revista for]elor terestre

revistafor]elor terestreREVISTÃ DE TEORIE MILITARÃ EDITATÃ DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

FONDATÃ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR”

Anul LIIINr. 62007

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelortrimise redacþiei aparþine autorilor.

GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº [email protected]

COPYRIGHT:sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a dateide apariþie a publicaþiei.

Cuprins

3decembrie, 2007

Mesajul ºefului Statului Major al Forþelor Terestre cu prilejuldeschiderii anului de instrucþie 2008 7General-locotenent dr. Teodor Frunzeti

Transformarea For]elor TerestreLiderul transformaþional - agent al schimbãrii (1) 13Cãpitan Radu Adrian MANDACHE

Particularizarea leadership-ului în context organizaþional militar (1) 17Cãpitan lect.univ. Dumitru IANCU,Locotenent prep.univ. Alexandru BABOª

Perspective post-Praga la nivelul batalioanelor din forþele terestre 23Cãpitan Ovidiu LUNGU

Tactic` de specialitatePsihologia supravieþuirii (1) 33Ionel IRIMIA

Realizarea sistemului de comunicaþii la unitãþile logistice 39Cãpitan George ZAMÃ

CUPRINS

Cuprins

Influenþa instrucþiei alpine ºi instrucþiei schiului asupra psihicului luptãtorului în mediul montan 47Cãpitan Cezar POPA, Psiholog Violeta POP

Opinii privind întrebuinþarea ºi conducerea artileriei terestreîn teoria ºi practica armatelor statelor membre NATO 59Leontin IONESCU

Tactic` de specialitateSupravieþuirea în zonele reci (1) 67Locotenent-colonel Ionel IRIMIA

Artileria batalionarã - manevrabilitate ºi eficienþã în teren muntos 77Cãpitan Marius COSTIN

Riscurile CBRN în teatrele de operaþii – riscul nuclear 85Maior Costel GUªTERIÞEANMaior Gheorghe MITRICÃ

De ce este poloniul 210 o otravã puternicã? 99Maior dr. Gabriel ACHIMMaior dr. Daniel MOªTEANU

Teatre de opera]iiRiscurile CBRN în teatrele de operaþii – riscurile EADA 103Maior Costel GUªTERIÞEANMaior Gheorghe MITRICÃ

Suportul logistic al batalionului de infanterie în teatrul de operaþii (2) 117Locotenent Felix CIUMAªU

4 www.rft.forter.ro

Cuprins

Logistic`Susþinerea logisticã în operaþiile de stabilitate ºi de sprijin 123Maior Tatiana IOSIF

Influenþa inventarierii asupra realizãrii misiunii ºi obiectivelor ºi asupradesfãºurãrii activitãþilor unitãþii militare 131Col.ing. Octavian GHIOC

Instruc]ie [i \nv`]`m#ntStandardizarea ºi evaluarea în procesul de instrucþie (2) 139Sublocotenent Rãzvan ANTÃLUCÃSublocotenent Vasile ARDELEANU

Comandã, leadership, management 147Locotenent Iulian Tudor Plutonier Marian Mica

Valenþele liderului de la nivel pluton 155Plutonier-adjutant Mihaela PAICU

Soldat/gradat voluntar - o carierã? (1) 161Locotenent-colonel ªtefan ªUVEI

Dascãlul - flacãrã eternã 169Profesor Fãgel PROBOTEANU

Calitate ºi dezvoltare - prioritãþi ale învãþãmântului militar în centrele depregãtire ale armei 171Sublocotenent Adrian DURLICIOIU

Elemente conceptuale ºi acþionale privind activitatea de evaluare încadrul structurilor de vânãtori de munte 179Cãpitan Emanoil ENIE

5decembrie, 2007

Cuprins

Tehnic` militar` [i armamentDezechilibrând forþa? 191Locotenent-colonel ing. Daniel DIDULESCU

Nevoia de tehnicã - una dintre marile probleme ale paraºutiºtilor 195Locotenent Radu-ªtefan COTOROS

Soldatul viitorului - o perspectivã a cercetãrii militare româneºti 203Maior dr.ing.Tiberius TOMOIAGÃ

Telefonia mobilã - studii de interes 211Maior dr. Gabriel ACHIMMaior dr. Daniel MOªTEANU

Maºina de luptã a infanteriei MLI-84M „JDERUL“ 219Locotenent-colonel ing. Eugen TAMBA

Maºina de luptã a infanteriei americane M2 Bradley 229Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Blindatul rusesc BMP-1 233Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Semnal editorialArtileria - noi concepte acþionale, tendinþe de evoluþie ºi înzestrare 241Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Apãrarea colectivã a României 243Iulian PATCA

Modele matematice de calcul pentru sprijinul de geniu 245Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Armele neconvenþionale ºi neletale 247Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

6 www.rft.forter.ro

7decembrie, 2007

Mesajul[efului Statului Major al For]elor Terestre cu prilejul deschideriianului de instruc]ie 2008

Î ncepem un nou an plin de misiuni, obiective, provocãriºi responsabilitãþi. În perioada ianuarie – decembrie

2008, obiectivul general al instrucþiei Forþelor Terestre îl vaconstitui realizarea/menþinerea capacitãþii operaþionale a struc-turilor militare, necesarã îndeplinirii misiunilor stabilite.

În contextul transformãrilor care au loc la nivelul organis-mului militar pentru integrarea deplinã a Armatei României înstructurile euro-atlantice, unul din aspectele importante ale aces-tui proces îl reprezintã profesionalizarea militarilor. În anul 2007Armata României a trecut de la sistemul pregãtirii populaþieipentru apãrare prin conscripþie, la un sistem nou ºi democratic,bazat pe voluntariat, care contribuie la dezvoltarea unei armatemoderne, interoperabilã cu armatele celorlalte state membreNATO ºi UE, formatã din profesioniºti, luptãtori ºi specialiºti,

GENERAL-LOCOTENENT DR. TEODOR FRUNZETI

8 www.rft.forter.ro

cu misiunea de a garanta apãrarea suveranitãþii naþionale ºiintegritãþii teritoriale ºi de a îndeplini angajamentele militareasumate pe plan internaþional.

Anul 2008 aduce o serie de prioritãþi în domeniulinstrucþiei, în plan conceptual ºi al reglementãrii activitãþii deinstrucþie, ºi anume:

creºterea capacitãþii operaþionale ºi decizionale acomandamentelor ºi forþelor pentru planificarea, pregãtirea ºiexecutarea operaþiilor militare, conducerea ºi întrebuinþareaforþelor în vederea îndeplinirii misiunilor;

implementarea sistemului de evaluare a nivelului deoperativitate ;

folosirea procedurilor de lucru NATO ºi aînvãþãmintelor desprinse în urma desfãºurãrii exerciþiilor de cer-tificare ºi afirmare în 2007 ºi în anii anteriori;

implementarea prevederilor „Doctrinei instruiriiForþelor Armate”;

instruirea prin simulare a comandamentelor la toatenivelurile;

creºterea eficienþei participãrii la exerciþii ºi activitãþide instrucþie organizate ºi desfãºurate sub egidaNATO/UE/OSCE;

realizarea nivelului necesar de instrucþie a forþelor des-tinate NATO ºi a celor în dezvoltare pentru NATO.

Profesionalizarea armatei presupune recrutarea,pregãtirea ºi menþinerea în sistemul militar a unui corp valorosde militari, capabili sã suplineascã prin pregãtire ºi dotare deînalt nivel, reducerile de efective inerente procesului de transfor-mare a armatei, dintr-o organizaþie bazatã pe forþa cantitativã,într-una bazatã pe calitate, supleþe ºi mobilitate, capabilã sã dearãspunsul adecvat, în condiþiile diversificãrii spectrului de acþi-uni militare generate de riscurile, pericolele ºi ameninþãrile laadresa securitãþii naþionale ºi colective.

Editorial

9decembrie, 2007

Instrucþia ºi exerciþiile în anul 2008 vor trebui sã aducã unplus în perfecþionarea deprinderilor pentru aplicarea tehnicilor,tacticilor ºi procedurilor NATO astfel încât structurile din carefac parte militarii Forþelor Terestre sã poatã executa o gamãlargã de misiuni specifice, un rol foarte important revenind structurilor de la baza ierarhiei militare (grupe, echipe, echipaje).

Forþele Terestre sunt expresia demnitãþii, a curajului ºi aspiritului de jertfã cu care înaintaºii noºtri au scris istoria. Astãzitot aceste forþe proiecteazã cu tenacitate coordonatele securitãþiizilei de mâine, prin efortul cotidian ºi, de multe ori, anonim însãedificate prin structuri militare fiabile ºi moderne, care aucapacitatea ºi agilitatea acþionalã pentru a rãspunde adecvatprovocãrilor actuale.

Cu toþii avem datoria sã îndeplinim cu cinste îndatoririlece ne revin, sã ne însuºim temeinic cunoºtinþele militare ge-nerale ºi de specialitate, sã ne dezvoltãm deprinderile demonstratepe timpul evaluãrii în vederea afirmãrii în anii precedenþi.

În sãlile de specialitate, în poligoane, în tabere deinstrucþie ºi pe timpul exerciþiilor, trebuie sã dovedim interes ºipreocupare permanentã pentru perfecþionarea deprinderilor înmânuirea cu precizie a armamentului, a tehnicii ºi echipa-mentelor din înzestrare ºi pentru aplicarea tehnicilor, tacticilor ºiprocedurilor NATO. Tehnica, oricât de modernã ar fi, dispune deanumite performanþe. Cel care o pune în valoare este specialis-tul, cel care îi dãruieºte o parte din sufletul sãu. Numai investindîn ea tot ceea ce avem mai bun, putem continua, la un nivel supe-rior, tradiþiile glorioase ale armei în care ne desfãºurãm activi-tatea cu profesionalism.

Comandanþilor de plutoane le aduc în atenþie cã una dinsarcinile importante pe care le au în acest an de instrucþie esteaceea de a-i pregãti metodic pe comandanþii de grupe ºi a-i trans-forma în principali instructori.

Subofiþerilor ºi maiºtrilor militari, comandanþilor de

Mesajul ºefului Statului Major al Forþelor Terestre

10 www.rft.forter.ro

grupe, ºefilor de echipe ºi echipaje le cer sã manifeste exigenþãîn instruirea subordonaþilor ºi sã aibã permanent în vedere cãprincipala lor responsabilitate este de a instrui, disciplina ºimotiva militarii din subordine. O atenþie deosebitã trebuie acor-datã respectãrii ordinii ºi disciplinei militare, fundamentul sãnã-tos al armatei. Disciplina, clãditã pe înþelegerea datorieiostãºeºti, pe simþul patriotic al fiecãruia dintre noi, trebuie sãcaracterizeze viaþa noastrã de zi cu zi. Modernizarea armatei nunumai cã nu presupune, în vreun fel, renunþarea la rigorile disci-plinei, ci dimpotrivã, spiritul nou al democraþiei militare seafirmã prin consolidarea disciplinei militare ferme, princreºterea coeziunii armatei, prin raporturi ierarhice bazate peîncredere, onoare, stimã ºi respect reciproc, prin spiritul deechipã.

Soldaþilor ºi gradaþilor voluntari þin sã le reamintesc cãrezultatele pe care le vor avea pe parcursul anului de instrucþiesunt cele care-i vor recomanda pentru a trece în corpul maiºtrilormilitari ºi subofiþerilor ºi a promova în cariera militarã.

Cu prilejul începerii anului de instrucþie, vã urez tuturor,succese, atât pe plan profesional cât ºi pe plan personal, ºi multãsãnãtate.

Dumnezeu sã vã ajute ºi sã vã binecuvânteze!

Editorial

TRANSFORMAREAFOR}ELORTERESTRE

13decembrie, 2007

Liderul transforma]ional –agent al schimb`rii (1)

E xistã oare vreun domeniu al vieþii ºi practicii socialecare sã nu fie interesat de problematica extrem de

vastã ºi teribil de actualã a conducerii? Greu de exemplificat!Necesitatea conducerii vieþii sociale, ca ºi a diverselor ei

sisteme ºi subsisteme, este acerb manifestatã, actualmente fiindnumeroºi specialiºti care afirmã cã dezvoltarea socialã ºi eco-nomicã a organizaþiilor ºi, nu în subsidiar, a societãþii în ansam-blul ei, evoluþia ºi succesul acestora, sunt rezultatul conducerii.Ca atare, leadership-ul ºi liderii au o semnificaþie deosebitã atâtpentru prezent, cât ºi pentru viitor, fiind, fãrã îndoialã, aspectevitale ale funcþionãrii oricãrei organizaþii.

Leadership-ul reprezintã influenþa pe care anumite per-soane (liderii) o exercitã asupra altora în vederea atingerii obiec-tivelor, într-un context organizaþional. Importanþa acestuia în

CÃPITAN RADU ADRIAN MANDACHE


cadrul organizaþiei a crescut pe mãsurã ce mediul a devenit maivolatil ºi competitiv, iar oamenii mai bine pregãtiþi ºi mai infor-maþi.

Liderii motiveazã, inspirã, induc elan, influenþeazã oame-nii ºi sunt urmaþi de cãtre aceºtia. Ei stabilesc direcþia de dezvol-tare a organizaþiei - ceea ce presupune dezvoltarea viziunii ºielaborarea strategiei, mobilizeazã subordonaþii – comunicându-ledirecþiile de acþiune, imprimã elan - câºtigându-le devotamentulºi fiind urmaþi de cãtre aceºtia, îi motiveazã ºi îi inspirã – ceea cepresupune sã le satisfacã nevoile ºi emoþiile, sã le punã în evi-denþã valorile.

Încã de la început vreau sã menþionez cã în acest articolnu mi-am propus sã fac pledoarie pentru vreun tip sau stil deleadership, ci doar sã prezint un tip de lider – cel transformaþio-nal - ºi, implicit, sã evidenþiez principalele trãsãturi ale leader-ship-ului de acest gen, un leadership ce înglobeazã elementetranzacþionale, carismatice, ale genului bazat pe principii, vizio-nar, multiplicator ºi, nu în subsidiar, ale celui bazat pe inteligenþaemoþionalã.

Noþiunile „leadership trasformaþional” ºi „lider transfor-maþional” au fost folosite pentru prima oarã de cãtre JamesMacGregor Burns în lucrarea sa „Leadership” din 1978. În anii’80 a început fundamentarea teoretico-metodologicã a acestui tipde leadership (Bernard Bass, Bennis ºi Nanus), iar în anii ’90 auapãrut legiuni întregi de cercetãtori pe tematica leadershipuluitransformaþional (Tichy ºi Devanna, Den Hartog, House,Delbecq, Taris etc.).

Existã situaþii deosebite, când liderii au o viziune nouã ºiîndrãzneaþã pe care o transmit subordonaþilor, câºtigându-le devo-tamentul ºi implicarea.

Un astfel de leadership se numeºte leadership transfor-maþional, pentru cã liderul schimbã, în mod decisiv, convingerileºi atitudinile subordonaþilor, pentru a corespunde noii viziuni.

Transformarea Forþelor Terestre

15decembrie, 2007

Liderul transformaþional este „responsabil” de o dublã transfor-mare: pe de o parte, transformarea subordonaþilor, ºi pe de altãparte, transformarea organizaþiei în ansamblul ei.

Într-o organizaþie, schimbarea poate fi perceputã atât caºansã de a modifica o anumitã stare care nemulþumeºte, cât ºi caameninþare a situaþiei, a poziþiilor ºi privilegiilor actuale. Indife-rent de situaþie, implementarea sa se dovedeºte a fi extrem de di-ficilã, ca rezultat al acþiunii conjugate a unui ansamblu de cauze,care pot avea un impact negativ asupra procesului de schimbareorganizaþionalã.

Desigur, toþi liderii, indiferent de tipul acestora, se ocupãde influenþã ºi schimbare. Dar schimbarea are ºi ea mai multevalenþe. Liderul transformaþional este „responsabil” pentru schim-bãrile profunde ºi pozitive ale oamenilor ºi organizaþiei pe careo conduce, el este „responsabil” pentru transformarea acestoracu acordul ºi ajutorul necondiþionat al subordonaþilor, care credºi urmeazã viziunea liderului. Pentru cã liderul este cel care seocupã de schimbare, se spune cã dacã vrei sã vezi dacã un mana-ger este ºi lider – pune-l sã facã o schimbare majorã în organiza-þie. Va influenþa el oamenii? Va fi urmat el de subordonaþi? Dacãda, atunci este un lider, ºi nu unul oarecare, ci un lider bun.

Cum se poate aceasta când, în general, schimbarea nu estedoritã de oameni, cei mai mulþi preferând stabilitatea, continuita-tea? Dar fãrã schimbare nu putem avansa, nu devenim mai efi-cienþi, mai performanþi, nu ne putem dezvolta. Acest lucru estevalabil atât la nivel individual, cât ºi la nivel organizaþional. Niciindividul ºi nici organizaþia, indiferent de tipul acesteia ºi mediulîn care fiinþeazã, nu pot evolua fãrã schimbare. Cum sã devenimmai performanþi, cum sã devenim mai buni, dacã noi rãmânemaceiaºi, dacã nu ne schimbãm?

Aºa cum am spus, schimbarea este responsabilitatea lide-rului, însã transformarea organizaþionalã este responsabilitatealiderului transformaþional. Acesta nu face doar schimbãri prin

Liderul transformaþional - agent al schimbãrii


care sã eficientizeze activitatea organizaþiei, schimbãri urmãritede orice tip de lider, ci transformãri profunde ale oamenilor ºiorganizaþiei în ansamblul ei.

Pe de altã parte, schimbarea este inevitabilã! Ea face partedin viaþã, din existenþã – se produce peste tot în jurul nostru ºipermanent. Totul se schimbã, totul se transformã: mediul, socie-tatea, organizaþiile, situaþiile, noi ne schimbãm permanent (acu-mulãm informaþii, ne dezvoltãm, îmbãtrânim etc.). Însã schim-barea poate avea valenþe pozitive sau negative. De exemplu,orice organizaþie se schimbã: dacã este lãsatã la voia întâmplãrii,ea îºi schimbã ºi trendul ºi direcþia, devinind din ce în ce maineperformantã – eºuând pe o direcþie necontrolatã. În asemeneasituaþii, organizaþiile pot fi asemãnate cu niºte vehicule – caremerg singure, dar numai la vale ºi într-o direcþie aleatoare. Înschimb, dacã organizaþia este condusã de un lider, acesta deter-minã ºi produce schimbarea, dar este o schimbare planificatã ceîndreaptã oamenii spre progres ºi dezvoltare.

Leadership transformaþional înseamnã conturarea ºi trans-miterea unei viziuni noi ºi deosebite care insuflã o realã anga-jare în rândurile subordonaþilor. Leadership-ul transformaþionalpresupune creºterea ataºamentului emoþional al subordonaþilorfaþã de organizaþie, creºterea resurselor lor motivaþionale, identi-ficarea personalã a subordonaþilor cu conducãtorii, împãrtãºireaviziunii conducãtorilor ºi trecerea ei în fapt.

(continuare în nr. 1 din 2008)


17decembrie, 2007

Particularizarea leadership-ului în contextorganiza]ional militar (1)

D efiniþiile conducerii variazã în funcþie de accentulpus pe abilitãþile conducãtorului, trãsãturile de per-

sonalitate, relaþiile de influenþã, orientarea cognitivã faþã de ori-entarea emoþionalã, orientarea individualã faþã de orientarea degrup, accentul pus pe ego faþã de accentul pus pe interesele co-lective. De asemenea, definiþiile variazã prin modul în care sunt,dupã natura lor, descriptive sau normative1. Conceptul de lea-dership (desemneazã însãºi activitatea de conducere) a fascinatdintotdeauna gânditorii, încã din timpurile de demult. Ca urma-re, existã o literaturã abundentã despre stilurile de leadership ºiprincipiile care le conþin.

Un leadership eficace se impune în toate sferele de activi-tate, cum ar fi: industria, politica sau armata, acesteia din urmãfiindu-i absolut necesarã. Fãrã un leadership puternic este foarte

CÃPITAN LECT.UNIV. DUMITRU IANCU LOCOTENENT PREP.UNIV. ALEXANDRU BABOª


puþin probabil ca o armatã sã poatã sã-ºi concentreze eforturile ºimembrii sãi pentru a reuºi sã atingã scopul propus, fapt esenþialîn succesul misiunilor specifice. Un leadership puternic este aso-ciat cu niveluri ridicate de coeziune ºi elaborarea unui obiectivcomun, care joacã un rol primordial în reuºita tuturor operaþiu-nilor militare.

Leadership-ul, concept extrem de complex care face apella numeroase valori, depinde foarte mult de context. Nu putemafirma cã avem o definiþie universal recunoscutã ºi acceptatã.Mai degrabã putem recunoaºte diverse valori, calitãþi ale lideru-lui care, combinate, formeazã ceea ce noi numim leadership.Persoanele dotate cu aceste calitãþi sunt considerate ca fiind li-deri care, în funcþie de eficacitatea într-o situaþie datã, sunt jude-caþi ca buni sau rãi.

Una din cele mai des acceptate definiþii ar fi: „Un lidereste acela care influenþeazã persoane ºi proiecte spre calea suc-cesului”. A influenþa nu înseamnã a manipula. Influenþa esteconstituitã de capacitatea de grupare ºi canalizare a competen-þelor grupului spre reuºitã, de capacitatea de a analiza corect ºiobiectiv o problemã, de a defini clar obiectivele, de a elabora so-luþii optime, de a planifica ºi realiza etapele în atingerea obiec-tivelor. Liderul în zilele noastre joacã rolul de coach (antrenor),el motiveazã ºi coordoneazã echipa sa pentru a se implica activîn procesul decizional. În esenþã, cea mai importantã caracteris-ticã a leadership-ului constã în capacitatea liderului de a-i facepe oameni sã acþioneze.

Prin leadership nu se înþelege doar autoritatea, ci ºi capa-citatea de a dirija alte persoane. Un comandant nu va fi niciodatãlider dacã nu va face nimic practic pentru a influenþa ºi inspirasubordonaþii sãi2. În realitate, comandantul nu devine lider decâtdacã este acceptat în acest mod de subordonaþi. Leadership-ulnecesitã mult mai mult decât competenþe în gestionare sau auto-ritate legalã. Liderul este acela care îi motiveazã pe ceilalþi mem-


19decembrie, 2007

bri, unitar. Posturile de autoritate ºi prestigiu au multe în comuncu leadership-ul, dar nu trebuie sã coincidã neapãrat cu el.

Prin cuvintele ºi acþiunile lor, liderii îi incitã pe toþi din ju-rul lor sã se subscrie la o misiune comunã ºi sã creadã cã totuleste posibil. Liderii constituie o sursã inepuizabilã de energie ºientuziasm. Ei creeazã scânteia care aprinde flacãra, dupã caregãsesc mijloacele necesare pentru a alimenta focul.

Leadership militar ºi leadership civil

Diferenþa între etica militarã ºi etica administrativã estefoarte importantã. Faþã de civilii care lucreazã pentru o între-prindere privatã sau de stat, militarii sunt condiþionaþi de posibili-tatea de a muri pentru þara lor, dacã este nevoie. De aceea sevorbeºte, de multe ori, de „responsabilitatea nelimitatã“ a milita-rilor3. În plus, un lider militar are sarcina de a se ocupa perma-nent de binele subordonaþilor sãi, pe care nu îi poate trata ca sim-ple mijloace de ajutor în avansarea în carierã. De exemplu, sesusþine faptul cã eºecul americanilor din Vietnam s-a datorat, înfoarte mare mãsurã, ofiþerilor, care nu au þinut cont de subordo-naþi, ci erau motivaþi de interesul personal, ignorând total sacri-ficiul de sine ºi încrederea reciprocã, valori care caracterizeazãetica militarã tradiþionalã. Mai concret, un model de gestionareaxat pe eficacitate administrativã ºi interes personal este contrareticii militare tradiþionale ºi umbreºte conceptul de coeziune ºiunitate militarã.

Studiile din ultimul timp au arãtat cã o mare parte dinmembrii forþelor armate moderne susþin aceastã eticã tradiþiona-lã de sacrificiu, iar cealaltã parte cred cã serviciul militar nu poa-te fi considerat o simplã slujbã, cã este un mod de viaþã. Dinaceste studii a rezultat cã militarii susþin ferm etica militarã care-idiferenþiazã de viaþa civilã, dar ºi cã viaþa personalã le este dras-tic influenþatã de exigenþele vieþii militare. Acesta este un aspect

Particularizarea leadership-ului în context organizaþional militar


de influenþã civilã asupra armatei care cauzeazã neliniºte în rân-dul militarilor. Ar fi doar un exemplu pentru a sublinia nevoia dearmonizare a calitãþilor care se cer unui lider militar, þinându-secont ºi de aspectele vieþii civile ºi personale ale subordonaþilor.

Particularizarea teoriilor leadership-ului la mediul militar

Din teoriile conceptuale ºtim cã leadership-ul necesitã de-prinderi pentru prelucrarea informaþiilor ºi deprinderi cognitivecum ar fi: învãþarea, memoria, rezolvarea problemelor, procese-le decizionale, integrarea informaþiilor, abstractizarea, pãrerilepersonale ºi un cadru cuprinzãtor ºi complex de referinþe. Maimult, cu cât liderul este mai experimentat, cu atât sunt mai nece-sare procesele cognitive. Aceasta rezultã în primul rând din res-ponsabilitãþile crescânde raportate la poziþia în cadrul organiza-þiei, iar în particular, raportate la planificarea pe termen lung, an-gajarea în mediul exterior al organizaþiei, crearea de politici or-ganizaþionale, dezvoltarea reþelei informaþionale.

Viitorii lideri militari trebuie sã posede niveluri cognitivede mare complexitate pentru a înþelege mediile complexe, vola-tile ºi probabilistice, pentru a construi un plan sau o viziune pen-tru viitor. Eºecul în realizarea acestei viziuni va avea ca rezultatînfrângerea4. Liderii care sunt mai dotaþi din punct de vedere alcomplexitãþii cognitive sunt mult mai în mãsurã sã înþeleagã ºisã identifice ceea ce este decisiv, culminant, având aceleaºi in-formaþii ca ºi ceilalþi. Abilitatea de a vedea corect câmpul de lup-tã este esenþialã în succesul comenzii. Cu cât mai mare estecapacitatea cognitivã a liderilor, cu atât mai puternicã este fun-daþia pe care procesul de comandã al întregii bãtãlii este clãdit5.

Teoriile comportamentale se concentreazã pe abilitatea li-derului de a-ºi adapta comportamentul în funcþie de situaþie.Dacã am compara teoriile conceptuale cu cele comportamentale,


21decembrie, 2007

am vedea cã un plan de acþiune bine gândit ºi folosirea abilitã-þilor cognitive ale liderilor sunt mult mai eficace când sunt im-plementate de un lider al cãrui comportament este în conformi-tate cu cerinþele situaþiei. Deci, aceste douã seturi de teorii suntcomplementare.

Spre deosebire de cele douã teorii de mai sus, care seaxeazã pe ceea ce reprezintã leadership-ul, teoriile strategice deluare a deciziilor se concentreazã pe modul în care liderii îºi ducmunca la bun sfârºit. Aceste teorii explicã procese ca: analizamediului, interpretare, luarea deciziilor, prin care liderii încearcãsã alinieze activitãþile organizaþiei cu oportunitãþile sau amenin-þãrile din exteriorul organizaþiei. Teoriile strategice de luare adeciziilor, cu accentuarea activitãþii de prelucrare ºi scanare acondiþiilor interne ºi externe, având ca urmare crearea unei di-recþii corecte pentru organizaþie, neglijeazã procesele folosite delideri pentru a motiva subordonaþii înspre acþiune. De aceea, auapãrut teoriile leadership-ului vizionar ºi inspiraþional, pentru alua în considerare acest aspect. Aceste teorii se bazeazã pe lide-rii experimentaþi pentru a formula ºi implementa o direcþie pen-tru organizaþie, printr-o formulare bazatã pe valori. Viziunea li-derilor reprezintã ceea ce este posibil, dezirabil ºi intenþionatpentru viitor, astfel furnizând un sens direcþional ºi inspirând peceilalþi sã-l urmeze.

Eventualele modele ale leadership-ului furnizeazã înþele-gere în relaþiile lider-subordonat, punându-se accentul pe necesi-tatea liderilor de a folosi stiluri de leadership variate, în concor-danþã cu caracteristicile subordonaþilor ºi ale mediului organiza-þional sau exterior. Mai mult, cercetãrile empirice asupra teorii-lor comportamentale sunt în sprijinul noþiunii cã liderul careaplicã recompense în concordanþã cu performanþele subordona-þilor este mai în mãsurã sã creascã performanþa ºi satisfacþia înrândul lor. Totuºi, multe comportamente care sunt critice com-portamentului organizaþional efectiv sunt greu de identificat ºi

Particularizarea leadership-ului în context organizaþional militar


monitorizat. Deci, vedem cã fiecare din teoriile prezentate ante-rior au câte ceva de adãugat la corpul ºi ºtiinþa leadership-ului,dar niciuna nu este în mãsurã sã-l construiascã sau defineascãsingurã.

Este bine ºtiut cã ierarhiile naturale se afirmã singure, in-diferent dacã fiinþele umane se organizeazã pentru a lupta sau amunci, ºi aceastã structurã este indiferentã la faptul cã aceste ie-rarhii se constituie într-o fabricã micã dintr-o comunã, sau într-ofirmã high-tech dintr-un oraº. Cu cât urci mai mult în aceastãierarhie, cu atât mai mult creºte complexitatea nivelului cognitivcerut. Adicã, aplicat mediului organizaþional militar, nivelulcomplexitãþii cognitive trebuie sã creascã o datã cu gradul. Li-derii militari de la cel mai mare nivel trebuie sã posede un nivelde complexitate cognitivã încât sã fie în mãsurã sã înþeleagã me-diile extrem de complexe, volatile ºi probabilistice ºi sã constru-iascã un plan pentru viitor, o viziune.


Note:1. Den Hartog, D.N. Koopman, Leadership in Organiza-

tions, vol. 2, London, Sage Publications, 2001.2. MDN, The Officer, Winnipeg, Instruction Material for

Canadian Forces, 1978, p. 27-28.3. Sir John W. Hackett, The Profession of Arms, London,

Time Publishing Co., p. 63.4. R.L. Phillips, J.G. Hunt, Strategic Leadership. A Multi-

organizational Perspective, Connecticut, Greenwood PublishingGroup, Inc., 1992.

5. D. Reisweber, Battle Command. In: “Military Review“,77(5), 1997.


23decembrie, 2007

Perspective post-Pragala nivelul batalioanelordin for]ele terestre

S ummit-ul de la Praga, care s-a desfãºurat în perioada21-22 noiembrie 2002, a reprezentat un moment defi-

nitoriu pentru NATO ºi pentru Europa. Deciziile adoptate la Pragade cãtre liderii Alianþei au pus capãt definitiv diviziunilor careau marcat Europa în secolul XX ºi au generat un proces de mo-dernizare menit sã confere NATO capacitatea de a gestiona pro-vocãrile la adresa securitãþii în secolul XXI. În cadrul acestui pro-ces, liderii NATO ºi-au manifestat angajamentul de a menþineAlianþa ca instituþie centralã pentru apãrarea colectivã, consul-tãri pe probleme de securitate ºi acþiuni militare multinaþionale.

Extinderea Alianþei consolida NATO în mai multe privin-þe, conferindu-i o capacitate mãritã de a gestiona atât misiunilesale tradiþionale, cât ºi cele noi în domeniul securitãþii. Din punctde vedere politic, noii membri constatã un rol extins al NATO în

CÃPITAN OVIDIU LUNGU


proiectarea ºi managementul securitãþii membrilor aliaþi în afarazonei de responsabilitate tradiþionale, pe o arie mai largã în spa-þiul euroatlantic.

La Praga, Alianþa a adoptat o serie de mãsuri menite sã con-tribuie la echiparea NATO pentru întregul spectru de misiuni mi-litare moderne, având în vedere cã forþele tradiþionale, cu mobili-tate redusã, adaptate Rãzboiului Rece, nu mai sunt relevante.Aceasta înseamnã cã NATO trebuie sã-ºi creeze forþe capa-bile sã se deplaseze rapid ºi pe distanþe mai mari, sã aplicemai eficient forþa militarã ºi sã fie capabile sã se autosusþinã.În acest scop, liderii NATO au adoptat o abordare bazatã pe treipiloni pentru îmbunãtãþirea capacitãþilor de apãrare ale Alianþei:o nouã iniþiativã a capacitãþilor - Angajamentele de la Pragaprivind capacitãþile, crearea unei forþe de rãspuns NATO ºi efi-cientizarea structurii militare de comandã.

Tema acestui articol a determinat analizarea transformãri-lor ºi perspectivelor post-Praga, reflectate la nivel tactic, bata-lion, din punct de vedere al abordãrii celor trei piloni stabiliþi laPraga.

Ce înseamnã transformare? Se poate argumenta cã scopultransformãrii este acela de a menþine Armata României relevan-tã pentru mediul de securitate ºi capabilã sã îºi îndeplineascã înmod eficient rolurile pe care puterea politicã doreºte ca armata sãºi le asume, în contextul noilor ameninþãri ºi pericole existente.

Pilonul unu - Angajamentele de la Praga privind ca-pacitãþile

Prin noua iniþiativã a capacitãþilor, aliaþii, în mod indivi-dual, s-au angajat ferm, din punct de vedere politic, sã consoli-deze capacitãþile în mai mult de 400 de domenii specifice. Aces-tea acoperã urmãtoarele opt domenii:

• apãrare în domeniile nuclear, radiologic, biologic ºi chi-mic;

• informaþii;


25decembrie, 2007

• supraveghere ºi identificare a þintelor;• supraveghere aer-sol;• comandã, control ºi comunicaþii;• creºterea eficacitãþii acþiunilor de luptã, inclusiv muniþie

ghidatã de înaltã precizie ºi capacitãþi de suprimare a apãrãriiantiaeriene a inamicului, capacitãþi de transport strategic aerianºi naval;

• realimentare cu combustibil în aer;• unitãþi dislocabile de sprijin de luptã ºi sprijin logistic. Pilonul doi - Forþa de Rãspuns NATO (NATO Res-

ponse Force - NRF)Conceptul de NRF a apãrut ca urmare a necesitãþii asigu-

rãrii unei forþe cu tehnologie avansatã, flexibilã, mobilã, interope-rabilã ºi sustenabilã, incluzând componente terestre, navale ºiaeriene, pregãtitã sã se deplaseze rapid oriunde ar fi necesar.

Scopul acestei forþe este în primul rând acela de a asigurao forþã cu nivel înalt de operativitate, capabilã sã se deplasezerapid oriunde i se va cere, sã execute o gamã largã de misiuni aleAlianþei. În al doilea rând, NRF este un catalizator pentru con-centrarea ºi promovarea perfecþionãrii capacitãþilor militare aleAlianþei ºi pentru continuarea transformãrii acestora în scopul dea putea gestiona provocãrile din ce în ce mai evoluate la adresasecuritãþii.

Pilonul trei - Noua Structurã Militarã de ComandãPrin principiile andorsate la Praga, noua structurã de co-

mandã va fi mai suplã, mai eficientã, mai practicã ºi mai mobilã. Care sunt transformãrile ºi perspectivele post-Praga re-

flectate la nivel tactic? Pentru a avea rãspunsul la aceastã între-bare, trebuie sã identificãm scopul fundamental, obiectivele, di-recþiile de acþiune ºi etapele transformãrii Armatei României con-form Strategiei de transformare a Armatei României, precum ºilocul ºi rolul batalioanelor din forþele terestre transformate saunu dupã Praga.

Perspective post-Praga la nivelul batalioanelor din forþele terestre


La nivel naþional, scopul fundamental al transformãrii ar-matei îl constituie realizarea noilor capabilitãþi prin care Româniava rãspunde provocãrilor actuale ºi viitoare din mediul de secu-ritate. Acestea vor asigura îndeplinirea cerinþelor specifice pre-vãzute în Constituþie, a angajamentelor asumate de România faþãde NATO, Uniunea Europeanã, precum ºi în cadrul iniþiativelorregionale ºi coaliþiilor.

Transformarea Armatei României are ca obiectiv generalrealizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate, cuun grad sporit de mobilitate, eficientã, flexibilã, dislocabilã, sus-tenabilã, având capacitatea de a acþiona întrunit ºi de a fi anga-jatã într-un spectru larg de misiuni.

Materializarea obiectivului general al procesului de trans-formare este susþinut de proiectele de viitor, care cuprind urmã-toarele direcþii de acþiune:

• asumarea ºi îndeplinirea obligaþiilor faþã de NATO;• pregãtirea ºi participarea la misiunile UE;• remodelarea structurii de comandã ºi control;• remodelarea structurilor de suport logistic;• realizarea sistemelor C4I2SR ºi informatizarea Armatei

României;• modernizarea managementului resurselor umane;• creºterea calitãþii vieþii personalului;• remodelarea învãþãmântului militar;• optimizarea Sistemului de Planificare, Programare, Bu-

getare ºi Evaluare;• modernizarea coordonatã a echipamentelor militare;• remodelarea sistemului „Intelligence”;• remodelarea sistemului medical al armatei.Demersurile pentru modernizare ºi realizare a interopera-

bilitãþii vor cuprinde trei etape distincte, determinate de restruc-turarea structurii de forþe, termenele angajate faþã de Alianþã pen-


27decembrie, 2007

tru îndeplinirea cerinþelor Obiectivelor Forþei, precum ºi de ce-rinþele procesului de integrare în NATO ºi UE:

- Etapa finalizãrii restructurãrilor de bazã (2005-2007);

- Etapa integrãrii operaþionale depline în NATO ºiUniunea Europeanã (2008-2015);

- Etapa integrãrii tehnice depline în NATO ºi UniuneaEuropeanã (2016-2025).

La acest moment ne aflãm la finele etapei I, de finalizarea restructurãrilor de bazã, moment la care în forþele terestre potfi identificate, dupã tipul ºi misiunile pe care le au, urmãtoarelebatalioane:

• batalioane luptãtoare, de sprijin de luptã sau sprijin lo-gistic, operaþionalizate ºi afirmate NATO;

• batalioane luptãtoare, de sprijin de luptã sau sprijin lo-gistic, în curs de operaþionalizare ºi afirmare;

• batalioane luptãtoare din forþele de generare/regeneraredestinate sã participe la misiuni internaþionale sub egida NATO,ONU sau OSCE;

• batalioane luptãtoare, de sprijin de luptã sau sprijin lo-gistic, din forþele de generare/regenerare;

• batalioane mixte, cu misiuni de sprijin. Care sunt transformãrile care au avut loc la nivelul aces-

tor structuri? Din punct de vedere al pilonului I privind capacitãþile, pu-

tem sesiza încã din detalierea tipurilor de batalioane, diferenþede asigurare a capacitãþilor structurilor. Astfel, pentru batalioa-nele ºi structurile luptãtoare, de sprijin sau deservire, operaþiona-lizate ºi afirmate NATO, putem afirma cã transformãrile reali-zate la acest moment ne îndreptãþesc sã spunem cã acestea aco-perã majoritatea domeniilor identificate la Praga: apãrarea în do-meniile nuclear, radiologic, biologic ºi chimic, informaþii, co-mandã, control ºi comunicaþii, creºterea eficacitãþii acþiunilor de



luptã ºi unitãþi dislocabile de sprijin de luptã ºi sprijin logistic. Încontinuare, principala provocare constã în asigurarea unui mana-gement eficient al resurselor financiare ºi umane pentru menþi-nerea ºi perfecþionarea capabilitãþilor realizate pentru acestestructuri.

Pentru batalioanele luptãtoare, de sprijin de luptã sau spri-jin logistic în curs de operaþionalizare ºi afirmare, acestea au par-curs o parte din etapele structurale ºi conceptuale de transfor-mare urmând ca, pe baza planificãrilor existente, sã fie realizateºi transformãrile capacitãþilor de comandã ºi control ºi a celor deluptã.

În ceea ce priveºte batalioane luptãtoare, de sprijin de lup-tã sau sprijin logistic din forþele de generare/regenerare, rolulacestora este acela de a asigura completarea cu personal ºi teh-nicã de luptã pentru structurile operaþionalizate sau în curs de ope-raþionalizare ºi de a menþine/perfecþiona nivelul de instruire curesursele ºi mijloacele limitate pe care acestea le au la dispoziþie.

O problemã specificã o pune realizarea corespondenþeidintre capabilitãþi ºi angajamente. Deseori, existã un decalaj în-tre angajamentele politice pentru lansarea operaþiilor ºi furniza-rea forþelor solicitate pentru desfãºurarea operaþiilor. Dar în mul-te cazuri, acesta nu este rezultatul discrepanþei dintre scopurileurmãrite ºi mijloacele avute la dispoziþie.

Pot fi identificate trei categorii de probleme care cauzeazãaceastã discrepanþã persistentã între deciziile politice referitoarela operaþii ºi îndeplinirea corespunzãtoare a declaraþiilor privi-toare la cerinþe: voinþa politicã, resursele ºi capabilitãþile.

Din punct de vedere al pilonului II, Forþa NATO de Rãs-puns, Armata României este deja angajatã cu forþe ºi mijloace lastructurile NRF, în principal pe domeniile unde avem la acestmoment dezvoltate capacitãþile mai sus menþionate. Trebuie spe-cificat cã toate structurile cu care forþele terestre s-au angajat laNRF au fost evaluate ºi certificate pentru misiunile/sarcinile pe


29decembrie, 2007

care la au de îndeplinit în cadrul Forþei. De asemenea, parte din-tre aceste structuri au participat la exerciþii multinaþionale în co-mun cu celelalte componente ale NRF, ocazie cu care au fost va-lidate conceptele Forþei NATO de Rãspuns, iar forþele participan-te ºi-au demonstrat ºi probat capacitãþile ºi procedurile de lucruproprii într-un mediu multinaþional care tinde sã fie tot mai inter-operabil.

Transformãri semnificative s-au fãcut ºi din punct de ve-dere al pilonului III, Noua Structurã Militarã de Comandã. Ast-fel, la nivelul forþelor terestre, prin noua concepþie de comandãºi control au fost clar stabilite atribuþiile de comandã ºi controlale comandamentelor din punct de vedere operaþional ºi admi-nistrativ, atât în situaþii de normalitate, cât ºi în diferite situaþiispecifice în care se pot afla structuri din forþele terestre în þarãsau în misiuni internaþionale.

De asemenea, sunt planificate noi schimbãri structurale lanivelul componentelor centrale de comandã, în scopul eficienti-zãrii procesului de comandã ºi control ºi a delimitãrii sarcinilorstructurilor de comandã ºi control din punct de vedere al condu-cerii forþelor operaþionalizate sau a celor de generare/regenerare.

Într-un anumit sens, multe dintre transformãrile pe careAlianþa le-a iniþiat în ultimul deceniu ºi jumãtate au reprezentateforturi conºtiente pe care aceasta le-a fãcut pentru a-ºi întãri efi-cacitatea operaþionalã. Orice comparaþie între forþele aliate din zi-ua de astãzi ºi cele de acum 10-15 ani demonstreazã acest lucru.Toþi aliaþii au parcurs sau sunt în cursul unui proces de analizã aprogramelor ºi structurilor lor de apãrare, pentru a fi siguri cãforþele pe care le deþin corespund cerinþelor actuale, iar toateCãrþile Albe reamintesc nevoia de a asigura capacitatea de dislo-care, sustenabilitatea ºi gradul de utilizare a forþelor conform atâtConcepþiei Strategice a Alianþei - documentul care descrie me-diul strategic ºi modalitãþile în care NATO abordeazã amenin-þãrile ºi provocãrile cãrora trebuie sã le facã faþã, cât ºi altor do-



cumente directoare detaliate. În mod colectiv, Alianþa ºi-a revi-zuit strategia ºi concepþiile, structura forþelor ºi structura de co-mandã, precum ºi organizarea ºi procedurile sale interne.

În concluzie, cãutãrile în vederea realizãrii unei mai marieficienþe operaþionale nu se sfârºesc niciodatã. Acest lucru se da-toreazã, în parte, cerinþelor impuse de schimbãrile în domeniuloperaþiilor, cel puþin din douã puncte de vedere. În primul rând,cerinþele anumitor teatre operaþionale, în special în sensul nevoiide capabilitãþi, evolueazã în timp. În al doilea rând, operaþiilelansate creeazã cerinþe care sunt de obicei suplimentare ºi uneoridiferite faþã de cele ale operaþiilor anterioare. Cerinþele ForþeiInternaþionale de Asistenþã de Securitate (ISAF) din Afganistan,Forþei Kosovo, Operaþiei Active Endeavour ºi ale Misiunii NATOde Instruire în Irak sunt diferite între ele, însã trebuie îndeplinitesimultan. Dar nevoia pentru continuarea transformãrii este de ase-menea generatã de faptul cã NATO trebuie încã sã realizeze su-ficiente progrese în îmbunãtãþirea diferitelor componente ale efi-cacitãþii operaþionale sau în inter-relaþionarea acestora într-un totcoerent.


TACTIC~GENERAL~

33decembrie, 2007

Psihologia supravie]uirii(1)

P entru a trece cu succes printr-o situaþie de supravie-þuire este nevoie de mai mult decât cunoºtinþe ºi de-

prinderi de a construi adãposturi, de a obþine hranã, a face focuriºi a vã deplasa fãrã ajutorul aparaturii de navigaþie standard. Uniioameni cu puþinã sau chiar deloc pregãtire în domeniul supravie-þuirii au reuºit sã supravieþuiascã unor situaþii care le-au pus via-þa în pericol. Alþi oameni cu instrucþie de supravieþuire nu au fo-losit deprinderile formate ºi au sfârºit tragic. O componentã debazã în orice situaþie, care presupune supravieþuirea, este atitu-dinea mentalã a individului implicat. Sã aveþi deprinderi în do-meniul supravieþuirii este important, însã sã aveþi voinþa de asupravieþui este esenþial. Fãrã voinþa de a supravieþui, deprinde-rile acumulate servesc unui scop mic, iar cunoºtinþele valoroasese pierd inutil.

IONEL IRIMIA


Existã o psihologie a supravieþuirii. Militarul aflat într-unmediu ce presupune supravieþuirea întâmpinã multe situaþii stre-sante, care în cele din urmã au impact asupra minþii sale. Acestesituaþii stresante pot produce gânduri ºi emoþii care, dacã suntinsuficient înþelese, pot transforma un militar încrezãtor, bine in-struit, într-un individ indecis ºi ineficient, cu o abilitate de a supra-vieþui îndoielnicã. De aceea, fiecare militar trebuie sã fie con-ºtient de acestea ºi capabil sã recunoascã acele situaþii stresante,obiºnuite, asociate în mod normal cu supravieþuirea. În plus, esteimperativ ca militarii sã conºtientizeze reacþiile lor cu privire lavarietatea largã a situaþiilor stresante asociate cu supravieþuirea.

Acest articol îºi propune sã identifice ºi sã explice naturastresului, factorii de stres asociaþi cu supravieþuirea ºi acele reac-þii interne pe care militarii le au atunci când iau contact cu stre-sul unei situaþii de supravieþuire reale. De asemenea, articolul îºipropune transmiterea unor cunoºtinþe care sã vã ajute sã depãºiþicele mai dificile perioade din viaþã.

O privire asupra stresului

Înainte sã putem înþelege reacþiile noastre psihologice într-osituaþie de supravieþuire, este util pentru început sã ºtim câtevaelemente cu privire la stres.

Stresul nu este o boalã pe care sã o putem trata ºi elimina.În schimb, stresul este o stare prin care toþi trecem. Stresul poatefi descris ca reacþia noastrã la presiune. Stresul este denumireadatã experienþei pe care o avem ca rãspuns de naturã psihicã,mentalã, emoþionalã ºi spiritualã la tensiunile vieþii.

Nevoia de stres. Avem nevoie de stres pentru cã el aremulte avantaje pozitive. Stresul este un furnizor de provocãri; elne dã ºansa sã învãþãm despre valori ºi puterea noastrã de rezis-tenþã. Stresul ne poate arãta abilitatea de a gestiona presiuneafãrã paºi greºiþi; el testeazã adaptabilitatea ºi flexibilitatea noas-

Tacticã generalã

35decembrie, 2007

trã; el ne poate stimula sã dãm ceea ce avem mai bun în noi.Deoarece, de obicei, nu considerãm evenimentele neimportanteca fiind stresante, stresul, de asemenea, poate fi un excelent indi-cator al importanþei cu care tratãm sau ne ataºãm de un eveni-ment; cu alte cuvinte, el evidenþiazã ceea ce este important pen-tru noi. Avem nevoie de ceva stres în vieþile noastre, dar preamult decât nimic poate fi dãunãtor. Scopul este sã avem stres,dar nu un exces al acestuia. Prea mult stres poate dãuna atât oa-menilor, cât ºi structurilor militare. Prea mult stres conduce laextenuare. Extenuarea provoacã o tensiune neconfortabilã decare încercãm sã scãpãm ºi, de preferat, sã o evitãm. Mai jos suntenumerate câteva din semnele comune ale extenuãrii pe care s-arputea sã le descoperiþi ºi la colegi sau la propria persoanã atuncicând sunteþi supuºi la prea mult stres: dificultate în luarea deci-ziilor; izbucniri de furie; memorie slabã; nivel scãzut al energiei;îngrijorare constantã; predilecþie pentru greºeli; gânduri cu pri-vire la moarte sau sinucidere; probleme în a fi de acord cu cei-lalþi; retragerea ºi izolarea faþã de ceilalþi; neasumarea responsa-bilitãþilor; nepãsarea.

Aºa cum puteþi constata, stresul poate fi constructiv saudistructiv. El poate încuraja sau descuraja, împingându-ne îna-inte sau blocându-ne în cotidian ºi face ca viaþa sã aibã sens sausã fie, aparent, fãrã înþeles. Stresul vã poate inspira sã acþionaþicu succes ºi sã îndepliniþi cu maximã eficienþã provocãrile uneisituaþii de supravieþuire. De asemenea, vã poate provoca panicãºi uitarea întregii pregãtiri în domeniu. Cheia succesului de asupravieþui este abilitatea de a gestiona stresul inevitabil pe careîl veþi întâlni. Supravieþuitorul este militarul care acþioneazã asu-pra stresului sãu, în loc sã lase stresul sã acþioneze asupra sa.

Factori de stres specifici supravieþuirii

Orice eveniment poate conduce la stres, ºi cum fiecare atrecut prin aºa ceva, evenimentele nu vin întotdeauna singure.

Psihologia supravieþuirii


Adesea, situaþiile generatoare de stres au loc simultan. Aceste si-tuaþii, evenimente, întâmplãri nu reprezintã stresul în sine, darele îl produc ºi sunt denumite factori de stres. Factorii de stressunt evident cauza, în timp ce stresul este efectul. O datã ce corpulrecunoaºte prezenþa unui factor de stres, începe sã acþioneze pen-tru a se proteja. Ca rãspuns la un factor de stres, corpul se pre-gãteºte fie sã lupte, fie sã fugã de el. Aceastã pregãtire implicãun SOS intern trimis în tot corpul. Pe mãsurã ce corpul rãspundela acest SOS, au loc câteva acþiuni. Corpul elibereazã combus-tibilul stocat (zahãr, grãsimi) pentru a asigura energie imediatã;ritmul respiraþiei creºte pentru a asigura mai mult oxigen sânge-lui; tensiunea muscularã de asemenea creºte, pentru a pregãticorpul de acþiune; mecanismele de coagulare a sângelui suntactivate pentru a reduce sângerarea datoratã eventualelor tã-ieturi; simþurile devin mult mai ascuþite (auzul devine mai sen-sibil, ochii se mãresc, mirosul devine mai precis) astfel încâtsunteþi mai conºtient la ceea ce vã înconjoarã, iar ritmul inimii ºitensiunea arterialã cresc pentru a asigura mai mult sânge muº-chilor. Aceastã posturã protectoare îi dã posibilitatea unei per-soane sã facã faþã unui pericol potenþial; totuºi, o persoanã nupoate menþine un astfel de nivel de alertã la nesfârºit. Factorii destres nu sunt curtenitori; un factor de stres nu pleacã pentru cãvine altul. Factorii de stres se cumuleazã. Efectul cumulativ alfactorilor de stres minori poate fi un pericol major dacã toþi acþio-neazã împreunã sau la intervale mici de timp.

Pe mãsurã ce rezistenþa corpului la stres scade ºi surselede stres continuã (sau cresc), se instaleazã, eventual, o stare deextenuare. În acest moment, abilitatea de a rezista la stres sau dea-l folosi într-un mod pozitiv se disipã ºi apar semne de pericol.Anticiparea factorilor de stres ºi dezvoltarea procedeelor de a leface faþã sunt douã componente în managementul eficient al stre-sului. De aceea, este esenþial ca militarul aflat într-o situaþie desupravieþuire sã fie conºtient de tipurile de factori generatori destres pe care îi poate întâlni.

Tacticã generalã

37decembrie, 2007

Rãnile, bolile sau decesele. Rãnile, bolile ºi decesele suntposibilitãþi reale pe care un supravieþuitor le poate întâlni. Pro-babil nimic nu este mai stresant decât sã fiþi singur într-un mediunefamiliar, unde aþi putea muri datoritã acþiunilor ostile, unui ac-cident sau mâncând ceva letal. Bolile ºi rãnile, de asemenea, sepot adãuga stresului prin limitarea capacitãþii de miºcare, obþine-rea hranei ºi apei, gãsirea unui adãpost ºi autoprotecþie. Chiardacã bolile ºi rãnile nu conduc la deces, ele se adaugã stresuluiprin durerea ºi disconfortul pe care îl genereazã. Controlul stre-sului asociat cu vulnerabilitatea la rãni, boli ºi deces este modali-tatea pe care un militar trebuie sã o adopte.

Incertitudinea ºi lipsa de control. Unele persoane au di-ficultãþi în a se descurca într-un loc unde nu totul este bine defi-nit ºi clar. Singura garanþie într-o situaþie de supravieþuire esteaceea cã nimic nu este garantat. Poate fi extrem de stresant sã vãdescurcaþi pe baza unor informaþii limitate, într-un loc unde aveþicontrol limitat asupra a ceea ce vã înconjoarã. Aceastã incertitu-dine ºi lipsã de control, de asemenea, se adaugã la stresul de a fibolnav, rãnit sau ucis.

Mediul. Chiar ºi în cele mai ideale împrejurãri, naturaeste destul de imprevizibilã. Într-o situaþie de supravieþuire, unmilitar trebuie sã se lupte cu factorii de stres generaþi de vreme,teren ºi de diferitele vieþuitoare care trãiesc în zona respectivã.Cãldura, frigul, ploaia, vântul, munþii, mlaºtinile, deºerturile, in-sectele, reptilele periculoase ºi alte animale sunt doar câteva dinprovocãrile care îl aºteaptã pe un militar într-o situaþie de supra-vieþuire. Modul în care un militar gestioneazã stresul generat demediul înconjurãtor poate fi o sursã de hranã ºi protecþie sau poa-te fi cauza unui disconfort extrem, care sã conducã la rãnire, boa-lã sau deces.

Foamea ºi setea. Fãrã hranã ºi apã, o persoanã slãbeºte ºieventual moare. Astfel, obþinerea ºi pãstrarea hranei ºi apei do-bândeºte o importanþã crescutã, pe mãsurã ce perioada de timp

Psihologia supravieþuirii


creºte într-o situaþie de supravieþuire. Pentru un militar obiºnuit,sã aibã asigurat suportul logistic, explorarea pentru cãutarea hra-nei ºi apei poate fi o sursã mare de stres.

Oboseala. Forþându-vã sã continuaþi supravieþuirea, nu esteuºor, pe mãsurã ce deveniþi mai obosit. Este posibil sã deveniþiatât de obosit, încât decizia de a sta treaz este un stres în sine.

Izolarea. Existã multe avantaje în înfruntarea necazurilorîmpreunã cu alþii. Ca militari învãþãm deprinderi individuale, darne instruim sã funcþionãm ca parte a unei echipe. Deºi ca mili-tari ne plângem de eºalonul superior, devenim dependenþi de in-formaþiile ºi îndrumãrile pe care acesta le asigurã, în mod spe-cial pe timpul situaþiilor confuze. Faptul de a fi în contact cualþii, de asemenea, asigurã un sentiment de siguranþã mai mareºi sentimentul cã cineva este disponibil sã vã ajute dacã întâmpi-naþi probleme. Un factor de stres semnificativ, într-o situaþie desupravieþuire, este acela cã adesea o persoanã sau o echipã trebu-ie sã se bazeze doar pe propriile resurse. Factorii de stres menþio-naþi în acest articol nu sunt singurii pe care aþi putea sã-i întâlniþi.

Reþineþi cã ceea ce este stresant pentru o persoanã este po-sibil sã nu fie stresant pentru o alta. Experienþa personalã, instru-irea, perspectiva personalã asupra vieþii, starea fizicã ºi mentalã,nivelul de autoîncredere contribuie la ceea ce veþi gãsi stresantîntr-un mediu ce presupune supravieþuirea. Obiectivul nu este dea evita stresul, ci mai degrabã de a gestiona factorii de stres spe-cifici supravieþuirii ºi de a-i face sã lucreze în avantajul dumnea-voastrã.

Plecând de la cunoºtinþele generale privind stresul ºi de lafactorii de stres specifici într-o situaþie de supravieþuire, pasulurmãtor este de a examina reacþiile noastre la factorii de stres pecare putem sã-i întâlnim.

(continuare în numãrul urmãtor)

Tacticã generalã

39decembrie, 2007

Realizarea sistemului de comunica]ii la unit`]ilelogistice

CÃPITAN GEORGE ZAMÃ

Introducere

Sistemul de comunicaþii ºi informaticã (CIS) al unitãþiilogistice este organizat ºi structurat astfel încât sã asigure cerin-þele de legãturã pentru comanda, controlul operaþional ºi admi-nistrativ al forþelor. Acesta dispune de o componentã staþionarãºi una mobilã.

Sistemul de comunicaþii trebuie sã fie integrat la nivelulîntregii unitãþi, el fiind compus din sisteme independente alestructurilor din compunerea unitãþii. Acestea sunt alcãtuite dincanale de legãturã proprii, preluate (închiriate) în cea mai mareparte din sistemul de telecomunicaþii naþional, completate de ca-nale radio ºi fir proprii, concentrate în centrul de comunicaþii alpunctului de comandã.


Tacticã generalã

Sistemul de comunicaþii în raionul de dispu-nere

În punctul de comandã, centrele ºi mijloacele tehnice afe-rente vor fi dispuse grupat în: centrul de analizã ºi decizie, cen-trul de operaþii, centrul de resurse, centrul de comunicaþii, elemen-te ale subsistemului de securitate ºi ale subsistemului logistic.

Variantã de realizare a sistemului de comunicaþii

41decembrie, 2007

Realizarea sistemului de comunicaþii la unitãþile logistice

În varianta prezentatã mai sus, mijloacele de comunicaþiidin cadrul subsistemului de comunicaþii al unei unitãþi de nivelbatalion logistic sunt dispuse astfel:

În centrul de decizie: - un telefon;- o staþie radio pe UUS.În centrul de operaþii: - trei telefoane;- douã staþii radio pe UUS.În centrul de resurse: - douã telefoane;- o staþie radio pe UUS.În centrul de comunicaþii:- un telefon;- douã autostaþii radio;- douã staþii radio pe UUS;- centralã telefonicã.Subsistemul informatic este compus din staþiile de lucru,

dispuse astfel:În centrul de decizie:- o staþie de lucru.În centrul de operaþii:- trei staþii de lucru.În centrul de resurse:- trei staþii de lucru.În centrul de comunicaþii:- trei staþii de lucru;- un server de reþea.Subsistemul de comunicaþii al centrului de resurse ºi al

centrului de operaþii este format din mijloacele ºi liniile de co-municaþii dintre cele douã centre ºi centrul de comunicaþii, ºidintre centrul de comunicaþii ºi subunitãþile unitãþii logistice. Deasemenea, cerinþele de conducere ale centrului de resurse ºi cen-trului de operaþii se realizeazã ºi prin mijloace radio.


Tacticã generalã

Subsistemul de comunicaþii de conducere ºi cooperareeste realizat din liniile de comunicaþii dintre P.C. al eºalonuluisuperior (nivel brigadã în cazul nostru) ºi P.C. al unitãþii (nivelbatalion logistic), precum ºi din liniile de comunicaþii dintre uni-tatea logisticã ºi organele administraþiei publice locale.

În cadrul centrului de comunicaþii, serviciul de permanen-þã se organizeazã astfel:

- un ofiþer de serviciu din rândul cadrelor plutonului decomunicaþii;

- un centralist de serviciu din rândul SGV care încadreazãgrupa comunicaþii;

- radiotelegrafiºti de la cele douã autostaþii radio;- un radiotelefonist de serviciu.Subsistemul de comunicaþii fir este compus din: a) legãturile cu eºalonul superior; b) cele de cooperare; c)

cele proprii din raionul de dispunere.a) Un numãr minim de legãturi fir ce se realizeazã sub

comanda eºalonului superior trebuie sã cuprindã 3 (trei) canalesau legãturi echivalente, dupã cum urmeazã:

- un circuit telefonic;- un circuit telegrafic/facsimil secretizat;- un circuit transmiteri de date.b) Pe orizontalã, legãturile de cooperare se asigurã astfel:

2 (douã) canale sau legãturi echivalente, dupã cum urmeazã:- un circuit telefonic;- un circuit telegrafic / facsimil secretizat.c) Cu elementele proprii de dispozitiv se realizeazã câte

un circuit telefonic.Subsistemul de comunicaþii radio trebuie sã cuprindã ur-

mãtoarele reþele:a) cele organizate de eºalonul superior ºi în care intrã la

legãturã unitatea logisticã (batalion), astfel:- douã reþele de conducere, una pe US ºi una pe UUS;

43decembrie, 2007

Realizarea sistemului de comunicaþii la unitãþile logistice

- o reþea a ºefului cercetãrii;- o reþea a ºefului logisticii;- o reþea a apãrãrii AA.b) cele proprii, care constau în:- o reþea de conducere pe UUS;- o reþea de înºtiinþare;- reþeaua radio proprie fiecãrei subunitãþi.Pentru situaþia în care unitatea va primi în sprijin alte sub-

unitãþi, conducerea acestora se va realiza în reþeaua de conduce-re cu mijloacele lor, sau în cazul incompatibilitãþii, prin punereaunui mijloc radio la dispoziþia unitãþii date în sprijin.

Comunicaþiile prin mijloace mobile se organizeazã circu-lar sau, în funcþie de distanþã ºi de cãile de comunicaþii din raion,pe direcþie.

Sistemul de comunicaþii pe timpul deplasãrii

Pentru organizarea comunicaþiilor pe timpul deplasãrii, sevor avea în vedere douã situaþii: a) mutarea PC prin deplasareaforþelor într-un nou raion; b) efectuarea transporturilor de apro-vizionare a unitãþilor sprijinite logistic. Specificã acestor situaþiieste folosirea cu precãdere a mijloacelor radio.

În situaþia deplasãrii forþelor unitãþii logistice într-un nouraion, aceastã operaþie se va executa eºalonat. Legãtura perma-nentã între eºalonul precursor ºi forþele principale se realizeazãcu mijloacele radio, preferabil cele care lucreazã în spectrulUUS, de pe autostaþiile radio. În perioada deplasãrii acestui deta-ºament, legãtura de conducere cu eºalonul superior este men-þinutã de cãtre forþele principale. O primã misiune a subunitãþiide comunicaþii ºi informaticã care efectueazã prima deplasareîntr-un nou raion este de a stabili legãtura cu eºalonul superior,prin mijloace radio sau fir. Acest lucru este necesar, deoarece petimpul deplasãrii forþelor principale, legãtura de conducere cu


Tacticã generalã

eºalonul superior este realizatã pe aceste cãi. În cadrul coloane-lor, legãtura este menþinutã cu radiotelefoanele mobile instalatepe fiecare autovehicul.

Pe timpul executãrii misiunilor de transport, legãtura încadrul convoiului se realizeazã cu radiotelefoanele mobile de pefiecare autovehicul, iar între convoi ºi PC al unitãþii, în reþeauaradio a companiei care are de îndeplinit misiunea. Dacã legãtu-ra nu este stabilã ºi nu se poate realiza pânã la destinaþia trans-portului, raportarea despre îndeplinirea misiunii se face prin mij-loace fir din raionul unitãþii sprijinite logistic.

TACTIC~ DE

SPECIALITATE

47decembrie, 2007

Influen]a instruc]iei alpine[i instruc]iei schiuluiasupra psihicului lupt`torului în mediul montan

V ânãtorii de munte reprezintã una din cele mai tenaceºi încercate arme. Instrucþia este durã, viaþa lor este

asprã, misiunea lor foarte complexã, iar istoria a demonstrat cãsunt trupe de elitã ale Armatei României. Ei materializeazã res-pectul faþã de spaþiu ºi de om, fãrã încrâncenare, cu o mare do-rinþã de a fi cel mai bun, de a atinge performanþa.

Solicitãrile mediului montan se datoreazã unei serii varia-te de factori specifici, care pot fi clasificaþi în factori de teren ºifactori climatici, ca urmare a faptului cã prin specificul activi-tãþii, luptãtorii din forþele de VM trebuie sã transforme în avan-taj vicisitudinile terenului. Prin aclimatizãri ºi antrenamente gra-duale, microclimatul grupului trebuie sã acþioneze compensato-riu, sprijinind atât individul, cât ºi grupul în sine prin etalareaunor calitãþi precum: exemplul personal, camaraderia, dezvol-

CÃPITAN CEZAR POPAPSIHOLOG VIOLETA POP


tarea spiritului de echipã, încrederea în forþele proprii, reacþiilelucide la cele mai dificile încercãri.

Terenul muntos împãdurit este accidentat, cu diferenþemari de altitudine între puncte relativ apropiate, comunicaþiilesunt puþine ºi greu accesibile pentru majoritatea categoriilor detehnicã militarã, ceea ce duce la apariþia dificultãþilor în asigu-rarea traiului ºi ducerea operaþiilor în condiþii de izolare, în dis-pozitivul propriu sau al adversarului. În aceste condiþii poate sãscadã moralul trupelor ºi este posibil sã aparã devieri comporta-mentale ºi/sau volitive datoritã urmãtorilor factori: altitudinea;dificultatea terenului; condiþiile de vreme; expunerea pe durataunor perioade mari de timp la factorii climatici.

Pentru a putea desfãºura cu succes acþiuni manevriere, petoate cele trei tipuri ale arealului montan, vânãtorii de munte tre-buie sã aibã îndemânare ºi voinþã – nu doar pentru a participa lalupta nemijlocitã ci, în mod special - pentru a o domina.

Din perspectiva selecþiei ºi orientãrii profesionale, rezul-tatele analizei muncii se finalizeazã cu elaborarea psihoprofesio-gramei, care nu este doar instrumentul specific psihologiei mun-cii, ci ºi psihologiei militare. Psihoprofesiograma urmãreºte sur-prinderea specificitãþii fiecãrei profesii în funcþie de sarcinile ºispecificul locului de muncã analizat.

Examenul psihologic în armatã evidenþiazã potenþialul ap-titudinal general, structura personalitãþii ºi potenþialul aptitudi-nal special.

Pe lângã cerinþele generale specifice oricãrei arme, trebuieîndeplinite ºi anumite cerinþe particulare, ºi anume: cerinþe fizi-co–medicale ºi cerinþe psihologice. Cerinþele fizico-medicale suntcele din baremele în vigoare.

Clasificarea cerinþelor psihologice

Predominanat senzoriale: integritatea analizatorilor;acuitate vizualã foarte bunã ºi rezistenþã la obosealã vizualã.

Tacticã de specialitate

49decembrie, 2007

Percepþie vizualã, rapiditate ºi precizie în percepþia vizualã, re-prezentare bidimensionalã ºi tridimensionalã, reprezentãri spaþia-le ºi topografice, orientare topograficã sunt alte asemenea cerinþe.

Predominanat motorii: membre (siguranþã, precizie, fi-neþe în miºcãri; dexteritate a degetelor), abilitate generalã (agi-litatea întregului corp), forþã fizicã staticã (capacitatea de a îm-pinge, de a ridica, de a trage), forþã fizicã dinamicã (capacita-tea de utilizare a mâinilor ºi a trunchiului pentru a miºca greuta-tea întregului corp), rezistenþã ºi forþã explozivã.

Cerinþe senzorio-motorii: coordonare vizualã-auditivã-motorie; vitezã de reacþie la stimuli vizuali; vitezã de reacþie lastimuli auditivi; vitezã de reacþie motorie; rapiditate, vitezã ºipromptitudine de reacþie la stimuli; difererenþiere a culorilor;simþul echilibrului, al orientãrii ºi miºcãrii corpului în spaþiu.

Cerinþe prosexice: concentrarea, mobilitatea ºi distributi-vitatea atenþiei; atenþia involuntarã (spiritul de observaþie).

Cerinþe mnezice: memorie verbalã, a imaginilor, a sim-bolurilor (memorarea topograficã a datelor), a acþiunilor.

Cerinþe cognitive: inteligenþa ca aptitudine generalã; ca-pacitate de analizã ºi sintezã; disponibilitate de asumare con-ºtientã a riscului, în condiþiile evaluãrii exacte a gradului de dificul-tate a sarcinii, comparativ cu posibilitãþile proprii de a o realiza.

Trãsãturi temperamentale: stabilitate, echilibru emoþio-nal, autocontrol; toleranþã crescutã la frustrãri; dinamism, acti-vism; rezistenþã la stres: zgomot, obosealã; temperament sangvi-nic-coleric/sangvinic–flegmatic (puternic).

Trãsãturi caracteriale: atitudini faþã de sine bine struc-turate: autodisciplinã, modestie, spirit critic, autocontrol; atitu-dini faþã de ceilalþi bine structurate: simþ de rãspundere, spi-rit de echipã, empatie; atitudini faþã de muncã bine structu-rate: conºtiinciozitate, spirit de iniþiativã; cerinþe volitive: capa-citate de efort voluntar susþinut, stãpânire de sine, acceptare ariscului.

Influenþa instrucþiei alpine ºi instrucþiei schiului asupra psihicului luptãtorului în mediul montan


Aptitudini: spirit de observaþie; orientare topograficã; ca-pacitate de adaptare în teren muntos, la condiþiile climaterice alemediului montan; capacitate de supravieþuire în acþiuni, în con-diþii de izolare în munþi, în condiþii climaterice grele.

Cerinþe psihosociale: relaþii pe orizontalã: disponibili-tãþi comunicative, spirit de echipã; relaþii pe verticalã: disci-plinat, rezistent la frustrare, supus la reguli ºi norme; capacitatede autoorganizare, de evaluare ºi de acceptare a riscului; prove-nienþa militarului dintr-o familie organizatã, în care au existat re-laþii echilibrate ºi un suport material satisfãcãtor, în care i-au fostacordate încredere, afecþiune ºi responsabilitate ºi în care atitu-dinile faþã de ansamblul societãþii ºi faþã de instituþia militarã aufost echilibrate, obiective, favorizeazã activitatea ºi integrarea încolectivitate.

Cercetarea s-a desfãºurat pe un eºantion reprezentativ de40 soldaþi voluntari din totalul de 154, împãrþiþi pe trei serii.Punctul de plecare l-a constituit cercetarea rapoartelor de evalu-are individuale primite de la Centrele Zonale de Selecþie ºi Ori-entare ºi a fiºelor medicale.

Metodele ºi tehnicile folosite sunt: studiul bibliografiei,metoda testelor - Inventarul F.P.I. (Inventarul de PersonalitateFreiburg); Proba S.A.V.C. (Scala atitudinilor ºi valorilor caracte-riale); Chestionar pentru determinarea coeziunii de grup; Anali-za produselor activitãþii; Metoda interviului.

În faza testãrii iniþiale, la începutul stagiului de pregãtirede specialitate, militarii voluntari se prezentau, din punct de ve-dere al cerinþelor generale ºi particulare, la nivelul mediu cerut.În acest sens, cerinþele generale ºi cele particulare medicale erauîndeplinite. Cerinþele legate de pregãtirea fizicã erau îndeplinitela nivel mediu, existând posibilitatea dezvoltãrii lor.

Cu privire la cerinþele de naturã psihologicã, cele predo-minant senzoriale (acuitate vizualã foarte bunã ºi rezistenþã laobosealã vizualã ; percepþie vizualã; rapiditate ºi precizie în per-


51decembrie, 2007

cepþia vizualã; reprezentare bidimensionalã; reprezentãri spaþia-le ºi topografice; reprezentare tridimensionalã; orientare topo-graficã; integritate a analizatorilor) se situau la nivelul minim ce-rut, fapt rezultat din studiul rapoartelor de evaluare elaborate deCentrele Zonale de Orientare ºi Selecþie.

De asemenea, cerinþele de naturã psihologicã motorii ºisenzorio-motorii se situau iniþial la nivelul minim cerut, fapt cea rezultat din consultarea fiºelor medicale ale subiecþilor ºi a re-zultatelor obþinute la testarea iniþialã a pregãtirii fizice din cadrulexamenului de selecþie.

Cerinþele prosexice (concentrarea, mobilitatea ºi distribu-tivitatea atenþiei; atenþia involuntarã ºi spiritul de observaþie),mnezice (memorie verbalã, memoria imaginilor, memoria sim-bolurilor, memorarea topograficã a datelor ºi memoria acþiuni-lor) ºi cognitive (inteligenþa ca aptitudine generalã, capacitateade analizã ºi sintezã necesarã activitãþii, sarcinile având un con-þinut semantic concret iar rezolvarea lor presupunând utilizareaacestor operaþii ale gândirii; disponibilitatea de asumare conºti-entã a riscului, în condiþiile evaluãrii exacte a gradului de difi-cultate a sarcinii, comparativ cu posibilitãþile proprii de a o reali-za) se situau la nivelul minim cerut, conform rezultatelor obþi-nute la testarea efectuatã în Centrele Zonale de Orientare ºi Se-lecþie, rezultate analizate ulterior la primirea rapoartelor.

În ceea ce priveºte cerinþele temperamentale, inventarulF.P.I. a fost aplicat la selecþie, motiv pentru care am preluat da-tele din raportul de evaluare. Inventarul F.P.I. pune în evidenþãurmãtoarele însuºiri de personalitate, concretizate în cele 12 sca-le ale probei F.P.I.: nervozitatea, agresivitatea, depresivitatea,excitabilitatea, sociabilitatea, calmul, tendinþa de dominare, in-hibiþia, firea închisã/deschisã, extroversia/introversia, labilitateaemoþionalã ºi masculinitatea/feminitatea. Din rezultatele obþinu-te la selecþie am constatat unele scoruri critice ºi parþial critice,fãrã semnificaþii majore pe fiecare din cele 12 scale ale probei.



Coeziunea este o condiþie absolut necesarã funcþionãriieficiente a colectivului, care apare treptat, se construieºte într-oanumitã perioadã de timp, având la bazã o serie de premise ca:atracþia interpersonalã, comunitatea de scop, interdependenþa ro-lurilor ºi sentimentul apartenenþei la colectiv, motiv pentru carechestionarul pentru determinarea coeziunii de grup nu a fost apli-cat grupurilor abia constituite. Demersul de cunoaºtere psiholo-gicã a continuat cu aplicarea fiºei psihologice ºi a probei S.A.V.C.fiecãrui soldat. Acest prim demers a fost finalizat cu interviu.

Dupã prima testare s-au obþinut urmãtoarele rezultate:La proba S.A.V.C. au fost investigate cerinþele legate de

trãsãturile caracteriale ºi s-a constatat prezenþa unor scoruri criti-ce pe cele trei scale: atitudini faþã de propria persoanã, atitudinifaþã de muncã ºi atitudini faþã de ceilalþi. O parte dintre subiecþiau manifestat atitudini insuficient structurate faþã de sine (auto-disciplinã, modestie, spirit critic, autocontrol), muncã (conºtiin-ciozitate, spirit de iniþiativã) ºi semeni (simþ de rãspundere, spi-rit de echipã, empatie), alþii, supraevaluându-se, încercând sã seprezinte într-o luminã favorabilã. Aceste scoruri critice se expli-cã prin faptul cã orientarea atitudinal – valoricã a personalitãþiieste determinatã, la nivelul individului, de sistemul personal devalori ºi, þinând cont de vârsta subiecþilor, acest sistem nu esteîncã bine structurat. La nivelul personalitãþii vorbim de un profilatitudinal - valoric alcãtuit din valorile interiorizate ºi atitudinilegeneralizate care orienteazã viaþa ºi activitatea persoanei, gene-rând anumite comportamente. Din eºantionul testat, 80% din su-biecþi nu au avut un loc de muncã deoarece orientarea spre cari-era militarã a survenit în urma absolvirii unor instituþii de învã-þãmânt civile, fapt care a influenþat (supradimensionat/subdi-mensionat) atitudinea faþã de muncã.

Din punct de vedere aptitudinal s-a avut în vedere deter-minarea existenþei, în faza iniþialã, a unor calitãþi precum: spiri-tul de observaþie; orientarea topograficã; capacitatea de adaptare


53decembrie, 2007

în teren muntos, la condiþiile climaterice ale mediului montan;capacitatea de supravieþuire în acþiuni desfãºurate izolat înmunþi, în condiþii climaterice grele. În urma analizei rapoartelorde evaluare a rezultat faptul cã în structura personalitãþii milita-rilor voluntari exista conturatã, la acel moment, o bazã aptitudi-nalã pe care ulterior, în procesul de instrucþie de specialitate, sãse poatã contura clar trãsãturile aptitudinale pe care trebuie sã ledeþinã luptãtorul în mediul montan.

Metoda interviului, ca metodã de cunoaºtere a personali-tãþii, a fost parcursã cu fiecare subiect evaluat, în scopul comple-tãrii informaþiilor obþinute cu ajutorul celorlalte probe psihologi-ce ºi pentru elucidarea anumitor aspecte problematice. Interviula fost structurat pentru fiecare subiect în parte, pe anumite teme,repere ºi direcþii care vizau cerinþele psiho-sociale: relaþii pe ori-zontalã - disponibilitãþi comunicative, spirit de echipã; relaþii peverticalã: disciplinat, rezistent la frustrare, supus la reguli ºi nor-me; particularitãþile mediului socio-cultural de provenienþã carepot afecta dinamica activitãþii sau a relaþiilor în specialitateaanalizatã (atitudini ºovine, rasiale, religioase extreme, carenþefamiliale, educaþionale sau afective); activitatea ºi integrarea încolectivitate sunt favorizate de provenienþa militarului dintr-ofamilie organizatã, în care au existat relaþii echilibrate ºi un su-port material satisfãcãtor, în care i-au fost acordate încredere,afecþiune ºi responsabilitate ºi în care atitudinile faþã de ansam-blul societãþii ºi faþã de instituþia militarã au fost echilibrate,obiective; încredere în sine, responsabilitate faþã de sarcinã ºi fa-þã de semeni, spirit altruist, cooperant; capacitate de autoorgani-zare, de evaluare ºi de acceptare a riscului.

Datele obþinute au fost analizate ºi consemnate în foaiastatisticã. Persoanele cu dificultãþi de adaptare, de relaþionare aufost monitorizate ºi incluse într-un program de consiliere.



Transformãrile de naturã psiho-fizicã ºi mo-ralã survenite în urma procesului de instrucþie despecialitate la nivelul luptãtorului în mediul mon-tan

În urma desfãºurãrii cercetãrii s-a ajuns la concluzia cãipoteza conform cãreia instrucþia alpinã ºi instrucþia schiului de-terminã schimbãri majore, pozitive, în structura psihicã a luptã-torului în mediul montan, s-a verificat. Astfel, din punct de ve-dere al cerinþelor generale, militarii voluntari îndeplinesc crite-riile specifice încadrãrii în arma infanterie - specialitatea vânã-tori de munte.

Pe întreaga perioadã a stagiului, psihologul a încurajat im-plicarea comandanþilor de subunitãþi în activitatea de cunoaºterea soldaþilor, le-a comunicat subiecþii cu nevoi de asistenþã ºi ob-servaþie, sugerându-le modul de implicare în sarcinã a acestoraºi urmãrirea conduitei. Comandanþii de subunitãþi au furnizat in-formaþii cu privire la modul de implicare în sarcinã al fiecãruimilitar, activismul, iniþiativa, spiritul de camaraderie etc., com-pletând o fiºã de observaþie pentru fiecare militar din eºantionulde cercetare.

Transformãri legate de personalitate: tempe-rament, caracter, aptitudini

La sfârºitul stagiului, am aplicat urmãtoarele probe psiho-logice: proba S.A.V.C., Inventarul F.P.I. ºi Chestionarul pentrudeterminarea coeziunii de grup, obþinându-se o serie de rezul-tate.

La proba S.A.V.C. am constatat o diminuare considerabilãa scorurilor critice pe cele trei scale, militarii dezvoltând atitu-


55decembrie, 2007

dini structurate armonios faþã de muncã, faþã de propria persoanãºi faþã de ceilalþi, acordând importanþã ºi valorizând activitateaprofesionalã, relaþionându-se cu respect ºi consideraþie faþã deceilalþi. Rezultatele obþinute la aceastã probã au fost corelate curezultatele obþinute în urma procesului de instrucþie evidenþiateîn cadrul examenului de absolvire a cursului.

Dupã aplicarea Inventarului F.P.I., am observat diminua-rea semnificativã a scorurilor critice pe cele 12 scale ale probei.

Trãsãturile care au suferit modificãri în urma procesuluide instrucþie sunt: nervozitatea, agresivitatea, depresivitatea, ex-citabilitatea, sociabilitatea, calmul, tendinþa de dominare, inhibi-þia, firea închisã/deschisã, extroversia/introversia, labilitatea emo-þionalã ºi masculinitatea/feminitatea. Ele se exprimã prin tendin-þã redusã de agresiune fizicã ºi verbalã, stãpânire de sine, rezo-nanþã afectivã scãzutã, cu concomitenþe somatice normale ºi dis-poziþie echilibratã, stabilind un raport emoþional bun unii cu cei-lalþi, toleranþã ridicatã la frustrare, impulsivitate redusã, existânddorinþa ºi nevoia de a stabili contacte sociale. Modificãri au maisuferit dinamismul, activismul ºi implicarea în sarcini, constanþaîn acþiuni, maturitatea ºi autocontrolul, sociabilitatea, coopera-rea, o bunã aderare la normele sociale ºi de grup, o bunã integra-re socialã, stabilitatea emoþionalã, obiectivitatea, toleranþa cres-cutã la frustrare, o motivaþie intrinsecã pentru armatã, capaci-tãþile empatice pentru o bunã relaþionare interpersonalã con-tribuind la coeziunea grupului militar, optimismul, perseverenþa.

La nivel relaþional, dupã aplicarea chestionarului pentrudeterminarea coeziunii de grup, am calculat indicele de coeziunegrupalã perceputã (I.C.G.P.) pentru fiecare membru al grupului,urmatã de calculul indicelui de coeziune grupalã (I.C.G.). În ur-ma acestei analize au rezultat urmãtoarele: Indicele de coeziunegrupalã obþinut în urma analizei datelor noastre a fost de 0,51,



ceea ce dovedeºte, conform tabelului de valori, cã grupul evaluatde noi este un grup cu coeziune moderatã. Aceasta ne permite sãconcluzionãm cã s-a creat premisa realizãrii unei coeziuni puter-nice la nivelul subunitãþilor, în care soldaþii vor fi încadraþi da-toritã dezvoltãrii, în procesul de instrucþie de specialitate (schi ºialpinism), apitudinilor lucrului în echipã, spiritului de echipã,cooperãrii ºi întrajutorãrii, spiritului de camaraderie.

La nivel psiho-motor

Analiza produselor activitãþii a vizat rezultatele obþinutede cãtre soldaþi la evaluarea finalã care a constat în trei probe:Instrucþie de specialitate, Cunoaºterea tehnicii ºi armamentuluidin dotare, Instrucþia tragerii cu armamentul individual ºi de pemaºinile de luptã. Astfel, militarii au manifestat interes ºi preo-cupare crescute pentru asimilarea cunoºtinþelor, dezvoltarea ºiperfecþionarea deprinderilor practice, demonstrând cã sunt înmãsurã sã îndeplineascã misiuni de luptã în munte, în condiþiiextreme de teren ºi climã. Rezultatele obþinute au fost bune ºifoarte bune, media pe cursuri fiind 8,68. Media obþinutã scoateîn evidenþã faptul cã militarii au valorificat potenþialul psiho-motor iniþial ºi ºi-au format deprinderi ºi aptitudini motrice înprocesul de instruire de specialitate.

Profilul psihoaptitudinal al luptãtorului în mediul montans-ar concretiza în urmãtoarele caracteristici: gândire flexibilã, obunã capacitate de analizã ºi sintezã, disponibilitate de asumareconºtientã a riscului, în condiþiile evaluãrii exacte a gradului dedificultate a sarcinii, comparativ cu posibilitãþile proprii de a orealiza, o bunã capacitate de învãþare, posibilitãþi de înþelegere ºiexecutare corectã a indicaþiilor ºi sarcinilor primite.


57decembrie, 2007

Personalitate dinamicã, realistã, luptãtorul în mediul mon-tan trebuie sã acþioneze rapid, sã ia decizii corecte, sã manifesteconstanþã în acþiuni, maturitate ºi autocontrol, sociabilitate, coo-perare, o bunã aderare la normele sociale ºi de grup, o bunã inte-grare socialã, stabilitate emoþionalã, obiectivitate, toleranþã cres-cutã la frustrare, o motivaþie intrinsecã pentru armatã, capacitãþiempatice pentru o bunã relaþionare interpersonalã, contribuind lacoeziunea grupului militar, sã fie optimist ºi perseverent. Toateaceste calitãþi fizice ºi psihice sunt extrem de importante în for-marea unui luptãtor care acþioneazã preponderent în mediulmontan, în condiþii deosebite de climã ºi relief.


59decembrie, 2007

Opinii privind întrebuin]area[i conducerea artileriei terestre în teoria [i practica armatelorstatelor membre NATO

T ehnologiile prezentului ºi ale viitorului influenþeazãºi vor continua sã influenþeze tot mai pregnant fizio-

nomia câmpului de luptã modern ºi oferã structurilor militare,indiferent de eºalon, capabilitãþi altãdatã de neimaginat. În con-fruntãrile viitoare, computerele ºi sistemele informaþionale, ca ºidiversele realizãri tehnologice incluse în sisteme sofisticate, voravea cuvântul hotãrâtor, posibilele consecinþe ale progresului teh-nologic fiind nebãnuite.

Tehnologiile înalte, integrate în sistemele moderne, vorspori invizibilitatea mijloacelor de luptã, capacitatea de detec-tare a þintelor, efectul ºi precizia loviturilor, capacitatea de influ-enþare a moralului, stãrii de spirit ºi comportamentului indivi-dual ºi colectiv al adversarului.

Fizionomia câmpului de luptã la începutul mileniului IIIaduce cu sine noi valenþe, cum ar fi: creºterea gradului de mobi-

LEONTIN IONESCU


litate, dinamism, reducerea timpului de reacþie – în condiþiile dis-pariþiei limitelor dintre eºaloane, pregãtirii ºi desfãºurãrii opera-þiilor militare pe direcþii, pe puncte decisive sau pe obiective(strategice, operative sau tactice).

Operaþiile militare vor face o trecere spectaculoasã de la„suprafaþã“ la „punct“, de la „masivitate“ la „supleþe“, de larãzboiul „cu tobe“ la rãzboiul „tãcut“ – informatizat, electronic,cibernetizat, aºa-zis „curat“.

În viitor, în cadrul spaþiului de luptã integrat, se va reduceconsiderabil confruntarea „om – om“ ºi „om – tehnicã – om“ ºi sevor statornici noi tipuri de condiþionãri: „tehnicã – tehnicã“,„tehnicã – om – tehnicã“ ºi „om – mesaj – om“.

Referitor la cerinþele/capabilitãþile operaþionale privind artileria viitorului

Acþiunile sistemului artileriei în câmpul de luptã modernsunt influenþate de modificãrile ºi apariþia de noi dimensiuni aleacestuia: creºterea amplorii celei de-a treia dimensiuni, compri-marea celei de-a patra (timpul) ºi apariþia celei de-a cincea(cyberspaþiul).

Artileria trãieºte într-o lume schimbãtoare ºi trebuie sã seschimbe pentru a supravieþui. Orice schimbare majorã va aduceprovocãri majore.

Capabilitãþile operaþionale la care trebuie sã rãspundãaceasta în viitor trebuie sã þinã cont de noile „provocãri“, carevizeazã (deºi lista nu este în ordinea prioritãþilor) urmãtoarele:

a) definirea ºi precizarea clarã a modului de operare alartileriei în operaþiile viitoare, în special în cele pentru menþi-nerea pãcii;

b) identificarea ºi achiziþionarea celor mai potrivite com-ponente de luptã, inclusiv neletale, din punct de vedere cost-efi-cienþã;


61decembrie, 2007

c) angajarea þintelor care apar pentru timp scurt, se depla-seazã cu vitezã mare, ºi în special a celor aflate la distanþe mari;

d) definirea ºi realizarea unui „Sistem de sisteme al arti-leriei“, caracterizat prin precizie ºi distanþã mare de tragere;

e) introducerea digitizãrii câmpului de luptã modern într-oformã în care va asigura capabilitatea conectãrii senzori – trãgã-tori la nivelul diviziei;

f) clarificarea ºi modificarea rolului, poziþiei ºi instruiriiomului în circuit (omul în centrul sistemului – Man in the Loop);

g) creºterea la maximum a folosirii roboticii în scopulreducerii numãrului victimelor ºi îmbunãtãþirea performanþelor;

h) instituirea unei capabilitãþi de instruire continuã ºi efi-cientã;

i) sistem logistic redus ºi eficient;j) trecerea la programul „Achiziþie inteligentã“ (Smart

Procurement) – pentru a reduce numãrul de echipamente care,deºi noi, sunt deja uzate moral la introducerea în serviciu.

Dacã toate acestea vor fi realizate, vom merge înainteavând o bazã solidã. Alegerea este a noastrã.

Referitor la procesul de management al þintelor

Sistemul de management întrunit al þintelor (JETTS – JointEffects Tactical Targeting System) va permite o reacþie rapidã încâmpul de luptã prin coordonarea, sincronizarea ºi integrareamijloacelor de sprijin prin foc ºi a ISTAR (sistem coordonat dedescoperire, determinare, procesare ºi diseminare a informaþiiloroportune, precise ºi relevante în sprijinul planificãrii ºi conduce-rii operaþiilor), pentru realizarea efectelor dorite la þintã, conformconcepþiei comandanþilor, în vederea obþinerii libertãþii de acþiu-ne ºi evitãrii fratricidului.

Opinii privind întrebuinþarea ºi conducereaartileriei terestre în teoria ºi practica armatelor statelor membre NATO


Principalele funcþiuni ale JETTS sunt:• realizarea efectelor dorite la þinte pentru atingerea obiec-

tivelor comandanþilor;• managementul sarcinilor/misiunilor ºi al câmpului de

luptã;• caracterul deschis, care permite interfaþarea cu alte sisteme;• interoperabilitatea.

Referitor la sistemul de sprijin prin foc al operaþiilor brigãzii

Ameninþãrile complexe (asimetrice, de tip terorist, cât ºicele convenþionale) solicitã soluþii care impun modernizarea sis-temului artileriei ºi a tipurilor de rãspuns. În acest sens, se con-tureazã necesitatea transformãrii în structuri de tip modular atâta grupãrilor de forþe, cât ºi a sistemului artileriei pe baza urmã-toarelor principii:

• realizarea grupãrilor de forþe de tip BCT (Brigade Com-bat Team) – ca structuri de bazã pentru organizarea forþelor te-restre – de infanterie (Infantry), mecanizate/blindate (Heavy) ºide lovire (Stryker), care vor avea în organicã un batalion de arti-lerie (Fire Batalion);

• sprijinul prin foc (realizat cu toate mijloacele disponi-bile: artilerie terestrã, navalã, aviaþie etc.) va fi planificat, coor-donat ºi integrat în planul/ordinul de operaþie de cãtre celulele deplanificare ºi coordonare a sprijinului prin foc de tip „întrunit“(JFEC – Joint Fires and Effects Cell);

• elementele/celulele/grupele/echipele de sprijin prin focvor fi organice batalioanelor de artilerie din structura BCT.

În cadrul grupãrilor de forþe de tip BCT, celulele întrunitede planificare ºi coordonare a sprijinului prin foc (JFEC) se vorgãsi la nivelurile statelor-majore ale brigãzii ºi batalioanelor deforþe luptãtoare.


63decembrie, 2007

Referitor la transformãrile necesareîmbunãtãþirii performanþelor muniþiilor ºi a gurilor de foc de artilerie

Programele prioritare de dezvoltare a armamentului ºi mu-niþiei trebuie sã vizeze realizarea:

• pieselor de artilerie autonome (NLOS – Non Line ofSight), transportabile cu avioanele C-130, cu posibilitãþi de lo-vire simultanã a þintelor cu elemente, traiectorii ºi încãrcãturi di-ferite (MRSI – Multi-Rounds Simultaneous Impact), echipaj for-mat din doi membri, încãrcare automatã, cadenþã de ºase lovituripe minut, ce întrebuinþeazã muniþie inteligentã;

• muniþiei dirijate pentru aruncãtoare cal.120 mm (PGMM– Precision Guided Mortar Munition) cu bãtaie mãritã (pânã la12 km), utilizând focoase electronice multifuncþionale;

• sistemului de conducere a focului pentru aruncãtoare,care sã permitã întrebuinþarea acestora în condiþiile rãzboiuluibazat pe reþea, în vederea asigurãrii sprijinului prin foc oportunºi eficient ºi a scãderii timpului de reacþie;

• încãrcãturilor de azvârlire modulare (MACS – ModularArtillery Charge System) pentru loviturile cal.155 mm care sãpermitã încãrcarea automatã, creºterea bãtãii ºi scãderea preþu-lui de cost;

• proiectilului dirijat EXCALIBUR cal.155 mm prin carese urmãreºte creºterea bãtãii (pânã la 40 km), a preciziei de lo-vire a þintelor (pânã la 10 m) ºi reducerea distrugerilor/pierderi-lor colaterale;

• proiectilelor cal.155 mm dotate cu senzori de tip „trageºi uitã“ (Fire and Forget) care pot fi utilizate în orice condiþiimeteorologice, cu scopul distrugerii/imobilizãrii tehnicii de luptãautopropulsate blindate;

• submuniþiilor (bombleþilor) cu focoase cu autodistrugerepentru reducerea procentului muniþiei neexplodate (UXO –Unexploded Ordnance) sub 1%;



• focoaselor care corecteazã traiectoria (CCF – CourseCorection Fuze) proiectilelor cal.105 mm ºi 155 mm pentru arti-leria ghintuitã.

Referitor la sistemele automatizate de conducere a focului ºi cerinþele de integrare a acestora în rãzboiul de tip reþea

Ca un rãspuns la necesitatea integrãrii sistemelor de con-ducere a focului în sistemele de tip C4I ºi pentru realizarea inter-operabilitãþii a fost realizat sistemul ATLAS 2G (o variantã îm-bunãtãþitã a sistemului ATLAS). Acest sistem a fost implemen-tat în cadrul artileriei franceze, a fost utilizat în operaþii multi-naþionale, testat ºi selectat de NATO ca sistem artileristic al for-þei europene de reacþie rapidã (NRF – NATO Rapid ResponseForce), testat ºi acceptat în cadrul ASCA (Allied System Co-or-dination Activities), interoperabil cu sistemele AFATDS (SUA),BATES (Marea Britanie), ADLER (Germania) ºi SIR (Italia) ºitestat prin trageri reale cu calibrele 105, 120 ºi 155 mm.

Sistemul poate fi configurat la orice scarã, pentru orice cali-bru, de la nivelul bateriei/batalionului, pânã la gruparea de forþe.

Varianta prezentatã marcheazã trecerea de la sistemul auto-matizat de conducere a focului la sistemul digital integrat de tipC4I, întrucât acesta permite:

• schimbul/transferul datelor – manual/digital – respectiv aordinelor, rapoartelor, mesajelor ºi avertizãrilor (de apãrare anti-aerianã, NBC etc.);

• managementul procesului de comandã ºi control ºi re-configurarea dinamicã a sistemului;

• realizarea comunicaþiilor prin reþele radio tactice adapta-bile la toate tipurile de staþii VHF (Very High Frequency), cuprotocoale dedicate nevoilor sistemului artileristic, referitoare la:transmisia de date, sincronizarea ºi prioritãþile de trafic ºi mana-gementul reþelelor.


65decembrie, 2007

Necesitatea adaptãrii sistemului artileriei la cerinþele rãzboiului bazat pe reþea

Putem afirma faptul cã reþelele existã în cadrul sistemuluide mai bine de 100 de ani, pornind de la reþeaua clasicã „obser-vator – comandant – piesã“ (senzor – decider – gun), bazatã înprincipal pe transmisia voce/manual. Pentru sistemul artileriei,integrarea reþelelor de date reprezintã o nouã cerinþã ºi principa-lele probleme generate de acest proces vizeazã:

• realizarea Internet-ului la nivel tactic;• stabilirea benzilor de înaltã frecvenþã pentru transmite-

rea de date;• interfeþe de comunicaþii performante adecvate.Prin intermediul acestor reþele, se va putea realiza ºi ma-

nagementul câmpului de luptã, care presupune:• executarea sprijinului prin foc oportun ºi eficace în ope-

raþiile întrunite; în prezent, acest proces este destul de încet ºisecvenþial;

• reþele dinamice care sã acþioneze aceste capabilitãþi;• capacitatea brigãzii/diviziei de a desfãºura operaþii în con-

diþiile existenþei celor cinci dimensiuni ale câmpului de luptã.

BIBLIOGRAFIE:*** Futures Artillery – International Quality and Produc-

tivity Centre, London, 2005, 2006, 2007.


67decembrie, 2007

Supravie]uirea în zonele reci (1)

U na dintre cele mai dificile situaþii de supravieþuireeste un scenariu care implicã mediile cu climã rece.

Vremea pe timp de iarnã este foarte variabilã, iar frigul, un ina-mic insidios, reprezintã o ameninþare mult mai mare pentru supra-vieþuire decât pare. Cunoaºterea mediului înconjurãtor, un planbun ºi un echipament adecvat sunt esenþiale pentru depãºirea di-ficultãþilor.

Principiile de bazã ale supravieþuirii sunt voinþa de a trãi,cunoºtinþele ºi echipamentul. Dezvoltarea unui model de supra-vieþuire care sã includã hrana, apa, adãpostul, focul, primul aju-tor ºi semnalele, puse în ordinea importanþei în funcþie de mediu,permite învingerea inamicilor supravieþuirii. Într-un climat receaveþi nevoie de un foc pentru a vã încãlzi; un adãpost sã vã pro-tejeze de frig, vânt, ploaie sau zãpadã; capcane sau curse pentru

LOCOTENENT-COLONEL IONEL IRIMIA


a obþine hrana; un mijloc de semnalizare a echipelor de cãutare -salvare; cunoºtinþe de prim-ajutor pentru a vã menþine sãnãtatea.

Voinþa de a supravieþui este la fel de importantã ca ºi cu-noºtinþele ºi echipamentul. Au existat situaþii când indivizi in-struiþi ºi bine echipaþi nu au supravieþuit condiþiilor climatuluirece deoarece le-au lipsit voinþa de a trãi, însã aceastã voinþã asusþinut indivizi mai puþin instruiþi ºi echipaþi.

Cunoºtinþele referitoare la zona în care se executã depla-sarea, descoperirea ºi informarea cu privire la situaþiile posibilesã fie întâlnite, precum ºi a deprinderilor ºi echipamentului nece-sare pentru rezolvarea lor sunt esenþiale. Problematica supravie-þuirii într-un mediu cu climã rece este foarte complexã, iar ma-nualele de supravieþuire abordeazã toate aspectele, de aceeascopul acestui articol este de a prezenta succint caracteristicilespecifice unei clime reci, unele din riscurile specifice, precum ºidiferitele modalitãþi de depãºire a acestora.

Echipamentul ar putea sã facã diferenþa dintre eºec ºi suc-ces, dar, în mod special, atunci când se pregãteºte raniþa, mulþioameni iau iniþial prea mult ºi trebuie sã înveþe din propria expe-rienþã, uneori amarã, ce au nevoie cu adevãrat ºi ce au putut sãfacã fãrã. Nu este distractiv sã vã luptaþi cu o raniþã uriaºã plinãde articole inutile, în timp ce doriþi sã aveþi o lanternã sau un des-chizãtor de conserve.

Regiunile reci ºi localizarea acestoraRegiunile cu climã rece includ zonele arctice ºi subarctice

ºi zonele imediat adiacente lor. În principiu, 40% din masa tota-lã a uscatului din emisfera nordicã poate fi clasificatã ca o re-giune cu climã rece datoritã influenþei ºi extinderii temperatu-rilor scãzute ale aerului. Curenþii oceanici influenþeazã vremearece ºi determinã ca zone mari, incluse în mod normal în zoneletemperate, sã se alinieze regiunilor reci pe timpul perioadelor deiarnã. De asemenea, altitudinea influenþeazã condiþiile climatice,


69decembrie, 2007

iar anumite zone muntoase ºi nu numai, pe timp de iarnã, potcrea aceleaºi condiþii de climã ca în regiunile arctice ºi subarc-tice.

În cadrul regiunilor reci, pot fi întâlnite douã tipuri de me-dii de climã rece: umedã ºi uscatã.

Mediile de climã rece umedã. Condiþii specifice de climãrece umedã existã atunci când temperatura medie într-o perioadãde 24 de ore este de -10 grade C sau superioarã. Caracteristicileacestor condiþii de climã sunt îngheþul pe timpul nopþii ºi dez-gheþul în timpul zilei. Chiar dacã temperaturile sunt mai ridicate,terenul este, de regulã, foarte alunecos datoritã moinei ºi noroiu-lui. Trebuie sã vã concentraþi pe protejarea de solul ud, ploaia în-gheþatã sau zãpada apoasã.

Mediile de climã rece uscatã. Condiþii specifice de climãrece uscatã existã atunci când temperatura medie într-o perioadãde 24 de ore rãmâne sub -10 grade C. Chiar dacã temperaturileîn aceste condiþii sunt mult mai scãzute decât normal, nu trebuiesã vã luptaþi cu îngheþul ºi dezgheþul. În aceste condiþii, aveþi ne-voie de mai multe rânduri de îmbrãcãminte interioarã pentru a vãproteja de temperaturile care pot coborî pânã la -60 de grade C.Condiþii extrem de periculoase existã atunci când vântul ºi tem-peratura scãzutã se combinã.

Efectul de rãcire al vântului creºte pericolul în regiunilereci. De exemplu, cu un vânt de 27,8 km/h ºi o temperaturã de-10 grade C, echivalentul temperaturii simþite de corp este de-23 grade C.

Riscuri specifice climatului rece

Temperaturile scãzute pot reprezenta pericole pentru sãnã-tate nu numai în zonele polare; expunerea prelungitã la frig estepericuloasã oriunde. Luaþi-vã mãsuri de precauþie împotriva tutu-ror condiþiilor care pot reprezenta un risc pentru supravieþuire.

Supravieþuirea în zonele reci


Hipotermia apare în situaþia în care corpul nu poate gene-ra cãldurã la fel de repede pe cât o pierde, temperatura coborândsub normal. Este cauzatã de expunerea la vânt, ploaie ºi tempe-raturi scãzute, precum ºi de: epuizare; îmbrãcãminte inadecvatã;adãpost inadecvat; consum de hranã inadecvatã; lipsa cunoºtin-þelor ºi a pregãtirii. Factori agravanþi: hainele ude, pe vânt puter-nic; temperaturile scãzute ale aerului, însoþite de vânturi puter-nice; cufundarea în apã; orice ranã care imobilizeazã sau reducecapacitatea de a produce cãldurã; anxietatea ºi stresul; corpul ne-obiºnuit de slab. În stadii avansate ale hipotermiei, corpul pierdecapacitatea de a se încãlzi singur. În orice caz, corpul trebuie în-cãlzit din interior, pentru cã o încãlzire acceleratã din exterior vatrimite sângele rece spre organele interne, agravând situaþia. Pla-saþi „încãlzitorii” în urmãtoarele locuri: pe abdomen, pe spate, lapartea superioarã a bazinului, la subraþ, la ceafã, la încheieturilemâinilor, între picioare. Acestea sunt locuri unde sângele esteaproape de suprafaþã ºi va purta cãldura prin corp. Nu folosiþialcool, pentru cã acesta deschide vasele de sânge la suprafaþapielii, permiþând cãldurii sã se disipeze foarte repede. Poate fiprevenitã prin adãpostirea pe timp nefavorabil ºi prin menþinereahainelor uscate. Evitaþi munca în exces, iar dacã sunteþi într-ungrup, folosiþi „sistemul-pereche”: vã supravegheaþi unul pe celã-lalt, pentru a descoperi simptomele din timp. Dacã o persoanãface hipotermie, ceilalþi s-ar putea sã fie ºi ei pe-aproape.

Degerãturile apar atunci când pielea ºi carnea îngheaþã,de regulã când temperatura scade sub -10 C. Degerãturile afec-teazã toate pãrþile expuse ale corpului ºi regiunile cele mai înde-pãrtate de inimã, care au cea mai slabã circulaþie: mâinile ºi pi-cioarele, nasul, urechile ºi faþa. Degerãturile pot fi superficialesau grave, în funcþie de gradul de expunere. Primul semn este osenzaþie de mâncãrime, pe mãsurã ce pielea îngheaþã. Apoi, pepiele apar pete ca ceara, þesuturile afectate amorþesc, mai târziudevin tari ºi granulate, cu dureri substanþiale, se umflã ºi se bã-ºicã înainte sã moarã ºi apoi sã cadã.


71decembrie, 2007

Degerãturile superficiale afecteazã doar pielea. Pentrutratare, plasaþi partea afectatã într-o zonã caldã. Puneþi mâinilela subraþ sau între picioare, în zona inghinalã. Puneþi-vã picioa-rele pe stomacul unui coleg. Dezgheþarea degerãturilor va fi du-reroasã.

Degerãturile profunde sunt o problemã foarte mare. Pro-tejaþi zona afectatã împotriva deteriorãrilor suplimentare, nu ofrecaþi cu zãpadã ºi nu o expuneþi focului deschis. Cel mai buntratament este încãlzirea gradualã a zonei degerate, cu apã caldãla o temperaturã de 28-28,50 C – aproximativ o temperaturã pecare cãlcâiul sã o poatã suporta. Dacã apa este prea fierbinte,rãciþi-o pânã la temperatura adecvatã, apoi aplicaþi-o peste zonaafectatã.

Degerãturile avansate pot produce bãºici care se pot in-fecta ºi pot produce ulceraþii. Aceste þesuturi devin gri, apoi ne-gre ºi mor, urmate, în final, de desprindere. Nu spargeþi bãºicileºi nu frecaþi niciodatã partea afectatã. Durerea severã este un in-diciu cã partea afectatã a fost încãlzitã prea repede.

Intoxicarea cu monoxid de carbon este rezultatul unei ar-deri incomplete a combustibilului într-un adãpost prost ventilat.Toate tipurile de focuri ºi sobe sunt o cauzã potenþialã, dacã suntutilizate în locuri închise, fãrã o ventilaþie adecvatã. Monoxidulde carbon este incolor ºi inodor, fiind dificil de detectat. Poatecauza uºoare dureri de cap, ameþeli, somnolenþã, greþuri sau poa-te provoca chiar voma, dar aceste semne pot trece neobservate ºise poate ajunge la inconºtienþã, fãrã avertizare. Dacã nu este des-coperitã la timp, este fatalã.

Reumatismul apare când picioarele au fost cufundate înapã perioade lungi de timp sau stau ude ºi reci timp îndelungat.Încãlþãmintea strâmtã este o condiþie favorizantã. Este o maladiegravã, iar instalarea este favorizatã de epuizare, temperaturi joa-se ºi lipsa mâncãrii, lichidelor ºi a somnului. Puteþi preveni reu-matismul prin menþinerea uscatã a picioarelor. Purtaþi bocanci



care sunt confortabili, miºcaþi-vã picioarele ºi degetele ºi inspec-taþi, cu regularitate, partea inferioarã a picioarelor.

Macerarea þesuturilor picioarelor rezultã de la expunereapentru multe ore sau zile la condiþii de umezealã ºi temperaturiaproape de punctul de îngheþ. Simptomele sunt o senzaþie de ace,furnicãturi, amorþealã ºi apoi durere. Pielea apare iniþial udã, în-muiatã, albã ºi zbârcitã. Pe mãsurã ce aceastã situaþie continuãºi apar înrãutãþiri, pielea devine roºie, apoi vineþie sau neagrã.Labele picioarelor devin reci, umflate ºi au o aparenþã ca decearã. Mersul este dificil, iar picioarele se simt grele ºi amorþite.În cazuri extreme, poate avea loc cangrena. Cea mai bunã preve-nire este sã vã pãstraþi picioarele uscate. Spãlaþi-vã picioarelezilnic ºi încãlþaþi ºosete uscate.

Deshidratarea este cauzatã de transpiraþia excesivã, dato-ritã hainelor groase ºi efortului. Trebuie sã beþi apã pentru a înlo-cui pierderea de lichid. Nevoia de apã într-un mediu rece este lafel de mare ca ºi într-un mediu cald. Una din modalitãþile de aafla dacã sunteþi deshidratat este de a verifica culoarea urinei pezãpadã. Dacã urina coloreazã zãpada în galben închis, sunteþi pecale de deveni deshidratat ºi trebuie sã puneþi la loc lichidelepierdute de corp. Dacã urina coloreazã zãpada în galben deschissau nu lasã culoare, fluidele din corp au un echilibru normal.

Diureza datoratã frigului. Expunerea la frig creºte canti-tatea de urinã. De asemenea, diureza face sã descreascã canti-tatea de fluide din corp, care trebuie sã fie, totuºi, înlocuite.

Arsurile de soare. Pielea expusã poate fi arsã de soarechiar ºi atunci când temperatura aerului este sub punctul de în-gheþ. Razele soarelui sunt reflectate la toate unghiurile de zãpa-dã, gheaþã ºi apã, lovind zonele sensibile ale pielii: buze, nãri ºipleoape. Expunerea la soare provoacã arsuri mai rapide la altitu-dinile mari, decât la altitudinile joase. Atunci când trebuie sã vãdeplasaþi pe timp cu soare, ungeþi-vã faþa cu cremã de protecþiesau balsam de buze.


73decembrie, 2007

Oftalmia zãpezii este o formã temporarã de orbire, cauza-tã de înalta intensitate ºi concentrare a razelor solare, care suntreflectate de zãpadã sau gheaþã, precum ºi de cristalele de gheaþãdin nori. Apare frecvent atunci când soarele strãluceºte, dar ºicând acesta nu lumineazã direct, în perioade de înnorãri lumi-noase, în zonele polare ºi alpine. Simptomele oftalmiei zãpeziisunt: o senzaþie de nisip în ochi, durere în ºi deasupra ochilor,care creºte cu miºcarea globului ocular, ochi roºii ºi înlãcrimaþiºi o durere de cap care se intensificã cu expunerea continuã laluminã. Expunerea prelungitã la aceste raze poate avea ca rezul-tat deteriorarea permanentã a ochilor. Pentru a trata oftalmia zã-pezii, bandajaþi ochii pânã ce simptomele dispar. Puteþi prevenioftalmia zãpezii purtând ochelari de soare ºi înnegrind cu cãr-bune sub ochi. Dacã nu aveþi ochelari de soare, improvizaþi. Tã-iaþi fante în bucãþi de carton, lemn subþire sau scoarþã de copacori alt material disponibil.

Constipaþia. Este foarte important sã vã faceþi necesitãþileatunci când aveþi nevoie. Nu amânaþi datoritã condiþiilor reci.Întârzierea de a vã face necesitãþile din cauza frigului, consuma-rea hranei deshidratate, consumarea a prea puþine lichide ºi obi-ceiurile de a mânca neregulat pot provoca constiparea. Deºi nuincapaciteazã organismul, constiparea poate provoca disconfort.Creºteþi consumul de lichide cu cel puþin doi litri faþã de con-sumul zilnic normal ºi dacã aveþi la dispoziþie, mâncaþi fructesau alte alimente care pot slãbi scaunul.

Muºcãturile ºi înþepãturile de insecte pot sã se infectezeprin scãrpinarea constantã. Muºtele pot fi purtãtoare de diverseboli care produc agenþi patogeni. Pentru a preveni muºcãturile ºiînþepãturile de insecte folosiþi substanþe anti-insecte, plase, ºiîmbrãcaþi haine adecvate.

Igiena

Deºi spãlatul este posibil sã fie impracticabil sau necon-fortabil într-un mediu rece, trebuie sã o faceþi. Spãlatul ajutã la



prevenirea iritãrii pielii ce poate conduce la probleme mai seri-oase. În unele situaþii, trebuie sã fiþi capabil sã faceþi baie în zã-padã. Spãlaþi-vã corpul unde s-au acumulat transpiraþia ºi ume-zeala, în principal sub braþe ºi între picioare, apoi ºtergeþi-vãpentru a vã usca. Dacã este posibil, spãlaþi-vã picioarele zilnic ºiîncãlþaþi ciorapi uscaþi ºi curaþi. Schimbaþi-vã lenjeria cel puþinde douã ori pe sãptãmânã. Dacã nu existã posibilitatea de a spãlalenjeria, scoateþi-o, scuturaþi-o ºi lãsaþi-o afarã la aer pentru unala douã ore.

Dacã folosiþi un adãpost care a mai fost locuit anterior,verificaþi în fiecare noapte corpul ºi îmbrãcãmintea pentru even-tualele cãpuºe, pãduchi sau alþi paraziþi. Dacã hainele au fost in-festate folosiþi pudrã insecticid dacã aveþi, altfel agãþaþi haineleîn frig, apoi bateþi-le ºi periaþi-le. Acest lucru va îndepãrta para-ziþii dar nu ºi ouãle acestora. Dacã vã bãrbieriþi, încercaþi sã o fa-ceþi înainte de a merge la culcare. Acest lucru ajutã pielea feþeisã se refacã înainte de a fi expusã la elementele specifice clima-tului rece.

Îmbrãcãmintea

Frigul extrem ºi vânturile aspre pot îngheþa corpul nepro-tejat, în câteva minute. Protejaþi întregul corp, mâinile ºi picioa-rele. Puneþi pe cap o glugã – ea ar trebui sã aibã un ºnur de strân-gere astfel încât sã poatã acoperi parþial faþa. Garniturile de bla-nã previn ca umezeala din respiraþie sã îngheþe pe faþã ºi sã rã-neascã pielea.

Articolele de îmbrãcãminte exterioarã ar trebui sã prote-jeze împotriva vântului, cu o þesãturã suficient de compactã pen-tru a preveni reþinerea zãpezii, dar suficient de poroasã pentru apermite vaporilor de apã sã iasã afarã – nu impermeabilã, lucrucare ar putea crea condensare în interior. Îmbrãcãmintea inte-rioarã ar trebui sã reþinã aerul pentru a asigura izolarea cãldurii.Blãnurile reprezintã îmbrãcãmintea exterioarã idealã.


75decembrie, 2007

Deschiderile ºi gãurile permit cãldurii sã scape, iar depla-sarea poate conduce aerul afarã prin ele. Dacã hainele nu au ºnu-ruri de strângere, legaþi ceva în jurul mânecilor deasupra manºe-telor ºi bãgaþi pantalonii în ºosete sau bocanci.

Îmbrãcaþi articole din lânã – ea nu absoarbe apa ºi este cãl-duroasã chiar ºi atunci când este umedã. Spaþiile dintre ochiuriletricotajului pãstreazã cãldura corpului. Tricotajele sunt cele maibune pentru îmbrãcãmintea interioarã. Bumbacul acþioneazã caun fitil, absorbind cãldura. Atunci când este ud, el poate pierdecãldura de 240 de ori mai repede decât atunci când este uscat.

Bocancii din pânzã groasã, impermeabilã, cu o talpã decauciuc care etanºeazã ºi cu un ºnur de strângere pentru a ajustafixarea pe picior sunt ideali. De asemenea, este preferabil sã aibão cãptuºealã etanºã ºi izolatã. Izolaþi labele picioarelor cu trei pe-rechi de ciorapi, gradual ca mãrime, pentru a se potrivi unul dea-supra altuia ºi sã nu facã cute. Dacã este necesar, improvizaþiînvelitori pentru labele picioarelor din câteva straturi de stofã.

Existã patru principii de bazã care trebuie respectate pen-tru a vã pãstra cãldura:

1. Pãstraþi îmbrãcãmintea curatã. Acest principiu esteîntotdeauna important pentru igienã ºi confort. Pe timp de iarnã,este de asemenea important din punctul de vedere al cãldurii.Hainele acoperite cu murdãrie sau grãsime pierd mult din valoa-rea lor de izolare.

2. Evitaþi supraîncãlzirea. Atunci când vã este prea caldtranspiraþi ºi îmbrãcãmintea absoarbe umezeala. Ajustaþi îmbrã-cãmintea astfel încât sã nu transpiraþi. Faceþi aceasta prin des-chiderea parþialã a scurtei sau vestonului sau prin îndepãrtareaunui strat de îmbrãcãminte interioarã, prin îndepãrtarea mãnu-ºilor groase sau prin scoaterea glugii hanoracului ori schimbareacãciulii cu un fes mai subþire. Capul ºi mâinile acþioneazã ca celmai eficient disipator de cãldurã atunci când vã supraîncãlziþi.

3. Îmbrãcaþi haine largi ºi în straturi. Îmbrãcarea hainelorstrâns pe corp ºi încãlþãmintea strâmtã restricþioneazã circulaþia



sângelui ºi favorizeazã rãnile datorate frigului. De asemenea,descreºte volumul de aer blocat între straturile de îmbrãcãminte,reducând valoarea de izolare a acesteia. Câteva straturi de îm-brãcãminte uºoarã sunt mai bune decât un singur strat de îmbrã-cãminte de grosime egalã. De asemenea, aceastã metodã vã per-mite sã scoateþi sau sã adãugaþi straturi suplimentare pentru apreveni transpiraþia excesivã sau pentru a creºte cãldura.

4. Pãstraþi îmbrãcãmintea uscatã. La temperaturi scã-zute, îmbrãcãmintea interioarã se poate uda din cauza transpi-raþiei, iar stratul exterior, dacã nu este impermeabil, poate deveniud din cauza zãpezii sau chiciurei topite de cãldura corpului.Înainte de a intra într-un adãpost încãlzit, îndepãrtaþi zãpada ºichiciura de pe haine. În ciuda mãsurilor de precauþie pe care leluaþi, existã momente când nu puteþi sã evitaþi umezeala. În aces-te momente, uscarea îmbrãcãmintei poate deveni o problemãmajorã. Într-o tabãrã, agãþaþi hainele umede în interiorul cortuluiaproape de vârf, folosind corzi de uscare sau stative improvizate.Puteþi sã uscaþi fiecare articol þinându-l în faþa unui foc deschis.Uscaþi articolele din piele lent. Dacã nu existã alte mijloace pen-tru uscarea bocancilor, puneþi-i în sacul de dormit între înveliºulacestuia ºi cãptuºealã. Cãldura corpului vã va ajuta sã-i uscaþi.

Alte articole de supravieþuire importante: cuþitul; chibri-tele rezistente la apã; busola; harta; ceasul; douã pânze imperme-abile, pentru izolarea sacului de dormit de sol ºi pentru acope-rirea acestuia; lanterna; binoclul; ochelarii de soare; hrana grasã,de urgenþã; echipamentul de procurare a hranei; articole de sem-nalizare. Trebuie sã analizaþi bine ºi sã selectaþi echipamentuladecvat. Un sac de dormit rezistent, cu cãptuºealã din puf, esteun articol valoros al echipamentului de supravieþuire în climatrece. Asiguraþi-vã cã puful rãmâne uscat. Dacã este ud, pierdefoarte mult din valoarea de izolare. Dacã nu aveþi un sac de dor-mit, puteþi confecþiona unul din pânzã de paraºutã ºi materialenaturale uscate, cum sunt frunzele, acele de pin sau muºchiul.


77decembrie, 2007

Artileria batalionar` –manevrabilitate [i eficien]` în terenmuntos

A rtileria românã a fost restructuratã într-un sistem mo-dular pentru a asigura un sistem de comandã ºi con-

trol eficient ºi pentru a realiza compatibilitatea cu structurile si-milare ale armatelor membre NATO.

Organizarea pentru luptã a unitãþilor ºi subunitãþilor deartilerie este realizatã astfel încât sã li se ofere modalitãþile spe-cifice de asigurare a unui sistem de sprijin cu foc care sã conþinãsistemul de comandã, control ºi comunicaþii, sistemul de cerce-tare ºi armamentul corespunzãtor. Aceste componente sunt celecare permit comandantului sã utilizeze eficient sprijinul cu foc.Felul în care sunt utilizate depinde de gradul de înþelegere al mo-dului de realizare al sprijinului cu foc de cãtre ofiþerii de stat-ma-jor ºi de modul de coordonare a acestuia. Statele de organizare ºidotare ale batalioanelor de infanterie ºi de vânãtori de munte cu-

CÃPITAN MARIUS COSTIN


prind o companie de sprijin organizatã pe douã secþii de aruncã-toare, un pluton antitanc ºi un pluton de mitraliere antiaeriene.

Rolul principal al artileriei batalionare este de a executafoc precis, în timp util, în sprijinul companiei sau batalionului deinfanterie sau de vânãtori de munte, astfel încât sã întãreascãsprijinul cu foc în cadrul acþiunilor de luptã apropiatã, acþionânddin poziþii de tragere acoperite sau neacoperite. Caracteristicileprincipale ale aruncãtoarelor sunt: o bunã manevrabilitate, o mareputere de foc, posibilitãþi de deschidere a focului în timp scurt ºiprin surprindere, indiferent de condiþiile de stare a vremii ºi efi-cienþã sporitã la þinte. Aceste caracteristici importante fac dinsubunitãþile de aruncãtoare sisteme ale cãror misiuni nu pot fiînlocuite de alte sisteme de artilerie.

Manevrabilitatea, ca ºi caracteristicã importantã ºi defini-torie a subunitãþilor de aruncãtoare, reprezintã capacitatea sub-unitãþii de a-ºi schimba raionul de dispunere sau poziþia de tra-gere în timp scurt ºi cu respectarea tuturor mãsurilor de asigurarede luptã ºi de protecþie a forþelor, fiind în mãsurã sã ocupe înorice moment o poziþie de tragere temporarã, pentru sprijinul cufoc al companiei sau batalionului de vânãtori de munte.

Factorii care influenþeazã manevrabilitatea subunitãþilorde aruncãtoare sunt:

caracteristicile tehnico-tactice ale armamentului ºi aletehnicii de tracþiune din dotare;

gradul de instruire al subunitãþii privind modul de exe-cutare a marºului;

caracteristicile reliefului din zona de executare a mar-ºului.

Greutatea relativ redusã (aproximativ 180 kg cu placa debazã mare), simplitatea deservirii, câmpul de tragere orizontal de3600 ºi câmpul de tragere vertical de la 600 la 800 sunt caracteris-tici care contribuie din plin la asigurarea unei bune manevrabili-tãþi a subunitãþilor de aruncãtoare. În situaþia în care terenul o


79decembrie, 2007

impune, aruncãtoarele pot fi transportate ºi de servanþi, pe dis-tanþe scurte, pânã pe poziþiile care trebuie ocupate. Unele unitãþide vânãtori de munte, care mai au în dotare ºi cai, pot executatransportul samarizat al aruncãtoarelor cu ajutorul acestora, înpoziþiile de tragere greu accesibile, dar favorabile executãrii fo-cului pe mai multe direcþii.

Deplasarea, ca acþiune asociatã formelor de luptã armatãsau celor nonviolente, reprezintã acþiunea prin care marile unitãþi(unitãþile, subunitãþile) sunt dislocate dintr-un loc în altul, oripentru intrarea în luptã sau pentru efectuarea unei manevre, cupãstrarea completã a capacitãþii de luptã, în vederea îndepliniriiunei noi misiuni.

Este interesant de arãtat cã, încã de la sfârºitul secolului alXIX-lea, în teoria ºi practica militarã româneascã s-a pus unmare accent pe modul cum sunt grupate trupele în vederea de-plasãrii lor dintr-un raion în altul. „Constituirea dispozitivului demarº – scria mareºalul Averescu, pe atunci ºeful ªcolii Supe-rioare de Rãzboi - þine de mãiestria ºi priceperea comandantului.Un dispozitiv prea dens este periculos, iar un dispozitiv prea largnu foloseºte la angajarea luptei“.

Experienþa îndelungatã a armatei noastre aratã cã un dis-pozitiv modern este determinat de procedeul de deplasare a tru-pelor, scopul acesteia, numãrul itinerariilor de marº ºi al direcþii-lor de transport, condiþiile în care se desfãºoarã ºi trebuie sã asi-gure gruparea marilor unitãþi în raioanele de concentrare sau pealiniamentul de angajare în acþiune cu puterea de luptã com-pletã. În practicã s-au stabilit chiar unele norme pentru consti-tuirea dispozitivului. Ele trebuie sã corespundã concepþiei depla-sãrii ºi acþiunilor viitoare, sã ofere posibilitatea respingerii even-tualelor atacuri ale inamicului cu trupele terestre sau cu aviaþia,sã evite aglomerarea trupelor în punctele obligatorii de trecere ºisã asigure protecþia acestora.

Artileria batalionarã - manevrabilitate ºi eficienþã în teren muntos


Bateria de aruncãtoare trebuie sã aibã un grad de instruireridicat astfel încât sã fie gata în permanenþã sã execute deplasãripe orice distanþã în condiþiile pericolului permanent al între-buinþãrii de cãtre inamic a armelor NBC, a mijloacelor incendi-are, a aviaþiei ºi grupurilor de cercetare-diversiune, precum ºi încondiþiile existenþei distrugerilor pe comunicaþii ºi, mai ales, apunctelor obligate de trecere. Bateria de artilerie poate executadeplasarea prin urmãtoarele procedee: marº; transport (pe caleaferatã, pe apã, pe calea aerului); combinat.

Oricare ar fi procedeul de deplasare, bateria de artilerietrebuie sã ajungã în raionul destinat la timp ºi cu capacitatea deluptã completã, în vederea îndeplinirii misiunilor ordonate.

Pentru aceasta, deplasarea trebuie sã îndeplineascã urmã-toarele condiþii:

organizarea iscusitã a deplasãrii; pregãtirea minuþioasã a personalului ºi tehnicii; luarea tuturor mãsurilor de asigurare a acþiunilor de luptã;asigurarea materialã, a tehnicii medicale ºi veterinare a

deplasãrii; respectarea tuturor regulilor proprii fiecãrui procedeu de

deplasare.Prin încadrarea în baremele de „foarte bine“ la pãrãsirea

ºi ocuparea poziþiei de tragere sau chiar prin îmbunãtãþirea aces-tora, se reduce la minimum timpul necesar manevrei. Un alt fac-tor care influenþeazã manevrabilitatea este reprezentat de bunapaletizare ºi grupare pe autovehicule a materialelor aruncãtoa-relor ºi a muniþiei. Pentru a se realiza în ascuns, marºul se execu-tã, de regulã, noaptea ºi în condiþii de vizibilitate redusã. Marºulse poate executa ºi ziua, îndeosebi pe timpul desfãºurãrii acþiu-nilor de luptã, precum ºi înapoia unui front constituit la distanþemari. Pe timp de zi, marºul se executã pe subunitãþi, cu distanþemari între ele.


81decembrie, 2007

Relieful este un alt factor important care influenþeazã gra-dul de manevrabilitate al subunitãþii de aruncãtoare. Raioanelemuntos-împãdurite, caracterizate prin terenul foarte accidentat,prin numãrul redus de comunicaþii ºi prin condiþiile meteorologi-ce instabile, influenþeazã considerabil acþiunile de luptã ale ba-teriei de aruncãtoare, imprimându-le o serie de particularitãþi.Datoritã crestelor care acoperã între ele direcþiile de pãtrundereîn munþi, acþiunile de luptã pe aceste direcþii devin obligatorii,având adesea un profund caracter de independenþã. Ca urmare,subunitãþile vor duce acþiuni de luptã în condiþiile existenþei unormari intervale, având de regulã unul sau ambele flancuri desco-perite.

Terenul puternic frãmântat, acoperirile abundente ºi cãilede acces ascunse creeazã condiþii favorabile mascãrii trupelor ºiintenþiilor acestora, realizãrii surprinderii, înlesnind, totodatã,acþiunile îndrãzneþe duse chiar cu subunitãþi mici în flancul ºispatele inamicului, dar îngreuneazã acþiunile tancurilor ºi arti-leriei. O caracteristicã definitorie a acþiunilor desfãºurate în te-ren muntos-împãdurit este ritmul acþiunilor, incomparabil mairedus decât în teren deschis.

Mijloacele de atac ºi rezervele inamicului se dispun, de re-gulã, în apropierea comunicaþiilor, iar tancurile se întrebuinþeazãîn majoritate în puncte fixe de foc. Pregãtirea de foc a ataculuipoate avea o duratã mai mare decât în teren obiºnuit, iar pe anu-mite direcþii sau în anumite raioane, pregãtirea de foc se poatereduce la un singur ciocan de foc sau poate lipsi. Trecerea laofensivã fãrã o pregãtire de foc prealabilã este indicatã pe direc-þiile pe care se urmãreºte realizarea surprinderii, dar dacã ataculprin surprindere nu reuºeºte, atunci ºi pe aceste direcþii se exe-cutã pregãtire de foc. În general, caracterul terenului ºi al apãrã-rii inamicului favorizeazã obþinerea unor efecte mari cu subuni-tãþi mici, de aceea focul cu bateria devine preponderent în timpulsprijinului de foc al ofensivei.

Artileria batalionarã - manevrabilitate ºi eficienþã în teren muntos


La stabilirea dispozitivului de luptã al bateriei de aruncã-toare, este necesar sã se þinã seama de faptul cã terenul compar-timentat ºi puternic frãmântat îngreuneazã condiþiile de obser-vare, limiteazã posibilitãþile de desfãºurare în dispozitiv de luptãºi de executare a manevrei. Poziþia de tragere a bateriei se va sta-bili în apropierea sau în lungul comunicaþiilor ºi vãilor largi. Ba-teria poate ocupa o poziþie de tragere comunã în cadrul dispozi-tivului sau se poate dispune, pe secþii, în douã poziþii de tragere.

La alegerea poziþiei de tragere se vor evita albiile râurilor(chiar dacã sunt secate) întrucât existã pericolul inundãrii aces-tora, precum ºi locurile situate în apropierea pantelor abrupteunde existã pericolul producerii avalanºelor. Realizarea dispozi-tivului de luptã de cãtre baterie are loc dupã regulile cunoscuteîn teren obiºnuit.

În organizarea manevrei pe timpul luptei în teren muntos-împãdurit se va avea în vedere ca deplasãrile sã se execute cu vi-teze mai reduse ºi, deseori, pe drumuri ocolitoare. Subunitãþilevor trebui asigurate din timp cu mijloace pentru sporirea capaci-tãþii de trecere a autovehiculelor de toate felurile, ºi mai ales acelor de tracþiune ºi de transport muniþie. În porþiunile grele depe comunicaþii, bateria poate fi ajutatã de tractoare pentru remor-care, dacã eºalonul superior dispune de asemenea mijloace. Apro-vizionarea cu muniþii se complicã datoritã condiþiilor grele detransport. Când transportul muniþiei nu se poate realiza cu mij-loace auto, se vor întrebuinþa transportul hipo, mijloacele detransport locale (cãruþe, samare), iar în unele cazuri, funicula-rele. Totodatã, se vor lua mãsuri pentru folosirea raþionalã a mu-niþiilor ºi celorlalte materiale.

Având caracteristici tehnico-tactice care îi asigurã agilita-te ºi supleþe, dispunând de o subunitate bine instruitã ºi cu ungrad de coeziune ridicat ºi cunoscând în detaliu caracteristicileterenului în care acþioneazã, artileria batalionarã devine o forþãdecisivã în dominarea crestelor ºi în asigurarea succesului acþiu-nilor desfãºurate de vânãtorii de munte.


TEATREDE OPERA}II

85decembrie, 2007

Riscurile CBRN înteatrele de opera]ii –riscul nuclear

L a început de mileniu, omenirea trãieºte, în mod para-doxal, o nouã etapã a coºmarului distrugerii sale, ca

urmare a folosirii iraþionale a rezultatelor dezvoltãrii fãrã prece-dent a ºtiinþei ºi tehnologiei moderne. În pofida unor progresemajore în reducerea arsenalului nuclear strategic, a unor succeseimportante obþinute prin implementarea acordurilor internaþio-nale de neproliferare, pericolul distrugerii civilizaþiei umane ºi avieþii - prin folosirea unor astfel de mijloace - se menþine ridicat,unele state posesoare dezvoltând noi tipuri de mijloace de luptãºi de transport la þintã.

Ameninþarea nuclearã reprezintã o problemã de mare ac-tualitate deoarece poate determina dispariþia speciei umane ºi avieþii de pe planetã. Actualele cercuri de putere îºi bazeazã acþi-unile pe supremaþia nuclearã în regiune ca element de descuraja-re iniþial, sau ca element de impunere a deciziilor proprii.

MAIOR COSTEL GUªTERIÞEANMAIOR GHEORGHE MITRICÃ


Atacurile nucleare de la Hiroshima ºi Nagasaki reprezintãun capitol trist în istoria omenirii, capitol care nu ar trebui sã semai repete în nicio circumstanþã. Aceste atacuri nu numai cã audemonstrat cruzimea cu care umanitatea poate acþiona împotrivaei înseºi dar a reliefat, de asemenea, un viitor terifiant ºi sumbrual planetei, dacã nu se va opri proliferarea armelor nucleare ºi nuse va adopta dezarmarea nuclearã. Poate cã lumea a învãþat cevadin ceea ce s-a întâmplat la Hiroshima ºi Nagasaki, dar nu trebu-ie sã uitãm lecþia pe care supravieþuitorii atacurilor au încercat ºiîncearcã sã ne-o transmitã, aceea cã „umanitatea ºi armele nu-cleare nu pot coexista pe aceeaºi planetã” - dacã dorim ca ur-maºii noºtri sã beneficieze de o viaþã normalã ºi liniºtitã. În acestarticol vom încerca sã subliniem câteva caracteristici specificecomponentei nucleare ºi radiologice a ameninþãrilor CBRN, cureferire intrinsecã la teatrele de operaþii ºi conflictele regionalede pe mapamond. Trebuie reþinut însã, cã un conflict sau ame-ninþare nuclearã nu se va reduce la un areal sau zonã, ci acestase va globaliza pe mãsura apariþiei efectelor.

Contrar tuturor speranþelor, calea adoptatã de umanitate,în urma atacurilor nucleare împotriva celor douã oraºe nipone, afost cãtre înarmare nuclearã, în scopul descurajãrii regionale, lu-mea devenind un loc mult mai periculos decât a fost acum circa60 de ani. În prezent, armele nucleare, în urma cercetãrilor în do-meniu ºi a dezvoltãrii inerente a tehnologiilor, au devenit extremde letale în comparaþie cu anul 1945. Bomba nuclearã de 21 kilo-tone utilizatã la Nagasaki este consideratã la ora actualã minus-culã în comparaþie cu puterea încãrcãturilor nucleare actuale. Înprezent, existã în dotarea puterilor nucleare lovituri de sute deori mai puternice decât bomba de la Nagasaki. Utilizarea între-gului arsenal existent pe planetã ar duce la dispariþia vieþii peplanetã, dar chiar ºi utilizarea unei singure lovituri nucleare arprovoca suferinþã ºi pagube fãrã precedent în istoria omenirii.

Teatre de operaþii

87decembrie, 2007

Dacã ar fi sã vizualizãm pe o hartã globalã, situaþia nucle-arã s-ar prezenta în felul urmãtor (vezi pag. 64):

Explicaþia culorilorÞãri cu programe de înarmare nuclearã care au demarat

înainte de anul 1970, când a fost adoptat Tratatul de Neprolife-rare a Armelor Nucleare.

Þãri cu programe de înarmare nuclearã care s-au sfârºit odatã cu adoptarea ºi aderarea la Tratatul de Neproliferare a Ar-melor Nucleare.

Þãri care au încercat sã demareze programe de înarmarenuclearã, dar care au anulat totul în momentul adoptãrii ºi ade-rãrii la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare.

Þãri cu programe de înarmare nuclearã terminate dupãanul 1970.

Þari deþinãtoare de programe de înarmare nuclearã, dema-rate dupã anul 1970 ºi care:

au avut succes ºi continuã ºi în prezent;sunt susceptibile de a deþine arme nucleare;au terminat;existã suspiciuni dar nu au fost identificate programe de

înarmare nuclearã;au deþinut arme nucleare dar în prezent sunt þãri non-

nucleare, fiind semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Ar-melor Nucleare.

Aºa cum se poate vedea pe hartã, numãrul þãrilor deþinã-toare este îngrijorãtor, iar conceptele doctrinare care au stat ºistau la baza înarmãrii nucleare a diferitelor state nu au darul dea liniºti în vreun fel opinia publicã internaþionalã. Alãturi de alteameninþãri de sorginte naturalã, cum ar fi distrugerea ecosis-temului, a stratului de ozon, încãlzirea globalã ca urmare a efec-tului de serã generat de poluanþi, ameninþarea nuclearã agravea-zã tabloul general în care omenirea îºi continuã evoluþia, evolu-þie incertã, cãreia nu i se poate prevedea viitorul.

Riscurile CBRN în teatrele de operaþii – riscul nuclear

11223344


Teatre de operaþii

89decembrie, 2007


În continuare vom face referire la principalele motive deîngrijorare pe plan internaþional.

În urma disipãrii fostei URSS, Rusia a demarat un pro-gram de reconstrucþie a propriului arsenal nuclear, în special carãspuns la prezumtiva ameninþare nuclearã americanã. Astfel, lamomentul actual, cele douã þãri, Rusia ºi SUA, deþin 26.300 ar-me nucleare cu diferite capabilitãþi de lovire a þintelor, oriundeîn lume. De asemenea, acestea au pregãtite sute de lovituri nu-cleare ca forþã de reacþie rapidã, þintite unele asupra celorlalte,putând fi declanºate în câteva minute.

De aici derivã pericolele reale care ameninþã la ora actu-alã omenirea, ºi nu mã refer la un rãzboi nuclear care este imagi-nat ca fiind total, ci mã refer la erorile umane ºi tehnologice cumar fi declanºarea accidentalã a unui atac nuclear de cãtre una dinpãrþi ca urmare a:

• utilizãrii unor informaþii neverificate, datoritã timpuluiscurt de reacþie avut la dispoziþie.

• subiectivismului deciziei (decizia de declanºare a atacu-lui revenind doar preºedintelui care este, totuºi, un om, iar omuleste supus greºelii. O greºealã care poate fi fatalã întregii ome-niri).

• erorilor generate de echipamentele de detecþie radar în-vechite (de exemplu, în 1995, sistemul de avertizare timpurie alRusiei a confundat o rachetã meteorologicã norvegianã cu unatac nuclear declanºat de cãtre SUA. Preºedintele Rusiei în aceltimp, Boris Elþîn, era pregãtit cu codurile de lansare a rache-telor nucleare, ºi numai o informaþie de ultim moment a despãr-þit lumea de o apocalipsã nuclearã).

• utilizãrii armelor nucleare în scop terorist.• continuei schimbãri a concepþiilor doctrinare care stau la

baza utilizãrii arsenalului nuclear (utilizarea acestora în scopofensiv sau defensiv).

Riscul unui rãzboi nuclear accidental s-a amplificat dupãterminarea Rãzboiului Rece ºi deteriorarea sistemului de averti-zare timpurie rusesc. Însã, la ora actualã, unul dintre cele mai maririscuri îl constituie pericolul declanºãrii unei bombe nucleare decãtre un grup terorist. Nu trebuie uitat faptul cã orice conflict re-gional sau teatru de operaþii genereazã apariþia unor grupuri re-bele, de rezistenþã sau teroriste, care luptã pentru anumite idea-luri sau scopuri, cu concepþii ºi doctrine fundamentaliste în careelementul religios are un puternic accent. Nu trebuie sã uitãm, deasemenea, cã în decursul istoriei, cele mai mari crime împotrivaumanitãþii au fost înfãptuite în numele religiei.

Dacã este sã facem o referire succintã la þãrile deþinãtoarede armament nuclear sau care dezvoltã în acest moment progra-me de cercetare, vom observa concentrarea acestora în zonele deconflict sau potenþial conflict de pe mapamond.

Astfel, aproximativ 30 de state deþin arme nucleare sau des-fãºoarã cercetãri în domeniu, dintre care se pot menþiona: Anglia,Franþa, China, India, Israel, Pakistan, Rusia, SUA ºi, recent, Iran,Coreea de Nord ºi probabil Libia (în urma unor achiziþii pe „pia-þa neagrã” a armamentului nuclear).

ISRAEL deþine programe de cercetare/înarmare încã dina-inte de 1970, programe aflate la ora actualã în derulare. Situaþiastocurilor militare de material fisionabil a Israelului se prezintãastfel:

PAKISTAN deþine programe de înarmare nuclearã de-clanºate dupã 1970, programe care sunt încã în derulare. În fe-bruarie 2004, pãrintele bombei nucleare pakistaneze, AQ Khan,


Teatre de operaþii

Stocurile militare de material fisionabil la sfârºitul anului 2003 (în kilograme)

Plutoniu neiradiat 580 (510-650)

Uraniu (HEU) înalt îmbunãtãþit ?

Numãr de lovituri nucleare 110-190

91decembrie, 2007


a vândut tehnologia nuclearã pe „piaþa neagrã” Coreei de Nord,Iranului ºi Libiei. Situaþia stocurilor militare de material fisiona-bil a Pakistanului se prezintã astfel:

INDIA deþine un program de cercetare/înarmare încã dina-inte de 1970, program aflat la ora actualã în derulare. Situaþia sto-curilor militare de material fisionabil a Indiei se prezintã astfel:

CHINA deþine un program de cercetare/înarmare încãdinainte de 1970, program aflat la ora actualã în derulare. Situa-þia stocurilor militare de material fisionabil a Chinei se prezintãastfel:



Uraniu (HEU) înalt îmbunãtãþit 1100 (1000-1250)




Uraniu (HEU) înalt îmbunãtãþit Existã posibilitatea producerii


Plutoniu 4,8 (3,0-6,8)

Uraniu (HEU)înalt îmbunãtãþit 20 (± 5)

RUSIA deþine un program de cercetare/înarmare încã dina-inte de 1970, program aflat la ora actualã în derulare. Situaþia sto-curilor militare de material fisionabil a Rusiei se prezintã astfel:

IRAN a devenit de curând o altã sursã de crizã în zonaGolfului prin demararea unui program nuclear. Vizita la Teherana directorului Agenþiei Internaþionale pentru Energie Atomicã,Mohamed El Baradei, a descoperit faptul cã Iranul construieºte,în apropiere de localitatea Natanz, o facilitate destinatã îmbogã-þirii uraniului, element definitoriu în construirea unei arme nu-cleare, alte surse specificând faptul cã programul este în fapt ex-trem de avansat, facilitatea fiind deja pregãtitã sã producã uraniuîmbogãþit ºi sã asambleze componentele armei nucleare. Poziþiaoficialã a Iranului s-a materializat printr-un anunþ referitor laintenþia de a construi o facilitate de conversie a uraniului în apro-pierea localitãþii Isfahan, sub egida Agenþiei Internaþionale pen-tru Energie Atomicã; în fapt, acesta fiind primul pas în produce-rea uraniului hexafluoride, un gaz utilizat în procesul de îmbu-nãtãþire a uraniului. Toate aceste elemente ar putea destabilizaîntreaga zonã, ºi aºa destul de instabilã în urma conflictului din


Teatre de operaþii

Stocurile militare de material fisionabil la sfârºitul anului 2003 (în tone)

Plutoniu 145 (120-170)

Stocuri militare primare 95

Exces declarat 50

Uraniu (HEU) înalt îmbunãtãþit 1070 (± 300)

Stocuri militare primare 710

Destinate forþelor navale 40-70

Alte stocuri 5-10

93decembrie, 2007


Irak. De asemenea, aceste evidenþe au alarmat Israelul, þarã care,dupã propriile declaraþii, susþine cã regimul iranian respingedreptul acesteia de existenþã ca stat. Toate aceste elemente con-stituie o alarmã la adresa stabilitãþii în zonã, generând apariþiasau continuarea activitãþilor grupãrilor extremiste, ca de exem-plu gruparea Hezbollah.

Raza de acþiune actualã ºi previzionatã a sistemului de rachete balistice al Iranului

COREEA DE NORD, o altã sursã de îngrijorare pentrusecuritatea pe termen scurt ºi lung în Asia de Est, a demarat unprogram nuclear în apropiere de localitatea Yongbyon, prin con-struirea unei facilitãþi nucleare pe care, în urma presiunilor, a de-clarat cã o va închide ºi va furniza întreaga documentaþie referi-toare la programul nuclear pânã la sfârºitul anului 2007. De ase-menea, nu trebuie uitat faptul cã cele douã þãri, Coreea de Nordºi Coreea de Sud, sunt încã în rãzboi atâta timp cât nu a fost sem-nat niciun tratat de pace dupã rãzboiul din 1950, graniþele celordouã þãri fiind la momentul actual cele mai puternic militarizatedin întreaga lume. Primul test nuclear al Coreei de Nord a gene-rat îngrijorare, forþând alte þãri precum Japonia, Coreea de Sud ºiTaiwan sã se orienteze cãtre declanºarea de programe nucleare.

Raza de acþiune a sistemului de rachete balistice al Coreei de Nord

RUSIA, putere nuclearã declaratã ºi recunoscutã, deþinã-toare a circa 16.000 capete nucleare, a schimbat, prin declaraþii-le preºedintelui Vladimir Putin, întreaga viziune referitoare lasecuritatea europeanã. Afirmaþia prin care Rusia îºi va îndreptaarmele nucleare cãtre principalele oraºe europene a generat în-grijorare în întreaga Europã, declaraþia venind ca urmare a inten-

þiei americane de a plasa în zona Balcanilor un sistem de inter-ceptare ºi detecþie a rachetelor, sistem presupus a fi îndreptatcãtre Rusia.

Deºi eforturile depuse pentru punerea în aplicare a Trata-tului de Neproliferare a Armelor Nucleare sunt continue ºi aº pu-tea spune cu rezultate pozitive, vizibile, totuºi, preocupãrile peplan mondial tind sã minimizeze toate aceste succese. În conti-nuare vom prezenta câteva elemente referitoare la tendinþele dedezvoltare a armei nucleare, tendinþe ce reliefeazã o nouã „faþã”a ameninþãrii. Astfel, apariþia conceptului de rachetã cu capabili-tãþi de penetrare a solului pânã la anumite adâncimi, funcþie deputerea încãrcãturii va genera, probabil, în viitor, o serie de con-secinþe actualmente dificil de prevãzut, scopul iniþial al acesteiafiind acela de a distruge þintele, fãrã a afecta vieþi omeneºti. Un-dele seismice generate de forþa exploziei, destinate a distruge de-pozitele subterane cu agenþi chimici sau biologici, ar putea influ-enþa negativ mediul înconjurãtor, provocând modificãri majore,dacã nu dramatice. Conform specialiºtilor, acest tip de armã vaavea ca efect principal nu distrugerea þintei stabilite, cât provo-carea a milioane de pierderi de vieþi omeneºti. În continuare vãvoi prezenta câteva elemente specifice acestui tip de armã.

În urma simulãrii unui atac asupra unei facilitãþi nuclearedin localitatea Esfahan din Iran, rezultatele obþinute au demon-strat gradul de pericol deosebit, generat de utilizarea unei aseme-nea lovituri. Astfel, ploaia radioactivã generatã de explozie vaucide circa trei milioane de oameni în primele douã sãptãmâni,iar 35 milioane de oameni din þãrile vecine - Afganistan, India ºiPakistan vor fi expuºi la niveluri de radiaþie ridicate, care vorprovoca cancer ºi apoi, moartea.

Aceleaºi calcule au demonstrat cã o loviturã nuclearã de okilotonã, adicã mai puþin de 1/10 din puterea bombei de laHiroshima, ar trebui sã fie îngropatã la cel puþin 200-300 madâncime, pentru a evita împrãºtierea norului radioactiv.


Teatre de operaþii

95decembrie, 2007


De asemenea, temperatura generatã de explozie nu va asi-gura distrugerea þintei, datoritã concentrãrii acesteia într-o zonãrestrânsã.

Dacã pânã acum am vorbit despre arme nucleare ca prin-cipalã ameninþare împotriva vieþii planetare ºi viitorului omeni-rii, în secolul al XXI-lea oamenii de ºtiinþã au dezvoltat un altconcept, acela de pericol radiologic. Armele radiologice, sau alt-fel denumite bombele murdare, reprezintã o altã etapã în dezvol-tarea tehnologiilor nucleare. Aceste tipuri de arme, deºi nu pre-zintã aceleaºi urmãri ca lovitura nuclearã, au specific faptul cãefectele acestora se resimt în timp, afectând pe termen lung ge-nomul uman, declanºând boli ereditare cum ar fi cancerul. Bom-bele murdare cunoscute ºi ca dispozitive de dispersie a radiaþiei(RDDs*) sunt arme care utilizeazã explozivi convenþionali pen-tru a dispersa materiale radioactive, acestea agravând rãnile ºidistrugerile cauzate de explozie. Capabilitatea unui astfel de dis-pozitiv de a provoca efecte semnificative depinde de tipul de ma-terial radioactiv utilizat ºi de modalitatea de dispersie folositã(tipul de explozibil folosit).

De asemenea, mai este influenþatã de locul unde se produ-ce explozia (urbanã sau teren deschis) ºi de condiþiile meteoro-logice predominante în momentul atacului. Analiza acestor tipuride arme a generat apariþia a trei concluzii principale, astfel:

1. Atacurile radiologice se constituie într-o ameninþare cre-dibilã, deoarece materialele radioactive necesare se gãsesc depozi-tate în întreaga lume, deºeurile radioactive constituindu-se într-orealã problemã datoritã faptului cã nu sunt securizate în modadecvat împotriva elementelor/teroriºtilor care intenþioneazã sãle foloseascã în scop violent;

2. În urma unui atac radiologic nu vor rezulta sute de miide victime ca în urma unui atac nuclear. Aceste atacuri ar putea

* RDDs – Radiation Dispersal Devices.

contamina, de exemplu, zone urbane largi, în care nivelul de ra-diaþie va depãºi limita minimã acceptatã;

3. Materialul radioactiv necesar poate proveni din facili-tãþile militare ºi civile, putând contamina suprafeþe întinse, fiindnecesarã evacuarea populaþiei ºi, de asemenea, generând teroareîn rândul acesteia, chiar dacã nivelul de radiaþie este scãzut, iarnumãrul victimelor iradiate este scãzut. Cu alte cuvinte, efectulprincipal este psihologic, de a crea panicã în jurul obiectivului,în scopul terorizãrii populaþiei civile ºi atingerii scopurilor careau generat atacul. Aceste atacuri, datoritã imposibilitãþii decon-taminãrii totale a clãdirilor, poate afecta pe termen lung econo-mia þãrii respective, deoarece unica soluþie de îndepãrtare a con-taminãrii este reprezentatã de demolarea clãdirilor afectate.

În concluzie, armele nucleare reprezintã cea mai semni-ficativã ameninþare la adresa viitorului speciei umane; atâta timpcât acestea existã pe pãmânt, nimeni nu se poate considera în si-guranþã. Realitatea actualã a reliefat faptul cã tot mai multe þãrise îndreaptã cãtre înarmarea nuclearã prin adoptarea unor poli-tici nucleare deosebit de periculoase, fãrã a pune în balanþã viito-rul omenirii, finalul fiind uºor de estimat prin destabilizarea lu-mii aºa cum este cunoscutã, destabilizarea balanþei de forþe ºiapariþia de noi elemente influente pe scena nuclearã mondialã.

SURSE BIBLIOGRAFICE:news.bbc.co.uk/ www.time.com/time/world/article/0,8599,430649,00.htmlwww.fas.org www.cbsnews.com/htdocs/mass_destruction/nuclear/fra

mesource.html www.wsws.org/articles/2002/oct2002/shar-o03.shtml www.telegraph.co.uk www.kuro5hin.org www.cnp.ca


Teatre de operaþii

97decembrie, 2007


www.wagingpeace.org/articles/2006/08/09_roth_mo-dern-threat.htm

Nuclear_Threat_Worse_Than_During_Cold_War_999.htmlwww.pugwash.org/reports/nw/nuclear-threat-rotblat.htm www.isis-online.org/mapproject/introduction.html

MAIOR DR. GABRIEL ACHIMMAIOR DR. DANIEL MOªTEANU

99decembrie, 2007

De ce este poloniul 210o otrav` puternic`?

C azul recent al asasinãrii agentului rus AlexanderLitvienko cu câteva micrograme de Po 210 ne face

sã ne punem câteva întrebãri esenþiale:1. De ce nu a putut fi detectat, poloniul fiind un element

radioactiv?2. De ce o dozã atât de micã e mortalã?3. De ce nu a putut fi salvat în urma tratamentelor de

dezintoxicare?Din punct de vedere chimic, Po 210 aparþine categoriei de

metale grele, α radioactive (fiecare nucleu atomic se dezinte-greazã în plumb, emiþând un nucleu de heliu, adicã o particulã αcu o energie de un milion de ori mai mare decât un foton solar),fiind un izotop cu un neutron în plus, are o radioactivitate foartemare (un gram de substanþã emite 166.1012 α/s; pentru compara-þie, 1 mg Po 210 = 13,5 t U 235).


Toxicitatea crescutã a poloniului se datoreazã chimismu-lui în interiorul organismului uman, fiind un metal greu, la fel caplumbul, precum ºi faptului cã este α radioactiv. Dupã ingerare,10-50% din cantitate trece în sânge ºi se fixeazã cu precãdere înficat, rinichi, splinã, mãduvã osoasã, ganglioni limfatici ºi þesu-turi moi. O dozã relativ micã, de ordinul nanogramelor, producecancer mai repede sau mai încet, în funcþie de organele interneafectate, iar doza mãritã – „forte“ – de ordinul microgramelor,produce efectele rapide ale bolii de iradiaþie: obosealã intensã,cãderea pãrului, dispariþia limfocitelor, degradarea mãduvei osoa-se, accidente vasculare. Dacã ar fi sã facem o comparaþie, Po 210este de un milion de ori mai toxic decât cianura.

Adevãrata problemã este cã radiaþiile α având masã mare,au un traiect foarte mic (câþiva centimetri în aer), de aceea suntabsorbite imediat ºi integral în proporþie de 100%. Datoritã aces-tui fapt, daunele produse organismului sunt mult mai mari decâtradiaþiile γ sau neutronii. În plus, deoarece sunt oprite chiar ºi deo banalã foaie de hârtie, acestea nu pot fi detectate de contoareleGeiger clasice, acesta fiind ºi motivul pentru care controalele radio-logice de rutinã din vamã sau aeroport nu au putut detecta sursaradioactivã.

În concluzie, putem spune cã este vorba de un elementgreu, cu o radioactivitate intensã, care trece uºor în sânge ºi dis-truge tot ce atinge. Radioactivitatea Po 210 degradeazã lent þesu-turile ºi organele, moartea survine în douã-trei sãptãmâni, înain-te ca organismul sã poatã elimina toxicul (este nevoie de aproape50 de zile pentru aceasta).

Din fericire, Po 210 este foarte rar, fiind un subprodus aldezintegrãrii uraniului (câteva picograme la tona de uraniu). Semai poate produce ºi artificial, prin bombardarea cu neutroni abismutului 209, producþia anualã fiind estimatã la o sutime degram, însã acesta este un secret bine pãstrat de puterile nuclearedeoarece este utilizat, în amestec cu beriliu, la detonatoarele

Teatre de operaþii

101decembrie, 2007

bombelor nucleare. De asemenea, mai este utilizat în industrie(cantitãþi de ordinul picogramelor) pentru eliminarea acumulãriiîncãrcãturii electrostatice la aparatele de rulare a hârtiei, a firelorsau foiþelor metalice.

BIBLIOGRAFIE:- C.D. Neniþescu, Chimie generalã, Editura Didacticã ºi Pe-

dagogicã, Bucureºti, 1974.- Manualul instrucþiei pentru apãrarea nuclearã, bacterio-

logicã ºi chimicã, Apãrarea NBC – 4/1, Câmpulung, 2001.- Aleksandr ºi Boris Putko, Tãcerea atomicã, Editura Nemira,

Bucureºti, 1994.

De ce este poloniul 210 o otravã puternicã?

103decembrie, 2007

Riscurile CBRN în teatrele de opera]ii –riscurile EADA

În timp ce Rãzboiul Rece s-a sfârºit ºi ameninþarea cuun rãzboi nuclear global ºi-a pierdut importanþa,

lumea rãmâne instabilã, existând un numãr crescând de conflicteregionale ºi de angajare a mijloacelor asimetrice de cãtre forþenon-statale, grupãri teroriste ºi extremiste. În ciuda eforturilorsusþinute în domeniul controlului armamentelor, existã evidenþesolide privind continua proliferare ºi dezvoltare a ADMCBRN ºia sistemelor de întrebuinþare a acestora pe întreg mapamondul;în acelaºi timp, expansiunea urbanizãrii ºi distribuþia globalã aindustriilor ºi materialelor nucleare, biologice ºi chimice ampli-ficã posibilitatea emisiilor de materiale toxice industriale (TIM1)în mediu, ca rezultat al neglijenþei, dezastrelor naturale, acþiuniideliberate sau distrugerilor colaterale în cadrul operaþiilor mili-tare.

MAIOR COSTEL GUªTERIÞEANMAIOR GHEORGHE MITRICÃ


În mediul de securitate, la nivel global, se includ din ce înce mai activ capacitãþile ºi interesele unor puteri regionale, capa-bile sã utilizeze puterile naþionale ºi interregionale pentru a pu-tea lua decizii referitoare la dorinþele ºi interesele acestora.

În afarã de superputeri ºi de puteri regionale, existã puteri„de niºã”, care cuprind entitãþi sau actori „non-state”, care ºi-audezvoltat capacitãþi „mari” într-un domeniu îngust (grupãri, enti-tãþi non-statale, rebeli, alte grupãri, care ºi-au dezvoltat capaci-tãþi în domenii înguste sau limitate, dându-le posibilitatea de ainfluenþa, uneori în mod determinant, evoluþia mediului de secu-ritate (în securitatea regionalã în special), care poate influenþamediul de securitate internaþional.

Puterile „de niºã” (entitãþi non-state), „organizaþiile”, „per-soana”, care deþin o putere de zonã (politicã, financiarã, economi-cã, materialã etc.) pot decide un mediu de securitate sau nu într-ozonã/regiune. „Organizaþia” poate reprezenta o organizaþie tero-ristã aºa cum a existat, existã ºi va exista sau nu în viitor.

Între puterile „de niºã” sunt incluse entitãþi „non-state”,teroriste, care pot modifica echilibrul stãrii de securitate a unuimediu de referinþã (pentru militari, mediul de referinþã îl repre-zintã cel tactic, operativ, strategic, de coaliþie), ce pot duce la stãride dezechilibru, instabilitate sau chiar conflict.

În detrimentul acestor obstacole, conceptul de schimbareglobalã este imperios necesar, se simte nevoia de restaurare a or-dinii internaþionale, edificându-se tranziþia ºi cãutarea unei sta-bilitãþi în contrast cu vechea ordine bipolarã.

Noua ordine internaþionalã se edificã dupã alte principii,cu vocaþie ºi inspiraþie globalistã, marcând caracteristicile me-diului de securitate actual:

• Mediul strategic de securitate este în continuã schimba-re, fiind dinamic ºi cu evoluþii impredictibile uneori, în care ac-torii statali ºi cei non-statali joacã succesiv rolul central.

• Edificarea unei economii mondiale este constituitã dintrei piloni: America de Nord, Japonia-China ºi zona economicã a

Teatre de operaþii

105decembrie, 2007

Uniunii Europene, determinând accentuarea a douã dimensiuniimportante ale securitãþii internaþionale: dimensiunea „Nord -Sud” ºi dimensiunea „centru - periferie” în sistemul economico-social.

• Lãrgirea accesului la tehnologie, materiale ºi resurse cuun potenþial de risc foarte ridicat, expansiunea urbanizãrii ºi dis-tribuþia globalã a industriilor ºi materialelor nucleare, biologiceºi chimice mãreºte posibilitatea emisiilor de materiale toxice in-dustriale (TIM) în mediu, ca rezultat al neglijenþei, dezastrelornaturale, acþiunii deliberate sau distrugerilor colaterale în cadruloperaþiilor militare. Cooperarea internaþionalã depune eforturi îndirecþia dezvoltãrii unui sistem de control destinat opririi feno-menelor de proliferare ºi diseminare. Adversarii pot cãuta strate-gii ºi tactici neconvenþionale, pentru avantajul folosirii agenþilorCBRN ºi TIM. Adversarii, probabil, se vor concentra asuprapunctelor slabe ºi vulnerabilitãþilor percepute, cum ar fi sensibi-litatea opiniei publice la pierderi, la constrângerile culturale, le-gale ºi etice. Atentatele pot fi realizate pentru a angaja amenin-þarea cu folosirea agenþilor CBRN, pentru a limita regulile deangajare ale forþelor armate. Adversarii pot ignora prevederiledreptului internaþional ºi standardele etice, permiþându-le sã an-gajeze ca þintã deliberatã chiar populaþia civilã.

• Dispariþia distincþiei clare dintre problemele interne - su-veranitatea ºi problemele externe, care constituie subiectul unormodele clasice de rezolvare internaþionalã.

• Disoluþia bipolaritãþii ºi intrarea într-o nouã fazã a ordi-nii mondiale cu structurã multipolarã este caracteristica cea maiimportantã a noului sistem de securitate internaþionalã.

• Apariþia ºi proliferarea actorilor non-statali, care au caprincipale trãsãturi lipsa unei caracteristici teritoriale.

• Noi tendinþe de dezvoltare în cadrul instituþiilor ºi orga-nizaþiilor internaþionale de securitate, care includ ºi dimensiuneade integrare politico-economicã: securitate colectivã, preluarea

Riscurile CBRN în teatrele de operaþii – riscurile EADA


de mandate pentru îndeplinirea unor misiuni internaþionale decãtre coaliþii sau organizaþii regionale.

Proliferarea ADMCBRN continuã în întreaga lume, în spe-cial în þãrile mici ºi mijlocii, în ciuda eforturilor susþinute de con-trol al acestora. În operaþiile întrunite este posibil ca forþele ar-mate sã acþioneze în zone unde existã pericolul utilizãrii ADM-CBRN/al producerii emisiilor altele decât atacul (EADA), desfã-ºurând acþiuni în situaþii deosebit de complexe, fie pe teritoriulnaþional, fie ca partener în operaþii multinaþionale sau de coaliþie.

În faþa superioritãþii forþelor armate în capabilitãþi militareconvenþionale, adversarii pot cãuta strategii ºi tactici neconven-þionale ºi asimetrice, pentru a reduce acest avantaj, folosindagenþi CBRN ºi TIM, concentrându-se probabil asupra punctelorslabe ºi vulnerabilitãþilor percepute, cum ar fi sensibilitatea opi-niei publice la pierderi, la constrângerile culturale, legale ºi eti-ce. Trebuie avut în vedere cã adversarii pot avea reticenþã cu pri-vire la dreptul internaþional ºi standardele etice, permiþându-le sãangajeze ca þintã deliberatã chiar populaþia civilã.

Apariþia materialelor toxice industriale, incluzând compu-ºii radiologici, chimici sau biologici, într-o varietate de utilizãriindustriale, comerciale, academice, medicale ºi indigene creeazãposibilitatea ca forþele sã fie expuse la pericole toxice industrialeîn urma eliberãrii accidentale sau deliberate a acestora în mediulambiant; aceste riscuri nu intrã propriu-zis în categoria pericole-lor CBRN, dar necesitã multã atenþie.

Toate naþiunile posedã capacitãþi industriale ºi cu cât aces-tea sunt mai dezvoltate, cu atât mai extinsã este posibilitatea fo-losirii materialelor toxice, chimice, biologice sau radioactive;astfel de materiale prezente în diverse instalaþii de producþie,stocate corespunzãtor ºi transportate în condiþii de securitate, nuprezintã un pericol semnificativ. Emisiile intenþionate sau acci-dentale ale acestor materiale într-o posibilã zonã de conflict potafecta conducerea operaþiilor. TIM este un termen generic pen-

Teatre de operaþii

107decembrie, 2007

tru substanþele toxice sau radioactive sub formã solidã, lichidã,gazoasã sau de aerosoli, acestea putând fi folosite sau stocatepentru utilizare în scopuri industriale, comerciale, medicale, mi-litare; ele pot fi chimice, biologice sau radioactive, fiind cunos-cute ca substanþe chimice toxice industriale (TIC2), substanþebiologice toxice industriale (TIB3), materiale radioactive toxiceindustriale (TIR4). Folosirea industrialã în creºtere ºi incidenþaTIM genereazã pericole suplimentare faþã de cele CBRN pentruforþele proprii, care pot fi expuse pericolelor toxice industriale,emise ca rezultat al acþiunilor proprii sau ale adversarului.

Dacã ar fi sã definim toate aceste pericole adiacente unuispaþiu de luptã, vom observa cã efectele acestora nu sunt de ne-glijat, întrucât pot afecta capacitatea operaþionalã a structurilormilitare ce acþioneazã în respectiva zonã, pot limita posibilitateade manevrã - cu impact deosebit asupra desfãºurãrii operaþiilor –dar, în acelaºi timp, au efect ºi asupra populaþiei civile din zonã,aceasta având un rol amplificator al acþiunii TIM datoritã nece-sitãþii utilizãrii de forþe ºi mijloace suplimentare pentru acþiuneîn detrimentul altor misiuni.

Astfel, TIC prezintã pericole toxice semnificative ºi potcrea pierderi în personal ºi echipamente, multe substanþe chimi-ce industriale fiind corozive, inflamabile, explozive sau pot reac-þiona violent în combinaþie cu apa ºi aerul, iar unele dintre aces-tea pot sã aibã efecte cu un caracter mai mult de provocare petermen lung, decât de efecte toxice imediate. Cele mai multeTIC pot fi eliberate ca aerosoli sau lichide foarte volatile ºi potavea efecte asupra sãnãtãþii atât pe termen lung, cât ºi pe termenscurt, orice expunere la aceste substanþe trebuind evitatã, iar eli-berarea în volum mare a acestora putând produce distrugereamediului înconjurãtor.

TIB reprezintã eliberarea de substanþe biologice, care sepoate produce în urma unui incident, unui atac sau unei dis-trugeri colaterale la o instalaþie de producere sau stocare a mate-



rialelor infecþioase; astfel de instalaþii sunt reprezentate de spi-talele ºi alte amenajãri medicale sau instalaþii de cercetare, pro-ducþie, stocare sau reciclare din agriculturã sau industria farma-ceuticã.

TIR reprezintã sursele posibile de materiale radioactivetoxice industriale, facilitãþile civile de stocare, reciclare, cerceta-re ºi producþie a energiei nucleare, locurile care conþin deºeuriradioactive, sursele medicale ºi industriale, materialele ºi surse-le radioactive în tranzit, materialele sau armele nucleare furatesau de contrabandã/clandestine, capabile sã producã pericoleradioactive.

Caracteristicile pericolelor radioactive produse vor depindede tipul de radiaþie ºi de nuclizii radioactivi implicaþi.

Zona geograficã afectatã poate diferi în funcþie de sursã ºide modalitatea de emisie, astfel:

• distrugerea miezului radioactiv la o centralã nuclearãpoate dispersa aerosoli/particule radioactive pe suprafeþe extin-se, pe o scarã similarã cu amploarea geograficã a contaminãriiradioactive produsã în urma unei explozii nucleare;

• distrugerile generale la o platformã nuclearã, unde re-actorul nuclear nu este spart, pot elibera materiale radioactivesolide ºi fluide, din depozitele de stocare, care contamineazãplatforma, iar aerosolii formeazã un pericol semnificativ pe di-recþia vântului;

• împrãºtierea directã a deºeurilor nucleare sau a surse-lor radioactive, datoritã incendiilor sau exploziilor, poate creazone locale de contaminare; este posibil ca în cazul exploziilorsau împrãºtierii directe, suprafaþa contaminatã sã fie de mai mul-te sute de metri pãtraþi; incendiile vor împrãºtia fumul radioac-tiv pe direcþia vântului, câþiva kilometri pãtraþi, în funcþie decondiþiile meteorologice.

De cele mai multe ori, materialele radiologice se vor utili-za pentru crearea a ceea ce am denumit într-un articol precedent

Teatre de operaþii

109decembrie, 2007

„bombe murdare” sau „arma radiologicã”. Pentru a exemplifi-ca efectele generate de acest tip de material, voi prezenta în con-tinuare câteva elemente specifice efectelor generate de diferiþiradionuclizi.

De exemplu, cesiul (emitor de radiaþii gamma) care poatefi frecvent întâlnit în cadrul facilitãþilor medicale, în situaþia încare ar fi conþinut într-un dispozitiv exploziv cu o cantitate deTNT necesarã pentru realizarea exploziei ºi a împrãºtierii ar ge-nera urmãtoarele efecte (vezi figura urmãtoare):

• norul radioactiv iniþial ar putea fi relativ vãtãmãtor ºi nuar apãrea necesitatea evacuãrii imediate din zonã;

• personalul neevacuat din zonã are 1/1.000 ºanse sã seîmbolnãveascã de cancer;

• pe o suprafaþã relativ mare, funcþie de cantitatea de ma-terial radiologic utilizat ca ºi încãrcãturã, nivelul de radiaþie vadepãºi limitele minimum acceptate; astfel, 1/10.000 oameni ris-când sã se îmbolnãveascã de cancer;



• în situaþia în care nu se poate executa decontaminarea,zona respectivã va trebui pãrãsitã pentru câteva zeci de ani.

Primul cerc: Un mort datoritã cancerului, din 100;Cercul din mijloc: Un mort datoritã cancerului, din 1.000,

în urma radiaþiei depuse;Cercul exterior: Un mort datoritã cancerului, din 10.000,

în urma radiaþiei depuse.Un alt exemplu, cobalt radioactiv (emitor de radiaþii

gamma), ce poate sã fie întâlnit în cadrul facilitãþilor de procesa-re a alimentelor. Astfel, o singurã barã de cobalt radioactiv de di-mensiuni reduse (aproximativ 2 cm diametru ºi o lungime de apro-

ximativ 30 cm),utilizând acelaºiscenariu, ar ge-nera urmãtoare-le efecte:

• norulradioactiv iniþi-al ar putea fi re-lativ vãtãmãtorºi nu ar apãreanecesitatea eva-cuãrii imediatedin zonã, dar su-prafaþa contami-natã va fi dea p r o x i m a t i v1.000 km2;

• persona-lul neevacuat dincadrul zonei deimpact/explozieare una din zece

Teatre de operaþii

111decembrie, 2007

ºanse sã se îmbolnãveascã de cancer dupã 40 de ani de expunerecontinuã la nivelul de radiaþie generat;

• personalul din cadrul primului cerc prezintã riscul deîmbolnãvire de cancer de unu din 100 de oameni;

• personalul din cadrul celui de al doilea cerc prezintã ris-cul de îmbolnãvire de cancer de unu din 1.000 de oameni;

• personalul din cadrul celui de al treilea cerc prezintã ris-cul de îmbolnãvire de cancer de unu din 10.000 de oameni.

Efectele generate se vor manifesta pe termen lung ºi vorafecta întreaga zonã, împiedicând repopularea, iar decontamina-rea acesteia este aproape imposibil de realizat.

Ultimul exemplu, americium (emitor de radiaþii alfa), cepoate fi întâlnit în cadrul facilitãþilor industriale, în situaþia încare ar fi conþinut într-un dispozitiv exploziv cu o cantitate deTNT necesarã pentru realizarea exploziei ºi a împrãºtierii, ar ge-nera urmãtoarele efecte (vezi figura urmãtoare):

• norul radioactiv iniþial ar putea fi relativ vãtãmãtor, ne-cesitând monitorizare ºi sprijin medical, iar suprafaþa contami-natã va fi de aproximativ 1 km2;



• suprafaþã de aproximativ 30 km2 va trebui sã fie eva-cuatã în decursul a o orã de la declanºarea exploziei;

• dupã trecerea norului radioactiv iniþial, particulele radio-active se vor depune pe sol, iar datoritã condiþiilor meteorologi-ce, acestea se vor putea dispersa în aer, apãrând pericolul conta-minãrii interne a personalului prin inhalarea acestora ºi generândpericol de îmbolnãvire pe termen lung;

• personalul din cadrul primului cerc prezintã riscul deîmbolnãvire de cancer de unu din 100 de oameni;

• personalul din cadrul celui de al doilea cerc prezintã ris-cul de îmbolnãvire de cancer de unu din 1.000 de oameni;

• personalul din cadrul celui de al treilea cerc prezintã ris-cul de îmbolnãvire de cancer de unu din 10.000 de oameni.

Efectele generate se vor manifesta pe termen lung ºi vorafecta întreaga zonã, împiedicând repopularea zonei, iar decon-taminarea acesteia va fi aproape imposibil de realizat, costurilepentru reconstrucþie fiind deosebit de mari.

Pentru evitarea acestui tip de pericol, generat de TIM, serecomandã adoptarea unor paºi în scopul prevenirii, astfel:

• reducerea accesului la materialele radioactive, chimicesau biologice ºi adoptarea unor programe complete de recupera-re, reutilizare, distrugere sau depozitare în siguranþã a acestora;

• detecþia din timp a dispariþiei materialelor toxice, chimi-ce, biologice sau radiologice, precum ºi utilizarea permanentã asistemului de detecþie pentru identificarea pericolului ºi adopta-rea oportunã a mãsurilor corespunzãtoare;

• asigurarea capacitãþii de rãspuns prin identificarea struc-turilor capabile sã îl ofere, funcþie de natura pericolului, precumºi îmbunãtãþirea tehnologiilor ºi echipamentelor necesare acþiu-nii/operãrii. Personalul medical, precum ºi cel destinat pentrudesfãºurarea acþiunilor imediate de rãspuns la pericol trebuie sãfie bine pregãtit atât pentru asigurarea protecþiei personale, cât ºipentru identificarea ºi adoptarea mãsurilor, funcþie de natura pe-ricolului. De asemenea, este necesarã adoptarea tuturor mãsu-

Teatre de operaþii

113decembrie, 2007

rilor posibile pentru asigurarea decontaminãrii zonelor afectateºi reducerea impactului asupra populaþiei civile din zonã.

Deºi problema situaþiilor EADA pare la prima vedere oproblemã civilã, în care rãspunsul este asigurat în principal decãtre societatea civilã, totuºi nu trebuie uitat cã toate facilitãþilece utilizeazã, produc sau depoziteazã acest tip de materiale toxi-ce industriale se constituie într-un obiectiv specific pentru orga-nizaþiile teroriste, rãspândite de regulã în zonele de conflict. Deasemenea, piaþa neagrã a materialelor toxice industriale se con-stituie într-un pericol greu de contracarat - dacã nu imposibil - ºide aceea este necesarã adoptarea unor mãsuri la nivel interna-þional, apte sã reducã cantitativ ponderea acestui tip de materialeºi accesul la acestea în scopuri teroriste.

Umanitatea este cea care pune în pericol umanitatea. In-conºtienþa anumitor persoane axate pe interesele personale sauale unor grupuri restrânse se va rãsfrânge asupra a milioane denevinovaþi. Dacã în viitor nu se vor adopta mãsuri ferme, reale,de contracarare a proliferãrii ADMCBRN în general ºi a TIM înparticular vom asista, în opinia personalã, la un suicid al specieiumane.

SURSE BIBLIOGRAFICE:news.bbc.co.uk/ www.time.com/time/world/article/0,8599,430649,00.html www.fas.org www.cbsnews.com/htdocs/mass_destruction/nuclear/frame

source.html www.wsws.org/articles/2002/oct2002/shar-o03.shtml www.telegraph.co.uk www.kuro5hin.org www.cnp.ca www.wagingpeace.org/articles/2006/08/09_roth_modern-

threat.htm



Nuclear_Threat_Worse_Than_During_Cold_War_999.html www.pugwash.org/reports/nw/nuclear-threat-rotblat.htm www.isis-online.org/mapproject/introduction.html

Note:1. TIM – Toxic Industrial Materials.2. TIC – Toxic Industrial Chemicals.3. TIB – Toxic Industrial Biological.4. TIR – Toxic Industrial Radiological.

Teatre de operaþii

LOGISTIC~

117decembrie, 2007

Suportul logistic al batalionului de infanterieîn teatrul de opera]ii (2)CCoonnttiinnuuaarree ddiinn nnrr..33//22000077

Asigurarea cu bunuri ºi servicii pentrususþinerea militarilor ºi echipamentelor

Asigurarea serviciilor din aceastã categorie (prepararea ºiservitul hranei, îmbãierea, repararea echipamentului individual,distribuþia de hãrþi, asigurarea serviciilor poºtale, asigurarea servi-ciilor funerare) intrã în responsabilitatea contingentului naþional.

Îmbãierea militarilor ºi schimbarea lenjeriei sunt coordo-nate de cãtre factorii responsabili de la batalionul logistic alforþei, care vor încheia contracte de prestãri-servicii cu structuriale naþiunii-gazdã, atât pentru contingentele naþionale, cât ºi pen-tru personalul militar ºi civil care încadreazã diferitele structuri.

Se recomandã ca facilitãþile de îmbãiere sã fie puse la dis-poziþie împreunã cu facilitãþile de schimbare a lenjeriei. În anu-

LOCOTENENT FELIX CIUMAªU


mite situaþii, îmbãierea militarilor se poate face ºi prin mijloaceproprii, atunci când existã instalaþiile speciale necesare.

Spãlarea ºi repararea echipamentului individual ºi a lenje-riei se executã, de regulã, prin grija contingentelor naþionale. Cu-rãþarea chimicã a echipamentului se executã prin grija ForþeiMultinaþionale, pe baza aranjamentelor ºi protocoalelor încheia-te cu naþiunea-gazdã. Stabilirea prioritãþilor pentru serviciile despãlare, cãlcare ºi reparare a echipamentului va viza: îmbrãcãmin-tea ºi materialele de resort medical, echipamentul de protecþie,echipamentul individual, materialele de întreþinere ºi reparaþii.

Atunci când posibilitãþile contingentului naþional sunt depã-ºite, pot fi înaintate cereri de sprijin la Statul Major al Grupuluide Sprijin al Brigãzii Multinaþionale. Pentru celelalte categoriide personal civil ºi militar, asigurarea acestor servicii se executãprin grija organelor de logisticã ale Forþei Multinaþionale.

Asigurarea serviciilor poºtale este tot o responsabilitatenaþionalã ºi se realizeazã prin serviciul specializat din cadrul bri-gãzii multinaþionale.

Poºta sositã din þara de origine se asigurã prin serviciilegratuite de care beneficiazã contingentele din partea propriilorautoritãþi poºtale.

Acolo unde un contingent nu dispune de servicii gratuite,toatã corespondenþa adresatã personalului va fi trimisã fie pe adre-sa Comandamentului Forþei, fie pe adresa unei cãsuþe poºtaleînchiriatã de personal prin contribuþie proprie. Predarea poºteicãtre destinatari se face prin ofiþerii de legãturã pentru contin-gente, iar pentru cei ce încadreazã Comandamentul Forþei ºi Co-mandamentele Regionale, personal, pe bazã de semnãturã. Poºtaechipelor de observatori se predã cu ajutorul curselor aerieneregulate sau ocazional, prin delegaþi ai acestora.

Expedierea poºtei se realizeazã, pentru toate categoriile depersonal, prin colectarea corespondenþei la cartierele regionale,care apoi o trimit la Comandamentul Forþei. Atunci, ofiþerul desem-

Logisticã

119decembrie, 2007

nat pentru aceastã sarcinã o sorteazã pe þãri de destinaþie, o intro-duce în saci sigilaþi ºi o expediazã prin cursele aeriene regulate,dar ºi direct, prin serviciile poºtale ale þãrii-gazdã, cu suportareacheltuielilor de expediere.

În sistemul NATO va fi organizatã, la nivelul Comanda-mentului Forþei, o structurã care are rolul de a coordona, în moddeosebit, serviciile poºtale.

Asigurarea serviciilor funerare este o responsabilitate acontingentului naþional. Decedaþii sunt transferaþi de cãtre sub-unitãþi necombatante cãtre Punctele de adunare a decedaþilor.De aceea, asupra unitãþii trebuie sã existe douã unitãþi de calculde aprovizionare necesare pentru serviciile funerare, iar la nive-lul brigãzii multinaþionale trebuie sã existe 30 de unitãþi de cal-cul de aprovizionare.

Asigurarea cu alimente, apã, materiale de resortul hrãnirii

Unitatea trebuie sã dispunã, conform eºalonãrii, de 30 zilede alimente la dislocarea în zona de operaþii, în depozitele spe-cializate ale batalionului.

Pe timpul deplasãrii se asigurã hranã rece (raþii de luptã) atâtpentru detaºamentul precursor, cât ºi pentru celelalte elemente.

Contingentele trimit în zona de misiune alimente cu ter-men lung de conservare ºi valabilitate, pentru cel mult 12 luni.Apa se asigurã de cãtre contingentul naþional sau batalionul lo-gistic din resursele locale, în funcþie de posibilitãþi.

În teatrele de operaþii, compartimentele specializate alebrigãzilor multinaþionale încheie contracte pentru hrãnirea per-sonalului cu firme civile specializate.

La dislocarea în teatrul de operaþii, unitatea trebuie sã ai-bã asigurat un numãr de zile de apã (ca unitate de calcul de apro-vizionare), care sã asigure consumul necesar pânã la identifi-

Suportul logistic al batalionului de infanterie în teatrul de operaþii


carea surselor de apã potabilã din zona respectivã. Apa va fi asi-guratã în mod normal pe plan local.

Unitatea trebuie sã desfãºoare în zona de operaþii un nu-mãr suficient de echipamente pentru preparat, distribuit ºi servithrana, care sã le satisfacã nevoile în totalitate. Stabilirea materia-lelor de resortul hrãnirii în zona de operaþii se bazeazã atât penormele naþionale, cât ºi pe precizãrile conducerii Forþei pentrufiecare contingent.

Aprovizionarea cu alimente proaspete pe plan local, decãtre contingentele naþionale, fie prin metoda „PUSH“, fie prinmetoda „DIRECTED“, este asiguratã prin sistemul de achiziþii ºicontractãri al NATO. Toate contractele sunt avizate de cãtre Ce-lula de Sprijin Logistic ºi aprobate de cãtre statul-major al brigã-zii multinaþionale.

Celula de Sprijin Logistic (C.S.S.), la nivelul brigãzii multi-naþionale, se ocupã de primirea, centralizarea ºi analizarea cere-rilor de susþinere logisticã primite de la contingentele naþionaleºi de asigurarea, repartiþia ºi distribuþia materialelor ºi a servicii-lor-suport solicitate de cãtre acestea.

Frecvenþa de asigurare a alimentelor este de circa ºaptezile. Cererile se întocmesc (pentru o perioadã de 28 de zile) ºi seînainteazã la Celula de Sprijin Logistic (CSS) cu cel puþin 70 dezile înainte de perioada de livrare, în limitele valorice zilnicepentru fiecare militar participant, calculate dupã norma de hranãla care aceºtia au dreptul.

Pentru eventuale solicitãri suplimentare se înainteazã ce-reri la compartimentul logistic al brigãzii multinaþionale, caredispune asigurarea acestora fie pe plan local, fie din stocurileavute la dispoziþie.

Prepararea hranei se poate face cu forþe ºi mijloace pro-prii, sau prin alocare la drepturi la alte state, cu suportarea contra-valorii prestaþiei. De regulã, aceste probleme se stabilesc cu oca-zia efectuãrii recunoaºterilor.

Logisticã

121decembrie, 2007

Redistribuirile

Metoda redistribuirii este la îndemâna comandanþilorNATO pentru suportul logistic ºi o susþinere eficientã, care sãpermitã o reacþie extrem de rapidã, când se impune satisfacereaunui imperativ operaþional important.

Când forþele unei naþiuni se confruntã cu probleme criticeîn domeniul logistic, acestea pot înainta cereri cãtre comandan-tul NATO sau comandantul altei naþiuni, pentru a solicita asis-tenþã de urgenþã. Ca rezultat al acestor cereri, comandanþiiNATO dispun redistribuirea resurselor logistice.

Autoritatea de redistribuire o au toþi comandanþii NATOasupra resurselor logistice situate în cadrul lor de responsabili-tate. Aceastã autoritate de redistribuire va intra în vigoare o datãcu transferul de autoritate (T.O.A.) asupra forþelor de sub co-manda sa.

Resursele logistice supuse redistribuirii sunt cele pe carecomandanþii le considerã ca fiind esenþiale pentru îndeplinireamisiunilor ºi care posedã un grad ridicat de standardizare.

Resursele logistice care pot fi redistribuite sunt acele arti-cole destinate utilizãrii în comun, cum ar fi: muniþii, carburanþi,echipament tehnic, piese de schimb, materiale medicale, apã,echipament de geniu ºi alimente. În aceastã categorie se includeºi personalul logistic care desfãºoarã unele activitãþi sau serviciiîn comun.

Exceptate de la redistribuire (autorizarea nu se va aplica)sunt: instalaþiile fixe, sistemele complete de armament, resurse-le civile, cu excepþia celor furnizate special, conform acordurilortip sprijinul naþiunii-gazdã sau a altor acorduri/înþelegeri în con-formitate cu restricþiile precizate între ele, înlocuirile de perso-nal, resursele logistice guvernate de alte acorduri/înþelegeri ºifurnizãrile de resurse cãtre naþiunile nemembre NATO, cu ex-cepþia cazului în care o naþiune membrã NATO are încheiat unacord cu naþiunea beneficiarã.

Suportul logistic al batalionului de infanterie în teatrul de operaþii


Dacã timpul ºi situaþia permit, mai înainte de efectuarearedistribuirii sau de îndatã ce este posibil, comandantul NATOva informa autoritãþile naþionale afectate ºi comandanþii supe-riori despre acþiunea de redistribuire.

Când redistribuirea este consideratã necesarã, comandan-tul NATO va îndruma comandanþii subordonaþi implicaþi ai con-tingentelor naþionale sã efectueze transferarea resurselor logis-tice.

De îndatã ce situaþia operaþionalã permite, resursele logis-tice transferate sub autoritatea comandanþilor NATO vor fi înlo-cuite de cãtre naþiunile beneficiare sau, dacã se convine de cãtrenaþiunile implicate, va fi rambursatã contravaloarea lor.

Logisticã

123decembrie, 2007

Sus]inerea logistic` \n opera]iile de stabilitate [i de sprijin

O peraþiile de stabiliate ºi sprijin au fost ºi vor rãmâneo misiune de prim rang a organizaþiilor inter-

naþionale, a guvernelor ºi forþelor armate din toate statele. Acesteacþiuni cuprind o gamã largã de activitãþi, în care instrumentulmilitar este folosit pentru: prevenirea rãzboiului, rezolvarea con-flictului, promovarea pãcii, sprijinirea autoritãþilor civile, cen-trale ºi locale în soluþionarea crizelor. Pentru ca aceste acþiuni sãaibã succes, forþele angajate în acestea vor avea întotdeauna ne-voie de o logisticã performantã, care sã fie capabilã în orice mo-ment sã asigure nevoile de trai ºi de luptã ale participanþilor.

Forþele de logisticã acþionezã conform concepþiei gene-rale, stabilitã de cãtre organul specializat al organizaþiei inter-naþionale sau regionale de securitate care organizeazã operaþi-unea.

MAIOR TATIANA IOSIF


Sprijinul logistic al operaþiilor de stabilitate ºi de sprijineste influenþat de: tratatele internaþionale ºi înþelegerile existentecu organizaþia internaþionalã sau regionalã de securitate care orga-nizeazã misiunea/operaþiunea (în baza unui mandat ONU, NATO,OSCE, UEO); natura misiunilor/operaþiunilor de îndeplinit; val-oarea, organizarea ºi dotarea forþelor participante; locul ºi speci-ficul zonei în care se desfãºoarã misiunea/operaþiunea; sistemulde rambursare stabilit în baza unui Memorandum de înþelegere.

Modul de planificare, organizare ºi funcþionare a logisticiidiferã esenþial de la o þarã la alta, ridicând numeroase problemepe linia compatibilitãþii între diferite state participante. Sarcinaprincipalã a factorilor de rãspundere la nivelul conducerii orga-nului specializat al organizaþiei internaþionale sau regionale desecuritate este de a diminua ºi chiar a anula incompatibilitatea.Dintre mãsurile luate, cele mai importante le putem considera:dispoziþiunea ONU prin care se solicitã þãrilor participante cuforþe sã-ºi suplimenteze organigrama normalã a unitãþii cu un eºa-lon doi de sprijin logistic, care sã asigure independenþa unitãþiipentru minimum 60 zile, precum ºi elaborarea de proceduri deoperare standard pe linie logisticã (SOP).

Concepþia de sprijin a componentei terestre este menitã sãasigure sprijinul atât în beneficiul forþelor naþionale, cât ºi în fo-losul celor multinaþionale, þinând seama ºi de structurile lor dife-rite ºi de compunerea forþei multinaþionale. Sprijinul logistic seva baza pe prevederile naþionale ºi poate include diverse gradede sprijin multinaþional, aºa cum s-a aprobat de cãtre naþiunilerespective. În timp ce fiecare naþiune îºi asumã responsabilitateapentru asigurarea sprijinului forþelor sale, pot fi utilizate ºi alteopþiuni de sprijin, precum Sprijinul Naþiunii Gazdã (HNS) dacãeste disponibil, naþiunea lider (LN), naþiunea specializatã pe rol(RSN), asistenþa mutualã (MA) ºi Unitãþile Logistice IntegrateMultinaþionale (MILUs) ºi/sau Unitãþile Medicale Integrate Multi-naþionale (MIMUs), dacã acest lucru se considerã ca fiind mai

Logisticã

125decembrie, 2007

avantajos.Asigurarea sprijinului logistic în operaþii multinaþionale

presupune: „aprovizionarea, transporturile, mentenanþa, asisten-þa medicalã, asistenþa sanitar-veterinarã, asistenþa financiarã, asi-gurarea cãilor de comunicaþii, cartiruirea trupelor ºi adãpostireamaterialelor”.

Contingentele participante sunt organizate ºi dotate astfelîncât sã fie în mãsurã sã-ºi asigure independent sprijinul logis-tic al acþiunilor militare prin: sprijin medical pentru linia întâi;comunicaþii interne de la comandamentul unitãþii pânã la subuni-tãþile sau formaþiunile din teren; comunicaþii internaþionale pen-tru legãtura cu þara; facilitãþi de aprovizionare integral; reparareaºi punerea în funcþiune a echipamentelor; transportul intern.

Activitatea de aprovizionare (supply) este definitã ca acti-vitate de procurare, recepþie, transport, depozitare, distribuþie,mentenanþã ºi recuperare (evacuare) a stocurilor de materiale,inclusiv determinarea tipului ºi cantitãþilor în fiecare caz.

Problematica aprovizionãrilor iniþiale este stabilitã pe ba-za Acordurilor de Susþinere, încheiate la nivelul organizaþiei inter-naþionale sau regionale de securitate de cãtre naþiunile contribui-toare cu trupe, pentru o anumitã operaþiune ºi sunt publicate înprocedurile de operare standard. În cele mai multe cazuri, apro-vizionarea iniþialã rãmâne o rãspundere naþionalã, fiecare þarãparticipantã având obligaþia sã-ºi asigure suportul logistic nece-sar pânã când este efectuatã prima reaprovizionare.

Distribuþia resurselor se face prin înfiinþarea unor punctede distribuþie (D.Ps.) fixe ºi/sau mobile, din care contingentelese vor aproviziona prin propriul sistem de transport, sau resurse-le logistice vor fi trimise prin grija eºaloanelor superioare directla contingente. Aceasta depinde de situaþia operativã ºi de con-diþiile geografice ale þãrii în care se desfãºoarã operaþia multi-naþionalã.

Aprovizionarea cu materiale trebuie sã þinã seama de: po-

Susþinerea logisticã a operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin


ziþia surselor de aprovizionare, nivelul stocurilor de realizat ºinormele de consum.

Pentru operaþiile multinaþionale, putem identifica mai multesurse de aprovizionare, þinând cont de faza de desfãºurare în carese aflã respectiva operaþie multinaþionalã: sursele militare, surse-le civile, sursele contractate de pe piaþa internaþionalã.

Normele de consum stabilite au în vedere misiunea pecare diferitele categorii de personal care participã la misiunileinternaþionale sunt chemate sã le îndeplineascã.

Astfel, sunt stabilite norme de consum diferite pentru mi-litarii care fac parte din contingente naþionale, pentru observa-torii militari, pentru militarii care fac parte din subunitãþile depoliþie militarã, pentru personalul civil care încadreazã diferitelecomandamente din teatrul de operaþii etc.

Completarea stocurilor se executã prin intermediul ForþeiMultinaþionale, pe plan local, prin contractare sau prin interme-diul contingentelor naþionale.

Distribuþia acestor materiale se realizeazã de cãtre struc-tura logisticã a Forþei Multinaþionale, iar preluarea ºi transportullor se executã de cãtre elementele de sprijin logistic ale forþelornaþionale.

Asigurarea serviciilor suport (prepararea ºi servitul hra-nei, îmbãierea efectivelor ºi schimbarea lenjeriei, spãlarea ºi re-pararea echipamentului individual ºi a lenjeriei, distribuþia dehãrþi, asigurarea serviciilor poºtale, asigurarea serviciilor funera-re etc.) pentru contigentul naþional intrã în responsabilitateaacestuia.

Preparatul ºi servitul hranei se executã, de regulã, pringrija contingentelor naþionale. Acestea au posibilitatea sã se hrã-neascã conform normelor din þarã, cantitativ sau valoric. În cazulhrãnirii valorice, fiecare guvern stabileºte limita maximã valo-ricã în care trebuie sã se încadreze hrãnirea personalului.

Îmbãierea efectivelor ºi schimbarea lenjeriei constituie

Logisticã

127decembrie, 2007

un serviciu coordonat de cãtre factorii responsabili de la nivelulForþei Multinaþionale, care încheie contracte de prestãri-serviciicu structuri ale naþiunii-gazdã, atât pentru contingentele naþio-nale, cât ºi pentru personalul militar ºi civil ce încadreazã dife-ritele comandamente ºi cel care intrã în cadrul echipelor de ob-servatori ºi detaºamente de poliþie militarã.

Spãlarea ºi repararea echipamentului individual ºi a len-jeriei se executã, de regulã, prin grija contingentelor naþionale.

Asigurarea serviciilor poºtale reprezintã tot o responsabi-litate naþionalã ºi se realizeazã prin intermediul serviciului spe-cializat din cadrul Forþei Multinaþionale.

Poºta sositã din þara de origine pentru contingentele pro-prii se asigurã prin intermediul serviciilor gratuite de care bene-ficiazã contingentele din partea propriilor autoritãþi poºtale.

Asigurarea serviciilor funerare este o responsabilitate acontingentului naþional. Decedaþii sunt transferaþi de subunitãþi-le necombatante cãtre punctele de adunare a decedaþilor. Din acestmotiv, asupra unitãþilor trebuie sã existe douã unitãþi de calcul deaprovizionare necesare pentru serviciile funerare, iar la nivelulbrigãzii multinaþionale trebuie sã existe 30 de unitãþi de calcul deaprovizionare.

Transporturile cuprind întregul spectru al infrastructuriinecesar pentru transportul aerian, maritim ºi pe uscat, comandaºi controlul, precum ºi echipamentele necesare pentru miºcareaforþelor ºi resurselor spre ºi în interiorul zonei de operaþii.

Transporturile executate în cadrul unei operaþii multina-þionale depind de o serie de factori, dupã cum urmeazã: zonageograficã; disponibilitatea infrastructurii existente în zona deoperaþii; prioritãþile stabilite în executarea anumitor operaþiuni;tipurile de încãrcãturã; disponibilitatea resurselor; economie ºieficienþã; restricþiile impuse de reglementãri internaþionale; mã-surile de asigurare a securitãþii pe timpul transportului.

În funcþie de aceºti factori, transporturile se pot clasifica



în douã mari categorii:a) transporturi pânã la/din zona de operaþii, care se exe-

cutã, de regulã, prin grija þãrii contribuitoare, aceasta trebuind sãrespecte toate acordurile referitoare la survol, aterizare, ancora-re, tranzit, vamã, regim diplomatic etc.;

b) transporturi efectuate în interiorul zonei de operaþii, asi-gurate de regulã fie prin intermediul contingentelor naþionale,când se executã transporturi de reaprovizionãri, fie prin interme-diul mijloacelor de transport ale Forþei Multinaþionale, atunci cândse executã evacuãri tehnice sau medicale, deplasãri de trupe la dis-tanþe mari ºi care necesitã un volum mare de materiale de trans-port sau un ritm ridicat în realizarea transporturilor;

c) Coordonarea deplasãrii ºi a transporturilor în zona deresponsabilitate a Forþei Multinaþionale se executã de cãtre com-partimentele de logisticã ºi operaþii din cadrul Forþei, iar în ca-drul zonei de operaþii a contingentului naþional, de cãtre acesta.

Mentenanþa cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinsepentru menþinerea ºi/sau repunerea în stare de funcþionare a tu-turor autovehiculelor ºi echipamentelor ºi readucerea acestora lacondiþiile specifice de exploatare (utilizare).

În cadrul operaþiilor multinaþionale, realizarea mentenan-þei se executã cu mare dificultate, ridicând probleme deosebiteorganelor de logisticã.

De regulã, responsabilitatea modului de realizare a activi-tãþilor legate de mentenanþã revine fiecãrei naþiuni în parte, careva trebui sã-ºi organizeze, planifice ºi asigure singurã echipa-mentele, personalul ºi baza materialã necesarã executãrii repara-þiilor ºi întreþinerilor tehnice.

În anumite situaþii, în care gradul de interoperabilitate ºicompatibilitate este relativ mare, iar nevoile de reparaþii ºi între-þineri depãºesc posibilitãþile contingentelor, mentenanþa va puteafi asiguratã ºi la nivelul compartimentului tehnic al Forþei Multi-naþionale, în baza unor acorduri bilaterale de asistenþã tehnicã.

Activitatea de cartiruire a trupelor ºi problemele aferente

Logisticã

129decembrie, 2007

acesteia constituie un element de importanþã deosebitã în opera-þiile multinaþionale.

Aceastã activitate cuprinde totalitatea mãsurilor ce se în-treprind pentru asigurarea contingentelor naþionale cu spaþii pen-tru locuit ºi birouri, terenuri, instalaþii, aprovizionarea cu mate-riale de resort, precum ºi pentru stingerea incendiilor.

La nivelul Comandamentului Forþei se înfiinþeazã o echipãde specialiºti care are ca atribuþii organizarea cartiruirii ºi cazãriiefectivelor ºi care se ocupã de soluþionarea eventualelor litigii cepot apãrea între pãrþile contractante.

Personalul specializat de la nivelul Forþei face parte, de re-gulã, din componenta civilã implicatã în realizarea susþinerii lo-gistice a trupelor ºi este în subordinea ºefului cazãrii (CampManager - C.M.). La nivelul contingentelor naþionale, echipelorde observatori ºi comandamentelor regionale, activitatea de car-tiruire a trupelor revine în sarcina ofiþerilor desemnaþi sã rãspun-dã de aceastã activitate în cadrul comandamentelor regionale.

Rãspunderea pentru întreþinerea ºi repararea spaþiilor decazare pentru personalul din cadrul comandamentelor ºi a echi-pelor de observatori revine personalului grupat în compartimen-tul Sprijinul cu Echipamente pentru Clãdiri B.E.S. (BuildingEquipment Support).

Cazarea trupelor se face, de regulã, în urmãtoarele spaþii: • hoteluri sau case închiriate, pentru observatorii militari

care îºi achitã singuri contravaloarea chiriei; • clãdiri închiriate, pe baza unor acorduri încheiate cu auto-

ritãþile locale; • terenuri concesionate, unde se pot construi spaþii de ca-

zare, de tip nepermanent; • tabere, unde vor fi instalate corturi sau construcþii pre-

fabricate; • variante diferite sau combinate ale opþiunilor amintite

anterior.Activitatea de prevenire ºi stingere a incendiilor revine



fiecãrui contingent naþional, care aduce în zona de misiune toatematerialele necesare desfãºurãrii acestei activitãþi, în condiþiioptime. La epuizarea stocurilor de materiale de acest gen, rea-provizionarea se desfãºoarã pe baza cererilor întocmite de con-tingentele naþionale ºi înaintate la compartimentul logistic al co-mandamentului Forþei.

Terenurile ºi proprietãþile imobiliare se retrocedeazã pro-prietarilor de drept la terminarea misiunii, dupã executarea even-tualelor reparaþii necesare readucerii acestora în condiþiile ini-þiale.

În ultimul deceniu s-a demonstrat faptul cã importanþa ºirolul sprijinului logistic a crescut, pe mãsura amplorii ºi diversi-tãþii operaþiilor de stabilitate ºi sprijin care s-au desfãºurat înîntreaga lume.

Logisticã

131decembrie, 2007

Influen]a inventarieriiasupra realiz`rii misiunii[i obiectivelor [i asupradesf`[ur`rii activit`]ilorunit`]ii militare

T oate entitãþile publice sunt finanþate integral sau par-þial din fonduri publice pentru îndeplinirea unei misi-

uni conforme nevoilor societãþii, aºa cum sunt vãzute aceste ne-voi de autoritatea care repartizeazã fondurile publice. Entitateapublicã trebuie sã îndeplineascã misiunea pentru care i s-au asi-gurat fondurile publice în condiþii de eficienþã ºi eficacitate, asi-gurând buna gestiune financiarã a fondurilor încredinþate ºi a patri-moniului public dat în folosinþã ºi administrare. Îndeplinirea misi-unii în condiþiile impuse este posibilã numai prin asigurarea unuimanagement performant ºi devotat misiunii ºi intereselor entitã-þii, prin dezvoltarea mecanismelor de guvernare corporativã caresã armonizeze interesele tuturor pãrþilor interesate în activitateaentitãþii publice (stakeholderi) ºi sã controleze activitatea mana-gerilor, prin dezvoltarea ºi aplicarea efectivã a mecanismelor de

COL.ING. OCTAVIAN GHIOCªEFUL LOGISTICII, ªCOALA DE APLICAÞIE PENTRU UNITÃÞI SPRIJIN LUPTÃ „GRL. EREMIA GRIGORESCU“


control prevãzute de legislaþia aplicabilã, între care le menþio-nãm pe cele generale: auditul (intern, de secundã parte, extern),controlul financiar (intern, delegat), controlul intern (manage-rial) ºi prin folosirea ºi administrarea eficientã ºi eficace, în con-formitate cu legislaþia aplicabilã ºi cu destinaþia stabilitã de mana-gement a patrimoniului public. Aplicarea efectivã a mecanisme-lor de control oferã asigurãri rezonabile cã entitatea publicã îºiva îndeplini misiunea în condiþii de eficienþã ºi eficacitate, asi-gurând buna gestiune financiarã a fondurilor încredinþate ºi apatrimoniului public dat în folosinþã ºi administrare, asigurândreducerea, în limite acceptabile, a riscului de fraudã sau folosireneautorizatã asupra fondurilor ºi patrimoniului public. Fraudeleasupra fondurilor ºi patrimoniului public sunt riscuri cu care seconfruntã toate entitãþile publice ºi atunci când se produc, func-þie de amploarea lor, fie fac imposibilã îndeplinirea misiunii en-titãþii (în cazurile grave), fie diminueazã eficienþa ºi eficacitateafolosirii fondurilor publice, având ca rezultate colaterale o ima-gine defavorabilã a entitãþii la nivelul pãrþilor interesate ºi a opi-niei publice, ceea ce conduce, pe termen lung, la diminuarea fon-durilor alocate entitãþii, la imposibilitatea îndeplinirii misiunii ºi,în cele din urmã, la dispariþia entitãþii ca lipsitã de utilitate saude eficienþã ºi eficacitate.

Fondurile ºi patrimoniul la dispoziþia entitãþii asigurã su-portul financiar ºi material al activitãþilor care conduc la realiza-rea obiectivelor ºi, în cazul în care acestea din urmã sunt corectstabilite, la îndeplinirea misiunii. Administrarea eficientã ºi efi-cace a fondurilor ºi patrimoniului public puse la dispoziþia enti-tãþii publice de autoritãþile competente este o condiþie obligato-rie pentru îndeplinirea misiunii entitãþii, întrucât în cele maimulte cazuri, fondurile ºi patrimoniul la dispoziþie sunt insufi-ciente în raport cu misiunea ºi chiar în ipoteza cã sunt adminis-trate eficient ºi eficace, insuficienþa resurselor impune, în nume-roase cazuri, reformularea misiunii ºi obiectivelor, funcþie nu de

Logisticã

133decembrie, 2007

nevoia socialã, aºa cum ar fi normal, ci de resursele disponibile,aºa cum se întâmplã în cele mai multe din cazuri. Îndeplinireamisiunii reformulate în condiþii de austeritate financiarã ºi patri-monialã este posibilã numai în condiþiile unui management per-formant ºi devotat misiunii la toate nivelurile ierarhice, angaja-mentului întregului personal faþã de misiunea ºi obiectivele enti-tãþii publice, administrãrii eficiente ºi eficace a resurselor finan-ciare ºi patrimoniale ºi diminuãrii pânã la eliminarea totalã a ca-zurilor de fraudã sau folosire abuzivã a fondurilor ºi patrimoniu-lui public.

Administrarea eficientã ºi eficace a patrimoniului publicse face conform viziunii ºi concepþiei manageriale a responsabi-lilor implicaþi în procesul de administrare, în baza prevederilorlegale aplicabile. Administrarea patrimoniului implicã opera-þiuni contabile, de gestiune, achiziþii, depozitare, mentenanþã, re-evaluare, declasare, casare, valorificare, transfer fãrã platã etc.,operaþiuni cu diferite niveluri de risc operaþional sau de fraudã,ºi este un proces dinamic, care conduce la modificarea perma-nentã a patrimoniului, modificãri care sunt înregistrate în conta-bilitate pe bazã de documente legale, ceea ce asigurã urmãrireascripticã a evoluþiei patrimoniului. Între situaþia scripticã ºi ceafapticã a patrimoniului apar frecvent ºi din numeroase motive di-ferenþe cantitative, calitative, valorice, ceea ce poate conduce, încazurile grave, la un sistem informaþional financiar-contabil ºilogistic care furnizeazã informaþii rupte de realitate, ce duc la ofundamentare eronatã a deciziilor care au la bazã informaþii fur-nizate de acest subsistem al sistemului informaþional. Cunoaº-terea exactã a situaþiei faptice a patrimoniului impune inventari-erea patrimoniului, operaþiune care pentru entitãþile publice con-stituie obligaþie legalã ºi care se desfãºoarã dupã proceduri deoperare stabilite prin acte normative ºi ce se finalizeazã prin con-fruntarea situaþiilor faptice ºi scriptice ale patrimoniului ºi luareamãsurilor legale pentru corectarea diferenþelor constatate.

Influenþa inventarierii asupra realizãrii misiuniiºi obiectivelor ºi asupra desfãºurãrii activitãþilor unitãþii militare


Unitãþile militare ale cãror comandanþi sunt ordonatori decredite au toate caracteristicile entitãþii publice: sunt finanþatedin fonduri publice, au în administrare ºi folosinþã bunuri în pro-prietate publicã, au misiune ºi obiective pe care sunt obligate sãle îndeplineascã în condiþii de eficienþã ºi eficacitate, asigurândbuna gestiune financiarã a fondurilor încredinþate ºi a patrimo-niului public dat în folosinþã ºi administrare, sunt confruntate curiscurile producerii de fraude sau folosire abuzivã, ineficientã ºiineficace a fondurilor ºi patrimoniului public, lipsa asigurãrii bu-nei gestiuni financiare, ca orice altã entitate publicã, indiferentde misiune ºi domeniul de activitate. ªi în cazul unitãþilor mili-tare, diminuarea acestor riscuri pânã la limitele acceptabile, ni-velul la care costurile suplimentare induse de mãsurile de dimi-nuare a riscurilor ar depãºi nivelul beneficiilor estimate, impunedezvoltarea ºi aplicarea efectivã a mecanismelor de control cu-noscute, menþionate anterior.

Evaluarea eficienþei ºi eficacitãþii îndeplinirii misiunii ºiobiectivelor unitãþii militare impune, pe lângã stabilirea de indi-catori de performanþã pentru mãsurarea gradului de realizare aobiectivelor, cunoaºterea exactã a costurilor implicate de rezul-tatele obþinute, ceea ce impune cunoaºterea exactã a activelor ºipasivelor financiare ºi patrimoniale ale unitãþii. Situaþia exactã apatrimoniului poate fi stabilitã numai prin inventarierea generalãsau parþialã. Datoritã diversitãþii bunurilor care formeazã patri-moniul unei unitãþi militare, complexitãþii structurii organiza-torice care impune structura complexã de gestiuni, diversitãþii ºicantitãþii bunurilor din gestiuni, la care se adaugã faptul cã acti-vitãþile de bazã ale unitãþii trebuie sã se desfãºoare în continuarenormal, activitãþile de inventariere a patrimoniului sunt deosebitde complexe ºi dificile, solicitând din partea celor implicaþi com-petenþã, angajament ºi responsabilitate. Încã de la elaborareaplanului cu principalele activitãþi ale unitãþii, planificatorii tre-buie sã aibã în vedere eºalonarea în timp a activitãþilor princi-

Logisticã

135decembrie, 2007

pale, astfel încât în lunile octombrie-noiembrie prevãzute de in-strucþiunile Fi-12 ca perioadã de desfãºurare a inventarierii, sãnu fie planificate la nivelul unitãþii activitãþi care sã necesite re-surse umane ºi de timp mai mari decât cele disponibile. În acestcaz, resursele consumate de inventariere ar putea afecta bunadesfãºurare a tuturor activitãþilor, inclusiv a celor considerateesenþiale pentru misiunea ºi obiectivele unitãþii, ceea ce poateafecta îndeplinirea misiunii ºi a obiectivelor unitãþii ºi va fi com-promisã inevitabil ºi inventarierea, datoritã statutului sãu de ac-tivitate administrativã în sprijinul activitãþilor principale. Nupoate fi acceptatã nici ideea cã în perioada octombrie-noiembrieinventarierea patrimoniului devine principala activitate a entitã-þii publice sau unitãþii militare, cã în aceste luni activitãþile esen-þiale pentru îndeplinirea misiunii ºi obiectivelor unitãþii îºi pierdstatutul, sau cã nu se mai desfãºoarã deloc, locul lor fiind luat deinventariere.

La o abordare superficialã, inventarierea este o activitateconsumatoare de resurse care nu aduce contribuþie directã laîndeplinirea misiunii ºi obiectivelor unitãþii. Prin informaþiileexacte ºi detaliate asupra patrimoniului public ºi privat, în admi-nistrarea ºi folosinþa unitãþii pe care le genereazã, asigurã infor-maþia despre nivelul asigurãrii materiale ºi financiare necesarãplanificãrii strategice ºi operaþionale ºi conducerii de la toate ni-velurile, constituie un mecanism de control intern (managerial)asupra gestiunii ºi folosinþei patrimoniului public. Contribuie,dacã este fãcutã profesional ºi cu rãspundere, la diminuarea ris-curilor de fraudã sau folosire abuzivã sau neautorizatã a patrimo-niului public. Dacã fraudele sunt totuºi înfãptuite, contribuie ladescoperirea lor ºi a fãptuitorilor. În cazul unei inventarieri fã-cute profesional ºi responsabil, într-o unitate în care este opera-þional un sistem de control managerial performant, aliniat lastandardele de management/control intern, este practic imposibilca o fraudã asupra patrimoniului supus inventarierii sã nu fie

Influenþa inventarierii asupra realizãrii misiuniiºi obiectivelor ºi asupra desfãºurãrii activitãþilor unitãþii militare


descoperitã împreunã cu fãptuitorii, ceea ce descurajeazã alþifãptuitori potenþiali, diminuând riscurile de fraudã asupra patri-moniului public din partea personalului propriu.

Prin funcþia sa de mecanism de control intern (manage-rial) asupra gestiunii ºi folosinþei patrimoniului public, inventa-rierea contribuie la asigurarea bunei gestiuni a resurselor la dis-poziþia unitãþii, asigurând folosirea patrimoniului în conformita-te cu legislaþia aplicabilã, cu alocarea resurselor pe activitãþi, de-cisã de conducerea de toate nivelurile, ceea ce conduce la asigu-rarea conform planificãrii a activitãþilor, creând premisele înde-plinirii obiectivelor operaþionale ºi strategice stabilite ºi, în final,la îndeplinirea misiunii unitãþii.

Îndeplinirea misiunii entitãþii publice (unitãþii militare), încondiþiile asigurãrii bunei gestiuni financiare a resurselor aloca-te, în condiþiile diminuãrii la valori acceptabile a riscurilor ope-raþionale ºi de fraudã asupra patrimoniului public sunt în respon-sabilitatea managementului de la toate nivelurile ierarhice. Înde-plinirea acestor cerinþe este posibilã numai prin organizarea lanivelul fiecãrei entitãþi publice a unui sistem managerial/de con-trol managerial ºi exercitarea efectivã a unui management per-formant, la nivelul de performanþã managerialã impus de stan-dardele naþionale de management/control intern aprobate prinOrdinul Ministrului Finanþelor Publice nr.946/2005. Inventarie-rea patrimoniului este un instrument de control managerial utilchiar ºi in ipoteza în care ar fi aplicat izolat. Valoarea sa creºteatunci când inventarierea se transformã într-un instrument apli-cat în cadrul unui sistem de control managerial performant.

Logisticã

INSTRUC}IE {I|NV~}~M@NT

139decembrie, 2007

Standardizarea [i evaluareaîn procesul de instruc]ie(2)CCoonnttiinnuuaarree ddiinn nnrr.. 33//22000077

P e parcursul unui an de instrucþie se pot planifica ºi or-ganiza la etapa grupã/pluton numeroase exerciþii de

forþare a cursurilor de apã, acþiuni în teren muntos, necunoscut ºipe timp de noapte, ºedinþe de pregãtire de luptã urmate/însoþitede trageri de luptã, imitare a exploziilor, a loviturilor nucleare,iar la etapa companie/batalion, exerciþii tactice cu trageri deluptã (LFX), realizându-se astfel instruirea realistã ºi, implicit,cãlirea psihicã.

Având în vedere cã pe câmpul de luptã sunt numeroasesituaþiile în care procesul decizional necesitã o derulare rapidã,instrucþia va avea ca obiectiv ºi crearea unor mecanisme reflexeîn gândire ºi acþiune. Acest principiu presupune ca, încã din timpde pace, sã se identifice cât mai multe din situaþiile ce pot sãaparã pe câmpul de luptã, sã se determine modul cel mai bun de

SUBLOCOTENENT RÃZVAN ANTÃLUCÃSUBLOCOTENENT VASILE ARDELEANU


acþiune pentru fiecare ºi sã se însuºeascã toate acestea prin in-strucþie, elemente care concurã la standardizarea instrucþiei. Încaz real, acþiunea va fi, într-o anumitã mãsurã, o sumã de reacþiila situaþiile standard identificate anterior. Acest fapt nu eliminãînsã nevoia de a dezvolta gândirea comandanþilor ºi luptãtorilor,pentru cã, niciodatã nu pot fi cunoscute toate situaþiile ce se vorcrea pe timpul operaþiei/luptei, iar soluþia rezolvãrii lor rezidã încapacitatea de gândire a oamenilor. Mecanismele reflexe pot re-zolva doar situaþiile standard ºi sunt importante pentru cã spo-resc rapiditatea reacþiei, deci ºi eficienþa acþiunilor.

Aºadar, standardele de instrucþie sunt niºte algoritmi prina cãror desfãºurare sau îndeplinire personalul/structurile militareîºi realizeazã nivelul de instruire necesar îndeplinirii misiunilor.Aplicarea standardelor presupune, în esenþã, rezolvarea unor si-tuaþii tactice prestabilite, în condiþiile realizãrii unor performanþestrict necesare. Standardele de instrucþie au la bazã cerinþele ope-raþionale, îndeplinirea lor fiind, practic, echivalentã cu atingereanivelului de instruire necesar pentru îndeplinirea misiunilor. Eletrebuie sã acopere (sã cuprindã) toate activitãþile de instrucþienecesare luptãtorilor/structurilor militare, deci toate situaþiile cepot sã aparã pe câmpul de luptã. Instruirea folosind aceleaºistandarde, asigurã realizarea interoperabilitãþii cu forþele cu carese acþioneazã în comun. În acest sens, adoptarea, adaptarea ºiimplementarea standardelor de instrucþie specifice NATO con-stituie o prioritate absolutã.

Standardele de instrucþie se împart în individuale ºi colec-tive ºi stau la baza elaborãrii fiºelor de instrucþie ºi evaluare, do-cumente specifice fiecãrei categorii de personal luptãtor/struc-turi militare ºi fiecãrei arme/specialitãþi. Indiferent de tipul lor,standardele de instrucþie conþin urmãtoarele elemente esenþiale:

• cerinþa (sarcina/misiunea) – descrie acþiunea ce trebuiedesfãºuratã de individul/structura militarã respectivã la un mo-ment dat. Misiunea este elementul-cheie al fiecãrui ordin ºi este

Instrucþie ºi învãþãmânt

141decembrie, 2007

definitã ca „o stabilire clarã, concisã a sarcinii, comenzii ºiscopului în care se îndeplineºte aceasta sarcinã”, sau, declarareaconcisã a sarcinilor ºi scopului (cine, ce, când, unde, de ce?). Uncomandant subordonat nu trebuie sã devieze de la misiunea pri-mitã decât în circumstanþe excepþionale. În toate cazurile, el tre-buie sã acþioneze în conformitate cu intenþiile comandantuluieºalonului superior. La primirea misiunii trebuie efectuatã anali-za acesteia pentru a rãspunde la patru întrebãri:

1) Care este intenþia comandantului eºalonului imediat su-perior ºi care este rolul meu în planul general?

2) Ce trebuie sã fac sau ce sarcini esenþiale trebuie sã înde-plinesc pentru a duce la bun sfârºit misiunea? Aceasta va con-duce la deducerea elementelor esenþiale pentru îndeplinirea mi-siunii ºi include atât sarcinile specificate, cât ºi sarcinile deduse.

3) Ce libertate de acþiune am ºi dacã existã vreo constrân-gere?

4) S-a schimbat situaþia tacticã în principiu? Comandantuleºalonului imediat superior ar mai da aceste sarcini dacã ar ºti cãsituaþia s-a schimbat?

• condiþiile (situaþia datã) – descrie mediul în care urmea-zã sã se acþioneze (forþele proprii, adversarul, terenul etc.);

• standardul cerinþei – prezintã toate criteriile ce trebuierespectate pentru a se considera cã cerinþa a fost îndeplinitã (li-mite de timp, spaþiu, calitate etc.);

• etapele cerinþei – aratã care sunt „paºii” obligatorii caretrebuie urmaþi în rezolvarea cerinþei;

• performanþele – prezintã elementele de detaliu privindperformanþele ce trebuie realizate pentru fiecare etapã;

• bibliografia, materialele – manuale, instrucþiuni, hartã etc.,ce oferã informaþii ºi reglementeazã elementele activitãþii stan-dard respective. Aici nu trebuie scãpat din vedere faptul cã pen-tru a ne înscrie în curentul de adaptare a noii viziuni asupra ope-raþiilor militare, era necesar ca manualele de luptã sã se schimbe.

Standardizarea ºi evaluarea în procesul de instrucþie


Ele au îmbrãcat forma manualelor de luptã americane, sunt cla-re, concise, pe înþelesul comandanþilor, indiferent de eºalon, darapar ºi unele confuzii. Spre exemplu, în „F.T./I.-4 Manualul pen-tru luptã al plutonului de infanterie” lipsesc aproape cu desãvâr-ºire normele tactice. La ora actualã, ca ºi comandant de pluton,dacã am nevoie de norme tactice va trebui sã mã rezum tot lamanualul mai vechi, provizoriu, pentru cã de unul singur nu amdreptul sã le hotãrãsc, chiar dacã nu le gãsesc în instrucþiune.

Fiºele de Instrucþie ºi Evaluare sunt documente organiza-torice ºi reprezintã un instrument de lucru, foarte eficient, la dis-poziþia comandantului, pentru organizarea instrucþiei ºi evalua-rea, cât mai obiectivã, a nivelului de instruire atins de forþelesubordonate. Aceste documente sunt revizuite periodic, realizân-du-se astfel concordanþa între cerinþele câmpului de luptã ºi in-strucþia forþelor. Procesul de standardizare a instrucþiei (elabo-rarea standardelor) se desfãºoarã pe douã cãi complementare: dela eºalonul inferior la eºalonul superior ºi invers. Prima cale pre-supune raportarea nevoilor de standardizare ºi/sau a deficienþelorconstatate în acest domeniu, iar a doua, iniþierea activitãþii de cã-tre eºalonul superior. Standardizarea se desfãºoarã pe mai multeetape: identificarea, formularea ºi aprobarea cerinþei de standar-dizare, elaborarea, publicarea ºi implementarea standardului deinstrucþie, respectiv asigurarea feedback-ului.

Obiectivele în cadrul procesului de instrucþie sunt con-crete, vizând sarcini precise, realizabile în interval de timp scurt.Caracteristic pentru aceste obiective este faptul cã sunt obser-vabile, mãsurabile ºi evaluabile ºi din acestea se pot analiza even-tualele greºeli ºi îndrepta în comparaþie cu cele din luptã. Aceas-ta înseamnã cã se referã la acþiuni concrete care trebuie sã le exe-cute militarul instruit, acþiuni care pot fi mãsurate într-un anumitfel, iar rezultatul mãsurãrii poate fi transformat în calificativ saunotã. În procesul de evaluare, pentru a evita subiectivismul ºipentru a uºura acest proces, este necesar a fi introduse standar-dele.


143decembrie, 2007

Comandanþii trebuie sã cunoascã în orice moment în cemãsurã forþele pe care le au în subordine sunt pregãtite pentruîndeplinirea misiunilor. Dacã sunt probleme, ele trebuie ºtiute ºirezolvate înainte ca forþele sã fie angajate în operaþii. Identifi-carea acestor probleme se face prin activitãþi de evaluare.

Evaluarea este parte integrantã a procesului de instrucþieºi se face pe baza ºi în timpul desfãºurãrii activitãþii-standard deinstrucþie care este planificatã pentru instruire. Rezultatele eva-luãrii pot arãta cã structura respectivã este aptã pentru îndepli-nirea misiunilor, ori cã este nevoie de o instruire suplimentarã.Aceste informaþii au rolul de a asigura funcþionarea feedback-ului procesului de instrucþie.

În funcþie de obiectivele stabilite, prin activitatea de eva-luare se pot determina urmãtoarele:

• în ce mãsurã structura este pregãtitã pentru îndeplinireamisiunilor;

• cât de bune au fost planurile, metodele ºi tehnicile deinstruire;

• ce efecte au avut activitãþile de instruire asupra structuriimilitare;

• dacã obiectivele instruirii au fost realizate;• dacã sunt probleme privind standardizarea instrucþiei;• cum funcþioneazã lanþul de comandã;• cât de eficient s-au folosit resursele alocate.Evaluatorii trebuie sã cunoascã misiunea, organizarea, echi-

pamentele ºi destinaþia subunitãþii evaluate. Evaluatorii sunt celpuþin egal în grad cu comandantul unitãþii sau elementul evaluat.Ei ar trebui sã aibã experienþã pe acea funcþie sau pe una simi-larã. Astfel, comandantul de batalion va evalua compania, co-mandantul de companie va evalua plutonul, comandantul de plu-ton grupele.

Existenþa standardelor pentru fiecare activitate de instruc-þie ºi mãsura în care acestea reflectã cerinþele operaþionale con-



stituie elementul de referinþã pentru o evaluare care sã rãspundãnevoii de cunoaºtere a realitãþii. Capacitatea evaluatorilor ºi obiec-tivitatea lor în apreciere influenþeazã, uneori determinant, valoa-rea evaluãrii. În cazul formulãrii incomplete a obiectivului ope-raþional, militarul nu-ºi impune un standard de activitate ºi nicinu-ºi stabileºte un barem minimal de performanþã, ceea ce sedovedeºte catastrofal. Instrucþia nu este bine ºi complet desfãºu-ratã, riscul de apreciere obiectivã creºte ºi nu se mai poate garan-ta îndeplinirea obiectivului general la nivelul dorit. Rezultatulfinal va fi cã nimeni nu poate garanta nivelul de pregãtire profe-sionalã a militarilor instruiþi.

Pe timpul desfãºurãrii instrucþiei, la încheierea etapei spe-cifice fiecãrui eºalon, comandantul evalueazã instruirea struc-turii militare din subordine, comparând nivelul de instruire atinscu obiectivele ºi standardele stabilite. Subunitãþile vor fi verifi-cate pe baza activitãþilor-standard de instrucþie ºi a fiºelor deevaluare, urmãrindu-se, în mod special, coeziunea existentã întreelementele componente ºi capacitatea de a îndeplini misiunile caelemente unitare. Instructorii, precum ºi cei care au fost instru-iþi, vor sprijini aceastã activitate, asigurând toate informaþiile ne-cesare unei juste evaluãri. Evaluarea vizeazã determinarea per-formanþei la care s-a ajuns ºi se realizeazã secvenþial, respectân-du-se etapele activitãþilor standard de instrucþie ºi evaluare. Pen-tru aprecierea nivelului de instruire, comandanþii analizeazã da-tele obþinute prin evaluare, precum ºi alte elemente legate de ac-tivitatea de instrucþie ºi stabilesc nivelul de performanþã la carese aflã individul/structura din subordine:

1. instruit – plutonul sau grupa sunt instruite, au realizatstandardele ºi mãsurile de performanþã prevãzute pentru misi-une;

2. parþial instruit – plutonul sau grupa trebuie sã mai exer-seze, în general misiunile de bazã au fost îndeplinite cu succes,dar au fost unele mãsuri de performanþã care nu au fost atinse;


145decembrie, 2007


3. neinstruit – plutonul sau grupa nu au îndeplinit standar-dele generale pentru misiune, au executat incorect una sau maimulte mãsuri de performanþã pentru misiunile de bazã.

Instruirea fãrã apreciere este o pierdere de timp ºi de re-surse. Comandanþii folosesc aprecierile ca pe o ocazie de a-ºi an-trena ºi a-ºi forma spiritual subordonaþii. Un element-cheie îndesãvârºirea comandanþilor este concluzia promptã, pozitivã,care sã-i antreneze ºi sã-i pregãteascã pe liderii subordonaþi sãatingã standardele necesare. Este o cale verificatã de a dezvoltalideri adaptabili, competenþi ºi încrezãtori în forþele proprii.

Comandanþii eºaloanelor superioare folosesc aprecierileinstruirii ca una din componentele sistemului de analizã a rezul-tatelor în vederea luãrii de mãsuri corective. Pentru a pãstra di-namica sistemului de instruire, ei folosesc concluziile spre a de-termina eficienþa planurilor, a execuþiei ºi evaluarea de manage-ment a ciclului de instruire. Analiza rezultatelor în vederea luãriide mãsuri corective permit comandantului eºalonului superior sãopereze schimbãri care conduc la o instruire ºi rezultate dorite.

Concluziile reieºite pe timpul participãrii forþelor la ope-raþii reale sunt considerate ºi ele finalitãþi ale procesului de eva-luare a nivelului de instruire. Existenþa ºi funcþionarea feedback-ului care leagã domeniile operaþiilor ºi al instrucþiei este esen-þialã pentru creºterea eficienþei activitãþii de instruire.

147decembrie, 2007

Comand`, leadership,management

Î n orice activitate umanã, indiferent de natura ei, omul areprezentat ºi reprezintã cea mai de preþ avuþie. El va fi

cel care pune în miºcare o acþiune, îndeplineºte anumite proiec-te, are iniþiativã, de valoarea sa depind succesul, victoria sau în-frângerea. Strãlucirea sau mediocritatea celor care compun ungrup social, profesionalismul sau amatorismul, forþa sau labili-tatea lor îºi pun decisiv amprenta asupra rezultatelor organizaþieicivile sau militare.

În activitatea managerialã, un rol important îl are compor-tarea factorilor de conducere faþã de oameni. Existã conducãtoricu o bunã pregãtire profesionalã, dar care nu ºtiu sã se comportecu oamenii, manifestând lipsã de tact, de politeþe, de calm, derespect faþã de subalterni ºi de aceea întâmpinã greutãþi în mun-ca lor. Existã alþi conducãtori, deºi poate mai puþin valoroºi din

LOCOTENENT IULIAN TUDOR

PLUTONIER MARIAN MICA


punct de vedere profesional, dar care prin tact, înþelegere ºi po-liteþe faþã de oameni obþin rezultate mai bune, iar colaboratorii ºisubalternii îi sprijinã.

Conform „Concepþiei de formare, dezvoltare profesionalã ºiutilizare a subofiþerilor ºi maiºtrilor militari în Armata României”- I.M. 3/6 (Bucureºti, 2004) în capitolul I, alin. 2 se menþioneazãcã: „Subofiþerii ºi maiºtri militari sunt lideri capabili sã conducãprin exemplul personal, sã instruiascã subordonaþii folosind ex-perienþa proprie, sã impunã ºi sã menþinã standardele de pregã-tire ºi comportare, sã se îngrijeascã de subordonaþi, sã asigurementenanþa tehnicii militare din înzestrare ºi sã se adapteze laschimbãrile specifice mediului militar ºi societãþii în ansamblu”.Capitolul al II-lea „Formarea ºi dezvoltarea profesionalã a sub-ofiþerilor ºi maiºtrilor militari” prevede în secþiunea I, „Principiigenerale” la articolul 2, alin.1, cã: „Procesul de formare ºi dez-voltare profesionalã a subofiþerilor ºi maiºtrilor militari trebuiesã asigure însuºirea ansamblului de cunoºtinþe ºi formarea com-petenþelor, deprinderilor ºi abilitãþilor necesare pentru ca aceºtiasã se poatã manifesta în cele trei ipostaze esenþiale ale existenþeiºi acþiunii: sã fie, sã ºtie, sã facã ca luptãtor, specialist militarîn arma/serviciul/specialitatea militarã, conducãtor de oameniºi organizaþii militare mici, educator ºi cetãþean”.

SÃ FII, SÃ ªTII, SÃ FACI exprimã clar ºi concis caracte-risticile unui lider, pornind de la definiþia leadership-ului, careînseamnã arta prin care influenþând ºi direcþionând oamenii, ob-þii respectul, încrederea ºi cooperarea acestora. Între actul de co-mandã ºi acest concept existã o strânsã legãturã, scopul fiind re-prezentat de îndeplinirea misiunii, a obiectivului.

În orice domeniu, activitãþile de grup necesitã o conducerecapabilã sã pregãteascã, sã declanºeze, sã focalizeze ºi sã coor-doneze eforturile umane ºi pe cele materiale, în locurile ºi în mo-mentele potrivite, în vederea îndeplinirii obiectivelor ordonatesau asumate.


149decembrie, 2007

Pentru aceasta, liderului, care reprezitã un conducãtor dinsfera relaþiilor interpersonale, îi revine rolul cel mai important,acela de a pune în aplicare toatã priceperea, experienþa, princi-piile care stau la baza acestui concept, pentru a ajunge la rezulta-tul final dorit.

Comanda semnificã acþiunea complexã prin care coman-danþii investiþi cu autoritate oficialã, îi determinã pe subordonaþisã acþioneze în conformitate cu misiunile încredinþate organis-mului militar.

Raþiunea de a fi a conducerii este aceea de a face ca prinintermediul activitãþii, lucrurile sã evolueze în direcþia necesarãºi în ritmul dorit.

Scopul general al activitãþii de conducere constã în crea-rea ºi menþinerea unor condiþii favorabile atingerii obiectivelorpuse în faþa organizaþiei.

Exercitarea influenþei asupra altor persoane reprezintã esen-þa leadership-ului.

Noþiunea de lider are un echivalent în limba românã: con-ducãtor. Pentru cã, se ºtie, a conduce înseamnã a rezolva proble-me, a gãsi soluþii rapide ºi eficiente, a alege drumul optim, a fo-losi, în acest sens, în mod corect ºi productiv toate mijloacele pecare le ai la dispoziþie.

Se impune - ca o concluzie a celor precizate pânã acum -un rãspuns la urmãtoarea întrebare: “poate fi un lider un bun ma-nager?” sau “poate fi un manager un bun leader?”.

Rãspunsul la aceastã întrebare derivã din context: un bunmanager dacã nu stãpâneºte aceastã artã a conducerii care esteleadership-ul, nu poate fi lider. Aceasta s-ar traduce prin faptulcã, deºi eºti un bun manager ºi controlezi foarte bine pârghiilemanagementului (a decide, a organiza, a prevedea ºi a controla)dacã nu stãpâneºti arta conducerii (leadership-ul), nu poþi fi unbun leader. Pentru cã leaderul este tot un conducãtor, dar nu doarun conducãtor numit, ci ºi un conducãtor impus de faptele sale.

Comandã, leadership, management


Unii specialiºti din domeniu considerã cã „manager“ ºi „li-der“ sunt termeni sinonimi ºi îi folosesc în mod alternativ. Însã,leadership-ul ºi managementul reprezintã de fapt dimensiuni dis-tincte ale persoanelor din conducere: leadership-ul reprezintã ca-pacitatea de a determina oamenii sã acþioneze. Managerul, înschimb, este individul care asigurã atingerea obiectivelor organi-zaþionale prin planificare, organizare ºi orientarea muncii cãtrefinalitate. Prin urmare, o persoanã poate fi un manager eficient,fãrã a avea capacitãþile unui lider. În ultimul deceniu, se acordão tot mai mare atenþie orientãrii managerilor spre obþinerea derezultate mai bune în leadership.

ªtiinþa conducerii este, în acelaºi timp, ºi artã a conducerii,iar aceasta din urmã cere calitãþi umane ºi intelectuale deosebiteliderului. Cu unele te naºti, pe altele le dobândeºti pe parcurs.

Pentru a întãri cele de mai sus, ºi fãrã a preciza numelecelor în cauzã, în timpul orelor de curs la disciplina „manage-ment general” parcursã în timpul facultãþii, profesorul titular dedisciplinã, de altfel un foarte bun teoretician, judecând dupã nu-mãrul mare de lucrãri în domeniu, ne-a dat ca exemplu pe un co-leg de-al sãu care era autorul multor materiale pe linie de mana-gement ºi care îi fusese coordonator ºi îndrumãtor la multe mate-riale publicate. Acesta din urmã ºi-a deschis o afacere. Totul afost organizat cu lux de amãnunte, dat fiind faptul cã din punctde vedere managerial avea o vastã experienþã. Toþi cei din salã,viitori manageri, ne-am ºi dus cu gândul la cifra de afaceri pecare o vehicula ºi la câºtigurile care urmau. Dar, spre dezamã-girea noastrã, firul poveºtii cu inspiraþie din viaþa cotidianã aveasã sfârºeascã altfel. Profesorul nostru a anticipat marea noastrãdilemã: cum un om care stãpâneºte teoria managementului, poa-te chiar un foarte bun manager, nu a reuºit, sau mai bine zis, apierdut pe propria mânã? Rãspunsul este unul simplu: nu toþimanagerii sunt ºi buni lideri. Acest lucru a determinat insucce-sul afacerii, care era parcã desprinsã din cãrþile pe care le-a scris.


151decembrie, 2007

A.Zaleznik (1977) se pare cã este primul autor care a tra-sat o linie de demarcaþie expresã între leaderi ºi manageri. Într-unarticol programatic intitulat „Manageri ºi leaderi: sunt ei dife-riþi?“, recurgând la un sistem de criterii în funcþie de care se facanaliza ºi caracterizarea leaderilor ºi managerilor, a ajuns la con-cluzia existenþei unor diferenþieri majore între cele douã cate-gorii de conducãtori. În tabelul urmãtor este sintetizatã concepþialui Zaleznik.

Liderii acþioneazã. În tot ce fac, ei îºi folosesc întreaga cu-noaºtere, convingerile ºi experienþa pentru a asigura scopul, di-recþia ºi motivaþia. Aceste lucruri trebuie sã fie foarte clare pen-tru toþi membrii subunitãþii, în orice moment, în orice misiune.Liderii militari muncesc pentru a influenþa oameni, opereazã pen-tru a îndeplini misiunea ºi acþioneazã pentru a îmbunãtãþi orga-


CriteriiCategorii de conducãtori

Liderii Managerii

Scop Manifestã atitudinipersonale, active

Manifestã atitudiniimpersonale, pasive

Concepþia despremuncã

Stimuleazã munca,oferã ºi creeazãposibilitãþi dealegere a ei

Coordoneazã, echili-breazã munca.Recurg la compro-misuri valorice

Relaþiile cu alþiiAcordã atenþie sem-nificaþiei acþiunilor ºievenimentelor

Se implicã emoþionalpuþin în relaþiile cualþii

Percepþia de sine

Au o identitate desine mai slabã, fiindorientaþi spre schim-bare

Se identificã cunevoia de a menþineordinea actualã, suntmai conservatori


nizaþia. Ca ºi în cazul deprinderilor liderului, acþiunile lideruluisporesc ca scop ºi complexitate, pe mãsurã ce se trece de la pozi-þia de lider direct, la poziþia de lider strategic ºi organizatoric.

Dezvoltarea deprinderilor, atributelor ºi valorilor moralecorecte constituie pregãtirea pentru actul de conducere. Condu-cerea nu devine efectivã pânã când nu acþionezi. Liderii care trã-iesc conform principiilor morale militare, care etaleazã atributede lider, care sunt competenþi, care acþioneazã permanent aºacum ºi-ar dori sã acþioneze ºi oamenii lor, acei lideri vor reuºi.Liderii care mai mult vorbesc ºi nu-ºi pot susþine vorbele cu fap-te, vor eºua pe parcurs.

Realitatea a demostrat cã misiunile în situaþiile de mai suspot fi executate cu rezulate bune, numai dacã subunitãþile suntconduse de cãtre comandanþi cu experienþã în arta conducerii,buni organizatori ºi manageri.

Aceste calitãþi se dobândesc prin studiu în cadrul orelor decurs la disciplina „Leadership” ºi ulterior, prin punerea în prac-ticã a noþiunilor teoretice.

Leadership-ul trebuie învãþat treptat, o datã cu înaintareaîn carierã. Liderul este cel care oferã modele pentru cei care vindin urmã în cariera militarã. Diferitele niveluri ale ierarhiei mili-tare implicã diferite situaþii de manifestare ale leadership-ului.Calitatea de lider trebuie descoperitã de la începuturile cariereimilitare ºi trebuie cultivatã ºi întreþinutã pe parcurs. Materialeledidactice ar trebui sã cultive spiritul de învingãtor ºi sã conþinãexemple ale înaintaºilor noºtri.

Pornind de la aceste teorii, unul din obiectivele ºcolii esteacela de a forma ºi dezvolta deprinderile de lider (la nivel echipã,grupã) la absolvenþii ºcolii noastre pentru îndeplinirea misiuni-lor, atât în situaþii de normalitate, cât ºi în situaþii de crizã, în þarãºi în teatrele de operaþii. Acest lucru reprezintã un prim pas sprecariera militarã, spre însuºirea ansamblului de cunoºtinþe ºi for-marea competenþelor, deprinderilor ºi abilitãþilor necesare pentru


153decembrie, 2007

ca aceºtia sã se poatã manifesta în cele trei ipostaze esenþiale aleexistenþei ºi acþiunii: sã fie, sã ºtie, sã facã - ca luptãtor, specia-list militar în arma/ serviciul/ specialitatea militarã, conducãtorde oameni ºi organizaþii militare mici, educator ºi cetãþean.


155decembrie, 2007

Valen]ele liderului de la nivel pluton

V aloarea unui lider militar este datã de principii înalte,de competenþã profesionalã, integritate moralã, capa-

citate de a conduce oameni, disciplinã ºi conformare la reguli;comandantul de pluton trebuie sã le întruneascã pe toate acestea,deoarece el modeleazã personalitãþi.

Liderul de la nivel pluton este decidentul calitãþii pregãti-rii subordonaþilor sãi, activitatea acestuia trebuie sã se bazeze, înprimul rând, pe competenþele de conducãtor. Acestea se formea-zã atât printr-un învãþãmânt aplicativ, dar ºi din practica desfã-ºuratã atât în situaþii reale, cât ºi simulate.

Formarea unui conducãtor, a unui lider reprezintã rezulta-tul combinãrii a trei indici de competenþã profesionalã, regãsiþiîn verbele: a ºti, a face, a fi.

PLUTONIER-ADJUTANT MIHAELA PAICU

„Schimbarea este legea vieþii. Aceia care privesc numai la tre-cut sau la prezent, în mod sigur vor pierde viitorul“.(J.F.Kennedy)


A ªTI - a cunoaºte – exprimã un univers informaþional înexpansiune; rolul comandantului de pluton este acela de a selec-ta ºi sintetiza informaþia existentã, transmiþând informaþia nouã,în mod eficient, fãrã perturbaþii. Comunicarea eficientã, capaci-tatea de analizã ºi sintezã a liderului comandant de pluton tre-buie sã fie perfect corelatã cu acea capacitate de a lua o decizieobiectivã în situaþii critice. Este necesar a se cunoaºte cât maimulte informaþii despre militarii subordonaþi, ºi anume: ce inte-rese, motive ºi aspiraþii au fiecare dintre ei. Pentru a obþine rezul-tate cu adevãrat bune este nevoie de aportul fiecãrui subordonat,de cunoºtinþele, capacitãþile ºi abilitãþile personale; toate acesteapot fi cunoscute dacã liderul îºi consiliazã subordonaþii în modreal, nu doar consemnând cã a desfãºurat o ºedinþã de consiliereindividualã.

Liderul comandant de pluton trebuie sã ºtie sã-ºi constitu-ie echipa, pentru cã o echipã nu se formeazã de la sine. Este ab-solut necesar a se cunoaºte misiunea de bazã a plutonului, alege-rea obiectivelor ºi a activitãþilor bazate pe organizare ºi coordo-nare, decizie ºi control, care sunt rolurile ºi responsabilitãþile fie-cãruia, astfel încât asumarea succeselor obþinute în procesul deinstrucþie, dar ºi a eventualelor greºeli, sã fie colectivã.

Din punctul de vedere al profesiei, un comandant de plu-ton trebuie sã deþinã o pregãtire teoreticã, adicã, un nivel de cu-noºtinþe superior statutului sãu; respectivul nivel trebuie sã fiesituat cu un eºalon mai sus. Acest aspect se materializeazã atuncicând în anumite situaþii, pe o perioadã de timp determinatã, co-mandantul de pluton trebuie sã preia, de exemplu, atribuþiileunui comandant de companie.

Aparatura, armamentul ºi tehnica de luptã, suportul tehnicdin dotarea plutonului solicitã ca liderul comandant de pluton sãfie pregãtit nu numai practic, dar ºi teoretic, astfel încât sã fie înmãsurã sã le exploateze cât mai eficient.

A FACE - desemneazã acþiunea eficientã, execuþia, mo-dalitãþi concrete prin care informaþia primitã este transpusã în


157decembrie, 2007

practicã. Privind acest aspect, un punct sensibil îl reprezintã mo-dul în care se tinde spre fixarea unui numãr mare de obiective,fãrã a se evalua compatibilitatea ºi posibilitatea efectivã de rea-lizare a acestora ºi fãrã a se defini în mod clar prioritãþile. Ca orezultantã a acestei probleme, se poate afirma cã pregãtirea co-mandantului de pluton ar trebui sã se bazeze pe douã premisefundamentale: SÃ POATÃ...ºi SÃ VREA..., respectând princi-piile ordinii ºi disciplinei militare ferme.

CE FACE, ÎN MOD CONCRET, UN COMANDANT DEPLUTON? El elaboreazã documentele de conducere a instruc-þiei; organizeazã ºi conduce activitãþile de instruire în mod efi-cient; evalueazã nivelul de pregãtire al celor instruiþi, gestionea-zã resursa umanã a plutonului ºi, nu în ultimul rând, îºi „constru-ieºte echipa”, stimulând motivaþia interioarã a fiecãrui subordo-nat, în vederea deschiderii spre ceilalþi, cooperãrii în cadrul plu-tonului, pentru a obþine performanþe superioare în activitatea pro-fesionalã.

Comandantul de pluton are obligaþia de a organiza situa-þiile de instruire, astfel încât acestea sã conducã la perfecþionareadeprinderilor ºi abilitãþilor subordonaþilor, în scopul creºteriiperformanþei. Este foarte important a-i transmite subordonatului„ce sã facã”, nu „cum sã facã”. Acest aspect presupune o comu-nicare eficientã, menitã sã stimuleze cunoaºterea ºi dezvoltareaaptitudinilor creative, necesare muncii în echipã.

Pentru a menþine ºi îmbunãtãþi performanþele în cadrul plu-tonului existã acþiuni care pot fi întreprinse fãrã eforturi foartemari. Dintre acestea, cea mai eficientã metodã este rezolvareapracticã a unor probleme implicând toþi subordonaþii, pentru agãsi soluþii viabile atât în procesul de instrucþie, cât ºi în activi-tãþile desfãºurate conform programului-orar al unitãþii. Definito-rie pentru aceste metode este capacitatea de stimulare a partici-pãrii active, fizice ºi psihice, individuale ºi colective a subordona-þilor în procesul învãþãrii. Prin aplicarea metodelor formative decãtre comandantul de pluton, subordonaþii devin centrul activitã-

Valenþele liderului de la nivel pluton


þii, ei sunt îndemnaþi sã-ºi concentreze atenþia, sã-ºi punã în jocimaginaþia, înþelegerea, puterea de anticipare, astfel încât sã re-zulte o legãturã strânsã între gândire ºi acþiune, între activitãþileintelectuale ºi practicã.

Delegãrile de competenþã trebuie sã fie echilibrate întresubordonaþi, astfel încât fiecare sã fie conºtient de responsabili-tatea pe care o are în îndeplinirea obiectivelor stabilite. A anga-ja subordonaþii în sarcini ºi acþiuni care sã le punã în valoare ex-perienþa, capacitãþile ºi calitãþile de care dispun, precum ºi încli-naþiile lor ºi a le oferi posibilitatea de a se exprima la dimensiu-nea capacitãþilor lor reale, va duce la obþinerea succeselor. Sub-ordonaþii vor cãpãta mai multã încredere în sine ºi, pe fondul sa-tisfacþiei personale, se vor implica ºi în alte activitãþi.

Atunci când apar stãri conflictuale, acestea trebuie rezol-vate imediat ce au fost identificate, iar exprimarea deschisã faceposibilã gãsirea unor soluþii care le pot aplana. Abilitãþile nece-sare liderului în rezolvarea unui conflict apãrut în subunitate seexprimã prin urmãtoarele acþiuni concrete:

• stabilirea - cu fiecare din pãrþile aflate în conflict - a uneirelaþii eficiente de lucru, astfel încât acestea sã comunice liber culiderul, sã aibã încredere în acesta ºi sã reacþioneze la sugestii;

• crearea unei atitudini de cooperare a pãrþilor aflate înconflict;

• dispunerea de informaþii diverse ºi utilizarea lor pentru arezolva realist problemele în jurul cãrora se centreazã conflictul;

• dezvoltarea unui proces creativ de grup, care sã facilitezeadoptarea deciziilor în grup.

Alegerea, respectiv decizia în grup, pune întotdeauna înluminã, în grade diferite, respectul faþã de subordonaþii din ca-drul plutonului ºi recunoaºterea capacitãþii, a valorii fiecãruiadintre ei. O asemenea abordare duce în mod sigur la mãrirea coe-ziunii în cadrul plutonului ºi contribuie la construirea premiselorpentru noi acþiuni.


159decembrie, 2007

A FI - reprezintã ansamblul ipostazelor etic-acþionale,manifestarea liderului în procesul instructiv-educativ ºi desem-neazã, totodatã, suma calitãþilor comandantului de pluton caredau preþ modului în care îºi exercitã atribuþiile, într-un cuvânt –VALOAREA.

Valoarea presupune perfecþionarea continuã; ea este datãde abilitãþi, de puterea de a accepta schimbarea ºi chiar de a oprovoca, de a o conduce. Când vorbim despre schimbare, prinprisma personalitãþii liderului, ne referim la adaptare ºi integra-re, devenire ºi autodevenire, dezvoltare, perfecþionare ºi autoper-fecþionare.

Un adevãrat lider se va preocupa de identificarea aceloraspecte ale activitãþii sale care impun ameliorãri ºi va gãsi mij-loace de optimizare a propriei activitãþi, prin valorificarea tutu-ror oportunitãþilor de învãþare permanentã.

Calitatea activitãþii comandantului de pluton este repre-zentatã de trecerea de la eficienþa metodelor la eficienþa rezulta-telor, prin respectarea legilor ºi regulamentelor militare, acest lu-cru conducând spre autorealizare - care presupune transforma-rea prin efort individual a personalitãþii proprii, a valorilor care-ldefinesc.

Comandantul de pluton este decidentul calitãþii pregãtiriisubordonaþilor.

Liderul comandant de pluton are obligaþia de a observa,evalua, îndruma ºi consilia subordonaþii, astfel încât aceºtia sã-ºiperfecþioneze deprinderile în scopul creºterii performanþei. El tre-buie sã le formeze trãsãturi de personalitate, adevãrate valori,cum sunt: curajul, demnitatea, onoarea, politeþea, patriotismul,atitudinea corectã faþã de muncã, faþã de armament ºi tehnica deluptã; sã le dezvolte aptitudini specifice mediului militar, cumsunt: rezistenþã fizicã ºi psihicã la efort prelungit, vitezã de re-acþie, percepþie rapidã, capacitate de analizã ºi sintezã, flexibili-tate a gândirii, înþelegere, fluiditate verbalã.

Valenþele liderului de la nivel pluton


Valorile comandantului de pluton se manifestã în plancomportamental prin:

• responsabilitate profesionalã, care înseamnã respecta-rea atribuþiilor funcþionale conform regulamentelor în vigoare;

• exemplu pentru subordonaþi - pentru a-i determina pesubordonaþi sã se implice în realizarea obiectivelor, comandantulde pluton trebuie sã se implice el însuºi ºi sã recunoascã faptulcã dacã pe el nu-l intereseazã ridicarea standardelor subunitãþii,nu poate pretinde ca subordonaþilor sã le pese;

• calitatea de lider cu autoritate realã - aceasta nu seimpune prin strategii coercitive, ci dimpotrivã, se câºtigã de celemai multe ori printr-o muncã titanicã, fiind vorba de repectulcâºtigat datoritã competenþei profesionale, verticalitãþii moraleºi implicãrii active în problemele subordonaþilor. Respectul sedobândeºte greu, în timp, prin cunoaºterea celuilalt, a valorilorlui, a modului în care se comportã ºi se manifestã în diferite si-tuaþii, un MODEL pe care subordonatul doreºte sã-l urmeze.

Modelul menþionat trebuie sã îndeplineascã urmãtoarelecondiþii:

1. dezvoltarea capacitãþii de analizã ºi sintezã prin adop-tarea unei strategii potrivite situaþiei;

2. obþinerea de performanþe;3. formarea militarului cu simþul datoriei ºi onoarei mili-

tare, care motiveazã acþiunea ºi înseamnã aderarea la un codmoral, nu la protejarea unei reputaþii;

4. dobândirea calitãþii de cetãþean care respectã valoriledemocraþiei constituþionale ºi ale armatei;

5. adoptarea unei conduite morale care implicã: cinste,corectitudine ºi loialitate faþã de instituþia din care face parte.

Aspectele relevate presupun respectarea cu stricteþe a stan-dardelor de performanþã menite sã asigure calitatea pregãtiriiprofesionale, unde competenþele ºi valorile fac parte din acelaºisistem integrator reprezentat de personalitatea liderului coman-dant de pluton.


161decembrie, 2007

Soldat/gradat voluntar –o carier`?(1)

Implementarea noului sistem de selecþie ºi recrutare asoldaþilor voluntari, ce a început practic în ianuarie anul

curent, ca urmare a aplicãrii prevederilor Legii nr.384 din 2006ºi a Instrucþiunilor M.R.U. 3/8 din 2006, a reprezentat debutulprofesionalizãrii totale a Armatei României. Profesionalizareaarmatei pentru întregul efectiv al ei era o necesitate, cerutã destandardele NATO, de înalta performanþã ºi de interoperabili-tatea sistemelor de arme, echipamentelor, dar ºi de acþiunile mi-litarilor. A fost, fãrã îndoialã, un pas înainte în procesul de mo-dernizare a Armatei României ºi de adaptare a ei la o nouã con-figuraþie probabilã a câmpului de luptã, datã de creºterea în am-ploare ºi intensitate a provocãrilor, riscurilor ºi ameninþãrilor asi-metrice la adresa securitãþii internaþionale ºi, implicit, a celei na-þionale. Acþiunilor teroriste trebuie sã li se contrapunã acþiuni

LOCOTENENT-COLONEL ªTEFAN ªUVEI


desfãºurate cu structuri militare uºoare, flexibile, având un nu-mãr mic de militari, bine înarmaþi, cu un înalt nivel de pregãtire,în cadrul cãrora condiþia fizicã, abilitãþile intelectuale ale fiecã-rui luptãtor ºi iniþiativa personalã sunt determinante pentru rea-lizarea unei forþe combative superioare, necesarã îndeplinirii cusucces a misiunilor de luptã. Profesionalizarea, ca proces deformare a noii organizaþii militare flexibile ºi eficiente, presu-pune cunoaºterea fenomenelor sociale, economice ºi culturale,care determinã, interacþioneazã ºi condiþioneazã devenirea arma-tei de profesioniºti. Contextul în care are loc profesionalizareaintegralã a instituþiei militare este cel al evoluþiei artei militare ºitehnicii militare contemporane. Sistemul militar trebuie sã fie, înprincipal, o concentrare de indivizi foarte bine instruiþi, experþiîn desfãºurarea ºi conducerea luptei armate ºi care pentru atinge-rea obiectivelor întrebuinþeazã arme ºi tehnologii de înaltã per-formanþã, în condiþiile unor costuri considerabile, dar a unor pier-deri umane cât mai reduse.

Structura militarã – caracteristici

Termenul de structurã este o totalitate rezultatã din relaþii-le de interdependenþã dintre elementele componente. Constitui-rea colectivitãþilor sociale relativ stabile este condiþionatã decristalizarea unei anumite structuri. Pentru a supravieþui ºi, maiales, pentru a acþiona ca entitate, orice grup uman are nevoie sãdezvolte un minimum de structurare socialã. Procesul cristali-zãrii unei structuri specifice constituie, deci, o legitate pentru oricecolectivitate ºi, prin urmare, pentru societate în întregul sãu.

Dupã Jerzy J.Wiatr, trãsãturile fundamentale ale armatei,ca organizaþie socialã, sunt urmãtoarele:

a) armata este o organizaþie în care relaþia formalã predo-minã asupra relaþiei personale;

b) armata este o instituþie birocraticã, cu structurã ierar-hicã;


163decembrie, 2007

c) armata este un mediu social cu sistem propriu de strati-ficare;

d) armata este un grup de luptã, organizat în vederea obþi-nerii victoriei în rãzboi.

Atunci când se afirmã cã relaþia formalã predominã asu-pra relaþiei personale se are în vedere cadrul formalizat, mult maiaccentuat, în care se desfãºoarã activitatea organizaþiei militare,în comparaþie cu alte tipuri de organizaþii. Regulamentele mili-tare circumscriu exact comportamentul oamenilor ce fac partedin aceastã structurã ºi acest lucru se întâmplã nu numai în sferarelaþiilor de serviciu, ci ºi în afara lor. Desigur, nu se poate negaexistenþa relaþiilor informale, personale. Dimpotrivã, se poatesusþine necesitatea acestor relaþii. Incontestabil, când avem învedere relaþiile dintre niveluri diferite (grade sau funcþii dife-rite), ceea ce predominã par a fi relaþiile ierarhice, formale, clarstabilite prin regulamente. Dar, structura militarã are ºi relaþiiorizontale, între egali, în cadrul grupurilor de luptã. Regulamen-tele militare prescriu norme de comportament ce asigurã unitateade acþiune. Pentru ca structura militarã sã acþioneze ca un tot, caun singur organism, ea are nevoie de coeziune, de unitate mora-lã, lucru ce nu poate fi realizat numai prin prescripþii regulamen-tare, ci ºi prin stabilirea unor relaþii interpersonale, directe, ne-formalizate, care sã creeze grupuri puternice, sudate moral, ca-pabile sã lupte în condiþiile grele ale câmpului de luptã. Relaþiilepersonale, informale, nu sunt disfuncþionale ºi, deci, nici indezi-rabile, cu atât mai mult cu cât nici prescripþiile formalizate (re-gulamentele) nu exclud asemenea relaþii, ci, dimpotrivã, le stipu-leazã necesitatea.

Stadiile carierei

Cariera este un aspect important al vieþii multor oameni.Termenul carierã este folosit, de regulã, pentru a desemna miº-

Soldat/gradat voluntar - o carierã?


carea ascendentã a individului într-un domeniu de activitate, con-comitent cu creºterea responsabilitãþilor, prestigiului, puterii ºiremuneraþiei. Din punct de vedere subiectiv, cariera reprezintãcadrul în care individul îºi percepe viaþa în totalitatea ei ºi inter-preteazã evenimentele prin care trece, acþiunile pe care le între-prinde ºi calitãþile personale. Ea este influenþatã de tipurile denevoi, interese ºi preocupãri, asociate cu evoluþia vieþii adulte.Dar, distinct de stadiile vieþii, existã tipare generale ale evoluþieidin activitãþile care privesc rolul profesional. Acestea se numescstadiile carierei. Deºi cariera fiecãruia conþine solicitãri unice,care dicteazã paºi specifici cãtre succes, existã aspecte ºi obliga-þii-cheie care sunt de importanþã generalã pentru o mare partedin oameni. T.Hall, în cartea sa „Cariere în organizaþii“, rezu-ma patru stadii ale carierei: explorarea, stabilizarea, avansa-rea ºi menþinerea, finalul carierei.

Explorarea (16-28 ani). Acest stadiu este un timp al des-coperirii ºi opþiunii. Oamenii trec de adolescenþã având multeidei despre ce le-ar plãcea sã facã ºi, în general, despre ce esteposibil în lumea ocupaþiilor profesionale. Îndreptându-se spre lu-mea adultã, ei trebuie sã lase deoparte viziunile nerealiste, sã seopreascã la o configuraþie de roluri (student, soþ, salariat) ºi sãdezvolte un stil de viaþã care sã se potriveascã elementelor-cheiedin identitatea lor. Aceasta implicã pãrãsirea familiei iniþiale ºidezvoltarea unei combinaþii de talente, abilitãþi‚ interese ºi valoricomplementare care se cer în societate. Aceste opþiuni sunt maivariate decât stabilirea identitãþii profesionale, dar deseori opþi-unea pentru rolul ocupaþional este un element major al acestuistadiu. În prima parte a acestui stadiu sunt explorate câteva ro-luri profesionale (slujbe de varã sau cu orar redus). Ele pregãtescexplorãrile mai focalizate din timpul primului loc de muncã„adevãrat“. Pentru mulþi, acesta este primul serviciu dupã termi-narea liceului ºi are o influenþã persistentã asupra carierei. O pri-mã slujbã atrãgãtoare poate avea impact de duratã asupra cari-


165decembrie, 2007

erei cuiva. Cei care au avut la început obligaþii uºoare, chiar dacãacestora li s-a adãugat mai târziu ceva mai incitant, au fost îndezavantaj clar. Achitarea cu succes de primele îndatoriri ºi oprimã promovare rapidã au ºi ele impact pe termen lung, în ºan-sele de promovare de 10 ani mai târziu. Adaptarea la aspecteleemoþionale din serviciu este ºi ea importantã. Un fenomen obiº-nuit, cu care se confruntã mulþi tineri când ajung salariaþi, esteºocul realitãþii. Este o experienþã tulburãtoare, provocatã de ne-concordanþa dintre aºteptãrile nerealiste pe care le au ºi realita-tea cu care se confruntã în primul lor loc de muncã. Consecinþapoate fi o insatisfacþie puternicã, pânã când persoana îºi refaceaºteptãrile ºi se adaugã elemente mai atrãgãtoare rolului sãu înorganizaþie.

Reacþiile emoþionale negative pot fi stârnite chiar ºi destarea inerentã de subordonat, mai ales când persoana a pãrãsitde curând casa pãrinteascã. Dependenþa sugereazã o întoarcerela adolescenþã. În plus, cei care sunt chiar la începutul carierei sesimt puþin nesiguri în legãturã cu abilitãþile ºi capacitãþile lor în-cã nepuse la încercare. Pentru a le testa ºi pentru a cãpãta maimultã încredere în sine, persoana trebuie sã se adapteze impactu-lui emoþional al nesiguranþei. O reþea socialã poate face mult înajutorarea celui care traverseazã astfel de situaþii dificile.

Stabilizarea (22-32 ani). Al doilea stadiu major al carie-rei implicã stabilizarea individului ca ºi contribuitor indepen-dent într-un domeniu specific de expertizã. La început, oameniisunt înclinaþi „sã-ºi facã mâna“ în mai multe activitãþi. Stabilireaidentitãþii carierei implicã desemnarea prioritãþilor ºi focalizareape activitãþile esenþiale pentru planuri ºi obiective. În general,apare necesitatea îndepãrtãrii de mentor în aceastã perioadã.Dacã indivizii nu ºi-au dezvoltat abilitãþi solide înainte, contac-tul cu independenþa, cu situaþia de a nu avea pe cineva care sã-iverifice poate provoca stãri de nesiguranþã. Conflictele între ro-lul profesional ºi cel nonprofesional pot deveni ºi ele o problemã.



Familiºtii constatã cã din ce în ce mai mult timp le este solicitatde copii (serbãri, programe de recreere) exact în momentul cândvitalitatea lor biologicã îºi începe declinul. Poate apãrea conflic-tul între roluri dacã atingerea obiectivelor de carierã cere totatunci o investiþie suplimentarã de timp ºi energie.

Avansarea ºi menþinerea (32-55 ani). Dupã ce oameniis-au stabilizat în diverse roluri ocupaþionale, urmeazã o perioadãîn care se concentreazã pe avansarea spre obiectivele-cheie alecarierelor lor. Este perioada în care sunt preocupaþi de menþine-rea statutului sau a poziþiei. La începutul acestei perioade, su-biecþii au adesea sentimentul urgenþei în realizarea obiectivelorprofesionale. Ei trebuie sã pregãteascã opþiunile finalului de ca-rierã ºi sã elimine acele obiective pe care le recunosc ca nerealis-te. Apoi vine perioada în care oamenii se þin aproape de abilitã-þile ºi interesele deja dovedite. Valorile principale ale cariereipot fi experienþa extinsã ºi o cunoaºtere generalã a unei multitu-dini de domenii. Unii îºi asumã responsabilitãþi de mentori ºi gã-sesc satisfacþie în a instrui ºi a dezvolta noua generaþie.

Finalul carierei (peste 55 ani). Pentru câþiva, finalul cari-erei este timpul unei creºteri continue în statut ºi influenþã în in-teriorul organizaþiei, dar pentru cei mai mulþi este momentulcând au atins ori sunt pe punctul de a atinge cel mai înalt nivelca responsabilitate ºi statut. Semnele îmbãtrânirii sunt evidenteacum ºi unii sunt confruntaþi cu probleme serioase de sãnãtate.Oamenii îºi fac planuri de pensionare ºi decid cum sã îºi petrea-cã timpul. Gândul la pensie ºi la diminuarea veniturilor poate fio sursã de anxietate. Adesea, oamenii îºi retrag o parte din efor-turile profesionale, devenind mai preocupaþi de factori nonprofe-sionali.

Cei aflaþi în acest stadiu pot fi o sursã de înþelepciune înorganizaþie. Mulþi au trecut, fiind deasupra înþelegerii perfecþio-niste a domeniului propriu de experienþã, spre alte domenii încare ceilalþi pot beneficia de experienþa lor extinsã ºi viziunea


167decembrie, 2007

generalã. Activitatea de mentor, începutã în stadiul anterior,poate continua pe toatã durata finalului de carierã.

Ce se întâmplã cu oamenii care sunt nevoiþi sã plece dinserviciu dupã vârsta de 40-45 de ani? Continuã stadiul de avan-sare ºi menþinere? Dacã schimbã doar postul, dar menþin dome-niul profesional, este probabil ca ei sã continue sã se potriveascãtiparului acestui stadiu. Însã dacã aceºti oameni dislocaþi începîntr-un post din alt domeniu, ei traverseazã un proces de reci-clare care este o succesiune prescurtatã de explorare, stabilizareºi, în cele din urmã, reintrare în stadiul de avansare ºi menþinereîn noul lor câmp ocupaþional. Repetarea evoluþiilor din fiecarestadiu poate fi necesarã pentru anumite domenii de activitate,cum este ºi cazul sistemului militar.


BIBLIOGRAFIE:1. Dan Anghel Constantinescu, Marinicã Dobrin, Stãnel

Niþã, Anca Niþã, Managementul resurselor umane, Editura Teh-nicã, Bucureºti, 1999.

2. Victor Lefter, Aurel Manolescu, Managementul resur-selor umane, Editura Didacticã ºi Pedagogicã R.A., Bucureºti,1995.

3. A.H.Maslow, Motivation and Personality, New York,1954.

4. H.Pitariu, Managementul resurselor umane, Bucureºti,Editura All, 1994.

5. M.Vlãsceanu, Psihosociologia organizaþiilor ºi a con-ducerii, Bucureºti, Editura Paideia, 1993.


169decembrie, 2007

Dasc`lul – flac`r` etern`

P rofesorul de limba ºi literatura românã este mai multdecât profesor. Este vrãjitor. Face sã iradieze cãrþile

ºi transmite învãþãceilor sãi, cu acea moralã a rãbdãrii didactice,cã este o ºtiinþã sã comunici ºi sã te comunici, cã o caracterizarea unui personaj literar poate fi la fel de importantã ca demersulde a cunoaºte, prin iniþiere, lumea.

Prin mijlocirea orelor de limbã ºi literaturã, el se ocupã decultivarea gustului pentru metafora textului literar ºi înþelegereasemnificaþiilor multiple ale acestuia.

Întâlnit pe stradã sau altundeva, îmbrãcat simplu, fãrã gean-ta „diplomat”, omul pare obiºnuit. Dar, de îndatã ce ajunge la ca-tedrã, distincþia sa se impune. Uneori vine cu dosare masive,alteori cu numeroase exemplare de opere literare, dar întotdea-una cu fiºe care „învie” efectiv ideile. Toate aceste materiale de-

PROFESOR FÃGEL PROBOTEANU


monstrând invocarea unor argumente tari înveºmântate în epite-te, încât auditoriul sã fie convins cã magistrul este stãpân abso-lut pe specialitatea sa.

Profesorul se transformã, la catedrã, în actor. Se ajutã demimicã, de gesturi, de modulaþiile vocii, de zâmbetul complici-tar. Cuvintele sale, parcã, îºi pãrãsesc locul lor din dicþionar,pentru a se transforma în adevãrate personaje. Acestea devin, înexpunerea sa, fiinþe vii. Nu de puþine ori, cuvinte, sintagme, apre-cieri fac deliciul generaþiilor, ilustrând fantezia propunãtoruluiîn alegerea exemplelor demersului didactic.

Spirit erudit, fãrã ostentaþie, îºi invitã învãþãceii la lecturã,demitizând cu argumente pertinente obstacolele lecturãrii.

El este acela care contribuie la inovaþia didacticã, la opti-mizarea raportului profesor-elev, înnobilând demnitatea de das-cãl. Spirit cultivat ºi rafinat, ancorat în problematica disciplinei,el este un talentat pedagog ºi desãvârºit metodician.

Patria lui e lumea acelor dascãli pentru care orele sunt lec-þii de viaþã, unde se cinsteºte sensibilitatea, armonia, abnegaþia,devotamentul, perseverenþa, statornicia. El contribuie, cu modes-tia sa, la luminarea atâtor generaþii, apreciind cã „lumina se iadin luminã”.

Acest apostol cu har este fascinat sã vadã cum o sãmânþãdevine floare.

„Aut profesor, aut nihil”


171decembrie, 2007

Calitate [i dezvoltare –priorit`]i ale înv`]`mântuluimilitar în centrele de preg`tire ale armei

I nstituþia militarã de învãþãmânt este principala genera-toare a nucleelor de difuziune în pregãtirea profesionalã

a militarilor. Realizarea unei conduite orientate spre calitate este„elementul vital pentru atingerea þelurilor prospere“ (Juran), con-stituind o constrângere majorã în parteneriatul României ca mem-bru NATO. Componenta educaþionalã are o importanþã majorãîn aceastã privinþã, nu numai sub aspectul calitãþii prestaþiei, ciºi prin integrarea cerinþei de calitate în învãþãmântul militarnaþional. În acest context, calitatea prestaþiei profesionale dobân-deºte o importanþã deosebitã. De aceea, este momentul de a se tre-ce, prin instituþionalizarea dimensiunii calitãþii învãþãmântului mi-litar românesc, la încurajarea performanþei.

SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU

„ªtiinþa constituie cea mai nobilã ºi mai puternicã agonisire aomului“. (Montaigne)


Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând de arãspunde cerinþelor specifice de educaþie necesare formãrii pro-fesionale a militarilor de carierã, prin impunerea de standarde decalitate de cãtre beneficiar, Forþele Terestre.

Centrele de pregãtire ale armei îºi îndeplinesc acest scopdoar în mãsura în care satisfac aceste trebuinþe la un standard decalitate care permite elevilor/cursanþilor sã devinã performanþiîntr-un mediu globalizat, caracterizat prin competiþie ºi dina-mism.

Menþinerea standardului este posibilã numai în condiþiileorientãrii spre performanþã a activitãþii profesionale, prin îmbu-nãtãþirea continuã a ofertei ºi a rezultatelor, un management per-formant, o politicã financiarã adecvatã utilizãrii raþionale a resur-selor ºi atragerii de noi resurse, prin încurajarea unei atitudini res-ponsabile a întregului personal militar ºi civil.

În exerciþiul misiunilor acestora, de educaþie ºi de forma-re, centrele de pregãtire ale armei pot fi privite ºi ca organizaþiice îºi desfãºoarã activitatea într-o piaþã concurenþialã a ofertei deservicii (învãþãmânt, cercetare). Sub acest aspect, competitivita-tea instituþiei de învãþãmânt militar este datã de capacitatea ei deadaptare la cerinþele în continuã schimbare ale mediului econo-mico-social, precum ºi de evoluþia tehnicii ºi tehnologiilor mili-tare.

Dinamismul pieþei serviciilor educaþionale ºi de cercetareºtiinþificã induce ºi tendinþa de întãrire a caracterului antrepreno-rial al funcþiei de conducere a centrelor de pregãtire ale armei;astfel apare în chip necesar o competiþie între funcþionarea insti-tuþiei militare ºi principiile de funcþionare ale instituþiilor civilede învãþãmânt. Noua abordare pretinde o strategie ºi structurimanageriale corespunzãtoare, introducerea unui sistem adecvatde selecþie ºi pregãtire a persoanelor de conducere, care sã asigu-re un grad ridicat de suprapunere între rãspundere ºi competenþãla toate nivelurile manageriale.


173decembrie, 2007

Centrele de pregãtire ale armei au ºi o misiune ºtiinþificã.Ele produc noi cunoºtinþe ºtiinþifice ºi le evalueazã critic pe celegeneral admise, iar introducerea sistemelor de asigurare a calitã-þii a devenit un obiectiv prioritar în structura învãþãmântului mi-litar românesc.

Deschiderea internaþionalã a constituit unul din paºii ceimai importanþi pe care i-a realizat învãþãmântul militar româ-nesc dupã 1990. Programele internaþionale având ca scop armo-nizarea instituþionalã ºi curricularã, precum ºi cooperarea în cer-cetare au adus o contribuþie majorã la modernizarea învãþãmân-tului militar românesc sub urmãtoarele aspecte: oferta educaþio-nalã, cultura instituþionalã, mentalitatea personalului, practicilemanageriale ºi îmbunãtãþirea bazei materiale.

Menþinerea colaborãrii învãþãmântului militar românesc cumediul academic european ºi internaþional impune un efort deadaptare a structurii, ofertei ºi calitãþii prestaþiei. Mai mult decâtatât, integrarea europeanã în domeniul educaþiei ºi cercetãrii pre-tinde în mod explicit introducerea unor sisteme de asigurare a ca-litãþii ºi în instituþiile de învãþãmânt militar. Acestea sunt menitesã asigure o compatibilizare a calitãþii prestaþiei profesionale, unnucleu de valori ºi practici armonizate care sã sporeascã încrede-rea între organizaþiile aflate în colaborare pentru realizarea unuiscop ºi sã creeze un cadru adecvat unei competiþii corecte.

Dupã 1989, în învãþãmântul militar din România au avutloc schimbãri relevante. O parte a schimbãrilor amintite au fostnecesare ºi dorite, fiind integrate cerinþei de reformare a întregiisocietãþi româneºti. Reforma învãþãmântului superior, chiar dacãa fost ºi este promovatã în mod reactiv ºi nu strategic, a atins prin-cipalele dimensiuni ale vieþii profesionale.

Poate cea mai importantã dimensiune a sistemelor de asi-gurare a calitãþii este dezvoltarea funcþiei calitate, impusã de ce-rinþele interne legate de management, de responsabilizarea per-sonalului organizaþiei, de orientarea spre performanþã a activi-

Calitate ºi dezvoltare - prioritãþi ale învãþãmântului militar în centrele de pregãtire ale armei


tãþii profesionale ºi de dezvoltarea unei culturi a calitãþii atât înrândurile instructorilor, cât ºi ale elevilor/cursanþilor.

Orientarea spre performanþã a activitãþii didactice a cen-trelor de pregãtire ale armei, deºi este datã de management, de-pinde ca rezultat de mãsura în care instructorii (cadrele didacticemilitare ºi civile) se simt responsabili ºi se implicã în mod realpentru îndeplinirea obiectivelor instituþiei militare de învãþãmânt.Motivarea personalului nu este numai exclusiv materialã, ci de-pinde ºi de o serie de alþi factori cum ar fi: cultura instituþionalãºi a calitãþii, mentalitatea, mediul de muncã, relaþiile ierarhice.Schimbarea mentalitãþii în acest domeniu este lentã ºi rezultate-le ei sunt vizibile doar pe termen lung.

Este de acceptat cã existã un decalaj semnificativ întreschimbãrile pe plan material, instituþional ºi uman. Sistemul deasigurare a calitãþii are ºi rolul de a contribui la orientarea ºi dez-voltarea favorabilã a acestor factori de motivare ºi responsabi-lizare a personalului. Sistemul de asigurare a calitãþii pretinde înaceastã privinþã:

• iniþierea unui proces de instruire continuã a instructo-rilor;

• stabilirea clarã ºi echitabilã a sarcinilor, responsabilitã-þilor ºi criteriilor de performanþã;

• introducerea evaluãrii periodice a activitãþii individuale;• transparenþa ºi coerenþa actului de decizie;• asigurarea unui echilibru între decizia managerialã ºi con-

sultarea tuturor pãrþilor interesate. Sistemul de asigurare a calitãþii impune dezvoltarea func-

þiei de colaborare/cooperare cu mediul de inserþie (beneficiariiactivitãþilor de cercetare ºi pregãtire/instruire) ºi identificarea pe-riodicã a cerinþelor ºi a gradului de satisfacere al acestora.

Pentru centrele de pregãtire ale armei, standardul manage-mentului calitãþii a fost definit ca: Activitãþi coordonate pentrua orienta ºi a controla organizaþia în ceea ce priveºte calitatea.


175decembrie, 2007

Orientarea ºi controlul referitoare la calitate includ: sta-bilirea politicii referitoare la calitate ºi a obiectivelor calitãþii,planificarea calitãþii, controlul calitãþii, asigurarea calitãþii ºiîmbunãtãþirea calitãþii.

Figura nr. 1: Componentele managementului calitãþii

Managementul calitãþii constituie responsabilitatea tutu-ror nivelurilor de management, însã trebuie condus de manage-mentul de la nivelul cel mai înalt.

Evaluarea conþinutului procesului de învãþãmânt militarîn centrele de pregãtire ale armei, din punct de vedere al mana-gementului calitãþii, depinde de structura lui ºi de capacitateafuncþionalã a acestuia.

Structura genericã a procesului de învãþãmânt militar, res-pectiv structura care sã nu depindã de specificul domeniului decunoaºtere, cuprinde urmãtoarele componente: dezvoltarea bazeide cunoºtinþe explicite; dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tacite;dezvoltarea capacitãþii de procesare a acestor cunoºtinþe; genera-rea de noi cunoºtinþe; evaluarea tuturor acestor cunoºtinþe ºi abi-litãþi.



Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicitePrin tradiþie, aceastã componentã este cea mai importantã

ºi de cele mai multe ori se identificã cu clasicul transfer de cu-noºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi. Acest transfer se reali-zeazã în cadrul cursurilor ºi ºedinþelor practice, prin expunerileverbale ale instructorilor ºi prin dialogul care se desfãºoarã întreinstructori ºi elevi/cursanþi. Calitatea transferului de cunoºtinþedepinde atât de experienþa ºi talentul instructorilor, cât ºi de ca-pacitatea de asimilare a elevilor/cursanþilor.

Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe taciteAcest proces este vizibil în centrele de pregãtire ale armei,

în care experienþa directã a studenþilor genereazã cunoºtinþeletacite necesare unei înþelegeri fenomenologice a procesului cu-noaºterii. Pentru o formare cât mai complexã a viitorilor specia-liºti, dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tacite este foarte importan-tã ºi acest aspect ar trebui luat în consideraþie în evaluarea proce-sului de învãþãmânt din orice domeniu al cunoaºterii.

Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelorPrin tradiþie, învãþãmântul nostru militar a pus accentul pe

acumularea de cunoºtinþe. În sistemul de învãþãmânt militar ame-rican, accentul se pune pe dezvoltarea capacitãþii de procesare acunoºtinþelor. Realitatea demonstreazã necesitatea dezvoltãrii am-belor aspecte. Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþe-lor se face prin componente specifice, cum ar fi temele de casãºi proiectele elaborate de cãtre elevi/cursanþi. Evaluarea procesu-lui de învãþãmânt trebuie sã identifice existenþa ºi eficienþa aces-tor componente, în contextul pregãtirii într-un anumit domeniual cunoaºterii.

Generarea de noi cunoºtinþeAceastã componentã se manifestã îndeosebi în cadrul pro-

gramelor de masterat ºi doctorat, prin integrarea în procesul de în-vãþãmânt militar a cercetãrii ºtiinþifice. Cunoºtinþele generate înacest caz sunt explicite. Cunoºtinþele tacite se pot genera în orice


177decembrie, 2007

program de studii universitare sau postuniversitare, dacã aceiacare au conceput programele au avut în vedere acest aspect foar-te important atât pentru universitate, cât ºi pentru studenþii mili-tari aflaþi la cursurile de masterat sau doctorat.

Totodatã, un proces ignorat de obicei în învãþãmântul nos-tru militar universitar îl constituie transformarea cunoºtinþelortacite în explicite, respectiv generarea de cunoºtinþe explicite.Calitatea procesului de învãþãmânt trebuie evaluatã nu numaiprin prisma acumulãrii unei anumite cantitãþi de cunoºtinþe ex-plicite, ca urmare a transferului de cunoºtinþe de la instructori laelevi/cursanþi, ci ºi prin generarea de noi cunoºtinþe de cãtre elevi/cursanþi.

Evaluarea cunoºtinþelor ºi a capacitãþii de procesare a lor În cadrul procesului de învãþãmânt militar se proiecteazã,

dupã fiecare modul de transfer de cunoºtinþe, un modul de veri-ficare a cunoºtinþelor ºi a capacitãþii elevilor/cursanþilor de pro-cesare a lor. Acest modul cuprinde lucrãri de control, teme de ca-sã, proiecte. Modalitãþile de verificare a cunoºtinþelor se proiec-teazã de cãtre instructori, în funcþie de specificul domeniului destudii ºi au în general douã obiective:

• asigurarea îndeplinirii unor cerinþe minime de promova-re a elevilor/cursanþilor în progresul lor profesional;

• evaluarea cu scopul ierarhizãrii lor valorice într-un anu-mit context ºi o anumitã colectivitate.

Toate aceste componente prezentate mai sus se integreazãîn procesul fundamental de învãþãmânt organizat de centrele depregãtire ale armei. Dar, pentru ca acest proces sã se poatã reali-za, sunt necesare ºi o serie de procese suport, cum ar fi: procesulde informare organizat prin bibliotecile hard ºi virtuale, procesulde informatizare ºi de conectare prin Internet la cele mai impor-tante baze de cunoºtinþe disponibile pe glob, procesul de asigura-re a unor baze tehnologice performante pentru lucrãrile practice



ºi instrucþia la material, procesul de asigurare a unor condiþii so-ciale adecvate pentru elevi/cursanþi etc.

Dacã ar fi sã efectuãm o sintezã a cerinþelor care impunintroducerea sistemelor de asigurare a calitãþii în centrele de pre-gãtire ale armei, acestea ar fi urmãtoarele:

• creºterea încrederii în capacitatea organizaþiei de a des-fãºura o activitate performantã;

• alinierea la standardele ºi practica instituþiilor de învãþã-mânt militar europene în domeniul asigurãrii calitãþii, condiþiepentru integrarea europeanã;

• asigurarea unor criterii consistente ºi armonizate de eva-luare a rezultatelor activitãþii profesionale, atât pe segmentul di-dactic, cât ºi pe cel ºtiinþific;

• folosirea eficientã ºi transparentã a resurselor alocate ; • asigurarea pregãtirii performante a elevilor/cursanþilor;• crearea ºi dezvoltarea unei culturi instituþionale în cen-

trele de pregãtire ale armei, atât în mijlocul propriului personal,cât ºi în rândurile elevilor/cursanþilor.

Luând în considerare situaþia actualã, reflectatã în partede cele menþionate anterior, ar fi necesar în acest moment crea-rea unui cadru reglementar ºi instituþional care sã stea la bazasistemului naþional de asigurare a calitãþii în învãþãmântul mili-tar românesc. Acest cadru trebuie sã încurajeze coordonarea ºisinergia de acþiune pe dimensiunea calitãþii între organismeleimplicate în conducerea învãþãmântului militar românesc.


179decembrie, 2007

Elemente conceptuale[i ac]ionale privindactivitatea de evaluareîn cadrul structurilor de vân`tori de munte

În contextul deosebit de dinamic în care se gãsesc laora actualã toate structurile de vânãtori de munte

confruntate, ca de altfel întreg organismul militar, cu ample pro-cese interne ale managementului specific, se impun competenþenoi în interogarea stãrii ºi potenþialului de evoluþie al fiecãreistructuri.

Funcþia de control ºi evaluare poate fi definitã ca ansam-blul proceselor prin care performanþele structurii, subsistemelorºi componenþilor acesteia sunt mãsurate ºi comparate cu obiec-tivele ºi standardele stabilite în vederea eliminãrii deficienþelorconstatate ºi integrãrii abaterilor pozitive. Evaluarea închide ci-clul procesului de management, premergând previzionarea de noiobiective.

Analiza SWOT reprezintã o metodã de evaluare a organi-zaþiilor de orice fel, care îl ajutã pe evaluator sã se concentreze

CÃPITAN EMANOIL ENIE


pe acele elemente pe care le considerã relevante pentru activita-tea organizaþiei.

Unitatea/subunitatea evaluatã realizeazã un grafic de eva-luare, grupând itemii ºi subitemii de referinþã pe patru planuri deanalizã. Acest grafic, însoþit la fiecare plan de analizã de comen-tarii ale comenzii unitãþii, este trimis eºalonului superior care,dupã o verificare atentã, stabileºte un termen de remediere a ele-mentelor nominalizate la „puncte slabe“, face corecþii ºi în ca-drul celorlalte planuri de analizã, dacã este cazul, dupã care secere unitãþii evaluate o matrice de acþiune pentru înlãturareapunctelor slabe, valorificarea oportunitãþilor, contracararea ame-ninþãrilor ºi menþinerea punctelor tari, care va fi monitorizatãpermanent. La expirarea termenelor din matrice, eºalonul supe-rior executã evaluarea pe baza aceloraºi itemi, realizând un nougrafic de analizã dupã aceleaºi reguli ºi fãcând în acelaºi timp ºio analizã comparativã a rezultatelor autoevaluãrii ºi evaluãrii.

Dinamica accentuatã a realitãþii curente presupune o per-manentã redefinire a valorilor ºi normelor specifice organizaþieiºi impune competenþe noi în interogarea stãrii ºi potenþialului deevoluþie al fiecãrei structuri.

Un moment esenþial al „vectorului de interogare“ este repre-zentat de evaluarea permanentã a stãrii structurii ºi potenþialu-lui sãu de evoluþie din perspectiva a trei domenii de analizã: con-ceptual, structural ºi funcþional-acþional.

Evaluarea închide ciclul procesului de management, fiindpremergãtoare previzionãrii de noi obiective ºi îndeplinind maimulte funcþii, astfel:

Funcþia taxonomicã: este cea care asigurã ierarhizarea ºiclasificarea entitãþilor evaluate sub raport valoric ºi al performan-þelor.

Funcþia de diagnosticare: pe bazã de testare, se evidenþi-azã valoarea, nivelul ºi performanþele entitãþii evaluate la un mo-ment dat.


181decembrie, 2007

Funcþia educativã: urmãreºte stimularea/dinamizarea obþi-nerii de performanþe superioare. Aceastã funcþie este în legãturãcu problematica eºecului ºi/sau succesului.

Funcþia predictivã: se prevede, probabilistic, valoarea, ni-velul ºi performanþele ce ar putea sã le obþinã entitatea evaluatãîn etapele urmãtoare de activitate.

Funcþia de reglare/autoreglare: se referã la instituireafeedback-ului ºi valorificarea eficientã a acestuia - specificã pen-tru organizaþia militarã este analiza post-exerciþiu, care capãtãun rol major.

Funcþia social–economicã: relevã eficienþa cu care suntfolosite resursele alocate.

Forme de evaluare:Evaluarea cumulativã/sumativã - se realizeazã prin verifi-

cãri parþiale pe parcursul unui segment de timp determinat, con-ducând la o estimare globalã, de bilanþ, a rezultatelor pe perioaderelativ lungi.

Evaluarea continuã/formativã - presupune verificarea per-formanþelor entitãþii evaluate în fiecare secvenþã funcþionalã,ceea ce conduce la posibilitatea adoptãrii unor mãsuri reglatorii,dacã este cazul.

Evaluarea finalã - are drept scop verificarea/controlul în-deplinirii obiectivului central al activitãþii - de exemplu - certifi-carea naþionalã.

Pentru realizarea cu rezultate pozitive a proceselor evalua-tive, o însemnãtate deosebitã o are delimitarea, în cadrul acesto-ra, a cel puþin douã operaþii distincte, care alcãtuiesc totuºi o uni-tate: mãsurarea rezultatelor ºi aprecierea acestora.

Fazele evaluãrii: experienþa studiilor moderne de mana-gement organizaþional evidenþiazã, în activitatea de control–evaluare, ca funcþie a managementului patru faze:

a. mãsurarea realizãrilor; b. compararea realizãrilor cu obiectivele ºi standardele

stabilite iniþial, evidenþiind disfuncþionalitãþile produse;

Elemente conceptuale ºi acþionale privind activitatea de evaluare în cadrul structurilor de vânãtori de munte


c. determinarea cauzelor care au provocat disfuncþionali-tãþi ºi efectuarea corecturilor;

d. aprecierea realizãrilor. Mãsurarea ºi aprecierea sunt corelate; aprecierea dã un con-

þinut axiologic unui rezultat mãsurat. Principalele erori de evaluare sunt:a. efectul hallo/de iradiere - constã în supraaprecierea re-

zultatelor unor evaluãri sub influenþa impresiei generale bune; b. efectul de contaminare - se referã la situaþia în care cu-

noaºterea rezultatului unei evaluãri anterioare a instructorului in-fluenþeazã evaluarea curentã;

c. efectul de anticipaþie/pygmalion - aprecierea rezultate-lor este puternic influenþatã de o imagine anterioarã nefavorabi-lã, pe care instructorul ºi-a format-o deja;

d. efectul de contrast sau de ordine - constã în accentua-rea diferenþelor de nivel între performanþele diferitelor organiza-þii. O evaluare cu rezultate pozitive tinde la exacerbarea acestorrezultate dacã vine dupã o evaluare cu rezultate negative.

SWOT reprezintã acronimul pentru cuvintele englezeºti:„Strengths“/„Forþe, puncte tari“, „Weaknesses“/„Slãbiciuni,puncte slabe“, „Opportunities“/„Oportunitãþi, ºanse“ ºi „Threats“/„Ameninþãri“.

Primele douã privesc unitatea/subunitatea ºi reflectã situa-þia acesteia, iar urmãtoarele douã privesc mediul ºi oglindesc im-pactul acestuia asupra unitãþii/subunitãþii evaluate.

„„PPuunncctteellee ttaarrii““ ale unitãþii/subunitãþii sunt caracteristicisau competenþe distinctive pe care aceasta le posedã la un nivelsuperior. La nivelul unei unitãþi de vânãtori de munte, de exem-plu, „„nniivveelluull îînnccaaddrrããrriiii ccuu ppeerrssoonnaall““ sau „„ccaalliittaatteeaa ppeerrssoonnaalluu-lluuii““ pot reprezenta „„ppuunnccttee ttaarrii““. De asemenea, calitatea comen-zii unitãþii poate reprezenta un punct tare.

„PPuunncctteellee ssllaabbee“ ale unitãþii/subunitãþii sunt caracteristiciale acesteia care îi determinã un nivel inferior de performanþe.


183decembrie, 2007

Punctele slabe reprezintã activitãþi pe care organizaþia nu le reali-zeazã la nivelul standardelor sau resurse de care are nevoie, darpe care nu le posedã.

„OOppoorrttuunniittããþþiillee“ reprezintã factori de mediu externi pozi-tivi pentru unitate/subunitate; altfel spus, ºanse oferite de mediuorganizaþiei, pentru a-ºi stabili o nouã strategie sau a-ºi reconsi-dera strategia existentã, în scopul exploatãrii profitabile a oportu-nitãþilor apãrute.

„„AAmmeenniinnþþããrriillee““ sunt factori de mediu externi negativi pen-tru unitate/subunitate; cu alte cuvinte, situaþii sau evenimentecare pot afecta nefavorabil, în mãsurã semnificativã, capacitateaorganizaþiei de a-ºi realiza integral obiectivele stabilite.

Probleme de urmãrit în analiza SWOT a unitãþii/subuni-tãþii

Itemi la „„PPuunncctteellee ttaarrii““ esenþiale:a. suficienþa resurselor financiare disponibile;b. existenþa unei competenþe distinctive pe unul sau mai

multe din planurile: managerial, al instruirii, organizatoric, alcercetãrii-dezvoltãrii;

c. încadrarea; d. dotarea cu echipamente esenþiale; e. starea de operativitate; f. infrastructura; g. existenþa unei imagini favorabile despre unitate/subuni-

tate; h. existenþa unui sistem bine organizat ºi eficace de plani-

ficare; i. viteza de reacþie decizionalã la modificãrile produse în

mediul intern sau extern;j. calitatea culturii organizaþionale din unitate/subunitate. Itemi la „„PPuunncctteellee ssllaabbee““ potenþiale:a. inexistenþa unei direcþii strategice clare;

Elemente conceptuale ºi acþionale privind activitatea de evaluare în cadrul structurilor de vânãtori de munte


b. lipsa unor abilitãþi sau competenþe deosebite pe unulsau mai multe din planurile: managerial, al instruirii, organiza-toric, al cercetãrii-dezvoltãrii;

c. existenþa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic saumoral;

d. deteriorarea continuã a imaginii competitive;e. dotarea cu echipamente esenþiale sub prevederile de

stat. Itemi la „„AAmmeenniinnþþããrrii““ potenþiale:a. adoptarea unor reglementãri legislative sau normative

restrictive, cu impact nefavorabil;b. pierderile de efective;c. dotarea cu materiale de substituþie;d. redislocãrile; e. restructurãrile etc. Itemi la „„OOppoorrttuunniittããþþii““: – unitate în curs de operaþionalizare; – oferta de cursuri în þarã ºi strãinãtate pentru personalul-

cheie; – acoperirea financiarã; – relaþiile eficiente cu comunitatea localã; – experienþa pozitivã ce poate fi valorificatã. O evaluare de tip SWOT poate rãspunde la mai multe

întrebãri: „Ce putem face?“ - puncte forte ºi puncte slabe;„Ce am putea face?“ - oportunitãþi ºi ameninþãri;„Ce vrem sã facem?“ - valorile organizaþiei ºi resursele

acesteia; „Ce trebuie sã ne preocupe?“ - puncte slabe ºi ameninþãri; „Ce putem valorifica?“ – oportunitãþi. Dezvoltarea acestui tip de metodã de evaluare ar însemna

o adevãratã schimbare de paradigmã în ceea ce înseamnã la oraactualã evaluarea structurilor în Ministerul Apãrãrii.


185

decem

brie, 200

7

Elem

ente conceptuale ºi acþionale privind activitatea de evaluare în cadrul structurilor de vânãtori de m

unte�� !"�#��"

$��%� ��&

��

��

��

��

��

�� !�� "#$��!��%&��

�'�(" � "��)��'�� !�*"��&��&�� '�(" � "��)��'�� !�*"��

��+��+� ,��

�� !�� '��

��

�� (��(�)��

�� "*+,+#�-��.��,+*/(��"��/��.��"��+��)��.��)��

�� !��

�� )�� !�*�/�� )��,�0�&��.��1��

,+��

��

,+��

��

�

��+��+��-�,�#��,��.��#��/

��!�� )�� )��

Anexa nr.1

186

ww

w.rft.forter.ro


�� !�"��#��$%�&��%

'��(�#��")

��

��

�*�+%#�#%��,��*��#"��$�-%�� *�+%#�#%��,��*��#"��$�-%��

��

��

�� !��!�"��

�� #$�%�&�'��(��%�$)!��#*+*)*�(��#*+*�*��"��(��"��

��

�� "�� $*)*�

��

��

��

��"�� "��*

�� .��

�� #&,

Anexa nr.2

��

��

��

��

��

��

187

decem

brie, 200

7

Elem

ente conceptuale ºi acþionale privind activitatea de evaluare în cadrul structurilor de vânãtori de m

unte

TEHNIC~MILITAR~

{I ARMAMENT

191decembrie, 2007

Dezechilibrând for]a?

S oluþiile simple de rezolvare a problemelor complexesunt, inerent, atractive, însã aproape întotdeauna

greºite. Astfel s-ar putea sã se dovedeascã ºi recenta decizie aPentagonului de a începe producþia „intensivã“ a vehiculelorblindate (MRAP – Mine Resistant Ambush Protected – Rezis-tente la Mine ºi Protejate contra Ambuscadelor) pentru trupeleamericane desfãºurate în Irak.

Vehiculele blindate MRAP sunt produse în mod specialpentru a proteja împotriva exploziei ºi a ºrapnelului datorat mi-nelor ºi a dispozitivelor explozive tip minã similare dispozitive-lor explozive improvizate (IED – Improvised Explosive

LOCOTENENT-COLONEL ING. DANIEL DIDULESCU

Planul de desfãºurare al vehiculelor blindate (MRAP – MineResistant Ambush Protected – Rezistente la Mine ºi Protejatecontra Ambuscadelor) ar putea avea consecinþe multiple.

(de Dakota Wood ºi Andrew Krepinevich)


Devices), numite uneori „bombele de pe marginea drumului“,întâlnite în Irak. Deºi Pentagonul a cheltuit miliarde de dolari înîncercarea de a contracara ameninþarea, IED-urile sunt responsa-bile pentru aproximativ douã treimi din totalul pierderilor ameri-cane (morþi ºi grav-rãniþi).

Protecþia sporitã împotriva IED-urilor, asiguratã de vehi-culele blindate MRAP, a condus la solicitarea venitã din parteacâtorva membri ai Congresului american ºi a cel puþin unui înaltcomandant militar american a înlocuirii totale a achiziþiei deHumvee-uri uºor blindate cu astfel de MRAP-uri. Rãspunzândacestor solicitãri, secretarul apãrãrii a desemnat programul MRAPca cel mai înalt efort de achiziþii al Departamentului Apãrãrii ºi apromis suma de 25 miliarde dolari pentru un potenþial de 20.000vehicule sau chiar mai mult de atât.

S-a cãzut de acord asupra faptului cã trupele de uscat ºiinfanteria marinã au desfãºurat prea puþine MRAP-uri mai de-vreme în acest rãzboi, însã riscul acum este cã Pentagonul ar pu-tea produce prea multe. Într-adevãr, anumite chestiuni importan-te au fost ignorate.

De exemplu, vehiculele blindate MRAP par sã meargã con-tra noii doctrine militare contrainsurgenþã, care încurajeazã mili-tarii din trupele terestre ºi infanteriºtii marini sã „iasã afarã dinvehiculele lor ºi sã se plimbe“, în scopul de a stabili o relaþionareapropiatã cu populaþia pentru a obþine informaþiile militare nece-sare localizãrii ºi înfrângerii insurgenþilor.

În mod intuitiv, ºtim cu toþii cã oamenii se simt mai în sigu-ranþã – ºi sunt mult mai dispuºi sã vinã cu informaþii – când po-liþia din comunitatea lor „se plimbã pe jos“, decât atunci cândconduc maºini de patrulã prin vecini cu geamurile închise.

Mai pe ºleau, dacã MRAP-urile îi încurajeazã pe coman-danþi sã prioritizeze protecþia forþei în defavoarea folosirii tacti-cilor eficiente, ar putea sã dureze mai mult timp pânã la îndepli-nirea misiunii, având ca rezultat un numãr mai mare de morþi ºi

Tehnicã militarã ºi armament

193decembrie, 2007

rãniþi grav, dacã nu chiar sã ducã la anularea în întregime a suc-cesului misiunii. Dacã aceasta din urmã se produce, atunci pier-derile SUA au fost suferite în van.

În mod similar, doctrina contrainsurgenþã cheamã trupelesã asigure securitate populaþiei. Pe mãsurã ce zonele devin sigu-re, ameninþarea IED se va diminua în mod natural, ducând la unmai mic risc în operarea vehiculelor uºoare precum Humvee-urile. Aceasta conduce la a ne întreba dacã Pentagonul are încre-dere în doctrina sa sau suprainvesteºte în MRAP-uri.

În zonele nesecurizate încã, competiþia blindat/anti-blin-dat pare sã se desfãºoare în favoarea insurgenþilor ºi nu a noas-trã. În fapt, inamicul a reacþionat deja cu penetratori formaþi dinexplozivi, o formã avansatã de IED-uri capabile sã distrugã untanc greu. Pentagonul cautã deja sã „supra-blindeze“ MRAP-urilesale, chiar ºi înainte de a fi desfãºurate.

Existã ºi alte chestiuni ce privesc MRAP-urile la care încãmai trebuie sã rãspundem. Deoarece ele sunt vehicule foarte gre-le, MRAP-urile consumã cu mult mai mult carburant decâtHumvee-urile, pe care se pregãtesc sã le înlocuiascã. Aceasta arputea cere o creºtere semnificativã a numãrului de convoaie aleSUA pe drumurile irakiene, ceea ce ar duce în mod evident la aplasa mai multe trupe în faþa riscului de a fi atacate cu IED-uriîn vehicule de aprovizionare uºor blindate.

La fel de bine putem spune cã ºi factorii temporali sunt lalucru. Dacã începem sã ne retragem forþele din Irak anul viitor,multe dintre MRAP-urile pregãtite pentru producþie ar putea ajun-ge în Irak, în timp ce trupele noastre se pregãtesc sã plece deacolo. Cu o speranþã de viaþã de douã decade sau ceva mai mult,cât de utile vor fi MRAP-urile pentru viitoarele noastre trupe?

Datã fiind nesiguranþa asupra locului unde ar putea sã apa-rã urmãtoarea provocare la securitatea noastrã, liderii noºtri mili-tari au susþinut cã forþele terestre trebuie sã fie desfãºurabile înmod rapid ºi au subliniat necesitatea unui echipament mai uºor.

Dezechilibrând forþa?


De exemplu, succesorul pentru trupele de uscat al tancului de 70tone Abrams se presupune cã va cântãri mai puþin de 30 tone.Însã MRAP-urile vor face forþa, ca un întreg, mai greoaie.

Mai mult, nu este încã stabilit dacã MRAP-urile sunt com-plementare formei de rãzboi în vitezã, foarte mobil, pe care mili-tarii noºtri intenþioneazã sã-l poarte. Într-adevãr, MRAP-urile aumobilitate redusã în afara ºoselei. Planificãm noi oare sã ducemrãzboaiele noastre numai pe ºosea? Spus simplu, este cumpãra-rea a 20.000 MRAP-uri o bunã alegere pe termen lung?

Dorinþa de a furniza trupelor SUA cea mai bunã protecþieeste de înþeles. Totuºi, producþia de urgenþã a MRAP-urilor areimplicaþii atât imediate, cât ºi pe termen lung, dintre care nu toa-te sunt pozitive. Nu existã rãspunsuri uºoare pentru modul în caretrebuie sã acþionãm pentru a învinge ameninþarea IED-urilor saupentru a proteja trupele americane împotriva rãnirii în operaþiileinerent periculoase.

Întotdeauna comandanþii se confruntã cu dificila alegereprivind cât de mult sã-ºi riºte propriile trupe în scopul de a-ºiîndeplini misiunea – însã succesul misiunii trebuie sã aibã priori-tate.

Trebuie sã cheltuiascã Pentagonul 25 miliarde de dolariSUA pe MRAP-uri? Probabil cã da. Însã, un caz convingãtorîncã mai trebuie sã fie prezentat. Date fiind costurile umane ºimateriale lãsate în voia hazardului ºi impactul potenþial asupraeficienþei întregii misiuni, trebuie sã ne asumãm o analizã com-pletã care sã se adreseze tuturor factorilor relevanþi, nu numaicelor emoþionali.


195decembrie, 2007

Nevoia de tehnic` - una dintre marile problemeale para[uti[tilor

Î n ultimul timp, în limbajul de specialitate se vorbeºtetot mai des despre „rãzboiul din al treilea val“. La fel ºi

despre conceptul de „câmp de luptã mobil“, care câºtigã tot maimult teren în dauna „luptei liniare“.

În acest sens, unitãþile de paraºutiºti, prin pregãtirea spe-cialã ºi prin capacitatea de a folosi cea de-a treia dimensiune acâmpului de luptã – spaþiul aerian, prin posibilitatea de a intra ra-pid în luptã în zone improprii celorlalte categorii de forþe, sã lo-veascã în adâncime dispozitivul inamic, producându-i pierderi im-portante, le sunt caracteristice nu numai temeritatea, curajul, inte-ligenþa, ci ºi o dotare tehnicã pe mãsurã.

Ar fi ºi normal, ca fiind trupe pe care orice armatã ºi le do-reºte, prin precizia ºi gama largã de misiuni cu caracter deosebit,dotarea tehnicã sã fie pe mãsura celor enunþate anterior. Dacã

LOCOTENENT RADU-ªTEFAN COTOROS


pânã acum se putea spune cã puterea de foc a unui paraºutist estemai micã ºi, de aceea, ea trebuie compensatã cu o mai bunã pre-gãtire fizicã, psihicã ºi cunoºtinþe avansate de tacticã, acum, þi-nând cont de vremurile în care trãim ºi de cerinþele acestui secol,putem spune cã pe lângã calitãþile enunþate mai sus, dotarea teh-nicã reprezintã o condiþie esenþialã a reuºitei îndeplinirii misiu-nii de luptã încredinþate. Valoarea umanã trebuie sã fie într-ostrânsã legãturã ºi interdependenþã cu valoarea dotãrii tehnice.

Deºi se vorbeºte în ultimul timp despre paraºuta P.S.P. -„Paraºuta Standard pentru Personal“, dacã s-ar cere pãrerea sin-cerã unui paraºutist cu privire la siguranþa pe care o simte, s-arvedea clar cã acesta vrea sã rãmânã fidel paraºutei B.G.-7M, fa-þã de care are toatã admiraþia ºi pe care ºi-o doreºte în continuareca pe un aliat de nãdejde.

Ca misiunea lui sã fie eficientã, are nevoie ºi de capacitãþide transport încãpãtoare, sigure ºi rapide. Noi suntem siguri cãaeronavele „A.N.-26“ sau „C 130 - Hercules“ ne asigurã acestedorinþe pe deplin. Însã aceste aeronave sunt prea puþine, în com-paraþie cu necesitãþile noastre. Despre aceste din urmã aparate sepot spune multe, ºi numai la superlativ. Cei mai îndreptãþiþi însãîn a le clasifica dupã cum rãspund la cerinþe sunt paraºutiºtii, careau participat nu demult la aplicaþia „Proof of Principle“ - cel maimare exerciþiu româno – american organizat pe teritoriul þãrii noas-tre pânã acum. Paraºutarea s-a fãcut din douã aeronave C 130 -Hercules, de la aproximativ 300 de metri, ele fiind pregãtite spe-cial pentru aºa ceva. Capacitatea ºi viteza de zbor a aeronavelorsunt douã din condiþiile fundamentale ale reacþiei rapide a aces-tor trupe: aeromobilitatea.

O acþiune cu desant aeropurtat vizeazã printre altele inter-venþia într-o anumitã zonã pentru îndeplinirea unui anumit inte-res: militar, civil, de salvare, de extracþie, de prevenire a extin-derii unui conflict, de separare a forþelor aflate în beligeranþã etc.În acest sens, forþele speciale ale paraºutiºtilor au ca scop verifi-


197decembrie, 2007

carea informaþiilor, dirijarea loviturilor aeriene ºi crearea unor con-diþii pentru distrugerea centrelor vitale ale inamicului ºi deza-morsarea focarelor de crizã. Aeromobilitatea mai permite folo-sirea paraºutiºtilor pentru lovirea unor obiective vitale sau cre-area condiþiilor pentru întrebuinþarea unor forþe mai numeroase,la folosirea lor în combinaþie cu alte categorii de forþe pentru în-deplinirea anumitor misiuni. Pentru astfel de acþiuni sunt necesa-re forþe ºi mijloace diversificate, apte ºi capabile sã transmitã da-te, imagini ºi informaþii în timp real, ºi care sunt constituite dinforþe paraºutate precursoare, extinse apoi cu forþe aeropurtatepropriu-zise ºi cu structuri logistice adecvate.

Despre importanþa dotãrii tehnice adecvate a acestor cate-gorii de forþe – cele ale paraºutiºtilor – este edificator sã exempli-ficãm cã în armata SUA se pune accent continuu pe aceastã cate-gorie de forþe, existând astfel pe lângã alte unitãþi strict speciali-zate, Divizia 82 Desant Aerian, care, printre alte structuri, cu-prinde trei batalioane de paraºutiºti, instruite în mod special pen-tru acþiuni de asalt ºi cercetare în adâncime, ºi Divizia 101 De-sant Aerian, cu trei brigãzi de desant aerian transportate cu eli-copterele, care au fost gândite în special pentru intervenþii demaximã urgenþã, cum au fost cele din Golful Persic, ceea ce faceca SUA sã deþinã categoric nu numai iniþiativa, ci ºi supremaþia.

Astfel de unitãþi s-au dezvoltat ºi în Franþa, exemplu fiindDivizia 11 Paraºutiºti, cu un efectiv de 13.000 de militari ºi cu odotare tehnicã de excepþie. Cu Statul Major la Toulouse, ea secompune din: Regimentele 1 ºi 9 Vânãtori Paraºutiºti, Regimen-tul 1 Infanterie Marinã ºi Regimentul 2 Strãin Paraºutiºti (profe-sioniºti). În cadrul acestei divizii se mai aflau Regimentul 1 Hu-sari Paraºutiºti, Regimentul 14 Paraºutiºti de comandament ºisprijin, Regimentul 17 Paraºutiºti – geniu, Regimentul 35 Artile-rie Paraºutiºti. Aceastã impresionantã forþã aeropurtatã dispuneºi de o dotare logisticã pe mãsurã, care sã-i dea o putere de focºi de lovire de temut. ªi în cadrul Forþelor de Operaþii Speciale,

Nevoia de tehnicã - una dintre marile probleme ale paraºutiºtilor


printre altele intrã ºi un regiment de paraºutiºti, vestitul Regi-ment 13 Dragoni Paraºutiºti, precum ºi alte unitãþi mai mici, deasemenea paraºutate.

În Marea Britanie, celebra unitate S.A.S. (Special Air Ser-vice), care are ca misiuni cercetarea în adâncime ºi operaþiunispeciale, foloseºte ca procedeu tipic de infiltrare paraºutarea li-berã de la 8.000 de metri, cu deschiderea paraºutei la 400 - 500 demetri. Este consideratã cea mai bunã unitate de profil din lume.

Forþele terestre ruse cuprind, în momentul de faþã, aproxi-mativ 321.000 de militari, din care 191.000 recruþi. Dacã ne re-ferim la unitãþile de paraºutiºti, putem spune cã acestea se ridicãla aproximativ trei brigãzi de paraºutiºti ºi patru divizii aeropur-tate, fiecare cu câte douã sau trei regimente în compunere. Laacestea se adaugã ºapte brigãzi de forþe speciale (Spetsnaz), carese pot constitui oricând în mici unitãþi de paraºutiºti cu misiuni decercetare ºi diversiune. Dotarea lor, deºi pentru un observator ne-avizat ar pãrea ca fiind impresionantã, este în relitate într-o foartemicã mãsurã comparabilã cu standardele þãrilor din vestul Europei.

De astfel de forþe dispun Italia, Germania, Norvegia,Spania, Noua Zeelandã, precum ºi multe alte þãri care ºi-au datseama de capacitãþile ºi valoarea acestei categorii de forþe, cate-gorie care a schimbat fizionomia rãzboiului, introducând în bãtã-lie loviturile precise, la foarte mare distanþã, fãcând inoperantestructurile greoaie existente pânã de curând. Concepþia actualãprivind separarea ºi fragmentarea eºaloanelor, lovirea precisã amijloacelor de foc ºi a capacitãþilor logistice ale adversarului aupermis înlocuirea masivitãþii forþelor cu supleþea loviturilor greude anticipat ºi contracarat în timp ºi spaþiu, în final a mijloacelorde ducere a rãzboiului.

Dotãrile tehnice de care ar trebui sã beneficieze paraºutis-tul din „cel de-al treilea val“ ºi în viitorul foarte apropiat din „alpatrulea val“ sunt mai multe ºi trebuie sã se înþeleagã faptul cãnoi nu ne dorim aceste dotãri doar ca imagine, ci ca o completare


199decembrie, 2007

a nevoilor noastre izvorâte din credinþa în neam ºi þarã: de a fi câtmai utili în cazul când PATRIA ne-o va cere ºi cãreia i-am juratcredinþã.

Ne-am dori, aºadar, aparaturã G.P.S., necesarã atât în timpulpilotãrii paraºutei, cât ºi pentru orientarea rapidã în teren, dupãaterizare. Cu un astfel de aparat, poate fi aplicatã pe deplin sur-prinderea ºi libertatea de acþiune, atunci când este cazul.

Pornind de la premisa cã acest rãzboinic temerar nu îºi pe-trece viaþa numai în salturi, menþionez faptul cã în acelaºi timp,el trebuie sã fie un bun trãgãtor cu armamentul din dotare, un desã-vârºit conoscãtor al tehnicilor de luptã diverse; în concluzie, sãfie un luptãtor desãvârºit.

Paraºutistului i-ar mai fi necesar câte un altimetru perfor-mant cu avertizare sonorã la cascã, care pe lângã cel de la mânã,i-ar da o mai mare siguranþã în timpul salturilor, fie cã sunt deantrenament sau de luptã.

Strict necesare sunt ºi aparatele de vedere pe timp de noap-te care, cu o þinutã de camuflaj adecvatã zonei de acþiune, spo-resc randamentul misiunii.

Paraºutistul armatei române, atunci când îndeplineºte mi-siuni de recunoaºtere sau de informare, trebuie sã fie dotat ºi cuo tehnicã de transmisiuni de ultimã generaþie, fiabilã, uºoarã, cubãtaie mare, autodistructibilã la nevoie.

De o foarte mare importanþã în condiþiile rãzboiului asime-tric sunt laserele de mare precizie pentru vizualizarea/marcareaþintelor pentru aviaþie în cadrul misiunilor de recunoaºtere.

Presupunând cã vom fi ºi noi pregãtiþi în curând în dome-niul explozibililor – întrucât în cadrul misiunilor este foarte pro-babil sã intervii asupra unor obiective terestre sau maritime (de-pozite de armament, hangare, tuneluri strategice, viaducte, bara-je sau diguri) prin care forþele inamice ar putea aflui, ar trebuideci, ca pe lângã pregãtirea de specialitate, sã fim ºi dotaþi cu ceeste mai nou în domeniu.



Robotica teleghidatã ar completa tehnica pe care ne-amdori-o. Nu ar fi rãu sã ºtim câte ceva ºi despre comportamentulºi puterea de foc a unor arme din dotarea unor forþe similare; mãrefer aici la pistoalele mitralierã M16, M4A1, la puºtile cu lunetãMauser, la pistoalele Sig Sauer sau Glock, mortiere sau lansatoa-re de grenade reactive.

Despre importanþa dotãrii cu tehnicã a unitãþilor de para-ºutiºti, în contextul actual, dau ca exemplu unitatea „SayeretTzanhanim“, o forþã de comando ce aparþine Brigãzii de Paraºu-tiºti a armatei israeliene, capabilã sã poarte ºi sã execute misiuniaeropurtate de genul celei când a neutralizat miliþiile pro-iranie-ne din jurul oraºului Maidun. Bilanþul vorbeºte de la sine: un ofi-þer ºi doi subofiþeri ca pierderi ºi peste 50 de teroriºti uciºi.

Dacã dotarea noastrã tehnicã ar fi la nivelul amintit aici,cel care va fi mulþumit pe deplin de noi, de munca, sacrificiul ºicutezanþa noastrã, va fi poporul român, în slujba cãruia suntem,alãturi de confraþii noºtri într-ale armelor din celelalte categoriide forþe.

Nu este deloc greºit dacã aº spune cã paraºutistul îmbinãîn el dorinþa de înalt, precum ºi aceea de a reveni printre ai sãi,fiecare salt fiind o nouã provocare pentru el în a se autodepãºi,de a ieºi iar ºi iar învingãtor în lupta cu înaltul ºi cu inamicul.Acolo sus „sunt numai eu, împreunã cu Dumnezeu“ - spune para-ºutistul celor care-l aºteptã la revenire sau acasã. Dar deºi acþiu-nea este individualã la început, acþiunea temerarã a lui îl face sãse simtã strâns legat de camarazii care, în acelaºi fel, sfideazãceea ce pentru unii pare imposibil.

„Paraºutismul comprimã în câteva secunde sentimente demaximã concentrare, tensiune ºi dorinþa de a abandona; el cere ocontinuã ºi necondiþionatã pregãtire pentru a-þi risca viaþa“ – spu-nea generalul-locotenent Bruno Bauer. De aceea paraºutiºtii, catrupe de elitã, au întrunit întotdeauna caracteristici morale ºi fi-zice desãvârºite, precum: devotament, entuziasm, perseverenþã,


201decembrie, 2007

mândria apartenenþei la o specialitate de excepþie, pregãtire com-pletã în orice moment pentru sacrificiul suprem. Ei sunt infante-riºti remarcabili, dar ºi luptãtori de gherilã cu un moral greu dedoborât. Îndrãzneala, dorinþa de aventurã, credinþa în propriileforþe ºi încrederea în camarazi, convingerea cã orice misiune,indiferent de riscuri, poate fi îndeplinitã, îi permit paraºutistuluisã-ºi domine în permanenþã teama ºi sã fie mândru cã este unluptãtor de elitã, polivalent, precum ºi sã aibã aºa cum uneori seinterpreteazã... o „superioritate de armã“.

ªi, ca orice profesionist care are în grijã ºi o familie, la unmoment dat se întreabã: care este viitorul meu?

Ei bine, afirm cu argumente cã viitorul lui se vede din ceîn ce mai clar. Asta pentru cã s-ar putea ca foarte curând sã-lputem vedea într-o primã fazã doar cu luneta sau telescopul.Atât de mult se va îndepãrta de Pãmânt. Deocamdatã, a apãrutideea practicãrii paraºutismului ca un sport extrem: de pe o ra-chetã de la 36.000 metri înãlþime. Este o idee foarte recentã ºicea mai revoluþionarã de pânã acum în ceea ce priveºte viitorulparaºutistului. Ea are toate ºansele sã fie pusã în practicã chiarîn urmãtorii doi ani. Paraºutiºtii se vor lansa de pe un fel de ra-chete cu ajutorul unor minimotoare cu reacþie pânã la altitudineaoptimã, unde îºi vor putea deschide paraºuta pentru a ajunge îna-poi pe Terra. Iniþial, testele vor începe de la 1.500 metri altitudi-ne ºi vor ajunge, treptat, pânã la cei 36.000 metri. Acest proiectexistã de câþiva ani ºi în planurile NASA, care se gândeºte laacest sistem pentru salvarea astronauþilor aflaþi în situaþii deurgenþã.


203decembrie, 2007

Soldatul viitorului – o perspectiv` a cercet`riimilitare române[ti

M isiunile forþelor terestre, stabilite potrivit reglemen-tãrilor în vigoare, evidenþiazã diversitatea ºi caracte-

rul complex al acestora, precum ºi necesitatea flexibilizãrii struc-turilor organizatorice, dotãrii cu tehnicã ºi echipamente militareperformante, armonizate NATO. În acest scop, armata Românieiare în vedere dezvoltarea în viitor a unui sistem-soldat, denumitºi soldatul viitorului, care va constitui noua generaþie de soldaþitereºtri, adaptaþi noilor condiþii de ducere a rãzboiului (rãzboi ba-zat pe reþea, acþiuni în mediu urban, lupta împotriva terorismu-lui).

Posibilitãþile tehnologice actuale, miniaturizarea electro-nicii ºi dezvoltarea materialelor ºi a echipamentelor de protecþieoferã noi posibilitãþi în domeniul atingerii acestor deziderate înechiparea soldatului de astãzi.

MAIOR DR.ING.TIBERIUS TOMOIAGÃ


O tezã principalã a programelor destinate dezvoltãrii unuisistem-soldat este aceea cã soldatul nu opereazã de unul singur,ci face parte dintr-o echipã ce trebuie sã îndeplineascã o misiuneîntr-un anumit mediu. Astfel, echipa ºi mediul sunt doi factoriimportanþi de care trebuie þinut cont în sporirea eficacitãþii siste-melor ce echipeazã soldaþii viitorului.

Interacþiunea cu echipa ºi cu mediul înconjurãtor înseam-nã, de asemenea, cã soldatul trebuie sã facã faþã ºi volumului ridi-cat de informaþie, pe care trebuie sã o prelucreze dar ºi sã o trans-mitã în timp real trupelor de susþinere.

Un astfel de sistem reprezintã un complex de echipamen-te, aflate în strânsã interdependenþã, care are menirea de a asigu-ra luptãtorului/soldatului supravieþuirea ºi lupta în faþa amenin-þãrilor diverse din partea unui posibil inamic, a unor sisteme dearme din ce în ce mai eficiente ºi, totodatã, asigurarea accesuluila spaþiul de luptã integrat, propriu, în vederea obþinerii ºi trans-miterii informaþiilor în timp real.

Sistemul-soldat trebuie sã asigure:a) mijloacele necesare prin care sã se rãspundã cu oportu-

nitate la urmãtoarele întrebãri:• unde mã gãsesc eu (luptãtorul) acum?• unde se gãsesc forþele amice/aliate?• unde se gãseºte inamicul?• care este misiunea mea?• care este situaþia curentã?• de unde pot primi ajutor?b) capabilitãþile operaþionale necesare pentru:• integrarea în cadrul sistemului de comandã ºi control;• realizarea efectului letal faþã de forþele ºi mijloacele ina-

micului;• asigurarea posibilitãþii de orientare în spaþiul de luptã;• asigurarea mobilitãþii în zona de luptã;• asigurarea capacitãþii de a supravieþui;


205decembrie, 2007

• susþinerea reciprocã a luptãtorilor echipei sau subunitãþiifaþã de factorii distructivi ai zonei de operaþii militare ºi nemili-tare de micã, medie ºi mare intensitate.

În prezent, interesul pentru realizarea unui astfel de sol-dat-sistem este în creºtere ºi la noi în þarã, fiind manifestat atâtdin partea armatei, cât ºi din partea industriei de profil autohtoneºi strãine.

Pentru sprijinirea acestui proces, Departamentul Arma-mente, prin Agenþia de Cercetare pentru Tehnicã ºi TehnologiiMilitare (ACTTM), a dezvoltat ºi dezvoltã în continuare o seriede proiecte de cercetare-dezvoltare, finanþate atât din bugetulMAp, cât ºi din bugetul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, încadrul diverselor programe de cercetare, cum ar fi: ORIZONT,RELANSIN, SECURITATE, AEROSPAÞIAL etc.

De asemenea, trebuie menþionat cã specialiºti din cadrulACTTM sunt implicaþi activ în diverse grupuri de lucru ale Agen-þiei de Cercetare ºi Tehnologii (Research and Technologies Agency- RTA) a NATO pe tema interoperabilitãþii sistemelor-soldat,protecþiei balistice ºi camuflajului. Experienþa ºi activitatea aces-tora constituie o sursã deosebitã de informaþii actuale, privind nunumai performanþele ºi caracteristicile acestor sisteme (informa-þii care se mai prezintã pe la expoziþii ºi prezentãri), dar ºi pro-blemele ºi punctele slabe ale acestora.

În domeniul tehnologiilor „soldatului viitorului“, aºa cummai sunt numite sistemele–soldat moderne, ACTTM a executat oserie de proiecte de cercetare, în colaborare cu diverºi parteneridin economia naþionalã, privind dezvoltarea unor echipamentedin domeniul sistemelor de ochire ºi a echipamentelor opto-elec-tronice de vedere pe timp de noapte, protecþiei balistice, siste-melor C4I, sistemelor de navigaþie terestrã.

Totuºi, cea mai importantã realizare a ACTTM în acestdomeniu o constituie realizarea unui demonstrator tehnologic alunui astfel de sistem, în urma finalizãrii proiectului prioritar „Sol-

Soldatul viitorului - o perspectivã a cercetãrii militare româneºti


datul viitorului“. Acesta este sistemul integrat în contextul inter-operabilitãþii NATO – „WOTAN“, finanþat în cadrul programu-lui RELANSIN.

La baza dezvoltãrii conceptului ºi realizãrii acestui de-monstrator au stat ºi o serie de studii efectuate asupra sistemelordezvoltate de diverse þãri, cu programe mai avansate: LandWarrior (SUA), Felin (Franþa), IdZ (Germania), Soldato Futuro(Italia), FIST (Anglia), Clothe the Soldier (Canada), LAND 125(Australia).

Ca rezultate notabile ale acestui proiect se pot menþiona:• dezvoltarea unui concept flexibil, modular, comparabil

ca nivel tehnologic ºi interoperabil cu sistemele similare din altestate;

• realizarea ºi testarea unui model experimental, care acondus la ajustarea conceptului;

• realizarea unui demonstrator tehnologic funcþional, careva sta la baza dezvoltãrilor ulterioare ale conceptului ce va fi im-plementat SLIA.

Conceptual, sistemul definit în cadrul acestui proiect are ocompunere modularã, flexibilã, adaptabilã, organizatã pe subsis-teme:

• subsistemul armament;• subsistemul cascã integratã;• subsistemul computer - radio;• subsistemul echipament modular uºor pentru protecþie ºi

transport;• subsistemul software.Trebuie menþionat cã acest demonstrator va constitui

punctul de plecare la dezvoltarea sistemului-soldat ce va intra îndotarea armatei române.

O altã cerinþã de bazã a unui astfel de sistem-soldat o con-stituie existenþa unui sistem de antrenament performant, care sã


207decembrie, 2007

asigure instruirea soldatului în condiþii cât mai apropiate de con-diþiile reale de ducere a luptei, reducând în acelaºi timp riscurile.

Antrenamentul cel mai dificil este acela pentru operaþiunimilitare în mediu urban (MOUT). Acesta este în prezent limitatla exerciþii reale la scarã micã, în poligoane limitate ca detaliiurbane. Pe timpul recentelor conflicte din Asia de Sud-Vest, sol-daþii s-au mai antrenat în medii urbane organizate în containere.

Antrenamentul în condiþii cât mai reale este esenþial pen-tru operaþiunile în medii urbane. Totuºi, poligoanele cu detaliiurbane au anumite limitãri care constrâng eficienþa antrenamen-tului. Utilizarea limitatã a explozivilor ºi a muniþiei reale, dato-ritã mãsurilor de securitate, precum ºi costurile reconstrucþiei de-taliilor din poligon s-au dovedit a fi elemente restrictive, care li-miteazã nu numai antrenamentul în sine, ci ºi analiza ulterioarãa misiunii. Soldaþii pot memora uºor detaliile din poligon, elimi-nându-se astfel elementul de noutate oferit de un teren necunos-cut.

O variantã de sistem de antrenament o constituie sisteme-le de simulare bazate pe realitatea virtualã. Aceste sisteme potasigura un antrenament eficient al soldatului din forþele terestre,chiar dacã acesta nu are frecvent ocazia de a participa la misiunide antrenament cu un grad mare de complexitate. În plus, aces-te sisteme pot constitui un instrument extrem de eficient în anali-za misiunilor, oferind astfel o pregãtire corespunzãtoare duceriimisiunilor în diverse tipuri de teren.

O serie de armate înzestrate cu tehnologii avansate, în spe-cial SUA, au identificat „sistemele de antrenament integrate înechipamentele din înzestrare – embeded training systems“ ca fiindcele mai performante ºi mai realiste sisteme de antrenament, nuatât datoritã scenariilor, cât faptului cã soldatul se antreneazã cuaceleaºi echipamente cu care va participa ºi la operaþiunile reale.

Unul din obiectivele majore ale Agenþiei de Cercetarepentru Tehnicã ºi Tehnologii Militare este de a studia, testa ºi



implementa cele mai noi soluþii ºi cele mai avansate tehnologiiîn tehnica militarã aflatã în înzestrarea Armatei Române. Înaceastã categorie intrã ºi simulatorul de câmp de luptã virtualpentru antrenamentul soldatului terestru pe care ACTTM îl dez-voltã ºi doreºte sã-l implementeze în sistemul de antrenare al mi-litarilor.

În acest scop, ACTTM a efectuat o serie de studii ºi anali-ze aprofundate asupra variatelor soluþii implementate de diversearmate ale lumii ºi a echipamentelor de ultimã orã disponibile pepiaþã. În urma acestor studii a rezultat cã una din variantele celemai avansate ºi care oferã un mare potenþial privind dezvoltãrileviitoare este cea oferitã de Quantum3D Inc. din SUA.

ACTTM a achiziþionat suportul hardware furnizat de aceas-tã firmã în scopul testãrii–evaluãrii acestuia ºi dezvoltãrii unuisistem de antrenament bazat pe realitatea virtualã de ultimã ge-neraþie, mediul virtual de antrenament urmând sã fie dezvoltatulterior cu sprijinul Quantum3D.

Aceastã soluþie este implementatã experimental în armataSUA, iar în Europa, conform declaraþiilor Quantum3D, doarRomânia ºi Suedia au achiziþionat câte un sistem în scopul tes-tãrii ºi evaluãrii. Accesul la acest sistem este restricþionat ºi achi-ziþia lui se face numai pe bazã de licenþã de export acordatã deguvernul SUA.

Acest sistem are un mare avantaj, ºi anume este bazat peCOTS, oferind avantajul unui cost redus al mentenanþei ºi al îm-bunãtãþirii performanþelor tehnice. De asemenea, structura sa mo-dularã conþine o serie de module similare cu cele din compu-nerea soldatului-sistem al viitorului.

Integrarea echipamentelor din compunerea simulatoruluiîn mediul virtual de antrenament se face prin intermediul unuiSDK. Acesta permite programarea tuturor senzorilor în medii deprogramare vizuale ca .Net, Visual C++, Visual # etc. De aseme-nea, permite interfaþarea senzorilor cu jocurile achiziþionate direct


209decembrie, 2007

de pe piaþã, fãrã a mai fi nevoie de alte costuri suplimentare ne-cesare modificãrii acestora de cãtre producãtor. Toate miºcãrilecapului, armei, corpului vor fi sincronizate cu mediul virtual,astfel încât soldatul sã poatã executa activitãþi specifice misiunii,cât mai apropiate de cele reale.

Deplasarea în mediul virtual se face cu ajutorul joystick-ului fixat pe armã. De asemenea, mai pot fi sincronizate activi-tãþi cum ar fi schimbarea încãrcãtorului armei.

Simulatorul fiind unul portabil, el poate fi utilizat atât îninterior, cât ºi în exterior. În exterior el poate fi utilizat cu o armãrealã cu muniþie de antrenament.

De asemenea, sunt implementate o serie de sunete speci-fice acþiunilor de luptã, similare cu cele reale.

Un alt mare avantaj al acestui tip de simulator este acelacã mai multe sisteme se pot lega în reþea, permiþând astfel antre-namentul simultan al unei întregi grupe. De fapt, acesta estepunctul forte al unui astfel de sistem, deoarece unul din elemen-tele-cheie al succesului unei misiuni este coordonarea. Acest lu-cru este ºi unul din cele mai grele elemente din antrenamentulunui soldat, deoarece în poligoanele de antrenament, mediul cre-at este limitat ºi este greu de simulat un inamic activ cu caregrupa sã interacþioneze.

De asemenea, aceste sisteme pot fi integrate în sisteme desimulare mai complexe, care implicã nu numai soldaþi debarcaþi,dar ºi blindate, aviaþie, artilerie etc., executându-se astfel simu-lãri extrem de complexe.

Deºi costurile de implementare ale unui astfel de sistemsunt destul de ridicate, acestea sunt amortizate destul de rapid;în plus, oferã avantajul unui antrenament complex, care sã adap-teze noii soldaþi la condiþiile curente de ducere a rãzboiului(rãzboi bazat pe reþea, operaþiuni în mediu urban, rãzboi împotri-va terorismului etc.).



Aceste sisteme nu exclud antrenamentele clasice, doar lecompleteazã. Însã nivelul tehnologic atins de acestea nu poatesuplini toate aspectele antrenamentului complet al unui soldat.

Tendinþele tehnologice actuale sunt de a se implementaelemente noi, care sã sporeascã realismul simulãrilor, cum ar fiforce–feedback-ul, care sã simuleze lovirea, crearea unor plat-forme care sã simuleze terenul, astfel încât sã fie inclus ºi efor-tul fizic în antrenamentul soldatului.


211decembrie, 2007

Telefonia mobil` – studii de interes

D iferite cercetãri aratã cã între 20 ºi 60% din energiaemisã de un telefon mobil este absorbitã de capul uti-

lizatorului. Procentul absorbit depinde de tipul telefonului, tipulde antenã (cele scurte care nu pot fi extinse sunt mult mai peri-culoase deoarece concentreazã energia în capul utilizatorului) ºide distanþa faþã de emiþãtorul celui mai apropiat releu de trans-misie, deoarece cu cât este mai slab semnalul de la releul detransmisie, cu atât puterea telefonului va creºte pentru a menþinelegãtura cu reþeaua. Telefoanele mobile pot încãlzi, cu adevãrat,structuri ale creierului. Acest fapt a fost admis în martie 1997într-un raport al guvernului australian: „Expunerea fiinþelor uma-ne la radiaþie de RF este mai mare în cazul telefoanelor mobiledatoritã modului de utilizare, cu antena de emisie a telefonuluiaproape de cap. Existã dovezi cã pot apãrea concentraþii locale de

MAIOR DR. GABRIEL ACHIMMAIOR DR. DANIEL MOªTEANU


energie ca urmare a reflexiilor interne“. Pe lângã antenã, în cazultelefoanelor mobile se emit, de asemenea, ºi microunde datoritãunei ecranãri neadecvate în carcasã. Datoritã acestui fapt, multetelefoane au emisii detectabile la baza telefonului, unde se cu-pleazã firul cãºtii, transmiþând microundele prin ea. Dimensiu-nea acestei probleme depinde foarte mult de tipul de telefon folosit.

Folosirea ºoarecilor ºi ºobolanilor pentru cercetãri de labo-rator a fost de mult timp acceptatã pentru evaluarea efectelorunor substanþe chimice posibil toxice asupra oamenilor. Aceastaa fost, de asemenea, principala metodã în tentativa de a determi-na efecte adverse ale expunerii la radiaþii în domeniul microun-delor, similare cu cele emise de telefoanele mobile. O parte a re-zultatelor acestor cercetãri le exemplificãm în rândurile ce ur-meazã.

A. O echipã de oameni de ºtiinþã australieni a executatstudii pe 200 de ºoareci predispuºi la limfom, folosindu-i dreptdetectoare ultrasensibile pentru posibila inducere a cancerului decãtre microundele de joasã frecvenþã ºi putere micã. Astfel, ju-mãtate din ei au fost expuºi la radiaþie în impulsuri de la telefoa-ne digitale, jumãtate nu. Acest studiu a relevat o dublare semni-ficativã a ratelor de îmbolnãvire de cancer la grupul expus. ªoa-recii au fost expuºi la microunde în impulsuri tip GSM la o den-sitate de putere aproximativ egalã cu cea a unui telefon celularcare transmite timp de 30 min. în fiecare zi.

B. Studiind posibilele efecte ale radiaþiei telefoanelor mo-bile asupra funcþiei memoriei pe termen lung, cercetãtorii ameri-cani au efectuat în 1999 o serie de experimente pe 100 de ºobo-lani. S-a umplut o cuvã mare cu o apã lãptoasã ºi s-au pus ºobo-lanii sã înoate ºase curse, în timpul cãrora ei au învãþat sã gã-seascã platformele de siguranþã plasate chiar sub nivelul apei, ºiprin urmare ascunse vederii. S-a constatat cã ºobolanii expuºi latrenuri de microunde de nivel coborât au uitat repede amplasareaplatformelor de siguranþã, în timp ce ºobolanii de control ne-ex-


213decembrie, 2007

puºi au reþinut aceste amintiri spaþiale importante. Concluzia afost cã memoria pe termen lung a tuturor ºobolanilor „expuºi“ afost afectatã. Într-un alt studiu efectuat de aceiaºi cercetãtori laînceputul anului 1994, privind efectele expunerii la microundeasupra memoriei pe termen scurt ºi capacitatea ºobolanilor de astrãbate un labirint, s-a constatat un efect similar.

C. Tot cercetãtorii americani au publicat patru studii pri-vind deteriorarea ADN-ului în urma expunerii la microunde. Eiau observat deteriorarea ADN-ului celulelor creierului ºobolani-lor vii, dupã numai douã ore de expunere la un nivel relativ scãzutde microunde. Frecvenþele folosite de oamenii de ºtiinþã au fostsuperioare celor ale telefoanelor celulare, dar apropiate de celeale telefoanelor mobile PCN, mult folosite de adolescenþii dinAmerica ºi Europa ºi s-a constatat cã cea mai scãzutã intensitatea undelor de radiofrecvenþã la care lanþul ADN se fisureazã esteîn domeniul de expunere al telefoanelor mobile.

D. Cercetãtorii suedezi au efectuat în 1999 experimenteasupra posibilelor efecte ale radiaþiei telefoanelor mobile asuprabarierei hematoencefalice, un filtru biologic care izoleazã creie-rul ºi sistemul nervos central de substanþele din sânge, substanþece ar putea afecta memoria ºi funcþiile de prelucrare a datelor decãtre creier. Cercetãtorii au folosit ºobolani ce au fost expuºi lamicrounde care simulau emisiile telefoanelor mobile. Dupã douãminute de expunere, bariera hematoencefalicã s-a deschis, per-miþând pãtrunderea în creier a proteinelor. Chiar ºi când micro-undele nu au fost destul de puternice pentru a încãlzi capetele ºo-bolanilor, acest efect a fost detectat. Cercetãtorii au constatatbreºe ale barierei hemato-encefalice chiar dupã o scurtã expune-re la radiaþii cu acelaºi nivel ca cel al telefoanelor mobile. Pro-teinele sunt o componentã obiºnuitã a sângelui, dar pot producedeteriorarea celulelor nervoase dacã reuºesc sã intre în creier.

E. Cercetãri similare efectuate de cercetãtori germani aurelevat cã microundele la frecvenþa de 1,8 GHz cresc semnifica-

Telefonia mobilã - studii de interes


tiv permeabilitatea barierei hemato-encefalice la zahãr în celu-lele creierului ºobolanilor în vitro.

F. Într-o lucrare intitulatã „Posibilitatea unei interacþiuniîntre diferitele clase de medicamente prescrise ºi câmpurile deRF de la telefoanele mobile“, oamenii de ºtiinþã canadieni auavertizat cã radiaþia de RF în domeniul microundelor poate creº-te permeabilitatea barierei hemato-encefalice ºi poate modulaacþiunea unor medicamente psihoactive.

Câteva studii de interes privind expunereaoamenilor

A. Cercetãtorii ruºi, într-un studiu recent efectuat, au con-statat o stimulare directã a cortexului ca urmare a expunerii laradiaþia emisã de telefoanele mobile. Într-o serie de experimenteefectuate pe 24 de voluntari ºi folosind o expunere tip telefoncelular, ei au constatat evidenþa unor schimbãri funcþionale alecreierului, care au continuat ºi dupã ce expunerea a încetat.

B. Altã cercetare rusã care examineazã influenþa radiaþieiîn domeniul microundelor asupra sistemului nervos central ºisistemului cardiovascular, cât ºi schimbãrile de temperaturã încapul utilizatorilor de telefoane mobile a relevat cã radiaþiile deultra înaltã frecvenþã (microundele) induc schimbãri semnifica-tive ale temperaturii locale ºi ale parametrilor fiziologici ai sis-temului nervos central ºi ai sistemului cardiovascular.

C. Într-un studiu al cercetãtorilor britanici, în urma teste-lor efectuate pe 35 de voluntari expuºi la microunde continue ºiîn impulsuri, s-a constatat cã radiaþia telefoanelor celulare pro-duce timpi de reacþie mai rapizi. S-au constatat efecte chiar ºi laun nivel scãzut al microundelor, printre care ºi o creºtere a fluxu-lui sanguin.

D. Cercetãtorii elveþieni de la un laborator de studiu alsomnului au publicat în „Neuro Report“ o lucrare de cercetare


215decembrie, 2007

care sugereazã cã utilizarea telefoanelor mobile chiar înainte deculcare poate perturba EEG-ul (traseu electroencefalografic) tipicpentru perioada de somn. Cercetãtorii au constatat cã prin expu-nerea subiecþilor timp de 30 min. la radiaþia unui telefon mobildigital (GSM), înainte sã adoarmã, acestora le este schimbatã ac-tivitatea EEG dupã instalarea stãrii de somn, în comparaþie cusubiecþii de control neexpuºi. Concluzia a fost: „Literatura dispo-nibilã în prezent sugereazã cã unele aspecte ale funcþiei cogni-tive ºi unele mãsurãtori directe ale fiziologiei creierului pot fiafectate de expunerea la câmpuri electromagnetice de tipul celoremise de telefoanele celulare“.

E. Dr. Bruce Hocking, fost înalt funcþionar pe probleme demedicinã la „Telstra“, a examinat 40 de utilizatori de telefoanemobile care acuzau senzaþii neplãcute, ca arsuri sau dureri decap mai ales în zona occipitalã, temporalã ºi auricularã. Simp-tomele apar de obicei la câteva minute dupã începerea unei con-vorbiri, dar pot apãrea ºi mai târziu, în timpul zilei. De obiceiaceste simptome dispar cam dupã o orã de la încheierea convor-birii, dar pot persista pânã seara. Simptomele nu apãreau în ca-zul unui telefon normal ºi erau diferite de durerile de cap obiº-nuite. Au existat câteva rapoarte sugestive despre efectele intra-craniene. Trei subiecþi au raportat simptome asociate cu portultelefoanelor mobile la centurã. Dr.Hocking a concluzionat:„Simptome craniene ºi altele diverse pot apãrea asociate cu uti-lizarea telefonului mobil. Atât doctorii cât ºi utilizatorii ar trebuisã fie conºtienþi de acest lucru“.

F. Un studiu efectuat pe militari în Polonia, timp de 20 deani, a stabilit cea mai puternicã legãturã între telefoanele mobileºi cancer. Cercetãri efectuate de oamenii de ºtiinþã polonezi aupus în evidenþã o ratã înaltã a mortalitãþii cancerigene la soldaþiiexpuºi la radiaþii în domeniul microundelor, la nivelurile compa-rabile cu cele emise de telefoanele mobile în funcþiune. Se crede cãacesta este primul studiu semnificativ care aratã o legãturã între



oameni, radiaþia în domeniul microundelor ºi cancer. Echipa astudiat înregistrãrile medicale ale militarilor care au fost expuºila radiaþii între 1970 ºi 1990, iar apoi a comparat dosarele lormedicale ºi ratele mortalitãþii cu cele ale unui grup de soldaþicare nu au fost expuºi. Cercetãtorii au constatat cã cei expuºi, înprincipal prin utilizarea echipamentelor militare, aveau o maimare probabilitate de îmbolnãvire de cancer. Pentru ei exista omai mare probabilitate de a se îmbolnãvi de diverse tipuri decancer cu 10 ani mai devreme, decât cei care nu au fost expuºi.În grupul expus au existat rate mai mari ale mortalitãþii de can-cer de piele, la creier, al sângelui, al sistemului digestiv ºi lim-fatic. Concluziile lucrãrii din Polonia sunt: „Dupã câte ºtim,datele prezintã pentru prima datã un indiciu cã existã o legãturãîntre riscul îmbolnãvirii de cancer ºi expunerea la câmpuri deradiaþii în domeniul microundelor“. Dr.Neil Cherry de la Univer-sitatea Lincoln din Noua Zeelandã a constatat cã, în funcþie demodelul de telefon folosit, expunerile în zona capului pot depãºiexpunerea maximã menþionatã în studiul polonez.

G. Cercetãtorii de la Universitatea Essen din Germania auconstatat cã utilizarea telefonului mobil poate fi asociatã cu can-cerul la ochi. Cercetãtorii au efectuat un studiu intraspitalicesc almelanomului uveal ºi al expunerilor ocupaþionale la diferite sur-se de radiaþii electromagnetice. Ei au intervievat un total de 118bãrbaþi ºi femei cu melanom al globului ocular ºi 475 de subiecþigrupaþi pe sex, vârstã ºi loc. S-a constatat un risc semnificativmai mare la utilizatorii dispozitivelor de transmisie în domeniulRF/ microundelor, cum sunt radioreceptoarele ºi telefoanele mo-bile. Alte surse de radiaþie electromagneticã, cum sunt liniile deînaltã tensiune, maºinile electrice, mediile electrice complexe, echi-pamentele video ºi radar nu au fost asociate cu cancerul la ochi.

Bibliografie: 1. M.Badic, M.J.Marinescu, The Measurement of Internal

Inductance of Conductors versus Frequency, Proceedings of


217decembrie, 2007

ICEAA 99. International Conference on Electromagnetics inAdvanced Applications, Torino, Italy, 1999.

2. M.Badic, M.J.Marinescu, On the Complete Theory ofCoaxial Tem Cells, Proceedings of 2000 IEEE InternationalSymposium On Electromagnetic Compatibility, 2000,Washington, DC, USA.

3. M.Badic, M.J.Marinescu, Cross Field Characterizationof Dipole Radiation in Fresnel Zone, EUROEM 2000 - EuroElectromagnetics, 2000, Edinburg, UK.

4. M.Badic, M.J.Marinescu, A New Method for SchelkunoffIsomorphism Verification, 2001 IEEE EMC Symposium,International Rendez-Vous, Montreal, Canada, 2001.

5. D.Maisch, Journal of Australian College of Nutritional& Environment Medicine, Vol.20, No.1, 2001.


219decembrie, 2007

Ma[ina de lupt` a infanteriei MLI-84M„JDERUL“

A naliza ºi evaluarea fizionomiei spaþiului de luptã in-tegrat, a tendinþelor conturate pe plan mondial în ceea

ce priveºte înzestrarea armatelor moderne, precum ºi statutul demembru NATO, impun necesitatea dotãrii marilor unitãþi ºi a uni-tãþilor de infanterie cu tehnicã de luptã modernã, performantã,care sã asigure:

• putere de foc sporitã;• mobilitate, capacitate de manevrã ºi capacitate de trece-

re comparabile cu ale produselor similare din armatele NATO;• posibilitatea ducerii luptei în orice condiþii de timp, ano-

timp, inclusiv în medii CBRN;• protecþie împotriva focului inamicului sau a cercetãrii

acestuia, prin mijloace active ºi pasive;• interoperabilitate cu tehnica similarã din armatele aliate.

LOCOTENENT-COLONEL ING. EUGEN TAMBA


Maºina de luptã a infanteriei MLI-84M „Jderul” a apãrutîntr-un moment în care, la nivelul forþelor terestre, era afirmatãcu pregnanþã nevoia de modernizare a acestei categorii de forþe,în contextul general de modernizare al armatei române.

A fost o provocare, cãreia specialiºtii români i-au fãcut fa-þã cu succes. În urma unor colaborãri cu firme de prestigiu dinAnglia, SUA, Franþa, Elveþia, Israel, s-a proiectat ºi realizat omaºinã de luptã modernã, performantã, la standarde NATO.

Este o maºinã de luptã pe ºenile, destinatã sã asigure pro-tecþia, transportul ºi ducerea luptei de cãtre grupa de infanterieîmpotriva personalului, a blindatelor uºoare ºi a tancurilor, a de-santului paraºutat ºi a þintelor aeriene la micã înãlþime, folosindarmamentul instalat pe maºinã, precum ºi armamentul indivi-dual al grupei.

MLI-84M „Jderul” permite operarea în medii cu tempera-turi cuprinse între -400 C ºi + 500 C, în orice tip de teren, începândcu zonele de litoral, pânã la altitudini de 2.000 m. Pricipalele ca-racteristici tehnico-tactice sunt:

1. CARACTERISTICI STATICE


Masa maºinii completechipatã de luptã, [t]

17,6

Lungime, [mm] 7.320

Lãþime, [mm] 3.300

Înãlþime, [mm] 2.942

Ecartament, [mm] 2.730

Garda la sol, [mm] 400

2. CARACTERISTICI DINAMICE

3. ARMAMENT3.1 Tun

221decembrie, 2007

Maºina de luptã a infanteriei MLI-84M "JDERUL"

Putere specificã, [kw/t (CP/t)] 17,2 (23,4)

Vitezã maximã pe ºosea, [km/h] 65

Vitezã medie în teren, [km/h] 30

Pantã maximã, [grade]:

- longitudinalã 32

- transversalã 25

Lãþimea ºanþului traversal, [m] 2,7

Înãlþimea banchetei, [m] 0,9

Adâncimea vadului, [m] max. 1,2

Spaþiul de frânare la viteza de 30 km/h, [m] 15Raza minimã de viraj faþã de axa

longitudinalã a maºinii, [m]2,2

Marcã KBA-B07 AA Oerlikon

Tipcu þeavã ghintuitã ºi încãrcare

automatã

Principiu de funcþionareprin împrumut de gaze cu sistem

dublu de alimentareCalibru, [mm] 25

Bãtaie eficace [m] 4000Cadenþã de tragere,

[lov/min]600

Vitezã la gura þevii depen-dentã de proiectil, [m/s]

1.100÷1.335

Nr. de ghinturi 18


3.2 Mitralierã jumelatã


loviturã TP-T cuproiectil lestat-trasor,

[tip]PMB-052

loviturã TPDS-T cuproiectil lestat per-forant cu elementedetaºabile-trasor,

[tip]

PMB-072

loviturã FAPDS-T cuproiectil perforant cu

elemente detaºabile-trasor,

[tip]

PMB-091

loviturã APFDS-T,cu proiectil perforant

subcalibru cu elemente detaºabilestabilizat aerodina-

mic-trasor, [tip]

PMB-090

Mun

iþie

Tip PKT

Calibru, [mm] 7,62

Distanþã maximã de tragere ochitã, [m] 2.050

Distanþã maximã de tragere, [m] 3.000

Cadenþã de tragere, [lov/min] 200-250

Câmp de tragere orizontal, [grade] n x 360

Câmp de tragere vertical, [grade] -11 ÷ + 60

223decembrie, 2007

3.3. Instalaþie de lansare rachete antitanc

4. SISTEM DE COMUNICAÞII

4.2 Telefon de bord

Ca organizare interioarã, maºina dispune de patru camere,astfel: camera de conducere ºi comandã, camera energeticã, ca-mera de luptã ºi camera desantului.

Camera de conducere ºi comandã este dispusã în parteadin faþã-stânga a carcasei blindate. Accesul mecanicului conduc-tor ºi a comandantului se face prin douã obloane cu închidereetanºã, amplasate în plafonul maºinii.


Generaþie 3+

Comanda racheteiautomatã, prin fibrã opticã

ºi camerã de luat vederi

Numãr containere, [buc] 2

Bãtaia eficace a rachetei,[m]

4000

Probabilitatea de lovire a þintei, [%]

99

Staþie radio pe UUS cu salt de frecvenþã

tip HARRISGama defrecvenþe,

[MHz]

30÷108

Staþie radio pe UStip HARRIS

1,6÷29,999

Numãr de posturi 4+1

Posibilitãþi de lucrucomandã integralã (acces de la

orice post la staþiile radio)


Agregatul energetic este constituit dintr-un propulsor die-sel de 400 CP tip CATERPILLAR C9, supraalimentat, cu sistemde injecþie HEUI (acþiune hidraulicã, controlatã electronic).

Cutia de viteze de tip mecanic cu cinci trepte formeazãîmpreunã cu motorul un ansamblu monobloc. Acesta este dispusîn camera energeticã, poziþionatã în partea din faþã–dreapta ºi de-limitatã de celelalte compartimente prin pereþi de blindaj etanºi.

Turela OWS-25R este de tip uºor, cu comandã automatã,în care se gãsesc dispuse: armamentul, ansamblul de acþionare alturelei, aparatura de vedere ºi de ochire, sistemul anticoliziune(controleazã miºcarea turelei cu scopul de a elimina riscurile delovire a vehiculului sau echipajului de cãtre ansamblul de arma-ment).

Turela este stabilizatã în plan orizontal, iar tunul amplasatpe turelã dispune de stabilizare proprie în plan vertical. Existen-þa celor douã elemente de stabilizare face posibilã executareatragerilor precise, chiar ºi din miºcare.

Instalaþia de lansare rachete antitanc tip Spike LR estedestinatã luptei împotriva blindatelor grele. Este un sistem cu omare putere de distrugere, de ultimã generaþie (3+), utilizatã înoperaþii pe timp de zi ºi de noapte. Este capabilã sã angajeze lup-ta împotriva tancurilor la distanþe cuprinse între 200 ºi 4.000 metri.

Lansarea rachetei se poate face în douã moduri: „trage ºiuitã“ (automat) sau „trage, observã ºi actualizeazã“. În primulcaz, unitatea de comandã asigurã ghidarea ºi urmãrirea precisã aþintei pe baza informaþiilor transmise de rachetã prin fibrã opti-cã. La interceptarea þintei, trãgãtorul activeazã racheta, blochea-zã sistemul de urmãrire pe þintã ºi lanseazã. Din acest moment,racheta se ghideazã în mod automat cãtre þintã, permiþând lansa-rea unei alte rachete sau schimbarea poziþiei maºinii.

În modul de lucru „trage, observã ºi actualizeazã“, ghida-rea rachetei pe traiectorie se realizeazã prin intervenþia operato-rului, în funcþie de imaginile transmise de o camerã de luat ve-


225decembrie, 2007

deri, amplasatã în capul rachetei. Imediat dupã lansare, rachetase ridicã deasupra þintei, dând trãgãtorului posibilitatea sã „va-dã” ºi sã ocheascã partea cea mai vulnerabilã.

În ambele moduri de lucru, racheta poate transmite ºi uneleinformaþii despre inamicul amplasat dupã obstacole în teren.

Ansamblul turelei delimiteazã camera de luptã.Camera desantului este dispusã în partea posterioarã a

maºinii, fiind delimitatã de pereþii laterali dreapta ºi stânga ºi deuºile din spate. Este destinatã transportului ºi ducerii luptei decãtre grupa de infanterie. În camera desantului se gãsesc: butelii-le din compunerea sistemului de stins incendii (aferente acesteicamere), unitatea de foc, unele componente ºi accesorii de comu-nicaþii, luneta de verificare a mitralierei PKT, suporþi pentru ar-mamentul individual, precum ºi douã banchete pentru desant,amplasate longitudinal.

În partea centralã a camerei desantului se gãseºte rezer-vorul principal de combustibil, iar în partea de sus a pereteluilateral-dreapta este dispusã instalaþia de filtro-ventilaþie. Plafo-nierele cu luminã difuzã asigurã iluminatul necesar lucrului îninterior. Observarea terenului este realizatã prin periscoape fixe,dotate cu sistem de încãlzire. Pentru executarea tragerilor cu ar-mamentul individual, existã ambrazuri ºi un dispozitiv de capta-re ºi evacuare în atmosferã a gazelor rezultate.

În uºile din spate sunt dispuse rezervoarele suplimentarede combustibil.

Dispunerea uºilor de acces în partea posterioarã a maºiniioferã posibilitatea îmbarcãrii/debarcãrii grupei, chiar ºi din miº-care.

La bordul maºinii se gãsesc urmãtoarele instalaþii de pro-tecþie:

• instalaþia de protecþie antiatomicã ºi antichimicã; • sistemul automat de avertizare ºi reacþie la iluminarea

laser/reperarea radar;



• instalaþia automatã de protecþie împotriva incendiilor(cu HALON);

• instalaþia de climatizare; • instalaþia de filtro-ventilaþie;• instalaþia de fumizare (termicã ºi cu grenade fumigene);• instalaþia de evacuare a apei pãtrunse accidental în car-

casa blindatã.Deplasarea în condiþii de vizibilitate redusã, dupã azimut,

este asiguratã de cãtre un girodirecþional.Pentru a valorifica la maximum capacitatea sistemului de

comunicaþii de tip Harris de a efectua ºi transmisii de date, sis-temul informatic de pe maºina de luptã are implementatã aplica-þia „CDNS” (Command Data Network System). Principalele fa-cilitãþi oferite de aplicaþia informaticã constau în:

• reprezentarea hãrþii în format Gauss ºi Mercator;• prezentarea situaþiei tactice în timp real;• redactarea ºi transmiterea de overlay-uri;• servicii de mesagerie formatatã, constând în posibili-

tatea redactãrii ºi expedierii de documente tipizate (OPORD,FRAGO, cursuri ale acþiunilor, cereri, rapoarte etc.);

• serviciu de Internet tactic. Deplasarea maºinii dintr-o zonã în alta se poate face pe ºe-

nile sau îmbarcat (pe remorcã tip trailer/platformã CF). În cazulrulãrii pe drumurile publice, o ºenilã specialã cu elemente decauciuc asigurã protecþia cãii de rulare.

Gama produselor MLI-84M „Jderul” cuprinde ºi o seriede derivate realizate pe acest ºasiu: punct de comandã mobil,tractor de evacuare, evacuare medicalã, aruncãtor cal.120 mm.

Maºina de luptã a infanteriei MLI-84M „Jderul” a parcursun program de testare ºi evaluare operaþionalã în poligon, cu du-rata de un an, în condiþii de exploatare severe, iar rezultatele ob-þinute în urma testãrii au confirmat performanþele sale de excep-þie. Mândria unitãþilor din armã, maºina de luptã a infanteriei


227decembrie, 2007

MLI-84M „Jderul” marcheazã un moment de cotiturã pe liniamodernizãrii. Prin dotarea marilor unitãþi ºi a unitãþilor de infan-terie cu aceastã redutabilã maºinã de luptã, capabilitãþile acþio-nale ale structurilor de tip batalion vor creºte considerabil, iartacticile, tehnicile ºi procedurile de ducere a luptei vor înregistraunele mutaþii.


229decembrie, 2007

Ma[ina de lupt` a infanteriei americaneM2 Bradley

S tatele Unite îºi doreau de mai mult timp sã dotezeforþele terestre cu un vehicul de luptã, însã dezideratul

s-a transpus în realitate abia în anii ‘80, o datã cu livrarea la uni-tãþi a M2 Bradley Infantry Fighting Vehicle (Maºina de luptã ainfanteriei M2 Bradley).

Începând cu anii ‘60, în Statele Unite au fost construite ºitestate mai multe prototipuri: MICV-65 sau XM765 derivat dincelebrul VTT M113, însã acestea nu s-au ridicat la nivelul cerin-þelor impuse de forþele terestre americane. În 1972 i s-a încredin-þat firmei FMC realizarea unui nou vehicul dotat cu un tun de20 mm, acesta fiind XM723. Doar ce fuseserã produse primele pro-totipuri, cã oficialitãþile americane ºi-au schimbat din nou priori-tãþile. De aceastã datã era vorba de punerea la punct a unui blin-dat ºenilat sau pe roþi pentru cercetare, denumit XM800. Pentru

LOCOTENENT-COLONEL DRAGOº ANGHELACHE Traducere ºi adaptare de pe website-ul "Army Recognition"http://www.armyrecognition.com/Amerique_du_nord/Etats_Unis/vehicules_legers/M2_M3_Bradley/M2_M3_Bradley_etats_Unis_description.htm


a împãca cele douã solicitãri, autoritãþile au decis, în cele din ur-mã, sã creeze o nouã familie de maºini denumite FVS (FightingVehicle System), pornind de la ºasiul vehiculului XM723, pecare l-au echipat cu o turelã bi-loc armatã cu un tun de 25 mm ºijumelat cu un lansator de rachete antitanc TOW. Noua versiunea MLI-ului american s-a numit XM-2, în timp ce versiunea reali-zatã pentru tancuri a fost denumitã XM3. Prototipurile au fostomologate rapid sub marca M2 ºi M3, iar producþia a început înatelierele din San Jose (California) în anul 1981.

Comanda iniþialã prevedea sã se construiascã în jur de7.000 de vehicule, dintre care, în 1984 erau realizate deja 600 deunitãþi. M2 Bradley este puþin diferit de M3, deoarece poate fiechipat ºi cu aruncãtoare de bombe ºi poate transporta zece oa-meni (cu tot cu echipaj) faþã de cinci, în detrimentul capacitãþiide stocare a muniþiilor. Coca de aluminiu este forjatã ºi ranfor-satã cu plãci de metal laminat, care îmbunãtãþeºte rezistenþa laimpact.

Mecanicul-conductor este dispus în partea din dreapta-faþã, iar motorul este în dreapta sa. Turela bi-loc este dispusã înpartea centralã a cutiei blindate. Este armatã cu un tun de 25 mmcu încãrcare mixtã, fabricat de cãtre Hughes Helicopter, iar pro-iectilele folosite sunt de tip perforant, decalibrate ºi stabilizateprin efectul de rotaþie, fiind capabile sã perforeze blindajele ºeni-latelor sovietice din aceeaºi generaþie. Pe turelã mai este montatãºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm ºi un lansator de rachete anti-tanc dirijat. Precizia tragerii pe timpul deplasãrii este asiguratãde cãtre un stabilizator.

Militarii sunt transportaþi în camera desantului, care estedispusã în partea din spate a cutiei blindate. Luptãtorii au posibi-litatea sã execute foc prin ambrazurile practicate în blindaj, iarobservarea câmpului de luptã se realizeazã prin periscoape.

Comandantul vehiculului, ochitorul ºi mecanicul-conduc-tor dispun de un echipament complet de vedere pe timp de noap-


231decembrie, 2007

te, iar protecþia NBC este cea convenþionalã. M2-Bradley esteconsideratã o maºinã foarte eficientã, care joacã un rol importantîn dispozitivul interarme american, chiar dacã detractorii consi-derã cã este prea grea, iar producþia implicã fonduri împovãrã-toare, plus cã se pune sub semnul întrebãrii capacitatea sa de aopera împreunã cu tancurile M60 ºi M1.

Variante constructive

Bradley AMEV – vehicul-ambulanþã.Bradley M2A2 – vehicul cu blindaj adiþional, blindaj su-

plimentar în jurul tunului de 30 mm, motor mult mai puternic,mai multe ambrazuri pentru executarea tragerilor de cãtre desant.

Bradley M2A2 ERA – blindaj suplimentar pe laterale ºi înpartea din faþã a cutiei blindate.

Bradley M3 Bushmaster – tun de 30 mm Bushmaster.Bradley M3A1 – echipat cu rachete antitanc TOW 2.Bradley M3A3 – vedere termicã independentã pentru co-

mandantul vehiculului, sistem IVIS, îmbunãtãþiri diverse.Bradley M6 – Linebaker – Bradley M2A2 cu un lansator

de rachete pe partea stângã a turelei pentru 4 Stinger.

Maºina de luptã a infanteriei americane M2 Bradley

Þãri utilizatoare Statele Unite

Echipaj 3 + 7 oameni

Blindaj ? mm

Masã 22.680 kg

Vitezã maximã 66 km/h

Autonomie 483 km

Armament tun de 25 mm, mitralierã coaxi-alã de 7,62 mm, rachete TOW

Echipamenteechipament de vedere nocturnãpentru tot echipajul, sistem deprotecþie NBC



Indicii de recunoaºtere

1. Periscop de dimensiuni mari în faþa trapei din parteastângã, cu douã clapete de obturare.

2. Grup de patru lansatoare de grenade fumigene la bazapãrþii din faþã-stânga ºi dreapta a turelei.

3. Douã ambrazuri pentru tragere pe pãrþile laterale alecutiei blindate.

4. Plãci de blindaj de formã rectangularã care acoperãpartea superioarã a trenului de rulare.

5. Un bloc rectangular dispus în partea din stânga aturelei.

233decembrie, 2007

Blindatul rusesc BMP-1

D estinat sã înlocuiascã transportorul BTR-50, BMP-1a fãcut senzaþie încã de la prima sa prezentare publi-

cã din Piaþa Roºie, cu ocazia defilãrii din octombrie 1967. Pânãla acea datã, vehiculele transportoare de trupe (VTT) erau sim-ple „autobuze“ care duceau infanteria pe câmpul de luptã, undeaceasta acþiona pe jos.

BMP-1 este o adevãratã maºinã de rãzboi, dotatã cu am-brazuri care permit infanteriºtilor sã-ºi foloseascã armele fãrã a seexpune focului inamic ºi cu un armament puternic: tun de 73 mmºi lansator de rachete antitanc dirijate prin fir. Mai multe þãri aupreluat modelul de la BMP-ul rusesc ºi produc vehicule asemã-nãtoare: Marder-ul german, AMX-10 francez sau mai recentulM2 Bradley american. Marder este echipat ºi cu lansator de ra-chete Milan, mult mai precis faþã de lansatorul jumelat TOW,

LOCOTENENT-COLONEL DRAGOº ANGHELACHE traducere ºi adaptare din website-ul "Army Recognition" http://www.armyrecognition.com/Russe/vehicules_legers/BMP_1/BMP_1_description.htm


acest dispozitiv fiind superior ca eficacitate ºi ca distanþã maxi-mã de tragere.

Aranjarea BMP-1 este neobiºnuitã: mecanicul-conductorºi comandantul sunt dispuºi unul în spatele celuilalt în partea dinstânga-faþã a vehiculului, pe partea cu motorul. Turela ocupãpartea centralã a suprastructurii, în timp ce grupa de infanterie,formatã din opt militari, este dispusã în partea din spate, pebãnci laterale. Accesul în vehicul se face printr-o uºã cu douã pa-nouri, situatã în partea din spate a cutiei blindate. Plafonul habi-taclului este prevãzut cu trape de acces. Aceastã dispunere nueste tocmai fericitã deoarece comandantul de grupã (care este ºiºeful autovehiculului) nu are legãturã directã cu subordonaþii sãi.

Tunul de joasã presiune cal.73 mm este jumelat cu o mi-tralierã coaxialã de 7,62 mm. Este alimentat cu muniþie antitancsau cu fragmentare dintr-o magazie cu 40 de lovituri. Proiectilelefolosite au o vitezã iniþialã micã, ceea ce le face sã fie sensibilela vânt, cu consecinþele de rigoare asupra preciziei la þintã. Înpracticã, probabilitatea de lovire din miºcare din prima loviturãeste destul de micã. Grinda de lansare a Sagger-ului este fixatãpe partea principalã, iar dirijarea rachetei se realizeazã printr-omanetã de tip joy-stick. Racheta are bãtaia maximã de 3.000 m,distanþã la care ajunge în 27 de secunde.

BMP-1 este dotat cu o gamã completã de aparaturã de ve-dere nocturnã de primã generaþie ºi cu protecþie NBC. Este am-fibiu, iar trecerea cursurilor de apã se realizeazã fãrã o pregãtirespecialã. Propulsia pe apã este asiguratã de cãtre ºenile. Printrevehiculele derivate de la modelul de bazã se numãrã command-car, un vehicul echipat cu o turelã bi-loc pe care este montatã omitralierã de 7,62 mm ºi dotatã cu un radar de localizare ºi deartilerie tip „Small Fred“, ca ºi un vehicul pentru cercetare cu tu-relã bi-loc de model nou, armatã cu tun de 73 mm.

BMP-2, care ºi-a fãcut intrarea în Piaþa Roºie în anul1973, are un tun cu cadenþã de tragere rapidã ºi un lansator


235decembrie, 2007

„Spandrel“ fixat pe partea superioarã a turelei, care este încadra-tã de trei lansatoare de grenade fumigene.

Variante constructive:BMP Model 1966 – modelul original, fãrã protecþie NBC.BMP-1 model 1976 – varianta standard.BMP-1K – vehicul de comandament, echipat cu staþii ra-

dio ºi antene suplimentare, cu turelã bi-loc armatã cu o mitralierãde 7,62 mm. Compartimentul dinapoi a fost amenajat pentru lu-crul de stat-major. Este în dotarea unitãþilor militare de tip batalion.

BMP1-1P – este o versiune BMP-1, echipatã cu racheteantitanc AT-4 Spigot ºi cu lansatoare de grenade fumigene dis-puse în partea din spate a vehiculului.

BMP-1PK – versiunea de comandament a modeluluiBMP-1P.

BRM ºi BRM1 (BMP-R sau BMP-M 1976) – versiunepentru subunitãþile de cercetare, echipatã cu o turelã bi-loc cu untun de 73 mm, fãrã rachete antitanc. Vehiculul dispune de douãtrape, în loc de patru ca la modelul de bazã.

BMP KªM – vehiculul este echipat cu o antenã telescopi-cã mare ºi mai multe echipamente radio faþã de modelul BM-1K

Date tehnice


Þãri utilizatoare

Afganistan, Algeria, statele ex-sovietice,statele ex-iugoslave, Cuba, Cehia, Coreea deNord, Egipt, Etiopia, Finlanda, India, Grecia,Iran, Irak, Libia, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria,Slovacia, Ungaria

Echipaj 3 + 8 militariBlindaj 14 mm maximMasã 13.500 kgVitezã maximã 80 km/hAutonomie 500 km

Echipamente aparaturã de vedere pe timp de noapte ºi sis-tem de protecþie NBC


Identificare1. Rampã pentru rachetele Sagger plasatã la baza tunului.2. Far mic cu luminã albã, montat în partea dreapta-sus a

turelei.3. Far mare pentru infraroºu dispus în faþa trapei coman-

dantului de vehicul.4. Faruri dispuse în partea din faþã a caroseriei în stânga ºi

dreapta.5. Partea din faþã a cutiei blindatã este striatã orizontal.6. Apãrãtoare de protecþie a trenului de rulare rotunjitã în

partea din faþã.7. Soclu pentru antene în plafonul cutiei blindate, partea

din spate-stânga.8. Trei ambrazuri pentru tragere pe lateralele cutiei blin-

date, grupate cãtre partea dinapoi.9. Protecþie pentru partea superioarã a trenului de rulare.10. Douã roþi motrice, ºase roþi de întindere ºi trei de sus-

þinere pe fiecare parte a vehiculului.11. O grilã mare în partea dinapoi stânga ºi dreapta a cu-

tiei blindate, care coboarã pânã la partea superioarã a ºenilelor.12. Douã uºi de acces bombate în partea dinapoi a cutiei

blindate.


237decembrie, 2007


SEMNAL EDITORIAL

241decembrie, 2007

Artileria – noi concepteac]ionale, tendin]e de evolu]ie [i înzestrare

V olumul, apãrut subsemnãtura unui co-

lectiv de autori format din co-lonel dr. Adrian Stroea ºi loco-tenent-coloneii Georgel Opreanºi Florian Ciocan, este util tutu-ror celor care doresc sã aibã oviziune completã asupra acesteiarme, în zorii mileniului alIII-lea.

Asemenea tuturor dome-niilor umane de activitate, ºi ar-mele au cunoscut o serie de pre-faceri de-a lungul timpului, iar

LOCOTENENT-COLONEL DRAGOº ANGHELACHE


artileria nu putea face excepþie. Astfel, autorii au subiniat, înprimul rând, cã acest gen de armã, prin ansamblul capacitãþilortehnico–tactice ºi mai ales de conducere de care dispune, „nureprezintã doar un mijloc eficace de lovire a þintelor terestre ºi dela suprafaþa apei, ci «...integreazã toate mijloacele de sprijin cufoc aflate la dispoziþia comandanþilor...»“. Dimensiunea integra-toare a artileriei constituie un argument în reliefarea importanþeilocului central ºi al rolului sãu de liant pentru toate celelalte ca-tegorii de armamente din cadrul sistemului de lovire al forþelorterestre.

Un alt subiect prioritar pentru specialiºtii militari îl repre-zintã în era informaþiei transparenþa câmpului de luptã, caretinde sã devinã una din caracteristicile noi ale acestuia. ªi acestaspect este prezent în volum, evidenþiindu-se „sporirea roluluirãzboiului informaþional, cu toate domeniile sale de manifestare,în extinderea cunoaºterii situaþionale în toate etapele de ducere aluptei armate ºi inducerea în eroare a sistemelor inamice dedetectare ºi localizare a þintelor“.

Nu în ultimul rând, autorii au participat la stabilirea con-turului artileriei terestre a României pentru primele decenii alesecolului XXI. Contur care nu se poate limita la raportarea de-mersurilor transformatoare exclusiv la prezent, fãrã a þine contde tendinþele mondiale ale dezvoltãrii acestora. De aceea, au pre-zentat ºi principalele tendinþe evolutive ale sistemelor de artile-rie terestrã „care pot constitui autentice repere ale direcþionãriicorecte a dezvoltãrii acestora în cadrul organismului militar ro-mânesc“.

Semnal editorial

243decembrie, 2007

Apãrarea colectivã a României

R ecent, a apãrut lu-crarea „Apãrarea co-

lectivã a României“, semnatã degeneralul-maior dr. Ioan Ciupei(Editura Universitãþii Naþio-nale de Apãrare „CAROL I“,Bucureºti, 2007, 242 p.), uneveniment publicistic ºi edito-rial în ºtiinþa noastrã militarã.Aºa cum precizeazã autorul în-suºi, „problematica lucrãrii seînscrie în prevederile strategieide securitate naþionalã privindmisiunile ºi responsabilitãþile

IULIAN PATCA


armatei, preia normele, pricipiile ºi regulile existente la nivelulAlianþei Nord-Atlantice ºi abordeazã formele ºi modalitãþile spe-cifice de adaptare a acestora la specificul Armatei României“.

Cu un „Cuvânt înainte“ semnat de generalul de brigadã (r)prof. univ. cons. dr. Emil Cheþe, o introducere ºi trei capitolesubsumate ideii de participare a armatei României la operaþii în-trunite multinaþionale ºi la efortul de apãrare colectivã a AlianþeiNord-Atlantice, lucrarea se distinge prin mai multe virtuþi. Prin-tre acestea din urmã semnalãm abordarea într-o manierã com-plexã a unei teme de actualitate ºi prezentarea ei pe înþelesultuturor categoriilor de cititori, deºi lucrarea este prin excelenþãºtiinþificã. Apoi, prin tematicã ºi conþinut, avem de a face cu olucrare în bunã mãsurã ineditã, autorul propunând soluþii teore-tice ºi rezolvãri practice adecvate, pertinente ºi cu argumenteconvingãtoare.

Primirea noastrã în Alianþa Nord-Atlanticã a schimbat, înmod fundamental atât strategia de securitatea a României, cât ºidirecþiile doctrinare de operaþii, conceptele strategice ºi opera-tive în noul context geopolitic, iar aceste realitãþi sunt ampluprezentate în lucrarea „Apãrarea colectivã a României“.

Un numãr de 21 de anexe grafice completeazã aceastãlucrare de top în domeniul ºtiinþei militare, cu ºanse îndreptãþitede a concura la premiile pe care le acordã anual Revista „Gân-direa Militarã Româneascã“ celor mai valoroase cãrþi în dome-niul de referinþã.

Capitol


245decembrie, 2007

L ucrarea „Noi modelematematice de calcul

al posibilitãþilor pentru îndepli-nirea misiunilor sprijinului degeniu“ este realizatã de un co-lectiv de autori din ªcoala deAplicaþie pentru Unitãþi Sprijinde Luptã, coordonat de coloneldr. Mircea Vladu.

În demersul lor, autorii auavut în vedere faptul cã, într-unconflict armat sau într-un rãzboial viitorului, „în care adversarulacþioneazã pe baza celor mai

Modele matematice de calcul pentru sprijinul de geniu


moderne concepte doctrinar-strategice, în care asimetria exce-leazã ºi cu cele mai sofisticate mijloace de lovire în toate spaþiile,este foarte greu pentru o structurã militarã sã evite pierderiledacã nu îºi ia mãsuri din timp pentru contracararea efectelor dis-tructive ale acestora“. Este o realitate sesizatã de autori careînscriu în aceste coordonate „subunitãþile ºi unitãþile de geniudin armata noastrã, care sunt responsabile pentru asigurarea spri-jinului de geniu în operaþiile militare, precum ºi pentru partici-parea la realizarea lucrãrilor genistice mai complexe, necesarerealizãrii protecþiei (supravieþuirii) personalului, tehnicii de lup-tã ºi materialelor de geniu ºi construcþii“.

Potrivit celor prezentate în prefaþa lucrãrii, autorii consi-derã cã sprijinul de geniu este o activitate a cãrei complexitateimpune utilizarea unor metode matematice, uneori destul de la-borioase, pentru determinarea posibilitãþilor de executare a aces-tuia ºi pentru proiectarea unor lucrãri specifice, în concordanþãcu nevoile de desfãºurare a acþiunilor militare.

În acest context, autorii au identificat douã direcþii de ana-lizã a suportului matematic utilizat de geniºti:

1. Utilizarea metodelor matematice clasice folosite pentruestimarea în timp scurt a posibilitãþilor de executare a sprijinuluide geniu, pe timpul procesului de luare a deciziei.

2. Folosirea metodelor matematice de calcul utilizate lanivelul de execuþie pentru proiectarea ºi executarea unor lucrãrispecifice, care sã respecte condiþiile de rezistenþã ºi fiabilitatespecifice acþiunilor militare.

Pentru toate detaliile necesare, geniºtii pot consulta lucra-rea, în ale cãrei 100 de pagini problematica este abordatã în modºtiinþific, bogat ilustratã cu schemele ºi tabelele necesare.

CapitolSemnal editorial

247decembrie, 2007

Armele neconven]ionale[i neletale

L ucrarea urmeazã sãaparã la începutul

anului 2008, fiind destinatã mi-litarilor, indiferent de armã ºispecialitate, care se formeazã ºiperfecþioneazã ca luptãtori apþisã îndeplineascã misiunile ce lerevin în condiþiile folosirii ar-melor neconvenþionale ºi nele-tale, precum ºi instructorilor, înscopul creºterii eficienþei actu-lui instructiv-educativ.

Autorul lucrãrii, maiordr. Gabriel Achim, apreciazãcã, în condiþiile noii configuraþii



geopolitice ºi a noilor ameninþãri cu care se confruntã umani-tatea la începutul noului mileniu, „cu perspectiva plauzibilã adezvoltãrii ºi ducerii unui eventual rãzboi geofizic“, este nece-sarã o nouã viziune în privinþa apãrãrii împotriva acetui tip dearme, „ca mãsurã de asigurare a operaþiilor militare ºi de pro-tecþie a forþelor, pentru evaluarea pericolelor, consecinþelor ºiefectelor de masã“ ce pot fi produse de cãtre acestea.

O caracteristicã a viitorului câmp de luptã – apreciazãdomnul maior – este strâns asociatã noilor forme de agresivitatepe care luptãtorul trebuie sã le impunã (ºi sã le facã faþã) în lup-tã, în condiþiile unui refuz în creºtere al opiniei publice ºi facto-rilor politici de sacrificare a vieþilor. „Sunt motive serioase pen-tru care în armatele moderne se fac cercetãri asidue pentru pune-rea la punct a armamentului neletal, adaptat din ce în ce mai multstãrilor de ne-rãzboi ºi ne-pace (lasere orbitoare, radiaþii izotro-pice, arme cu infrasunete), precum ºi pentru apariþia în formeperfecþionate a armamentului ecologic, în mãsurã sã nu cauzezepagube mediului.“

Lucrarea a fost elaboratã în spiritul prevederilor literaturiide specialitate, a standardelor din armã ºi dezvoltãrii acestora ºicontribuie la realizarea obiectivelor de instruire a forþelor, a celorde membru al Alianþei Nord-Atlantice, precum ºi la actualizareaactelor normative specifice în domeniul apãrãrii CBRN ºi armo-nizãrii acestora cu cele din statele partenere.

CapitolSemnal editorial

Documents

revista for]elor terestre