.7%). Compared with April 2018, in April 2019, industrial

production increased by 1.4%, as a result of the increases recorded by the


extractive industry (+ 7.8%) and the processing industry (+ 1.4%). The gross index of industrial production fell to the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning by (-1.4%). Considering the main industrial groups, production increased in the intermediate goods industry (+ 6.7%) and the current-use goods industry (+ 2.8%), but decreased in the durable goods industry (-5.9%), the capital goods industry (-2.5%) and the energy industry (-0.5%).In the fi rst four months of 2019 compared to the same period in 2018, the gross index of industrial production increased by 0.8%, due to the increases recorded by the extractive industry (+ 2.2%) and the processing industry (+ 1.3% ). In the fi eld of electricity and heat production, gas, hot water and air conditioning the decrease was -2.4%.By industrial groups, production increased for intermediate goods (+ 6.0%) and capital goods (+ 1.7%), but decreased for long-term goods (-7.2%), current-use goods ( -4.0%) and the energy fi eld (-2.1%). • This indicator adjusted according to the number of working days decreased in April 2019 compared to March 2019 by 8.0% due to decreases in the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (-15.0%) and the processing industry (-8.4%).


Industrial production indicesTable 1

B = gross seriesC = adjusted series according to the number of working daysS= adjusted series according to the number of working days and of seasonalitySource: National Institute of Statistics

Production fell to the main categories of goods. The capital goods industry as well as the energy industry decreased by -12.4%, intermediate goods fell by 5.9%, long-term goods decreased by -5.6%. In April 2019, the adjusted index of industrial production decreased by 0.5%, compared to April 2018. The production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning and the manufacturing industry decreased by (-2, 0%), respectively (-0.5%). Only in the extractive fi eld, the adjusted index increased by 7.4%. By industrial groups, production decreased for long-term goods (-8.1%), capital goods (-4.4%), energy (-1.1%) and current-use goods (-1.0%). The intermediate goods industry grew by 4.8%. In the fi rst four months of 2019 compared to the same period of 2018, the adjusted index of industrial production was higher by 0.7%, growth determined by the extractive industry (+ 2.1%) and the processing industry


(+1.6 %). The production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning decreased by 2.4%. By industrial groups, production increased to intermediate goods (+ 5.9%) and capital goods (+ 1.7%). This decreased in the fi eld of durable goods (-7.2%), current-use goods (-4.3%) and energy (-2.1%). In the fi gure no. 1 graphically presents the data on the evolution of the industrial production index in the fi rst four months of the two compared years.

Industrial production indices between April 2018 - April 2019 (gross series), corresponding month of the previous year = 100

Figure 1

Source: National Institute of Statistics

• The evolution of the labor productivity index in the industry In April 2019, compared to the previous month, labor productivity decreased (-9.2%), due to the decrease of the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (-15.3%). In the processing industry there was a decrease of -8.8% and in the extractive one (-1.8%).


By industrial groups, labor productivity decreased for all categories of goods: capital (-13.9%), energy industry (-12.6%), durable goods (-9.6%), intermediate goods (- 6.3%) and goods for current use (-2.3%). Compared to the same month of 2018, in April 2019 the productivity of labor in the industry increased by 2.0%, due to the growth of the extractive industry (+ 6.9%) and the processing industry (+ 2.1%). Labor productivity decreased in the fi eld of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (-0.1%). By industrial groups, it grew in the fi elds of intermediate goods (+ 4.4%), current-use goods (+ 3.7%) and energy (+ 1.6%). Labor productivity decreased in the production of durable goods (-2.9%) and capital goods (-0.1%). Over the same four-month period (January-April) in 2019 and 2018, labor productivity increased by 1.3% as a result of the growth of the extractive industry (+ 2.3%) and the processing industry (+ 1.8%). . With regard to the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning, labor productivity decreased (-1.1%). The large industrial groups registered increases in the production of capital goods (+ 4.3%), intermediate goods (+ 3.2%) and the energy industry (+ 0.4%). Decreases were recorded in the durable goods industry (-4.7%) and the current-use goods industry (-3.1%).

• The evolution of the turnover indexes in the industry In April 2019, compared to March 2019, the total turnover (internal market and external market) of companies with industrial profile decreased by 4.7%, as a result of decreases in the extractive industry (-18.3%) and industry manufacturing (-4.3%). By industrial groups, it decreased in the field of production of capital goods (-7.6%), intermediate goods (-6.9%), durable goods (-1.3%) and the energy industry (-0.6% ). It has grown in the consumer goods industry (+ 2.6%). During the same period of 2019 and 2018 (April), the value index of the total turnover (internal and external market) of the profile units was higher by 9.7%, due to increases in the manufacturing industry (+9, 9%) and the extractive industry (+ 5.0%). By activity groups, the turnover increased in all categories of goods: durable goods (+ 11.3%), capital goods (+ 10.9%), intermediate goods (+ 9.6%), goods for current use (+ 8.7%) and the energy industry (+ 7.1%). Compared to the two time periods of 2019 and 2018, the value index of the total turnover (internal market and external market) of industrial units was higher by 7.4%, as a result of increases in the extractive industry (+11, 3%) and from the processing industry (+ 7.3%).


In the table no. 2 and fi gure no. 2 are presented graphically the data regarding the indices of the turnover value.

Indices of the turnover of the industryTable 2


By industrial groups, the total turnover had the following evolution: intermediate goods (+ 11.5%), capital goods (+ 6.7%), durable goods (+ 5.2%), current use goods (+ 4.2%) and the energy industry (+ 3.8%).


Value indexes of the turnover of the industry during the period April 2018 - April 2019 (corresponding month of the previous year = 100)

Figure 2


• The evolution of the value indices of the new orders in the manufacturing industry

The value index of new orders in the fi eld of processing that work on the basis of total orders (internal market and external market) was in April 2019 3.4% higher than the previous month. By industrial groups, the value indices of the new orders increased in the durable goods industry (+ 15.0%) and the capital goods industry (+ 11.5%), but decreased in the fi eld of intermediate production (-10.9% ) and for current-use goods (-4.0%). Compared with April 2018, in April 2019, the value index of new orders from the manufacturing industry branches that work on the basis of total orders (internal and external market) increased by 13.3%. By industrial groups, the value index of new orders increased in the fi eld of durable goods (+ 25.3%), capital goods (+ 19.8%), current-use goods (+ 10.3%) and intermediate goods (+ 0.2%). During the four months of the two years, the value index of the new


orders from the branches of the processing industry working on orders, on the total (internal and external market) increased by 7.6%. By groups, the value index of new orders increased in all categories of goods: durable goods (+ 10.6%), capital goods (+ 9.5%), intermediate goods (+ 4.5%) and goods for current use (+ 4.1%).

• The modifi cation of industrial production price indices

In April 2019, compared to March, the prices of industrial production increased by 0.6%. The prices increased in the extractive industry (+ 1.2%), the processing industry (+ 0.8%) and the water distribution; sanitation, waste management, decontamination activities (+ 0.1%). In the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning, prices fell (-0.4%). By industrial groups, the following price evolution was recorded: energy (+ 1.2%), goods for current use (+ 0.9%), production of capital goods (+ 0.5%), durable goods ( + 0.3%), intermediate goods (+ 0.1%). In the month of the two years, 2019 and 2018, the prices of industrial production increased by 5.6%. Price increases were recorded in: the extractive industry (+ 16.1%), the production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (+ 15.1%), water distribution; sanitation, waste management, decontamination activities (+ 6.5%) and the processing industry (+ 3.7%). By groups, price increases are noticeable in the energy industry (+ 13.4%), production of durable goods (+ 3.6%), consumer goods (+ 3.5%), intermediate goods (+3 , 3%), capital goods (+ 3.2%).

• The main primary energy resources

The main primary energy resources totaled 11597.5 thousand tonnes of oil equivalent (conventional fuel with a calorifi c value of 10,000 Kcal / Kg) (toe) in the fi rst four months, increasing by 105.7 thousand toe compared to the same period in 2018 . Domestic production was 6848.9 thousand toe, decreasing by 262.9 thousand toe compared to the same period of 2018. The import was 4748.6 thousand toe. Electricity resources amounted to 22316.8 million kWh, down by 1608.0 million kWh, compared to the same period in 2018.


Electricity by resources and destinations during the period 01.01. - 30.04.2019

Figure 3total resources = 22316.8 thousand kWh

total destinations = 22316.8 million kWh


During this period, the fi nal consumption of electricity was 18903.2 million kWh, 1.0% lower than in the same period of 2018. The public lighting increased by 7.2%, and the population consumption increased by 14 7%. The export of electricity was 1180.3 million kWh, decreasing by 1199.3 million kWh. The own technological consumption in networks and stations was 2233.3 million kWh, decreasing by 212.5 million kWh, as compared to 2018.

• The international trade with industrial products In the structure of FOB exports of industrial products, in March 2019, the largest share was held by motor vehicles, trailers and semi-trailers (1396.9 million euros), followed by electrical equipment (702.7 million euros), machinery, machinery and equipment (591.3 million euros), computers, electronic and optical products (421.6 million euros), metallurgical products


(329.3 million euros), rubber products and plastics (321.1 million euros) , clothing (223.4 million euros). In the structure of CIF imports of industrial products made in March 2019, the largest share is held by road transport vehicles, trailers and semi-trailers with a value of 855.1 million euros. Also, the import of machinery, machinery and equipment n.c.a. (719.7 million euros), chemicals and chemicals (678.8 million euros), electrical equipment (628.2 million euros), computers, electronic and optical products (617.6 million euros), metallurgical products (463.6 million) million), food (435.5 million).

• The labor market The number of employees in the industry (from the units with 4 employees and over) was 1370200 persons in April 2019, with 5600 persons smaller than in the previous month.

Average gross earnings in the industry, in April 2019Figure 4


By activity areas, the processing industry has the largest number of employees (166300 people followed by water distribution; sanitation, waste management, decontamination activities (102800 people), production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning (52400 persons) and the extractive industry (48700 persons). Also, the gross average wage in the industry increased due to the shift of fi scal obligations from the employer to the employee, but also as a result of


increases in line with the new unitary wage law. Figure 4 shows graphically the level of gross average wage in the industry, in April 2019.

Conclusions A number of conclusions are drawn from the presented article. Of these we mention that the rate of evolution of the industry has slowed down. Why? Due to the competitiveness in the European market and even the wider, international market. It follows that Romania does not have industry-leading branches that provide competitive quality and price products in the context of the European Union. It is concluded that a series of measures to identify industrial activity is required in the next period. Another conclusion is that industry continues to be the main source of realization of the Gross Domestic Product and, in this context, development measures are required at European level, but also at national level of some branches of industry that can become more competitive on a wider European level.

References 1. Anghel, M.G, Dumbravă, Ș.G., Dumitru, D., Marinescu, A.I. (2019). The

fundamental landmarks on the evolution of Romania’s industry in 2018. Romanian Statistical Review, Supplement, 1, 42-48

2. Anghelache, C, Samson, T., Stoica, R. (2019). European Union policies on rural

development of agriculture and industry. Romanian Statistical Review, Supplement, 1, 176-187

3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura

Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C, Burea, D. (2018). Analysis of the industry evolution in Romania.

Romanian Statistical Review, Supplement, no. 10, pp. 117-124

5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C., Burea, D., Avram, D. (2017).

European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

6. Bozbas, K. (2008). Biodiesel as an alternative motor fuel: Production and policies in

the European Union. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 12 (2), 542-552

7. Herrendorf, B., Akos, V. (2012). Which Sectors Make Poor Countries so

Unproductive?, Journal of the European Economic Association, 10 (2), 323-341

8. Hoberg, G., Phillips, G. (2016). Text-Based Network Industries and Endogenous

Product Diff erentiation, Journal of Political Economy, 124 (5), 1423-1465

9. Kahn, M.E., Mansur, E.T. (2013). Do Local Energy Prices and Regulation Aff ect

the Geographic Concentration of Employment?. Journal of Public Economics,

101, 105-114

10. Lee, D, Shin, H., Stulz, R. (2016). Why does capital no longer fl ow more to the

industries with the best growth opportunities?. NBER Working Paper Series, no 22924

11. Restuccia, D. (2010). New EU regulation aspects and global market of active and

intelligent packaging for food industry applications. Food Control, 21 (11), 1425-1435

12. www.insse.ro – site-ul ofi cial al Institutului Național de Statistică


Sărăcia în contextul globalizarii

Prof. univ .dr. Radu Titus MARINESCU ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Olivia –Georgiana NIȚĂ ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Drd. Alexandru BADIU ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract Când vorbim despre sărăcie avem în vedere lipsa posibilităților fi nanciare ale unei gospodării, ale unui grup de persoane sau a unei persoane de a avea resursele fi nanciare pentru a-și satisface nevoile de hrană, adăpost și îmbrăcăminte, acestea fi ind minimum de care trebuie să dispună o gospodărie pentru a putea să asigure măcar o dezvoltare la limita normalului pentru populație. Conceptul de sărăcie este mai mult decât lipsa posibilităților fi nanciare, este și faptul că anumite segmente ale populației dintr-o țară, dintr-o regiune se poate afl a sub pragul minim de sărăcie și poate să fi e într-o situație disperată. Sărăcia este defi nită de Banca Mondială ca lipsa unor resurse care determină ca anumite straturi ale populației să se afl e într-o situație dezarmantă. Termenul de sărăcie este un fenomen complex și este determinat de un complex de factori care infl uențează sărăcia într-un mod individual sau complex în cazul unor grupuri de populație. Din studiul efectuat rezultă că putem exprima un anumit nivel de clasifi care a indicatorilor sau elementelor factoriale care determină sărăcia. În acest sens putem vorbi de factori principali la nivel regional, la nivel de comunitate, la nivel de gospodării și nu în ultimul rând la nivel individual. Când ne referim la izolare înseamnă un nivel regional deoarece există condiții regionale diferite în chiar aceeași țară, chiar în același district, la noi în județ și de aici apar și condițiile de conviețuire adică de acces la oferta pe care trebuie să o dea administrația centrală și regională, locală, celor care luptă pentru a ieși din sărăcie. La nivelul întregii comunități putem vorbi de lipsa mijloacelor de transport, distribuția terenurilor existența sau dimpotrivă lipsa centrelor educaționale sau medicale, a unei structuri sociale sau unei organizații destinate ajutorării populației sărace. Coborând la nivelul gospodăriei, aceasta depinde de nivelul membrilor din gospodărie, depinde de nivelul de educație al capului gospodăriei, nivelul de sănătate și educație al membrilor gospodăriei, structura veniturilor individuale ale membrilor gospodăriei sau totale pe gospodărie și multe alte aspecte, dintre care putem vorbi și de nivelul de discriminare și gradul de violență din cadrul gospodăriei.


În ceea ce-l privește pe individ factorii care pot să contribuie la starea lui de satisfacție sau sărăcie trebuie să avem în vedere în primul rând vârsta, vulnerabile fi ind vârsta mică a copilăriei sau vârsta generației a treia. Putem vorbi despre educație dacă există acces, dacă există preocupare și dacă există îndemn pentru a urma un nivel de educație măcar general. Există uneori discriminare de gen, de posibilitatea ocupării unui loc de muncă adecvat, starea de sănătate și nu în ultimul rând al etniei. Există țări, printre care și România care au mai multe etnii, dar ele nu trebuie să fi e privite într-un mod disproporționat ci într-un mod un unitar, ca membrii ai colectivității generale a țării respective. Sărăcia poate fi măsurată prin o serie de indicatori cum sunt indicatorii demografi ci, indicatorii economici și nu în ultimul rând indicatorii sociali. Rând pe rând, acești indicatori prezentați se constituie într-un sistem pe baza căruia se analizează nivelul de sărăcie al unei populații. Există o serie de încercări în care este analizată calitatea vieții și pe baza acesteia se identifi că grupurile sau categoriile de persoane care din varii motive sunt în pragul sărăciei. Sărăcia poate fi una absolută care este conectată cu nivelul de subzistență al populației și o sărăcie relativă care este defi nită din punct de vedere al contextului social, al nevoilor, al aspirațiior umane, ș.a.m.d. Pentru cele două categorii de grupe de persoane afl ate în sărăcie se poate stabili pragul de sărăcie absolută ținând seama de costul alimentelor necesare vieții, de accesul la sănătate, de posibilitățile în gospodărie de a asigura condiții minime. Și putem vorbi de pragul sărăciei relative care este în funcție de raportul dintre venit și consum, acest prag fi ind stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult și pe total populație. Pornind de la aceste elemente putem discuta despre tendința sărăciei în Uniunea Europeană și apoi în mod structurat de tendința sărăciei în diverse state. Sigur, ne gândim aici în primul rând la România și vom vedea că în 2016 mai mult de o cincime din populația Uniunii Europene se afl a în risc de sărăcie. În această situație sunt țări ca România în care aproape 25,3% din populație este în stare de risc, Bulgaria – 22,9% și multe alte țări, chiar și cele aparent cu condiții bune ale nivelului de trai, cum sunt Finlanda, Danemarca care se afl ă și ele într-o situație nu tocmai convenabilă datorită evoluției generale a condițiilor de viață. Nu ne referim desigur în acest articol la sărăcia absolută și relativă din statele de pe continentul african și multe din statele din Asia, ci am urmărit să punem în evidență situația populației vizavi de sărăcie și să comparăm dacă sărăcia este sau nu efect al globalizării. S-au dezvoltat două teorii una care spune că sărăcia nu este efect al globalizării pentru că într-o politică globalizată se luptă tocmai pentru a se asigura condiții de viață cât mai apropiate pentru membrii colectivității lor, din fi ecare stat, din fi ecare regiune, de pe fi ecare continent. Pe de altă parte, se recunoaște și faptul


că procesul de globalizare are ca efect și stratifi carea mult mai profundă a

populației care în termenii generali conduce la un grup al populației care

deține majoritatea resurselor naționale și internaționale și un grup tot mai

mare care se îndepărtează de nivelul condițiilor normale de viață și se afl ă în

sărăcie sau în pragul sărăciei. Cuvinte cheie: sărăcie, prag de sărăcie, factori determinanți,

demografi e, regiune

Clasifi carea JEL: F22, F62, I32

Introducere

În acest articol, autorii au urmărit să facă o expunere cât mai largă asupra conceptului de sărăcie, a factorilor care determină acest proces de restrângere sau extindere a sărăciei absolute și relative și apoi să încerce să găsească o explicație asupra întrebării dacă sărăcia este infl uențată de globalizare sau nu. Rând pe rând, în acest articol s-au prezentat factorii determinanți ai sărăciei cu accent pe factorii regionali, factorii de la nivel de comunitate, gospodărie sau la nivel individual. Pentru măsurarea sărăciei autorii au studiat și au considerat că există un sisiem de indicatori care folosiți pot da o imagine mai clară asupra sărăciei și pot să contribuie într-o anumită măsură și la stabilirea de programe regionale, naționale, internaționale de încercare a diminuării și de ce nu, a eradicării sărăciei. În acest context se pune, mai ales, problema eradicării sărăciei absolute. În sistemul de indicatori astfel menționat, întâlnim indicatori demografi ci, indicatori economici și sociali, toți care țin de structura populației, piramida vârstelor, posibilitatea membrilor gospodăriilor de avea venituri, apoi indicatorii economici din gospodării sau din societate. Vorbim de veniturile gospodăriei, de consumul și de posibilitatea de economisire în cadrul gospodăriilor, dar în același timp trebuie să vorbim și de faptul că economiile care se realizează în gospodării trebuie să găsească un mediu fertil în cadrul structurilor regionale al națiunilor sau pe glob pentru a pute fi plasate în scopul de a aduce valoare nou-creată și de a contribui astfel la realizarea de venituri suplimentare care să atenueze nivelul de sărăcie. Sigur, nu lipsiți de importanță sunt indicatorii sociali care se referă la sănătate, la educație, la accesul la programe și servicii. Există populație care nu are acces sau nu are posibilități să acceadă la un nivel de educație normal, la un nivel de sănătate și așa mai departe. Pe rând sunt inventariați acești indicatori pornind de la veniturile gospodăriei, consumul gospodăriei, sănătatea și nutriția, educația sau adăpostul, acestea fi ind condițiile minimale pentru a asigura condiții ale pragului de sărăcie și de depășire a acestuia. Când vorbim despre sărăcie, discutăm despre sărăcia absolută și sărăcia relativă, despre pragul de sărăcie absolută și pragul de sărăcie relativă și pe acest fond se efectuează o analiză a situației gradului de sărăcie actuală


precum și în legătură cu tendința de evoluție a indicatorilor care atestă gradul de sărăcie. Există o serie de indicatori cum sunt rata riscului de sărăcie, rata de deprivare materială sau rata de deprivare persistentă, toate fi ind elemente care conduc la o posibilitate de apreciere a nivelului și gradului de sărăcie dintr-o țară sau dintr-o comunitate. În articol se folosesc pe larg metodele statistice, grafi ce, tabele și altele care exemplifi că și asigură o însușire mai rapidă a concluziilor la care autorii ajung pe parcursul studiului efectuat.

Literature review Anghelache, Mitruț și Voineagu (2013) au evidențiat principalele aspecte ale folosirii indicatorilor macro în analizele economice. Anghelache, Niță și Badiu (2015) au analizat elemente privin incluziunea fi nanciară. Anghelache, Partachi, Anghel și Niță (2017) au studiat infl uența pozitivă a remitențelor asupra scăderii sărăciei. Măsurarea sărăciei este o temă abordată de Briciu (2009), Pop (2009), Ruggles (1992). Goschin, Popa și Roman (2010) au studiat perspectivele macroeconomice ale remitențelor în România și țările balcanice. O serie de cercetători, precum Haider, Hossain și Siddiqui (2016), Niță (2018), Ustubici și Irdam (2011), Zheng și Musteen (2018) au cercetat impactul remitențelor asupra dezvoltării economice. Hassan și Holmes (2013) au analizat corelația dintre remitențe și rata reală de schimb. Pasca (2016) a efectuat un studiu privind remitențele din România.


Sărăcia este un fenomen complex și o serie de factori care infl uențează sărăcia unui individ sau a întregii gospodării merită să fi e studiați pentru a înțelege mai bine acest concept. Principalii factori determinanți ai sărăciei sunt de natură economică, socială sau demografi că și trebuie analizați la nivel de țară și, mai ales regiune, existând diferențe ale indicatorilor sărăciei prezenți într-o țară dezvoltată față de cei prezenți într-o țară afl ată în curs de dezvoltare.Măsurarea sărăciei presupune o analiză detaliată și difi cilă, alegerea indicatorilor potriviți și interpretarea acestora trebuie atent realizată astfel încât rezultatele să refl ecte cât mai real situația unui individ, a unei gospodării și nu numai, a unei întregi regiuni. Politicile de reducere a sărăciei por fi astfel adoptate în funcție de presiunile existente la nivel de regiune. Măsurile tradiționale ale sărăciei folosesc diverși indicatori monetari, însă și cei non-monetari ajută la înțelegerea mai în ansamblu a sărăciei. Aceștia sunt doar câțiva indicatori în plus ce pot fi incluși în analiza sărăciei, pentru realizarea unui studiu cât mai cuprinzător al sărăciei și totodată pentru determinarea situațiilor cu probleme și propunerea unor politici de reducere a sărăciei mai efi ciente.


După ce metoda de măsurare a sărăciei este aleasă, fi e ca este de natura

monetară sau non-monetară, trebuie stabilit pragul de sărăcie, care trage linia

între persoanele sărace și cele non-sărace. Pragul de sărăcie poate fi relativ sau absolut, după cum și sărăcia poate fi relativă sau absolută.

• Tendințe globale ale sărăciei Potrivit Băncii Mondiale, progrese în reducerea sărăciei s-au înregistrat de-a lungul timpului, în anul 1990, 1.85 miliarde de persoane, reprezentând la momentul respectiv 35% din populație era considerată săracă. În prezent Banca Mondială a estimat că mai mult de 760 de milioane de persoane, adică 10.7% din populația globală încă trăiește în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă că o persoană supraviețuiește cu 1,70 EUR/zi . Pentru a realiza comparații la nivel de țară și pentru a determina populațiile care se confruntă cu sărăcie absolută, Banca Mondială convertește pragul de sărăcie din fi ecare țară în dolari. Pragul internațional al sărăciei este stabilit la intervale regulate de timp, deoarece costul pentru bunurile de bază: hrană, haine, adăpost se schimbă, astfel pragul sărăciei internaționale a fost stabilită la 1,11 EUR pe zi, iar în anul 2015 a fost actualizat la 1,70 EUR pe zi.Un alt lucru difi cil de determinat în măsurarea sărăciei este acela că nu toate țările pot fi considerate la același nivel, pragul de sărăcie poate varia drastic între țările dezvoltate și cele care se confruntă cu difi cultăți economice. Noile praguri de sărăcie stabilite de Banca Mondială sunt prezentate în fi gura 1, pentru țări cu venit mici 1,70 EUR/zi, venituri medii mai mici 2,84 EUR/zi, venituri medii superioare 4,88 EUR/zi și venituri superioare 19,25 EUR/zi.

Pragul sărăciei stabilit în anul 2015Figura 1

Sursa: Banca Mondială


Misiunea Băncii Mondiale este de a reduce populația săracă la mai puțin de 3% din totalul populației globale.

• Tendințele sărăciei în Uniunea Europeană Conform Eurostat, în anul 2016, 23.5% din populația UE, adică 118.0

milioane persoane trăiau în gospodării cu risc de sărăcie și excluziune socială.

Persoanele expuse riscului de sărăcie se afl au în această situație în urma

unei dintre condițiile: în risc de sărăcie, chiar și după primirea transferurilor

sociale, lipsiți de mijloace materiale, trăiesc în gospodării unde munca depusă

de membri gospodăriei este de nivel scăzut.

Eurostat defi nește rata riscului de sărăcie, după primirea transferurilor

sociale, ca raportul persoanelor cu venituri sub pragul de sărăcie, stabilit la 60%

din venitul național median echivalent cu venitul disponibil după transferurile

sociale. Acest indicator arată persoanele cu venituri mici în comparație cu

ceilalți rezidenți din țara respectivă. Rata riscului de sărăcie, înainte de primirea

transferurilor sociale, reprezintă raportul persoanelor în total populație cu un

venit disponibil echivalent sub pragul de sărăcie stabilit la 60% și calculat

incluzând transferurile sociae. Acest indicator ia în considerare posibilitatea

inexistenței transferurilor sociale. Rata riscului de sărăcie persistentă se

calculează pe o perioadă de trei ani și arată procentul populației afl ată în risc

de sărăcie în anul în curs, dar și în cei doi ani precedenți.

Deprivarea materială reprezintă incapacitatea forțată a unei persoane

de a-și acoperi cheltuielile neașteptate, de a avea o masa pe bază de carne,

telefon sau mașină, de a-și permite o vacanță anuală departe de casă, facturi sau

rate bancare. Rata de deprivare materială este un indicator care face distincție

între persoanele care își permit achiziția unor bunuri față de alte persoane

care nu-și achiziționează bunurile respective din alte motive. Din categoria

acestor bunuri fac parte cele enumerate mai sus, în cadrul defi niției pentru

deprivarea materială. Rata de deprivare materială persistentă se calulează pe

o perioadă de trei sau patru ani și analizează incapacitatea unei persoane de

a-și acoperi cheltuielile pentru aceleași bunuri menționate mai sus. Indicatorul

care măsoară persoanele care trăiesc în gospodării cu munca depusă de nivel

scăzut este defi nit prin numărul de persoane cu vârstă activă de muncă care au

lucrat doar 20% din potențialul lor, în ultimele 12 luni.

Metoda de calcul folosită de Eurostat pentru rata riscului de sărăcie

se referă la procentul persoanelor din totalul populației care a declarat ca sunt

anagajați, însă sunt expuși riscului de sărăcie, au un venit disponibil sub pragul

de sărăcie.

Formula de calcul este:


(1) unde: IWARPT (in work at risk of poverty rate) = rata riscului de sărăcie pentru persoanele care lucrează; J = populația sau un grup de persoane, afl at în risc de sărăcie.

În anul 2016, conform datelor ofi ciale publicate de Eurostat, 51.9 milioane persoane din UE se confruntau cu sărăcie datorată veniturilor, fără a fi însă deprivați material sau cu intensitate scăzută de muncă. 15.5 milioane persoane se confruntau cu deprivare materială și 13.2 milioane persoane cu sărăcie datorată intensității scăzute de muncă. Cele trei grupări se intersectează, rezultând o grupare de persoane de 8.4 milione care se confruntă cu sărăcia unde toate cele trei riscuri sunt prezente. Strategia Europa 2020 are ca obiectiv promovarea incluziunii sociale, mai ales prin reducerea sărăciei și numărului de persoane afl ate în risc de sărăcie, cu cel puțin 20 milioane de persoane. Figura 2 prezintă rata de sărăcie, în cadrul celor 28 de țări din UE.

Rata riscului de sărăcie și excluziune socială în țările din UE, anul 2016

Figura 2

Sursa: Eurostat

În anul 2016, conform Eurostat, în unele țări din UE, mai mult de o cincime din populație se afl a în risc de sărăcie. În acestă situație sunt


țările: România (25.3%), Bulgaria (22.9%), Spania (22.3%), Grecia (21.2%), respectiv Italia (20.6%). O parte dintre aceste țări au înregistrat creșteri ale ratei de sărăciei față de anul 2015, un astfel de exemplu îl reprezintă România unde s-a înregistrat cea mai mare creștere față de anul 2015, de 1.4 puncte procentuale. Printre țările din UE care au înregistrat rate mai mici ale riscului de sărăcie, se numără: Republica Cehă (9.7%), Finlanda (11.6%) și Danemarca (11.9%). În funcție de populația țărilor din UE-28, se poate determina numărul persoanelor afl ate în risc de sărăcie și astfel ar arăta harta sărăciei în Europa, bazat pe datele obținute de la Eurostat, în anul 2016.

Concluziii Din studiul efectuat se desprind o serie de concluzii, în primul rând aceea că evoluția globală poartă în sine și un risc de sărăcie mai accentuat. Acapararea resurselor de către un grup tot mai mic de indivizi din fi ecare comunitate, țară, sau pe plan mai larg, internațional are ca efect și sporirea gradului de sărăcie la nivelul de jos al polarizării. A doua concluzie este aceea că fenomenului de sărăcie absolută și relativă trebuie să i se acorde o atenție deosebită în condițiile actuale în care resursele de pe glob se împuținează, chiar dacă apar substituenți ai acestor resurse, iar populația țărilor este în continuă creștere. Se anticipează ca în anul 2050 populația întregului glob să fi e de aproximativ 10 miliarde de persoane, adică cu 2,2 miliarde mai mult decât în anul 2014. Este o problemă globală, este o problemă internațională căreia trebuie să i se acorde atenție. O altă concluzie este aceea că studiul pragului desărăcie, fi e că este absolută sau relativă, trebuie să se facă pe seama unor indicatori statistici calculați care să fi e comparați cu conceptele internaționale ale UNSD - Comisia Statistică a ONU, ale Băncii Mondiale și ale altor instituții cum ar fi Consiliul Uniunii Europene, care trebuie să se îngrijească de a ține sub lupă modul în care evoluează, să-i spunem așa- sărăcia și să vedem dacă tendințele de globalizare vor avea sau nu un efect. Dacă vor avea un efect care este previzibil, înseamnă că trebuie luate și unele măsuri de diminuare dacă nu de eradicare a sărăciei. Cooperarea economică internațională trebuie să fi e un factor determinant în a asigura condiții mai bune populației din unele țări serios afectate de fl agelul sărăciei.

Bibliografi e selectivă

1. Anghelache, C., Mitruț, C., Voineagu V. (2013). Statistică macroeconomică.

Sistemul Conturilor Naționale, Editura Economică, Bucuresti, captiol 8, Utilizări

ale indicatorilor macro în analizele economice, 299 – 387 2. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2015). Financial Inclusion, focus on Romanian

migrants and their families, International Conference “Romania on the Recovery Path – Economic – Financial Decision under Risk”, 253-262


3. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G., Niță, G. (2017). „Remittances, element with positive infl uence on poverty reduction”, International Conference “10 years membership in the European Union - Analyses, methods, models regarding the results of Romania”, 111-119

4. Briciu, C. (2009). Măsurarea sărăciei si incluziunii sociale un caz de asimilare selectivă a inovației. Revista Calitatea Vieții, XX, 1-2, 161-170

5. Goschin, Z., Popa, A., Roman, M. (2010). Migrant’s Remittances in Romania

and Balkan Countries: A Macro-Economic Perspective, International Conference on Eurasian Economies, 4-5 November 2010, Istanbul, Turkey, in International Conference on Eurasian Economies, Beykent University Publishing House, 160-166

6. Haider, M.Z., Hossain, T., Siddiqui, O.I. (2016). Impact of Remittance on Consumption and Savings Behavior in Rural Areas of Bangladesh, Journal of

Business, LAR Center Press, 1 (4), 25-34 7. Hassan, G.M., Holmes, M.J. (2013). Remittances and the real eff ective exchange

rate, Applied Economics, 45 (35), 4959-4970 8. Niță, G. (2018). Remittances form migrant workers and their importance in

economic growth, International Journal of Academic Research in Accounting,

Finance and Management Sciences, 8 (1), 161–166 9. Pasca, C.S. (2016). Monetary Remittance - Romania Case Study, Contemporary

Economy Journal, 1 (3), 50-59 10. Pop, M.A. (2009). Determinarea evoluției sărăciei cu ajutorul pragurilor relative

ancorate în timp, Revista Calitatea Vieții, XX, 3–4, 377-398 11. Ruggles, P. (1992), Measuring poverty, University of Wisconsin – Madison,

Insitute for Research on Poverty, 14, No (1) 12. Ustubici, A., Irdam, D. (2011). The impact of remittances on human development:

a quantitative analysis and policy implications, Economics Sociology, 5, (1), 2012, 74-95

13. Zheng, C., Musteen, M. (2018). The impact of remittances on opportunity-based and necessity-based entrepreneurial activities, Academy of Entrepreneurship

Journal, 24 (3)


THE POVERTY IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION

Prof. Radu Titus MARINESCU PhD ([email protected])

„Artifex”University of Bucharest

Olivia –Georgiana NIȚĂ PhD Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies

Alexandru BADIU PhD Student ([email protected])


Abstract When we talk about poverty, we consider the lack of fi nancial

possibilities of a household, a group of people or a person to have the

fi nancial resources to meet their needs for food, shelter and clothing, these

being the minimum they must have. household in order to be able to ensure at

least a development to the limit of normal for the population. The concept of

poverty is more than the lack of fi nancial possibilities, it is also the fact that

certain segments of the population in a country, in a region may be below

the minimum poverty line and may be in a desperate situation. Poverty is

defi ned by the World Bank as the lack of resources that determine that certain

strata of the population are in a disarming situation. Poverty is a complex

phenomenon and is determined by a complex of factors that infl uence poverty

in an individual or complex way for some population groups. It follows from

the study that we can express a certain level of classifi cation of the indicators

or factorial factors that determine poverty. In this sense we can speak of

main factors at regional level, at community level, at household level and not

lastly at individual level. When we refer to isolation, it means a regional level

because there are diff erent regional conditions in the same country, even in

the same district, in our county and from here the conditions of coexistence,

that is to say, access to the off er that the central administration has to give

and appear. regional, local, those struggling to get out of poverty. At the level

of the whole community we can talk about the lack of means of transport, the

distribution of land the existence or on the contrary the lack of educational

or medical centers, a social structure or an organization destined to help the

poor population. Going down to the level of the household, it depends on the

level of the household members, it depends on the level of education of the

household head, the level of health and education of the household members,

the structure of the individual income of the household members or total on

the household and many other aspects, of which we can talk. and the level of

discrimination and the degree of violence within the household. Regarding the


individual, the factors that can contribute to his or her satisfaction or poverty

must fi rst of all be considered the age, vulnerable being the young age of the

child or the age of the third generation. We can talk about education if there is

access, if there is concern and if there is an urge to follow a level of education,

at least in general. Sometimes, there is gender discrimination, the possibility

of occupying a suitable job, the health status and not least of the ethnicity.

There are countries, including Romania, which have several ethnicities, but

they must not be viewed in a disproportionate way but in a unitary way, as

members of the general collectivity of the respective country. Poverty can be

measured by a series of indicators such as demographic indicators, economic

indicators and not least social indicators.. Successively, these indicators

presented are a system based on which the level of poverty of a population is

analyzed. There are a number of tests in which the quality of life is analyzed

and on the basis of it the groups or categories of persons who are on the verge

of poverty are identifi ed. Poverty can be an absolute one that is connected with

the subsistence level of the population and a relative poverty that is defi ned in

terms of social context, needs, human aspirations, etc. For the two categories

of groups of people in poverty, the absolute poverty line can be established

taking into account the cost of the food necessary for life, the access to health,

the possibilities in the household to ensure minimum conditions. And we can

talk about the relative poverty threshold, which is based on the ratio between

income and consumption, this threshold being set at 60% of the median

income available per adult and for the total population. Starting from these

elements we can discuss the poverty trend in the European Union and then in a

structured way the poverty trend in various states. Of course, we are thinking

of Romania here fi rst and we will see that in 2016 more than one fi fth of the

population of the European Union was at risk of poverty. In this situation

there are countries like Romania where almost 25.3% of the population is at

risk, Bulgaria - 22.9% and many other countries, even those apparently with

good living standards, such as Finland, Denmark which are also in a situation

not exactly convenient due to the general evolution of living conditions. In

this article, of course, we do not refer to absolute and relative poverty in the

countries of the African continent and many of the states in Asia, but we aimed

to highlight the situation of the population vis-à-vis poverty and to compare

whether or not poverty is the eff ect of globalization. Two theories have been

developed, one that says that poverty is not an eff ect of globalization because

in a globalized politics one struggles precisely to ensure living conditions as

close as possible to the members of their community, from each state, from

each region, from on every continent. On the other hand, it is also recognized

that the process of globalization has the eff ect of a much deeper stratifi cation


of the population which in general terms leads to a group of the population that

holds the majority of national and international resources and an increasing

group that moves away from the level of normal living conditions and is in

poverty or on the verge of poverty.

Keywords: poverty, poverty line, determinants, demographics, region

JEL Classifi cation: F22, F62, I32

Introduction

In this article, the authors aimed to make a broader exposition on the concept of poverty, of the factors that determine this process of absolute or relative poverty reduction or expansion, and then try to fi nd an explanation of whether poverty is infl uenced by globalization. or not. In turn, in this article we have presented the determinants of poverty with emphasis on regional factors, factors at community, household or individual level. To measure poverty, the authors studied and considered that there is a set of indicators that you can use to give a clearer picture of poverty and may contribute to a certain extent to the establishment of regional, national, international programs for reducing poverty and poverty reduction. no, of eradicating poverty. In this context, the problem of eradicating absolute poverty is raised. In the system of indicators thus mentioned, we meet demographic indicators, economic and social indicators, all related to the population structure, age pyramid, the possibility of the members of the households to have income, then the economic indicators from the households or from the society. We are talking about household incomes, consumption and the possibility of saving within households, but at the same time we must also talk about the fact that the savings made in households must fi nd a fertile environment within the regional structures of nations or globally in order to they can be placed in order to bring newly created value and thus contribute to the achievement of additional income that will alleviate the level of poverty. Of course, not without importance are the social indicators that refer to health, education, access to programs and services. There is a population that does not have access or has no opportunities to access a normal level of education, a level of health and so on. In turn, these indicators are inventoried based on household income, household consumption, health and nutrition, education or shelter, these being the minimum conditions to ensure conditions of the poverty line and of exceeding it. When we talk about poverty, we talk about absolute poverty and relative poverty, about the absolute poverty threshold and the relative poverty threshold and on this background an analysis is made of the situation of the current poverty level as well as in relation to the evolution trend of the indicators attesting the degree. of poverty. There are a number


of indicators such as poverty risk rate, material deprivation rate or persistent deprivation rate, all of which are leading to an appreciation of the level and degree of poverty in a country or community. The article uses widely the statistical methods, graphs, tables and others that exemplify and ensure a quicker understanding of the conclusions reached by the authors during the study.

Literature review Anghelache, Mitruț and Voineagu (2013) highlighted the main aspects of using macro indicators in economic analyzes. Anghelache, Niță and Badiu (2015) analyzed elements regarding fi nancial inclusion. Anghelache, Partachi, Anghel and Niță (2017) studied the positive infl uence of remittances on poverty alleviation. Poverty measurement is a topic addressed by Briciu (2009), Pop (2009), Ruggles (1992). Goschin, Popa and Roman (2010) studied the macroeconomic perspectives of remittances in Romania and the Balkan countries. A number of researchers, such as Haider, Hossain and Siddiqui (2016), Niță (2018), Ustubici and Irdam (2011), Zheng and Musteen (2018) have investigated the impact of remittances on economic development. Hassan and Holmes (2013) analyzed the correlation between remittances and the real exchange rate. Pasca (2016) conducted a study on remittances in Romania.

Methodology, data, results and discussions The poverty is a complex phenomenon and a number of factors that infl uence the poverty of an individual or of the entire household deserve to be studied to better understand this concept. The main determinants of poverty are economic, social or demographic in nature and need to be analyzed at the country level and, especially in the region, as there are diff erences in the poverty indicators present in a developed country from those present in a developing country. . The poverty measurement involves a detailed and diffi cult analysis, the selection of the right indicators and their interpretation must be carefully made so that the results refl ect as real as possible the situation of an individual, of a household and not only, of an entire region. Poverty reduction policies can thus be adopted depending on the pressures existing at the region level. Traditional poverty measures use various monetary indicators, but non-monetary ones help to understand poverty as a whole. These are just a few additional indicators that can be included in the analysis of poverty, in order to carry out a comprehensive study of poverty and at the same time to determine problem situations and to propose more eff ective poverty reduction policies.


Once the method of measuring poverty is chosen, be it monetary or non-monetary, the poverty line, which draws the line between poor and non-poor, must be established. The poverty line can be relative or absolute, just as poverty can be relative or absolute.

• Global trends in poverty According to the World Bank, progress in poverty reduction has been recorded over time, in 1990, 1.85 billion people, representing at that time 35% of the population was considered poor. Currently the World Bank has estimated that more than 760 million people, ie 10.7% of the global population still live in extreme poverty, which means that one person survives on EUR 1.70 / day. In order to make country-level comparisons and to determine populations facing absolute poverty, the World Bank converts the poverty line in each country into dollars. The international poverty line is set at regular intervals, because the cost of basic goods: food, clothing, shelter changes, so the international poverty threshold was set at EUR 1.11 per day, and in 2015 it was updated to EUR 1.70 per day. Another diffi cult thing to determine in measuring poverty is that

not all countries can be considered at the same level, the poverty line can

vary drastically between developed countries and those facing economic

diffi culties. The new poverty thresholds set by the World Bank are shown

in Figure 1, for countries with low incomes 1.70 EUR / day, lower average

incomes 2.84 EUR / day, higher average incomes 4.88 EUR / day and higher

incomes 19 , 25 EUR / day.

The poverty threshold established in 2015Figure 1

Source: World Bank


The mission of the World Bank is to reduce the poor population to less than 3% of the total global population.

• The poverty trends in the European Union According to Eurostat, in 2016, 23.5% of the EU population, ie 118.0 million people lived in households at risk of poverty and social exclusion. People at risk of poverty were in this situation as a result of one of the conditions: at risk of poverty, even after receiving social transfers, lacking in material means, they live in households where the work done by members of the household is low. Eurostat defi nes the poverty risk rate, after receiving social transfers, as the ratio of people with incomes below the poverty line, set at 60% of the median national income equivalent to the income available after social transfers. This indicator shows people with low incomes compared to other residents of the respective country. The poverty risk rate, prior to receiving social transfers, represents the ratio of persons in the total population with an available income equivalent below the poverty line set at 60% and calculated including social transfers. This indicator considers the possibility of non-existent social transfers. The rate of persistent poverty risk is calculated over a period of three years and shows the percentage of the population at risk of poverty in the current year, but also in the previous two years. Material deprivation is the forced inability of a person to cover his unexpected expenses, to have a meal based on meat, telephone or car, to allow an annual vacation away from home, bills or bank rates. The rate of material deprivation is an indicator that distinguishes between the people who allow the acquisition of some goods from other people who do not buy the respective goods for other reasons. Within the category of these goods are those listed above, within the defi nition for material deprivation. The rate of persistent material deprivation is calculated over a period of three or four years and analyzes the inability of a person to cover his expenses for the same goods mentioned above. The indicator that measures people living in households with low-level work is defi ned by the number of working-age persons who have worked only 20% of their potential in the last 12 months. The calculation method used by Eurostat for the poverty risk rate refers to the percentage of people in the total population who stated that they are employed, but are exposed to poverty, have an available income below the poverty line. The calculation formula is:


(1) where: IWARPT (in work at risk of poverty rate) = rate of poverty risk for working people; J = population or group of people at risk of poverty.

In 2016, according to offi cial data published by Eurostat, 51.9 million

people in the EU were experiencing poverty due to incomes, without being

deprived materially or with low labor intensity. 15.5 million people were

experiencing material deprivation and 13.2 million people were in poverty

due to low labor intensity. The three groups intersect, resulting in a group of

people of 8.4 million who face poverty where all three risks are present.

The Europe 2020 strategy aims to promote social inclusion, especially

by reducing poverty and the number of people at risk of poverty, with at least

20 million people.

Figure 2 shows the poverty rate in the 28 EU countries.

Risk of poverty and social exclusion in EU countries, 2016Figure 2

Source: Eurostat

In 2016, according to Eurostat, in some EU countries, more than a

fi fth of the population was at risk of poverty. In this situation, the countries

are: Romania (25.3%), Bulgaria (22.9%), Spain (22.3%), Greece (21.2%) and

Italy (20.6%). Some of these countries registered increases in the poverty rate


compared to 2015, such an example being Romania, where the highest growth was recorded by 2015, by 1.4 percentage points. Among the EU countries that have lower rates of poverty risk are: Czech Republic (9.7%), Finland (11.6%) and Denmark (11.9%). Depending on the population of the EU-28 countries, it is possible to determine the number of people at risk of poverty and thus it would show the poverty map in Europe, based on data obtained from Eurostat, in 2016.

Conclusions From the study carried out, a number of conclusions are drawn, fi rst of all that the global evolution carries with it a greater risk of poverty. The grabbing of resources by a smaller group of individuals from each community, country, or on a larger, international level also has the eff ect of increasing the poverty level

at the lower level of polarization. The second conclusion is that the phenomenon

of absolute and relative poverty must be given special attention under the current

conditions in which the resources of the world are scarce, even if substitutes

of these resources appear, and the population of the countries is constantly

growing. It is anticipated that by 2050 the population of the entire world will

be about 10 billion people, that is 2.2 billion more than in 2014. It is a global

problem, it is an international problem that must be given attention. Another

conclusion is that the threshold study, whether absolute or relative, has to be

done on the basis of calculated statistical indicators that are compared with the

international concepts of UNSD - UN Statistical Commission, the World Bank

and other institutions. it would be the Council of the European Union, which has

to take care to keep the magnifying glass in the way it evolves, to call it poverty

and to see whether or not globalization trends will have an eff ect. If they will

have an eff ect that is predictable, it means that some mitigation measures must

be taken if not poverty eradication. International economic cooperation must

be a determining factor in ensuring better conditions for the population in some

countries seriously aff ected by the scourge of poverty.

References 1. Anghelache, C., Mitruț, C., Voineagu V. (2013). Statistică macroeconomică.

Sistemul Conturilor Naționale, Editura Economică, Bucuresti, captiol 8, Utilizări

ale indicatorilor macro în analizele economice, 299 – 387

2. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2015). Financial Inclusion, focus on Romanian

migrants and their families, International Conference “Romania on the Recovery

Path – Economic – Financial Decision under Risk”, 253-262

3. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G., Niță, G. (2017). „Remittances, element

with positive infl uence on poverty reduction”, International Conference “10 years

membership in the European Union - Analyses, methods, models regarding the

results of Romania”, 111-119


4. Briciu, C. (2009). Măsurarea sărăciei si incluziunii sociale un caz de asimilare selectivă a inovației. Revista Calitatea Vieții, XX, 1-2, 161-170

5. Goschin, Z., Popa, A., Roman, M. (2010). Migrant’s Remittances in Romania

and Balkan Countries: A Macro-Economic Perspective, International Conference on Eurasian Economies, 4-5 November 2010, Istanbul, Turkey, in International Conference on Eurasian Economies, Beykent University Publishing House, 160-166

6. Haider, M.Z., Hossain, T., Siddiqui, O.I. (2016). Impact of Remittance on Consumption and Savings Behavior in Rural Areas of Bangladesh, Journal of

Business, LAR Center Press, 1 (4), 25-34 7. Hassan, G.M., Holmes, M.J. (2013). Remittances and the real eff ective exchange

rate, Applied Economics, 45 (35), 4959-4970 8. Niță, G. (2018). Remittances form migrant workers and their importance in

economic growth, International Journal of Academic Research in Accounting,

Finance and Management Sciences, 8 (1), 161–166 9. Pasca, C.S. (2016). Monetary Remittance - Romania Case Study, Contemporary

Economy Journal, 1 (3), 50-59 10. Pop, M.A. (2009). Determinarea evoluției sărăciei cu ajutorul pragurilor relative

ancorate în timp, Revista Calitatea Vieții, XX, 3–4, 377-398 11. Ruggles, P. (1992), Measuring poverty, University of Wisconsin – Madison,

Insitute for Research on Poverty, 14, No (1) 12. Ustubici, A., Irdam, D. (2011). The impact of remittances on human development:

a quantitative analysis and policy implications, Economics Sociology, 5, (1), 2012, 74-95

13. Zheng, C., Musteen, M. (2018). The impact of remittances on opportunity-based and necessity-based entrepreneurial activities, Academy of Entrepreneurship

Journal, 24 (3)


Model de analiza poziţiei fi nanciare a întreprinderii

Drd. Dana Luiza GRIGORESCU ([email protected])


Abstract Poziția fi nanciară a unei societăți comerciale se stabilește în funcție de resursele principale de care dispune societatea, activitatea desfășurată, ciclul de investiții realizat precum și de structura patrimonială a întreprinderii. Pentru a stabili poziția fi nanciară a unei fi rme trebuie studiați o serie de indicatori, asigurând astfel, analiza structurii patrimoniului, analiza structurii resurselor fi nanciare, analiza activului net, a lichidității și solvabilității întreprinderii. De asemenea, trebuie studiat gradul de îndatorare și, în fi nal, trebuie interpretat starea de echilibru fi nanciar al fi rmei. Analiza corelației între fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă reprezintă o altă parte a analizei care se desfășoaă în concordanță cu prima parte, în sensul de a stabili cu precizie care este poziția la un moment dat a acestei fi rme. De acest aspect sunt interesate în primul rând băncile atunci când doresc să stabilească poziția fi rmei la un moment dat. Cuvinte-cheie: Poziție fi nanciară, bilanț, patrimoniu, resurse fi nanciare, activul net, lichiditate, solvabilitate Clasifi carea JEL: D53, G32, O16

Introducere

În cadrul acestui, articol autorii au urmărit să facă un studiu asupra poziției fi nanciare a întreprinderii, analizând toate aceste elemente din punct de vedere teoretic. Astfel, în ordine, sunt exprimate o serie de aprecieri în legătură cu bilanțul patrimonial care are importanță pentru toate categoriile de utilizatori, dar în mod deosebit pentru investitorii actuali și potențiali și creditorii fi nanciari. De asemenea, se face o analiză a structurii patrimoniului întreprinderii, calculându-se un număr de indicatori efi cienți care sugerează situația fi rmei la un moment dat. Analiza structurii resurselor de fi nanțare este de asemenea bazată pe o serie de indicatori care arată situația întreprinderii la un moment dat. totodată se interpretează și activul net pe baza unor indicatori precum și a lichidității, solvabilității societății comerciale. De reținul că în întreaga analiză se calculează un sistem de indicatori care exprimă în mod concret situația din anumite puncte de vedere a societății comerciale și în mod corelat, exprimă modul în care aceasta evoluează de la o perioadă de


timp la alta. În cadrul articolului se exprimă relațiile de calcul a principalilor indicatori, reprezentând în felul acesta un mod concret de analiză.

Literature review Anghelache și Anghel (2019) au cercetat principalii indicatori statistici aplicați în studiile economice. Anghelache și Anghel (2014) au evidențiat principalele modele de analiză a poziției fi nanciare a unei entități economice. Anghelache (2008) este o lucrare de referință în analizele economico-fi nanciare. Bushman și Williams (2012) au abordat aspecte legate de asigurarea pierderilor din împrumuturi. Carrell, Sacerdote și West (2013) au prezentat variația din punct de vedere econometric. Delis și Kouretas (2011) au studiat corelația dintre ratele dobânzilor și asumarea riscurilor bancare. Einav, Finkelstein, Kluender și Schrimpf (2016) au cercetat conținutul economic al scorurilor de risc. Gasha și colab. (2009) au prezentat aspecte ale modelării riscului de credit, iar Lazăr și Lazăr (2012) ale analizei statistico-economice. Mundy și Bryant (2015) au studiat aspecte ale accesului IMM-urilor la creditul intermediar. Spătaru și Stancovici (2010) au examinat elemente ale efi cienței afacerilor. Wehinger (2013) a realizat o cercetare cu privire la difi cultățile curente de fi nanțare a IMM-urilor.


Analiza fi nanciară se poate descompune în: analiza poziţiei fi nanciare

(pe baza bilanţului fi nanciar); analiza performanţelor fi nanciare (pe baza

Contului de profi t si pierdere); analiza fl uxurilor de trezorerie (pe baza Cash-

fl ow-ului).

Obiectivele principale ale analizei poziţiei fi nanciare a întreprinderii

pot fi sintetizate, astfel: stabilirea activului net, ca formă de evaluare contabilă

a averii acţionarilor; caracterizarea structurii fi nanciare (echilibrului fi nanciar);

stabilirea lichidităţii şi solvabilităţii, care interesează, în principal, creditorii

fi rmei; aprecierea stării fi nanciare.

Poziţia fi nanciară a unei întreprinderi, potrivit alineatului 16 din

Cadrul General de Intocmire şi Prezentare a Situaţiilor Financiare, elaborat de

Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, este „infl uenţată

de resursele economice pe care le controlează, de structura sa fi nanciară, de

lichiditatea şi solvabilitatea sa şi de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor

mediului în care îşi desfăşoară activitatea”.

Sursa principală de informaţii privind poziţia fi nanciară este

reprezentată de bilanţ.

Bilanţul contabil şi notele explicative răspund multiplelor exigenţe

de ordin juridic şi contabil fi ind stabilite pe baza reglementărilor legale.


Între datele furnizate de bilanţul contabil şi realitatea economico-fi nanciară

a întreprinderii analizate pot să apară diferenţe. Din acest motiv, majoritatea analiştilor fi nanciari consideră că se impune operarea cu un aşa zis „bilanţ suport al analizei”. Prin valoarea teoretică şi utilitate practică se disting: bilanţul patrimonial, bilanţul funcţional şi bilanţul „pool de fonds”. Pentru analiza activului net, structurii fi nanciare, lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii se folosesc informaţiile din bilanţul patrimonial (fi nanciar), iar pentru analiza echilibrului fi nanciar informaţiile pot fi obţinute din bilanţul funcţional. Bilanţul patrimonial prezintă importanţă pentru toate categoriile de utilizatori, dar în mod deosebit pentru investitorii actuali şi potenţiali şi creditorii fi nanciari. La stabilirea bilanţului patrimonial se au în vedere următoarele reguli: - evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă; - pentru activ: ordinea lichidităţii crescătoare (aptitudinea posturilor de activ de a se transforma în numerar); - pentru pasiv: ordinea inversă a exigibilităţii (timpul cât sursa respectivă rămâne la dispoziţia întreprinderii). Bilanţul funcţional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de funcţionare din punct de vedere economic a întreprinderii, punând în evidenţă utilizările şi sursele corespunzătoare fi ecărui ciclu de funcţionare. Ciclurile întreprinderii avute în vedere sunt: de investiţii, de exploatare, de fi nanţare şi de trezorerie. Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate. Ciclului de exploatare îi corespund fl uxurile de aprovizionare, producţie şi distribuţie (vânzări) atât sub forma unor fl uxuri fi zice, cât şi a unor fl uxuri fi nanciare. Ciclul de fi nanţare cuprinde ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi proprietarii de capital (acţionarii şi creditorii fi nanciari ai întreprinderii). Fluxul de fi nanţare permite ca întreprinderea să facă faţă decalajului dintre fl uxul de lichidităţi de intrare şi de ieşire provocat de ciclul de exploatare. Stabilirea bilanţului funcţional se realizează avându-se în vedere următoarele reguli: - activele sunt luate în calcul la valoarea lor brută, se are în vedere valoarea de intrare în gestiune; - imobilizările închiriate, deţinute în leasing sau în locaţie de gestiune sunt integrate în activ şi, corespunzător, în pasiv la „Împrumuturi şi datorii asimilate” datorită faptului că ele servesc ciclului de exploatare; - conceptul de activ fi ctiv nu mai este operaţional;


- cheltuielile ce privesc exerciţiile fi nanciare următoare se asimilează activelor imobilizate; - efectele scontate neajunse la scadenţă, debitorii privind capitalul subscris şi nevărsat se tratează în acelaşi mod ca şi la elaborarea bilanţului patrimonial; - amortizarea şi provizioanele sunt incluse în pasivul bilanţului funcţional ca surse aciclice (care rămân la dispoziţia întreprinderii o perioadă mai mare de un an); - se face diferenţa între activele ciclice de exploatare şi din afara exploatării, de asemenea dintre sursele ciclice de exploatare şi sursele ciclice din afara exploatării.

• Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea şi urmărirea evoluţiei ponderii elementelor patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor. Ratele de structură permit “normalizarea” Situaţiei patrimoniului, permiţând o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la observarea rapidă a unor modifi cări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului. a) Analiza structurii activului Ratele de structură în cazul resurselor economice (Rai) se determină după relaţia:

�%%�

��D��

unde: Ai = valoarea pe categorii de active; At = valoarea activelor totale.

Principalele rate ale structurii activului sunt: Rata activelor imobilizate = 100

_

_´

activTotal

eimobilizatActive

Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea fl exibilităţii fi nanciare a fi rmei în măsura în care evidenţiază componenţa de capital investit în active fi xe. Ca urmare a conţinutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele rate complementare:

Rata imobilizărilor necorporale =

�� :�

D� ��F� �%%G

G9��

��&*��

��$��"�


Rata imobilizărilor corporale = D� ��F� �%%G

G9��

��&*��

��$��"�

G9� ��"

Rata imobilizărilor fi nanciare = D� ��F� �%%G

G9��

��&*��

��"�

G ��&�

Rata activelor circulante = 100_

_´

activTotal

circulanteActive

Această rată refl ectă ponderea activelor circulante în totalul activelor întreprinderii, fi ind o măsură a fl exibilităţii fi nanciare, care evidenţiază

importanţa relativă a activelor uşor de transformat în bani.

Ca rate relative de analiză, în acest caz, se au în vedere următoarele:

Rata stocurilor = 100_

´

activTotal

Stocuri

Rata creanţelor comerciale = D� ��;��F� �%%G

GGG�

��&*��

�!��!��+��

GGG �!��&�!��)�!$��"�� Rata disponibilităţilor = D� �� ;��F� �%%

G

GGG�

��&*��

�!��&�!��)�!$��"��

�� ;� �� Dimensiunea tuturor acestor indicatori este infl uenţată atât de factori

generali care afectează structura activului, cât şi de politicile contabile ale

întreprinderii, de specifi cul activităţii şi de dimensiunea fi rmei, de “istoria”

fi rmei, puterea de negociere cu partenerii comerciali şi de managementul

întreprinderii.

b) Analiza structurii surselor de fi nanţare Ratele de structură în cazul surselor de fi nanţare (Rsi) analizează

importanţa relativă şi evoluţia în timp a diferitelor surse de fi nanţare utilizate

de către fi rmă şi se calculează astfel:

�� ?�� :�

�%%@

-�D��

��:� -��F�� ;��<unde: Si = suma pe categorii de surse de fi nanţare;

Pt = totalul surselor de fi nanţare (pasivului).

Principalele rate de structură ale surselor de fi nanţare sunt:

Rata stabilităţii fi nanciare = 100__

_´

finantatesurseTotal

permanentCapital


Rata autonomiei globale = 100__

_´

finantaresurseTotal

propriuCapital

Rata datoriilor pe termen scurt =

GG ��!��!�*��

D� �� F� �%%GG

GGG�

��!��!�*��

!��$�)��

G ��)��

Rata datoriilor totale = 100__

_´

finantaresurseTotal

totaleDatorii

Prin calcularea ratelor de structură de activ şi de pasiv se obţine bilanţul patrimonial în procente. Informaţiile obţinute în acest mod sunt, de cele mai multe ori, mai relevante decât în cazul folosirii valorilor absolute. Valorile ratelor de structură de activ şi de pasiv sunt infl uenţate de caracteristicile tehnice, economice, juridice, mărimea întreprinderii, strategia aleasă etc.

• Analiza activului net Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei fi nanciare a întreprinderii sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale, fi ind similar avuţiei acestora ca urmare a alocării şi implicării capitalurilor în activitatea sa. Acest indicator este echivalentul activului net contabil, respectiv a capitalului propriu corectat. Activul net se poate determina în două moduri: a) ca diferenţă între activul total şi datoriile totale (metoda sintetică)

Ant = At – D unde: Ant = activul net; At = active totale; D = datorii totale. b) ca sumă a surselor de fi nanţare a acestuia (metoda aditivă)

Ant = Ks + Rz +Rr + Re – Rrep unde: Ks = capital social; Rz = rezerve; Rr = rezultat reportat; Re = rezultatul exerciţiului; Rrep = repartizările efectuate din rezultat în cursul exerciţiului.


Pentru stabilirea surselor de fi nanţare a activului net se au în vedere

informaţiile din „Situaţia modifi cărilor capitalului propriu”. Având în vedere componenţa materială a activului net, respectiv prima modalitate de calcul, creşterea acestuia se înregistrează atunci când activele devansează datoriile totale. Analizând sursele de fi nanţare a activului net se pot întâlni, de regulă, următoarele aspecte: - dinamica cea mai accentuată o înregistrează sursele constituite pe seama rentabilităţii întreprinderii: rezervele legale până la limita prevăzută de lege, rezervele statutare majorate pe seama profi tului net ca urmare a deciziei acţionarilor şi rezultatul reportat care poate fi profi t nerepartizat (şi atunci determină creşterea activului net) sau pierdere neacoperită (caz în care determină diminuarea activului net); - capitalul social se modifi că doar în cazul unor noi aporturi, respectiv a unei fi nanţări din surse externe (ale vechilor acţionari sau ale unor noi acţionari) şi/sau prin conversia unor datorii în capital social (stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acţiuni). De asemenea, rezultatul reportat poate proveni din aplicarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29, modifi carea politicilor contabile, corectarea erorilor fundamentale, surplusul realizat din rezerve din reevaluare. Deci, activul net poate să crească pe seama surselor interne (rentabilitatea întreprinderii) şi pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în capital social etc.). În cazul în care acţionarii urmăresc o creştere a capitalurilor proprii prin capitalizarea profi tului net, atunci managerii trebuie să estimeze cifra de afaceri pentru atingerea acestui obiectiv. Relaţia de calcul este:

�%%

�%%�

�

��

��

�

��

�$,+�$

-

�$,+�$��,$+�

�

� � unde: CAr = cifra de afaceri de realizat în condiţiile date; ΔKp = creşterea capitalului propriu prin capitalizarea profi tului net; Pf = pierderea fi scală; Cip = cota de impozit pe profi t;

�$, F�� <�

� D��F�� ;�� = cota de capitalizare a profi tului net;

Rc = rata rentabilităţii comerciale.


Variaţia activului net, exclusiv cea determinată de noi aporturi ale activelor, conversia datoriilor în acţiuni, rezultatul reportat din aplicarea pentru prima dată a IAS, modifi carea politicilor contabile şi corectarea erorilor fundamentale, poate reprezenta rezultatul global al acţionarilor obţinut în perioada analizată.

• Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii

Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt necesare pentru a estima capacitatea unei întreprinderi de a-şi onora datoriile scadente. Lichiditatea poate fi defi nită ca fi ind capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată la scadenţă pe seama activelor sale curente. Solvabilitatea este defi nită ca fi ind capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile totale. Conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate, lichiditatea „se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor fi nanciare aferente acestei perioade”, iar solvabilitatea „se referă la disponibilităţile de numerar pentru o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele fi nanciare scadente”.

A) Analiza lichidităţii

Analiza lichidităţii întreprinderii poate fi realizată pe baza ratelor de lichiditate şi a fondului de rulment patrimonial.Pe baza datelor din bilanţul patrimonial se pot stabili următoarele rate: a) Rata lichidităţii curente sau generale (Rlc):

curenteDatorii

curenteActiveRlc =

Activele curente cuprind activele circulante, mai puţin stocurile fără mişcare, degradate sau declasate şi creanţele incerte (în cazul în care nu s-au constituit provizioane).Datoriile curente cuprind datoriile cu termen de exigibilitate mai mic de un an. b) Rata lichidităţii rapide (testul acid):

curenteDatorii

Stocuri-curenteActiveRlr =

c) Rata lichidităţii la vedere:

imediateexigibile

banestiDRlv

Datorii

atitisponibili=

Rata lichidităţii la vedere refl ectă capacitatea de plată pentru o perioadă scurtă de timp (de regulă de o lună).


Pentru a aprecia poziţia fi nanciară a unei întreprinderi din punctul de vedere al lichidităţii, ratele „a” şi „b” se impun a fi comparate cu ratele medii sectoriale, iar rata „c” se impune a fi mai mare decât 1. Potrivit uzanţelor internaţionale rata „a” trebuie să fi e în jurul valorii 2, iar rata „b” între 0,8 şi 1.

B) Analiza solvabilităţii

Solvabilitatea unei întreprinderi poate fi măsurată cu ajutorul ratei solvabilităţii globale (Rsg):

totaleDatorii

totaleActiveRsg =

Nivelul minim al acestei rate este de 1,4 (în condiţiile în care ponderea minimă a capitalurilor proprii în totalul capitalurilor este de 30%). O mărime subunitară a ratei solvabilităţii globale arată că fi rma este insolvabilă, activele totale fi ind mai mici decât datoriile totale. Cauza unei asemenea situaţii este reprezentată de pierderea înregistrată, care este mai mare decât capitalul social, rezervele constituite şi alte surse proprii, ceea ce a determinat un capital propriu negativ.

• Analiza gradului de îndatorare Poziţia fi nanciară a întreprinderii poate fi caracterizată şi cu ajutorul ratelor de îndatorare. În acest scop pot fi stabilite următoarele rate: a) rata îndatorării globale:

propriiCapitaluri

totaleDatorii

O valoare mai mare decât 2 refl ectă o capacitate de îndatorare saturată. b) rata îndatorării la termen (denumită şi rata autonomiei fi nanciare):

��,��

��

>��

,�

0*0

O rată mai mică decât 1 arată că datoriile pe termen lung sunt acoperite cu capitaluri proprii. Apelarea la capital împrumutat presupune şi cheltuieli fi nanciare. Aprecierea riscului la care se expune întreprinderea prin apelarea la credite poate fi realizată pe baza ratelor:


a) raportul dintre cheltuielile fi nanciare şi cifra de afaceri:� �'�� #� ��?��

�%%,�

��,#� ��

>��.M�� ;

0*0

O valoarea mai mare de 3% se apreciază ca un potenţial risc de îndatorare pentru fi rmă. b) ponderea cheltuielilor fi nanciare în excedentul brut al exploatării:

100EBE

financiareCheltuieli×

Această rată este considerată una dintre cele mai importante în cazul folosirii metodei scorurilor. În cazul unei valori mai mari de 50% se consideră că riscul fi nanciar este mare. c) rata privind acoperirea dobânzilor:

��,#� ��

0*9N�

unde: EBIT = rezultatul înaintea deducerii dobânzilor şi a impozitului pe profi t.

Rata menţionată arată de câte ori este acoperită cheltuiala cu dobânzile îndeosebi pe seama profi tului din exploatare. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică cu atât poziţia fi nanciară a întreprinderii este mai riscantă. Pentru o valoare mai mică decât 1, fi rma înregistrează un rezultat curent negativ.

• Analiza echilibrului fi nanciar Echilibrul fi nanciar, din multitudinea de semnifi caţii pe care o are, desemnează egalitatea dintre sursele fi nanciare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de comercializare şi investiţii, pe termen lung şi scurt. Echilibrul fi nanciar se fundamentează pe trei reguli principale: a) Regula echilibrului fi nanciar minim presupune ca resursele utilizate pentru fi nanţarea activelor să rămână la dispoziţia companiei pe o perioadă care trebuie să corespundă minim, aceleia de imobilizare; b) Regula îndatorării maxime presupune existenţa a două limite: suma datoriilor la termen nu trebuie să depăsească suma capitalurilor proprii, iar suma datoriilor pe termen mediu si lung nu trebuie să depăşească autofi nanţarea medie aferentă unei perioade de 3 ani. Aceste limite fac ca îndatorarea să aibă loc în anumite condiţii, băncile nu vor putea accepta depăşirea acestor


limite de îndatorare pentru a nu creşte nejustifi cat riscul de insolvabilitate al clienţilor băncii. c) Regula fi nanţării maxime are la bază principiul potrivit căruia pentru orice operaţie de investiţie, angajată de întreprindere, recurgerea la îndatorare nu trebuie să depăşească un procent din valoarea investiţiei prevăzute, în practică acest procent poate fi cuprins între 50 şi 75% din valoarea investiţiei fără TVA, care corespunde unui procent de 85,5% din suma incluzând TVA.

• Analiza corelaţiei dintre Fondul de rulment, Nevoia de fond de rulment şi Trezoreria netă

Principalii indicatori utilizaţi în analiza echilibrului fi nanciar sunt: Fondul de rulment; Necesarul de fond de rulment; Trezoreria netă. Aceşti trei indicatori pot fi determinaţi în accepţiune patrimonială, pe baza bilanţului fi nanciar, iar în accepţiune funcţională, pe baza bilanţului funcţional. a. În accepţiune patrimonială Fondul de rulment patrimonial, denumit în continuare fond de rulment (FR), refl ectă lichiditatea curentă în mărime absolută a unei întreprinderi pe termen scurt. Fondul de rulment reprezintă marja de siguranţă a întreprinderii, impusă de decalajul dintre sumele de încasat şi sumele de plătit pe termen scurt, precum şi de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile. Se determină în două modalităţi: • pe baza părţii de sus a bilanţului, ca diferenţă între capitalul permanent şi activele imobilizate nete, utilizând relaţia:

FR = Capital permanent – Active imobilizateCapital permanent (angajat) = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung

Rezultă că fondul de rulment este partea din capitalul permanent folosită pentru fi nanţarea activelor circulante. • pe baza părţii de jos a bilanţului, ca diferenţă între activele circulante (stocuri + creanţe + disponibilităţi) şi datorii pe termen scurt (obligaţii din exploatare şi datorii fi nanciare pe termen scurt):

FR = Active circulante (curente) – Datorii pe termen scurt (curente)

Fondul de rulment corelează lichiditatea activelor curente cu exigibilitatea datoriilor curente.


Se poate observa că fondul de rulment patrimonial reprezintă acea parte a capitalului permanent ce excede activele imobilizate şi este destinat fi nanţării activelor circulante. Pentru realizarea echilibrului fi nanciar la nivelul întreprinderii, trebuie să se respecte principiul parităţii maturităţilor potrivit căruia alocările permanente (imobilizări) trebuiesc fi nanţate pe seama surselor permanente (capitalurile proprii şi împrumuturile pe termen lung) datorită rotaţiei mai lente a acestora; alocările ciclice (activele circulante) se fi nanţează pe seama surselor temporare (datorii pe termen scurt). Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a fondurilor băneşti, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate, care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute. Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de fi nantare al investiţiilor, poate fi rulat pentru reînoirea stocurilor şi creanţelor, după cum rezultă din fi gura următoare:

Fondul de rulment – sursă de fi nanţare a activelor circulante

Figura 1

Active permanentePasive permanenteFR = ACN

↕Active curente

Pasive curente

unde: ACN = Activ curent net

ACN = Activ curent – Surse de fi nanţare curente

Pornind de la această corelaţie se pot calcula următoarele rate: • rata de fi nanţare a stocurilor (Rfs):� R�� ;�� $D��':�

- ��

�� 1��D��

� R�� $D��':� • rata de acoperire a activelor circulante (Rac):

��

�� 1��D��

Aceste rate se compară cu mediile sectoriale.

Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de fi nanţare, ca:


• Fondul de rulment propriu: FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate

• Fondul de rulment împrumutat: FRî = Datorii pe termen lung

Nevoia de fond de rulment reprezintă un element avănd natură de activ şi reprezintă acea parte a activelor circulante care trebuie fi nanţate pe seama fondului de rulment, deci partea din activele ciclice ce trebuie fi nanţate din surse stabile, respectiv activele cu termen de lichiditate sub un an care urmează să fi e fi nanţate din surse cu exigibilitate peste un an:

NFR = (Active circulante – Disponibilităţi – Investiţii fi nanciare) –

Obligaţii pe termen scurt

sau

NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe

termen scurt)

Suntem în situaţia în care asigurăm fi nanţarea activelor circulante din resurse stabile, care reprezintă partea din fondul de rulment pozitiv neutilizată pentru fi nanţarea nevoilor permanente. Utilizarea de surse permanente pentru fi nanţarea nevoilor pe termen scurt poate deveni nerentabilă din cauza costurilor pe care îl au în special creditele bancare pe termen lung. Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaţie fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment şi exprimă: • Dacă este pozitivă, excedentul de numerar la sfârşitul unui exerciţiu fi nanciar; • Dacă este negativă, nevoia de numerar la fi nalul unui exerciţiu fi nanciar, acoperită pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt). Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităti echilibrate şi efi ciente. Ea relevă calitatea echilibrului general al întreprinderii atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Se poate determina pe baza a două relaţii: (1) TN = FR – NFR

(2) TN = Disponibilităţi băneşti – Credite bancare pe termen scurt

În funcţie de rezultatele obţinute din analiza fi nanciară pe baza bilanţului se pot dezvolata o serie de strategii de dimensionare a fondului de rulment, după cum rezultă din fi gura următoare:


Corelaţia dintre FR, NFR şi TN

Figura 2

b. In accepţiunea funcţională

Analiza echilibrului fi nanciar funcţional presupune studierea

corelaţiei dintre fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment, concretizată în trezoreria netă, precum şi a ratelor de rotaţie ale activelor şi pasivelor de exploatare. Echilibrul fi nanciar din punct de vedere funcţional este asigurat

atunci când întreprinderea poate să-şi fi nanţeze creşterea fără să-şi afecteze

trezoreria netă. Pentru aceasta fondul de rulment net global trebuie să acopere

partea structurală a necesarului de fond de rulment, iar variaţiile sezoniere sau

conjuncturale să fi e acoperite pe seama creditelor de trezorerie.

- Fondul de rulment net global (FRNG)

Relaţia de calcul este:

FRNG = Surse aciclice (stabile) – Active aciclice (stabile)

- Necesarul de fond de rulment (NFR)

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre nevoile

ciclice şi sursele ciclice, respectiv suma necesară fi nanţării decalajelor care se

produc în timp, între fl uxurile reale şi fl uxurile de trezorerie determinate, în

principal, de activitatea de exploatare.

Pe baza bilanţului funcţional necesarul de fond de rulment se

determină astfel:

NFR = Active ciclice – Surse ciclice


Nevoia de fond de rulment se poate descompune în două componente: necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE) şi necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE). NFR = NFRE + NFRAE NFRE = Active ciclice aferente exploatării – Surse ciclice aferente exploatării NFRAE = Active ciclice din afara exploatării – Surse ciclice din afara exploatării

Mărimea necesarului de fond de rulment din exploatare este infl uenţată

de: natura activităţii, durata ciclului de fabricaţie, viteza de rotaţie a stocurilor

şi creanţelor, nivelul de activitate etc.

- Trezoreria netă

Trezoreria netă (Tn) este indicatorul care exprimă corelaţia dintre fondul de rulment net global şi nevoia de fond de rulment, refl ectând situaţia

fi nanciară a fi rmei, atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt. Trezoreria netă se poate calcula pe baza bilanţului funcţional astfel: Tn = FRNG – NFR

sau Tn = Ta – Tp

unde: Ta = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilităţi şi plasamente; Tp = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt.

Trezoreria netă pozitivă este un excedent monetar al exerciţiului fi nanciar. În cazul în care necesarul de fond de rulment este constant, atunci trezoreria netă pozitivă este echivalentul profi tului net, diminuat cu dividendele plătite în cursul aceleiaşi perioade, la care se adaugă amortizarea şi alte cheltuieli care nu presupun plăţi. Trezoreria netă negativă refl ectă un defi cit monetar la sfârşitul anului şi care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situaţia în care necesarul de fond de rulment este constant, trezoreria netă negativă este efectul înregistrării de pierderi. Atunci când întreprinderea realizează produse rentabile, dispune de piaţă (de aprovizionare şi de desfacere), dar înregistrează o creştere a necesarului de fond de rulment, ca urmare a dezvoltării activităţii, constatarea unei trezorerii nete negative nu semnifi că o situaţie economico-fi nanciară


nefavorabilă, ci înregistrarea unui decalaj între termenul mediu de transformare a stocurilor şi creanţelor în lichidităţi şi durata medie de onorare a obligaţiilor pe termen scurt. • Analiza echilibrului economico-fi nanciar prin metoda ratelor Echilibrul fi nanciar este asigurat de un ansamblu de corelaţii ce se formează în procesul de rotaţie a capitalului.Principalele rate fi nanciare utilizate în analiza echilibrului fi nanciar sunt:

- Ratele de îndatorare (patrimoniale) O proporţie ridicată a datoriilor purtătoare de dobândă în comparaţie cu capitalurile proprii, implică un rezultat net mai volatil şi creşterea probabilităţii ca fi rma sa un îşi poate onora obligaţiile scadente. Din acest motiv, cu cât rata de îndatorare este mai ridicată, cu atât riscul fi nanciar este mai mare. Nivelul acceptabil depinde într-o proporţie semnifi cativă de tipul de activitate derulat. Pe de altă parte trebuie să avem în vedere că investitorii sunt de acord să accepte un risc fi nanciar mai ridicat dacă riscul operaţional al întreprinderii este redus. Principalele rate de îndatorare folosite sunt: a) Rata de îndatorare a capitalului propriu (Rikp):

$��$��+�$��

��'��$��*��-/0$

G

GGGG� �

�'�D� �� $D��':�

b) Rata globală de îndatorare (Rig):

pasiveTotal

datoriiTotalRIg

_

_=

- Rate bazate pe Cash-fl ow

Creditorii fi nanciari sunt obişnuiţi să analizeze, pe lângă gradul de îndatorare şi legătura între fl uxul de lichidităţi şi cheltuielile cu dobânda sau plăţile de leasing. Cu cât este mai ridicat fl uxul de lichidităţi faţă de cheltuielile fi nanciare cu dobânzile, cu atât mai redus este riscul fi nanciar. In acest scop se recomandă ratele: rata de acoperire a datoriilor fi nanciare totale, rata de acoperire a dobânzii, rata de acoperire a datoriilor fi nanciare curente, rata cash-fl ow-ului operaţional, rata de fi nanţare a activelor imobilizate, gradul de acoperire a cash-fl ow-ului. Aceste rate măsoară, de regulă, corelaţia între un indicator de fl ux şi un indicator de stoc (datoriile fi nanciare, datoriile curente totale, etc).


- Alte rate de echilibru economico-fi nanciar a) Rata de autofi nanţare a activelor:

100_

_´=

totaleActive

propriuCapitalRfa

b) Rata de fi nanţare a imobilizărilor prin capital propriu

100_

_´=

eimobilizatActive

propriuCapitalRfi

c) Rata autonomiei fi nanciare

100_

_´=

permanentCapital

propriuCapitalRaf

Concluzii Din studiul efectuat rezultă că este important să se calculeze un sistem de indicatori care pot să exprime poziția fi nanciară a societății comerciale la un

moment dat. Reținem că această poziție fi nanciară a societății comerciale este

importantă în momentul în care societatea solicită credite, dar este important

și din punct de vedere al societății bancare care este nevoită să dea aceste

credite. Rezultă clar, ca o concluzie generală, că sistemul de indicatori calculați

trebuie analizat și interpretat ca un sistem corelat care exprimă, fi ecare în

parte, o poziție a fi rmei dintr-un anumit punct de vedere, dar în mod concret

arată, funcțional, gradul de solvabilitate, gradul de lichiditate și toate celelalte

elemente necesare pentru fi rmele comerciale care acordă credite comerciale.

Din studiu se constată că există un număr important de indicatori care conduc,

în fi nal, spre o concluzie în legătură cu echilibrul economico-fi nanciar al fi rmei.

Sigur, acest echilibru se stabilește pe baza unor metode concrete pre-existente,

dar, esențial este, ca indicatorii să fi e interpretați în complexitatea lor.

Bibliografi e 1. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a

doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2014). Modelare economică. Concepte, teorie şi

studii de caz, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, București

4. Bushman, R., Williams, C. (2012). Accounting discretion, loan loss provisioning, and

discipline of Banks’ risk-taking. Journal of Accounting and Economics, 54 (1), 1-18

5. Carrell, S., Sacerdote, B., West, J. (2013). From Natural Variation to Optimal

Policy? The Importance of Endogenous Peer Group Formation. Econometrica, 81

(3), 855 – 882


6. Delis, M., Kouretas, G. (2011). Interest rates and bank risk-taking. Journal of

Banking & Finance, 35 (4), 840-855 7. Einav, L., Finkelstein, A., Kluender, R., Schrimpf, P. (2016). Beyond Statistics:

The Economic Content of Risk Scores. American Economic Journal: Applied

Economics, 8 (2), 195-224 8. Gasha, J.G. et al. (2009). Recent Advances in Credit Risk Modeling, International

Monetary Fund in IMF Working Papers 9. Lazăr, M., Lazăr, C. (2012). Analiză statistico-economică, Editura Economică,

Bucureşti 10. Mundy, W., Bryant, M. (2015). Discussion of SME Access to Intermediated

Credit: What Do We Know and What Don’t We Know?, in Angus Moore & John Simon (ed.) Small Business Conditions and Finance, Reserve Bank of Australia

11. Spătaru, L., Stancovici, A. (2010). Efi ciența și evaluarea afacerilor, Editura Economică, București

12. Wehinger, G. (2013). SMEs and the credit crunch: Current fi nancing diffi culties,

policy measures and a review of literature. OECD Journal: Financial Market

Trends, 2, 115-148


MODEL FOR ANALYSIS OF THE FINANCIAL POSITION OF THE COMPANY

Dana Luiza GRIGORESCU PhD Student ([email protected])


Abstract The fi nancial position of a trading company is established according to

the main resources available to the company, the activity carried out, the cycle

of investments realized as well as the patrimonial structure of the company. In

order to establish the fi nancial position of a company, a series of indicators

must be studied, thus ensuring the analysis of the structure of the assets, the

analysis of the structure of fi nancial resources, the analysis of the net assets,

the liquidity and solvency of the company. Also, the degree of indebtedness

must be studied and, fi nally, the fi nancial balance of the company must be

interpreted. The analysis of the correlation between the working capital, the

need for working capital and the net cash is another part of the analysis that

is carried out in accordance with the fi rst part, in order to determine precisely

what is the position at this time of this company. This is why banks are fi rst and

foremost interested in establishing the company’s position at any given time.

Keywords: Financial position, balance sheet, equity, fi nancial

resources, net assets, liquidity, solvency

JEL Classifi cation: D53, G32, O16

Introduction

In this article, the authors aimed to study the fi nancial position of the company, analyzing all these elements from a theoretical point of view. Thus, in order, a series of appraisals are expressed in relation to the balance sheet which is important for all categories of users, but especially for current and potential investors and fi nancial creditors. Also, an analysis of the structure of the company’s assets is made, calculating a number of effi cient indicators

that suggest the situation of the company at a given time. The analysis of the

structure of fi nancing resources is also based on a series of indicators that

show the situation of the company at a given moment. at the same time, the

net assets are interpreted based on indicators as well as the liquidity, solvency

of the trading company. Note that in the whole analysis, a system of indicators

is calculated that expresses the situation from a specifi c point of view of the

company and in a correlated way, it expresses how it evolves from time to

time. The article expresses the calculation relationships of the main indicators,

thus representing a concrete way of analysis.


Literature review Anghelache and Anghel (2019) investigated the main statistical indicators applied in economic studies. Anghelache and Anghel (2014) highlighted the main models for analyzing the fi nancial position of an economic entity. Anghelache (2008) is a reference work in the economic-fi nancial analyzes. Bushman and Williams (2012) addressed issues related to loan losses. Carrell, Sacerdote and West (2013) presented the econometric variation. Delis and Kouretas (2011) studied the correlation between interest rates and bank risk taking. Einav, Finkelstein, Kluender and Schrimpf (2016) investigated the economic content of risk scores. Gasha et al. (2009) presented aspects of credit risk modeling, and Lazăr and Lazăr (2012) of the statistical-economic analysis. Mundy and Bryant (2015) studied aspects of SMEs’ access to intermediary credit. Spătaru and Stancovici (2010) examined elements of business effi ciency. Wehinger (2013) conducted a research on the current

diffi culties of fi nancing SMEs.

Methodology, data, results and discussions The fi nancial analysis can be broken down into: the analysis of the fi nancial position (based on the fi nancial balance sheet); fi nancial performance analysis (based on the Profi t and Loss Account); cash fl ow analysis (based on cash fl ow). The main objectives of the analysis of the fi nancial position of the company can be summarized as follows: establishing the net assets, as a form of accounting valuation of the shareholders’ wealth; characterization of the fi nancial structure (fi nancial balance); establishing the liquidity and solvency, which mainly concern the creditors of the company; appreciation of fi nancial condition. The fi nancial position of an enterprise, according to paragraph 16 of the General Framework for the Preparation and Presentation of Financial Statements, elaborated by the Committee for International Accounting Standards, is „infl uenced by the economic resources it controls, its fi nancial structure, its liquidity and solvency. and its ability to adapt to the changes in the environment in which it operates. The main source of information on the fi nancial position is the balance sheet. The balance sheet and the explanatory notes respond to the multiple legal and accounting requirements being established on the basis of legal regulations. There may be diff erences between the data provided by the balance sheet and the economic-fi nancial reality of the analyzed company. For this reason, most fi nancial analysts believe that operating with a so-called


„analysis support balance” is required. Theoretical value and practical utility are distinguished: the patrimonial balance, the functional balance and the „pool de fonds” balance. For the analysis of the net assets, the fi nancial structure, liquidity and solvency of the company, the information from the balance sheet (fi nancial) is used, and for the analysis of the fi nancial balance the information can be obtained from the functional balance. The balance sheet is important for all categories of users, but especially for current and potential investors and fi nancial creditors. When establishing the balance sheet, the following rules are taken into account: - the valuation of the patrimonial elements at their net value; - for assets: the order of increasing liquidity (the ability of assets to be converted into cash); - for liabilities: the reverse order of the demand (the time that the respective source remains available to the company). The functional balance has the role of providing an image on the economically operating mode of the enterprise, highlighting the uses and sources corresponding to each operating cycle. The cycles of the company envisaged are: of investment, of operation, of fi nancing and of treasury. The investment cycle includes the acquisition of fi xed assets. The operating cycle corresponds to the fl ows of supply, production and distribution (sales), both in the form of physical fl ows and fi nancial fl ows. The fi nancing cycle comprises all the operations between the company and the owners of the capital (shareholders and fi nancial creditors of the company). The fi nancing fl ow allows the company to cope with the gap between the fl ow of infl ows and outfl ows caused by the operating cycle. The establishment of the functional balance is made taking into account the following rules: - the assets are taken into account at their gross value; - the leased assets, held in leasing or in the management location are integrated in assets and, correspondingly, in liabilities to „Loans and similar debts” due to the fact that they serve the operating cycle; - the concept of fi ctitious assets is no longer operational; - the expenses related to the following fi nancial years are assimilated to the fi xed assets; - the expected eff ects not reached at maturity, the debtors regarding the subscribed and unpaid capital are treated in the same way as the elaboration of the balance sheet;


- depreciation and provisions are included in the liabilities of the functional balance sheet as acyclic sources (which remain available to the company for a period longer than one year); - the diff erence is made between the cyclical assets of the exploitation

and outside the exploitation, also between the cyclical sources of exploitation

and the cyclical sources from the non-exploitation.

• The analysis of the corporate structure of the company The objective of the analysis of the patrimonial structure is to establish

and monitor the evolution of the weight of the patrimonial elements.

The analysis method is the rate method. Structure rates allow the

„normalization” of the situation of the patrimony, allowing an easy comparison

between companies of diff erent sizes, as well as the rapid observation of

structural changes within an enterprise over time.

a) The analysis of the asset structure Structure rates in the case of economic resources (Rai) are determined

by the relation:�� :�

�$$��

��?� ��

where:

Ai = the value by categories of assets;

At = the value of total assets.

The main rates of the asset structure are:

Rate of fi xed assets = 100_

_´

assetsTotal

assetsFixed

This rate measures the relative importance of long-term assets in the total assets of the enterprise. This indicator allows to appreciate the fi nancial fl exibility of the company insofar as it highlights the composition of capital

invested in fi xed assets.

Due to the diff erent content of the components of the fi xed assets, the

following complementary rates can be used:

Rate of intangible assets =?� �� @� �$$A

A��

��

��!�"��%��

A ��!�"��

Rate of tangible assets = 100_

_´

assetsTotal

assetsTangible


Rate of fi nancial assets = 100_

_´

assetsTotal

assetsFinancial

Rate of current assets = 100_

_´

assetsTotal

assetsCurrent

This rate refl ects the weight of the current assets in the total assets of the company, being a measure of fi nancial fl exibility, which highlights the relative importance of the assets that can be easily transformed into money. As relative rates of analysis, in this case, the following are considered:

Stock rate = 100_

´assetsTotal

Stocks

The rate of trade receivables = 100_

___´

assetsTotal

accountssimilarandCustomers

Availability rate = 100_

___´

assetsTotal

assetsequivalentandCash

The size of all these indicators is infl uenced by both general factors that aff ect the structure of the asset, as well as the accounting policies of the company, the specifi c activity and size of the company, the „history” of the company, the bargaining power with the trading partners and the management of the company.

b) The analysis of the structure of fi nancing sources The structure rates in the case of fi nancing sources (Rsi) analyze the relative importance and the evolution over time of the diff erent fi nancing sources used by the company and are calculated as follows:

��

�$$<�

.�?��

where: Si = sum by categories of sources of fi nancing; Pt = total fi nancing sources (liabilities).

The main structure rates of the fi nancing sources are:

Financial stability rate = 100__

_´

fundedsourcesTotal

capitalPermanent

Rate of global autonomy = 100__

´fundedsourcesTotal

Equity


Short-term debt rate = 100__

__´

fundedsourcesTotal

debtstermShort

Total debt rate = 100__

_´

fundedsourcesTotal

debtsTotal

By calculating the rates of structure of assets and liabilities, the balance sheet in percentages is obtained. The information obtained in this way is, in most cases, more relevant than in the case of using absolute values. The values of asset and liability structure rates are infl uenced by the

technical, economic, legal characteristics, size of the company, the chosen

strategy, etc.

• The analysis of net assets The elements directly related to the evaluation of the fi nancial position

of the company are assets, liabilities and equity.

The net asset represents the residual interest of the owners in the

assets of the company after deducting all its debts, being similar to their assets

as a result of the allocation and involvement of the capital in its activity. This

indicator is the equivalent of the net accounting assets, respectively of the

corrected equity.

The net asset can be determined in two ways:

a) as the diff erence between total assets and total liabilities (synthetic method)

Ant = At – D where: Ant = net assets; At = total assets; D = total debt.

b) as a sum of its fi nancing sources (additive method)Ant = Ks + Rz +Rr + Re – Rrep

where: Ks = social capital; Rz = reserved; Rr = result reported; Re = the result of the exercise; Rrep = the distributions made from the result during the year. In order to establish the sources of fi nancing of the net assets, the information from the „Statement of changes in equity” is considered.


Considering the material composition of the net asset, respectively the fi rst method of calculation, its increase is recorded when the assets outweigh the total debt. Analyzing the sources of fi nancing of the net asset, the following aspects can usually be met: - the most accentuated dynamics is recorded by the sources constituted on the basis of the profi tability of the company: the legal reserves up to the limit provided by the law, the statutory reserves increased on account of the net profi t as a result of the shareholders’ decision and the deferred result that can be non-distributed profi t (and then determines the growth of the net assets) or uncovered loss (in which case the net asset decrease); - the share capital is modifi ed only in the case of new contributions, respectively of fi nancing from external sources (of the old shareholders or of new shareholders) and / or by converting some debts into share capital (extinguishing some debts in exchange for a package of shares) . Also, the deferred result may come from the application for the fi rst time of IAS, less IAS 29, the modifi cation of accounting policies, the correction of fundamental errors, the surplus realized from revaluation reserves. Therefore, the net assets can increase on the basis of the internal sources (the profi tability of the company) and on the basis of external sources (contributions, free receipt of some assets, conversion of debts into share capital, etc.). If the shareholders are pursuing an increase in equity by capitalizing the net profi t, then the managers must estimate the turnover to achieve this objective. The calculation relation is:�� :�

�$$

�$$�

�

��

��

�

��

� .,�

/

� .,� -�. ,'

�

� �

�� :� where: CAr = turnover to be achieved under the given conditions; ΔKp = the increase of the equity by capitalizing the net profi t;

Pf = fi scal loss;

Cip = tax rate on profi t;

� . @�� ;�

� ?��@�� = the share of the net profi t capitalization;

Rc = the rate of commercial profi tability.

The change in the net assets, excluding the one determined by new

contributions of the assets, the conversion of debt into shares, the result


carried over from the application for the fi rst time of the IAS, the modifi cation of the accounting policies and the correction of the fundamental errors, may represent the overall result of the shareholders obtained during the analyzed period.

• The analysis of the liquidity and solvency of the company The liquidity and solvency information are needed to estimate the ability of an enterprise to meet its outstanding debts. The liquidity can be defi ned as the ability of the company to meet its maturity payment obligations on the basis of its current assets. The solvency is defi ned as the ability of the company to honor its total debts. According to International Accounting Standards, liquidity „refers to cash availability in the near future, after taking into account the fi nancial obligations related to this period”, and solvency „refers to cash availability for a longer period to be honored. the maturing fi nancial commitments ”.

A) Liquidity analysis

The liquidity analysis of the company can be performed based on the liquidity rates and the working capital fund. Based on the data from the balance sheet, the following rates can be established: a) Current or general liquidity rate (Rlc):

debtsCurrent

Rlc_

assetsCurrent =

The current assets include current assets, less moving, degraded or downgraded stocks and uncertain debts (if no provisions were established). The current liabilities include debts with a payable term of less than one year. b) Rapid liquidity rate (acid test):

btsCurrent_de

Stocks-assetsCurrent =Rlr

c) Rate of liquidity in sight:

��"�� "��

,��/��

AA��

�� !�� The liquidity rate at sight refl ects the ability to pay for a short period of time (usually one month).


In order to assess the fi nancial position of an enterprise from a liquidity point of view, the rates „a” and „b” must be compared with the sectoral average rates, and the rate „c” must be higher than 1. According to international usages, the rate „a” must be around 2, and the rate „b” between 0.8 and 1.

B) Solvency analysis

The solvency of an enterprise can be measured using the global solvency rate (Rsg):

debtsTotal

Rsg_

assets Total=

The minimum level of this rate is 1.4 (when the minimum share of equity in total capital is 30%). A sub-unit size of the overall solvency rate shows that the company is insolvent, the total assets being lower than the total debts. The cause of such a situation is the loss recorded, which is higher than the share capital, the reserves and other own sources, which has resulted in a negative equity.

• Analysis of the degree of indebtedness The fi nancial position of the company can also be characterized by debt ratios. For this purpose the following rates can be set: a) the global debt ratio:

Equity

debtsTotal _

A value greater than 2 refl ects a saturated debt capacity.

b) the term debt ratio (also called the fi nancial autonomy rate):

Equity

debttermLong __

A rate lower than 1 indicates that long-term debt is covered by equity. Applying for borrowed capital also involves fi nancial expenses. The assessment of the risk to which the company is exposed by resorting to loans can be made on the basis of the rates: a) the ratio between fi nancial expenses and turnover:

�$$ ��A

�,'

��*��

�� /F��

��


A value greater than 3% is considered as a potential debt risk for the fi rm. b) the share of the fi nancial expenses in the gross operating surplus:

100exp_

×

EBE

ensesFinancial

This rate is considered one of the most important when using the scores method. In the case of a value greater than 50%, the fi nancial risk is considered high. c) interest rate coverage:

ensesInterest

EBIT

exp_

where: EBIT = the result before interest deduction and profi t tax.

The mentioned rate shows how many times the interest expense is covered, especially on account of the operating profi t. The lower the value of the indicator, the more risky the fi nancial position of the company. For a value lower than 1, the company records a negative current result.

• The analysis of the fi nancial balance The fi nancial balance, from the multitude of meanings it has, designates the equality between the fi nancial sources and the economic means necessary to carry out the commercialization and investment activity, in the long and short term. The fi nancial balance is based on three main rules: a) The rule of the minimum fi nancial balance assumes that the resources used to fi nance the assets will remain available to the company for a period that must correspond at least, to that of the fi xed assets; b) The maximum indebtedness rule implies the existence of two limits: the sum of the term debt must not exceed the sum of the own equity, and the sum of the medium and long term debts should not exceed the average self-fi nancing for a period of 3 years. These limits cause the debt to take place under certain conditions, the banks will not be able to accept exceeding these debt limits so as not to unreasonably increase the risk of insolvency of the bank’s customers. c) The rule of maximum fi nancing is based on the principle that for any investment operation, undertaken by the company, the recourse to debt must not exceed a percentage of the value of the investment envisaged, in practice


this percentage can be between 50 and 75% of the value of the investment. excluding VAT, which corresponds to 85.5% of the amount including VAT.

• The analysis of the correlation between the Working Capital Fund, the Need for Working Capital Fund and the Net Treasury

The main indicators used in the analysis of the fi nancial balance are: Working capital; Need for rolling stock; Net cash. These three indicators can be determined in patrimonial acceptance, based on the fi nancial balance sheet, and in functional acceptance, based on the functional balance sheet.

a. In heritage acceptance The working capital fund, hereinafter referred to as the working capital fund (FR), refl ects the current liquidity in absolute size of a short-term enterprise. The working capital represents the safety margin of the company, imposed by the gap between the amounts receivable and the amounts to be paid in the short term, as well as the gap between the average term for converting current assets into liquidity and the average duration in which short-term debts become due. . It is determined in two ways: • based on the upper part of the balance sheet, as a diff erence between permanent capital and net fi xed assets, using the relationship:

FR = Permanent capital - Fixed assetsPermanent capital (employee) = Equity + Long-term debt

It turns out that the working capital is the part of the permanent capital used to fi nance the current assets. • based on the lower part of the balance sheet, as a diff erence between current assets (stocks + receivables + availability) and short-term liabilities (operating obligations and short-term fi nancial liabilities):

FR = Current assets (current) - Short-term debts (current)

The working capital correlates the liquidity of the current assets with the exigibility of the current debts. It can be seen that the working capital fund represents that part of the permanent capital that exceeds the fi xed assets and is intended to fi nance the current assets. In order to achieve the fi nancial balance at the enterprise level, the principle of parity of maturities according to which the permanent allocations (fi xed assets) must be fi nanced on the basis of the permanent sources (equity


and long-term loans) due to their slower turnover must be respected; cyclical allocations (current assets) are fi nanced on the basis of temporary sources (short-term debt). As long as the permanent sources are greater than the permanent needs for the allocation of the money funds, the more the company has a margin of security, which puts it to shelter from unforeseen events. This surplus of permanent resources, released from the investment fi nancing cycle, can be run for the renewal of stocks and receivables, as shown in the following fi gure:

Working capital - source of fi nancing of current assetsFigure 1

Permanent assets Permanent liabilities FR = ACN

↕

Current assets Current liabilities

where:

ACN = Net current assets

ACN = Current assets - Current funding sources

Based on this correlation, the following rates can be calculated:

• the fi nancing rate of the stocks (Rfs):

Stocks

RfspitalWorking_ca

=

• the rate of coverage of current assets (Rac):

assetsCurrent

Rac_

pitalWorking_ca=

These rates are compared with the sectoral averages.

The working capital fund can be viewed, from the perspective of the

fi nancing sources, as:

• Own working capital:

FRp = Equity - Fixed assets • Loan working capital:

FRî = Long-term debt The need for working capital represents an element having an asset

nature and represents that part of the current assets to be fi nanced on the basis

of the working capital, so the part of the cyclical assets to be fi nanced from


stable sources, respectively the assets with a liquidity term under one year which to be fi nanced from sources with demand for over a year:

NFR = (Current assets - Availability - Financial investments) - Short-term obligations

orNFR = (Stocks + Receivables) - (Short-term debt - Short-term loans)

We are in the situation where we ensure the fi nancing of current assets from stable resources, which is the part of the positive working fund not used for fi nancing the permanent needs. The use of permanent sources to fi nance short-term needs may become unprofi table due to the costs of long-term bank loans in particular. Net cash is the indicator that correlates the working capital with the working capital requirement and expresses: • If positive, the cash surplus at the end of a fi nancial year; • If it is negative, the need for cash at the end of a fi nancial year, covered by the cash loans (short term). The net treasury is the most conclusive expression of the conduct of a balanced and effi cient activity. It reveals the quality of the overall balance of

the enterprise both in the long term and in the short term.

It can be determined on the basis of two relationships:

(1) TN = FR – NFR (2) TN = Cash availability - Short term bank loanst Depending on the results obtained from the fi nancial analysis on the

basis of the balance sheet, a number of strategies for sizing the working capital

can be developed, as shown in the following fi gure:

Correlation between FR, NFR and TNFigure 2


b. In functional acceptance The analysis of the functional fi nancial balance implies the study of the correlation between the global net working fund and the working capital requirement, materialized in the net treasury, as well as the turnover rates of operating assets and liabilities. The fi nancial balance from a functional point of view is ensured when the company can fi nance its growth without aff ecting its net cash. For this, the

global net working fund must cover the structural part of the working capital

requirement, and the seasonal or conjunctural variations will be covered by

the cash loans.

- Global net working fund (FRNG) The calculation formula is:

FRNG = Acyclic sources (stable) - Acyclic assets (stable)

- Working capital requirement (NFR) The working capital requirement (NFR) represents the diff erence

between the cyclical needs and the cyclical sources, respectively the amount

necessary to fi nance the time gaps that occur, between the actual fl ows and the

cash fl ows mainly determined by the operating activity.

Based on the functional balance, the required working capital is

determined as follows:

NFR = Cyclic assets - Cyclic sources

The need for working capital can be broken down into two

components: the required working capital (NFRE) and the need for working

capital (NFRAE).

NFR = NFRE + NFRAE NFRE = Cyclical assets related to the operation - Cyclical sources

related to the operation

NFRAE = Non-operating cyclical assets - Non-operating cyclical

sources

The size of the working capital requirement of the operation is

infl uenced by: the nature of the activity, the duration of the manufacturing

cycle, the speed of rotation of stocks and receivables, the level of activity, etc.

- Net cash The net treasury (Tn) is the indicator that expresses the correlation

between the global net working fund and the need for working capital,


refl ecting the fi nancial situation of the company, both in the medium and long

term and in the short term.

The net treasury can be calculated on the basis of the functional

balance as follows:

Tn = FRNG – NFR or

Tn = Ta – Tp where:

Ta = the treasury of the asset, respectively the outstanding balances of

the accounts of investments and investments;

Tp = liabilities, respectively credit balances of short-term credit

accounts.

The net positive cash fl ow is a monetary surplus for the fi nancial year.

If the working capital requirement is constant, then the net positive treasury is

the equivalent of the net profi t, less the dividends paid during the same period,

plus depreciation and other expenses that do not involve payments.

The negative net cash fl ow refl ects a monetary defi cit at the end of

the year and which was covered by short-term loans. If the working capital

requirement is constant, the negative net cash fl ow is the eff ect of the loss

recording.

When the company makes profi table products, it has a market (supply

and sale), but there is an increase of the working capital requirement, as a

result of the activity development, fi nding a negative net treasury does not

mean an unfavorable economic-fi nancial situation, but recording a discrepancy

between the average term for the transformation of stocks and receivables into

liquidity and the average duration of short-term obligations.

• The analysis of the economic-fi nancial balance by the rates

method

The fi nancial balance is ensured by a set of correlations that are

formed in the process of capital rotation.

The main fi nancial rates used in the analysis of the fi nancial balance are:

- Debt rates (patrimonial)

A high proportion of interest bearing debt compared to equity, implies

a more volatile net result and the increase of the probability that his company

can honor its outstanding obligations.

For this reason, the higher the debt ratio, the higher the fi nancial risk.

The acceptable level depends in a signifi cant proportion on the type of activity


carried out. On the other hand, we must bear in mind that investors agree to accept a higher fi nancial risk if the operational risk of the company is low. The main debt rates used are: a) Debt to equity ratio (Rikp):

Equity

debttermlongTotalRIkp

___=

b) Global debt ratio (Rig):

sliabilitieTotal

debtsTotalRIg

_

_=

- Cash-fl ow based rates

The fi nancial lenders are accustomed to analyzing, in addition to the degree of indebtedness and the link between the cash fl ow and interest expense or lease payments. The higher the cash fl ow from fi nancial expenses with interest, the lower the fi nancial risk. For this purpose, the rates are recommended: the rate of total fi nancial debt coverage, the interest rate coverage, the current fi nancial debt coverage rate, the operational cash-fl ow rate, the fi nancing rate of the fi xed assets, the degree of cash coverage. fl ow. These rates usually measure the correlation between a fl ow indicator and a stock indicator (fi nancial debt, total current debt, etc.).

- Other rates of economic-fi nancial balance

a) Self-fi nancing rate of assets:

100_

´=assetsTotal

EquityRfa

b) Financing rate of fi xed assets through equity

100_

´=assetsFixed

EquityRfi

c) Rate of fi nancial autonomy

100_

´=capitalPermanent

EquityRaf

Conclusions

From the study, it is important to calculate a system of indicators that can express the fi nancial position of the company at a given time. We note that this fi nancial position of the trading company is important when the company


requests loans, but it is also important from the point of view of the banking company that is required to give these loans. It is clear, as a general conclusion, that the system of calculated indicators must be analyzed and interpreted as a correlated system that expresses, in part, a position of the company from a certain point of view, but concretely shows, in a functional way, the degree of solvency, degree of liquidity and all other necessary elements for commercial companies that grant commercial loans. The study shows that there are a signifi cant number of indicators that ultimately lead to a conclusion regarding the economic-fi nancial balance of the company. Of course, this balance is established on the basis of pre-existing concrete methods, but it is essential that the indicators be interpreted in their complexity.

References 1. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a

doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2014). Modelare economică. Concepte, teorie şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura


4. Bushman, R., Williams, C. (2012). Accounting discretion, loan loss provisioning, and

discipline of Banks’ risk-taking. Journal of Accounting and Economics, 54 (1), 1-18

5. Carrell, S., Sacerdote, B., West, J. (2013). From Natural Variation to Optimal

Policy? The Importance of Endogenous Peer Group Formation. Econometrica, 81 (3), 855 – 882

6. Delis, M., Kouretas, G. (2011). Interest rates and bank risk-taking. Journal of Banking & Finance, 35 (4), 840-855

7. Einav, L., Finkelstein, A., Kluender, R., Schrimpf, P. (2016). Beyond Statistics:

The Economic Content of Risk Scores. American Economic Journal: Applied Economics, 8 (2), 195-224

8. Gasha, J.G. et al. (2009). Recent Advances in Credit Risk Modeling, International

Monetary Fund in IMF Working Papers

9. Lazăr, M., Lazăr, C. (2012). Analiză statistico-economică, Editura Economică,

Bucureşti

10. Mundy, W., Bryant, M. (2015). Discussion of SME Access to Intermediated Credit: What Do We Know and What Don’t We Know?, in Angus Moore & John

Simon (ed.) Small Business Conditions and Finance, Reserve Bank of Australia

11. Spătaru, L., Stancovici, A. (2010). Efi ciența și evaluarea afacerilor, Editura


12. Wehinger, G. (2013). SMEs and the credit crunch: Current fi nancing diffi culties,

policy measures and a review of literature. OECD Journal: Financial Market Trends, 2, 115-148


Semnifi caţia determinării previziunii trezoreriei societăţii comerciale

Conf. Univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (fl [email protected])

Universitatea Artifex din BucureștiDrd. Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Drd. Andreea – Ioana MARINESCU ([email protected])


Abstract Societatea comercială își desfășoară activitatea pe baza unor programe integrate în cadrul ramurilor sau al economiei naționale. Orice entitate economică, societate comercială sau ramură de activitate trebuie să își efectueze propria previziune a trezoreriei, așa încât intrările și ieșirile, echilibrul, precum și bugetele de exploatare să fi e cele care au efect în legătură cu situația la un moment dat a societății comerciale. În acest sens, se analizează activele și pasivele de trezorerie, de asemenea, se previzionează conținutul bugetului de trezorerie și întocmirea acestora cu un anumit orizont de previziune. În analiza trezoreriei trebuie să se țină seama de soldurile care există la un moment dat, dar și de planifi carea trezoreriei pe termen scurt și pe termen ceva mai lung. Desigur, previziunea trezoreriei unei societăți comerciale este un element cu semnifi cație în activitatea de conducere a acelei societăți. Cuvinte cheie: previziune, trezorerie, active, pasive, sold de trezorerie, buget de exploatare Clasifi carea JEL: C53, G17, G31

Introducere Trezoreria prezintă următoarele caracteristici: un element esenţial şi, totodată, principala restricţie a gestiunii fi nanciare a intreprinderii; in ea se concretizează rezultatele modului de realizare a activităţii şi de respectare a echilibrului fi nanciar;, nu intotdeauna o intreprindere care incheie exerciţiul

cu benefi ciu are şi trezorerie pozitivă (disponibilităţi in bancă şi in casă). Acest lucru se datorează decalajului dintre inregistrările in contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca incasări şi plăţi, decalaj care poate fi hotărâtor pentru soarta fi nanciară a intreprinderii; preocupările tot mai intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele fenomene de contabilitate economică, atât macro cât şi micro-economică, creşterea infl aţiei, a ratei dobânzii, precum şi scăderea ratelor de rentabilitate şi a gradului de


autofi nanţare. O primă defi niţie dată trezoreriei este „surplusul de surse de

fi nanţare care se degajă din intreaga activitate economică, respectiv diferenţa

dintre fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment”. Totuşi, această defi niţie

are un caracter mult mai teoretic, bazat pe teoria echilibrului fi nanciara al

intreprinderii, dar este mai puţin operaţională pentru o gestiune efi cientă a

trezoreriei.

Literature review Anghelache, Anghel, Samson și Stoica (2017) au analizat o serie de

metode de elaborare a previziunilor. Anghelache, Partachi, Anghel (2017)

au studiat aspecte ale previziunii creșterii economice. Anghelache (2015) a

prezentat principalele noțiuni teoretice și practice ale previziunii economice.

Anghelache, C. (2008) a evidențiat indicatorii statistici utilizați în analizele

economice. Arcidiacono și Miller (2011) a prezentat noțiuni ale estimării

modelelor cu eterogenitate neobservată. Benjamin, Herrard, Houée-Bigot

și Tavéra (2010), Pesaran, Pick și Pranovich (2013) au examinat activitatea

de previziune pe baza modelelor econometrice. David-Sobolevschi (2015),

Spătaru (2011) au analizat aspecte ale rezultatelor fi rmei. Eckela, Philip și

Grossman (2008) a examinat atitudini privind riscul de prognoză. Ladiray

(2006) a studiat elementele ale activității de previziune. Müller (2007) a

studiat estimarea variației pe termen lung. Weizsacker (2010) a efectuat un

test al așteptărilor activității economice.


O defi nire mai completă a trezoreriei poate fi dată de suma elementelor

constitutive ale acesteia ca active şi pasive de trezorerie. Elementul de bază

în această nouă defi niţie îl reprezintă lichidităţile (disponibilităţile băneşti),

dar alături de acestea, apar activele fi nanciare de trezorerie, iar in pasiv -

concursurile bancare, sub forma creditelor de trezorerie şi a celor de scont.

Relaţia de determinare a trezoreriei este:

Trezorerie + Lichidităţi = Active fi nanciare de trezorerie - Pasive de trezorerie

a. Componenţa activelor şi pasivelor de trezorerie

Având in vedere că atât trezoreria pozitivă cât şi cea negativă

antrenează costuri de gestiune (de oportunitate, prin nefructifi carea

excedentului de trezorerie şi costuri de fi nanţare prin credite noi a defi citului

de trezorerie), funcţia de trezorier este una dintre cele mai responsabile pentru

soarta intreprinderii.


Intre obiectivele gestiunii de trezorerie pot fi menţionate: evitarea

pierderilor in zilele de decontare la incasările şi plăţile prin bancă ale intreprinderii; creşterea operativităţii incasării creanţelor intreprinderii, fără a efectua politica faţă de clienţi; eşalonarea echilibrată şi degajată a scadenţelor obligaţiilor de plată ale intreprinderii; obţinerea celui mai bun credit şi la cel mai mic cost real al acestuia; asigurarea unui sold zero al trezoreriei, care nu antrenează nici costuri de fi nanţare şi nici de oportunitate; optimizarea utilizării excedentului de trezorerie prin cea mai bună plasare a lichidităţilor, care să asigure rentabilitatea, siguranţa şi lichiditatea optime. Toate aceste coordonate ale gestiunii trezoreriei sunt derivate din obiectul general al fi nanţelor intreprinderii, respectiv creşterea valorii capitalurilor proprii. Gestiunea trezoreriei regrupează, deci, ansamblul deciziilor, regulilor şi procedurilor care asigură, la costul cel mai redus, menţinerea echilibrului fi nanciar instantaneu al intreprinderii. b. Continutul bugetului de trezorerie Obiectul unei politici de trezorerie il constituie stăpânirea fl uxurilor

fi nanciare, sincronizarea incasărilor cu plăţile, pentru a asigura permanent capacitatea de plată a intreprinderii. Bugetul de trezorerie are ca funcţiune previziunea incasărilor şi a plăţilor, pornind de la planifi carea cheltuielilor, din care sunt excluse cele neplătibile (cum ar fi amortizările şi provizioanele calculate) şi de la planifi carea veniturilor, din care sunt excluse cele neincasabile (respectiv producţia stocată, vânzările pe credit etc.). Încasările, in general, vor cuprinde: vânzările cu plata imediată; incasarea vânzărilor pe credit din perioada anterioară; vânzările de valori mobiliare; vânzările de imobilizări; obţinerea unui imprumut sau vânzarea unei noi emisiuni de titluri; incasarea chiriilor, dobânzilor, dividendelor şi a altor venituri. Plăţile vor cuprinde, de asemenea, achitarea previzibilă a următoarelor datorii: plata cumpărărilor la vedere şi pe credit (din perioada anterioară); plata salariilor şi a premiilor; plata cheltuielilor de exploatare, de administrare ş ide desfacere; vărsarea impozitelor şi taxelor la bugetul statului; achiziţiile de imobilizări; plata dobânzilor şi a ratelor scadente; răscumpărarea titlurilor emise de intreprindere; vărsarea dividendelor către acţionari sau retragerile de fonduri de către proprietari. In funcţie de datele disponibile şi de interesele gestiunii fi nanciare se pot face previziuni ale trezoreriei in bugetele lunare, trimestriale, semestriale sau anuale. Exactitatea estimărilor este mai mică pentru orizonturi de timp mai mari. de asemenea, in funcţie de modalitatea de luare in calcul a incasărilor şi plăţilor se poate distinge un buget brut de trezorerie, cuprinzând toate


incasările şi plăţile perioadei şi un buget net, obţinut prin ajustarea profi tului net cu veniturile şi cheltuielile care nu antrenează incasări, respectiv, plăţi, rezultând astfel evoluţia previzibilă a situaţiei fi nanciare a intreprinderii.

c. Întocmirea bugetului de trezorerie Fazele elaborării bugetului de trezorerie sunt: Previziunea incasărilor şi plăţilor. Determinarea şi acoperirea soldurilor de trezorerie care rezultă din compararea incasărilor cu plăţile: determinarea soldurilor de trezorerie, inainte de acoperire; acoperirea prin credite a defi citului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie; elaborarea bugetului defi nitiv de trezorerie. Elaborarea bugetului de trezorerie este ultima etapă a procesului de bugetare a intreprinderii iar trezoreria va fi , in mod fi resc rezultanta previziunilor din celelalte bugete - al vânzărilor, al aprovizionărilor, al cheltuielilor de personal, al investiţiilor, al administraţiei etc. Elaborarea bugetului de trezorerie presupune existenţa a trei documente de evidenţă şi previziune: bilanţul de deschidere al gestiunii (bilanţul exerciţiului incheiat); contul de rezultate previzional; bilanţul previzional.

Incasările perioadei =

S0 (creanţe iniţiale) + ale perioadei

Venituri planifi cate S1 (creanţe fi nale)

Plăţileperioadei =

S0 (datorii iniţiale) + ale perioadei

Cheltuieli planifi cate S1 (datorii fi nale)

Bugetul de Trezorerie

Bilanţul de trezorerie

Contul de rezultate previzional

Bilanţul previzional

d. Stabilirea orizontului de previziune Orizontul de previziune al trezoreriei este diferit, in funcţie de obiectivele urmărite de gestiunea fi nanciară şi in funcţie de scadenţele incasărilor şi plăţilor intreprinderii. Un buget de trezorerie poate fi incheiat pe un an, dacă se urmăreşte profi tul anual al trezoreriei sau dacă intreprinderea este de talie mică şi are scadenţe la incasări şi la plăţi trimestriale sau mai mari de 90 de zile; Orizontul de previziune poate fi de câteva luni (4-6 luni), dacă se urmăreşte optimizarea fi nanţării pe termen scurt sau scadenţele sunt lunare şi mai mari de 30 de zile. in fi ne, cel mai adesea, orizontul de timp este de la o zi la o lună, in care se urmăreşte grafi cul zilnic al incasărilor şi plăţilor cu scadenţe chenzinale, decadale şi semidecadale. Previziunea incasărilor, fi ind fundamentată pe cifra vânzărilor, trebuie să ţină cont in permanenţă de repartizarea acesteia pe luni cât şi de modifi cările ce vor avea loc in structura vânzărilor şi in gradul de solvabilitate al clienţilor


intreprinderii care vor infl uenţa decalajul intre termenele livrărilor şi cele ale incasărilor. in funcţie de ramura economică, intre momentul vânzărilor şi cel al incasărilor corespunzătoare există un decalaj de la 30 până la 90 de zile. Aceste decalaje determină o eşalonare in timp a incasării veniturilor lunare ce se vor inscrie in bugetul de trezorerie. Previziune plăţilor se face pornind de la previziunea cheltuielilor anuale şi de la eşalonarea previzibilă a plăţilor aferente acestor cheltuieli. in principiu, previziunea plăţilor se face asemănător cu cea a incasărilor, ţinându-se cont de natura diferită a cheltuielilor, care vor determina o serie de particularităţi, atât in privinţa previziunii mărimii lor anuale, cât şi a eşalonării scadenţelor de plată. De exemplu, aprovizionările cu materialele se planifi că in funcţie de stocurile existente şi de previziunea aprovizionărilor din programul de fabricaţie sau de comercializare a mărfurilor. Scadenţa plăţii aprovizionărilor se stabileşte similar cu cea a incasărilor. Cheltuielile de personal (salarii plus cheltuielile sociale) se planifi că

in funcţie de politica intreprinderii privind forţa de muncă, in contextul

obiectivelor fi nanciare urmărite. Scadenţa la plată a salariilor nete este, de regulă, chenzinală, in timp ce plata cheltuielilor sociale este lunară. Obligaţiile fi scale (impozitele şi taxele) se determină in funcţie de mărimea veniturilor (profi tului) intreprinderii. Termenele de plată sunt, de obicei, lunare. În previziunea plăţilor se va ţine cont de şi de scadenţele previzibile ale plăţilor din celelalte bugete (bugetul investiţiilor, producţiei etc.). Soldul trezoreriei, rezultat din compararea incasărilor cu plăţile, poate fi defi citar sau excedentar.. Defi citul previzional al trezoreriei urmează a fi acoperit din credite noi de trezorerie sau de scont, selectate in funcţie de mărimea costului real al acestora. inainte de apelarea la credite ni se impun a fi luate unele măsuri printre care: avansarea unor incasări (reducerea duratei creditelor-client sau solicitarea incasării in avans a unor vânzări) şi amânarea legală a unor plăţi (prelungirea creditelor-furnizor); reducerea temporară a plăţilor prin renunţarea (pentru moment) la efectuarea unor cheltuieli; realizarea unor incasări din activitatea extraordinară etc. Excedentul previzional al trezoreriei poate fi consecinţa unui fond de rulment prea mare determinat de angajarea unor datorii pe termen lung fără o intrebuinţarea imediată (fi ind, in principiu, interzisă atragerea de capital pe termen lung pentru a fi plasat pe termen scurt). In al doilea rând, excedentul de trezorerie poate proveni dintr-o nevoie de fond de rulment mai mică decât fondul de rulment. Această nevoie este determinată de scadenţa mult mai mare a plăţilor generate de activitatea de exploatare, decât cea a incasărilor (cazul


societăţilor cu activitatea de comerţ). Trezorierul intreprinderii va urmări un plasament al excedentului de trezorerie in condiţii de rentabilitate ridicată, risc redus şi lichiditate crescută. Costul creanţelor angajate pentru acoperirea soldului de trezorerie generează plăţi suplimentare care majorează necesarul de fi nanţat, iar plasamentele de trezorerie sunt aducătoare de venituri care majorează incasările. De aceea, la determinarea soldului fi nal de trezorerie se vor avea in vedere şi aceste ultime infl uenţe. Dacă plasarea excedentului de lichidităţi constituie un obiectiv cu o insemnătate deosebită in activitatea trezorierului, atunci reducerea cheltuielilor fi nanciare, aferente creditelor de trezorerie, reprezintă o sarcină de bază a acestuia, realizabilă prin: angajarea de credite numai atunci când se justifi că necesitatea lor; alegerea creditelor care se adaptează cel mai bine la situaţia concretă din intreprindere; obţinerea celor mai favorabile condiţii de acordare a creditelor privind costul, plafonul maxim şi fl exibilitatea creditului etc. În concluzie, activitatea trezorierului in stabilirea previziunilor de fi nanţare poate fi sintetizată in următoarele trei direcţii principale: evaluarea costului real al fi ecărui credit (in funcţie de durata de folosinţă) şi stabilirea unei ierarhizări a imprumuturilor; cuantifi carea efectelor disponibile, după natura lor; selecţionarea surselor de fi nanţare care generează cel mi redus cost al fi nanţării. O previziune pertinentă a trezoreriei se face la nivel anual, cu defalcare pe luni şi cu o detaliere pe săptămâni, pentru primele două sau trei luni ale anului de plan. e. Analiza soldurilor de trezorerie Înainte de apelarea la credite pentru acoperirea soldului previzional defi citar se impun a fi luate unele măsuri care decurg dintr-o logică fi rească a gestiunii trezoreriei. - Se acţionează pentru avansarea unor incasări (prin reducerea volumului şi/sau a duratei creditelor comerciale acordate clienţilor sau prin solicitarea incasării in avans a unor vânzări) şi pentru amânarea (in condiţii legale) a unor plăţi (prelungirea creditelor-furnizor). - Se incearcă renunţarea, pentru moment, la efectuarea unor cheltuieli (investiţii, dividende etc.). - Se acţionează pentru realizarea unor incasări excepţionale (vânzarea unor active fi xe sau circulante disponibile etc.). Soldul defi citar rezultat in urma acestor măsuri urmează a fi acoperit din credite noi de trezorerie şi de scont, a căror selecţie şi dozare ţine de „arta” trezorierului de a optimiza mărimea costului real al acestora.


În ceea ce priveşte fructifi carea unei poziţii excedentare a trezoreriei, mai intâi este necesară o analiză a provenienţei acestui sold previzional excedentar. El poate proveni fi e dintr-un fond de rulment prea mare, ca urmare a contractării unor datorii fi nanciare fără o intrebuinţare imediată, fi e dintr-o nevoie a fondului de rulment mai mică (determinată de o scadenţă a plăţilor mult mai mare decât cea a incasărilor - cazul societăţilor din comerţul cu amănuntul). In primul caz se pune problema negocierii (alegerii) intre costul datoriilor fi nanciare (pe termen lung) şi randamentul plasamentelor pe termen scurt deşi, in principiu, cele două operaţiuni nu sunt compatibile (nu se fac atrageri de capital pe termen lung pentru a fi plasate pe termen scurt). In al doilea caz, mai des intâlnită (in gestiunea fi nanciară) se urmăreşte un plasament de trezorerie cât mai rentabil, cât mai puţin riscant şi cu ea mai bună lichiditate. in vederea optimizării plasamentelor, gestionarul are in vedere condiţiile pe care le oferă piaţa de capital, monetară şi fi nanciară. Se pot face următoarele plasamente de trezorerie: plasamente monetare nenegociabile (contractele de plasament nu pot fi vândute prin scontare, andosare sau negociere la bursă): depozite la termen, bonuri de casă, operaţiuni de răscumpărare etc.; plasamente monetare negociabile: certifi cate de depozite, bilete de trezorerie, bonuri de tezaur etc.; plasamente fi nanciare: acţiuni, obligaţiuni, opţiuni etc. In principiu, cu cât un plasament se face pe termen lung, cu atât el este mai rentabil, dar mai puţin lichid şi invers.

f. Planifi carea trezoreriei pe termen scurt Cele trei faze principale ale procesului de planifi care sunt faza de bugetizare, faza de planifi care propriu-zisă și faza de control a priori. g. Bugetele de exploatare si cele din afara exploatarii Ele se raportează in general elementelor pe care le regăsim in mod convenţional intr-un cont de rezultate cu excepţia rubricilor excepţionale care sunt imprevizibile; din această cauză ele sunt pentru majoritatea, in conexiune cu elementele din partea de jos a bilanţului. Bugetele în afara exploatării se referă la datele relative, la operaţii strategice ale intreprinderii, respectiv mişcările de fonduri care trebuie să revină in toate lunile următoare şi in orice caz in anul respectiv ca urmare a deciziilor de investiţii, de fi nanţare pe termen lung etc. care sunt reţinute in planul fi nanciar plurianual. Se pot repartiza aceste date in două categorii după cum ele se referă la resurse sau alocări strategice. Bugetele resurselor strategice cuprind in special: bugetul creşterilor de capital; bugetul imprumuturilor noi pe termen lung; bugetul dezinvestiţiilor


(sau se pot separa, de exemplu, cesiunile de imobilizări corporale şi cesiunile de imobilizări fi nanciare). Bugetele alocărilor strategice cuprind in special: bugetul investiţiilor care se numeşte uneori plan anual de echipament când el se referă la achiziţii de terenuri, de clădiri, de maşini etc.; bugetul imprumuturilor rambursate; bugetul reducerilor de capital; bugetul dividendelor. Chiar dacă trezoreria este importantă, ar fi foarte restrictiv şi incomplet de a limita previziunile numai la fl uxurile de lichiditate. Apare ca fi ind indispensabil de a avea o vedere de ansamblu a previziunilor relative la elementele de cheltuieli şi de venituri ca şi rubricile de activ şi de pasiv. De asemenea, inainte de a elabora un buget de trezorerie este oportună cunoaşterea „stărilor” fi nanciare previzionale. Un cont de rezultate, fi e că este previzional sau istoric, poate fi prezentat, in mod evident, in maniere diferite; fi ecare, depinde de uzul intern destinat ca urmare a unei bune gestiuni. Pe această bază se poate elabora un model bazat pe câteva concepţii clasice ale contabilităţii analitice. Elaborarea unui bilanţ previzional solicită cunoaşterea relaţiilor contabile elementare. Menţionăm câteva exemple: - Imobilizările corporale nete la fi nele perioadei t sunt egale cu imobilizările corporale nete din perioada t-1 la care se adaugă investiţiile (in valoare brută) ale perioadei şi din care se deduc dotaţiile perioadei in amortismente precum şi cesiunile sau dezinvestiţiile perioadei la valoarea lor contabilă. - Stocurile de produse fi nite, de exemplu, la fi nele perioadei t sunt egale cu stocurile de produse fi nite in t-1 la care se adaugă cumpărările,,de materii prime şi valoarea adăugată şi din care se sustrage costul de revenire (direct) din cifra de afaceri. - Clienţii şi conturile ataşate (furnizorii şi conturile ataşate) la fi nele perioadei sunt egale cu soldurile din t-1 la care se adaugă vânzările (sau cumpărările) perioadei şi din care se retranşează incasările (sau plăţile) perioadei. - Fondurile proprii la fi nele perioadei t sunt egale cu fondurile proprii in t-1 la care se adaugă creşterile de capital ale perioadei şi punerile in rezervă reieşite din contul de rezultate al perioadei şi din care se deduc reducerile de capital şi pierderile perioadei raportate (perioadei următoare). Procedurile de contabilizare similare vor fi aplicate tuturor celorlalte rubrici sau subrubricile bilanţului cu excepţia posturilor de trezorerie active şi/sau pasive. Această excepţie indică că, pentru aceste elemente de lichiditate (şi presupunând că un buget de trezorerie nu ar fi ajuns la un asemenea stadiu


al planifi cării), nu se dispune, deci, de nici o informaţie directă. intr-adevăr, trezoreria este, prin defi niţie, rezultanta tuturor mişcărilor aferente celorlalte posturi bilanţiere. În această logică, este clar că prin intermediul rubricilor de trezorerie, bilanţul previzional se va echilibra. Tehnic, demersul este următorul: - se determină valoarea previzibilă a tuturor posturilor de bilanţ, cu excepţia rubricilor de disponibilităţi, a plasamentelor şi a creditelor bancare pe termen scurt; - se atribuie rubricii de disponibilităţi o sumă care corespunde nivelului unei incasări „minimale” pe care intreprinderea doreşte să o păstreze in permanenţă in cursul perioadei; - pe baza acestor date se compară totalul activului (inclusiv disponibilul minim) şi totalul pasivului: dacă totalul pasivului este superior totalului activului există un surplus de lichidităţi care va putea constitui obiect al plasamentelor şi care va determina creşterea trezoreriei active; dacă este situaţia inversă, există o ruptură de lichidităţi care va trebui să fi e (cel puţin

intr-un prim timp, sub rezerva altor soluţii de fi nanţare) acoperit prin credite

bancare pe termen scurt, ceea ce va constitui trezoreria pasivă.

- de aceea, prin acest joc al ajustării asupra trezoreriei se va ajunge le

echilibrarea bilanţului previzional.

h. Ierarhia fl uxurilor principale de trezorerie

Repartiţia intre operaţiuni de exploatare şi in afara exploatării

permite constituirea unei logici care corespunde perfect structurii deciziilor

intreprinderii.

Fluxurile lunare nete reprezintă pe plan aritmetic rezultatul sumei

algebrice a fl uxurilor pozitive şi negative de exploatare şi in afara exploatării.

Pe plan economic ele desemnează soldul singurelor operaţiuni ale fi ecărei luni,

independent de situaţiile iniţiale ale „averilor” afl ate in casieria intreprinderii,

a plasamentelor de trezorerie şi a „decouverturilor” pe termen scurt contractate

la stabilimentele de credit. Variaţia propusă respectiv clasifi carea operaţiilor in

operaţiuni de exploatare şi in afara exploatării precum şi repartizarea pe luni a

incasărilor şi a plăţilor, permite o clasifi care economică, după cum urmează:

Incasări de exploatare - Cheltuieli de exploatare = Sold fi nal de exploatare (1)

Incasări in afara exploatării - Cheltuieli in afara exploatării = Sold fi nanciar in afara

exploatării (2)

(1) + (2) = Fluxuri lunare nete de trezorerie


În mod tradiţional, nevoia unei incasări minimale se justifi că prin motive de: tranzacţie: este vorba de a elimina desincronizările incasărilor şi ale cheltuielilor datorate anumitor factori asupra operaţiunilor de producţie şi comercializare; precauţie: trebuie prevenite problemele de trezorerie care decurg din falimentul clienţilor, problemele sociale, erori de previziune asupra nivelului vânzărilor etc.; speculaţie: trebuie să se dispună de „rezerve” pentru a se putea cumpăra materii prime intr-o cantitate foarte mare pentru a putea benefi cia de o reducere de preţ. Incasarea minimală intervine ca o constrângere de lichiditate in bugetul de trezorerie; ea fi gurează, deci, ca o nevoie de fonduri care trebuie acoperită in mod imperativ.

i. Previzionarea cash-fl ow-lui Cash fl ow-ul se intocmeste dupa estimarea bugetului anual al fi rmei deoarece cash fl ow-ul previzionat se face pe baza bugetului de venituri si cheltuieli previzionat. Se poate previziona cash fl ow-ul pe termen scurt, mediu si lung. Pe termen scurt se acopera cerintele fi rmei de numerar de zi cu zi. Perioada pe care se intocmeste este de regula pe o perioada cuprinsa intre o saptamana si trei sapatamani. Pe termen mediu se identifi ca cerintele posibile viitoare si rafi neaza previziunea pe termen lung. Previziunea este asociata cu bugetul de venituri si cheltuieli, ciclurile de venituri si capitaluri. Pe termen lung se utilizeaza pentru identifi carea nevoii de numerar pe termen mai mare de 5 ani si este in concordanta cu planul de afaceri. Performanta cash fl ow-ului se realizeaza prin monitorizarea permanenta a previziunilor si a valorlor efectiv realizate. Pentru un fl ux de numerar optim se recomanda: inventare riguroase pentru identifi carea marfurilor nevandabile si pentru evitarea blocarii banilor; un fond de rezerva a banilor pentru eviatrea blocajelor si a incapacitatii de plata; platile trebuie efectuate la termen pentru ca intre timp sa se vanda din marfa si astfel se evita blocajul marfurilor platite si nevandute; verifi carea constanta a modifi carii preturilor; marirea activitatii fi rmei numai cand exista resusele fi nanciare necesare. Compartimentul fi nanciar are relaţii cu compartimentul de control intern şi de calitate in ceea ce priveşte livrarea către clienţi a produselor la un nivel al calităţii cât mai ridicat. Urmărirea calităţii produselor refl ectă posibilele abateri existente, cauzele acestor abateri şi punerea in practică a unor metode de eliminare a acestor abateri, reducerea la un nivel acceptat a rebuturilor şi inştiinţarea


organelor decizionale din intreprindere in vederea luării unor decizii adecvate. Se realizează un program de urmărire a reclamaţiilor parvenite din partea clienţilor şi rezolvarea pe cale cât mai amiabilă a acestora. Serviciul fi nanciar contabil ia măsuri de penalizare a persoanelor care nu işi indeplinesc atribuţiile de serviciu sau nu inregistrează corect in contabilitate documentele care atesta evenimentele şi tranzacţiile efectuate de intreprindere. Compartimentul fi nanciar contabil are legături de asemenea cu serviciul personal-salarizare datorită evidenţei clare a personalului implicat in procesul productiv cât şi celui implicat in administraţie. Această legătură exprimă modul de contabilizare a salariilor, a reţinerilor din salarii datorate statului. Compartimentul fi nanciar contabil are legături cu compartimentul comercial in special cu serviciul de aprovizionare pentru a se constata: dacă au fost realizate aprovizionările necesare; evidenţa operativă a punctelor de lucru; intârzieri in desfacerea producţiei către clienţi.

Concluzii Din studiul acestui articol rezultă că problema previziunii trezoreriei societății comerciale este una de maximă importanță pentru orice agent economic, care dorește să își desfășoare o activitate concretă, bine fundamentată și bine asigurată din punct de vedere al resurselor de trezorerie care există. În al doilea rând, fără existența factorilor de producție și în primul rând al resurselor fi nanciare, activitatea oricărei societăți comerciale nu este în deplină concordanță cu dorințele conducerii. Analiza și previziunea trezoreriei se face în strânsă concordanță cu previziunea rezultatelor întregii activități pe care o desfășoară societatea comercială în perioada considerată.

Bibliografi e

1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Samson, T., Stoica, R. (2017). Methods and techniques for preparing forecasts. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 26-36

2. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G. (2017). Forecasting economic growth. Economica, Scientifi c and didactic journal, 2 (100), June 2017, 147-152

3. Anghelache, C. (2015). Previziune economică. Note de curs, Editura Artifex, Bucureşti

4. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, București, Editura Economică

5. Arcidiacono, P., Miller, R.A. (2011). Conditional Choice Probability Estimation of Dynamic Discrete Choice Models with Unobserved Heterogeneity. Econometrica, 79, 1823-1867

6. Benjamin, C., Herrard, N., Houée-Bigot, M., Tavéra, C. (2010). Forecasting with

an Econometric Model, Springer 7. David-Sobolevschi, I.M. (2015). Analiza cheltuielior, veniturilor şi rentabilităţii

fi rmei, Editura Universitară, Bucureşti


8. Eckela, C., Philip J., Grossman, P. (2008). Forecasting risk attitudes: An experimental study using actual and forecast gamble choices. Journal of Economic

Behavior & Organization, 68 (1), 1–17 9. Ladiray, D. (2006). Économétrie, prévision et analyse des données. Revista

Modulad, 35 10. Müller, U.K. (2007). A Theory of Robust Long-Run Variance Estimation. Journal

of Econometrics, 141, 1331-1352 11. Pesaran, H., Pick, A., Pranovich, M. (2013). Optimal forecasts in the presence of

structural breaks. Journal of Econometrics, 177 (2), 134-152 12. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - fi nanciară, instrument al managementului

întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti 13. Weizsacker, G. (2010). Do We Follow Others when We Should? A Simple Test of

Rational Expectations. American Economic Review, 100, 2340-2360


THE MEANING OF THE DETERMINATION OF THE TRADING COMPANY’S TREASURY

Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA (fl [email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ PhD Student ([email protected])


Andreea – Ioana MARINESCU PhD Student ([email protected])


Abstract The trading company operates on the basis of integrated programs

within the branches or of the national economy. Any economic entity, trading

company or branch of activity must make its own forecast of the treasury, so

that the inputs and outputs, the balance, as well as the operating budgets are

those that have an eff ect on the situation at a given time of the company. In this

respect, the assets and liabilities of the treasury are analyzed, as well as the

content of the treasury budget and their preparation with a certain forecast

horizon. In the analysis of the treasury, account must be taken of the balances

that exist at a given time, but also of the short-term and somewhat longer-

term treasury planning. Of course, the forecast of the treasury of a trading

company is an element with signifi cance in the management activity of that company. Keywords: forecast, treasury, assets, liabilities, cash balance, operating budget JEL Classifi cation: C53, G17, G31

Introduction The treasury has the following characteristics: an essential element and, at the same time, the main restriction of the fi nancial management of the company; in it the results of the way of carrying out the activity and of respecting the fi nancial balance are materialized; not always a company that ends the exercise with benefi t also has a positive treasury (availability in the bank and in the house). This is due to the discrepancy between the accounting records of income and expenses and their maturity as receipts and payments, a gap that can be decisive for the fi nancial fate of the enterprise; the increasing concerns for the management of the treasury are motivated by some phenomena of economic accounting, both macro and micro-economic, the increase of the infl ation, the interest rate, as well as the decrease of the rates of profi tability and the degree of self-fi nancing. A fi rst defi nition given


to the treasury is „the surplus of fi nancing sources that arise from the entire economic activity, respectively the diff erence between the working capital and

the need for working capital”. However, this defi nition is more theoretical in

nature, based on the theory of fi nancial equilibrium of the enterprise, but is

less operational for effi cient treasury management.

Literature review Anghelache, Anghel, Samson and Stoica (2017) analyzed a number

of forecasting methods. Anghelache, Partachi, Anghel (2017) studied aspects

of economic growth forecasting. Anghelache (2015) presented the main

theoretical and practical notions of economic forecasting. Anghelache, C.

(2008) highlighted the statistical indicators used in the economic analyzes.

Arcidiacono and Miller (2011) presented notions of estimating models with

unobserved heterogeneity. Benjamin, Herrard, Houée-Bigot and Tavéra

(2010), Pesaran, Pick and Pranovich (2013) examined the forecasting

activity on the basis of econometric models. David-Sobolevschi (2015),

Spătaru (2011) analyzed aspects of the company’s results. Eckela, Philip and Grossman (2008) examined forecast risk attitudes. Ladiray (2006) studied the elements of forecasting activity. Müller (2007) studied the estimation of long-term variation. Weizsacker (2010) performed a test of economic activity expectations.

Methodology, data, results and discussions A more complete defi nition of the treasury can be given by the sum of its constituent elements as assets and liabilities of the treasury. The basic element in this new defi nition is liquidity (cash availability), but next to them, the fi nancial assets of the treasury appear, and in the liabilities - the banking contests, in the form of the treasury and discount credits.The relationship to determine the treasury is:

Cash + Liquidities = Cash fi nancial assets - Cash liabilities

a. Composition of treasury assets and liabilities Considering that both positive and negative treasury incur management costs (opportunity, by not leveraging the cash surplus and fi nancing costs through new loans of the cash defi cit), the treasurer function is one of the most responsible for the company’s fate. Among the objectives of the treasury management can be mentioned: avoiding losses on settlement days at the collection and bank payments of the company; increasing the operability of collecting the receivables of the


company, without carrying out the policy towards the clients; balanced and clear scheduling of the maturity of the payment obligations of the company; obtaining the best credit and at its lowest real cost; ensuring a zero balance of the treasury, which incurs neither fi nancing nor opportunity costs; optimization of the use of the surplus of cash by the best placement of the liquidities, which will ensure the optimum profi tability, the security and the liquidity. All these coordinates of the treasury management are derived from the general object of the fi nances of the company, respectively the increase of the value of the equity. The management of the treasury, therefore, brings together all the decisions, rules and procedures that ensure, at the lowest cost, the maintenance of the instantaneous fi nancial balance of the enterprise. b. The contents of the treasury budget The object of a treasury policy is the control of the fi nancial fl ows, the synchronization of the receipts with the payments, to permanently ensure the payment capacity of the company. The budget of the treasury has as function the forecast of the receipts and payments, starting from the planning of the expenses, from which the non-payment ones are excluded (such as the depreciation and the calculated provisions) and from the planning of the revenues, from which the non-receivable ones are excluded (respectively the stored production, credit sales, etc.). The receipts, in general, will include: immediate payment sales; collecting sales on credit from the previous period; securities sales; sales of fi xed assets; obtaining a loan or selling a new issue of securities; collection of rents, interest, dividends and other income. The payments will also include the predictable payment of the following debts: payment of sight and credit purchases (from the previous period); payment of salaries and prizes; payment of operating, administration and sales expenses; payment of taxes and duties to the state budget; purchases of fi xed assets; payment of interest and outstanding installments; repurchase of securities issued by the company; payment of dividends to shareholders or withdrawal of funds by owners. Depending on the data available and the interests of fi nancial management, treasury forecasts can be made in monthly, quarterly, half-yearly or annual budgets. The accuracy of the estimates is lower for larger time horizons. also, depending on the way of taking into account the receipts and payments, a gross treasury budget can be distinguished, comprising all the receipts and payments of the period and a net budget, obtained by adjusting the net profi t with the incomes and expenses that do not entail receipts, respectively , payments, resulting in the foreseeable evolution of the fi nancial situation of the company.


c. Preparation of the treasury budget The phases of the elaboration of the treasury budget are: Forecasting of receipts and payments. Determination and coverage of cash balances resulting from comparing receipts with payments: determining cash balances, before hedging; credit coverage of the cash defi cit or placement of the cash surplus; elaboration of the fi nal treasury budget. The elaboration of the treasury budget is the last stage of the process of budgeting the enterprise and the treasury will naturally be the result of the forecasts from the other budgets - of sales, supplies, personnel expenses, investments, administration, etc. The elaboration of the treasury budget implies the existence of three records and forecast documents: the opening balance sheet of the management (the balance of the year ended); the forecast results account; the forecast balance shee

Revenue of the period =

S0 (initial claims) + of the period

Planned revenues S1 (fi nal receivables)

Payments period = S0 (initial debts) + of the period

Planned expenses S1 (fi nal debts)

Treasury budget

Treasury balance

Forecast income statement

Forecast balance

d. The establishing the forecast horizon The forecast horizon of the treasury is diff erent, depending on

the objectives pursued by the fi nancial management and according to the

maturities of the receipts and payments of the company. A treasury budget

may be concluded for one year, if the annual treasury profi t is pursued or if

the company is small and has maturities in receipts and quarterly payments or

greater than 90 days.

The forecast horizon can be of several months (4-6 months), if the

aim is to optimize the short-term fi nancing or the maturities are monthly and

greater than 30 days. Finally, most often, the time horizon is from one day to

one month, in which the daily chart of the receipts and payments with chenzial,

decadal and semidecadal maturities is followed.

The forecast of the receipts, being based on the sales fi gure, must take

into account permanently its distribution by months as well as the changes that

will take place in the sales structure and the degree of solvency of the clients

of the company that will infl uence the gap between the terms of deliveries

and those of the receipts. . depending on the economic branch, there is a gap

between 30 and 90 days between the time of sales and the corresponding


collection. These discrepancies determine a staggering in time of the collection of the monthly income that will be entered in the treasury budget. The payments forecast is made starting from the forecast of the annual expenses and from the predictable staggering of the payments related to these expenses. in principle, the forecast of payments is made similar to that of the receipts, taking into account the diff erent nature of the expenses, which

will determine a number of particularities, both regarding the forecast of their

annual size and the timing of payment maturities. For example, supplies of

materials are planned based on existing stocks and forecasts of supplies from

the program of manufacturing or marketing the goods. The maturity of the

payment of the supplies is established similar to the one of the receipts.

Personnel expenses (salaries plus social expenses) are planned

according to the enterprise’s labor force policy, in the context of the fi nancial

objectives pursued. The payment deadline for net wages is usually fi xed, while

the payment of social expenses is monthly.

Fiscal obligations (taxes and duties) are determined according to

the size of the income (profi t) of the enterprise. Payment terms are usually

monthly.

In the forecast of payments, account will be taken of the predictable

maturities of payments from the other budgets (investment budget, production

etc.).

The balance of the treasury, as a result of comparing receipts with

payments, may be defi cient or surplus.

The forecast defi cit of the treasury is to be covered by new cash or

discount loans, selected according to the size of their real cost. before applying

for loans, we are required to take some measures, including: the advance of

some receipts (reducing the duration of the client-loans or requesting the

collection in advance of some sales) and the legal postponement of some

payments (extension of the credits-supplier); temporary reduction of payments

by renouncing (for the time being) some expenses; making some revenue from

extraordinary activity, etc.

The forecast surplus of the treasury may be the consequence of a

working capital too large determined by the commitment of long-term debts

without immediate use (in principle, it is forbidden to attract long-term capital

to be placed in the short term). Second, the cash surplus may come from a

lower working capital need than the working capital. This need is determined

by the much higher maturity of the payments generated by the operating

activity, than that of the receipts (the case of companies with trading activity).

The treasurer of the company will follow a placement of the surplus of cash in

conditions of high profi tability, low risk and high liquidity.


The cost of the receivables committed to cover the cash balance generates additional payments that increase the necessary fi nancing, and the treasury placements bring with it income that increases the receipts. Therefore, when determining the fi nal cash balance, these last infl uences will be taken into account. If the placement of the surplus of liquidity is an objective with a special signifi cance in the activity of the treasurer, then the reduction of the fi nancial expenses, related to the treasury credits, represents a basic task of this, achievable by: committing loans only when their need is justifi ed; choosing the credits that best adapt to the concrete situation of the company; obtaining the most favorable conditions for granting loans regarding the cost, the maximum ceiling and the fl exibility of the credit, etc. In conclusion, the treasurer’s activity in establishing fi nancing forecasts can be summarized in the following three main directions: assessing the actual cost of each loan (depending on the duration of use) and establishing a hierarchy of loans; quantifying the eff ects available, by their nature; selecting the sources of fi nancing that generate the least cost of fi nancing. A relevant forecast of the treasury is made at an annual level, with breakdown by months and a breakdown by weeks, for the fi rst two or three months of the plan year.

e. Analysis of cash balances Before applying for loans to cover the defi cient forecast balance, it is necessary to take some measures that derive from a natural logic of treasury management. - It is acted for the advance of some receipts (by reducing the volume and / or the duration of the commercial credits granted to the clients or by requesting the collection in advance of some sales) and for the delay (in legal conditions) of some payments (extension of the credits-supplier). - It is trying to give up, for the moment, the execution of some expenses (investments, dividends, etc.). - Actions for the achievement of exceptional receipts (sale of fi xed or current assets available, etc.). The defi cit balance resulting from these measures is to be covered by new cash and discount loans, the selection and dosage of which is the treasurer’s “art” to optimize the size of their real cost. Regarding the fruition of a surplus position of the treasury, an analysis of the origin of this surplus forecast balance is required fi rst. It can come either from a working capital too large, as a result of contracting fi nancial debts without immediate use, or from a need for a lower working capital (caused


by a payment maturity much higher than the collection due - the case of retail companies). In the fi rst case, the question of negotiating (choosing) between the cost of fi nancial debt (long-term) and the yield of short-term investments is raised, although, in principle, the two operations are not compatible (no long-term capital draws are made to be placed). short term). In the second case, the most frequently encountered (in fi nancial management) pursues a treasury placement as profi table, less risky and with better liquidity. In order to optimize the investments, the manager considers the conditions off ered by the capital, monetary and fi nancial market. The

following treasury investments can be made: non-negotiable monetary

investments (the placement contracts cannot be sold by discounting,

endorsing or trading on the stock exchange): term deposits, cash vouchers,

redemption operations, etc .; negotiable monetary investments: certifi cates

of deposits, treasury bills, treasury bills, etc .; fi nancial investments: shares,

bonds, options, etc.

In principle, the longer an investment is made, the more profi table it

is, but less liquid and vice versa.

f. Short-term treasury planning

The three main phases of the planning process are the budgeting

phase, the actual planning phase and the a priori control phase.

g. Operating and non-operating budgets

They generally refer to the elements we conventionally fi nd in a profi t

and loss account, except for the exceptional items that are unpredictable; for

this reason they are for the most part, in connection with the items at the

bottom of the balance sheet.

The budgets outside the exploitation refer to the relative data, to the

strategic operations of the company, respectively the movements of funds that

must return in all the following months and in any case in that year as a result

of the investment, long-term fi nancing decisions, etc. which are retained in the

multiannual fi nancial plan. These data can be divided into two categories as

they refer to resources or strategic allocations.

The budgets of the strategic resources include in particular: the budget

of the capital increases; the budget of new long-term loans; the divestment

budget (or the divestitures of tangible fi xed assets and the assignments of

fi nancial assets can be separated, for example).

The strategic allocation budgets include in particular: the investment

budget which is sometimes referred to as the annual equipment plan when it


refers to the purchase of land, buildings, cars, etc .; the budget of the repaid loans; budget of capital reductions; the dividend budget. Even if cash is important, it would be very restrictive and incomplete to limit forecasts only to liquidity fl ows. It appears to be indispensable to have

an overview of the forecasts regarding the elements of expenses and incomes

as well as the headings of assets and liabilities. Also, before drawing up a

treasury budget, it is advisable to know the forecast fi nancial statements.

An income statement, whether it is forecast or historical, can obviously

be presented in diff erent ways; each, depends on the internal use intended as a result of good management. On this basis, a model can be developed based on some classical conceptions of analytical accounting. The elaboration of a forecast balance requires the knowledge of the elementary accounting relations. Here are some examples: - Net tangible assets at the end of period t are equal to the net tangible assets of period t-1 to which are added the investments (in gross value) of the period and from which the endowments of the period are depreciated and the assignments or divestments of the period at their book value . - The stocks of fi nished products, for example, at the end of the period t are equal to the stocks of fi nished products in t-1, to which are added the purchases, of raw materials and the added value and from which the cost of return (directly) from the fi gure is deducted Business. - Customers and accounts attached (suppliers and accounts attached) at the end of the period are equal to the balances from t-1 to which are added the sales (or purchases) of the period and from which the receipts (or payments) of the period are deducted. - The own funds at the end of the period t are equal to the own funds in t-1, to which are added the capital increases of the period and the reserves set up from the income statement of the period and from which the capital reductions and the losses of the reported period are deducted (the period below). Similar accounting procedures will be applied to all other headings or sub-headings of the balance sheet, except for active and / or passive cash items. This exception indicates that, for these elements of liquidity (and assuming that a treasury budget would not have reached such a stage of planning), therefore, no direct information is available. indeed, the treasury is, by defi nition, the result of all the movements related to the other balance sheet items. In this logic, it is clear that through the treasury items, the forecast balance will be balanced. Technically, the approach is as follows: - the predictable value of all balance sheet items is determined, except for availability items, short-term investments and bank loans;


- an amount corresponding to the level of a “minimal” collection is assigned to the availability box, which the company wishes to keep permanently during the period; - on the basis of these data, the total of the asset (including the minimum availability) and the total of the liabilities are compared: if the total of the liabilities is higher than the total of the asset, there is a surplus of liquidity that may be the object of the investments and which will determine the increase of the active treasury; if it is the reverse, there is a liquidity breakdown that will have to be (at least initially, subject to other fi nancing solutions) covered by short-term bank loans, which will constitute passive treasury. - Therefore, by balancing the forecast balance with this game of adjusting the treasury.

h. The hierarchy of the main cash fl ows The distribution between operations and outside operations allows the establishment of a logic that perfectly corresponds to the structure of the decisions of the company. The net monthly fl ows represent arithmetically the result of the algebraic sum of the positive and negative operating fl ows outside the exploitation. Economically, they designate the balance of the only operations of each month, regardless of the initial situations of the “assets” in the cash register of the company, of the treasury placements and of the short-term “discoveries” contracted at the credit establishments. The proposed variation, respectively, the classifi cation of operations into operations and off -operations, as well as the monthly distribution of receipts and payments, allows an economic classifi cation, as follows:Operating revenues - Operating expenses = Final operating balance (1)

Non-operating revenue - Non-operating expenses = Financial balance outside operation (2)

(1) + (2) = Monthly net cash fl ows

Traditionally, the need for a minimum collection is justifi ed by the following reasons: transaction: it is about eliminating the synchronization of the receipts and expenses due to certain factors on the production and marketing operations; precaution: treasury problems arising from the bankruptcy of customers, social problems, errors of forecast on the level of sales, etc .; Speculation: “reserves” must be available in order to buy raw materials in a very large quantity in order to benefi t from a price reduction. Minimum cash receipts act as a liquidity constraint in the treasury budget; it thus appears as a need for funds that must be covered imperatively.


i. Cash fl ow forecasting

The cash fl ow is drawn up after estimating the annual budget of

the company because the forecasted cash fl ow is made on the basis of the

estimated revenue and expenditure budget. It is possible to forecast the cash

fl ow in the short, medium and long term.

In the short term, the daily cash requirements of the company are

covered. The period that is drawn up is usually for a period of between one

week and three weeks.

In the medium term, the possible future requirements are identifi ed

and the long-term forecast is refi ned. The forecast is associated with the

budget of incomes and expenses, the cycles of incomes and capital.

In the long term it is used to identify the need for cash over 5 years

and is in accordance with the business plan.

The cash fl ow performance is achieved by permanent monitoring of

the forecasts and the actual values realized.

For an optimal cash fl ow it is recommended: rigorous inventory to

identify unsold goods and to avoid blocking the money; a reserve fund of

money for avoiding blockages and inability to pay; payments must be made

on time so that in the meantime they can be sold from the merchandise and

thus avoid the blocking of the paid and unsold goods; constant verifi cation of

price changes; increase the activity of the company only when there are the

necessary fi nancial resources.

The fi nancial compartment has relationships with the internal control

and quality control department in terms of delivering products to customers at

the highest quality level.

The quality monitoring of the products refl ects the possible existing

deviations, the causes of these deviations and the implementation of some

methods of eliminating these deviations, the reduction to an accepted level

of the rejections and the notifi cation of the decision-making bodies of the

company in order to make appropriate decisions. There is a program for

tracking the complaints received from the clients and solving them as amicably

as possible. The fi nancial accounting service takes measures to penalize people

who do not fulfi ll their duties or do not properly record in the documents the

documents attesting the events and transactions carried out by the company.

The fi nancial accounting department also has links with the personal-

wage service due to the clear record of the personnel involved in the productive

process as well as those involved in the administration. This link expresses the

way of accounting for salaries, withholdings from salaries due to the state.

The accounting fi nancial compartment has links with the commercial

compartment, especially with the supply service, in order to ascertain: if the


necessary supplies have been made; the operative record of the work points; delays in delivering production to customers.

Conclusions It follows from the study of this article that the problem of forecasting the treasury of the trading company is one of the highest importance for any economic agent, who wants to carry out a concrete activity, well founded and well insured from the point of view of the existing treasury resources. Secondly, without the existence of production factors and primarily fi nancial resources, the activity of any trading company is not in full accordance with the wishes of the management. The analysis and forecast of the treasury is made in close accordance with the forecast of the results of the entire activity that the trading company carries out during the period considered.

References 1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Samson, T., Stoica, R. (2017). Methods and techniques

for preparing forecasts. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 26-36 2. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G. (2017). Forecasting economic growth.

Economica, Scientifi c and didactic journal, 2 (100), June 2017, 147-152 3. Anghelache, C. (2015). Previziune economică. Note de curs, Editura Artifex,

Bucureşti 4. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, București,

Editura Economică 5. Arcidiacono, P., Miller, R.A. (2011). Conditional Choice Probability Estimation of

Dynamic Discrete Choice Models with Unobserved Heterogeneity. Econometrica, 79, 1823-1867

6. Benjamin, C., Herrard, N., Houée-Bigot, M., Tavéra, C. (2010). Forecasting with

an Econometric Model, Springer 7. David-Sobolevschi, I.M. (2015). Analiza cheltuielior, veniturilor şi rentabilităţii

fi rmei, Editura Universitară, Bucureşti 8. Eckela, C., Philip J., Grossman, P. (2008). Forecasting risk attitudes: An

experimental study using actual and forecast gamble choices. Journal of Economic

Behavior & Organization, 68 (1), 1–17 9. Ladiray, D. (2006). Économétrie, prévision et analyse des données. Revista

Modulad, 35 10. Müller, U.K. (2007). A Theory of Robust Long-Run Variance Estimation. Journal

of Econometrics, 141, 1331-1352 11. Pesaran, H., Pick, A., Pranovich, M. (2013). Optimal forecasts in the presence of

structural breaks. Journal of Econometrics, 177 (2), 134-152 12. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - fi nanciară, instrument al managementului

întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti

13. Weizsacker, G. (2010). Do We Follow Others when We Should? A Simple Test of

Rational Expectations. American Economic Review, 100, 2340-2360


Metode utilizate în contabilitatea analitică a mărfurilor

Drd. Maria MIREA ([email protected])


Drd. Doina AVRAM ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Drd. Doina BUREA ([email protected]) Academia de Studii Economice din București

Abstract O problemă esențială în aplicarea sistemului ERP (Enterprise Resorts Planning) o constituie selectarea și utilizarea metodelor statistice utilizate. În mod normal aceste metode pot fi : metoda operativ-contabilă care contribuie la reducerea lucrărilor de evidență analitică a stocurilor asigurând astfel o interpretare mai rapidă. De asemenea, metoda cantitativ valorică este cea care utilizează cantitațile asociate cu prețurile care dau valoarea acestora. O altă metodă utilizată în contabilitatea analitică în vederea introducerii sistemului ERP este metoda global-valorică. În acest context, apare nevoia uneori a utilizării costului mediu ponderat (CMP) care arată un cost mediu ponderat trebuie să stea la baza aprecierii valorilor pentru mărfurile care intră în gestiune, metoda prima intrare-prima ieșire (FIFO) este adesea utilizată dar la concurență cu metoda ultima intrare-prima ieșire (LIFO), ambele pornind și de la nevoia de utilizare a mărfurilor care intră în stoc. De asemenea metoda costului standard este una care se utilizează pe larg și ea ține de situația întâlnită în cadrul societății despre care este vorba. Cuvinte cheie: metodă cantitativ-valorică, costul mediu ponderat, înregistrare contabilă, costul standard Clasifi carea JEL: D24, D61, M41

Introducere

În cadrul acestui articol, accentul a fost pus pe stabilirea și analiza metodelor care pot fi utilizate în contabilitatea analitică în vederea introducerii

sistemului ERP adică Enterprise Resorts Planning. Este important ca o

societate comercială să facă aprovizionarea în funcție de nevoile procesului

tehnologic, în funcție de costul resurselor, de posibilitatea de a nu bloca

aceste resurse, astfel încât să se obțină rezultatele maxime. Sunt analizate

rând pe rând metodele utilizabile, prezentându-se avantajele și dezavantajele fi ecăreia dintre acestea. Desigur, sunt exemplifi cate cu date certe modalitățile


presupuse de utilizare a uneia sau alteia dintre metode, așa încât să existe doar că fi scalitatea și rentabilitatea să fi e respectate, dar, deasupra tuturor trebuie să se vadă efectul fi ecărei metode utilizate în ceea ce privește asigurarea unei rentabilități superioare.

Literature review Ambos, Andersson și Birkinshaw (2010), Manolopoulos (2018) au tratat aspecte privind activitatea multinaționalelor. Anghel (2016), Spătaru (2011) au prezentat noțiuni fundamentale ale analizei economico-fi nanciare. Anghel (2015) a evidențiat aspecte ale contabilității activelor curente în cadrul instituțiilor publice. Anghelache și Anghel (2019) au analizat principalii indicatori statistici utilizați în analizele economice. Anghelache, Anghelache, Gheorghe, Marinescu și Bichir (2011) au studiat conturile unităților instituționale. Calota (2015), Coman (2009) au studiat metodele de evaluare a stocurilor. Conforto și Amaral (2010) au cercetat elemente privind planifi carea și controlul proiectelor inovatoare. Feleagă și Feleagă (2012) au examinat o abordare europeană și internațională a contabilității fi nanciare. Turner, Ledwith și Kelly (2010) au analizat managementul proiectelor în IMM-uri.


În conformitate cu regulamentul de aplicare a legii contabilităţii, contabilitatea valorilor materiale se poate organiza după două metode: inventarul permanent; inventarul intermitent. În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric. Inventarul intermitent, care poate fi aplicat în unităţile patrimoniale din categoria celor mici şi mijlocii, constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor şi valoarea stocurilor fi nale, determinate pe baza inventarierii. În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se organizează după următoarele metode în funcţie de specifi cul activităţii: metoda operativ-contabilă (pe solduri); metoda cantitativ-valorică (pe fi şe de cont analitic); metoda global-valorică.

Metoda operativ-contabilă Această metodă contribuie la reducerea lucrărilor de evidenţă analitică a stocurilor, deoarece nu se mai folosesc fi şele contabile analitice pe feluri de materiale şi se întăreşte controlul exercitat de către serviciul contabilităţii


asupra gestionărilor prin punctajul cu fi şele de magazie a tuturor documentelor înregistrate. În cadrul acestei metode, la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ţine evidenţa valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe şi subgrupe de bunuri. Verifi carea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitatea generală se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fi şele de magazie în registrul stocurilor. Tehnica de lucru este următoarea: documentele justifi cative sunt înregistrate de gestionar în fi şele de magazie, stabilind stocul după fi ecare operaţie. Periodic, serviciul de contabilitate verifi că înregistrările făcute în fi şele de magazie şi preia documentele respective, împreună cu borderourile întocmite de către gestionar, separat pentru materialele intrate şi respectiv cele ieşite, înscriind preţul şi calculând valoarea aferentă documentului. În continuare, serviciul contabilitate centralizează documentele preluate de la magazie şi le însumează în cadrul fi ecărui borderou pe grupe de materiale şi pe conturi corespondente (debitoare sau creditoare). Totalurile stabilite sunt înscrise în „Situaţia de mişcări lunare“, întocmită separat pentru intrări şi ieşiri. În cadrul ei sunt stabilite coloane pentru fi ecare gestionar şi rânduri pentru grupe de materiale, valoric. La sfârşitul fi ecărei luni se totalizează situaţiile şi se stabilesc două categorii de totaluri care servesc pentru determinarea valorii stocurilor existente la sfârşit de lună pe grupe de materiale şi gestionari. În acest scop, la soldurile iniţiale de la începutul lunii se scad ieşirile din depozit, iar la sfârşit de lună stocurile din fi şele de magazie se înscriu în registrul stocurilor şi se înmulţesc cu preţul lor. Existenţele fi zice înscrise în acest registru trebuie să corespundă cu stocul stabilit prin fi şele de magazie.

Metoda cantitativ-valorică

În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generală evidenţa cantitativ-valorică. Această metodă prezintă următoarele caracteristici: § documentele de intrare şi ieşire se înregistrează mai întâi cantitativ

în fi şele de magazie, care se ţin la locurile de depozitare; § aceleaşi documente, grupate pe operaţii de intrare şi ieşire se

înregistrează separat în borderouri şi se predau la biroul contabilităţii;


§ la biroul contabilităţii se înregistrează pe grupe sau subgrupe de materiale şi pe locuri de consum fi ind evaluate cantităţile la preţul de înregistrare şi stabilirea conturilor în care urmează a fi înscrise operaţiile respective;

§ după prelucrarea datelor din documente se înregistrează cantitativ şi valoric materialele în fi şele de conturi analitice deschise pe feluri de materiale şi locuri de depozitare;

§ se completează centralizatorul de materiale în baza înregistrărilor din fi şele contabile a intrărilor (zilnic) şi ieşirilor (lunar).

Verifi carea concordanţei între datele înregistrate în conturile sintetice şi analitice de materii şi materiale se efectuează la sfârşitul lunii prin punctajul dintre cantităţile înregistrate în fi şele de magazie cu cele din fi şele de cont analitic din contabilitate, întocmindu-se balanţe de verifi care ale conturilor analitice.

Metoda global–valorică

Această metodă constă în ţinerea evidenţei numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate. Şi în acest caz, periodic, se face controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii cu cele din contabilitate. Fişele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune în care zilnic sunt înregistrate valoric intrările şi ieşirile, pe baza documentelor justifi cative şi se stabileşte soldul la sfârşitul zilei. Raportul de gestiune zilnic se întocmeşte în două exemplare: unul dintre ele împreună cu documentele justifi cative se transmit la compartimentul de contabilitate unde se verifi că legalitatea şi corectitudinea documentelor înregistrate în raport cu registrul, preţurile precum şi evaluarea calculelor, iar după constatarea corectitudinii se vizează şi se înregistrează în Fişa contabilă analitică a fi ecărui gestionar. Controlul înregistrărilor din evidenţa gestionarilor şi contabilitate se face periodic prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune şi fi şa contabilă. Această metodă se aplică cu precădere pentru evidenţa mărfurilor afl ate în societăţi comerciale cu amănuntul.


CONTABILITATEA STOCURILOR

�

%%�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

��

��

��

2��

��

2��

��%!��

��

��2��

��

� ��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

Ieşirile mărfurilor din unitatea patrimonială pot avea următoarele destinaţii: - vânzarea cu plată integrală în numerar care se realizează prin diferite forme; - vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător, bazată pe documentele: Bon de vânzare, Borderoul bunurilor de vânzare (pe gestiuni), Monitorul şi Raportul de gestiune; - vânzarea mărfurilor cu eliberarea de bon şi înregistrarea în aparate de casă, bazată pe Bonul de vânzare, Banda de control a casei de marcat, Monitorul şi Raportul de gestiune; - vânzarea cu plata direct de la vânzător bazată pe documentele: Monetar, Raport de gestiune; - vânzarea prin autoservire bazată pe documentele: Tichet de masă, Monetar, Raport de gestiune; - vânzarea cu livrare la domiciliu prin casa de comenzi, bazată pe documentul: Dispoziţie de livrare-comandă. Încasările cu numerar fac obiectul consemnărilor zilnice în Registrul de casă, la coloana încasări. - restituirile către furnizori au la bază documentul Notă de predare restituire; - reducerile de preţuri sunt consemnate de comisia specială constituită în documentul inventar pentru schimbarea de preţ; - minusurile la inventar (în gestiune) din cauza forţei majore sunt consemnate de o comisie alcătuită în special prin Procesul verbal de scădere; - minusurile la inventar (în gestiune) cauzate de persoane răspunzătoare sunt imputate cu Decizia de imputare, Angajamentul de plată având în vedere


mărimea pagubei, numărul vinovaţilor, câştigul mediu al fi ecărui vinovat pe ultimele şase luni, numărul zilelor lucrate de fi ecare vinovat în perioada controlată, profesia, funcţia, meseria. Documentele folosite pentru eliberarea stocurilor de active circulante cu privire la materialele pentru consum sunt: Bonul de consum şi Fişa limită de consum. Valorile materiale trimise spre prelucrare la terţi se eliberează pe baza Dispoziţiei de livrare, Avizului de însoţire a mărfurilor pe care se face menţiunea „pentru prelucrare la terţi“. În ceea ce priveşte materialele prelucrate, la înapoiere se controlează dacă s-a primit cantitatea prelucrată corespunzător în raport cu normele de consum, iar pe documentele de recepţie, pentru evidenţa corectă, se face menţiunea „prelucrare“. Livrarea mărfurilor şi produselor fi nite către terţi se face pe baza facturii fi scale. Fişa de magazie este un document de evidenţă operativă a magaziei (depozitului) şi se întocmeşte separat pentru fi ecare sortiment de stocuri. Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitatea patrimonială (facturi, avize de însoţire, nota de intrare-recepţie etc.) după înregistrarea în fi şele de magazie, se predau serviciului de aprovizionare. După verifi care, avizare şi înregistrare în evidenţa tehnico-operativă a aprovizionării aceste documente se transmit la compartimentul de contabilitate în termenele stabilite de conducătorul compartimentului contabil-fi nanciar. Documentele primare de ieşire a stocurilor din depozite se predau direct la compartimentul contabilitate. În legătură cu operaţiile de intrare şi ieşire a bunurilor în şi din unitatea patrimonială se reţin obligaţiile prevăzute de lege: - bunurile materiale intrate în patrimoniu se consemnează în documente adecvate şi se operează în evidenţa locurilor de depozitare; - bunurile primite pentru prelucrare în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune; - bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite dar nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în patrimoniu; - bunurile sosite fără facturi se înregistrează ca intrări în gestiune, pe baza recepţiei şi a documentelor de însoţire; - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri de gestiune, pe baza documentelor care confi rmă ieşirea din gestiune. La ieşirea din patrimoniu sau scoaterea pentru consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează scăderea acestora din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţului utilizat pentru evaluarea loturilor ieşite.


În condiţiile în care, pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri materiale, mărfuri, ambalaje se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea contabilităţii de stocuri ieşite sau consumate, având la bază valoarea de intrare, reglementările şi standardele internaţionale recomandă următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP); metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO); metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO); metoda identifi cării specifi ce.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a costului iniţial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (Qs) plus cantităţile intrate (qi).

5/��L��

�

K�J

A�$��

/��5/��=�

�

Metoda CMP poate fi aplicată în două variante: - actualizarea costului unitar mediu ponderat după fi ecare intrare; - actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat, fi e lunar, fi e la alte perioade care, în principiu, să nu depăşească durata medie de stocare. Exemplifi căm modul de calcul al costului mediu ponderat folosind următoarele date:

Tabelul nr. 1Data Natura operaţiei Cantitatea Preţul unitar Valoarea01.01 Stoc iniţial 1.000 10 10.00002.03 Ieşiri -200 X X04.08 Ieşiri -100 X X04.09 Intrări 1.000 15 15.00005.10 Ieşiri -1.100 X X07.10 Ieşiri -300 X X08.11 Intrări 2.000 20 40.00010.12 Ieşiri -1.300 X X14.12 Stoc fi nal 1.000 X X

Notă: Varianta CMP după fi ecare modifi care. Datele sunt convenţionale.

Ieşirile sunt evaluate cu ultimul cost mediu ponderat, obţinut prin formula:

5/��L�K�J

A�$�

�

��

� Si = stocul precedent evaluat la costul mediu ponderat precedent (vechiul preţ mediu).

Prin aplicarea acestei variante se obţin următoarele valori de ieşire:


Tabelul nr. 2Mişcări Stoc

Data Cantitate Preţ CMP Valoare Cantitate Preţ CMP Valoare01.04 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -2.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000 15 +15.000 1.700 12,9412 22.00005.10 -1.100 12,9412 -14.235, 32 600 12,9412 7.764,68007.10 -300 12,9412 -3,882,360 300 12,9412 3.882,36008.11 +2.000 20 +40.000 2.300 19,0793 43.882,3610.12 -1.300 19,0793 -24.800,09 1.000 19,0793 19.079,27

Datele sunt convenţionale. Varianta actualizării CMP în funcţie de durata medie de stocare. Se determină durata unei rotaţii:

'�L�J

K��

��=� unde: Dr = durata unei rotaţii; Qi = cantităţi intrare; Qs = stocul mediu.

Costul mediu ponderat al aprovizionărilor este:

�

5/��L� ��?????��0---�?

---�22

---��---��

---�B----��2��

�

��

$�� 0�???�???��,��---�O��0�?????��.�� Stocul fi nal este evaluat la 18.333.333 lei (1.000 × 18,33333 lei). Această valoare este diferită de cea rezultată din varianta anterioară, fi ind mai mică. Prin varianta actualizării periodice a CMP, în condiţiile creşterii preţurilor, prin infl aţie, preţul de evaluare a stocului fi nal este mai mic decât ultimul preţ de aprovizionare, astfel că valoarea ieşirilor va fi mai mare decât în prima variantă, infl uenţând corespunzător cheltuielile de exploatare şi rezultatele fi nanciare.

Metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO) Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primului lot intrat, respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică. Luând ca exemplu datele din tabelul următor, prin aplicarea metodei FIFO rezultă următoarea evaluare a ieşirilor şi stocurilor.



Data Cantitate Preţ Valoare Cantitate Preţ Valoare01.02 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -20.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000 15 +15.000 700

1.0001015

7.00015.000

05.10 -1.100-700-400

1015

-7.000-6.000

600 15 9.000

07.10 -300 15 -4.500 300 15 4.50008.11 +2.000 20 +40.000 300

2.0001520

4.50040.000

10.12 -1.300300

-1.000

1520

-4.500-

20.000 1.000 20 20.000

Datele sunt convenţionale.

Prin această metodă ieşirile se estimează la valoarea de intrare, în ordinea intrării loturilor în gestiune.

Metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO) Ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este cel mai recent. După epuizarea ultimului lot, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior.


Data Cantitate Preţ Valoare Cantitate Preţ Valoare01.01 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -20.000 800 10 8.00002.03 -200 10 -2.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000

-15

-+15.000

-1.700

700-

10-

7.000- - - 1.000 15 15.00

05.10 -1.100-1.100

-100

-1510

--15.000-1.000

--

600

--

10

--

6.00007.10 -300 10 -3.000 300 10 3.00008.11 +2.000 20 20.000 2300

3002.000

-1020

-3.000

40.00010.12 1.300 20 -

26.0001.000

300700

-1020

-3.000

14.000Datele sunt convenţionale


Din analiza comparativă a acestor metode se poate observa

Tabelul nr. 5Costuri Metoda

Costul bunurilor din stoc la 01.01 10.000 10.000 10.000Costul bunurilor achiziţionate +55.000 +55.000 +55.000Costul bunurilor ieşite -45.920,07 -45.000 -48.000Costul bunurilor din stoc 31.12 19.079,27 20.000 17.000

Metodele FIFO şi LIFO dau rezultate extreme, prima evaluând stocul fi nal la ultimul cost de achiziţie – mai mare – face ca ieşirile să aibă o valoare mai mică faţă de valoarea determinată în metoda LIFO. Prin metoda CMP, calculată după fi ecare operaţiune, evaluările se situează ca mărime, între valorile date de celelalte două metode, în timp ce, prin calcularea costului mediu ponderat la sfârşitul lunii se va obţine un rezultat extrem (maximizează valoarea ieşirilor). Într-o perioadă caracterizată prin creşterea preţurilor, varianta LIFO este cea care realizează o mai bună corespondenţă între veniturile şi costurile cele mai recente; în schimb, varianta FIFO asociază veniturile obţinute costurilor cu cea mai mare vechime. În România, varianta LIFO este admisă ca metodă contabilă dar, cum regulile de determinare a rezultatului fi scal restrâng utilizarea ei de către contribuabili, aplicarea acestei metode nu este frecventă. Problemele ridicate de utilizarea metodei LIFO conduce la: subevaluarea stocurilor în bilanţ; descreşterea volumului fi zic real al stocurilor fi nale; nivelul ridicat al costurilor antrenate de introducerea şi operarea sistemului (metodei).

Metoda costului standard Întreprinderile, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pot să determine costuri şi preţuri prestabilite pentru a evalua stocurile, folosind costurile (preţurile) standard. Practic, aceste costuri pot fi costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o perioadă anterioară. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fi xe de înregistrare cu ajutorul cărora se evaluează şi înregistrează intrările şi ieşirile. Diferenţele dintre costul de înregistrare (standard) şi costurile efective de achiziţie sau de producţie se evidenţiază în costuri distincte. Pentru exemplifi care, se consideră marfa „X“, în luna martie, când stocurile au fost evaluate astfel: - 1 martie: Si 3.000 kg la cost de achiziţie 10 lei/kg. - 5 martie: intrare 5.000 kg la cost de achiziţie 10,5 lei/kg. - 9 martie: vânzare 4.000 kg. - 14 martie: intrare 6.000 kg la cost de achiziţie 11 lei/kg.


- 20 martie: vânzare 3.500 kg; - 28 martie: vânzare 4.500 kg; - 31 martie Sf. 2.000 kg. Dacă pentru marfa „X“ preţul fi x este de 10 lei/kg, fi şa costului se prezintă astfel: Fişa de stoc – Marfa: X, pe luna martie a.c.:

Tabelul nr. 6

Intrări Ieşiri Stoc

Data Operaţia Q P V Q P V Q P V

01.03 Si - - - - - - 3.000 10 30.000

05.03 Intrare 5.000 10 50.000 - - - 8.000

Între costurile de achiziţie şi costul standard au fost înregistrate diferenţe care au fost evidenţiate distinct. Aceste diferenţe se repartizează la sfârşitul lunii asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocului existent, cu ajutorul coefi cientului de repartizare al diferenţelor de preţ. Cota-parte din diferenţele de preţ aferente ieşirilor se va calcula prin înmulţirea valorii bunurilor ieşite cu coefi cientul calculat. Diferenţele nerepartizate ieşirilor corespund stocurilor existente la sfârşitul lunii. Dacă o întreprindere fabrică un număr mai mic de produse (de valoare mare) şi se poate şti cu certitudine în ce produs a fost înglobat fi ecare element din stoc, se poate adopta metoda identifi cării specifi ce. Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantităţii de stocuri la sfârşitul perioadei este cheia care conduce la supra sau subevaluarea profi tului.

Concluzii

Sistemul ERP este o metodă utilizată în planifi carea resurselor în vederea desfășurării unei activități rentabile. De aceea concluzia care se desprinde este aceea că metodele utilizate trebuie să fi e supuse în primul rând unei analize atente, așa încât să se identifi ce toate aspectele care pot duce la obținerea unei rentabilități superioare. Indicatorii calculați pe seama acestor modalități de asigurare a stocurilor necesare producției sunt foarte importante în contextul tehnologiilor de fl ux, întrucât la momentul fi ecărei perioade stocurile trebuie să fi e sufi ciente înțelegând prin aceasta nici prea mari, nici prea reduse, ținând cont de procesuil tehnologic utilizat de societatea comercială care adoptă acest sistem de planifi care a resurselor utilizând sistemul Enterprise Resorts Planning. Acest concept este utilizat pe scară largă și își face loc și în economia românească.


Bibliografi e selectivă 1. Ambos, T.C., Andersson, U., Birkinshaw, J.M. (2010). What are the consequences

of initiative-taking in multinational subsidiaries?. Journal of International Business

Studies, 41 (7), 1099 – 1118 2. Anghel, I. (coordonator) (2016). Analiza şi evaluare economico-fi nanciară. Studii

de caz, Editura ASE, Bucureşti 3. Anghel, M.G. (2015). Contabilitate publică. Teorie şi monografi i contabile. Note

de curs, Editura Artifex, Bucureşti 4. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a

doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti,

5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Gheorghe, M., Marinescu, R.T., Bichir, V.

(2011). Accounts of Institutional Units, International Symposium „Economic –

fi nancial crisis and urgency of reform”, Editura Artifex, pp. 122-136

6. Calota, T.O. (2015). Contabilitate. De la teorie la practică. Metodă si modelare,

Editura Universitară, Bucureşti

7. Coman, F. (2009). Contabilitate fi nanciară şi fi scalitate, Editura Economică,

Bucureşti

8. Conforto, E.C., Amaral, D.C. (2010). Evaluating an agile method for planning and

controlling innovative projects. Project Management Journal, 41 (2), 73-80

9. Feleagă, N., Feleagă, L. (2012). Contabilitate fi nanciară. O abordare europeană și

internațională, ediția a doua. Volumul 1 - Contabilitate fi nanciară fundamentală,

Editura Economică, București

10. Manolopoulos, D. (2018). Entrepreneurship and Multinational Subsidiaries’

Performance in an Era of Financial Crisis and Economic Uncertainty. Journal of

East-West Business, 1-18

11. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - fi nanciară, instrument al managementului

întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti

12. Turner, R, Ledwith, A., Kelly, J. (2010). Project management in small to medium-

sized enterprises: Matching processes to the nature of the fi rm. International

Journal of Project Management, 28 (8), 744-755


METHODS USED IN ANALYTICAL ACCOUNTING OF GOODS

Maria MIREA PhD Student ([email protected])


Doina AVRAM Ph.D Student ([email protected])


Doina BUREA PhD Student ([email protected])


Abstract An essential issue in the application of the ERP (Enterprise Resorts

Planning) system is the selection and use of the statistical methods used.

Normally, these methods can be: the operative-accounting method that

contributes to the reduction of the works of analytical records of the stocks

thus ensuring a faster interpretation. Also, the quantitative value method is

the one that uses the quantities associated with the prices that give their value.

Another method used in analytical accounting for the introduction of the ERP

system is the global-value method. In this context, sometimes the need for the

use of the weighted average cost (CMP) which shows a weighted average cost

should be the basis of the appreciation of the values for the goods entering

the management, the fi rst-in-fi rst-out (FIFO) method is often used but in

competition with the last entry-fi rst (LIFO) method, both starting from the

need to use the goods that come into stock. Also the standard cost method is

one that is widely used and it depends on the situation encountered within the

company in question.

Keywords: quantitative-value method, weighted average cost,

accounting record, standard cost

JEL Classifi cation: D24, D61, M41

Introduction

In this article, the focus has been on establishing and analyzing the methods that can be used in analytical accounting for the introduction of the ERP system, ie Enterprise Resorts Planning. It is important for a trading company to make the supply according to the needs of the technological process, according to the cost of the resources, the possibility of not blocking these resources, so that the maximum results can be obtained. The usable methods are analyzed one by one, presenting the advantages and disadvantages of each of them. Of course, the supposed modalities of using one or the other methods are exemplifi ed with clear data, so that only taxation and profi tability


are respected, but above all one must see the eff ect of each method used in

ensuring a higher profi tability.

Literature review Both, Andersson and Birkinshaw (2010), Manolopoulos (2018)

discussed aspects of multinational activity. Anghel (2016), Spătaru (2011)

presented fundamental notions of the economic-fi nancial analysis. Anghel

(2015) highlighted aspects of accounting of current assets within public

institutions. Anghelache and Anghel (2019) analyzed the main statistical

indicators used in the economic analyzes. Anghelache, Anghelache, Gheorghe,

Marinescu and Bichir (2011) studied the accounts of the institutional units.

Calota (2015), Coman (2009) studied stock valuation methods. Conforto and

Amaral (2010) investigated elements regarding the planning and control of

innovative projects. Feleagă and Feleagă (2012) examined a European and

international approach to fi nancial accounting. Turner, Ledwith and Kelly

(2010) analyzed project management in SMEs.

Methodology, data, results and discussions According to the accounting law regulation, the accounting of material

values can be organized according to two methods: permanent inventory;

intermittent inventory.

Under the conditions of the use of the permanent inventory, in the

accounting are recorded all the operations of entry and exit, which allows the

establishment and the knowledge at any time of the stocks, both quantitative

and value.

The intermittent inventory, which can be applied in the patrimonial

units of the small and medium category, consists in establishing the outputs

and recording them in the accounting on the basis of the inventory of stocks at

the end of the period. In this case the outputs are determined as the diff erence

between the value of the initial stocks plus the value of the inputs and the

value of the fi nal stocks, determined on the basis of the inventory.

In case of using the permanent inventory, the analytical accounting

of the stocks is organized according to the following methods according to

the specifi c activity: the operative-accounting method (on balances); the

quantitative-value method (on analytical account sheets); the global-value

method.

The operative-accounting method This method contributes to the reduction of the analytical records

work of the stocks, because the analytical accounting records are no longer


used on material types and the control exercised by the accounting service over the management is strengthened by scoring with the records of all the registered documents. Within this method, the quantitative record of the material goods by categories is kept at the place of storage, in the general accounting, the value record is kept by management, and within the management, by groups and subgroups of goods. Checking the accuracy and consistency of the records from the records of deposits with those of the general accounting is done monthly by evaluating the quantitative stocks transcribed from the warehouse records in the inventory register. The working technique is as follows: the supporting documents are recorded by the manager in the warehouse records, establishing the stock after each operation. Periodically, the accounting service verifi es the records made in the warehouse records and takes the respective documents, together with the borders drawn up by the manager, separately for the incoming and outgoing materials, writing the price and calculating the value related to the document. Next, the accounting service centralizes the documents taken from the warehouse and summes them within each sheet on groups of materials and on correspondent accounts (debtors or creditors). The established totals are entered in the „Monthly Movement Situation”, drawn up separately for inputs and outputs. Within it are established columns for each manager and rows for groups of materials, value. At the end of each month, the situations are totalized and two categories of totals are used to determine the value of the stocks at the end of the month by groups of materials and managers. For this purpose, the initial balances from the beginning of the month decrease the exits from the warehouse, and at the end of the month the stocks from the store records are entered in the inventory register and are multiplied by their price. The physical stocks entered in this register must correspond to the stock established by the warehouse records.

Quantitative-value method In case of using this method at the place of storage, the quantitative record is kept by categories of goods, and in the general accounting the quantitative-value record. This method has the following characteristics:


§ the entry and exit documents are fi rst recorded quantitatively in the warehouse records, which are kept at the storage places;

§ the same documents, grouped by input and output operations, are recorded separately in brochures and handed over to the accounting offi ce;

§ the accounting offi ce records on groups or subgroups of materials

and on places of consumption being evaluated the quantities at the

registration price and the establishment of the accounts in which the

respective operations are to be entered;

§ after the processing of the data from the documents, the materials

are recorded quantitatively and in value in the analytical accounts

sheets opened on the types of materials and places of storage;

§ the centralizing of materials is completed based on the entries in the

accounting records of the entries (daily) and the exits (monthly).

The verifi cation of the concordance between the data recorded in the synthetic and analytical accounts of materials and materials is performed at the end of the month by scoring between the quantities recorded in the warehouse records with those of the analytical account sheets in the accounting, drawing up balances for the verifi cation of the analytical accounts.

The global-value method This method consists in keeping the records only in value, both at the level of management and in accounting. And in this case, periodically, the consistency of the records from the records of the management with those of the accounting is checked. The warehouse records are replaced by the Management Register in which daily entries and exits are valued, based on the supporting documents and the balance is established at the end of the day. The daily management report is drawn up in two copies: one of them together with the supporting documents is sent to the accounting department where the legality and the correctness of the documents recorded in relation to the register, the prices and the evaluation of the calculations are verifi ed, and after the correctness is ascertained and the records in the analytical accounting fi le of each manager. The control of the records from the records of the managers and accounting is done periodically by comparing the balances in the management report and the accounting fi le. This method is mainly applied to the record of goods in retail companies.


STOCK ACCOUNTING

/�

�

..�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

��

��

��

3��0��#��

��

.��"*��

!�))�

��

��3��0��#��

3�=��

��

��

��

��@� ��

��

��

��

��

��

,��

��

��

The exits of the goods from the heritage unit can have the following destinations: - the sale with full payment in cash that is realized through diff erent

forms;

- selling on the basis of the documents issued by the seller, based on

the documents: Sales voucher, Sale goods bill (by management), Monitoring

and Management Report;

- sale of goods with the issuance of a voucher and registration in home

appliances, based on the voucher, the control band of the cash register, the

Monitor and the Management Report;

- selling with direct payment from the seller based on the documents:

Monetary, Management report;

- self-service sale based on the documents: Meal ticket, Monetary,

Management report;

- sale with home delivery through the order house, based on the

document: Delivery order order.

The cash receipts are subject to daily records in the cash register, in

the collection column.

- refunds to suppliers are based on the document Delivery note refund;

- price reductions are recorded by the special commission set up in the

inventory document for the price change;

- inventory losses (under management) due to force majeure are

recorded by a commission made up in particular by the Minutes of decrease;

- the inventory losses (in management) caused by responsible persons

are imputed with the imputation decision, the payment commitment taking


into account the size of the damage, the number of the guilty, the average earnings of each culprit over the last six months, the number of days worked by each culprit in the controlled period , profession, position, job. The documents used to issue inventories of current assets in respect of consumables are: Consumer voucher and Consumer limit sheet. The material values sent for processing to third parties are issued on the basis of the Delivery Provision, the Notice accompanying the goods on which the mention “for processing to third parties” is made. Regarding the processed materials, the return is checked if the quantity processed properly received in relation to the consumption norms has been received, and on the reception documents, for the correct record, the mention “processing” is made. Delivery of goods and fi nished products to third parties is made on the basis of the tax invoice. The warehouse record is an operational record document of the warehouse (warehouse) and is prepared separately for each assortment of stocks. The documents referring to the material values entered in the patrimonial unit (invoices, accompanying notices, entry-receipt note, etc.) after registration in the warehouse records, are delivered to the supply service. After verifi cation, approval and registration in the technical-operative record of the supply of these documents, they are sent to the accounting department within the deadlines established by the manager of the accounting-fi nancial department. The primary documents for the exit of stocks from deposits are delivered directly to the accounting department. In connection with the operations of entering and leaving the goods in and from the patrimonial unit, the obligations stipulated by the law are retained: - the material goods entered in the patrimony are recorded in suitable documents and are operated in the records of the storage places; - the goods received for processing in custody or in consignment are received and recorded separately as entries in management; - the material goods that are being supplied or arrived but not received are recorded separately in accounting as an entry into the patrimony; - the goods arrived without invoices are recorded as entries in management, based on the reception and the accompanying documents; - the goods delivered, but not invoiced, are recorded as management outputs, based on the documents confi rming the exit from management. When leaving the assets or removing them for consumption, the stocks are evaluated and their decrease in management is recorded at their entry value.


The fundamental problem of the records at the exit of the purchased or manufactured stocks is that of the price used to evaluate the outgoing lots. If, during the course of the activity, the same types of material goods, goods, packaging are purchased at diff erent prices, for evaluating the

accounting of outgoing or consumed stocks, based on the value of the entry, the

international regulations and standards recommend the following evaluation

methods : the weighted average cost method (CMP); fi rst entry method -

fi rst exit (FIFO); last entry method - fi rst exit (LIFO); specifi c identifi cation

method.

Weighted average cost method (CMP) The weighted average unit cost is calculated as the ratio between the

total value of the initial cost (Si) plus the total value of the inputs (Vi) and the

quantity existing in the initial stock (Qs) plus the quantities entered (qi).

5/��L��

�

K�J

A�$��

/��5/��=�

�

The CMP method can be applied in two variants:

- updating the weighted average unit cost after each entry;

- periodic updating of the weighted average unit cost, either monthly

or at other periods which, in principle, do not exceed the average storage

duration.

We exemplify the calculation of the weighted average cost using the

following data:

Table no. 1

DateNature of the

operationQuantity Unit price Value

01.01 Initial stock 1.000 10 10.00002.03 Outputs -200 X X04.08 Outputs -100 X X04.09 Inputs 1.000 15 15.00005.10 Outputs -1.100 X X07.10 Outputs -300 X X08.11 Inputs 2.000 20 40.00010.12 Outputs -1.300 X X14.12 Final stock 1.000 X X

Note: CMP variant after each change. The data is conventional.

The outputs are evaluated with the last weighted average cost,

obtained by the formula:


5/��L�K�J

A�$�

�

��

�

Si = the previous stock evaluated at the previous weighted average cost (old average price). By applying this variant the following output values are obtained:

Table no. 2Movements Stock

Date Quantity CMP price Value Quantity CMP price Value01.04 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -2.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000 15 +15.000 1.700 12,9412 22.00005.10 -1.100 12,9412 -14.235, 32 600 12,9412 7.764,68007.10 -300 12,9412 -3,882,360 300 12,9412 3.882,36008.11 +2.000 20 +40.000 2.300 19,0793 43.882,3610.12 -1.300 19,0793 -24.800,09 1.000 19,0793 19.079,27The data is conventional.

CMP update variant depending on the average storage time. The duration of a rotation is determined:

'�L�J

K��

��=� where: Dr = duration of a rotation; Qi = input quantities; Qs = average stock.

The weighted average cost of supplies is:

�

5/��L� ��?????��0---�?

---�22

---��---��

---�B----��2��

�

��

$�� 0�???�???��,��---�O��0�?????��.��

The fi nal stock is valued at 18,333,333 lei (1,000 × 18.33333 lei). This value is diff erent from the one from the previous version, being

smaller.

By the variant of the periodic update of the CMP, under the conditions

of the price increase, by infl ation, the price of valuation of the fi nal stock is

lower than the last supply price, so that the value of the outputs will be higher


than in the fi rst variant, appropriately infl uencing the operating expenses and the results. fi nancial.

First-in-fi rst-out (FIFO) method According to this method, the goods left from the management are evaluated at the cost of purchase of the fi rst lot entered, respectively of the item that is older in stock. As the lot runs out, the inventories out of management are evaluated at the purchase cost of the next lot, in chronological order. Taking the data from the following table as an example, applying the FIFO method results in the following evaluation of outfl ows and stocks.


Date Quantity Price Value Quantity Price Value01.02 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -20.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000 15 +15.000 700

1.0001015

7.00015.000

05.10 -1.100-700-400

1015

-7.000-6.000

600 15 9.000

07.10 -300 15 -4.500 300 15 4.50008.11 +2.000 20 +40.000 300

2.0001520

4.50040.000

10.12 -1.300

300-

1.000

1520

-4.500-

20.000 1.000 20 20.000

The data is conventional.

By this method the outputs are estimated at the input value, in the order of the lots entering the management.

Last Input - First Output Method (LIFO) The exits are evaluated at the cost of the last lot entered, respectively of the article that is the most recent. After the last batch is exhausted, the outgoing quantities will be evaluated at the cost of the previous batch.



Date Quantity Price Value Quantity Price Value01.01 - - - 1.000 10 10.00002.03 -200 10 -20.000 800 10 8.00002.03 -200 10 -2.000 800 10 8.00004.08 -100 10 -1.000 700 10 7.00004.09 +1.000

-15-

+15.000-

1.700700

-10

-7.000

- - - 1.000 15 15.0005.10 -1.100

-1.100-100

-1510

--15.000-1.000

--

600

--

10

--

6.00007.10 -300 10 -3.000 300 10 3.00008.11 +2.000 20 20.000 2300

3002.000

-1020

-3.000

40.00010.12 1.300 20 -

26.0001.000300700

-1020

-3.000

14.000The data is conventional

From the comparative analysis of these methods it is observed:Table no. 5

Costs MethodCost of goods in stock at 01.01 10.000 10.000 10.000Cost of purchased goods +55.000 +55.000 +55.000Cost of goods left -45.920,07 -45.000 -48.000Cost of goods in stock 31.12 19.079,27 20.000 17.000

FIFO and LIFO methods give extreme results, the fi rst evaluating the fi nal stock at the last purchase cost - higher - makes the outputs have a lower value than the value determined in the LIFO method. Through the CMP method, calculated after each operation, the assessments are located in size, between the values given by the other two methods, while, by calculating the weighted average cost at the end of the month, an extreme result will be obtained (maximizing the value of the outputs). In a period characterized by rising prices, the LIFO variant is the one that achieves a better correspondence between the latest revenues and costs; In contrast, the FIFO variant associates the income obtained with the costs with the highest seniority. In Romania, the LIFO variant is admitted as an accounting method but, as the rules for determining the fi scal result restrict its use by taxpayers, the application of this method is not frequent. The problems raised by using the LIFO method lead to: undervaluation of stocks in the balance sheet; decrease of the actual physical volume of the fi nal stocks; the high level of costs incurred by the introduction and operation of the system (method).


Standard cost method The enterprises, in the context of internal management accounting, can determine pre-determined costs and prices to evaluate inventories, using standard costs (prices). Basically, these costs can be pre-calculated costs or average costs from a previous period. In the case of using this method of valuation, the goods are fi xed, in advance, the fi xed costs of registration with which to evaluate and record the inputs and outputs. The diff erences between the registration cost (standard) and the actual purchase or production costs are highlighted in distinct costs. For example, the „X” merchandise is considered in March, when the stocks were evaluated as follows: - March 1: Si 3,000 kg at the purchase cost 10 lei / kg. - March 5: entry 5,000 kg at the purchase cost 10.5 lei / kg. - March 9: sale 4,000 kg. - March 14: entry 6,000 kg at the cost of purchase 11 lei / kg. - March 20: 3,500 kg sale; - March 28: sale 4,500 kg; - March 31 St. 2,000 kg. If for the „X” merchandise the fi xed price is 10 lei / kg, the cost sheet is as follows: Stock sheet - Goods: X, on March a.c .:

Table no. 6Inputs Outputs Stock

Date Operation Q P V Q P V Q P V01.03 Si - - - - - - 3.000 10 30.00005.03 Input 5.000 10 50.000 - - - 8.000

The diff erences were recorded between the purchase costs and the

standard cost, which were highlighted separately. These diff erences are

distributed at the end of the month on the value of the goods issued and on

the existing stock, with the help of the coeffi cient of distribution of the price

diff erences. The share of the price diff erences related to the outputs will be

calculated by multiplying the value of the outputs by the calculated coeffi cient.

The diff erences distributed to the outputs correspond to the stocks existing at the end of the month. If a company manufactures a smaller number of (high value) products and one can know with certainty what product each item in the stock was included in, the specifi c identifi cation method can be adopted. Taxation and profi tability are the main factors that determine the adoption of one method or another, because the evaluation of the quantity of stocks at the end of the period is the key that leads to the overestimation or underestimation of the profi t.


Conclusions The ERP system is a method used in resource planning in order to carry out a profi table activity. Therefore, the conclusion that emerges is that the methods used must fi rst be carefully analyzed, so that all the aspects that can lead to higher profi tability can be identifi ed. The indicators calculated on the basis of these ways of ensuring the stocks needed for production are very important in the context of fl ow technologies, since at the time of each period the stocks must be suffi cient, thus understanding neither too large nor too low, taking into account

the technological process used by the company. business that adopts this resource

planning system using the Enterprise Resorts Planning system. This concept is

widely used and also has its place in the Romanian economy.

References 1. Ambos, T.C., Andersson, U., Birkinshaw, J.M. (2010). What are the consequences

of initiative-taking in multinational subsidiaries?. Journal of International Business

Studies, 41 (7), 1099 – 1118

2. Anghel, I. (coordonator) (2016). Analiza şi evaluare economico-fi nanciară. Studii

de caz, Editura ASE, Bucureşti 3. Anghel, M.G. (2015). Contabilitate publică. Teorie şi monografi i contabile. Note

de curs, Editura Artifex, Bucureşti 4. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a

doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti, 5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Gheorghe, M., Marinescu, R.T., Bichir, V.

(2011). Accounts of Institutional Units, International Symposium „Economic – fi nancial crisis and urgency of reform”, Editura Artifex, pp. 122-136

6. Calota, T.O. (2015). Contabilitate. De la teorie la practică. Metodă si modelare, Editura Universitară, Bucureşti

7. Coman, F. (2009). Contabilitate fi nanciară şi fi scalitate, Editura Economică, Bucureşti 8. Conforto, E.C., Amaral, D.C. (2010). Evaluating an agile method for planning and

controlling innovative projects. Project Management Journal, 41 (2), 73-80 9. Feleagă, N., Feleagă, L. (2012). Contabilitate fi nanciară. O abordare europeană și

internațională, ediția a doua. Volumul 1 - Contabilitate fi nanciară fundamentală, Editura Economică, București

10. Manolopoulos, D. (2018). Entrepreneurship and Multinational Subsidiaries’ Performance in an Era of Financial Crisis and Economic Uncertainty. Journal of

East-West Business, 1-18 11. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - fi nanciară, instrument al managementului

întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti 12. Turner, R, Ledwith, A., Kelly, J. (2010). Project management in small to medium-

sized enterprises: Matching processes to the nature of the fi rm. International

Journal of Project Management, 28 (8), 744-755

Documents

Romanian Statistical Review Supplement nr. 8 / 2019 · al urmăririi însușirilor esențiale ale determinărilor cantitative, după nivelul în care se desfășoară analiza acestea