Revista Puncte de vedere

Liceul Tehnoilogic „Aurel Vlaicu” Cluj-Napoca

B-dul Muncii nr. 199-201, 400641, Cluj-Napoca

Tel: 0264 415119 Tel/Fax: 0264 415117

E-mail. [email protected]

Web: www.gsavlaicu.ro

Nr. 1/An școlar 2013-2014

Coordonatori: Dir. Prof. Olimpia Mera

Prof. Florentina Răcătăianu

Redactor: Ciorca Mădălina

ISSN 2069 – 8909

ISSN-L = 2069 – 8909

http://www.gsavlaicu.ro/

CUPRINS

INTERVIUL "PUNCTE DE VEDERE"

AUREL VLAICU SAU NOSTALGIA ROMÂNEASCĂ A ZBORULUI

DE DRAGOBETE IUBEŞTE CA-N POVESTE

SĂPTĂMANA „SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN”

GASTRONOMIA FRANCEZĂ

POLUAREA- ÎNTRE DEZVOLTARE ŞI DEZASTRU

CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS

AMICII ŞTIINŢEI MATEMATICE

CLUJUL IN SECOLUL AL XIX-LEA

SĂ NE CUNOAŞTEM TRADIŢIILE ŞI PORTUL POPULAR

MINTE SĂNATOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

CRUCEA ROŞIE

INTERACŢIONEZ MĂ ADAPTEZ, COMUNIC ŞI ÎNVĂŢ

O CARIERĂ ÎN INGINERIE

ZIUA DIRIGINTELUI

MICII ARTIŞTI

ACTIVITATE DE ECOLOGIZARE

1 DECEMBRIE

TO BE OR NOT TO BE: E-BOOK

PILE ELECTRICE

ASPECTE PRIVIND MANIFESTAREA LA NIVEL NAŢIONAL “O CARIERĂ ÎN

INGINERIE”, UTC-N

REZULTATELE ELEVILOR LA CONCURSURI EDUCAȚIONALE

GĂSIREA UNUI LOC DE MUNCĂ- O ADEVĂRATĂ PROVOCARE

CURIOZITĂȚI

CÂND SAVANȚII SE RELAXEAZĂ

COMUNICAREA VEŞTILOR RELE DE CĂTRE ADULT, COPILULUI

CE SPUNE NUMELE TĂU DESPRE TINE

CÂT DE BINE TE IMPUI?

DOR DE COPII

POEZIE PENTRU EA

VARA PE ULIŢĂ

INTERVIUL "PUNCTE DE VEDERE"

Reporter Ciorca Mădălina: Doamna

profesoară Maria Mărginean, cum aţi

descoperit poezia, cum aţi început să

scrieţi?

Prof. Maria Mărginean: De fapt poezia m-a

descoperit pe mine, în sensul că atunci când

apare este ca o adiere ce îți dă târcoale și

care nu-ți dă liniște până nu o așterni.

Acesta a fost unul din cele mai mari chinuri

ale poeților și oamenilor de creație ce au fost

închisi de comuniști, să nu-și poată așterne

inspirația pe hârtie. Este o durere ce nu se

poate spune ca poet să nu ai stilou și hârtie să

poți scrie ceea ce te inundă.

Rep. C.M: Învăţăm la şcoală despre arta

poetică la Eminescu, arta poetică la

Bacovia şi mai ales arta poetică la

Arghezi. Ce ar însemna arta poetică pentru

Maria Mărginean?

Prof. M.M: Este o intrebare dificilă, iar

răspunsul îl vor da sunetele sufletelor care

se vor regăsi în aceste versuri și vor fi

încurajate să-și amplifice iubirea si

sensibilitatea, soluția cea mai înțeleaptă, de

luptă dreaptă a unui om în această lume,

pentru că, așa cum spune și poezia, “Și tot

ce va rămâne e sufletul din tine”… Poezia

vorbește singură, ca și muzica, depinde

însa și de receptivitatea auditorilor.

Rep. C.M: Vă place să ascundeţi în spatele

metaforelor stări, senzaţii, gânduri reale ?

Prof. M.M: Sigur că toate poeziile sunt

exprimările unor simțăminte iar poezia

adevărată depășește mintea umană, ea

venind dintr-un tărâm al iubirii în care,

doar dacă îl simți puțin te simți mic, mic,

din ce în ce mai mic. Poeziile sunt libere,

fiecare se poate regăsi în felul său într-o

anumită ipostază, dar majoritatea exprimă

stări ale iubirii metaforizate, de acceptare a

stării umane și de aspirare permanentă la

iubirea divină.

Rep. C.M: Cum credeţi că se raportează

lumea de azi la poezie? Mai e căutată sau cel

puţin, gustată?

Prof. M.M: Lumea de azi nu are nimic nou

față de cea de ieri, dacă privim cu adevărat

înauntrul oamenilor. Dacă privim în afară, iar

din păcate mulți oameni privesc mai mult în

afară, da, este o mare schimbare, pentru că

sunt mult mai multe oferte pentru oameni de

a se risipi și a nu ajunge în centrul ființei lor,

unde fiecare are câte un mare dar pe care,

dacă nu și-l găsește, nu-și poate afla nici

liniștea și atunci nu poate nici iubi, nici citi

despre iubire. Dar eu sunt convinsă că sunt

multe comori ascunse în oamenii de azi și cu

siguranță există mult ritm și multă poezie

înauntrul tinerilor, iar aceștia vor gusta

versurile.

Rep. C.M: Cum vă raportați

dumneavoastră, din ipostaza de scriitoare, la

lumea de azi ? Vă inspiră, vă inhibă, vă

motivează ?

Prof. M.M: Sigur că mă inspiră dar acest

aspect este cel mai bine relevat în poezia

pe care am scris-o: “Am uitat...cât de mult

te iubesc ,/ Pe tine, Doamne,/ Si te

regăsesc,/ Fărâmi în oameni,/ Stropi în

iarbă…”. Pe de altă parte, omul când îți regăsește Sfințenia pusă în inima sa, își dă

seama de singuratatea lui în această lume

și tânjește doar după Dumnezeu. Dar după

cum am spus, Dumnezeu există în fiecare

dintre noi, toți avem ceva unic înauntru

nostru, fiind ca un puzzle în acest univers,

iar împreună formăm sfera perfectă.

Rep. C.M: V-aţi gândit să abordaţi şi alte

genuri de poezie?

Prof. M.M: Aici nu pot spune prea multe,

pentru că atunci când ai momente de

inspirație îți dai seama că ești doar un

slujitor, acea creație nu a venit de la tine,

nu este a ta și nu o poți controla. Mi-

amintesc de cuvintele Sf Apostol Pavel

“Ce ai de la tine și nu ai primit?”. Deci nu

ne putem lăuda nici cu ce am realizat și nici cu ce vom realiza, pentru că nimic nu

este de la noi, ci doar primim în dar.

Rep. C.M: Ştim că aţi publicat deja două

volume de poezie. Ce aveţi acum pe masa de

lucru?

Prof. M.M: De fapt am publicat un singur

volum de poezie, și 9 cărți de povești pentru toți oamenii cu suflet de copil și minte înțeleaptă. E adevărat că una dintre

povești, “Legenda Lunii”, este formată din

multă poezie și este o metaforă pentru

căderea omului de lângă Dumnezeu. Acum

am în lucru alte cărți de povești și o mică

carte de cugetări și maxime dintre care aș putea cita:“ Iarba plecată de ploaie greu o

taie coasa”. “Tot ce te pune la pământ e

doar un avânt spre înălțare”. “Decat să stai

pe un scaun perfect, făcut cu nervi și furie,

mai bine pe unul mai strâmb făcut cu drag

și bucurie”. “Oamenii aud cuvintele,

Dumnezeu, inima”. "Ploaia udă şi brazii

cei zvelţi şi înalţi şi iarba cea firavă şi

mică, dar furtuna rupe mai uşor un brad

înalt decât o frunzuliţă!"

În final, permiteți-mi să vă dăruiesc câteva

poezii:

Ascultă…

Ascultă tăcerea frunzei

și-nvață să asculṭi,

Tăcând să simṭi dulceaṭa

a frunzelor desculṭi,

Ascultă dimineaṭa,

şi-nvaṭă să răsari,

Cum soarele e gata,

privirea să i-o dai,

Ascultă adierea,

ce blând te înconjoară,

Când te afunzi şi iarăşi

tu să asculţi, mai stai.

De simṭi măcar puterea,

Ce ṭine frunza-n pom,

Ce nu o taie vântul,

Nici aspra ploaie-n ton,

Ci demnă se îndoaie,

Ca-n dansul de bujori,

De simṭi măcar aceea,

Ajunge ca să taci,

Pulsând a ta viaṭă,

tăcerea să o placi,

Iubirea ta să ardă

din inima cu dor,

ACELUIAṢI ce astăzi,

mai ṰINE FRUNZA-N POM...

Moto: “Omul primeşte de la Dumnezeu atâtea daruri, cât îşi deschide inima să folosească

celorlalţi cu ele”

Deodată

Tăiem toate surplusurile,

Rămânem aproape goi,

Inima ne saltă-n icoana din noi.

Neclintiţi cum stam ,

Stropeşte pe noi,

De Sus ne mai umple-n

icoana din noi.

Ţăşneşte o rază,

stam prinşi in mireasmă

Deasupra e Maica ,

Care ne veghează.

Rămânem fixaţi

pe-a coloanei spre Cer,

Se umple-năuntru,

cu-a dulceţii mister.

În rest o tăcere,

mai dulce ca-n miere,

Inima ne saltă se umple de stele.

Deodată

Stam nemişcaţi

sub icoana din Cer

Şi astăzi ne-aduce al lumii mister.

Am rămas de flămânzi

şi de goi ce eram,

Acum ,

iar noi stăm,

să ne umplem de har.

Picătura

Caut o picatură curată,

Ca lacrima de adevărată,

Lacrima picurată,

În stropi adunată,

Ce curge lin curăţitor ,

Peste obrazul unui dor.

Ascunsă-i taina întregii lumi,

În mii de stropi si picături,

Caut o picătură curată ,

Prin care curge Viaţa toată…

Cel ce ai iubit,

O, Doamne Cel ce ai iubit,

Şi cuiul cel intrat în mână

Şi biciul ce Te-a biciuit,

Şi lemnul ce te-a răstignit

Şi chinuri totul-ai suferit,

Prin dulcea-Ţi dragoste ce-o ai

Şi pentru cui şi pentru spini,

Şi pentru lemn şi pentru bici,

Doar să ne duci pe toti în rai.

O Doamne,

Am fost şi eu ciocan,

Şi cui

şi spin,

Dar m-ai iubit,

Primeşte-mi dragostea ce-Ţi dau

Şi pentru cuiul cel intrat,

În Sfănta Mână ce-ai întins,

Coboară Duhul Tău cel Sfânt,

În a mea inimă ce-o am

Şi Ţine-mă-n iubirea TA,

De-acum în veac nu mă lăsa,

Pentru-acel cui ce s-a sfintit,

A mele patimi să le stingi,

Străpunge-mi inima in Duh

Si Sfânt să-mi stai în pieptul meu,

Tu Doamne Cel Atotputernic,

Doar pentru cuiul cel intrat

În Mâna-ţi dreaptă ce ai dat,

O, Doamne Cel ce ai iubit

Şi cuiul care ţi-au infipt,

În măna-Ţi Sfântă ce-ai întins.

Şi cuiul-ndată s-a-nmuiat

De dragostea ce i s-a dat.

Desen: Ciorca Mădălina, cls. a XII-a

AUREL VLAICU SAU NOSTALGIA ROMÂNEASCĂ A ZBORULUI

100 DE ANI DE LA MOARTE

În urmă cu o sută de ani, într-o zi senină de septembrie, unul dintre cei

mai talentaţi ingineri europeni ai generaţiei sale, devenit celebru în domeniul

fascinant şi competitiv al aviaţiei de pionierat, se prăbuşea lângă Câmpina, nu

departe de Carpaţii pe care încerca să-i treacă în zbor, la bordul unui aparat

conceput şi construit de el însuşi. Moartea lui Aurel Vlaicu, la numai 31 de ani,

după o fulgerătoare carieră care făcuse din fiul de ţărani transilvăneni o

personalitate internaţională şi un idol al românilor de pe fiecare versant al

Carpaţilor, a fost considerată o mare tragedie naţională a începutului de secol.

Prieten al marilor scriitori ai epocii, care vedeau în el un artist la fel ca ei,

iubit deopotrivă în cercurile aristocratice şi de oamenii obişnuiţi,

Vlaicu proiectează, dincolo de figura sa austeră şi tragică, consumată exclusiv de

pasiunea pentru inginerie şi aviaţie, imaginea unui pionier al vitezei şi

tehnologiei, dar şi un erou naţional.

Aurel Vlaicu s-a născut la 6/19 noiembrie 1882, în satul Binţinţi,

comuna Geoagiu, judeţul Hunedoara, în apropiere de Orăştie. După absolvirea

claselor primare la şcoala din localitatea natală, a continuat studiile gimnaziale

la Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie (unde predarea se făcea în limba maghiară) şi a terminat studiile

preuniversitare la Liceul German din Sibiu (cu predare în limba germană), unde a susţinut şi examenul de bacalaureat,

în toamna anului 1902.

Cu toate că dispunea de posibilităţi materiale foarte modeste, Aurel Vlaicu a dorit nespus să-şi continue

studiile pentru a se perfecţiona în domeniul construirii aparatelor de zburat. După ce a studiat două semestre la

Universitatea din Budapesta, văzând că aici nu sunt condiţii pentru realizarea visului său – o maşină zburătoare –, s-

a înscris în toamna anului 1903 la Ludwig Maximilians Universität din München, pe care a absolvit-o în anul 1907,

obţinând diploma de inginer.

Din perioada petrecută la München sunt mai multe relatări referitoare la realizarea de către Vlaicu a unui

model zburător, care a impresionat pe profesorii Şcolii Politehnice Regale Bavareze şi care ar fi fost reţinut pentru

îmbogăţirea patrimoniului universităţii. A urmat efectuarea stagiului militar într-o unitate de marină austro-ungară

din portul Pola şi apoi, angajarea sa, cu sprijinul prietenului şi fostului său coleg de facultate, inginerul Oskar Orsinus,

nepot al fabricantului de automobile Oppel, la fabrica acestuia din oraşul Rüsselsheim.

„...mai bucuros aş da invenţia ţării româneşti”

Întrucât era interesat de proiectul de maşină zburătoare conceput de Aurel Vlaicu, fabricantul german s-a arătat dispus să-l sprijine în realizarea acesteia cu condiţia să-i cedeze toate drepturile. Lucru cu care, inginerul român nu era de acord, după cum reiese şi dintr-o scrisoare adresată la 5/18 noiembrie 1908 lui Virgil Simionescu, profesor la liceul din Lugoj: „Acum vreau să mă apuc de maşina de zburat.

Fabricantul e prieten cu mine, el mi-ar da parale să fac maşina, dar mai bucuros aş da invenţia ţării româneşti. Vezi de îmi recomandă pe cineva cu parale ori fă-mi o legătură bună. Altfel pun nemţii mâna pe invenţie şi tu ştii că o invenţie mai ideală şi mai folositoare ca maşina de zburat nu este” („Ilustraţiunea Naţională”, iunie-iulie-august 1913).

Revenit, la sfârşitul anului 1908, în comuna natală, Aurel Vlaicu a reuşit să realizeze planorul „A. Vlaicu 1909”, aparat cu care a efectuat o serie de zboruri demonstrative, la unul dintre ele luând-o şi pe sora sa mai mică, Valeria, care a devenit astfel una dintre primele femei din lume care a zburat cu planorul.

Într-o duminică din vara anului 1909, pentru a obţine viteza necesară lansării în siguranţă a planorului, a folosit pentru tractare un atelaj format din trei cai, sistem unicat pe plan mondial. Peste doi ani, referindu-se la acest moment, în articolul intitulat „Impresii din văzduh” publicat într-un număr al revistei „Flacăra”, Aurel Vlaicu spunea: „Impresia cea mai puternică am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Binţinţi în Ardeal. Blėriot nu trecuse încă Canalul Mânecii.

Primul meu aparat era tot din lemn şi nu avea motor. Am legat trei cai de el, trei flăcăi au prins a pocni din bice şi aparatul s-a ridicat la vre-o 15 metri înălţime, după ce a alergat câţiva metri pe pământ. De atunci, de câte ori mă sui în aparat, zbârnâiala motorului mi-aduce aminte de aeroplanul fără motor şi dinaintea ochilor, fascinaţi de nemărginirea văzduhului, îmi răsar cei trei flăcăi chiuind şi pocnind din bice”.

Cu gânduri mari, în Regat

Întrucât posibilităţile materiale ale familiei şi ale prietenilor săi din Ardeal erau reduse şi nu puteau face faţă necesităţilor impuse de construirea unei maşini zburătoare, sfătuit de Octavian Goga, la 24 octombrie 1909, Aurel Vlaicu a venit la Bucureşti cu speranţa că în Regat va găsi sprijinul necesar pentru realizarea avionului conceput de el. În zilele de 11 şi 20 octombrie 1909 a efectuat, în faţa unei comisii oficiale, condusă de Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii Publice, o serie de demonstraţii cu aeromodelul conceput de el.

Drept urmare, la 2 noiembrie 1909, Aurel Vlaicu a fost angajat ca inginer diurnist în cadrul Arsenalului Armatei din Dealul Spirii, având un salariu lunar de 300 de lei (o sumă apreciabilă pentru acea vreme, dacă ne gândim la faptul că solda unui locotenent era 300 de lei, iar salariul unui profesor de liceu putea ajunge până la 260 de lei şi un kilogram de carne putea fi cumpărat cu 40 de bani). I-a fost pus la dispoziţie un atelier cu sculele şi lucrătorii necesari pentru construirea avionului, 2.000 de lei pentru achiziţionarea materialelor necesare şi, la Paris, a fost comandat un motor rotativ tip Gnôme de 50 CP.

Piesele componente şi montajul aparatului au fost gata în iarna anului 1910, dar avionul a fost gata de zbor abia la începutul verii, din pricina întârzierii cu care a sosit motorul din Franţa.

„Bravo, Vlaicule, ai zburat!”

Duminică, 30 mai/12 iunie 1910, cu acest aparat – intrat în istoria aeronauticii române şi mondiale sub numele de aeroplanul A. Vlaicu No. I – Aurel Vlaicu a început efectuarea primelor rulaje la sol şi iniţierea în tainele pilotajului pe câmpul de la Cotroceni (în spatele actualei fabrici de confecţii APACA, vis-à-vis de Regimentul de Gardă). După mai multe încercări nereuşite, în după-amiaza zilei de vineri, 4/17 iunie 1910, în urma unui rulaj de câţiva metri, avionul A. Vlacu No. I, pilotat de creatorul său, a decolat şi a zburat circa 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, după care a

aterizat uşor.

Un prieten al lui Aurel Vlaicu, profesorul Gheorghe Murgoci, unul dintre apropiaţii A.S.R. prinţul Carol, îşi amintea că l-a informat pe acesta despre posibilitatea de încercare a aparatului în zbor, drept care şi-au dat întâlnire pe câmpul de la Cotroceni: „Era o după-amiază de vară, liniştită şi plăcută. După ce Vlaicu ne-a arătat aparatul, în hangar, a dat ordin soldaţilor să-l scoată afară.

Pe câmp era puţină lume în ziua aceea, pentru că nu se anunţase încercarea de a zbura; câţiva prieteni şi gazetari, mai mulţi copii din mahalaua vecină şi soldaţii de serviciu. Când Vlaicu s-a suit în nacelă a fost un moment solemn; sunt sigur că toţi aveau, ca şi mine, o tremurătură de inimă pentru viaţa lui Vlaicu şi şedeau muţi, nemişcaţi; doar principele Carol s-a apropiat de aeroplan să vadă cum funcţionează ghidonul pentru cârme. Un soldat vine şi pune motorul în mişcare. Vlaicu face semn cu mâna soldaţilor ce ţineau coada aparatului să-i dea drumul. Cu un vâjâit asurzitor, aeroplanul o ia la goană în linie dreaptă peste câmpul neted, dar nu se înalţă de la pământ”. (Gheorghe Murgoci, „Primul zbor al lui Vlaicu”, în revista „Flacăra”, anul II, nr. 48.)

A urmat încă o încercare nereuşită şi abia la a treia încercare, atunci când, pe baza consultărilor cu cei din jur, Aurel Vlaicu a folosit în alt mod profundorul, după cum relatează mai departe profesorul Gheorghe Murgoci: „Vlaicu pleacă în mare iuţeală; principele Carol şi cu mine ne aruncăm într-un automobil ce era la îndemână şi urmărim aeroplanul. Soldaţii şi prietenii lui Vlaicu erau înşiraţi în lungul câmpului, ca să poată vedea dacă toate roţile se dezlipesc de pământ...

Urmărim cu mare băgare de seamă mersul aparatului; norişori de praf se ridicau de la cele trei roţi şi un fumuleţ opalescent se împrăştia de la motor; deodată vedem că aparatul se suie în faţă şi în momentul următor dispare şi norişorul de la roata dinapoi. Maşina toată plutea în aer şi se legăna într-o parte şi alta, cam la un metru de pământ... Vlaicu făcuse după cum stabilisem noi şi zburase; de mare emoţie şi poate de frică a aterizat după 40-50 de metri de zbor; sare din nacelă şi vine spre noi. Principele Carol îi iese înainte şi-i strânge mâna: Bravo, Vlaicule! Ai zburat”.

„Mă menţinusem singur în aer”

Visul lui Vlaicu se împlinise, aparatul imaginat de el zburase. Prin această realizare aeronautică, România a devenit a treia ţară din lume, după Statele Unite ale Americii şi Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original, inventat, construit şi pilotat de un fiu al ţării respective.

Era firesc faptul ca acest eveniment să fie comentat pe larg în presa vremii. În ziarul „Dimineaţa” din 19 iunie 1910 se relata: „Dând aparatului ceva mai multă benzină şi o viteză puţin mai mare, după 30 de metri de parcurs pe teren, aeroplanul s-a ridicat repede de la pământ la o înălţime de doi metri şi dacă inginerul Vlaicu n-ar fi manevrat de cârmă în jos, el s-ar fi înălţat şi mai mult continuându-şi zborul... Toţi cei de faţă au felicitat din plin pe aviator, care a fost luat de prinţul Carol în automobilul domnului Brătianu şi condus la hangar”. Iar un alt ziar, de largă circulaţie în perioada respectivă, „L’Indépendence Roumaine”, consemna faptul că: „Zborul de aseară nu este una dintre acele performanţe extraordinare cu care se bat recorduri stabilite, el constituie totuşi un record şi mai scump patriei noastre căci este vorba de o invenţiune românească şi care înseamnă un pas înainte chiar pentru progresul întregii omeniri. Astfel, primul zbor al lui Vlaicu a fost o victorie a întregului neam românesc, care prin aceasta s-a afirmat şi în acest domeniu al tehnicii din nou, după zborul lui Vuia, alături de marile state din occident, care au luptat pentru cucerirea aerului”.

La rândul său, realizatorul acestui eveniment, inginerul Aurel Vlaicu afirma, într-un articol publicat anul următor în revista „Flacăra”: „Bucuria cea mai mare însă am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul. Mă menţinusem singur în aer. Făcusem evoluţii neşovăielnice”.

O nouă premieră: avionul folosit în scopuri militare

Aurel Vlaicu nu urmase însă niciun curs de pilotaj şi de aceea a trebuit, în cursul lunilor iulie-august 1910, să execute numeroase zboruri pentru a putea cunoaşte mai bine posibilităţile aparatului său şi pentru a se putea perfecţiona în tainele pilotajului. Pe măsură ce căpăta experienţă, zborurile efectuate deveneau tot mai lungi şi la o înălţime tot mai mare. După unul dintre acestea, în care a zburat peste 6 km la 50 de metri înălţime, prinţul George Valentin Bibescu i-a înmânat o medalie de aur cu inscripţia: „În amintirea biruinţei zburătorului Aurel Vlaicu, de la 11 august 1910”.

Impresionat de ce a văzut cu prilejul zborurilor efectuate de Aurel Vlaicu, A.S.R. principele moştenitor Ferdinand de România l-a felicitat călduros şi i-a spus: „Dumneata, domnule Vlaicu, trebuie să zbori la manevrele militare! Zborul de adineaori, făcut pe un asemenea vânt, ne îndreptăţeşte să spunem că avem toată nădejdea în viitorul invenţiei dumitale”. Pentru a putea participa la manevrele de toamnă ale armatei noastre, Aurel Vlaicu a transportat aeroplanul său cu trenul de la Bucureşti la Slatina, unde l-a montat pe un câmp din faţa gării, aparatul fiind gata de zbor în ziua de 26 septembrie 1910. La ora 5 dimineaţa, Vlaicu a primit de la regele Carol I un ordin de operaţii pe care trebuia să-l ducă la Piatra Olt. Pe un vânt puternic a decolat şi a zburat la înălţimea de 500 de metri

până la Piatra Olt, aterizând pe o mirişte, la câţiva metri de comandanţii militari şi de oaspeţii străini care asistau la aceste manevre.

În prezenţa prinţului Carol, a principilor Frederik-Victor şi Francisc Joseph de Hohenzollern, a primului ministru, Ion I.C. Brătianu şi a ministrului de Război, generalul Grigore Crăiniceanu, coborând din avion, Vlaicu a înmânat A.S.R. prinţului moştenitor Ferdinand de România primul mesaj oficial adus pe calea aerului în ţara noastră. Felicitându-l pe Aurel Vlaicu pentru reuşita zborului, generalul Grigore Crăiniceanu i-a spus: „În urma dovezilor pe care le-ai făcut cu aeroplanul dumitale, Consiliul de Miniştri a aprobat raportul meu şi-ţi dă o recompensă de 50.000 lei”. Prin realizarea acestui zbor, România a devenit, după Franţa (august 1910), a doua ţară din lume care a folosit avionul şi în scopuri militare. Aparatul lui Vlaicu a fost, de fapt, primul avion militar din dotarea armatei române.

După cinci luni de zboruri intense, avionul A. Vlaicu No. I începuse să dea semne de oboseală, iar motorul nu mai prezenta siguranţa necesară pentru navigaţia aeriană, drept care s-a renunţat la el, aparatul fiind depozitat în hangarele de la Cotroceni (după moartea lui Vlaicu nu se mai ştie ce s-a întâmplat cu el). În aceste condiţii, Aurel Vlaicu a început construirea aparatului A. Vlaicu No. II, o variantă îmbunătăţită a primului aparat, având elicele în întregime din lemn. Acest aeroplan era cel mai uşor, mai uşor de mânuit şi mai stabil dintre toate avioanele realizate până atunci.

Cu aparatul A. Vlaicu No. II, construit în atelierele Şcolii Superioare de Arte şi Meserii din Bucureşti, Aurel Vlaicu a început, în primăvara anului 1911, o nouă serie de zboruri demonstrative efectuând un turneu prin principalele oraşe din ţară. În acest context se cuvine reliefată participarea sa la serbările jubiliare organizate la Blaj de Societatea ASTRA din Sibiu şi zborul efectuat de Vlaicu în ziua de 16/29 august 1911, zbor admirat de cei peste 30.000 de participanţi la acest eveniment.

„Vlaicu plutea ca un vultur românesc“

După cum menţiona şi Petre Locusteanu, într-un articol publicat în revista „Flacăra” din 7 septembrie 1913, zborul lui Vlaicu de la serbările ASTREI poate fi considerat un moment de referinţă pentru inginerul român şi pentru istoria aeronauticii române: „Era la Blaj, în timpul serbărilor aniversare din 1911. Pe Câmpia Libertăţii, zeci de mii de oameni se adunaseră să vadă minunea vremii: pe om zburând. Câmpul, din mijlocul căruia la 1848 se înălţase cuvântul LIBERTATE, avea să câştige o nouă consacrare naţională: triumful aripilor croite din avântul propriului nostru neam.

Aerul Ardealului aştepta să fie cucerit atunci întâia oară. Iar cuceritorul era român... (...) Pe luciul acela verde se arătă deodată Vlaicu, între aripile ce singur şi-a plăsmuit. Toţi tac. Respiraţiile se subţiază. Monstrul înaripat alunecă lin pe pământ, împins de câţiva ţărani. Motorul începe să bombănească. Apoi, într-o clipă, botul maşinii se ridică să soarbă din lumina zărilor. Şi Vlaicu îşi ia zborul sprinten, uşor, elegant. Mulţimea se închină: «Ajută-i, Doamne!» Femeile stau cu mâna la gură, stăpânindu-şi parcă un hohot de entuziasm sau o izbucnire de teamă. Caragiale lăcrimează. Iar deasupra acestor talazuri omeneşti, Vlaicu plutea ca un imens vultur românesc, se rotea în cercuri mari, peste Câmpia Libertăţii, domn al dezrobirii de orice cătuşe pământene, înălţându-se mereu mai sus, tot mai sus, alergând din ce mai departe, tot mai departe, până ce tăie un lanţ de dealuri înalte şi dispăru.

Atunci, acelaşi fior săgetă mulţimea întreagă. Vlaicu zburase ca gândul. Şi acum un gând era parcă şi zborul lui, un gând mare ce zguduia toate inimile din piepturi, un gând simbolic de stăpânire a celor ce nu pot fi stăpânite de orice pământean. Şi de atunci Vlaicu, întâiul şi până azi singurul care a izbutit să facă aripi de vultur din dorul înăbuşit al românului, a rămas pentru fraţii de dincolo, ca şi pentru românii de aici, simbolul realizării gândurilor ce e sublim să le tăcem, solul fără pereche al înălţimilor pe care neamul nostru este menit să le învingă şi să le stăpânească”.

„Gândacul” lui Vlaicu, în Austria, în 1912

„Gândacul”, cum a fost denumit aparatul zburător creat de Vlaicu, reuşise să cucerească inimile tuturor românilor, rămânea ca acest aeroplan să se facă remarcat şi peste hotare. Ocazia prielnică a fost oferită de Expoziţia şi Concursul Internaţional de Aviaţie organizat în mica localitate Aspern, de lângă Viena, între 23-30 iunie 1912. Pentru a putea participa la acest concurs, Vlaicu neavând brevet de pilot a fost nevoit să facă, în zilele de 19 şi 20 iunie, mai

multe zboruri demonstrative pe baza cărora Federaţia Aeronautică Internaţională şi Aeroclubul Austro-Ungariei i-au acordat, la 22 iunie 1912, brevetul internaţional de pilot cu numărul 52.

Prezentat în expoziţia premergătoare concursului, aeroplanul românesc a făcut senzaţie prin simplitatea construcţiei şi uşurinţa manevrării sale.

Într-un articol publicat în revista „Aeronautics”, octombrie 1912, Fritz Edelstein afirma despre acest aparat: „Monoplanul lui Vlaicu este unul dintre cele mai ieftine şi cu foarte multă stabilitate naturală. Preţul acestuia, inclusiv cel al motorului Gnôme de 50 CP, este de aproximativ 2000 de dolari”. La concurs au participat 43 de aviatori din opt ţări: Franţa, Austria, Germania, Italia, Belgia, Rusia, Iran şi România. Aeroplanul A. Vlaicu No. II, care purta numărul de concurs 38 şi era singurul reprezentant al ţării noastre, pilotat cu măiestrie de creatorul său, a obţinut cinci premii datorită cărora ţara noastră s-a clasat pe locul trei, după Franţa (cu 12 participanţi) şi Austro-Ungaria (cu 17 participanţi).

În mod firesc, în ţară, ecoul acestui succes răsunător a fost pe măsura lui. Relatări elogioase au fost publicate în toate jurnalele şi revistele din acea vreme.

Ne vom opri doar asupra celor menţionate în revista „Flacăra” (numărul din 14 septembrie 1913), practic necunoscute cititorului de astăzi: „Într-o vreme când nici germanii, nici austriecii, nici ungurii, nici ruşii nu aveau încă un aeroplan naţional, Vlaicu născoceşte o maşină proprie, întemeiată pe principii ingenioase; îşi stăpâneşte maşina în zboruri îndrăzneţe; câştigă admiraţia lumii întregi şi premii însemnate la concursul aviatic de la Aspern; răscoleşte sufletele ardelenilor prin triumfalnicele lui zboruri de dincolo”.

Ultimul zbor

În vara anului 1913, Aurel Vlaicu a participat ca voluntar la cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind asimilat gradului de căpitan (fără gradaţie), executând mai multe zboruri de recunoaştere deasupra Bulgariei, fapt pentru care a fost propus să fie decorat. După cum putem remarca, Aurel Vlaicu obţinea succese în toate direcţiile. Mai rămânea o singură năzuinţă de împlinit ca să se poată declara pe deplin mulţumit: stabilirea unei punţi aeriene între românii de pe ambele părţi ale munţilor Carpaţi. Sâmbătă, 31 august/13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a hotărât să facă şi această încercare temerară, mai ales că deja mai mulţi piloţi îşi manifestaseră intenţia de a realiza un zbor peste Carpaţi. În acea zi fatidică, Aurel Vlaicu a decolat, la ora 15 şi 20 de minute, pentru ultimul său zbor. A fost zborul lui spre infinit. Deasupra localităţii Băneşti, judeţul Prahova, aeroplanul său credincios l-a trădat... Sau, poate, inima pilotului, obosită de atâtea încercări, nu a mai putut face faţă... şi, atunci, Vlaicu a plecat să se odihnească puţin...

Miercuri, 4/17 septembrie 1913, însoţit, pe străzile pavoazate cu drapele tricolore îndoliate ale Bucureştilor, de credinciosul său aeroplan A. Vlaicu No. I (scos special din hangarele armatei pentru acest ceremonial), precum şi de o mulţime imensă, venită să omagieze pe acest adevărat erou naţional al aeronauticii române, trupul lui Aurel Vlaicu a fost dus la Cimitirul Bellu şi înhumat în parcela de onoare.

Sursa:http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/aurel-vlaicu-zburasem-aceasta-era-principalul-foto

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/aurel-vlaicu-zburasem-aceasta-era-principalul-foto

DE DRAGOBETE IUBEŞTE CA-N POVESTE

Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe

24 februarie, oamenii ţineau sau organizau Dragobetele

(Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul

Păsărilor). Probabil că luna februarie era considerată luna de

primăvară, iar ziua de 24 era începutul anului agricol (uneori

ziua ieşirii ursului din bârlog). Este momentul în care natura

se trezeşte, păsările îşi caută cuibul, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanță cu ea. Dragobete

este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci

năvalnic, el era la daci zeul care, ca un “naș cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nuntă tuturor

animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, feţele şi băieţii

se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în acestă zi. Credinţa

populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Aşadar,

dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă

timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor

plante miraculoase). Dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de

poveşti.

Clasa a XI-A a organizat, cu ajutorul doamnei director Olimpia Mera, activitatea De dragobete iubește ca-

n poveste, prezentată de Ciorca Mădălina și Marc Darius ambii din clasa a XI-a. Un adevărat concurs are

nevoie de cineva care să fie atent la toate şi cu ochiul lui critic să ne spună şi nouă cine va fi cel mai bun:

acesta este juriul compus din dragii noştri profesori: Prof. Mera Olimpia, Prof. Inceu Delia, Mușet Ancuța

și Prof. Moşneguţ Magdalena. Toată activitatea a fost coordonată şi îndrumată de draga noastră dirigintă,

Inceu Delia. Orice concurs mic sau mare nu ar

exista fără concurenți iar aceştia au fost: Canta

Bianca cu Petruș Nicu, Olar Cătălina cu Filip

Gabi, Cucuruzan Diana cu Canta Daniel.

Probele din cadrul acestei activităţi au fost:

☺ Proba de cultură generală

☺ Balonașul Buclucaș: fiecare pereche a primit un balon, pe care băiatul trebuia să scrie o declarație de

dragoste fără ca balonul să se spargă.

☺ Proba O întrebare capcană: fiecare concurent a

trebuit să răspundă la câteva întrebări despre

partener/ă

☺ Dansul mandarinei

☺ Portretul de ciocolată: fiecare concurentă a

trebuit să deseneze portretul partenerului său din

ciocolată

☺ Cireașa din frișcă: băieții au trebuit să găsească

cireașa ascunsă în frișcă.

☺ Concursul surpriză care a constat în alcătuirea

unei declarații de dragoste după ce au extras câte un

bilețel cu câteva cuvinte haioase.

Du

pă

ce

toate perechile au fost supuse la probe, juriul a ales Cel

mai frumos și iscusit cuplu iar cei doi câștigători ai fost

Canta Bianca din clasa a XI-a și Petruș Nicu din clasa a

XIII-a. Totul s-a încheiat cu o petrecere, în cadrul căreia

toți elevii și-au regăsit gusturile muzicale. În final îi

felicităm pe organizatorii din clasa a XI-A, cei care au

pus suflet, seriozitate dar și umor, făcând ca această

activitate să îmbine și să mulțumească gusturi, stiluri și

“SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN”

Liceul Tehnologic “Aurel Vlaicu” din Cluj Napoca este o unitate de învăţământ preuniversitar care

asigură pregătirea profesională a tinerilor în domeniul tehnic. Complexitatea finalităţilor educaționale

impune realizarea atât de activitaţi tehnico-stiinţifice, cât şi de activitati de dezvoltare a abilităţilor

elevilor. In urma analizei de nevoi la nivelul scolii s-au stabilit câteva linii generale care au stat la baza

elaborării programului săptămânii Să știi mai multe, să fii mai bun. Astfel s-a decis asupra unor activitaţi

bazate pe comunicare, creatie şi spirit competitiv. De asemenea, am considerat necesare activitati

culturale şi vizite tematice, de educaţie pentru sănătate, ecologică si protectie a mediului inconjurator.

1. Obiectivele strategice ale programului

atragerea tuturor elevilor în activităţi conform intereselor şi preocupărilor diverse ale acestora,

în vederea învăţării în contexte nonformale;

valorizarea talentelor şi a capacităţilor practice ale elevilor ca premisă a dezvoltării personale;

dezvoltarea competentelor de relaționare interpersonale;

exersarea abilităţilor de a proiecta şi desfăşura în echipă activităţi diverse, pentru dezvoltarea

spiritului de cooperare şi socializare;

promovarea cooperării elevilor din instituţii diferite în vederea formării unor atitudini de

acceptare şi valorizare a fiecărei persoane;

motivarea elevilor prin compararea tuturor posibilităţilor pe care le oferă societatea actuală şi

alegerea celei mai potrivite oferte pentru fiecare;

cultivarea interesului pentru valorile locale şi naţionale;

optimizarea comunicarii orale si scrise prin utilizarea noilor tehnologii informationale;

dezvoltarea competenţelor de utilizare a mijloacelor informatice şi a internetului pentru

documentare, colectare şi interpretare de date;

dezvoltarea atitudinilor si comportamentelor adecvate promovarii unui stil de viata sanatos

formarea atitudinii pozitive fata de mediu si a motivatiei de a participa la mentinerea calitatii

mediului;

dezvoltarea deprinderilor de comportament civilizat, dezvoltarea simţului civic precum și cultivarea valorilor moral-crestine in conduita elevului;

dezvoltarea competentelor de lectura şi a simţului artistic.

înţelegerea de către elevi a faptului că pot fi parteneri egali în învăţare, muncă, acţiuni

comunitare şi activităţi creative-recreative

2. Tipologia activităţilor desfăşurate

a. Dezvoltarea valentelor artistice, a

creativității:

Carte frumoasă, cinste cui te-

a scris!

Să învăţăm engleza cu ajutorul

personajelor din teatru

Ecranizări ale literaturii române

b. Educatie culturală:

Clujul în secolul al XIX-lea

Gastronomia franceză

Ce înseamnă o muzică de calitate

Să ne cunoaştem tradiţiile şi portul

popular

c. Educatie ecologică:

Poluarea - între dezvoltare şi

dezastru

Activități de ecologizare în

perimetrul școlii

d. Alegerea carierei, informare şi

consiliere profesională:

O carieră în inginerie

Ştiinţă şi tehnică

“Interacţionez, mă adaptez,

comunic şi învăţ”

Amicii ştiinţelor matematice

Cum să-mi aleg prietenii?

e. Activitati de autocunoaştere şi

dezvoltare personală:

Valori personale şi bunele maniere

Autocunoaşterea personalităţii şi a

setului de aptitudini.

f. Vizite tematice/excursii:

Vizită la un agent economic (Sediul

S.C. Eckerle-Gruppe, S.C.

ENERGOBIT S.R.L.)

Vizitarea obiectivelor turistice şi

istorice din Cluj Napoca

(“Călătorie în Clujul Medieval”,

Monumentul Memorandiștilor,

Ansamblul monumental Matei

Corvin, Biblioteca Centrală

Universitară „Lucian Blaga”,

Grădina Botanică Alexandru Borza,

Muzeul Botanic, Muzeul de Istorie

a Transilvaniei, Bastionul

Croitorilor, Statuia lui Mihai

Viteazul)

Vizitarea Parcului Central

Excursie la Turda

g. Educatie pentru sănătate:

Competiții sportive: Minte

sănătoasă în corp sănătos

Sănătatea – dinamica vietii

h. Spectacole:

Să ne cunoaştem tradiţiile şi portul

popular

Numărul de activităţi derulate: 13

proiecte mari, fiecare conținând mai multe

activități specifice.

Gastronomia franceză

Ştim bine că gastronomia franceză este foarte renumită pentru preparatele sale de 7 stele Michelin.

Iar în săptămâna ‘Să ştii mai multe, să fii mai bun’ am încercat să gătim câteva dintre aceste preparate

cunoscute în Franţa, împreună cu doamna profesoară de franceză, Delia Inceu, care n-ea acordat şansă să

ne etalăm măiestria în ale gătitului. Din mâinile elevilor ajunşi bucătari în cantina şcolii au ieşit preparate

foarte gustoase, inspirate după marii bucătari francezi Jean Galatoire, Paul Bocuse ș.a.

Poluarea - între dezvoltare şi dezastru

Societatea a devenit conştientă de importanţa mediului, nu numai pentru omenire, ci pentru supravieţuirea întregii

planete. Relaţia om-mediu trebuie sa aibă alte dimensiuni concrete. Nu se mai pune problema îmblânzirii naturii, ci a

conştientizării faptului că omul este o parte intrisecă a mediului, fapt pentru care, protecţia şi conservarea mediului

înseamnă de fapt, asigurarea habitatului necesar pentru continuarea existenţei sale. Problemele de mediu sunt urgente

şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia reprezintă o soluţie. Copiii sunt gestionarii şi consumatorii de

mâine ai resurselor, iar aceştia îşi pot sensibiliza părinţii şi alţi membrii ai comunităţii la problemele de mediu.

Prezentul proiect cu o conceptie didactică inter şi transdisciplinară are la baza relaţia OM – NATURĂ – VIATĂ.

http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Galatoire

”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris’’

Dacă unele activităţi din cadrul săptămânii ‘’Sa știi mai multe, să fii mai bun’’ s-au bazat pe talent

şi îndemânare, activitatea doamnelor profesoare Florentina Răcătăianu şi Adela Drughe s-a bazat pe

imaginaţie, creativitate, exersarea capacităţii de interprtetare a unui text, a unei imagini dar şi a unui film!

În cadrul acestei activităţi au avut loc vizionarea de filme româneşti şi prezentarea scriitorilor români

celebri.

Amicii ştiinţelor matematice

Clujul în secolul al XIX-lea

Ospăţ cu mâncare tradițional românească

Să ne cunoaştem tradiţiile şi portul popular

În cadrul activităţii, coodonată de ing. prof. Maria Hirian, împreună cu prof. Muset Ancuţa, cu tema

“tradiţii şi obiceiuri romanesti’’ s-au desfăşurat mai multe activităţi:

Vizita la Muzeul Satului din Cluj-Napoca

Spectacol de dans şi cântece româneşti

Competiții sportive: Minte sănătoasă în corp sănătos

Crucea Roşie

Desigur că nu ne-am dori niciodată să ne aflăm în preajma unui prieten, membru de familie, a unei cunoştinţe sau

chiar lângă un necunoscut suferind şi să ne simţim neputincioşi, întrucât habar nu avem ce şi cum ar trebui să

procedăm pentru a-i salva viaţa. De aceea în săptămâna “Să ştii mai multe, să fii mai bun’’ reprezentanţi voluntari de

la Organizaţia Crucea Roşie au decis să ne înveţe şi pe noi să salvăm o viaţă, să vedem şi noi cum e să fii erou.

Concluzia demonstraţiilor: acordând la timp şi corect primul ajutor, putem salva vieţi !

INTERACŢIONEZ, MĂ ADAPTEZ, COMUNIC ŞI ÎNVĂŢ

În săptămâna ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun’’ doamna profesoară Maria Mărginean, s-a gândit la viitori liceeni.

Elevii clasei a VIII-a vor deveni viitorii elevi ai acestei şcoli, de aceea d-na profesoară a considerat că este un

moment oportun să le prezinte şcoală, profesorii şi meseriile care se pot învăţa aici. Sperăm ca de la toamnă mulţi

dintre elevii care ne-au vizitat, să devină ,,bobocii’’ ce vor intra, emoţionaţi, pe poarta şcolii.

O carieră în inginerie

“MICII ARTIȘTI”

Cercul “Micii Artişti”, condus de d-na profesoară Chira Emoke

funcţionat între 1 octombrie și 20 decembrie 2012. A luat

naştere mai ales din dorinţa de a cunoaşte mai bine elevii de la

clasă, dar şi dintr-o pasiune proprie pentru tot ce înseamnă

artizanate şi ingeniozitate. Au participat elevi din clasa a X A, B

dar şi clasa a IX-a A. Întâlnirile au avut loc la început doar

vineri de la 2 la 4, ulterior chiar si de două ori pe săptămână, iar

când a fost posibil, inclusiv în zilele libere (de exemplu de 1

decembrie).

Ideea constituirii cercului a fost sprijinită de dna prof.

Maria Mărginean care în luna decembrie urma să conducă

activitatea „Interacţionez, mă adaptez, comunic și învăț”. În

acest scop cercul şi-a asumat realizarea unei părţi a obiectelor de

decor necesare activităţii.

Activitatea cercului presupune: origami, kirigami,

realizarea de felicitări, obiecte de decor pentru bradul de

Crăciun, copiii venind în interacţiune cu modalităţi inedite de

folosire a hârtiei de ziar, borcanelor goale, conului de brad etc.

Pe lângă socializarea cu cei de aceeaşi vârstă, la cerc se

exersează mult răbdarea, atenţia şi bunele maniere. Nu trebuie

amintit faptul că este o modalitate utilă de petrecere a timpului

liber, elevii venind din plăcere, nu din obligaţie.

Cercul a

participat

la organizarea târgului caritabil „Dar din dar se face” dar şi la

activitatea „Interacţionez....” când a „deschis” un mic atelier

unde îşi aştepta vizitatorii. Copiii de la cerc s-au implicat

activ în colaborarea cu elevi de la alte şcoli pe care i-au iniţiat

în preocupările lor, supraveghindu-le fiecare operaţiune.

Activitatea cercului a rămas „imortalizată” în cele din urmă

într-un panou de la etajul I.

Copiii implicaţi activ în activitatea cercului (adică

prezenţă săptămânală):

- Muntean Ramona, Gaciu Emanuel, Buţi Bogdan,

Lăcătuş Loredana, Pălăcean Daiana din X A

- Olar Cătălina, Pop Adriana, Mocan Dan din X B

- Statie Lavinia din IX

NATURA PENTRU TOȚI, TOȚI PENTRU

NATURĂ!

Despre natură poeţii au cântat cu înfrigurare,

cercetătorii au dezbătut febril, iar oamenii, în

totalitatea lor, au exploatat-o la maxim. “Natura şi

educaţia sunt asemănătoare”, spunea înţeleptul

Democrit, “căci educaţia transformă pe om şi, prin

această transformare, creează natura”. Natura

umană pe de altă parte, nu se poate dezvolta plenar

decât în armonie cu ecosistemul din care face parte.

Este ceea ce îl va fi determinat, poate, pe marele

poet Nichita Stănescu să afirme că “omul este natura

naturii”. Este şi ceea ce ne-a determinat pe noi să

dăm o mână de ajutor încercării de a face din micul

nostru univers o lume mai curată.

Cea de-a zecea ediţie a concursului „Iubesc

Clujul curat”, organizat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca a reprezentat pentru noi, elevii de la Liceul

Tehnologic „Aurel Vlaicu”, un nou prilej de a ne oferi sprijinul şi energia pentru a schimba ceva în jurul nostru,

pentru a demonstra ca nimic nu este imposibil atunci când voinţa şi hotărârea primează. Puntea peste Someş, colţul

de natură pe care am ales să-l reabilităm din punct de vedere ecologic este aflat în apropiere de şcoala noastră, pe

strada Fabricii de zahăr, colţ cu strada Bobâlna, fiind situat într-o zonă dens populată şi frecventată atât de agenţii

economici, cât şi de studenţii de la Politehnică.

Organizarea şi desfăşurarea activităţii a presupus parcurgerea următorilor paşi:

1. stabilirea perimetrului care urma a fi supus acţiunii de ecologizare şi identificarea problemelor prin obţinerea

tuturor datelor de la faţa locului;

2. stabilirea echipei de lucru şi a responsabililor de echipă: profesorii şi elevii participanţi

3. identificarea factorilor poluanţi: peturi, ambalaje, gunoi menajer etc.

4. stabilirea normelor/procedurilor de lucru/de intervenţie: distribuirea sarcinilor de lucru şi a instrumentelor de

curăţare;

5. curăţarea perimetrului ;

6. redarea perimetrului în folosinţă.

Acţiunea a debutat cu depăşirea unui test de voinţă, la care ne-a supus natura însăşi. Norii încruntaţi ameninţător şi

rafalele de ploaie intimidante ne-au făcut să ezităm şi aproape să amânăm cele propuse. Hotărârea noastră

nestrămutată a triumfat însă chiar împotriva acestor vicisitudini şi iată-ne în plină acţiune. Înarmaţi cu cele mai

”high-tech” instrumente (grebla şi coasa strămoşească, precum şi mai up-gradatele mănuşi de latex şi saci de gunoi),

am purces, ca nişte vajnici eroi civilizatori, la salvarea (în versiune ecologistă) a lumii. Altfel spus, la bătălia, într-un

colţ al micului nostru univers, împotriva buruienilor rebele, a gunoaielor malefice şi, în general, a efectelor vizibile şi

impardonabile ale neglijenţei umane. Scopul acţiunii

noastre a fost unul multiplu căci, pe lângă curăţarea

propriu-zisă a terenului, am dorit să marcăm şi gestul

de luare ostentativă a unei atitudini, asumându-ne şi

rolul de exemplu, de eventual model, pentru ceilalţi.

Se ştie că orice gest exterior are şi reflexul său

interior. Participând la acţiunea de curăţare a

perimetrului propus, am ajutat, implicit, la ordinea din

universul nostru interior, exersându-ne calităţi precum

auto-disciplina, rigurozitatea, spiritul de cooperare,

înţelegerea şi aprecierea muncii celuilalt.

Sperăm ca exemplul nostru să fie urmat şi de alţi

oameni şi astfel să pastrăm locul în care trăim cu toţii

mai curat, având grijă mai ales de conservarea

spaţiilor verzi - plămânii indispensabili ai acestui oraş.

1 Decembrie

Activitatea a avut loc cu ocazia zilei naţionale a României, dar a presupus o perioadă mai lungă de

pregătire a panourilor expuse la etajul II. Panourile au fost realizate de elevi din cele două clase implicate,

ei fiind încurajaţi să-şi exprime talentul artistic prin desene care să ilustreze simbolurile României.

Activitatea, denumită „Fotograful Unirii”, a presupus trei etape:

-prezentarea în power-point a biografiei fotografului unirii, Samoilă Mârză (Chira)

- prezentarea în power-point a etapelor Marii Uniri (Chira)

- prezentarea în power-point a unui material „Frumuseţile patriei” (Mărincuş Cristina)

Activitatea s-a încheiat printr-un concurs de cunoştinţe dobândite în timpul activităţii

Locul de desfăşurare: sala 24

Participă: clasa a X –a A şi B, Chira Emoke şi Mărincuş Cristina.

To be or not to be: e-book Prof. Florentina Răcătăianu

Constituie deja un truism afirmația conform căreia paradigma erei

informatizate în care ne aflăm este în curs de a provoca, indubitabil,

un salt și în paradigma actuală a învățământului. În contextul unei

rețele universalizate (world wide web), în care toate aspectele realității tind a fi interconectate, printre cele mai recente propuneri de

upgradare a tehnologiilor moderne în practica pedagogică se numără

și deja controversata carte electronică – e-book.

E-book-ul este o carte în format digital, adică un ansamblu de text

şi/sau imagini, în esență un fişier (de tip pdf, epub, mobi, etc) care

poate fi accesat pe computerele personale, pe telefoanele mobile, pe tablete ca iPad sau Samsung Galaxy

Tab, sau pe dispozitive create special pentru lectura digitală, numite eReader. Pentru a citi ebooks pe

computer, pe telefon mobil sau pe tablete avem nevoie de anumite programe sau aplicații care să redea

fișierele în care sunt stocate cărțile electronice. EReaderul este un dispozitiv creat special pentru lectura

digitală, folosind o tehnologie numită „cerneală electronică”, nu este retroiluminat asemeni celor LCD, de

aceea nu obosește ochii, și imită aproape la perfecție calitatea paginii tipărite. Pentru eReadere nu avem

nevoie să instalăm vreun program sau aplicație pentru a citi cărți electronice, întrucât dispozitivul este

conceput de la bun început pentru a îndeplini special această funcție.

Odată cu apariţia cărţii electronice au apărut şi bibliotecile virtuale, librăriile şi anticariatele online

promovând pe lângă cartea scrisă și cartea electronică. În România, e-book-ul are o istorie relativ scurtă.

Primul site care a introdus cartea electronică este LiterNet, în urmă cu aproximativ zece ani. Prima editură

de tradiţie de pe piaţă care a făcut acest pas a fost Nemira, pe data de 12 octombrie 2010, lansând cea dintâi

platformă de carte digitală, urmată la scurtă vreme de Humanitas, în decembrie 2010, iar în 2011 şi de

Polirom. În 2013 majoritatea editurilor au și o componentă digitală. Dintre colecţiile de carte electronică

una dintre cele mai reprezentative este Proiectul Guttenberg (http://www.gutenberg.org/). Câteva dintre

cele mai cunoscute adrese la care se pot găsi cărți electronice în limba română sunt următoarele:

http://biblior.net/

http://www.romanianvoice.com

http://editura.liternet.ro/catalog.php?cat=toate

http://www.polirom.ro/biblioteca-online/

http://lectura.bibliotecadigitala.ro/

În spațiul preuniversitar, ipoteza introducerii e-books în practica școlară, și chiar a înlocuirii

materialelor cu aceste tehnologii, avansată încă din 2011, a fost de natură să stârnească frenetice

controverse și diverse luări de poziții. În octombrie 2012, Stelian Fedorca, secretar de stat în cadrul

Ministerului Educaţiei, susținea necesitatea implementării la nivel național a proiectului de digitalizare a

informației școlare: “Manualele şcolare existente nu sunt bune. Ele sunt din 1996 – 1998 şi se retipăresc.

O cheltuială inutilă de bani. De aceea, am venit cu un proiect, cu aceste e-book-uri, proiect pe care vom

încerca să-l implementăm chiar din 2013. Pe acestea vor exista noile manuale. Sperăm ca până în luna

martie să terminăm cu curriculum, iar din 2013 – 2014 să dăm unui număr cât mai mare de copii aceste e-

book-uri, unde să aibă manualul în sistem electronic”, afirma Stelian Fedorca. Așadar elevii din următorii

ani ar putea învăța după e-book-uri și nu după cărțile clasice. Vor putea stoca pe e-book manualele din

întreg ciclul de învățământ, temele și vor putea primi aprecierile profesorilor rapid fără a se deplasa.

Conectate la un mediu cloud, e-book readerele pot îndeplini o mulțime de funcții. Spre exemplu, un

exercițiu la matematică ar putea fi trimis tuturor elevilor din țară spre rezolvare, iar elevii vor putea să

rezolve scriind cu stylusul pe eranul e-book readerului.

Fără a ne revendica o poziție sau alta, în cele ce vor urma ne-am propus o survolare sintetică a

http://www.gutenberg.org/

http://biblior.net/

http://www.romanianvoice.com/

http://editura.liternet.ro/catalog.php?cat=toate

http://www.polirom.ro/biblioteca-online/

http://lectura.bibliotecadigitala.ro/

principalelor argumente pro și contra aruncate în lupta creată în jurul acestui nou instrument de învățare.

Argumente pro

E-book-ul trebuie privit ca o formă de adaptare culturală la ingerințele noii realități tehnologice.

Unul dintre avantajele majore ale e-book-ului provine din complexitatea lui instrumentală. O carte

electronică constituie o adevărată operă multimedia, cu sunete și imagini, având capacitatea de a stoca nu

un singur text, ci o întreagă bibliotecă. Se reduc, astfel, costurile legate atât de hârtie (cu toate implicațiile

ecologice ce decurg de aici) cât și cele legate de achiziționarea propriu-zisă a materialului de lectură.

Internetul este suprasaturat cu biblioteci online, majoritatea permițând acces și download gratuite.

Posibilitățile sunt multiple și la nivelul manipulării textului: posibilitatea căutării unui cuvânt în tot textul,

posibilitatea verificării unei definiții cu ajutorul unui dicționar integrat, posibilitatea adnotării provizorii.

Chiar și disconfortul legat de problemele oculare este rezolvat, deoarece e- readerul permite reglarea

mărimii caracterelor și chiar schimbarea culorii de fond, pentru a o face mai odihnitoare. Dacă apare

problema suprasolicitării ochilor, se poate recurge la alternativa cărții citite – varianta audiobooks.

Argumente contra

Principalul contra-argument este legat de calitatea actului de lectură, ritualizat cultural, de-a lungul

timpului, cu tot ceea ce implică acesta, la nivel senzorial, psihologic, social. E-book înseamnă automat

dispariția acestuia sau, cel puțin, înlocuirea lui cu o variantă care, prin pragmatismul ei anulează o serie de

tabieturi asociate cititului: o atmosferă anume, o anumită relație cu cartea, o asumare atitudinală și psihologică, o experiență complexă irepetabilă într-un alt context. Dincolo de argumentele eteric-

emoționale se ridică și obiecții de ordin practic, printre care necesitatea continuă a alimentării cu energie și a asigurării accesului la internet. Aspectul financiar nu e nici el de neglijat, e-books necesitând un

dispozitiv de stocare de câteva sute de dolari. În plus, rămâne fără soluție problema vulnerabilității tehnice,

a defecțiunilor de software care pot compromite iremediabil materialul lecturii.

Există, pe de altă parte, tot mai multe voci avizate care susțin că, din punct de vedere psihologic și

neurologic, cărțile tipărite generează comportamente de mediere și niveluri de abstractizare mai ridicate

decât media electronice. Reținerea informațiilor citite pentru un timp mai îndelungat este condiționată,

conform studiilor din domeniu, de citirea cărților tipărite. Un alt dezavantaj al citirii informației pe suport

electronic este legat de viteza lecturii, în medie, mult mai mică decât cea performată pe textul tipărit.

Concluzie posibilă: terțul inclus

Cum ne aflăm nu numai în era informatizării ci și a transdisciplinarității, care pornește de la

premisa că ceea ce pare contradictoriu pe un nivel de realitate/înțelegere devine acceptabil, integrabil, la un

nivel de înțelegere superior, ipoteza complementarității celor două variante de carte ar fi cea mai adecvată,

poate, pentru a depăși această dispută. Dimensiunea utilitară a cititului, căruia i s-ar potrivi mai bine e-

bookul ar putea fi perfect compensată de dimensiunea estetică, a plăcerii lecturii, conferită de formatul

clasic al cărții.

Bibliografie:

http://iteach.ro/experientedidactice/de-la-gutenberg-la-ereader

http://pcnews.ro/2012/10/05/e-book-uri-in-scoli/

http://www.humanitas.ro/files/media/nu-sperati-ca-veti-scapa.pdf

adevarul.ro/cultura/arte/cui-i-e-frica--e-bookk-1_50adaa0e7c42d5a66398e4da/index.html

http://iteach.ro/experientedidactice/de-la-gutenberg-la-ereader

http://www.humanitas.ro/files/media/nu-sperati-ca-veti-scapa.pdf

http://adevarul.ro/cultura/arte/cui-i-e-frica--e-bookk-1_50adaa0e7c42d5a66398e4da/index.html

Pile electrice

Prof. Crişan Liliana

Electrochimia este o stiinţă interdisciplinară, izvorând din chimie şi electricitate iar reacţiile redox

ocupă un loc deosebit datorită răspândirii lor şi alicaţiilor practice ale acestora.

Originile electrochimiei au la bază experimentele realizate de Luigi Galvani, care a demonstrat

asocierea dintre contracţiile muşchilor de broască şi curentul electric1. Interdependenţa dintre reacţiile

chimice şi curentul electric a fost pusă în evidenţă în anul 1800 de către fizicianul italian Alessandro

Giuseppe Antonio Anastasio Volta. El a construit prima baterie electrică, pila voltaică, descoperire ce a

făcut posibilă realizarea electrolizei, a acoperirilor galvanice şi nu în ultimul rând dezvoltarea ideii seriei

electrochimice a metalelor2.

Savante August Arrhenius a formulat teoria disociaţiei electrolitice prin care a explicat

mecanismul conductibilităţii soluţiilor, iar Michael Faraday explică legile care însoţesc trecerea curentului

electric prin soluţiile de electroliţi. Lui i se datorează nomenclatura electrochimică, termenii de electrod,

anod, catod, ion, anion, cation, ionizare, echivalent electrochimic3. Wiliam Robert Grove pune bazele

pilelor de combustie, convertizoare de energie cu alimentare continuă4.

Walther Hermann Nernst a studiat soluţiile de electroliţi, a elaborat teoria potenţialelor de difuzie

şi teoria conductibilităţii acestor soluţii, teoria osmotică a pilelor electrice, a dedus expresia cantitativă a

potenţialelor electrochimice, ecuaţia lui Nernst. A propus electrodul normal de hidrogen ca electrod de

referinţă5.

Au urmat paşi importanţi în dezvoltarea electrochimiei prin explorarea domeniului cineticii

proceselor la interfaţă, înţelegerea rolului supratensiunii în cinetica electrochimică, dezvoltarea metodelor

de cercetare a mecanismelor de reacţii şi elaborarea teoriei electrochimice a celulei biologice.

Reacţiile redox se întălnesc la tot pasul, în producerea energiei electrice din pilele electrice, în

procesele de coroziune, în circuitul elementelor din natură, în majoritatea proceselor biochimice, în

metalurgie, în electrodepunerea de metale din soluţii apoase, neapoase

sau topituri, cât şi în întreaga industrie chimică preparativă. Exemplele

date sunt doar câteva dintre multitudinea aplicaţiilor electrochimiei în

viaţa omului modern.

Pila Daniell este o pilă reversibilă, care se compune dintr-o

placă de Cu, cufundată într-o soluţie concentrată de CuSO4 şi o placă

de Zn, cufundată într-o soluţie diluată de ZnSO4. Cele două soluţii de

electroliţi sunt despărţite printr-o diafragmă poroasă, care împiedică

amestecarea soluţiilor, dar menţine echilibrul ionic, permiţând

trecerea ionilor SO42-

. Cele două plăci sunt conectate prin intermediul

Fig.4. Montajul pilei Daniell 6

unor conductori electronici. La închiderea circuitului zincul se

oxidează, ionii de Cu2+

se reduc, astfel masa plăcii de zinc scade, iar masa plăcii de Cu creşte în timp. În

circuitul exterior electronii trec de la placa de zinc la cea de cupru7.

Procesele de la electrozi sunt următoarele:

1 Horovitz O., (1996), vol 2, Calendarul chimiştilor, Casa de Editură Transilvania Press, Cluj Napoca, p.349.

2 Horovitz O., (1996), vol 1, Calendarul chimiştilor, Casa de Editură Transilvania Press, Cluj Napoca, p.68.

3 Horovitz O., (1996), vol 2, op.cit. , p.365.

4 Horovitz O., (1996), vol 2, op.cit. , p.258.

5 Horovitz O., (1996), vol 2, op.cit. , p 239.

6 http://www.uned.es/pea-electroquimica-y-medio-ambiente/Contenidos/Temas/tema_02.htm , accesat august 2012.

7 Neniţescu C.D., (1985) ,op.cit., p.439.

http://www.uned.es/pea-electroquimica-y-medio-ambiente/Contenidos/Temas/tema_02.htm

Fig.7. Pila de combustie hidrogen-oxigen10

A --2e

2+

oxidare- Zn Zn

C -+2e

2+

reducereCu Cu

Ecuaţia generatoare de curent este:

Zn +Cu2+

→ Zn2+

+Cu

Pila Daniell se reprezintă prin simbolul:

A (-) Zn / Zn2+

(1M) // Cu2+

(1M)/ Cu (+) C

Fig.5. Secţiune prin pila Leclanché8

Elementul Leclanché este o pilă uscată, primară în care reactanţii

participanţi la formarea energiei electrice nu se pot regenera printr-un

proces invers. În această pilă anodul este alcătuit dintr-un cilindru de zinc,

catodul dintr-o bară de grafit, iar electrolitul este format din NH4Cl.

Catodul este înconjurat de o pastă de amidon amestecat cu grafit, MnO2,

NH4Cl şi H2O, iar acesta la rândul său este învelit de o pastă formată din

NH4Cl, ZnCl2 şi H2O9.

Acumulatorul cu plumb este o pilă

secundară, în care reactanţii care sunt

consumaţi în timpul producerii energiei se pot

regenera printr-un proces de electroliză.

Acest acumulator este un acumulator acid,

având electrolit H2SO4 de concentraţie 38%. Anodul şi

catodul sunt formaţi din grătare confecţionate din aliaj

Pb-Sb, având în ochiuri anodul Pb spongios. Catodul

este alcătuit din PbO2.

Starea acumulatorului se determină măsurând

densitatea H2SO4, respectiv concentraţia sa.

Acumulatorul se descarcă în timp, datorită formării PbSO4 şi H2O. El se poate reîncărca prin conectare la o

sursă de curent astfel încât la electrozi să se producă reacţiile inverse. Se leagă 3 sau 6 celule rezultând 2

respectiv 12V. La încărcare se formează H2SO4 liber, iar la catod se degajă o cantitate mică de H2. Pile de combustie hidrogen-oxigen consumă

combustibilul H2 de la anod prin oxidare electrochimică. La catod

se află oxidantul, O2. Se generează continuu curent electric. Pilele

de combustie nu poluează, au dimensiuni mici şi permit producerea

energiei în zone izolate.

8 http://www.xplora.org/downloads/Knoppix/Xplora/Minza/pile/pile_ro/lachlance.htm , accesat august 2012.

9 Mihaly C.,A., (2001), op.cit., p.158.

10 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Fuel_cell.svg , accesat august 2012.

Fig.6. Secţiune prin acumulatorul cu plumb

http://www.xplora.org/downloads/Knoppix/Xplora/Minza/pile/pile_ro/lachlance.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Fuel_cell.svg

ASPECTE PRIVIND MANIFESTAREA LA NIVEL NAŢIONAL

“O CARIERĂ ÎN INGINERIE” , UTC-N

Prof. ISIM PAULA

„O şcoală de prestigiu poate considera că elevul are nevoie de un curs, când, de fapt, el

are nevoie de o slujbă în viitor”, J.Bruner

A educa inseamnă a-i face pe copii să-şi însuşească prin experienţă un sistem de

valori,care să le dea posibilitatea să se integreze în mod inteligent şi moral într-o lume în

rapidă prefacere”, Robert Dottrens

Parteneriatul educaţional dintre Liceul Tehnologic ”Aurel Vlaicu”şi Universitatea

Tehnică din Cluj-Napoca realizat în data de 25.10. 2010 şi continuat în fiecare an ,inclusiv

în 2013, a antrenat elevii şi profesorii şcolii noastre să iniţieze şi să participe la

evenimentul”O carieră în inginerie”.

Educaţia de succes este cel mai bun marketing.

Obiectivele colaborării între cele doua institutii s-au axat în principal pe:

- consilierea în orientarea profesională şi educaţională a elevilor şi a absolvenţilor de

liceu prin informarea lor în legătură cu perspectivele absolvirii unei facultăţi în domeniul

ingineresc

- organizarea în parteneriat a Sesiunii ştiinţifice pentru studenţi şi elevi „O carieră în

inginerie” în fiecare an şcolar/universitar

- propuneri şi participări la concursuri pe teme inginereşti

- organizarea şi participarea cadrelor didactice din cele două forme de

învăţământ(preuniversitar şi universitar) la dezbateri în cadrul unei mese rotunde cu

tematica atractivă de actualitate

- cunoaşterea ofertei educaţionale a instituţiei de învăţământ superior(condiţii de

admitere,cerinţe,metode de lucru,condiţii pentru reuşita profesională)

- colaborarea în cadrul programului „Şcoala –Altfel/Să ştii mai multe,să fii mai bun”

-vizitarea laboratoarelor didactice ale facultăţii,în care elevii vor putea continua studiile

în domeniul tehnic ,după absolvirea liceului.

Participanţilor la această manifestare proveniţi din alte judeţe li s-a asigurat cazare fie la

căminele studenţeşti ,fie la internatele liceeale.Tuturor şcolilor interesate de activităţile

cuprinse în cadrul acestui eveniment li s-au furnizat informaţii specifice privitoare la modul

de înscriere, prezentare şi susţinere a lucrărilor elevilor pentru sesiunea ştiinţifică şi pentru

echipele care participă la concursurile tematice (formate din câte 3 elevi ,coordonate de un

cadru didactic).Toate cadrele didactice au fost invitate, să participe la Masa rotundă pe

tematica diversă,în funcţie de problemele stringente care preocupă învăţământul actual

.Dintre temele concursurilor inginereşti care s-au succedat în aceste ediţii derulate până în

prezent ,menţionez:

- „AutoCAD-primul pas spre inginerie”

- „Cum să-ţi construieşti primul tău robot”

- „Să programăm roboţi industriali într-o singură zi”

- „Life in 3D-more than simple”

- „De la realitatea virtuală la piesa fizică”

- „În lumea maşinilor virtuale”

- „Automatizări în construcţia de maşini”

- „Construim module automate”

- „Automobilul-construcţie şi design”

- „Viitoarea mea afacere”

Elevii înscrişi la concursurile pe teme inginereşti au fost instruiţi asupra modului de

desfăşurare a activităţilor în chiar ziua de concurs. Astfel s-au evidenţiat la elevii

participanţi aptitudinile tehnice, spiritul de echipă,creativitatea,îndemânarea,cunoştinţele de

informatică, de antreprenoriat ,de desen şi de comunicare. Atmosfera plăcută şi prietenoasă

pe parcursul activităţilor zilei dedicate acestui eveniment,programată în aprilie/mai(în

funcţie de vacanţa pascală), a generat o bună dispozitie tuturor participanţilor .

Au fost oferite atât diplome de participare,cât şi premii şi surprize de către echipa de

organizare condusă de d-na prof.univ.Diana Popescu (coordonatorul principal al

manifestării ), iar celor care au obţinut premii li s-a facilitat, după absolvirea examenului de

bacalaureat, înscrierea pe locuri bugetate în cadrul Facultăţii Construcţii de Maşini, UTC-

N.

Rezultatele obţinute de elevii pregătiţi de cadrele didactice din şcoala noastră, pe parcursul

celor trei ediţii desfăşurate până în prezent(2011-2013) au fost următoarele :

2011: LAZLO ATTILA(cls.XII A)-premiul al II-lea-secţiunea de comunicări ştiinţifice

„Inginerie,ştiinţe,informatică”-prof.indrumător MARGINEAN MARIA

HORVAT IULIA(cls.XI A)-premiul al II-lea –secţiunea de comunicări ştiinţifice

„Inginerie,ştiinţe,informatică”-prof.indrumător MERA OLIMPIA

RESTEMAN SEBASTIAN(cls.IX A)-mentiune-secţiunea de comunicări

ştiinţifice”Tineri şi proiecte inovative”-prof.indrumători:MANIU PETRU,ISIM

PAULA,ABRUDAN GHEORGHE

Echipa formată din elevii : LUCA ANDREI(cls.XII B),TEOTELECAN IOAN(cls.XII

B),RUHA VLAD(cls.XIII M)-premiul I-concursul pe teme inginereşti „Să programăm

roboţi industriali într-o singură zi simplu şi uşor”-prof.coordonator ISIM PAULA

2012 : RESTEMAN SEBASTIAN(cls.X A)-premiul al III-lea-secţiunea de comunicări

ştiinţifice”Tineri şi proiecte inovative-prof.indrumător:

ABRUDAN GHEORGHE

BOGYO BELA PETER (cls.X S)- mentiune- secţiunea de comunicări ştiinţifice

„Inginerie,ştiinţe,informatică”-prof.indrumători:MARGINEAN MARIA,PETER DORINA

2013: ABRAHAM ROBERT(cls.XII A)-mentiune- secţiunea de comunicări ştiinţifice

„Inginerie, educaţie antreprenorială, ştiinţe şi informatică”-

prof.indrumători:MARGINEAN MARIA,MERA OLIMPIA

La Masa rotunda destinată cadrelor didactice din sistemul universitar şi preuniversitar

au fost dezbătute următoarele teme,de-a lungul celor 3 ediţii:

2011-„ Dialog preuniversitar şi universitar în societatea tehnică românească” ,în

vederea stabilirii de colaborări între licee şi facultate, în scopul creşterii calităţii

actului educational-unde d-na director ,prof.PUSCA MONICA a susţinut o disertaţie

pe acest subiect,iar prof.ISIM PAULA a prezentat informaţii privind modul/maniera

în care a debutat relaţia de parteneriat dintre şcoala noastră şi Facultatea Construcţii

de Maşini din UTC-N, alături de alte “produse”realizate şi preyentate de cadrele

didactice participante/invitate ;

2012-”Strategii de comunicare şi promovare a imaginii instituţiilor de învăţământ

preuniversitar şi universitar”-unde d-na director,prof.TURCU ADINA a prezentat o

lucrare în ppt pe această temă,iar prof.ISIM PAULA a difuzat un filmulet

promoţional (realizat împreună cu elevii:MARC LENUŢA si NEALCOŞ PAUL din

cls.XIII M)despre liceul nostru (baza materială,cadre didactice,

nedidactice,activităţile specifice,proiectele în derulare) şi oferta să educaţionala

pentru anul şcolar următor,alături de alte teme susţinute de cadrele didactice

invitate;

2013-“Atractivitatea carierei de inginer pentru elevii de liceu”-unde prof.ISIM

PAULA a prezentat o temă în ppt privitoare la abordarea unor strategii

educaţionale moderne de instruire tehnică a elevilor,susţinută /argumentată şi prin

vizionarea unui film didactic realizat cu ocazia unei vizite de documentare a

elevilor la un agent economic de profil,alături de alte realizari /lucrări ale cadrelor

didactice prezente la manifestarea organizata de UTC-N.

In concluzie ,stabilirea acestui parteneriat educaţional între institutia noastră

liceală şi Facultatea Construcţii de Maşini din cadrul UTC-N a creat o emulaţie în

rândul elevilor şi a cadrelor didactice care s-au implicat în activităţile specifice

sesiunilor de comunicări ştiinţifice şi a concursurilor tematice din cadrul

evenimentului de nivel naţional.

• Motivele intrinseci care au stat la baza reuşitei acestui parteneriat au fost: nevoia de

cunoaștere, respectul de sine, eficientizarea activităților, curiozitatea, interesul,

plăcerea și pasiunea de a aplica cunoștințele în practică, exercițiul de gândire,

satisfacția de a înțelege cunoștințe cu dificultate ridicată, dezvoltarea rigorii,

autodepășirea, bucuria de a învăța ceva nou,interrelaţionarea ,spiritul de echipă .

• Motivele extrinseci care au fost remarcate în astfel de activităţi : satisfacția

premiilor/surprizelor, a nu dezamăgi , posibilitatea de a ajunge la o facultate tehnică

pe un loc bugetat ,de a obţine un loc bun de muncă, realizarea profesională,a oferi un

prilej de bucurie părinților, a fi apreciat de ceilalți, spiritul concurențial, promovarea

examenului de bacalaureat cu note bune.

Rezultatele elevilor la concursuri pe teme educaţionale

An şcolar 2012-2013

CONCURSURI LOCALE, JUDEŢENE, REGIONALE,

NAŢIONALE, INTERNAŢIONALE

REZULTATE

PROIECT INTERNAŢIONAL COPILĂRIA UN POEM,

EDIȚIA I , MAI 2013, organizator ISJ Neamț, CCD

Neamț, Școala Gimnazială Lunca

Premiul I, Abraham Robert, cls. a XII-a

Premiul I, Buşi Bogdan, clasa a X-a

Premiul I, Harşa Călin, clasa a X-a

Concurs international, Sărbătoarea învierii- Lumina

sufletelor noastre, editia a IV-a, 2013, organizatori Şcoala

Bogdan Petriceicu Haşdeu, Şcoala Carmen Silva, Iaşi,

CAERI, nr. 35266/6.03.2013, pg. 22, poz. 623.

Premiul I, Chira Andrei, cls. XI

Premiul II Ciorca Mădălina, cls. XI

Concurs interjudețean Micuţele creatoare de modă, ediția

a II-a, aprilie 2013, organizator Clubul Copiilor, Târgu

Neamț

Premiul III, Ciorca Mădălina, cls. a XI-a

Concursul Naţional Tradiţii pascale, Ediţia a VI a, Mai

2013, CAEN – MECTS, POZIŢIA 22 / PAGINA 9, Şcoala

Bogdan Petriceicu Haşdeu Iaşi

Mențiune, Uşurel Alexandru, clasa a

XII-a

CONCURS NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ

„ETERNUL EMINESCU…”, EDIŢIA a V-a, 2013,

organizat de Palatul Copiilor Piteşti

Premiul special, Buşi Bogdan, cls. a X-a,

Abraham Robert, cls. a XII-a

Concursul Naţional Vacanţa mea europeană-imagini şi

impresii ”, Ediţia a VI-a, Clubul Copiilor, Curtea de Argeș

Menţiune, Stoica Andrei, clasa a X-a

Concurs Naţional de Creație literară și plastică Prietenii

lecturii, inclus în CAERI nr. 35266/2/06.03.2013, p. 7, nr.

172, secțiunea a IV-a Reviste școlare, ed. a III-a, Beclean,

Bistrița-Năsăud

Premiul III, Revista Şcolii, Puncte de

vedere

CONCURS REGIONAL DE REVISTE ŞCOLARE,

„GÂNDURI DE ADOLESCENT”, EDIŢIA A II-A aprilie-

iulie 2013, organizat de Liceul Teoretic „J. L. Calderon”,

Timişoara

Menţiune, Revista școlii, Puncte de

vedere

Concursul judeţean cu participare națională România între

realitate și ficțiune, ediția a III-a, organizat de Liceul

tehnologic Aurel Vlaicu, Cluj-Napoca

Premiul II, Ciorca Mădălina, clasa a XI-

a

Olinpiada Interdisciplinară discipline tehnice – Domeniul

Mecanică – faza judeţeană Menţiune – Bucur Raul, clasa a XII-a B

Concursul ŞTIU VREU SĂ APLIC – faza judeţeană, din

cadrul Campaniei naţionale iniţiate de Inspecţia Muncii

"Valenţe culturale ale SSM"

Participare - Buţi I. Bogdan, Gaciu I.

Emanuel, Muntean E. Ramona – clasa a

X-a A, Pop R. Adriana – clasa a X-a B

Proiectul de parteneriat educaţional „Icoana Sfântului

Andrei prilej de întâlnire”, organizat de Liceul

Tehnologic Special SAMUS, Cluj - Napoca

Premiul I, secţiunea desen, Dan Mocan

UNIVERSITATEA TEHNICA –CLUJ-NAPOCA

“O CARIERA IN INGINERIE”-Editia a III-a-

4.04.2013.Sectiunea 1(sesiune stiintifica):

INGINERIE,EDUCATIE ANTREPRENORIALA,STIINTE SI INFORMATICA

Mentiunea II, Abraham Robert, clasa a

XII a

Găsirea unui loc de muncă- O adevărată provocare

Dir. Prof. Olimpia Mera

Cei mai mulţi dintre tinerii absolvenţi doresc să devină independenţi financiar şi sunt în căutarea unui loc de

muncă.

Se spune că e mai greu să-ţi găseşti un loc de muncă, decât să faci faţă provocărilor pe care o slujbă nouă le

presupune. Strategia de găsire a unui job este total diferită de competenţele solicitate de angajator pentru o anumită

funcţie.

Un loc de muncă care să ofere satisfacţii profesionale şi financiare este ceea ce îşi doreşte orice persoană. In

societatea de azi, a cunoaşte ce trebuie să faci şi mai ales ce greşeli trebuie să eviţi când aplici pentru un job, poate

face diferenţa dintre o viaţă fericită, împlinită, o poziţie decentă în comunitate, un loc de muncă pe care să-l iubeşti şi

o viaţă plină de frustrări şi neîmpliniri, cu un salariu minim, muncă la “negru”.

Primul pas pentru obţinerea unui loc de muncă este acela de a te informa despre oportunităţile existente pe

piaţa muncii. Este bine să ştiţi că în cazul în care există milioane de locuri de muncă libere, există miliarde de

persoane care aplică pentru acestea, de aceea este important să daţi importanţă aspectului fizic, comportamentului,

vocabularului atunci când participați la un interviu. Ultimul, dar nu cel mai puţin important lucru este acela să ştii să

te prezinţi, adică să vorbeşti despre educaţia ta, experienţa şi capacitatea de a te adapta la cerinţele angajatorului.

Pentru a veni în sprijinul vostru, dragi elevi, viitori absolvenţi, viitoare persoane care veţi căuta un loc de

muncă am realizat un ghid în format electronic, ghid realizat în cadrul proiectului Comenius “Europe I’m Coming-

European Job Challenge”, derulat de către şcoala noastră în perioada 2011-2013, în parteneriat cu şcoli din Franţa,

Germania, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, proiect pe care l-am coordonat cu succes.

Ghidul a fost realizat utilizând platforma Mahara (Mahara înseamnă "a gândi" sau "gând"), care este un

mediu centrat pe utilizator cu un cadru de accesibilităţi care face ca diferitele moduri de abordare sa fie ușor de

administrat şi utilizat.

Cu un simplu click veţi găsi informaţii extrem de utile şi interesante despre condiţiile de muncă şi

de trai în ţara noastră, dar şi în alte ţări europene, veţi afla ce drepturi au angajaţii şi angajatorii. Cunoscând

acestea, veti putea face alegeri mai bune.

Sunt prezentate strategiile de căutare a unui loc de muncă şi modul în care trebuie să vă pregătiţi

pentru un interviu, de asemenea sunt câteva exemple de interviuri, care cred că vă vor inspira.

Ghidul cuprinde exemple de scrisori de

intenţie, un glosar de termeni în limbile: engleză,

germană, română, franceză, italiană, olandeză, turcă,

precum şi agenţi economici interesaţi în a vă angaja

şi chiar de a vă oferi burse de studiu şi locuri pentru

internship.

In încheiere, vă invit să accesaţi pe

îndelete ghidul la adresa http://mahara.mhs-

moodle.de.

http://mahara.mhs-moodle.de/

http://mahara.mhs-moodle.de/

CURIOZITĂŢI

Întrebare la un examen de fizică la Universitatea din Copenhaga:

Cum se poate măsura înălţimea unei clădiri cu un barometru?

Răspuns 1

Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu o sfoară şi se coboară de pe acoperişul clădirii; înălţimea

clădirii = lungimea barometrului + lungimea sforii. Studentul a fost dat afară de la examen. Acesta a depus o

contestaţie care a fost acceptată pentru că s-a considerat că întrebarea nu impunea o anumită soluţie. Dar cum

răspunsul său nu putea edifica examinatorul asupra cunoştinţelor de fizică dobandite la cursul respectiv, o nouă

examinare a avut loc.

Răspuns 2

Se aruncă barometrul de pe clădire şi se măsoară timpul până la impactul cu solul.

Înălţimea clădirii = (gt2) /2

(examinatorul solicită o altă soluţie)

Răspuns 3

Dacă este o zi însorită, se aşează barometrul pe clădire şi se măsoară umbra de pe sol.

Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei, totul se reduce la o simplă problemă de asemănare.

(examinatorul solicită o altă soluţie)

Răspuns 4

Se leagă barometrul cu o sfoară şi este lăsat să oscileze liber la sol şi pe cladire.

Cum perioada de oscilaţie depinde de acceleraţia gravitaţională ("g"), se poate măsura înălţimea clădirii în funcţie de

variaţia "g".

(examinatorul solicită o altă soluţie şi atrage atenţia studentului că este ultima sa şansă)

Răspuns 5 Soluţia pe care o aşteptaţi de la mine bănuiesc că este măsurarea presiunii la sol şi pe cladire - presiune care variază cu

înălţimea - şi determinarea înălţimii clădirii în funcţie de variaţia de presiune. Dar aceasta este o soluţie de-a dreptul

plicticoasă, de aceea vă mai propun una:

Răspuns 6

Se poate propune administratorului clădirii un târg avantajos: îmi puteţi spune în schimbul acestui frumos barometru

care aste înălţimea clădirii...?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al Universitaţii din Copenhaga laureat al premiului Nobel!

Pagină realizată de prof.

Pal Cornelia

Când savanţii se relaxează

O doamnă, rugându-l pe Albert Einsetin s-o cheme la telefon, a precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.

-Ce vedeţi greu în asta?!? se miră savantul. Două duzini şi 19 la pătrat, nimic mai mult!

Matematicianului David Hilbert îi aparţine următoarea frază, rostită într-o prelegere universitară:

-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă

într-un punct; iar atunci omul acela zice: "Iată punctul meu de vedere!"

Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Demult, îi scrisese marelui cineast:

- Filmul dumneavoastră "Goana după aur" e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om.

Chaplin i-a răspuns:

- Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.

Matematicianul David Hilbert a fost o dată întrebat despre unul din foştii săi elevi.

- Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.

Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din

Noua Zeelandă, văzu pe unul din studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl

întrebă ce făcea la asemenea ceas târziu.

- Lucrez, zise studentul.

- Dar ziua ce faci? reluă savantul.

- Bineînţeles, lucrez.

- Nu cumva lucrezi şi în zori?

- Ba da, zise studentul, lucrez şi în zori.

Întunecându-se la faţă, Rutherford îl întrebă iritat:

- Atunci, tu când mai gândeşti?

Odinioară, pregătindu-şi examenul de doctorat, fizicianul Max Born şi-a ales ca materie secundară pentru

examenul oral astronomia.

Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a întrebat pe candidat:

- Ce faceţi când vedeţi o stea căzătoare?

Born ştia că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelaţia

în zona căreia l-a observat, de asemenea, direcţia mişcării, lungimea traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria

aproximativă. Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm:

- Mă gândesc la o dorinţă.

Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la Gottingen, nu avusese răgaz să se pregătească suficient

pentru un colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant,

nepierzandu-se cu firea, a răspuns însă:

- Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât vă rog să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.

Descoperitorul celui de al treilea principiu al termodinamicii, Walter Nernst, se îndeletnicea în orele libere cu o

crescătorie de crapi. Cineva a remarcat în prezenţa savantului:

- Ciudată ocupaţie! Chiar creşterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă.

Dar Nernst a răspuns imperturbabil:

- Mă ocup cu creşterea unor animale care sunt în echilibru termodinamic faţă de mediul incojurator. A creşte însă animale cu

sânge cald înseamnă a încălzi cu bani proprii spaţiul cosmic.

Albert Einstein avea un şofer pe care îl lua la toate conferinţele şi discursurile lui, ca să nu îl lase să aştepte în maşină.

După ani buni de participare la discursuri ale geniului, şoferul a învăţat pe dinafară tot ceea ce spunea Einstein, aşa că i-a cerut

să îl lase şi pe el să ţină un discurs în locul lui. Acesta a fost de acord.La discurs, după ce termină tot de spus şi este aplaudat,

un domn îi pune o întrebare foarte încâlcită şi complicată. Şoferul, nepierzandu-se cu firea a răspuns fără să ezite:

- Să ştiţi că această întrebare este atât de uşoară încât şi şoferul meu, care se află acolo (arătând spre Einstein), vă poate

răspunde.

Pagină realizată de prof. Pal Cornelia

COMUNICAREA VEŞTILOR RELE DE CĂTRE ADULT-COPILULUI

Psiholog școlar Denisa Muntean

Prezentarea unor lucruri neplăcute, care afectează cel mai adesea

copilul/tânărul, este un proces dificil, care necesită anticipare şi pregătire.

Astfel de lucruri neplăcute pot fi: informarea despre intenţiile de divorţ ale

părinţilor, despre plecarea unuia dintre membrii familiei, definitivă sau pentru

o perioadă mai lungă (plecarea la muncă în străinătate), informarea despre o

boala incurabilă/decesul unuia dintre membrii familiei, sau informarea

tânărului că este adoptat. Discutarea acestor lucruri este necesară iar modul în

care se desfăşoară dialogul pe aceste teme influenţează hotărâtor reacţiile şi

adaptarea copilului la aceste situaţii, acceptarea lor.

Cum se pot pregăti adulţii care urmează să comunice veştile rele:

♦ discuţia cu sine însuşi :

- Ce sentimente am faţă de dezvăluirea veştii ?

- Ce cuvinte am să folosesc când am să-i spun ?

- Cum am să mă port în această situaţie/ce o să fac/cum ?

♦ empatia :

- Anticiparea modului în care copilul/tânărul ar putea reacţiona (ce va simţi, ce va gândi) la

aflarea veştii

- Ex. Ştiu că eşti supărat/trist/îngrijorat/furios……pentru că…….

♦ planificarea :

- Căutarea unui moment potrivit: zi, oră

- !Modul de derulare a situaţiei este greu de anticipat cu foarte multe detalii, de aceea este

potrivit să ne pregătim pentru eventuale surprize în reacţia tânărului (planuri de rezervă: dacă

plânge îl îmbrăţişez şi tac)

- !Nu se va insista cu orice preţ pe urmarea rigidă a unui plan anume

- Adultul va urmări să răspundă nevoilor copilului confruntat cu vestea neplăcută (exprimarea

durerii, tristeţii, furiei, nevoia de singurătate a tânărului)

♦ tehnica paşilor mărunţi :

- veştile rele vor fi introduse treptat şi progresiv, fiecare pas dezvăluind câte puţin din conţinutul

care trebuie discutat

- anumite părţi din dezvăluire se vor face lent, vorbind rar, cu grijă, astfel încât copilul să nu fie

supus brusc unui şoc emoţional

- sprijinirea emoţională a copilului (verbal şi non-verbal) acordându-i atenţie, căldură, înţelegere,

bunătate, reasigurându-l de dragostea celor din jur

♦ apropierea (proximitate fizică şi psihică) :

- cei implicaţi în procesul de dezvăluire este recomandat să stea, în momentul respectiv,

aproape unii de alţii, în jurul unei mese, de exemplu, în cerc, iar copilul (daca este mic) poate

sta în braţele unui adult

- este important să privim copilul/tânărul în ochi în timpul dezvăluirii, ajutând astfel tânărul să

suporte mai uşor impactul negativ, şi să simtă din partea adulţilor susţinere şi încurajare,

disponibilitate pentru căldură şi înţelegere

- copilului/tânărului i se va vorbi liniştit, cu un ton al vocii şi cu o atitudine caldă

- copilul/tânărul va putea pune întrebări la care adultul să fie pregătit să răspundă

- adultul va ţine cont de nevoile şi dorinţele copilului în procesul de dezvăluire

ETAPELE PROCESULUI DE DEZVĂLUIRE :

1. Dezvăluirea : -să aibă loc de preferinţă atunci când toţi cei implicaţi/afectaţi de situaţie sunt prezenţi

2. Momentul : -va fi astfel ales încât toţi cei implicaţi pot acorda atenţie totală la ceea ce se discută (absenţa altor

priorităţi, a lipsei de timp, a oboselii, bolii, nu se aşteaptă/primesc vizite, telefoanele vor fi închise,

etc)

3. Locul :

-este de preferat ca discuţia să se desfăşoare într-un loc confortabil, liniştit, privat, ferit de

întreruperi şi factori deranjanţi (sunetul telefonului, primirea musafirilor, televizorul deschis)

-copilul/tânărul să fie în cadrul unui mediu familiar, acasă, înconjurat de lucruri familiare

4. Prezentarea veştii :

● în dezvăluirea veştii se va ţine cont că trebuie să i se permită copilului (acesta nu va fi oprit !) să

îşi exprime emoţiile sau punctul de vedere asupra informaţiilor aflate, copilul/tânărul va fi încurajat să se

exprime verbal (prin cuvinte) şi non-verbal (expresia feţei, gesturi), să pună întrebări, să îşi clarifice

nelămuririle, dilemele

● veştile rele pot fi dezvăluite numai atunci când cei implicaţi sunt capabili de a rămâne un timp

unul cu celălalt, cel puţin în perioada imediat următoare după aflarea veştilor

● comunicarea veştilor rele va fi planificată şi pregătită cu ceva timp înainte

Ce spune numele tau despre tine ?

Te-ai gandit laasta ? Literele numelui tău dezvăluie mica ta slabiciune ! Află din acest test ce fel de

personalitate ai.

Așa se rezolvă : Încercuiește toate literele care intră în prenumele tău. Numară apoi culorile care apar cel

mai des și gata !

GALBEN : Cum e să îi enervezi constant pe alții cu gura ta mare ? Expresia ,,a avea o limită’’ îți este

necunoscută. Ai putea să vorbești în continuu până răsare soarele.

VERDE : A înghițit cineva medicamente care dau inteligență ?! Indiferent despre ce e vorba : tu faci

mereu ca și cum ai avea habar despre tot, chiar dacă de cele multe ori nu sti nimic…

ROZ : Ți-ar plăcea ca până și ninsoarea să cadă din cer în linie dreaptă ești un/o perfecționist/ă ! Pentru

tine nu e nimic suficient de bine. Acest lucru ar putea fi destul de stresant pentru alții. ALBASTRU : Imediat de ai ocazia să scapi pe gură o vorbă jenantă, o faci. Acest lucru nu te aduce doar

pe tine, ci și pe prieteni tăi în situații amuzante sau chiar penibile. De aceea, mulți te numesc în secret

un/o împrăștiat/ă.

Cât de bine te impui ? Rezolvă acest test şi vei afla de’’cât de bine te impui?’’. Încercuieşte răspunsul care ţi se potivește şi vezi

câte puncte ai obţinut.

1. La cumpărături pui mâna pe aceeaşi haină cu altcineva. Ce faci?

A: Am pierdut, am fost prea lent/ă

B: Spun că am întâlnire cu prietenul meu/prietena mea şi nu pot să îl/o impresionez decat cu acel

obiect

C : Alerg după persoana respectivă, poate renunţă la obiect

2. Care dintre trăsăturile următoare ţi se potriveşte cel mai bine?

A: Sunt o persoană foarte temperamentală

B: Sunt genul răbdător

C: Am un caracter echilibrat

3. Eşti chemat/a să răspunzi la şcoală şi nu ai învăţat nimic! Cum te descurci?

A : Aşa şi așa, încerc să-i explic profesorului de ce nu am învăţat

B : Rău. Nu ştiu nimic şi spun asta profesorului

C : Bine. Îl dau drumul! Ceva ceva o să-mi treacă prin cap

4. Un prieten a zis că te împrumută cu nişte bani, dar a uitat. Ce faci?

A :Sper să-şi amintească mai repede să mi-i dea

B: Îi amintesc în treacăt în timpul unei discuţii

C: Îl întreb dacă de data asta poate să mă împrumute

5. Stai la o coadă şi un tip se înghesuie în faţă. Cum te comporţi?

A: Îl bat pe umăr. Îl întreb dacă a făcut-o intenţionat şi mă aşez iar în faţa lui

B : Îl întreb dacă se grăbeşte. Dacă da, atunci are voie

C : La modul cum arată, mai bine mă abţin să zic ceva

6. Ţi-ai uitat buletinul. Cum treci totuşi de portar?

A : Mă îmbrac foarte cool şi fac pe durul

B : Mă îndrept cu tupeu spre uşă ; portarul nu va spune nimic

C: Mă fac mic/a şi încerc să mă strecor pe undeva

7. Casiera de la magazin îţi dă mai puţin rest. Ce faci?

A : Îi ceri bonul, calculezi tot apoi te întorci la ea

B: Hmm, probabil că am greşit eu. Nu-i nimic

C: O întreb dacă nu cumva a greşit

8. Spui mereu ce gândeşti?

A : Nu chiar. Uneori nu îndrăznesc

B : De cele mai multe ori. Din când în când e mai bine să păstrezi ceva pentru tine

C: Desigur! Fiecare aude părerea mea sinceră despre el

9. Îţi place aceeaşi persoană ca altcineva. Ce urmează?

A: Sper totuşi că el/ea să mă aleagă pe mine

B : Împrăştii zvonuri urâte despre concurenta mea. Aşa o să apar într-o lumină mai bună

C :Nu am nici o şansă. Sunt deprimat/ă!

0-30 Puncte: DELOC

Preferi să nu ieşi în evidenţă! Dacă, spre exemplu, primeşti prea puţini bani

rest, nu vrei să faci mare caz din asta şi spui: ‘’E o întâmplare nu-i nimic!’’.

Dar asemenea lucruri vor interveni tot mai des, aşa că mai impune-te din

când în când.

35-60 Puncte: AŞA ŞI AŞA

La tine depinde de situaţie. Dacă ceva este foarte important, atunci îţi aduni

toate forţele şi lupţi să câştigi. În ceea ce priveşti mărturisirile, preferi să nu-

ţi întinzi prea mult nervii cu ele. Per total, reacţionezi perfect.

65-90 Puncte : FOARTE !

Wow, eşti plin/ă de energie! Uneori pari chiar insistent/a când vrei ceva cu

adevărat. Dispui de o paletă întreagă de metode de impunere şi convingere.

Dar atenţie : rămâi onest/ă şi nu exagera cu tot felul de nimicuri.

Rezolvare

A B C

1 0 10 5

2 10 0 5

3 5 0 10

4 0 5 10

5 10 5 0

6 5 10 0

7 10 0 5

8 0 5 10

9 5 10 0

Pagină realizată de Ciorca Mădălina, cls. a XII-a

Dorul de copii

de Ciorca Mădălina, cls. a XII-a

Prețuiește-ți mama-n viață

Șterge-i golul sufletesc

Te-a crescut cu greutate

Și cu dorul părintesc.

A muncit o viață-ntreagă

Și-a uitat de gura sa

Iar acum la bătranețe

Ea te roagă n-o uita.

Vino măcar și-o privește

Gura sa cum gângurește

Se gândește ea la fată

Cum de mică a-nvățat-o

Să nu facă umbră-n lume

Ci să-și facă doar un nume

Un bărbat să o iubească

Și cu el să-și facă casă

Iar apoi la bătranețe

Să-i duci și nepoței

Să se bucure de ei.

Dar își plânge dorul mare

Că fetita n-o mai are

A murit de tinerică

Și-a lăsat un nepoțel

A lăsat și o nepotă

Însă ea e tare mică.

Nu va știi ea de părinți Ei s-au dus într-o clipită

Au lăsat bujor în casă

Garofiță la fereastră

Iar pe mama suspinând

Și de dorul lor plângând.

Așa cum soarele apune

După munții cei stâncoși Așa viața mea apune

După ochii tăi frumoși.

O lebădă plutește

Pe malurile mării

O inimă mă roagă

Să nu te dau uitării.

Marea e o barcă,

Omul un pilot,

Cine nu iubește

E un idiot.

De iubești pe cineva

Și te doare inima

Du-te repede și ia

Vitamina dragostea.

Îmi pică o lacrimă din ochi

Și nu știu ce-i cu mine

Doar atât pot să îți spun:

Mi-e dor de tine.

Nu ți-am scris în zi cu soare

Să citești cu nerăbdare

Și ți-am scris în zi cu nori

Să citești cu mai mult dor.

Trandafirul înflorește

Cine scrie te iubește

Tot așa și cititorul

Să iubească scriitorul.

Poezie pentru ea

de Chiorean Sergiu, cls. a X-a A

Vara pe uliță

(parodie după George Coșbuc)

de Vali Slavu - profesor pentru învăţământul primar, membră a Uniunii Epigramiştilor din România.

Ne-aşteptam, la bac, să cadă

Vreun elev, acolo, doi,

Însă, ca după război,

Au picat elevi, grămadă…

Vai de noi!

Li s-a dus în lume vestea

Şi-am zvârlit spre ei săgeţi

Ascultaţi acum, de vreţi,

Cum s-a derulat povestea!

Să vedeţi…

Patru ani au dus-o bine,

Lenevind şi petrecând,

Fără să le dea prin gând

Că năvalnic vuiet vine

În curând.

Nici măcar în lună-o dată

Un caiet n-au răsfoit,

Şi-un liceu au absolvit,

Însă ziua mare, iată,

A sosit!

Dintr-un jeep, la bac, răsare

Un băiat al… ştim noi cui,

Arogant cum altul nu-i

Şi e plin de îngâmfare

Chipul lui.

Blugii peticiţi i-atârnă,

Cinci ca el încap în ei,

Dacă-l vezi, te-nchini la zei,

Că şi-a-nfipt în nara cârnă

Trei cercei

Uite-i buzunarul, frate,

Mare cât o zi de post

Şi croit c-un singur rost:

Au fiţuicile-adunate

Adăpost!

Îşi aruncă ochii, roată,

Prin lentile fumurii

Şi se-ndreaptă, să te ţii,

Către zgomotoasa gloată

De copii.

Cum se-apropiase bacu’,

Tatăl său, descurcăreţ,

Pregătise-un plan măreţ,

Ca examenul să-l ia cu

Orice preţ.

Profitând de-mprejurare,

Pe băiat îl doare-n cot,

Dar, la bac, surpriză mare:

Camere de spionare

Peste tot.

Inhibat din cale-afară

Şi mizând pe portofel,

Nu s-a descurcat defel,

Dar noi ştim c-au fost, în ţară,

Mulţi ca el.

De va şti să dea din coate,

Peste ani, nimic de spus,

La catedră fi-va pus,

La inspectorat sau, poate,

Chiar mai sus!

Că, la noi, acela care

Se târăşte-abia, abia,

Cu o pilă în dotare,

Poate să ajungă mare,

Doar să vrea.

Poţi preda la grădiniţă

Chiar de n-ai habar să scrii;

Te cruceşti când la „copii”

Pune-o bravă dăscăliţă

Doar un „i”.

Autori de perle crase

Din păcate, nu sunt rari,

Dezacorduri, faze tari

Se-ntâlnesc şi pe la case…

Mult mai mari.

Şcoala-i navă în furtună

Ce de-un timp a eşuat,

Echipaju-i speriat,

Şi-ar fi cazul să se pună…

Pe-nvăţat!

ISSN 2069 – 8909

ISSN-L = 2069 – 8909

Documents

Revista Puncte de vedere