Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice

Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Business și Turism Volumul XXI ● Mai 2019 ● Nr. 51

Apariție trimestrială

Revista Amfiteatru Economic este clasificată şi recunoscută de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în categoria A

Principalele baze de date internaţionale în care este indexată revista: Clarivate Analytics (2008)

- Social Sciences Citation Index - Social Scisearch - Journal Citation Reports/Social Sciences Edition

EBSCO Publishing (2009)

ProQuest LLC (2012)

DOAJ – Directory of Open Access Journals (2010)

EconLit – Journal of Economic Literature (2006)

SCOPUS – Elsevier B.V. Bibliographic Databases (2008)

IBSS – International Bibliography of the Social Sciences (2006)

RePEc – Research Papers in Economics (2004)

Cabell’s Directory of Publishing Opportunities (2006)

(Business Directories – Economics and Finance) ISSN 1582-9146 www.amfiteatrueconomic.ro

Tematica viitoarelor două numere: • Revista nr. 52/2019 – Codul de responsabilitate socială – instrument pentru

o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

• Revista nr. 53/2020 – Achizițiile ecologice: realități și perspective

http://www.proquest.co.uk/sfe/site.fast?view=emeafullsitesppublished&mode=multiField&s.ac.filterTerms=&s.sm.terms=amfiteatru+economic&s.sm.fields=content&s.sm.types=simpleall&Submit.x=0&Submit.y=0

http://www.amfiteatrueconomic.ro/

BOARD EDITORIAL Redactor-şef Vasile Dinu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România; Academia Oamenilor de Știință din România Secretar general de redacție Laurenţiu Tăchiciu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Redactori

Constantin Brătianu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România; Academia Oamenilor de Știință din România

Cristina Circa, Universitatea de Vest din Timișoara, România Mladen Čudanov, University of Belgrade, Belgrad, Serbia Dan-Cristian Dabija, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Cristian-Mihai Dragoş, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Irina Drăgulănescu, University of Studies of Messina, Messina, Italia Judit Oláh, University of Debrecen, Hungary Madălina Dumitru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Valentin Dumitru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Raluca-Gina Gușe, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Valentin Hapenciuc, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România Nicolae Lupu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Alexandru Nedelea, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România Marieta Olaru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Gheorghe Săvoiu, Universitatea Pitești, România Cătălina-Soriana Sitnikov, Universitatea din Craiova, România Nicoleta Tipi, The University of Huddersfield, Huddersfield, Marea Britanie Horst Todt, Universitatea Hamburg, Germania George-Sorin Toma, Universitatea Bucureşti, România Aharon Tziner, The Academic College of Netanya, Netanya, Israel Cristinel Vasiliu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Călin Vâlsan, Bishop’s University, Sherbrooke, Québec, Canada Milena-Rodica Zaharia, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Consiliu științific Dan-Laurenţiu Anghel, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Andrej Bertoncelj, University of Primorska, Koper, Slovenia Yuriy Bilan, University of Szczecin, Szczecin, Polonia Slobodan Cerovic, University Singidunum, Belgrad, Serbia Ung-il Chung, The University of Tokyo, Tokyo, Japonia Emilian Dobrescu, Academia Română, Bucureşti, România Veselin Draskovic, University of Montenegro, Kotor, Muntenegru Romualdas Ginevicius, Vilnius Gediminas Technical University, Vilnius, Lituania Nicolae Istudor, Academia de Studii Economice din București, România Daniel Glaser-Segura, College of Business, Texas A&M University – San Antonio, SUA Petkovska Tatjana Mirchevska, University St. Cyril and Methodius, Skopje, Macedonia Puiu Nistoreanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Ilona Obrsalova, University of Pardubice, Pardubice, Cehia Rodolphe Ocler, ESC Chambery, Chambery-Savoie, Franța Bogdan Onete, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Giovanni Palmerio, Lumsa Università, Roma, Italia Rodica Pamfilie, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România József Popp, University of Debrecen, Hungary Idowu Samuel, London Metropolitan University, Londra, Marea Britanie Ion Stancu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Daniel Stavarek, Silesian University, Karvina, Republica Cehă Dalia Streimikiene, Vilnius University, Vilnius, Lituania Nicola Yankov, D. Tsenov Academy of Economics, Svishtov, Bulgaria

Fondatori Vasile Dinu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Sandu Costache, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Birou de redacţie Irina Albăstroiu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Mihaela Bucur, Academia de Studii Economice din București, România Simona Margareta Bușoi, Editura Academiei de Studii Economice din București, România Răzvan Dina, Academia de Studii Economice din București, România Raluca Mariana Grosu (Secretar de redacţie), Academia de Studii Economice din București, România Silvia Răcaru, Editura Academiei de Studii Economice din București, România Violeta Rogojan, Editura Academiei de Studii Economice din Bucureşti, România

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 217

Cuprins Securitatea alimentară ..................................................................................................... 219 Vasile Dinu Securitatea alimentară

Agricultura și relația biunivocă dintre securitatea alimentară și schimbările climatice în România ............................................................................... 224 Nicolae Istudor, Raluca Andreea Ion, Irina Elena Petrescu și Andrei Hrebenciuc Determinarea poziției României în Europa în funcție de Indicele Global Optimizat de Securitate Alimentară în anul 2018 ........................................................................... 234 Cristina Năftanăilă, Odi Mihaela Zărnescu, Laurentia Avram, Viorica Braga, Robert Dragomir și Elena Gurgu Perspectiva analizei clasificării ierarhice a clusterelor în crearea măsurilor de securitate alimentară ............................................................... 253 Anca Băndoi, Claudiu Bocean, Aurelia Florea, Dalia Simion și Cătălina Sitnikov Gestionarea politicilor alimentare în contextul crizei pestei porcine africane printr-un model statistic de sustenabilitate alimentară ................................................ 269 Valentin Marian Antohi, Monica Laura Zlati, Roxana Sârbu, Silvius Stanciu, Florina Oana Virlănuță și Sorin Anagnoste Explorarea rolului securității alimentare individuale în evaluarea securității alimentare a populației .................................................................................................... 286 Magdalena Bobe, Roxana Procopie și Mihaela Bucur Perspective ale securității alimentare în Africa Subsahariană ..................................... 300 József Popp, Judit Oláh, Anna Kiss și Zoltán Lakner Insecuritatea alimentară a gospodăriilor din țările V4: o analiză microeconometrică ........................................................................................... 301 Hanna Dudek Către securitatea alimentară a proteinelor alternative: o comparație între Spania și Republica Dominicană ........................................................................... 302 Cristino A. Gómez-Luciano, Frank Vriesekoop și Beatriz Urb

218 Amfiteatru Economic

Interferențe economice

Hărțuire și bullying în rândul studenților din instituțiile de învățământ superior: manifestări singulare de hărțuire și bullying luând în considerare variabile demografice ....................................................................................................................... 304 Jolita Vveinhardt, Vilija Bite Fominiene, Regina Andriukaitiene și Dalia Streimikiene Dobândirea cunoștințelor privind standardele în era digitală ..................................... 305 Ivana Mijatović, Biljana Tošić și Milan Jovanović Asocierea responsabilității sociale corporative cu reputația și brandul firmei ........... 306 Jintao Lu, Licheng Ren, Yifan He, Wenfang Lin și Justas Streimikis Amfiteatru Economic vă recomandă

Entomofagia – o soluție viabilă pentru susținerea securității alimentare ................... 308 Violeta Elena Simion, Rocsana Țoniş Bucea-Manea, Amfim Adriana, Oliva Maria Dourado Martins, Blagica Sekovska și Irina Dijmărescu Titus Cristureanu – personalitate de referință în tradiția școlii superioare românești de relații economice internaționale ................ 326 Mihai Korka Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective......................................... 334 Marian Țaicu

Vol. 22 • Nr. 51 • Mai 2019 219

SECURITATEA ALIMENTARĂ

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Dinu, V., 2019. Food Security. Amfiteatru Economic, 22(51), pp. 281-283. DOI: 10.24818/EA/2019/51/281

Securitatea alimentară constituie în întreaga lume o adevărată provocare. Toţi oamenii au nevoie de hrană, la fel cum au nevoie de aer sau de apă pentru a continua să trăiască. Dreptul la hrană este un drept fundamental al omului. Materializarea acestui drept, în prezent, nu se realizeaza pretutindeni în cele mai bune conditți. Tocmai de aceea, preocuparile entităților cu atribuții în domeniu au la bază definirea necesarului fiziologic uman, ținând cont de toți factorii implicați, precum și optimizarea raportului dintre nevoi și resursele alimentare disponibile.

Potrivit statisticilor Organizației Națiunilor Unite, Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional se estimează că, în conformitate cu actualele trenduri de evoluție, spre anul 2050 populația Globului va atinge plafonul de 10 miliarde de indivizi. În același timp, începând cu primul deceniu al secolului XXI, se înregistrează constant un consum mondial anual de resurse care depășește capacitatea de regenerare a planetei. Astfel, viitorul ni se arată astăzi sub forma unei lupte acerbe pentru resurse alimentare și apă. Tot cu referire la aceste aspecte, Academia Română în Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani atrage atenția asupra faptului că „În ultimii ani, problema securității alimentare a populației a revenit în actualitate datorită provocărilor la nivel global, dintre care amintim creșterea cererii alimentare din noile state emergente din Asia și America de Sud, utilizările non-alimentare date producției agricole prin producerea de biocombustibili, dar și din cauza impactului schimbărilor climatice asupra producției agricole și a ofertei alimentare.” Cu alte cuvinte existența umană se confruntă cu grave probleme care afectează securitatea alimentară.

În prezent, asistăm la o degradare accentuată per ansamblu a stării de securitate alimentară la nivel global, generată de emergența unor factori majori de risc, atât structurali (creșterea populației lumii, încălzirea globală, degradarea resurselor de apă și a terenurilor cu potențial agricol etc.), cât și conjuncturali (adoptarea unor politici inadecvate, erodarea rolului politico-economic al statelor, proliferarea sărăciei etc.), care, în lipsa răsturnării actualelor trenduri de manifestare, prefigurează o gravă criză alimentară globală, care antrenează cu sine implicații nefaste pe toate coordonatele securității globale și, implicit, naționale și individuale.

Ideea de securitate alimentară se dezvoltă inevitabil pe două dimensiuni de analiză puternic interrelaționate una cu cealaltă, respectiv una cantitativă și cealaltă calitativă. Aspectul cantitativ privește cu prioritate asigurarea cantității necesare de alimente pentru satisfacerea nevoilor fiziologice ale unei populații de referință, în timp ce aspectul calitativ se concentrează pe proprietățile alimentelor pe care le consumă populația respectivă, astfel încât starea de sănătate a acesteia să nu fie afectată sau pusă în primejdie. Mai departe, abordarea practică a acestor două dimensiuni de analiză fundamentale pentru conceptul de securitate alimentară implică, deopotrivă, întreprinderea de politici corespunzătoare pe mai multe domenii de activitate, precum cel economic și comercial, agricol și zootehnic, cel ecologic și de mediu ori cel care ține de educație și dezvoltarea unei culturi de consum


adecvate în rândul populației. De asemenea, conceptul de securitate alimentară este axat pe patru dimensiuni de analiză, structurate în funcție de coroborarea aspectelor cantitative și calitative cu acele coordonate pe care trebuie să se dezvolte măsurile concrete pentru realizarea stării de securitate alimentară, după cum urmează: disponibilitatea producției agricole, accesul la hrană, stabilitatea ofertei, siguranța și calitatea alimentației.

Politicile de securitate alimentară se grupează în două categorii majore și anume cele centrate pe problema alimentară și nutrițională. Politicile alimentare au menirea de a corela capacitatea de consum a populației cu aspectele care țin de aprovizionarea cu alimente a acesteia și cu nivelul calitativ al alimentelor puse la dispoziția ei. Prin urmare, revine în sarcina acestor politici să gestioneze de o manieră corespunzătoare prețurile alimentelor prin raportare la calitatea acestora și puterea de cumpărare a indivizilor aparținând populației de referință. Complementar politicilor alimentare, politicile nutriționale au sarcina de a asigura eficiența consumului prin raportare la populația respectivă, căutând atingerea unui echilibru între trebuințele fiziologice concrete ale indivizilor și aportul necesar de nutrienți pentru satisfacerea acestor nevoi. Toate aceste aspecte, la rândul lor, trebuie să fundamenteze politicile salariale și fiscale care se aplică populației de referință, astfel încât nivelul minimal al veniturilor indivizilor să poată asigura, pe lângă satisfacerea celorlalte trebuințe fundamentale, coșul zilnic de alimente.

Luând în considerație aspectele precizate mai sus, recunoscând importanța și actualitatea securitatății alimentare, revista Amfiteatru Economic a propus autorilor/cercetătorilor cu preocupării în domeniu să scrie lucrării care investighiază problematici cu referire la acest fenomen. Astfel, în acest număr de revistă veți regăsi articole care abordează securitatea alimentară din mai multe puncte de vedere, după cum urmează: Articolul, Agricultura și relația biunivocă dintre securitatea alimentară și schimbările climatice în România, propune spre analiză legătura dintre emisiile rezultate din activitățile agricole și producția agricolă, utilizând un model de regresie simplă, care include variabile aferente evoluției producției agricole și emisiilor de gaze. Relevanța cercetării constă în creșterea gradului de conștientizare a iminenței integrării schimbărilor climatice în politicile și acțiunile concrete care vizează securitatea alimentară în România la toate nivelurile Următoarele două articole aduc în prim-plan evaluarea securității alimentare plecând de la Indicele Global de Securitate Alimentară (Global Food Security Index – GFSI). Astfel, lucrarea, Determinarea poziției României în Europa în funcție de Indicele Global Optimizat de Securitate Alimentară în anul 2018, a avut ca obiectiv să determine care sunt țările cele mai vulnerabile din punct de vedere al securității alimentare luându-se în calcul indicatorii: accesibilitatea hranei, disponibilitatea hranei, calitatea și siguranța alimentelor precum și datele privind indicatorul de ajustare, utilizat pentru determinarea indicelui GFSI, resurse naturale și capacitatea de adaptare. Originalitatea lucrării constă în construirea unui indice global optimizat aferent GFSI pentru a oferi o analiză comparativă a țărilor europene din punct de vedere a securității alimentare, evidențiind inclusiv poziția României în acest demers științific. Având în vedere importanța și impactul securității alimentare, pornind de la conceptele teoretice și de la situația curentă a securității alimentare în Europa, exprimată cu ajutorul indicelui GFSI și a componentelor sale, lucrarea, Perspectiva analizei clasificării ierarhice a clusterelor în crearea măsurilor de securitate alimentară, propune un set de măsuri fundamentat pe gruparea (corelarea) statelor în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor, folosind ca variabilă independentă PIB/locuitor la nivelul fiecărui stat supus analizei. Crearea setului de măsuri a ținut seama de corelația ce se poate stabili între diverșii indicatori ai GFSI care influențează și generează starea curentă a

Vol. 22 • Nr. 51 • Mai 2019 221

securității alimentare în cadrul a diferite state din Europa și de influența pe care indicatorii GFSI o pot avea în menținerea sau îmbunătățirea acesteia. Articolul, Gestionarea politicilor alimentare în contextul crizei pestei porcine africane printr-un model statistic de sustenabilitate alimentară, se referă la faptul că incidentele critice de securitate alimentară, cum ar fi crizele epidemiologice, manifestate în sectorul producției zootehnice dintr-o zonă geografică, pot afecta semnificativ resursele de hrană ale populației și politicile agroalimentare locale și naționale. În aceste situații sunt necesare adaptări ale strategiilor statale de securitate alimentară, în contextul aplicării unor măsuri specifice de biosecuritate pentru limitarea efectelor epidemiologice, protejarea fondului alimentar neafectat și al reducerii impactului negativ asupra surselor locale de producție agroalimentară. În acest sens autorii au propus un model statistic de sustenabilitate alimentară, cu aplicabilitate practică în evaluarea și cuantificarea efectelor crizei pestei porcine africane la nivelul României. Pornind de la faptul că din punct de vedere conceptual securitatea alimentară are semnificații diferite în momente diferite și pe grupe de populație diferite, articolul, Explorarea rolului securității alimentare individuale în evaluarea securității alimentare a populației, își propune să clarifice și să identifice aspectele ce stau la baza evaluării stării de securitate alimentară individuală în cadrul unei grupe de populație, printr-o cercetare exploratorie realizată la nivelul studenților Facultății de Business și Turism a Academiei de Studii Economice din București. Rezultatele studiului pot conduce la stabilirea unor măsuri care să vizeze îmbunătățirea securității alimentare individuale, ca parte componentă a securității alimentare. Autorii articolului, Perspective ale securității alimentare în Africa subsahariană, fac precizarea că există un număr mare de studii care investighează diferite cauze și aspecte ale crizei sectorului agroalimentar african, dar există un număr mic de încercări ce au fost făcute pentru a oferi o abordare holistică axată pe posibilitățile viitoare de dezvoltare. Ca urmare, în acest articol, ei își propun ca obiective: stabilirea unui model conceptual pentru dezvoltarea agroalimentară în Africa, testarea acestui model pe două exemple de țări reprezentative, respectiv Uganda și Nigeria, definirea scenariilor de dezvoltare pentru sectorul agroalimentar din aceste două țări, pe baza unor anchete în rândul experților și determinarea acțiunilor-cheie pentru îmbunătățirea situației actuale. În final se ajunge la concluzia că îmbunătățirea radicală a situației securității alimentare și prevenirea catastrofei sociale iminente necesită reforme socio-economice de amploare concentrându-se pe: reducerea fertilității, o modernizare generală a culturii sănătății, promovarea cooperativelor și atractivitatea sectorului agroalimentar pentru o gamă largă de oportunități de investiții în afaceri. Cu toate că insecuritatea alimentară este o caracteristica a țărilor mai puțin dezvoltate, autorii articolului, Insecuritatea alimentară a gospodăriilor din țările V4: o analiză microeconometrică, spun că acest lucru este valabil și în cazul unor țări din Uniunea Europeană. În contextul european actual, aceasta implică faptul că persoanele afectate de această problemă nu își pot permite suficientă hrană de calitate care să le asigure sănătatea și participarea activă în societate. Această lucrare încearcă să acopere lacunele din literatura existentă care nu tratează aspecte privind insecuritatea alimentară în țările din grupul de la Vișegrad, iar scopul acestei lucrări este de a identifica factorii care afectează apariția acestui fenomen. Rezultatele studiului oferă o bază de date necesară pentru asigurarea dovezilor privind insecuritatea alimentară în gospodăriile vulnerabile din țările grupului Visegrad.


Articolul, Către securitatea alimentară a proteinelor alternative: o comparație între Spania și Republica Dominicană, caută să evidențieze atitudinea consumatorilor din cele două țări cu privire la folosirea proteinelor alternative la cele din carne în vederea asigurării securității alimentare. Cercetarea contribuie la identificarea atitudinii consumatorilor pentru a încuraja trecerea la dietele bazate pe alternative la proteinele din carne. Aceasta poate ajuta industria să comercializeze proteine alternative la carne în diferite contexte de dezvoltare pentru a obține securitatea alimentară.

Neasigurarea securității alimentare prefigurează o gravă criză alimentară globală, ale cărei consecințe nefaste cu greu ar putea fi evaluate. În acest sens, nu trebuie să uităm că starea de securitate alimentară a lumii se află la baza eșafodajului întregului sistem de securitate al acesteia, un eventual colaps în zona securității alimentare însemnând de fapt colapsul întregului sistem de securitate.

Redactor-șef, Vasile Dinu

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 223

Cuprins Securitatea alimentară

Agricultura și relația biunivocă dintre securitatea alimentară și schimbările climatice în România ............................................................................... 224 Nicolae Istudor, Raluca Andreea Ion, Irina Elena Petrescu și Andrei Hrebenciuc Determinarea poziției României în Europa în funcție de Indicele Global Optimizat de Securitate Alimentară în anul 2018 ........................................................................... 234 Cristina Năftanăilă, Odi Mihaela Zărnescu, Laurentia Avram, Viorica Braga, Robert Dragomir și Elena Gurgu Perspectiva analizei clasificării ierarhice a clusterelor în crearea măsurilor de securitate alimentară ............................................................... 253 Anca Băndoi, Claudiu Bocean, Aurelia Florea, Dalia Simion și Cătălina Sitnikov Gestionarea politicilor alimentare în contextul crizei pestei porcine africane printr-un model statistic de sustenabilitate alimentară ................................................ 269 Valentin Marian Antohi, Monica Laura Zlati, Roxana Sârbu, Silvius Stanciu, Florina Oana Virlănuță și Sorin Anagnoste Explorarea rolului securității alimentare individuale în evaluarea securității alimentare a populației .................................................................................................... 286 Magdalena Bobe, Roxana Procopie și Mihaela Bucur Perspective ale securității alimentare în Africa Subsahariană ..................................... 300 József Popp, Judit Oláh, Anna Kiss și Zoltán Lakner Insecuritatea alimentară a gospodăriilor din țările V4: o analiză microeconometrică ........................................................................................... 301 Hanna Dudek Către securitatea alimentară a proteinelor alternative: o comparație între Spania și Republica Dominicană ........................................................................... 302 Cristino A. Gómez-Luciano, Frank Vriesekoop și Beatriz Urb

AE Agricultura și relația biunivocă dintre securitatea alimentară și schimbările climatice în România


AGRICULTURA ȘI RELAȚIA BIUNIVOCĂ DINTRE SECURITATEA ALIMENTARĂ ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN ROMÂNIA

Nicolae Istudor1, Raluca Andreea Ion2∗, Irina Elena Petrescu3

și Andrei Hrebenciuc4 1)2)3)4) Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istudor, N., Ion, R.A., Petrescu, I.E. and Hrebenciuc, A., 2019. Agriculture and the Twofold Relationship between Food Security and Climate Change. Evidence from Romania. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 285-293. DOI: 10.24818/EA/2019/51/285

Istoricul articolului Primit: 28 decembrie 2018 Revizuit: 12 februarie 2019 Acceptat: 3 aprilie 2019

Rezumat

În prezent, agricultura se confruntă cu o provocare specială ‒ de a produce mai multe alimente pentru o populație în creștere, reducând în același timp emisiile de gaze cu efect de seră generate de producția de alimente. Cercetarea din acest articol este axată pe impactul agriculturii asupra schimbărilor climatice, pornind de la premisa că agricultura este afectată de variația climei și, în același timp, contribuie la modificările climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră în condițiile unor suprafețe pe locuitor mai mici. Lucrarea propune spre analiză legătura dintre emisiile rezultate din activitățile agricole și producția agricolă, utilizând un model de regresie simplă, care include variabile aferente evoluției producției agricole și emisiilor de gaze. Rezultatele cercetării evidențiază faptul că producția agricolă are efecte directe asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și, implicit, asupra schimbărilor climatice. Relevanța cercetării constă în creșterea gradului de conștientizare a iminenței integrării schimbărilor climatice în politicile și acțiunile concrete care vizează securitatea alimentară la toate nivelurile. De asemenea, lucrarea contribuie la îmbunătățirea literaturii științifice, deoarece prezintă dovezi empirice care susțin diferitele efecte ale practicilor agricole asupra mediului în România, cu implicații asupra schimbărilor climatice, direcție științifică puțin studiată în alte lucrări. Cuvinte-cheie: securitate alimentară, schimbări climatice, emisii de gaze, agricultură Clasificare JEL: Q180, Q54

∗ Autor de contact, Raluca Andreea Ion – [email protected]

Securitatea alimentară AE

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 225

Introducere Asigurarea securității alimentare pentru o populație mondială de 7,6 miliarde de

locuitori, și care se estimează să fie de 9 miliarde de persoane până în anul 2050, reprezintă o mare provocare din perspectiva schimbărilor climatice. Agricultura a fost întotdeauna considerată interfața dintre mediu și activitatea umană, și, prin urmare, deține „soluția” pentru intervenții substanțiale în două dintre problemele globale ale omenirii: securitatea alimentară și menținerea unui context climatic stabil. În ultimii ani, temperatura medie globală a crescut, în principal din cauza acumulării de gaze cu efect de seră în atmosferă. Studiile (FAO, 2008, p.1) arată că principalele cauze sunt arderea combustibililor fosili, pentru a satisface creșterea cererii de energie, precum și utilizarea unor practici intensive în agricultură, pentru a satisface cererea tot mai mare de alimente.

Comparativ cu alte sectoare economice, agricultura este cea mai afectată de variabilitatea climei, prin modificarea temperaturilor anuale, precipitații abundente, secete, temperaturi extreme, modificări ale bolilor și dăunătorilor, schimbări în dioxidul de carbon din atmosferă, modificări ale nivelului mării care afectează zonele de coastă, reducând, ca urmare, suprafețele agricole (Hoffmann, 2013, p.3). Efecte mai puțin imediate se estimează că rezultă din modificările treptate ale temperaturilor medii și ale precipitațiilor, care afectează adecvarea terenurilor pentru diferite categorii de culturi și pășuni (FAO, 2008, p.12), având în vedere creșterea aridității și salinității, epuizarea apelor subterane etc. Pe de altă parte, efectele negative ale agriculturii asupra mediului sunt poluarea chimică, eroziunea solului și emisiile de gaze cu efect de seră (Ion, 2017). Unele studii (FAO, 2016, p.4) arată că 21% din emisiile de gaze cu efect de seră provin din agricultură. Alte studii (IPCC, 2007a) arată că agricultura a contribuit cu 13,5%, iar silvicultura cu 17,4% la emisiile de gaze cu efect de seră, în anul 2004. Conform rapoartelor FAO, agricultura contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră prin emisiile de dioxid de carbon rezultate din activitățile de defrișare, emisiile de metan rezultate din cultivarea orezului și din procesul de digestie al animalelor și emisiile de oxid de azot rezultate din administrarea îngrășămintelor chimice (FAO, 2012a, p.69).

În ceea ce privește amploarea emisiilor, contribuția majoră provine din fermentarea enterică la rumegătoare, 40%, arderea resturilor vegetale, 16%, îngrășăminte chimice, 12%, și cultivarea orezului, 10% (FAO, 2016, p.38). În prezent, în Statele Unite ale Americii și în Uniunea Europeană, agricultura este considerată ca fiind principala sursă de poluare a aerului (Erisman și colab., 2007, Bauer și colab., 2016). Rezultatele studiilor IFPRI (International Food Policy Research Institute) arată că, până în anul 2050, luând în considerare un scenariu cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră, mai mult de 40 de milioane de persoane ar putea fi mai expuse riscului de subnutriție decât ar fi fost în absența schimbărilor climatice. În acest context, este necesară o analiză profundă a relației dintre agricultură, ca sursă pentru securitatea alimentară, și schimbările climatice. Agricultura este importantă pentru securitatea alimentară deoarece produce hrană pentru oameni și pentru că oferă principala sursă de existență pentru 36% din forța de muncă din lume (Istudor și colab., 2014; FAO, 2008, p.9).

Cercetarea din acest articol răspunde la o serie de întrebări cu privire la legătura dintre securitatea alimentară și schimbările climatice, prin analiza impactului agriculturii asupra modificărilor climatice. Este analizată situația din România, context în care au fost prelucrate date statistice din baza de date FAO și din Indicatorii Dezvoltării Mondiale. În modelul de regresie simplă pentru care s-a optat, au fost introduse și analizate 43 de observații asupra factorilor care influențează relația de interdependență dintre agricultură și schimbările climatice. În alegerea factorilor observați s-a avut în vedere, printre altele, și



potențialul agricol al acestei țări, care are 12.502.535 hectare de suprafață agricolă utilizată, ceea ce reprezintă, în medie, 0,68 ha/locuitor (Institutul Național de Statistică, 2016), mai mare comparativ cu media mondială de 0,19 hectare/locuitor (FAOSTAT, 2016). În România, emisiile de gaze cu efect de seră au avut o tendință de creștere în perioada 1970-1989, în care agricultura și industria s-au dezvoltat și au furnizat economiei cantități mari de produse, și o tendință de reducere în perioada 1990-2010, în care economia României a trecut prin perioade de recesiune și schimbări profunde generate de tranziția către economia de piață. În ultimii ani, emisiile de gaze cu efect de seră sunt de 121.762 kt echivalent CO2, emisiile de metan sunt de 25.707 kt echivalent CO2, iar emisiile de CO2 sunt de 70.000 kt (World Bank, 2019).

Lucrarea este structurată în cinci părți. După introducere, este prezentată literatura de specialitate cu scopul de a oferi un fundament științific solid problemei principale a cercetării prezentate în secțiunea a 2-a. Secțiunea a 3-a prezintă metodologia de cercetare, iar secțiunea a 4-a prezintă rezultatele modelului de regresie și discuțiile asupra acestora. În finalul articolului sunt prezentate concluziile cercetării.

1. Recenzia literaturii științifice Există din ce în ce mai multe dovezi care indică relația dintre securitatea

alimentară și schimbările climatice. Una dintre direcții arată că schimbările climatice constituie o amenințare importantă asupra securității alimentare, în asociere cu creșterea prețurilor la alimente și creșterea demografică (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2017). Criza alimentară din anul 2008 s-a manifestat printr-o creștere a prețurilor produselor cu procente cuprinse între 50% și 200%, ceea ce a avut ca efecte creșterea numărului persoanelor subnutrite cu 44 de milioane de oameni față de perioada anterioară, precum și aducerea în stare de sărăcie a 10 milioane de persoane (Nellemann și colab., 2009). La nivel mondial, în anul 2013 aproximativ 767 milioane de locuitori trăiau în sărăcie extremă (Banca Mondială, 2016), alocând mai mult de 50% din veniturile lor pe alimente, context în care orice creștere a prețurilor produselor agricole, indiferent de mărimea acesteia, a condus la reducerea nivelului de securitate alimentară.

Populația mondială a ajuns la 7,6 milioane de persoane în anul 2018, mai mult decât dublu față de nivelul din anul 1960 (FAO, 2018). Un raport recent al FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO (2017, p.5) estimează că, în ciuda creșterii demografice semnificative, ponderea persoanelor subnutrite din lume a scăzut de la 14,7% în 2000 la 10,8% în 2013, dar a crescut din nou la 11% în anul 2016. Studiile arată că la orizontul anului 2050, când populația lumii va depăși nouă miliarde de oameni, iar producția de alimente va trebui să crească cu 70% (FAO, 2018, p.2), schimbările climatice ar putea obstrucționa eforturile depuse pentru a asigura securitatea alimentară mondială (Wheeler și von Braun, 2013). Astfel, orice eveniment legat de schimbările climei, fiind demonstrat prin mai multe studii că variabilitatea climei amenință securitatea alimentară prin efectele negative asupra productivității culturilor (Popescu și Ion, 2018; Bobojonov și Hassan, 2014; Wheeler și von Braun, 2013; Briner și colab., 2012), pune în pericol asigurarea securității alimentare.

Cealaltă direcție de studiu din literatura de specialitate indică faptul că, la rândul ei, agricultura contribuie la schimbările climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Rapoartele (FAO, 2008, p.59) arată că trecerea terenurilor de la pădure la pășuni sau terenuri agricole, precum și practicile agricole intensive reprezintă surse importante de


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 227

emisii de gaze cu efect de seră. Despăduririle pentru agricultură au reprezentat 17,4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (IPCC, 2007a), în timp ce utilizarea combustibililor fosili pentru agricultură și prelucrarea produselor agricole au reprezentat doar 2,4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (WRI, 2006).

2. Metodologia de cercetare

Rezultatele cercetărilor anterioare descrise în secțiunea de analiză a literaturii științifice conduc la necesitatea de a investiga legăturile dintre securitatea alimentară și schimbările climatice, în contextul în care agricultura contribuie la aceste schimbări. Ipoteza de bază pe care dorim să o testăm în cadrul cercetării este următoarea: securitatea alimentară și schimbările climatice sunt interconectate, și, în încercarea de a asigura securitatea alimentară pentru o populație în creștere, producția agricolă este de așteptat să crească simultan cu emisiile de gaze cu efect de seră, amplificând astfel schimbările climatice.

În abordarea metodologică avem în vedere cele două direcții de cercetare amintite anterior, iar opțiunea este pentru o cercetare cantitativă realizată prin metoda observației și prin procedeul de analiză a datelor statistice (date secundare), care acoperă nivelul național și pe cel internațional sau global. Pentru a verifica ipoteza propusă, s-a folosit regresia liniară simplă, în model fiind intruse variabilele observate, respectiv cea corespunzătoare producției agricole și cele care determină modificări climatice (emisiile totale de gaze cu efect de seră, emisiile de metan și emisiile de CO2). Aceste variabile devin, pe rând, dependente sau independente, în funcție de direcția și intensitatea influențelor reciproce.

Din punct de vedere metodologic, în prelucrarea și analiza datelor s-a avut în vedere faptul că emisiile agricole sunt dominate de CH4, cele de CO2 sunt considerate emisii indirecte, precum emisiile provenite din inputuri și consumul de energie (FAO, 2012a, p. 68). În cercetarea de față s-au avut în vedere emisiile de CO2, deoarece, conform unor cercetări anterioare, efectul lor ar putea fi semnificativ, în funcție de sistemele de gestionare a fermelor (West și Marland, 2002). Nivelul emisiilor este exprimat în kilotone echivalent CO2. Datele sunt preluate din baza de date World Development Indicators, pentru perioada 1970-2012, și sunt prezentate în figura nr. 1. Se observă o tendință descendentă liniară, arătând că nivelurile emisiilor totale de gaze cu efect de seră, de metan și de CO2 au scăzut în perioada 1970-2012. În medie, nivelul total al emisiilor de gaze cu efect de seră este 196.075,8 kt echivalent CO2, nivelul gazului metan este 32.856,1 kt, iar nivelul de emisii de CO2 este de 140.587,1 kt pe an.

Relațiile de dependență dintre variabile sunt analizate cu ajutorul programului informatic SPSS 22, folosind modelul de regresie simplă. Intervalul de încredere este de 95%, iar eroarea maximă este de ± 3%. Au fost introduse patruzeci și trei de observații, pentru perioada 1970-2012. Primul pas a fost acela de a verifica dacă există o relație de dependență între variabilele dependente, nivelurile de emisii, și variabila independentă, producția agricolă, prin calcularea coeficienților de corelație. Modele de regresie simplă au fost utilizate pentru a afla intensitatea dependenței dintre nivelurile de emisii și producția agricolă (tabelul nr. 1).



Figura nr. 1: Dinamica emisiilor totale de gaze cu efect de seră, emisiilor de metan și a

celor de CO2, în România, în perioada 1970 – 2012 (kt echivalent CO2) Sursa: prelucrarea datelor World Bank, 2019

Tabel nr. 1: Influența valorii producției agricole (VAP) asupra nivelurilor

emisiilor totale de gaze cu efect de seră (TGGE), emisiilor de metan (ME) și a emisiilor de CO2

Variabile R2 Coeficienții funcției de regresie

Eroarea standard Sig.

Emisiile totale de gaze cu efect de seră (TGGE) 0,363 0,603 0,007 0,000 Emisiile de metan (ME) 0,337 0,580 0,001 0,000 Emisiile de CO2 0,350 0,592 0,006 0,000

3. Rezultate și discuții

Prelucrarea datelor prin folosirea modelelor de regresie (tabel nr. 1) demonstrează că rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic, deoarece valorile lui Sig sunt sub 0,05. Corelații slabe au fost găsite între valorile producției agricole și nivelul total al emisiilor de gaze cu efect de seră (R2 = 0,363), emisiilor de metan (R2 = 0,337) și emisiilor de CO2 (R2 = 0,350), deoarece valorile R2 sunt sub 0,5. Aceasta înseamnă că emisiile sunt influențate de alți factori, nu numai de nivelul producției agricole. În afară de agricultură, dioxidul de carbon este emis în atmosferă ca rezultat al altor activități, cum ar fi despăduririle, utilizarea combustibilului fosil în transport, încălzirea locuințelor, fabricarea cimentului și a altor bunuri. Emisiile de metan rezultă nu numai din agricultură, ci și din descompunerea deșeurilor și din procesele naturale care au loc în zonele umede (IPCC, 2007b).

Relația dintre valoarea producției agricole (VAP) și nivelurile emisiilor totale de gaze cu efect de seră (TGGE) arată că modificarea cu o unitate a valorii producției agricole conduce la modificări de 0,603 unități în aceeași direcție în nivelul emisiilor totale de gaze cu efect de seră, cu o eroare standard de 0,007. Valoarea lui F statistic este 0,000019, rezultând o probabilitate semnificativă și un model valid. Corelograma (figura nr. 2) arată că setul de date are o tendință pozitivă, indicând o influență directă a valorii producției agricole asupra emisiilor totale de gaze cu efect de seră.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 229

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

10,000,000

11,000,000

100,000 150,000 200,000 250,000 300,000

Total greenhouse gas emissions (kt of CO2 equivalent)

Net

Agr

icul

tura

l Pro

duct

ion

Val

ue (c

onst

ant 2

004-

2006

100

0 I$

)

Figura nr. 2: Corelația dintre valoarea producției agricole nete și nivelul emisiilor totale de gaze cu efect de seră

Relația dintre valoarea producției agricole (VAP) și nivelurile emisiilor de metan (ME) arată că modificarea cu o unitate a valorii producției agricole conduce la schimbări de 0,580 unități în aceeași direcție în nivelul emisiilor de metan, cu o eroare standard de 0,001. Valoarea lui F statistic este 0,000045, rezultând o probabilitate semnificativă și un model valid. Corelograma (figura nr. 3) arată că setul de date are o tendință pozitivă, indicând o influență directă.

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

10,000,000

11,000,000

20,000 25,000 30,000 35,000 40,000 45,000 50,000

Methane Emissions

Net

Agr

icul

tura

l Pro

duct

ion

Figura nr. 3: Corelația dintre valoarea producției agricole nete și nivelul emisiilor de metan



Relația dintre valoarea producției agricole (VAP) și nivelurile emisiilor de CO2 arată că modificarea cu o unitate a valorii producției agricole duce la modificări de 0,592 unități în aceeași direcție în nivelul emisiilor de CO2. Valoarea lui F statistic este 0,000029, ceea ce înseamnă că modelul este valid. Corelograma (figura nr. 4) arată că setul de date are o tendință pozitivă.

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

10,000,000

11,000,000

60,000 100,000 140,000 180,000 220,000

CO2 emissions (kt)

Net

Agr

icul

tura

l Pro

duct

ion

Val

ue (c

onst

ant 2

004-

2006

100

0 I$

)

Figura nr. 4: Corelația dintre valoarea producției agricole nete și nivelul emisiilor de CO2 Rezultatele indică faptul că agricultura are un impact direct asupra schimbărilor

climatice, cu o intensitate medie spre redusă, deoarece coeficienții de corelație dintre valoarea producției agricole și nivelul emisiilor sunt sub 0,5. Aceste rezultate confirmă ipoteza că securitatea alimentară și schimbările climatice sunt interconectate și, sub o anumită formă, sunt compatibile cu cele regăsite în numeroasele rapoarte și lucrări (IPCC, 2007a, 2007b; FAO, 2008, 2012a, 2012b, 2016). Acestea arată că schimbările climatice afectează agricultura și securitatea alimentară, ceea ce face dificil demersul de asigurare a securității alimentare (FAO, 2016). Producția agricolă și sistemele agroalimentare sunt influențate de climă, dar reprezintă, totodată, surse majore de emisii de gaze cu efect de seră (FAO, IFAD, UNICEF, WFP and WHO, 2018). Richards și colab. (2015) a constatat că emisiile provenite din agricultură dețin o pondere de 35% în emisiile totale în țările în curs de devoltare și 12% în țările dezvoltate.

Analizând influența specifică sau contribuția marginală a unora dintre variabilele observate (dintre cele 43 de observații realizate) s-au constatat următoarele:

• Există o legătură puternică între emisiile de carbon din agricultură și conversia pădurilor în terenuri cultivate sau pentru pășunat, acțiunea necesară fiind reducerea despăduririlor;

• Există o relație puternică între culturile intensive și zootehnie și emisiile de gaze cu efect de seră, în general (GES). Astfel, emisiile de carbon pot fi reduse prin eficientizarea practicilor agricole, energiei utilizate în creșterea animalelor și în agricultura mecanizată și prin reducerea practicii comune de ardere a reziduurilor agricole după recoltare, aspecte menționate și în rapoartele internaționale;


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 231

• Există o relație de intensitate medie între practicile de gestionare care conduc la creșterea stocării carbonului organic în sol și cele de creștere a animalelor. Pentru a satisface cererea tot mai mare de alimente, există soluții pentru a îmbunătăți creșterea randamentelor de pe terenurile deja cultivate și pentru a reduce pierderile de alimente dintre fermă și consumator, aspecte confirmate într-o anumită formă și de alte studii realizate la nivel internațional (FAO, 2012a, p.70; Burney și colab, 2010). În aceste condiții, considerăm că soluția se găsește în creșterea productivității (metode intensive), nu în extinderea terenurilor agricole (metode extensive). Mai mult, gunoiul de grajd ar putea fi utilizat pentru producerea de bioenergie și îngrășăminte, ceea ce contribuie, din nou, la reducerea emisiilor de metan. Rezultatele celor 43 de observații ale cercetării converg către ideea practicilor aferente agriculturii durabile, respectiv: agricultura de precizie, agricultura realizată prin reducerea lucrărilor solului (no-tillage), gestionarea integrată a nutrienților, cultivarea orezulului în condiții aerobe, fără reținerea apei pe sol, aplicarea unor modele și metode de gestiune a fermelor care să reducă emisiile gazelor cu efect de seră etc., o parte dintre acestea fiind confirmate și de unele cercetări recente (Lal, 2013). Concluzii

Lucrarea a cercetat relația complexă dintre securitatea alimentară și schimbările

climatice, încercând să identifice și să explice direcția și intensitatea impactului agriculturii asupra schimbărilor climatice. Astfel, cercetarea a demonstrat că agricultura contribuie la schimbările climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră, principalele cauze fiind defrișarea, cultivarea orezului, procesul de digestie a animalelor și îngrășămintele cu conținut mare de azot. Intensitatea impactului este medie spre redusă, având în vedere că valorile coeficienților de corelație dintre valoarea producției agricole și nivelul emisiilor diferitelor gaze cu efect de seră se situează în jurul valorii 0,35. Modelele econometrice rezultate în urma analizei variabilelor cu ajutorul regresiei simple arată că modificarea cu o unitate a valorii producției agricole conduce la schimbări de 0,603 unități în nivelul emisiilor totale de gaze cu efect de seră, 0,580 unități în nivelul emisiilor de metan și 0,592 unități în nivelul emisiilor de CO2, în aceeași direcție. În același timp, s-a constatat că agricultura poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor și evitarea pierderilor suplimentare de carbon din sol. De asemenea, s-a dedus că schimbarea modelelor alimentare și reducerea pierderilor și a risipei alimentare pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și, prin aceasta, la asigurarea securității alimentare.

Din punct de vedere conceptual, cercetarea aduce o contribuție prin faptul că se folosește un model de regresie pentru analiza intensității relației dintre factorii care contribuie la schimbările climatice și nivelul producției agricole. Din punct de vedere operațional, este de așteptat ca rezultatele cercetării să contribuie la creșterea gradului de conștientizare a importanței integrării acestor factori în argumentarea politicilor și inițiativelor la toate nivelurile, respectiv individual, național, comunitar, global etc.

Concluzia generală converge către ideea că practicile agricole necesită schimbare, dar fermierii și producătorii de alimente nu se pot adapta singuri și cu succes la schimbările climatice care se impun, fapt recunoscut și la nivel internațional (FAO, 2012a, p.15). În consecință, adaptarea la schimbările climatice va necesita nu numai schimbări în practicile agricole ale fermierilor, ci și în acțiunile celorlalți actori de pe filiera agroalimentară.



Bibliografie Bauer, S. E., Tsigaridis, K. and Miller, R., 2016. Significant atmospheric aerosol pollution

caused by world food cultivation. Geophysical Research Letters, 43, pp.5394–5400. Bobojonov, I. and Hassan, A.A., 2014. Impacts of climate change on farm income security

in Central Asia: an integrated modeling approach. Agric. Ecosyst. Environ., 188, pp. 245–255.

Briner, S., Elkin, C., Huber, R. and Grêt-Regamey, A., 2012. Assessing the impacts of economic and climate changes on land-use in mountain regions: A spatial dynamic modeling approach. Agriculture, Ecosystems & Environment, 149, pp.50-63.

Burney, J. A., Davis, S. J. and Lobell, D. B., 2010. Greenhouse gas mitigation by agricultural intensification. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 107 (26), pp.12052-12057.

Erisman, J. W., Bleeker, A., Galloway, J. and Sutton, M. S., 2007. Reduced nitrogen in ecology and the environment. Environmental Pollution, 150, pp.140–149.

FAO, 2008. Climate Change and Food Security – a Framework Document. Rome: FAO. FAO, 2012a. Food security and climate change. A report by Food security and climate

change The High Level Panel of Experts on Food Security and Nutrition. Rome: FAO. FAO, 2012b. Climate change impacts all the dimensions of food security. Impacts of

Climate Change on Food Security. Rome: FAO. FAO, 2016. The State of Food Security and Nutrition in the World 2016. Climate change,

agriculture and food security. Rome: FAO. FAO, 2018. How to Feed the World in 2050?. Rome: FAO. FAO, IFAD, UNICEF, WFP and WHO, 2017. The State of Food Security and Nutrition in

the World 2017. Building resilience for peace and food security. Rome: FAO. FAO, IFAD, UNICEF, WFP and WHO, 2018. The State of Food Security and Nutrition in

the World 2018. Building climate resilience for food security and nutrition, Rome: FAO.

FAOSTAT, 2019. Database [online] Available at: <http://www.fao.org/faostat/en/#home> [Accessed 7 January 2019].

Hoffmann, U. ed., 2013. Trade and Environment Review 2013: Wake up before it is too late: Make agriculture truly sustainable now for food security in a changing climate. Geneva: United Nations Conference on Trade and Development.

Ion, R.A. 2017. Securitate si siguranta alimentara. Bucuresti: ASE. Istudor, N., Ion, R.A., Sponte, M. and Petrescu, I.E., 2014. Food Security in Romania - A

Modern Approach for Developing Sustainable Agriculture, Sustainability, 6(12), pp.8796-8807.

IPCC, 2007a. Climate Change 2007 – the physical science basis. Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of IPCC. Cambridge: Cambridge University Press.

IPCC, 2007b. Climate Change 2007: Synthesis Report. Contribution of Working Groups I, II and III to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Geneva: IPCC.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 233

Lal, R., 2013. Food Security in a Changing Climate. Ecohydrology & Hydrobiology, 13, pp.8-21.

National Institute of Statistics, 2016. Tempo Online [online] Available at: <http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table> [Accessed 7 January 2019].

Nellemann, C., MacDevette, M., Manders, T., Eickhout, B., Svihus, B., Prins, A. G., and Kaltenborn, B. P. eds., 2009. The environmental food crisis – The environment’s role in averting future food crises. A UNEP rapid response assessment. United Nations Environment Programme, GRID-Arendal. [online] Available at: <https://www.gwp.org/globalassets/global/toolbox/references/the-environmental-crisis.-the-environments-role-in-averting-future-food-crises-unep-2009.pdf> [Accessed 10 September 2018].

Popescu, C.G. and Ion, R.A., 2018. On the Economics of Climate Change and Health: An Overview. In: A. Omran and O. Schwarz-Herion eds., 2018. The Impact of Climate Change on Our Life. Singapore: Springer. Ch.4.

Richards, M.B., Wollenberg, E. and Buglion‐Gluck, S., 2015. Agriculture's Contributions to National Emissions. CGIAR Research Program on Climate Change. Copenhagen: Agriculture and Food Security (CCAFS).

West, T. O. and Marland, G., 2002. A synthesis of carbon sequestration, carbon emissions, and net carbon flux in agriculture: comparing tillage practices in the United States. Agriculture, Ecosystems & Environment, 91(1-3), pp.217-232.

Wheeler, T. and von Braun, J., 2013. Climate Change Impacts on Global Food Security. Science, 341(6145), pp.508-513.

World Bank Group, 2016. Poverty and shared prosperity 2016: taking on inequality, Washington, DC.: World Bank.

World Bank, 2019. World Development Indicators database. [online] Available at: <https://databank.worldbank.org/data/source/world-development-indicators> [Accessed 7 January 2019].

WRI (World Resources Institute), 2006. Greenhouse gases and where they come from. [online] Available at: <http://www.wri.org/climate/topic_content.cfm?cid=4177> [Accessed 10 September 2018].

AE Determinarea poziției României în Europa în funcție de Indicele Global Optimizat de Securitate Alimentară în anul 2018


DETERMINAREA POZIȚIEI ROMÂNIEI ÎN EUROPA ÎN FUNCȚIE DE INDICELE GLOBAL OPTIMIZAT DE SECURITATE ALIMENTARĂ ÎN ANUL 2018

Cristina Năftanăilă1*, Odi Mihaela Zărnescu2, Laurentia Avram3, Viorica Braga4, Robert Dragomir5 și Elena Gurgu6

1)2)3)4)5)Universitatea Spiru Haret, Câmpulung, România

6)Universitatea Spiru Haret, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Năftanăilă, C., Zărnescu, O.M., Avram, L., Braga, V., Dragomir, R. and Gurgu, E., 2019. Determining Romania's Position in Europe According to the Optimized Global Food Security Index in 2018. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 294-312.

DOI: 10.24818/EA/2019/51/294

Istoricul articolului Primit: 30 decembrie 2018 Revizuit: 6 februarie 2019 Acceptat: 24 martie 2018

Rezumat

În articolul de față ne-am propus să facem o analiză a modului în care indicele global de securitate alimentară (Global Food Security Index – GFSI) a evoluat la nivelul țărilor europene, în intervalul de timp 2012-2018. În acest sens am avut ca punct de plecare Raportul privind indicele global de securitate alimentară 2018 (The Economist Intelligence Unit, 2018), precum și literatura științifică din fluxul principal de publicații care vizează securitatea alimentară. Datele prezentate au fost analizate și prezentate din punct de vedere statistic, pe baza acestora realizându-se tabele relevante scopului propus.

Lucrarea a avut ca obiectiv să determine care sunt țările cele mai vulnerabile din punct de vedere al securității alimentare. Am analizat evoluția indicelui GFSI pentru perioada 2012-2018, și subcategoriile de indicatori care stau la baza determinării punctajului general pentru calcularea acestui indice și anume: accesibilitatea hranei, disponibilitatea hranei, calitatea și siguranța alimentelor. De asemenea, am analizat și datele privind indicatorul de ajustare, utilizat pentru determinarea indicelui GFSI, resurse naturale și capacitatea de adaptare.

Indicatorul Resurse naturale și capacitatea de adaptare măsoară expunerea unei țări la impactul unui climat în schimbare; susceptibilitatea sa la riscurile de resurse naturale și modul în care o țară se adaptează la aceste riscuri. Atunci când este aplicat, acesta acționează ca un factor de ajustare pentru scorurile de siguranță alimentară ale țărilor.

Originalitatea lucrării constă în construirea unui indice global optimizat aferent GFSI pentru a oferi o analiză comparativă a țărilor europene din punct de vedere a securității alimentare, evidențiind inclusiv poziția României în acest demers științific.

Motivația calculării indicelui global optimizat de securitate alimentară rezidă în faptul că acesta are în componența sa doar subindicatori care contribuie cu realizări semnificative, iar rafinarea lui a trecut prin prelucrări matematice care au condus la o nouă ierarhizare mai relevantă.

Categoriile de indicatori selectați în cadrul acestui articol se bazează pe analiza efectuată de către Economist Intelligence Unit, Divizia de cercetare a ziarului The Economist, lider mondial în domeniul inteligenței globale de afaceri, din cadrul raportului menționat mai sus. Pe baza analizei efectuate am tras concluzii cu privire la securitatea alimentară în România comparativ cu țările europene. Cuvinte-cheie: securitate alimentară, indicele global de securitate alimentară (GFSI), indicele global optimizat aferent GFSI, disponibilitate hrană, accesibilitate hrană, resurse naturale, calitatea și siguranța alimentelor. Clasificare JEL: Q11, Q17, Q18.

*Autor de contact, Cristina Alina Năftănăilă ‒ [email protected]

Securitate alimentară AE

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 235

Introducere

Securitatea alimentară este definită ca starea în care oamenii au acces în orice moment din punct de vedere fizic, social și economic la alimente suficiente și nutritive care să corespundă nevoilor lor, pentru o viață sănătoasă și activă.

Pe baza analizei indicelui global GFSI se pot înțelege cauzele lipsei siguranței alimentare pe plan global și ne ajută să vedem care sunt consecințele noastre pe termen lung în materie de schimbări climatice.

Indicele global al securității alimentare (GFSI) este un model dinamic, utilizat pentru aprecierea cantitativă și calitativă a securității alimentare, atât în țările dezvoltate, cât și în țările mai puțin dezvoltate. Indicele este un model interactiv ce include: o evaluare a scorului a trei mari categorii și a unui set de subcategorii de indicatori calitativi și cantitativi ai securității alimentare, dar și un factor de ajustare al prețului mărfurilor alimentare pentru a sesiza impactul pe care îl are modificarea acestora asupra gradului de risc privind securitatea alimentară din fiecare țară.

Asigurarea securității alimentare, atât în plan național cât și global, depinde de o serie de factori precum: sănătatea pământului, a apei potabile și oceanice, care reprezentă o restricție majoră privind creșterea productivității; terenurile fertile, apele și pescuitul productiv sunt tot mai solicitate din cauza creșterii populației, urbanizării și creșterii veniturilor, care schimbă consumul, în direcția creșterii cererii de carne și produse proaspete care necesită o utilizare mai intensivă a resurselor, dar și generarea de deșeuri în cantități mai mari; schimbările climatice care generează creșterea, severitatea și frecvența secetei, a inundațiilor și furtunilor.

Securitatea alimentară se bazează pe capacitatea de interconectare a sistemelor sociale, economice și biofizice pentru a satisface cerințele nutriționale ale oamenilor. Cauzele deteriorării securității alimentare pot să conducă la conflicte armate, la hiperinflație și la eșecuri ale anumitor culturi, care reprezintă doar o parte din factorii care pot conduce la o criză. Din motivele menționate, guvernele ar trebui să ia măsuri pentru a spori securitatea alimentară a populației.

În prima parte a articolului am analizat securitătea alimentară în tările europene cu ajutorul indicelui GFSI urmând ca în a doua parte a lucrării să construim indcele global optimizat aferent GFSI. La final, am prezentat rezultatele la care am ajuns pe baza cercetării efectuate și concluziile care se desprind din acest articol.

1. Recenzia literaturii științifice

Din punct de vedere științific, la nivel internațional, conceptul de siguranță alimentară este definit ca fiind „accesul universal și permanent la alimentele necesare pentru o viață activă și sănătoasă” (Brata, 2008). Noțiunea de siguranță alimentară a prezentat însă înțelesuri multiple, fiind de multe ori asimilată până la suprapunere cu cea de securitate alimentară (Hanning et al., 2012). Analizând această noțiune, se evidențiază mutațiile de sens ale conceptului de-a lungul timpului. (Drăgoi et al., 2018)

Securitatea alimentară a primit multă atenție în ultimii ani. Crizele prețurilor alimentelor din perioada 2007 – 2008 și din 2010 au clarificat faptul că, în ciuda deceniilor de eforturi pentru eradicarea foametei și malnutriției, insecuritatea alimentară este încă o problemă semnificativă. Relația dintre insecuritate alimentară și starea precară a sănătății este bine documentată (Cook și Frank, 2008; Hampton, 2007). Insecuritatea alimentară



influențează sănătatea copilului și dezvoltarea prin efectul său asupra nutriției și din cauza stresului suplimentar pe care îl creează asupra familiilor (Cook și Frank, 2008). Aceasta afectează toate aspectele legate de sănătatea fizică, mintală și psihosocială și este un factor-cheie în greutatea scăzută la naștere și dezvoltarea cognitivă slabă (Cook și Frank, 2008; Kristjansson et al., 2007). Dezvoltarea rurală este o condiție esențială pentru formularea și implementarea unei strategii eficiente de creștere a securității alimentare, de reducere a sărăciei și de promovare a creșterii economice globale. Resursele naturale joacă un rol strategic în economia rurală, ca sursă potențială de dezvoltare pe termen lung și ca un factor esențial al unei aprovizionări constante cu alimente (Kristjansson et. al, 20007).

În plus, a devenit clar că, securitatea alimentară este puternic interconectata cu alte probleme, cum ar fi schimbările globale de mediu sau de energie (Jeroen, 2015). După cum constată Scott (2003) și Zanin et al. (2017), securitatea alimentară este o componentă critică în asigurarea dezvoltării sustenabile a economiilor contemporane, iar orice problemă declanșată în cazul unui stat are efect de contagiune, propagându-se și în cazul altor state. Necesitatea asigurării standardelor de securitate alimentară este importantă pentru toate produsele, fie că sunt de origine animală sau vegetală ori procesate industrial, indiferent de procesul de producție, lanțul de distribuție sau adresabilitatea acestora (Post, 2006; Strauss, 2014). King et al. (2017) susțin că fără a îndeplini obiectivele de securitate și siguranță alimentară, nu pot fi atinse obiectivele dezvoltării durabile. În acest context, o atenție deosebită este acordată organizării, clasificării și gestionării datelor economice referitoare la comerțul și securitatea alimentelor (Șerban et al., 2015), un fapt cunoscut fiind acela al importanței tot mai mari pe care o are adoptarea de decizii informate, bazate pe date acumulate în timp, pentru asigurarea succesului pe termen lung (Andronie, 2015).

În ceea ce privește creșterea gradului de securitate alimentară, au fost identificați mai mulți factori care ar putea contribui la aceasta, printre cei mai importanți fiind creșterea gradului de educație al populației cu privire la nutriție și managementul resurselor (Kaiser et al. 2015). În acest sens, pe lângă educația formală se pot avea în vedere și procesele de învățare independente bazate pe metacogniție și cunoaștere epistemică (Mustata et al., 2014).

In opinia autorilor Drăgoi et al. (2018), realizarea unei securități alimentare durabile impune aplicarea unei strategii globale, cu o strânsă conexiune a tuturor componentelor care o formează. Soluția nu se rezumă numai la maximizarea producției agricole, ci mai ales la optimizarea și adaptarea acesteia la exigențele impuse de mediu, justiție socială și dimensiunea exploatațiilor agricole. În România, studiile realizate privind siguranța alimentară se centrează pe aceeași abordare a problematicii dimensiunii globale (Chirimbu și Burda, 2013; Gurgu, 2011; Rădulescu și Ioan, 2011; Stroe, Cojanu și Militaru, 2010; Uță, 2009).

Brooks și Place (2019) afirmă că în viitoarele sisteme alimentare există provocări dificile, cum ar fi: creșterea populației, a foametei, a obezității, a poluării, a epuizării resurselor, a risipei de alimente, a schimbărilor climatice și a locurilor de muncă. De exemplu, pe plan european în Malta, așa cum rezultă din documentul ”Politica alimentară și nutrițională și planul de acțiune pentru Malta 2015-2020” (Government of Malta, 2018), durabilitatea este o provocare majoră la nivel național datorită faptului că resursele naturale de apă sunt limitate, precum și din cauza naturii geologice locale, a unor caracteristici naturale și a schimbărilor climatice. O sursă de apă sigură, fiabilă și ușor accesibilă este esențială pentru o sănătate bună. Alimentarea necorespunzătoare cu apă poate limita productivitatea.

Un alt exemplu la nivel global îl constituie Etiopia, care este una din cele mai sărace țări ale lumii, fiind cunoscută pentru condițiile precare în ceea ce privește securitatea alimentară. Unele zone ale țării, cum ar fi regiunea extinsă Afar, sunt suprapopulate în


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 237

raport cu capacitatea lor de a produce alimente. Pe lângă explozia demografică, clima Etiopiei reprezintă un alt factor pentru nesiguranța alimentară persistentă. În ultimii ani, randamentele culturilor au crescut în Etiopia, dar au încă unele dintre cele mai scăzute productivități agricole din Africa. Aceasta reprezintă o problema pentru o țară în care 77% din populație își trăiește viață din agricultură. Terenul se află în centrul factorilor multiplii care contribuie la scăderea nivelului productivității în Etiopia. Cu o dimensiune medie de 1,2 ha sau de 0,5 ha în zone mai vulnerabile, parcelele agricole sunt prea mici și fragmentate pentru a obține economii de scară sau chiar pentru a hrăni o familie cu o medie de cinci persoane, așa cum reiese din documentul ”Evaluarea cauzelor profunde ale insecurității alimentare recente în Etiopia. Delegația UE în Etiopia, 2018” (EU Delegation to Ethiopia, 2018).

Agricultura globală și sistemul alimentar în forma sa actuală nu este durabil. Practicile agricole provoacă daune mediului înconjurător, cum ar fi poluarea apei si degradarea solului, în timp ce alimentele dețin o calitate controversată. Totodată, agricultura poate fi un furnizor important de locuri de muncă, bunuri și servicii de mediu. Populația mondială este de așteptat să crească până în anul 2050 la 9,5 miliarde de oameni. Combinat cu schimbarea cerințelor consumatorilor, securitatea alimentară va deveni o provocare majoră. În prezent există schimbări la toate nivelurile - internaționale, naționale și sub-naționale privind producerea alimentelor. Aceste schimbări necesită eforturi fără precedent pentru punerea în aplicare a tehnologiilor și a strategiilor socio-economice, iar realizarea lor va necesita stabilirea unor cadre precise pentru planificarea și monitorizarea performanțelor.

Majoritatea țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare trebuie să stabilească direcții clare pentru a face schimbări în sistemele lor de agricultură și de produse alimentare și să se asigure că acestea vor deveni mai durabile din punct de vedere ecologic, economic și social. Deși există țări care au stabilit deja obiective de dezvoltare durabilă pentru sectoarele lor agricole și alimentare, în prezent, puține țări au dezvoltat o înțelegere clară a modului de a face modificări în sistemele alimentare complexe și diverse. De asemenea, există și puține cercetări privind condițiile de fezabilitate a căilor de transformare profundă pe termen lung în sectorul agricol și o lipsă de schimb de informații privind experiența și drumul de parcurs al țărilor, ceea ce face dificilă captarea beneficiilor cooperării (The United Nations, 2018).

2. Analiza securității alimentare în tările europene cu ajutorul indicelui GFSI

La nivel mondial a fost creat Indicele Global de Securitate Alimentară (Global Food Security Index – GFSI), cu ajutorul căruia se evaluează cele trei dimensiuni larg acceptate ale securității alimentare: accesibilitatea hranei, disponibilitatea hranei și calitatea și siguranța alimentelor. Această construcție a indicelui GFSI are ca punct de plecare cercetările referitoare la starea insecurității alimentare în lume efectuate de instituții, precum Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) sau Institutul Internațional pentru Cercetarea Politicilor Alimentare (IFPRI). Scopul acestui indice este de a lua în calcul determinanții securității alimentare, orientând dezbaterile către găsirea unor soluții practice și a unor reforme ale politicilor nutriționale și alimentare. Astfel, calitatea nutrițională și siguranța alimentelor se adaugă dimensiunilor tradiționale, accesibilitate și disponibilitate. Modificările prețurilor alimentelor sunt analizate alături de alți factori macroeconomici, cu scopul de a se constitui într-un instrument de atenționare timpurie cu privire la posibilele șocuri ale prețurilor, care pot compromite securitatea alimentară.



Indicele GFSI grupează aproximativ 25 de indicatori, pe cele trei mari dimensiuni menționate (accesibilitate, disponibilitate, calitate și siguranță), utilizând date furnizate de principalele organizații internaționale, pentru a calcula un scor a cărui valoare maximă este 100, corespunzător fiecărui indicator și fiecărei dimensiuni. Categoriile de scoruri (accesibilitate, disponibilitate, calitate, siguranță și resurse naturale, elasticitate sunt calculate ca medie ponderată a indicatorilor subiacenti și sunt scalate de la 0 la 100, unde 100 reprezintă punctajul maxim. Punctajul general pentru GFSI se calculează printr-o medie ponderată simplă a primelor trei categorii de scoruri.

De la începuturile sale, indicele GFSI a devenit un punct de reper în politica adoptată de guverne și un instrument de diagnosticare din punct de vedere al investițiilor într-o țară. La nivel mondial sunt 113 țări pentru care s-a calculat indicele global al securității alimentare. În această lucrare vom analiza evoluția indicelui GFSI în perioada 2012-2018 pentru cele 26 de țări europene care au fost incluse în Raport. Prin crearea unui cadru comun care să permită comparația securității alimentare între țări, pe lângă clasamentul global, au fost realizate și clasamente individuale privind: accesibilitatea, disponibilitatea, calitatea și siguranța.

În continuare ne vom referi la indicele global al securității alimentare și vom analiza individual indicatorii care intră în componența indicelui global GFSI. În tabelul nr. 1 avem evoluția indicelui global al securității alimentare în Europa pentru perioada 2012-2018.

Tabelul nr. 1: Evoluția indicelui global al securității alimentare GFSI în Europa

pentru perioada 2012-2018 Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

1. Austria 80.3 80.7 81.7 82.0 82.7 81.9 82.1

2. Belarus 62.5 61.8 61.6 62.5 63.5 62.8 65.7

3. Belgia 79.2 79.1 78.8 79.6 80.7 80.1 80.2

4. Bulgaria 62.7 62.6 61.8 63.3 64.5 63.8 64.5

5. Republica Cehă 73.6 74.6 74.2 74.1 75.3 75.9 76.1

6. Denemarca 81.5 81.0 81.4 80.1 80.9 80.6 80.9

7. Finlanda 80.2 80.1 79.3 78.6 80.4 81.3 83.3

8. Franța 83.9 83.4 82.1 82.5 83.4 82.5 82.9

9. Germania 81.5 81.3 82.1 82.6 83.6 82.8 82.7

10. Grecia 74.8 71.6 72.6 71.1 72.0 71.7 71.6

11. Ungaria 73.5 72.8 72.0 71.9 71.8 72.2 72.8

12. Irlanda 82.6 82.1 82.7 83.9 87.1 86.7 85.5

13. Italia 75.6 75.0 76.1 75.7 76.7 76.0 76.3

14. Olanda 83.4 83.1 83.6 83.5 84.0 83.1 84.7

15. Norvegia 81.1 80.9 81.5 81.3 81.8 81.6 82.2

16. Polonia 73.4 72.3 73.1 74.0 74.1 74.2 75.4

17. Portugalia 79.1 78.7 79.1 79.0 80.4 79.0 79.3

18. România 67.1 67.1 68.4 67.7 69.4 67.9 68.9


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 239

Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

19. Rusia 67.4 66.4 65.4 66.0 66.8 66.2 67.0

20. Serbia 59.7 59.9 60.0 60.0 60.9 60.4 59.8

21. Slovacia 68.9 68.5 68.1 68.8 69.6 70.0 70.3

22. Spania 78.7 78.1 78.9 78.0 79.1 78.2 78.0

23. Suedia 81.2 80.7 81.0 81.2 82.4 82.0 82.2

24. Elveția 82.6 81.7 82.8 83.1 83.9 82.9 83.5

25. Ucraina 58.5 58.4 57.6 55.5 56.2 53.9 55.7

26. Regatul Unit al Marii Britanii 79.1 79.4 79.9 80.7 84.3 84.4 85.0

Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018

Observăm, pe baza tabelului nr.1, că țările cu cel mai mare punctaj în anul 2018 au fost Irlanda (85,5 puncte din 100), Regatul Unit al Marii Britanii (85,0 puncte din 100), Olanda (84,7 puncte din 100) iar România a înregistrat în anul 2018 o valoare a indicelui de 68,9 puncte din cele 100. Rezultatele acestei cercetări arata ca tarile cu un nivel mediu sau mic al veniturilor au inregistrat in 2018 cele mai mari cresteri, semnaland o orientare spre adoptarea unor masuri de securitate alimentara mai eficiente. Dezvoltarea infrastructurii agricole și cresterea capacității de producție utilă pentru a hrani o populație aflată în creștere sunt considerate principalele motive de îmbunătățire a punctajului țărilor europene.

Pentru calculul indicatorului accesibilitatea hranei, conform valorilor prezentate în tabelul nr. 2, s-au avut în vedere următoarele aspecte: consumul de alimente ca pondere în gospodărie, proporția cheltuielilor populației raportate la pragul de sărăcie, produsul intern brut pe cap de locuitor, taxele de import agricol, prezența siguranței alimentare - programe nete și accesul la finanțare pentru agricultori.

Tabelul nr. 2: Evoluția după criteriul accesibilității hranei în Europa pentru perioada 2012-2018

Nr. crt. Țara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

1. Austria 82.1 82.4 83.0 83.1 83.3 83.5 83.5

2. Belarus 61.0 60.8 60.9 62.2 64.8 62.8 67.6

3. Belgia 80.7 80.9 81.3 81.4 81.5 81.4 81.1

4. Bulgaria 67.5 67.0 67.5 70.5 70.6 70.2 70.1

5. Republica Cehă 78.0 77.7 78.1 78.1 78.4 78.0 77.9

6. Denemarca 81.7 81.8 82.3 82.5 82.7 82.6 82.5

7. Finlanda 80.8 80.7 81.1 80.9 81.0 81.0 81.3

8. Franța 80.2 80.1 80.6 80.7 80.8 80.6 80.5

9. Germania 81.8 81.9 82.5 82.7 82.9 83.0 82.9

10. Grecia 76.1 72.5 72.5 69.7 69.7 69.4 69.4

11. Ungaria 76.0 75.8 76.2 75.9 76.1 75.6 75.6

12. Irlanda 82.2 82.3 82.6 83.1 86.4 87.2 87.8



Nr. crt. Țara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

13. Italia 78.9 78.8 79.0 79.1 79.2 79.3 79.2

14. Olanda 82.2 82.2 82.8 82.6 82.9 82.8 82.8

15. Norvegia 78.8 78.5 79.3 79.4 78.1 78.5 79.1

16. Polonia 75.1 75.4 75.9 76.1 76.3 76.2 76.4

17. Portugalia 77.0 76.5 76.6 76.6 76.7 76.7 76.7

18. România 67.5 67.6 67.8 67.9 68.1 67.3 67.5

19. Rusia 68.2 68.5 69.3 72.2 72.0 70.6 70.5

20. Serbia 64.4 64.0 64.4 64.3 64.2 63.5 63.2

21. Slovacia 73.6 73.5 73.9 73.9 74.1 73.7 73.6

22. Spania 78.9 78.8 79.0 79.1 79.3 79.3 79.2

23. Suedia 81.2 81.4 81.7 81.8 82.1 82.0 82.0

24. Elveția 82.4 80.3 82.5 82.4 82.2 81.9 82.2

25. Ucraina 57.1 57.5 57.8 57.4 57.4 55.0 54.1



Din datele prezentate în tabelul nr. 2 rezultă că în perioada 2012-2016 în România, trendul a fost de creștere pentru acest indicator, iar în perioada 2017-2018 valoarea indicatorului accesibilitatea hranei a înregistrat o ușoară scădere.

Indicatorul disponibilitatea hranei (tabel nr. 3) include următoarele date: suficiența aprovizionării, alimentarea medie a alimentelor, dependența de ajutorul alimentar cronic, cheltuielile publice pentru cercetarea agricolă, infrastructura agricolă, existența unor instalații adecvate de depozitare a culturilor, infrastructura rutieră, infrastructura portuară, volatilitatea producției agricole, riscul de stabilitate politică, corupția, capacitatea de absorbție urbană. La nivelul anului 2018 cel mai mare scor al indicatorului de disponibilitate a hranei a hranei a fost realizat de către Marea Britanie cu 88,8 puncte, Olanda și Elveția cu un scor de 86,1 puncte. România a obținut un scor de 68,8 puncte.

Tabelul nr. 3: Evoluția după criteriul disponibilității hranei în Europa

pentru perioada 2012-2018 Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

1. Austria 77.8 78.9 80.4 80.7 82.0 80.1 81.3

2. Belarus 63.3 62.1 60.6 61.6 61.5 61.7 63.4

3. Belgia 76.6 76.1 74.6 76.9 79.0 77.9 79.0

4. Bulgaria 58.0 58.3 55.7 56.8 59.3 58.0 60.0

5. Republica Cehă 68.6 71.7 69.7 69.7 72.4 74.1 75.4

6. Denemarca 80.0 79.4 79.7 76.7 78.4 77.7 79.0

7. Finlanda 78.1 78.0 75.3 73.9 77.9 80.0 84.2


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 241

Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

8. Franța 85.4 84.9 81.1 82.1 84.0 81.9 83.8

9. Germania 81.9 81.3 82.2 82.9 85.2 83.1 83.6

10. Grecia 69.2 65.6 67.9 66.8 68.7 68.6 69.2

11. Ungaria 70.3 69.2 67.3 67.6 67.2 68.6 70.5

12. Irlanda 81.4 80.4 81.7 83.8 88.1 86.5 83.6

13. Italia 69.5 68.7 70.1 70.0 72.1 70.5 71.6

14. Olanda 83.5 82.9 83.2 83.2 84.3 82.3 86.1

15. Norvegia 82.0 82.0 82.3 81.7 84.0 83.0 84.3

16. Polonia 71.3 68.9 70.0 71.6 71.8 72.1 75.0

17. Portugalia 77.4 76.9 77.6 77.4 80.4 77.3 78.7

18. România 63.5 63.7 66.5 65.1 68.8 66.0 68.8

19. Rusia 64.4 61.9 58.4 56.8 58.8 58.7 61.0

20. Serbia 54.3 54.9 56.2 56.6 58.6 58.2 57.4

21. Slovacia 65.6 64.6 63.5 64.8 66.4 67.8 69.4

22. Spania 75.6 74.7 76.4 74.0 76.3 74.2 74.9

23. Suedia 79.7 78.7 78.8 79.2 81.5 80.8 81.7

24. Elveția 83.7 83.6 83.9 84.6 86.5 84.7 86.1

25. Ucraina 57.3 56.8 54.4 52.4 53.4 50.2 53.8


Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018 Al treilea indicator de calitate si siguranță a alimentelor (tabel nr. 4) face referire

la: diversificarea dietei, standardele nutritive, orientările alimentare naționale, planul național de nutriție sau strategia de nutriție, monitorizarea și supravegherea nutriției, disponibilitatea micronutrienților, disponibilitatea dietetică a vitaminei A, proteinele de calitate, siguranța alimentară, procentul populației cu acces la apă potabilă și prezența sectorului alimentar formal.

Tabelul nr. 4: Evoluția după criteriul calității și siguranței alimentelor

în Europa pentru perioada 2012-2018 Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

1. Austria 82.4 81.5 82.3 82.8 82.8 82.8 81.0

2. Belarus 64.1 63.5 66.1 66.0 66.0 66.0 67.1

3. Belgia 82.9 82.9 84.0 82.9 82.9 82.9 81.2

4. Bulgaria 63.8 63.4 64.2 63.5 63.5 63.5 63.2

5. Republica Cehă 76.3 74.6 76.3 75.9 75.9 75.9 73.7

6. Danemarca 84.9 83.4 83.8 83.4 83.4 83.4 82.3



Nr. crt. Tara 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

7. Finlanda 84.6 84.4 85.8 86.0 86.0 86.0 86.0

8. Franța 88.7 87.4 88.4 88.7 88.7 88.7 86.5

9. Germania 79.8 79.8 80.8 81.3 81.3 81.3 79.7

10. Grecia 87.2 85.7 85.6 86.3 86.3 86.3 83.7

11. Ungaria 76.0 75.4 74.5 73.8 73.8 73.8 72.0

12. Irlanda 86.9 86.7 85.9 86.0 86.0 86.0 84.8

13. Italia 83.9 82.8 85.2 83.3 83.3 83.3 81.9

14. Olanda 86.3 85.6 86.8 86.1 86.1 86.1 85.1

15. Norvegia 84.2 83.5 84.7 85.1 85.1 85.1 84.5

16. Polonia 74.6 73.8 74.4 75.1 74.9 74.9 74.1

17. Portugalia 89.3 89.3 89.3 89.6 89.6 89.6 87.3

18. România 76.1 75.3 75.0 74.4 74.4 74.4 72.6

19. Rusia 73.7 73.7 74.5 75.7 75.7 75.7 75.2

20. Serbia 62.5 63.2 59.2 58.8 59.0 59.0 57.8

21. Slovacia 66.4 66.3 66.3 66.9 66.9 66.9 64.6

22. Spania 86.7 85.8 85.8 86.2 86.2 86.2 83.6

23. Suedia 85.1 84.3 85.1 85.4 85.4 85.4 83.9

24. Elveția 80.1 79.9 80.4 80.6 80.6 80.6 79.8

25. Ucraina 65.5 64.9 65.9 59.1 61.2 61.2 65.2


Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018 Din tabelul nr. 4 se observă că în fruntea clasamentului, în anul 2018, se află

Portugalia, cu un scor de 87,3 puncte, urmată de Franța cu 86,5 puncte și Olanda cu 85,1 puncte.

În general, GFSI la nivelul anului 2018 înregistrează o ușoară îmbunătățire a securității alimentare globale. Peste 80% din țările europene au înregistrat scoruri în creștere.

Alături de acești indicatori, în calculul GFSI se ia în considerare și categoria resurselor naturale și a capacității de adaptare, categorie care este considerată ca fiind un factor de ajustare. Aceasta servește ca obiectiv prin intermediul căruia securitatea alimentară globală poate fi calculată pentru a demonstra modificările scorului total atunci când sunt luate în considerare riscurile legate de climă și resurse naturale.

Pentru calculul indicatorului resurse naturale și capacitatea de adaptare se ține cont de următoarele: creșterea temperaturii, secetă, inundații, severitatea furtunii (pierdere medie anuală), creșterea nivelului mării, apă, teren, eroziunea solului/materia organică, pășuni, schimbarea pădurii, oceane, biodiversitatea marină, zonele marine protejate, dependența de importul de alimente, dependența de capitalul natural.

Printre punctele tari ale României, adică indicatori la care are un scor de peste 75 puncte, se află: prezența programelor de siguranță alimentară (scor 100), accesul la finanțare pentru agricultori (scor 100), capacitatea de absorbție urbană (scor 100), standarde


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 243

nutriționale (scor 100), siguranța alimentară (scor 100), proporția populației sub pragul sărăciei globale (scor 99.1), pierderea alimentară (scor 95.3), suficiența aprovizionării (scor 85.6), tarife pentru importurile agricole (scor 81,9).

România, conform clasamentului, a înregistrat un scor maxim la sursele de finanțare pentru fermieri, la accesul la sursele de apă potabilă și la rețeaua dezvoltată de magazine. În același timp a înregistrat scoruri reduse la volatilitatea producției, la veniturile unei familii alocate pentru achiziționarea hranei și la infrastructura din domeniul agricol deoarece s-au raportat diferențe mari între producțiile agricole înregistrate anual în ultimele două decenii. În România, constituie o provocare produsul intern brut pe cap de locuitor care deține un scor de 19,6 puncte din totalul de 100.

În funcție de criteriul disponibilității hranei România ocupă locul 21 la nivel european conform clasamentului GFSI. Din punct de vedere al accesibilității hranei, România ocupă locul 24, iar din punct de vedere al calității și siguranței alimentelor ‒ locul 20.

În continuare, a fost calculat pentru România scorul și diferența față de medie, pentru fiecare indicator care intră în componența GFSI (tabelele nr. 5, 6, 7, 8) pentru a determina poziția ocupată de România față de media înregistrată la nivelul Europei. În tabelul nr. 5, referitor la indicatorul disponibilitatea hranei pentru România, observăm că există suficientă hrană, din punct de vedere al aprovizionării și a capacității de absorbție urbană, probleme înregistrându-se la infrastructura agricolă și la corupție.

Tabelul nr. 5: Indicatorul Disponibilitatea hranei pentru România

Scor % diferență față de medie

Suficiența aprovizionării 85,6 (+) 28,8%

Cheltuieli publice pentru cercetare -dezvoltare în agricultură 25 (+) 9,4%

Infrastructura agricolă 51,9 (-) 6,8%

Volatilitatea producției agricole 69,2 (-)17,2%

Riscul de stabilitate politică 64,7 (+) 17,9%

Corupție 25 (-) 12,6%

Capacitatea de absorbție urbană 100 (+) 23,1%

Pierderea alimentară 95,3 (+) 10,4%

Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018 Din punct de vedere al accesebilității hranei (tabelul nr. 6), se observă că România

a accesat fonduri pentru agricultură și dispune de programe de siguranță alimentară. Observăm că PIB-ul pe cap de locuitor este de 19,6 puncte iar ponderea cheltuielilor gospodăriilor pentru consumul de alimente a înregistrat un scor de 43,2 puncte. Abaterea față de medie la PIB/ cap de locuitor a înregistrat o creștere de 2,9 %, în timp ce ponderea cheltuielilor pentru consumul de alimente a înregistrat o scădere de 12,4%.

Tabelul nr. 6: Indicatorul Accesibilitatea hranei pentru România

Scor % diferențe față de medie Consumul de alimente, ca parte a cheltuielilor gospodăriilor 43,2 (-) 12.4

Proporția populatiei sub pragul sărăciei globale 99,1 (+) 18.2 PIB/ cap de locuitor 19,6 (+) 2.9



Scor % diferențe față de medie Tarife pentru importurile agricole 81,9 (+) 6.5

Prezența programelor de siguranță alimentară 100 (+) 34.5 Accesul la finanțare pentru agricultori 100 (+)37.4

Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018 Conform datelor prezentate în tabelul nr. 7, ca puncte forte putem enumera

subindicatorii siguranța alimentară și standardele nutriționale, care au obținut un scor maxim, de 100 de puncte. Observăm că abaterea față de medie este pozitivă pentru toți subindicatorii care au fost luați în calcul pentru determinarea scorului aferent calității și siguranței alimentelor.

Tabelul nr. 7: Indicatorul Calitatea și siguranța alimentelor pentru România

Scor % diferenta fata de medie Diversificarea diversității 60,3 (+) 4.3

Standarde nutriționale 100 (+) 19.9 Disponibilitatea micronutrienților 55,9 (+) 12

Calitatea proteinei 65,7 (+)18.5 Siguranța alimentară 100 (+) 19.7


Începând cu anul 2017, GFSI a introdus un criteriu nou dedicat mediului, subliniind nevoia de conservare a resurselor, de adaptare la schimbările climatice și de aprobare a unor practici sustenabile în agricultură. Utilizând informații despre schimbarea temperaturii, despădurirea terenurilor și epuizarea resurselor de apă, acest criteriu, numit resurse naturale și capacitate de adaptare, a fost utilizat pentru măsurarea efectelor viitoare aduse de schimbarea mediului asupra țărilor din Europa. Introducerea acestui criteriu a făcut ca scorul mediu al țărilor cu venituri ridicate să înregistreze o scădere mai mare decât cel al celor din alte grupe de venit.

În continuare (tabelul nr. 8) sunt prezentate datele privind criteriul resurselor naturale și al capacității de adaptare, conform căruia România s-a clasat pe locul al 12-lea, alături de Bulgaria, cu un scor de 74,7 puncte.

Tabelul nr. 8: Indicatorul Resurse naturale și capacitatea de adaptare în Europa

Nr. crt. Scor Țara Securitatea alimentara globala

Resurse naturale si capacitate de adaptare

Ajustarea siguranței alimentare generale

1. 1 Elveția 83.5 78.5 79.0

2. 2 Irlanda 85.5 69.2 78.9

3. 3 Austria 82.1 80.2 78.0

4. =*4 Franța 82.9 76.0 77.9

5. =4 Olanda 84.7 67.9 77.9

6. 6 Germania 82.7 75.7 77.7

7. =*7 Suedia 82.2 77.3 77.5

8. =7 Regatul Unit al 85.0 64.8 77.5


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 245

Nr. crt. Scor Țara Securitatea alimentara globala

Resurse naturale si capacitate de adaptare

Ajustarea siguranței alimentare generale

Marii Britanii

9. 9 Finlanda 83.3 71.8 77.4

10. 10 Danemarca 80.9 81.5 77.2

11. 11 Norvegia 82.2 67.6 75.5

12. 12 Portugalia 79.3 75.7 74.5

13. 13 Belgia 80.2 68.5 73.9

14. =*14 Republica Cehă 76.1 80.9 72.5

15. =14 Spania 78.0 71.9 72.5

16. 16 Italia 76.3 74.3 71.4

17. 17 Polonia 75.4 77.7 71.2

18. 18 Ungaria 72.8 79.2 69.0

19. 19 Grecia 71.6 74.6 67.1

20. 20 Slovacia 70.3 81.7 67.1

21. 21 România 68.9 74.7 64.5

22. 22 Rusia 67.0 73.4 62.5

23. 23 Bulgaria 64.5 74.7 60.4

24. 24 Belarus 65.7 62.9 59.6

25. 25 Serbia 59.8 69.0 55.2

26. 26 Ucraina 55.7 57.5 49.8

Sursa: The Economist Intelligence Unit, 2018 Conform clasamentului efectuat după criteriul resurselor naturale și al capacității

de adaptare, locul I este deținut de Slovacia, care reușește să se adapteze riscurilor legate de climă și de resursele naturale. Inovațiile sale în mecanismele de rezistență prezintă un interes deosebit și subliniază rolul de lider pe care îl pot juca țările mai mici în această privință. Slovacia a reușit să dezvolte un mecanism de avertizare timpurie pentru agricultură, silvicultură și alte sectoare ca răspuns la creșterea riscurilor climatice. 3. Construirea indcelui global optimizat aferent GFSI

Motivației calculării indicelui global optimizat de securitate alimentară rezidă în faptul că acesta are în componența sa doar subindicatori care contribuie cu realizări semnificative, iar rafinarea lui a trecut prin prelucrări matematice care au condus la o nouă ierarhizare mai relevantă.

Construcția unui indice global optimizat la nivelul indicelui GFSI, are la baza selectarea a patru subindicatori din cele trei criterii în funcție de contribuția efectivă majoră în realizarea valorii indicelui, conform Raportului GFSI din 2018. Astfel, în construcția indicelui global optimizat aferent GFSI s-a luat în considerare următorii indicatori pentru fiecare criteriu.



Accesibilitatea hranei, cu următorii subindicatori: • consumul de alimente ca pondere a cheltuielilor casnice; • ponderea populației sub pragul sărăciei globale; • prezența programelor de siguranță alimentară; • accesul la finanțare pentru agricultori.

Disponibilitatea hranei, din care am selectat subindicatorii: • suficiența ofertei; • infrastructura agricolă; • volatilitatea producției agricole; • pierderi alimentare.

Calitatea și siguranța hranei, din care am extras subindicatorii: • standarde nutriționale; • disponibilitatea micronutrienților; • calitatea proteinelor; • siguranța alimentelor.

Au fost calculate, pentru perioada 2012-2018, valorile subindicatorilor selectați și s-a realizat media geometrică optimizată după care a fost utilizată metoda distanțelor relative pentru a ierarhiza țările din Europa la nivelul anului 2018, față de nivelul maxim deținut de Franța.

După ierarhizare s-a creat un indice global optimizat de tip medie aritmetică aferent fiecărui criteriu: accesibilitate, disponibilitate, calitate și siguranță. În contnuare, s-a realizat o ierarhizare a țărilor din Europa în funcție de indicele global optimizat obținut, iar la final, a fost determinată poziția României față de țările europene la nivelul anului 2018. 4. Rezultate și discuții

Pornind de la metodologia amintită mai sus am realizat un demers statistic în vederea determinării unui indice optimizat, prin care am construit un indice de tip agregativ la nivelul indicelui GFSI alcătuit din primii patru contribuitori semnificativi la realizarea subindicatorului și nu din cei cei care au cea mai mare pondere la realizarea acestuia.

Criteriul accesibilităţii hranei: Ponderea acestui în GFSI este de 40 % şi în interiorul lui structura prezintă primii patru cei mai importanţi subindicatori: consumul de alimente ca pondere a cheltuielilor casnice şi produsul intern brut pe cap de locuitor, cu o pondere de 22,2%, urmaţi de ponderea populației sub pragul sărăciei globale cu 20.2% şi prezența programelor de siguranță alimentară cu 14.1%.

În realitate am observat că pentru toată seria analizată din anul 2012 până în 2018 (tabelul nr. 9) indicatorii care au adus cele mai multe realizări sunt consumul de alimente ca pondere a cheltuielilor casnice, ponderea populației sub pragul sărăciei globale, prezența programelor de siguranță alimentară, accesul la finanțare pentru agricultori. Prin urmare, am stabilit ca din primul criteriu, accesibilitatea hranei, aceşti indicatori să fie luaţi în calcul şi introduşi în indicele agregat, respectiv indicele global optimizat.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 247

Tabelul nr. 9: Determinarea contribuţiei fiecărui subindicator la nivelul criteriului accesibilitatea hranei

Notă: Cu roşu sunt valorile efective calculate pentru indicatorii cei mai contributori (67,6%); Cu albastru sunt cei care au fost eliminati (32,4%).

Criteriul disponibilităţii hranei: Ponderea acestui în GFSI este de 44 % şi în

interiorul lui structura prezintă primii patru cei mai importanţi contributori ca fiind indicatorii suficiența ofertei cu o pondere de 23,4% , volatilitatea producției agricole cu o pondere de 13,5%, urmaţi de infrastructura agricolă şi pierderi alimentare ambii cu 12.6%. În studiul realizat am observat că pentru toată seria analizată din anul 2012 până în 2018 (tabelul nr.10) tot aceşti indicatori care au adus şi cele mai multe realizări sunt în următoarea succesiune: suficiența ofertei, pierderi alimentare, volatilitatea producției agricole şi infrastructura agricolă. Prin urmare am stabilit ca din cel de-al criteriu aceşti indicatori trebuie să fie luaţi în calcul şi introduşi în indicele agregat, respectiv indicele global optimizat.

Tabelul nr. 10: Determinarea contribuţiei fiecărui subindicator la nivelul criteriului disponibilitatea hranei


Criteriul calitatea și siguranța hranei: Ponderea acestui în GFSI este de 16 % şi în

interiorul lui structura prezintă primii patru cei mai importanţi contributori ca fiind indicatorii disponibilitatea micronutrienților cu o pondere de 25,40% apoi calitatea proteinelor cu o pondere de 23,7%, urmaţi de subindicatorul diversificarea dietei cu 20.3% şi siguranța alimentelor cu 16.9%. Ca urmare a cercetării am observat că pentru toată seria analizată din anul 2012 până în 2018 (tabelul nr. 11) indicatorii care au adus cele mai multe realizări sunt: calitatea proteinelor, siguranța alimentelor disponibilitatea micronutrienților, standarde nutriționale. Astfel, am stabilit ca din cel de-al treilea criteriu aceşti indicatori să fie luaţi în calcul şi introduşi în indicele agregat, respectiv indicele global optimizat.



Tabelul nr. 11: Determinarea contribuţiei fiecărui subindicator la nivelul criteriului calitatea și siguranța hranei


După stabilirea celor patru subindicatori aferenţi fiecărui criteriu s-a procedat la agregarea lor pe fiecare criteriu calculând media geometrică optimizată la fiecare nivel şi am observat în noua construcţie că se estompează variaţiile indicilor individuali prin scăderea volatilităţii acestora (tabelul nr. 12).

Tabelul nr. 12: Construirea indicelui global optimizat aferent GFSI

Notă: Cu roșu sunt subindicatorii care au fost luați în considerare la construirea indicelui global optimizat; Cu albastru reprezintă valorile subindicatorilor care nu au fost utilizați la construirea indicelui global optimizat.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 249

Comparând la nivelul criteriului accesibilitatea hranei, media geometrică optimizată putem observa că diferența dintre extremități maxim – minim este de 2,61 puncte în cazul mediei geometrice optimizate folosind toți subindicatorii de la criteriul accesibilitatea hranei, pe când în cazul mediei optimizate a celor patru indicatori aleşi şi calculați observăm o diferenţă între extremități de 0,49 puncte. În aceste condiții putem considera că acest criteriu este valid și ne conduce la rezultate aplicabile corecte.

În următoarea etapă a cercetării s-a folosit metoda distanțelor relative aplicată celor patru indicatori agregați ai fiecărui criteriu accesibilitate, disponibilitate și calitatea și siguranța hranei şi am realizat, aferent anului 2018, ierarhia țărilor din Europa pe fiecare criteriu în parte.

În noul context am determinat prin media aritmetică valoarea punctelor acumulate de fiecare stat din Europa pentru anul 2018 şi în acest sens am obţinut un nou rezultat care constă într-o nouă ierarhizare a ţărilor în funcţie de decalajul faţă de cea mai bună performanţă (ex: Franţa – 2,33 puncte ierarhice) şi ultima clasată ierarhic (ex: Serbia – 15,67 puncte ierarhice).

Astfel am putut realiza ierarhizarea țărilor din Europa după indicele optimizat aferent GFSI luând ca referință anul 2018 (figura nr. 1).

Referitor la ierarhizarea țărilor din Europa după indicele optimizat aferent GFSI pentru anul 2018 (figura nr. 1), putem afirma despre România că:

• deţine poziţia ierarhic valorică a 17-a cu un punctaj calculat aferent celor patru indicatori de 12,33 puncte;

• este la 3,33 puncte valorice de media celor 26 de ţări din Europa; • este la 10 puncte valorice de prima clasată Franţa.

Figura nr. 1: Ierarhizarea țărilor din Europa

după indicele global optimizat aferent GFSI pentru anul 2018



Concluzii Indicele global de securitate alimentară (GFSI) este cel care examinează

securitatea alimentară, cuprinzătoare în cele trei dimensiuni stabilite pe plan internațional, respectiv accesibilitate, disponibilitate și calitatea și siguranța hranei. El este utilizat ca indicator de referință pentru politica guvernelor privind securitatea alimentară și reprezintă un instrument de cercetare pentru mediul academic și investitori.

Lucrarea cuprinde o analiză a securității alimentare a țărilor europene folosind indicele global de securitate alimentară unde se poate vedea o interesantă ierarhizare a țărilor precum și poziția României din acest punct de vedere.

Ierarhizarea a putut fi realizată prin construcția unui indice de tip agregativ, între indicii prezentați sau numai o parte din acestia motivând construcția ca un indice construit ca medie geometrică optimizată.

Am construit un indice global optimizat utilizând metoda distanțelor relative care permite observarea distanţei relative a fiecărei țări, faţă de țara care înregistrează nivelul maxim la nivelul Europei.

Indicele global optimizat de securitate alimentară este relevant în analiza efectuată deoarece cuprinde în componența sa doar subindicatori care contribuie cu realizări semnificative, iar rafinarea lui a trecut prin prelucrări matematice care au condus la o nouă ierarhizare mai relevantă a acestor țări.

Din analiza evoluției variabilelor avute în vedere în această lucrare, se poate constata că, deși în cazul României securitatea alimentară este realizată, există unele componente care trebuie îmbunătățite și anume: produsul intern brut pe cap de locuitor, infrastructura din domeniul agricol și volatilitatea producției agricole.

În concluzie putem afirma că, în România există un mediu favorabil pentru siguranța alimentelor și suficiente surse de finanțare pentru agricultori. Acest fapt se datorează preocupării autorităților de a ridica standardele alimentare, de prezența unei strategii de îmbunătățire a nutriției și colectarea datelor privind deficiențele nutriționale. România are o capacitate suficientă pentru depozitarea alimentelor, deține o rețea bine dezvoltată de magazine alimentare, iar populația are acces la sursele de apă potabilă.

O direcție în cercetarea viitoare ar putea fi elaborarea unui nou model de indice GFSI, prin integrarea unor elemente noi într-o construcție previzionată şi simulată cel puțin pe serii de date ca în cazul celor investigate la acest moment.

Bibliografie

Andronie, M. 2015. Ensuring Security of Data Used by Economic Organizations for Decision Support. In: 21st International Conference The Knowledge-Based Organization, Book Series: Knowledge Based Organization International Conference. 11-13th June 2015, Sibiu, Romania. Vol.21 pp.770-775, DOI: 10.1515/kbo-2015-0130.

Brata, A.M., 2008. Alimentary safety: differencies between developed and deloping countries. Annals of the University of Oradea, Economic Science, 1, pp.219-224. [online] Available at: <http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2008/v1-international-business-and-european-integration/040.pdf>.

Brooks, K. and Place, F., 2019. Global food systems: Can foresight learn from hindsight?, Global Food Security, 20(1), pp.66-71.

http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2008/v1-international-business-and-european-integration/040.pdf

http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2008/v1-international-business-and-european-integration/040.pdf


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 251

Chirimbu, S. and Burda, A., 2013. Modern Approaches on Defining Food Quality on the EU Market. Annals of Spiru Haret University. Economic Series, 1(13), pp.57-65.

Cook, J.T. and Frank, D.A., 2008. Food security, poverty, and human development in the United States. Annals of the New York Academy of Sciences, 1136, pp.193-209.

Drăgoi, M.C., Andrei, J.V., Mieilă, M., Panait, M., Dobrotă, C.E. and Lădaru, R.G., 2018. Food Safety and Security in Romania – An Econometric Analysis in the Context of National Agricultural Paradigm Transformation. Amfiteatru Economic, 20(47), pp . 134-150.

EU Delegation to Ethiopia, 2018. Assessing the root causes of recurring food insecurity in Ethiopia. [pdf] Available at: <https://europa.eu/capacity4dev/resilience_ethiopia/ documents/assessing-root-causes-recurring-food-insecurity-ethiopia-eu-delegation-ethiopia-2018> [Accessed 29.10. 2018].

Government of Malta, 2018. Food and Nutrition Policy and Action Plan for Malta 2015-2020. [online] Available at: <https://deputyprimeminister.gov.mt/en/documents/ national-healthstrategies/fnap_en.pdf> [Accessed 21.11. 2018].

Gurgu, E., 2011. Agricultura mondiala si alimentatia in lume. Economie internațională. Relații economice internaționale. București: Editura Fundației România de Mâine.

Hampton, T., 2007. Food insecurity harms health, well-being of millions in the United States. JAMA, 298, pp.1851-1853.

Hanning, I.B., O’Bryan, C.A., Crandall, P.G. and Ricke, S.C., 2012. Food Safety and Food Security. Nature Education Knowledge, 3(10), p.9.

Jeroen, C., 2015. Food security governance: A systematic literature review. [online] Available at: <https://researchgate.net/publication/263747877_Food_security_ governance_A_systematic_literature_review> [Accessed 10.11. 2018].

Kaiser, L., Chaidez, V., Algert, S., Horowitz, M., Martin, A., Mendoza, C. et al., 2015. Food Resource Management Education with SNAP Participation Improves Food Security. Journal of Nutrition Education and Behavior, 47(4), pp. 374-378. DOI: 10.1016/j.jneb.2015.01.012.

King, T., Cole, M., Farber, J.M., Eisenbrand, G., Zabaras, D., Fox, E.M. and Hill, J.P., 2017. Food safety for food security: Relationship between global megatrends and developments in food safety. Trends in Food Science & Technology, 68, pp.160-175.

Kristjansson, B., Petticrew, M., MacDonald, B., Krasevec, J., Jansen, L., Greenhalgh, T., Wells, G. A. et al., 2007. School feeding for improving the physical and psychosocial health of disadvantaged students. Cochrane Database of Systematic Reviews, 1, Art No. CD004676. DOI: 10.1002/14651858.CD004676.

Mustata, M.A., Andronie, M. and Barbalata, S., 2014. Exploring Alternative Ways of Teaching Metacognitive and Epistemic Skills. In: Proceedings of the 10th International Scientific Conference on eLearning and Software for Education: Let's Build the Future Through Learning Innovation. Bucharest, April 24 - 25, 2014. Bucharest: "Carol I" National Defense University Press. vol.1, pp.350-355.

Post, D.L., 2006. The precautionary principle and risk assessment in international food safety: how the world trade organization influences standards. Risk Analysis, 26(5), pp.1259–1273.

https://europa.eu/capacity4dev/documents/assessing-root-causes-recurring-food-insecurity-ethiopia-eu-delegation-ethiopia-2018

https://europa.eu/capacity4dev/documents/assessing-root-causes-recurring-food-insecurity-ethiopia-eu-delegation-ethiopia-2018

https://researchgate.net/publication/263747877_Food_security_governance_A_systematic_literature_review

https://researchgate.net/publication/263747877_Food_security_governance_A_systematic_literature_review



Rădulescu, C.V. and Ioan, I., 2011. Air quality in Romania. Main pollutant emissions and financing possibilities for emission reduction. Annals of Spiru Haret University. Economic Series, 1(11), pp.165-173

Scott, E., 2003. Food safety and foodborne disease in 21st century homes. The Canadian Journal of Infectious Diseases, 14(5), pp.277–280.

Strauss, D.M., 2014. Food Security and Safety. In: K. Ludlow, S. Smyth and J. Falck-Zepeda, eds. Socio-Economic Considerations in Biotechnology Regulation. New York: Springer. pp.109–123.

Stroe, C., Cojanu, S.-F. and Militaru, E., 2010. The profile of Romanian consumer and how the economic crisis impacts the consumer mentality. Annals of Spiru Haret University. Economic Series, 1(10), pp.29-36.

Șerban, M., Hurloiu, L.R., Ștefan, R.M. and Hurloiu, I.I., 2015, Situations reffering to the organization, classification and management of economic data. Annals of Spiru Haret University, Economic Series, 15(3), pp.31-37.

The Economist Intelligence Unit, 2018. Global Food Security Index 2018. [online] Available at: <https://foodsecurityindex.eiu.com/> [Accessed 10.11. 2018].

The United Nations, 2018. Sustainable Development Solutions Network. Agricultural transformation pathways initiative. [online] Available at: <http://unsdsn.org/what-we-do/solution-initiatives/national-transformation-pathways-for-sustainable-agriculture-and-food-systems/> [Accessed 10.11. 2018].

Uță, C. 2009. Restructuring of The Institutional Training of Adults. Annals of Spiru Haret University. Economic Series, 9(1), pp.29-36.

Zanin, L.M., da Cunha, D.T., de Rosso, V.V., Capriles, V.D. and Stedefeldt, E., 2017. Knowledge, attitudes and practices of food handlers in food safety: An integrative review. Food Research International, 100(1), pp.53-62.

https://foodsecurityindex.eiu.com/

http://unsdsn.org/what-we-do/solution-initiatives/national-transformation-pathways-for-sustainable-agriculture-and-food-systems/




Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 253

PERSPECTIVA ANALIZEI CLASIFICĂRII IERARHICE A CLUSTERELOR ÎN CREAREA MĂSURILOR DE SECURITATE ALIMENTARĂ

Anca Băndoi1∗, Claudiu Bocean2, Aurelia Florea3, Dalia Simion4

și Cătălina Sitnikov5*

1) 2) 3 )4) 5)Universitatea din Craiova, Romania

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Bădoi, A., Bocean, C., Florea, A., Simion, D. and Sitnikov, C., 2019. The Perspective of Cluster Ranking Analysis in The Development of Food Safety Measures. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 313-328. DOI: 10.24818/EA/2019/51/313


Rezumat

Politicile de asigurare a securității alimentare au dobândit o importanță considerabilă în ultimii ani, securitatea alimentară fiind unul dintre indicatorii care ilustrează nivelul de trai și calitatea vieții la nivelul unui stat. Pentru evaluarea securității alimentare se analizează Indicele Global Food Security (GFSI) care, din punct de vedere economic, este fundamentat pe Produsul Intern Brut, gradul de sărăcie, producția agricolă, extinzându-se însă și la domenii precum guvernarea și politicile publice care, de obicei, nu sunt incluse direct în indicatorii sau factorii generatori ai securității alimentare.

Având în vedere importanța și impactul securității alimentare, pornind de la conceptele teoretice, de la situația curentă a securității alimentare în Europa, exprimată cu ajutorul indicelui GFSI și a componentelor sale, a fost generat un set de măsuri fundamentat pe gruparea (corelarea) statelor în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor. Pentru analiza clasificării ierarhice a clusterelor au fost considerate ca date de intrare, dependente, indicatorii specifici securității alimentare. Ca variabilă independentă, cu puternică influență asupra tuturor celorlalte, determinată cu ajutorul regresiei liniare multiple, a fost considerat PIB/locuitor la nivelul fiecărui stat supus analizei. Crearea setului de măsuri a ținut seama de corelația ce se poate stabili între diverșii indicatori ai GFSI care influențează și generează starea curentă a securității alimentare în cadrul a diferite state din Europa și de influența pe care aceștia o pot avea în menținerea sau îmbunătățirea acestei stări.

Cuvinte-cheie: securitate alimentară, Indicele Global de Securitate Alimentară

(GFSI), clasificarea ierarhică, clustere, dimensiuni GFSI. Clasificare JEL: F52, H55, Q18, C43

1 Autor de contact Cătălina Sitnikov - [email protected]

mailto:[email protected]

AE Perspectiva analizei clasificării ierarhice a clusterelor în crearea măsurilor de securitate alimentară


Introducere Deși, de-a lungul timpului, mai ales în ultimele decenii, securitatea alimentară s-a

îmbunătățit semnificativ la nivel global, se poate constata că evoluția la nivelul diferitelor state și regiuni a fost dezechilibrată, fapt exprimat prin existența unui procent semnificativ al populației cu grad redus de siguranță în ceea ce privește produsele alimentare. Pentru a asigura securitatea alimentară globală trebuie crescute veniturile și, totodată, întreprinse campanii de educare pentru ca aceste noi venituri să fie transpuse în rezultate nutriționale îmbunătățite. Agricultura are un dublu rol în asigurarea securității alimentare prin furnizarea de alimente cu un bogat conținut nutritiv și prin generarea de venituri pentru agricultori. Politicile care au ca scop promovarea creșterii productivității în agricultură, dezvoltarea sustenabilă a agriculturii și îmbunătățirea sistemelor de protecție socială sunt mai eficiente și influențează securitatea alimentară cu mult mai mult decât intervențiile directe, care izolează piețele de producători și consumatori (OECD, 2016). Deși, în ultimul secol, producția agricolă globală a crescut exponențial există un procent ridicat al populației cu probleme în accesul la o alimentație cu un conținut ridicat de nutrienți (Charles et al., 2010). De aceea, ca urmare a cercetărilor din ultimii ani, securitatea alimentară a devenit și continuă să devină, un subiect important (Chitea și Dona, 2018).

O analiză realizată de OECD (2015) arată că securitatea alimentară va fi principalul beneficiar al viitorului model de producție și de economie de piață, bazat pe principiile sustenabilității. Într-un scenariu în care globalizarea se axează în principal pe creșterea economică, securitatea alimentară ar avea de suferit ca urmare a creșterii prețurilor și nesustenabilității modelelor de producție și comportamentelor necontrolate ale pieței. Cel mai dezavantajos scenariu pentru securitatea alimentară ar fi un model de producție și de piață care se bazează pe autosuficiența națională și regională și pe o cooperare internațională limitată. În ultimele decenii, liberalizarea comerțului a condus la deschiderea piețelor, stimulând o creștere economică globală susținută. Efectul acestor fenomene asupra securității alimentare nu poate fi determinat în mod clar. O evaluare realizată de McCorriston et al. (2013) a 34 de studii concentrate asupra determinării influenței pe care liberalizarea comerțului cu produse agricole o are sau nu la îmbunătățirea securității alimentare, subliniază faptul că nu există informații clare (13 studii indică o ameliorare, 11 studii indică o scădere și 10 studii indică rezultate mixte). Într-un alt studiu, Olper et al. (2014) argumentează că există efecte eterogene ale liberalizării comerțului asupra securității alimentare în rândul a 40 de țări cu venituri mici și mijlocii, dar că, în medie, aceste efecte sunt pozitive.

Într-un studiu de prognoză realizat asupra Uniunii Europene, Mathijs (2015) completează provocările securității alimentare cu utilizarea durabilă a resurselor, schimbările climatice, condițiile socio-economice ale agriculturii, politicile de dezvoltare rurală, schimbările modelelor de alimentație, dinamica pieței energiei, noi relații între industrie și consumator, revoluția informațională, utilizarea pentru scopuri nealimentare a biomasei. Urmărirea evoluției asigurării securității alimentare la nivel mondial este esențială pentru elaborarea și evaluarea politicilor și a programelor la nivel guvernamental și internațional. Cu toate acestea, identificarea unor indicatori adecvați este o provocare. Conceptul de securitate alimentară este multidimensional, dinamic și adaptat contextului. Complexitatea conceptului, complicată de provocarea colectării datelor, a condus la o adevărată proliferare a indicatorilor în ultimele două decenii (Hoddinott, 1999; CFS, 2011; Thomas et al., 2017).

Din această perspectivă, indicele global al securității alimentare (GFSI) este un indicator compozit care urmărește monitorizarea evoluției securității alimentare la nivel de țară. Indicele a fost proiectat de Economist Intelligence Unit (EIU) și sponsorizat de DuPont,


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 255

fiind determinat anual, începând cu anul 2012, acoperind, începând cu anul 2014, 113 de țări. Alegerea unui indicator compozit are avantajul de a rezuma o cantitate mare de informații într-o singură cifră care poate fi comparată în timp și în spațiu. Abordarea este simplistă, dar eficientă în domeniul monitorizării evoluțiilor din domeniul securității alimentare, simplificând, în mod semnificativ, analizele și interpretările în realizarea comparațiilor dintre țări. Cu toate acestea, dacă indicele compozit nu este corect constituit sau este interpretat eronat, acesta poate sta la baza unor concluzii și decizii politice lipsite de substanță, fundamentate pe informații eronate.

Pe acest fundament, lucrarea a fost structurată pe 5 secțiuni. După o introducere ce prezintă principalele provocări ale securității alimentare, a doua secțiune prezintă cadrul conceptual al GFSI. În a treia secțiune sunt trasate liniile metodologice ale lucrării, în timp ce a patra secțiune oferă rezultatele și interpretarea acestora și realizează construcția setului de măsuri fundamentate pe gruparea (corelarea) statelor în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor, propuse pentru îmbunătățirea securității alimentare. A cincea secțiune concluzionează și trasează liniile unor viitoare cercetări.

1. Cadrul conceptual al Indicelui Global al Securității Alimentare (GFSI) Securitatea alimentară este definită ca o stare în care "toți oamenii, în orice moment,

au acces fizic și economic la o cantitate suficientă de alimente sigure și nutritive care să răspundă nevoilor și preferințelor alimentare necesare unei vieți active și sănătoase" (FAO, 1996). Această definiție a fost utilizată de Organizația pentru Alimentație și Agricultură din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru a identifica securitatea alimentară ca un concept ce include patru dimensiuni (FAO, 2009): disponibilitatea, accesul, utilizarea și stabilitatea.

Din aceeași perspectivă a dimensionării, Global Food Security Index (GFSI) este un indice care realizează o evaluare a contextului securității alimentare, concentrându-se mai degrabă pe factorii ce determină securitatea alimentară, decât asupra rezultatelor securității alimentare. Acest indice include factori direcți care determină securitatea alimentară, cum ar fi aprovizionarea cu alimente, ponderea alimentelor în cheltuielile totale ale indivizilor, gradul de sărăcie sau politicile nutriționale, extinzându-se și cuprinzând și factori indirecți precum accesul la servicii financiare, corupția, stabilitatea politică etc. Având în vedere aria mai extinsă, luând în considerare și factorii ce afectează indirect securitatea alimentară, indicele GFS se suprapune doar parțial cu indicatorii existenți ce privesc securitatea alimentară prin aceea că factorii incluși în GFSI sunt măsurați la nivel național și nu la nivel de gospodărie, evaluând starea medie a fiecărui stat (EIU, 2018). GFSI este caracterizat prin proprietăți statistice coerente, putându-i fi aplicate metode de cuantificare și de agregare coerente și consecvente. Factorii sunt, în medie, corelați în mod semnificativ cu dimensiunea lor, iar analiza acestora sugerează că cele trei dimensiuni (accesibilitate, disponibilitate, calitate și siguranță) care compun GFSI sunt caracterizate printr-un comportament constant (Thomas et al., 2017).

GFSI indică nivelul mediu (structural sau cronic) al securității alimentare pe o anumită perioadă. În general, nu descrie situația acută, ce caracterizează modificările recente ale securității alimentare, fiind reprezentativ pentru situația unui stat doar în măsura în care datele (încă) descriu situația actuală. Dacă situația la nivelul unui stat este stabilă, valoarea GFSI va ilustra în mod corect această situație. Într-un stat în care situația se schimbă rapid, valoarea GFSI va ilustra situația din trecut, indicele neputând fi astfel utilizat pentru a monitoriza starea securității alimentare în timp real. La interpretarea GFSI, trebuie avut în vedere faptul



că se evaluează condițiile care pot conduce la securitatea alimentară, și nicidecum rezultatele ce indică nivelul consumului alimentar sau stării nutriționale a populației. Scorul final tinde să evalueze condițiile securității alimentare sau un mediu favorabil acesteia, și nicidecum nivelul actual al securității alimentare.

Cadrul conceptual al GFSI se bazează pe trei dimensiuni ale securității alimentare: accesibilitatea, disponibilitatea și calitatea și siguranța. Cele trei dimensiuni sunt ilustrate prin 19 indicatori sintetici alcătuiți din 28 de indicatori individuali. Cei 28 de indicatori individuali sunt grupați pe cele 3 dimensiuni: accesibilitatea (6 indicatori), disponibilitatea (11 indicatori) și calitatea și siguranța (11 indicatori). Indicatorii incluși în GFSI, precum și ponderea lor în scorul final, au fost stabiliți prin consultarea unui grup de experți din sectoarele academic, nonprofit și public (EIU, 2018). Începând cu anul 2017, o a patra dimensiune (resursele naturale și capacitatea de adaptare) a fost adăugată cu scopul ilustrării impactului riscurilor legate de climă și resursele naturale. Această dimensiune de ajustare “servește ca o lentilă prin care poate fi văzută securitatea alimentară generală” cu scopul de a putea explica anumite variații ce nu pot fi explicate prin intermediul factorilor economici, sociali, ci doar prin intermediul factorului de mediu (EIU, 2018, p. 34).

Scorul general al GFSI a fost în continuare calculat pornind de la o medie ponderată simplă a scorurilor primelor trei dimensiuni (accesibilitate, disponibilitate și calitate și siguranță). Scorurile indicatorilor sunt normalizate (min-max) și iau valori de la 0 la 100, cu 0 corespunzător celei mai nefavorabile situații și 100 corespunzător celei mai favorabile situații. Scorul fiecărei dimensiuni corespunde mediei ponderate a indicatorilor ce o compun. Ponderile utilizate reprezintă medii ale ponderilor sugerate de membrii grupului de experți care a proiectat indicele GFS (EIU, 2018). În plus, așa cum s-a menționat anterior, GFSI nu captează întregul spectru al securității alimentare, reflectând aspectele specifice alese de echipa de experți care a proiectat indicele. Indicele se fundamentează, din punct de vedere economic, pe PIB, gradul de sărăcie, producția agricolă, extinzându-se însă și la domenii precum guvernarea și politicile publice care, de obicei, nu sunt incluse direct în indicatorii sau factorii generatori ai securității alimentare. Prin urmare, poate fi utilizat în mod complementar cu alte mijloace de măsurare a securității alimentară, dar nu este un înlocuitor.

Thomas et al. (2017) subliniază că GFSI, ca orice alt indicator compozit, nu permite stabilirea unor relații cauzale între dimensiunile componente (accesibilitatea, disponibilitatea, calitatea și siguranța) sau indicatorii individuali ce le alcătuiesc și securitatea alimentară. Orice relație cauzală între un indicator individual și securitatea alimentară trebuie testată printr-o analiză a corelațiilor sau de regresie între indicatorul individual și o măsură ce exprimă rezultatele securității alimentare, cum ar fi, de exemplu, consumul de alimente. De aceea, Thomas et al. (2017) recomandă utilizarea GFSI împreună cu alți indicatori ai securității alimentare, și anume cu cei care evaluează rezultatele securității alimentare în ceea ce privește consumul de alimente și gradul de nutriție al populației. Din punctul de vedere al lui Thomas et al. (2017) scopul unei utilizării corelate a GFSI împreună cu alți indicatori ai securității alimentare este o corectă și coerentă evaluare a situației contextuale a securității alimentare.

2. Metodologia de cercetare Potențialul incidenței securității alimentare asupra dezvoltării fiecărui stat relevă

importanța analizei și a cercetărilor dedicate stării specifice actuale, a factorilor generatori ai acestei stări și a identificării acelor elemente care, prin influența lor, pot modifica, în sens


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 257

pozitiv, evoluția viitoare a securității alimentare. Pe acest fundament, utilizând și adaptând abordarea deductivă a lui Saunders și colab., 2009, s-a construit parcursul ideatic al cercetării, care a stat la baza studiului prin care s-a realizat gruparea (corelarea) statelor Europei în funcție de valoarea ponderilor indicatorilor specifici ai GFSI.

Aria de acoperire a studiului a cuprins 26 de state ale Europei (membre și din afara Uniunii Europene) care, în anul 2018, au fost printre cele selectate de Economist Intelligence Unit în colaborare cu Corteva Agriscience să participe la studiul anual dedicat Indicelui Global al Securității Alimentare (EIU, 2018). Datele din cadrul studiului s-au fundamentat pe surse secundare, reprezentate de cercetările și informațiile făcute disponibile de Economist Intelligence Unit, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Produse Alimentare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, statisticile Uniunii Europene și ale statelor implicate în cercetare.

În cadrul cercetării au fost folosite regresia liniară multiplă, tehnicile de grupare, analiza corelațiilor pentru a descrie fenomenele studiate și pentru a surprinde corelațiile între variabile și influențele între diferitele dimensiuni ale securității alimentare.

Cercetarea s-a desfășurat pe trei niveluri: • primul nivel a fost reprezentat de culegerea datelor din sursele secundare enunțate

anterior și prelucrarea acestora cu ajutorul SPSS (IBM SPSS Statistics V.23). S-au utilizat date specifice fiecărui stat și fiecărui indicator, identificându-se indicatorul cel mai semnificativ din punct de vedere statistic. Identificarea s-a făcut cu ajutorul metodei regresiei liniare multiple.

• o dată identificat, indicatorul a fost folosit în cadrul celui de-al doilea nivel, prin care s-a urmărit gruparea, cu ajutorul clasificării ierarhice a clusterelor, a statelor, în funcție de similitudinile identificate la nivelul indicatorilor.

• al treilea nivel, reprezentat de rezultate și discuții, a condus la crearea setului de măsuri specifice și optime de aplicat pentru ca, din perspectiva fiecărei dimensiuni și a indicatorilor specifici, să se asigure securitatea alimentară.

Pentru identificarea indicatorului cel mai semnificativ din punct de vedere statistic, la nivelul mulțimii tuturor indicatorilor pe care se fundamentează și care influențează GFSI s-a folosit metoda regresiei liniare multiple, în care variabilele explicative, independente sunt indicatorii ce alcătuiesc cele trei dimensiuni ale GFSI și care, în plus, îl fundamentează și îl influențează (Anexa 1 - Tabelul 1). Variabila dependentă a fost reprezentată de GFSI.

Astfel, funcția de regresie stabilită a fost de forma:

GFSI = P1 + P2 ∗ V1.1 + P3 ∗ V1.2. + P4 ∗ V1.3. + P5 ∗ V1.4. + P6 ∗ V1.5. + P7 ∗ V1.6. + P8 ∗V2.1 + P9 ∗ V2.2. + P10 ∗ V2.3. + P11 ∗ V2.4. + P12 ∗ V2.5. + P12 ∗ V2.6. + P13 ∗ V2.7 + P14 ∗ V2.8. + P15 ∗

V3.1. + P16 ∗ V3.2. + P17 ∗ V3.3. + P18 ∗ V3.4. + P19 ∗V3.5. (1)

P1 ÷ P19 sunt parametrii de regresie asociați fiecărei variabile ce alcătuiește

dimensiunile GFSI. P1 este parametrul liber, ce prezintă valoarea potențială a variabilei rezultate obținute în cazul în care influența variabilelor factoriale ar fi fost 0, iar parametrii P2 ÷ P19 indică influența pe care fiecare variabilă căreia îi este asociat parametrul o are la o creștere de 1% a caracteristicii respective.

Prin prelucrarea statistică s-au obținut datele din tabelul 2, referitoar la coeficienți, utilizate pentru construirea funcției de regresie specifice.



Tabelul nr. 2: Coeficienți

Model Coeficienți

nestandardizați Coeficienți

Standardizați t Sig. B Eroare Std. Beta

1 (Const.) 4,444 1,902 2,336 ,058 V1_1 ,088 ,001 ,075 74,951 ,000 V1_2 ,040 ,013 ,003 3,198 ,019 V1_3 ,089 ,001 ,137 102,163 ,000 V1_4 ,041 ,001 ,058 76,227 ,000 V1_5 ,054 ,001 ,060 37,641 ,000 V1_6 ,046 ,001 ,068 49,900 ,000 V2_1 ,088 ,001 ,136 94,030 ,000 V2_2 ,036 ,000 ,109 107,153 ,000 V2_3 ,054 ,001 ,120 63,063 ,000 V2_4 ,060 ,001 ,079 87,720 ,000 V2_5 ,044 ,001 ,100 83,669 ,000 V2_6 ,045 ,001 ,141 68,720 ,000 V2_7 ,044 ,001 ,037 36,614 ,000 V2_8 ,059 ,002 ,045 35,839 ,000 V3_1 ,034 ,002 ,041 21,110 ,000 V3_2 ,022 ,000 ,062 46,000 ,000 V3_3 ,042 ,001 ,044 36,217 ,000 V3_4 ,038 ,001 ,078 53,933 ,000 V3_5 ,019 ,010 ,003 1,856 ,113

a. Variabila Dependentă: GFSI Sursa: date prelucrate de autori după EIU, 2018

Așa cum se poate observa, cea mai mare influență, la nivelul indicatorilor, o are variabila V1_3 (PIB/locuitor). De asemenea, pe baza valorilor coeficienților, modelul ecuației regresiei liniare multiple, rezultat din analiza efectuată, are forma:

GFSI = 4,444 + 0,088 ∗ V1.1 + 0,040 ∗ V1.2. + 0,089 ∗ V1.3. + 0,041 ∗ V1.4. + 0,054 ∗ V1.5. + 0,046∗ V1.6. + 0,088 ∗ V2.1 + 0,036 ∗ V2.2. + 0,054 ∗ V2.3. + 0,060 ∗ V2.4. + 0,044∗ V2.5. + 0,045 ∗ V2.6. + 0,044 ∗ V2.7 + 0,059 ∗ V2.8. + 0,034 ∗ V3.1. + 0,022∗ V3.2. + 0,042 ∗ V3.3. + 0,038 ∗ V3.4. + 0,019∗ V3.5. (2)

Astfel, se poate concluziona că, în cazul studiat, influența PIB/locuitor asupra evoluției GFSI este una importantă, pentru fiecare creștere cu 1%, aceasta aducând o creștere a GFSI cu 0.089%. Evaluând validitatea modelului, se poate observa că acesta este corect construit, valorile lui R2 și R2 ajustat fiind aproape 1.0 (0.97, respectiv 0.98). Pornind de la această analiză, prin care s-a identificat și s-a validat, cu ajutorul regresiei liniare multiple, PIB/locuitor ca indicatorul cel mai semnificativ din punct de vedere statistic, s-a trecut la crearea setului de măsuri specifice și optime de aplicat pentru ca, din perspectiva fiecărei dimensiuni și a indicatorilor specifici, să se asigure securitatea alimentară.

Pentru analiza clasificării ierarhice a clusterelor au fost considerate ca date de intrare, dependente, indicatorii specifici celor trei dimenisuni ale securității alimentare (Accesibilitate, Disponibilitate, Calitate și Siguranță). Ca variabilă independentă, cu puternică influență asupra tuturor celorlalte, identificată anterior, a fost considerat PIB/locuitor la nivelul fiecărui stat supus analizei. S-a ales metoda statistică a analizei clasificării ierarhice a clusterelor având în vedere că este cea mai utilizată, comună, generând o serie de modele cu soluții de la un cluster


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 259

(toate cazurile considerate poziționate într-un singur cluster) până la n clustere (fiecare caz considerat generând un cluster). De asemenea, un considerent în plus al alegerii metodei a fost și faptul că aceasta utilizează variabile în opoziție cu cazurile considerate, grupându-le împreună într-un mod similar cu analiza factorială.

Această analiză a fost utilizată pentru a grupa statele supuse cercetării în grupuri, ținând seama de performanțele lor, din perspectiva valorilor indicatorilor specifici securității alimentare. Prin gruparea pe clustere, statele din același cluster trebuie să fie similare în ceea ce privește indicatorii analizați, în timp ce clusterele, ca entități, trebuie să fie, pe cât posibil, diferite. Clusterele sunt gândite ca mulțimi de puncte situate la distanțe mici între ele și depărtate de punctele din alte clustere. În determinarea clusterelor, pentru specificarea proximității (similarității) am utilizat coeficientul de corelație, care permite evaluarea intensității și sensul legăturii dintre valorile indicatorilor. Valorile extreme indică o intensitate maximă sau minimă a corelației. Maximizarea similitudinii, a gradului de asemănare a valorilor indicatorilor analizați, deci minimizarea erorilor s-a realizat prin minimizarea sumei pătratelor reziduurilor.

min 𝑆𝑆 = min∑𝑒𝑒𝑖𝑖2 = 𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚∑(𝑦𝑦𝑖𝑖 − 𝑦𝑦𝚤𝚤�)2 (3)

unde ei = valoarea reziduală pentru elementul ”i” din valorile indicatorilor analizați. Ca rezultat al algoritmului de clasificare și în funcție de datele utilizate s-a obținut

gruparea pe clustere din dendograma prezentată în figura 1. Prin secționarea pe verticală a dendogramei se obține o partiție a mulțimii elementelor clasificate, componentele partiției fiind clusterele determinate.

Figura nr. 1: Gruparea statelor europene pe clustere

Sursa: date prelucrate de autori după EIU și Corteva Agriscience DuPont



Gruparea rezultată a fost pe două clustere, dintre care primul cluster cu mai multe sub-clustere. De remarcat că, în acest prim cluster, există și situația Bulgariei, care se prezintă ca un cluster separat, individual, negrupat în componența clusterului cu alte state.

3. Rezultate și discuții fundamentând generarea setului de măsuri prin gruparea (corelarea) în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor

Evaluând și analizând gruparea pe clustere din figura 1, s-a observat că primul cluster

cuprinde șase sub-clustere, fiecare cu un număr definit de state, similare din diferite puncte de vedere.

Primul sub-cluster include patru state: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda. Toate aceste state intră în categoria statelor dezvoltate, cu un grad ridicat al PIB, cu valori de 41.7, 39.4, 36.8 respectiv 34.7, în timp ce variabilele Gradul de risc al stabilității politice și Corupția au niveluri scăzute, ceea ce permite eliminarea oricăror ingerințe în utilizarea fondurilor necesare Investițiilor în agricultură, Infrastructura agricolă, Cheltuielilor publice cu activitățile de C&D în domeniul agricol. Din punct de vedere al securității alimentare, Procentul din populație sub limita globală a sărăciei este aproape inexistent, iar Diversificarea dietei, Disponibilitatea micro-nutrienților, Calitatea proteinelor și Siguranța hranei sunt mult peste medie. De asemenea, Consumul de hrană raportat la veniturile unei gospodării denotă o preocupare către economisire, fapt observat și la nivelul indicatorului Pierderi de hrană, care este, în cadrul celor patru state, aproape de limita minimă, cu Finlanda la limita zero a pierderilor.

Al doilea sub-cluster include șase state: Portugalia, Suedia, Spania, Cehia, Italia, Grecia. Toate aceste state au implementate Programe de siguranță alimentară și asigură Accesul fermierilor la finanțare, bucurându-se de un grad scăzut al Volatilității producției agricole. În pofida unui PIB ridicat în cea mai mare parte a statelor acestui sub-cluster, există un grad semnificativ al Corupției, excepție făcând Suedia, cu corupție zero. De remarcat este faptul că toate statele, deși cu o Infrastructură agricolă deosebită, alocă sume, adesea importante în C&D agricolă. În concluzie, similitudini există la nivelul tuturor celorlalți indicatori fie ei corelați cu dezvoltarea economică, socială sau cu consumul și securitatea alimentară.

Al treilea sub-cluster include cinci state: Franța, Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanie. Toate aceste state sunt cele mai dezvoltate, cu o valoarea ridicată a PIB-ului pe cap de locuitor, o rată scăzută a Corupției și a Gradului de risc al stabilității politice. Consumul de hrană ca parte a cheltuielilor gospodărești este moderat, chiar spre limita minimă, fapt observat și în corelație cu valorile indicatorilor Pierderi de hrană și Diversificarea dietei. În plus, toate statele alocă sume importante în C&D din domeniul agricol, deși se bucură, printre altele, de o Infrastructură agricolă situată, din punct de vedere al sumelor investite, peste medie, ba chiar la nivel maxim. Analizând însă indicatorii Calității și securității alimentare, reprezentați de Disponibilitatea micro-nutrienților și Calitatea proteinelor, sunt de remarcat nivelurile destul de moderate, la nivelul unora dintre statele sub-clusterului, situație aflată în strânsă corelație cu nivelul ridicat al obezității.

Al patrulea sub-cluster include cinci state: Slovacia, Ungaria, Polonia, Rusia, România. Aceste țări au înregistrat o pondere destul de ridicată a Cheltuielilor alimentare, mai cu seamă Rusia și România, un PIB aflat sub media statelor europene, cu valori cuprinse între 24.6 în Slovacia și 19.4 în Rusia, Investiții în cercetarea și dezvoltarea agricole medii spre scăzute, un nivel moderat al Infrastructurii agricole, Volatilitatea producției agricole la


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 261

un nivel destul de ridicat și, un element foarte important de remarcat, cu corelații și conotații la nivelul tuturor celorlalte, un grad mediu spre ridicat al Corupției. Din punctul de vedere al Calității și securității alimentare, toate aceste state înregistrează niveluri medii spre scăzute ale Diversificării dietei, Disponibilității micro-nutrienților, Calității proteinelor fapt observat și în nivelul ridicat al obezității.

Al cincilea sub-cluster include două state: Elveția și Norvegia. Aceste state sunt cele mai dezvoltate, cu o valoarea ridicată a PIB-ului pe cap de locuitor (locurile 2 și 3 la nivelul statelor analizate), o rată scăzută a Corupției și a Gradului de risc al stabilității politice. Gruparea lor într-un cluster separat, diferit de clusterul 3, se datorează faptului că, aflate în afara UE, sunt caracterizate prin anumite elemente caracteristice, reprezentate de Tarifele importurile agricole nereglementate și, ca urmare, diferite. În rest, Consumul de hrană ca parte a cheltuielilor gospodărești este spre limita minimă, fapt observat și în corelație cu valorile indicatorilor Pierderi de hrană și Diversificarea dietei. De remarcat că doar Elveția alocă sume importante în C&D din domeniul agricol, în contrast cu situația Norvegiei, care nu prezintă sume alocate acestui indicator, ca urmare a poziționării geografice și climatice. Cu toate acestea, ambele state se bucură de o Infrastructură agricolă situată, din punct de vedere al sumelor investite, aproape de nivelul maxim. Analizând indicatorii Calității și securității alimentare, reprezentați de Disponibilitatea micro-nutrienților și Calitatea proteinelor, sunt de remarcat nivelurile peste medie ale ambelor state.

Al șaselea sub-cluster include un stat, Bulgaria, cu un PIB aflat mult sub media statelor europene, cu o valoare de 15.4%, un grad ridicat al Corupției și al Riscului stabilității politice. Se remarcă și o pondere ridicată a Cheltuielilor alimentare, în timp ce valorile Investițiilor în cercetarea și dezvoltarea agricole și Infrastructurii agricole sunt reduse. Volatilitatea producției agricole înregistrează la rândul ei un nivel ridicat. De asemenea, din punctul de vedere al Calității și securității alimentare, Bulgaria înregistrează niveluri medii spre scăzute ale Diversificării dietei, Disponibilității micro-nutrienților, Calității proteinelor fapt observat și în nivelul ridicat al obezității.

Al doilea cluster include trei state: Serbia, Ucraina și Belarus. Ca și în cazul Bulgariei, acestea au un PIB aflat mult sub media statelor europene, cu o valoare de 11.3% - Serbia, 6.2% - Ucraina și 14.3% - Belarus. Este evident gradul ridicat al Corupției și nivelul ridicat al Riscului stabilității politice răsfrânte în nivelurile reduse ale Investițiilor în cercetarea și dezvoltarea agricole și Infrastructurii agricole. Se remarcă și ponderea ridicată a Cheltuielilor alimentare, în timp ce Pierderile de resurse de hrană sunt ridicate la nivelul tuturor celor trei state. Din punctul de vedere al Calității și securității alimentare, Bulgaria înregistrează niveluri medii spre scăzute ale Disponibilității micro-nutrienților, Calității proteinelor fapt ce se răsfrânge în nivelul ridicat al obezității.

Plecând de la interpretările rezultatelor obținute și de la concluziile generate, se poate observa că identificarea măsurilor și a soluțiilor necesare eliminării tuturor provocărilor ce se ridică în fața securității alimentare durabile, trebuie realizată și abordată diferit. Pornind de la evidența că obținerea hranei se bazează pe doi piloni principali, capacitatea economică (venituri, prețurile alimentelor, accesul la ajutoare sociale etc.) și capacitatea fizică (infrastructură și investițiile în aceasta), generarea setului de măsuri trebuie privită cu atenție și în detaliu. Există câteva soluții pentru a obține o securitate alimentară globală și în același timp sustenabilă, iar acestea nu sunt nici activitățile agricole înalt industrializate și nici agricultura organică desfășurată pe scară redusă, ci o nouă posibilitate, reprezentată de corelarea și mixul mediului și tehnologiei și rezultată în practici sustenabile de dezvoltare (Pinstrup--‐Andersen și Watson II, 2011). Dezvoltarea noilor tehnologii trebuie orientată



către implementarea agriculturii și comercializării produselor agricole pe scară redusă, practici care aduc beneficii micilor fermieri atât timp cât guvernele facilitează existența politicilor și a măsurilor de siguranță necesare în tranziția către integrarea într-un sistem global al securității alimentare (Schanbacher, 2010). În viitor, sectorul alimentar (incluzând în acest concept întreg lanțul: producția, prelucrarea, distribuția și modul de utilizare a hranei) trebuie să utilizeze, pe cât posibil, aceleași resurse sau chiar mai puține, ca urmare a rarității relative a acestora, să producă mai puține deșeuri în urma obținerii și utilizării hranei, să aibă un impact mai redus asupra mediului, să asigure nutrienții necesari, accesibilitatea și disponibilitatea alimentelor. Într-un sistem sustenabil al securității alimentare este necesar să se pornească de la vectorii care influențează acest sistem: economici, sociali, politici, de mediu, tehnologici și să se stabilească strategii atât pentru cele trei mari subsisteme (producția și aprovizionarea durabilă; nutriția, sănătatea și bunăstarea; capacitatea de adaptare), cât și pentru cele trei dimensiuni (accesibilitatea, disponibilitatea, calitatea și siguranța). Corelațiile și legăturile logice între toate aceste elemente sunt prezentate în figura 2.

Figura nr. 2: Asigurarea sustenabilității sistemului alimentar

Sursa: Adaptare după GFS, 2017

Capacitatea de adaptare presupune înțelegerea și gestionarea riscurilor din cadrul sistemului alimentar cauzate de șocurile ecologice, economice, sociale, politice și tehnologice, interacțiunea dintre acestea și modalitățile de îmbunătățire a rezistenței sistemului alimentar atât în prezent, cât și în viitor. Producția și aprovizionarea durabilă se referă la asigurarea în mod sustenabil a apei, energiei, nutrienților și altor inputuri necesare, utilizarea terenurilor și solurile, cu un accent deosebit pe utilizarea durabilă a resurselor, îmbunătățirea eficienței și reducerea deșeurilor, optimizarea sistemelor agricole, creșterea productivității culturilor agricole și zootehnice, implementarea noilor tehnologii; fabricarea, prelucrarea și distribuția alimentelor în condiții optime de calitate. Nutriția, sănătatea și bunăstarea vizează calitatea și siguranța alimentelor pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, alimentația pe tot parcursul vieții, alimentația sănătoasă și durabilă, comportamentul consumatorilor, alegerea echilibrată a alimentelor și accesul la alimente (GFS, 2017). Din aceste considerente, este necesară o abordare top-down a creării setului de măsuri ce poate contribui la menținerea sau îmbunătățirea securității alimentare,

Acesibilitate

Disponibilitate

Calitate și siguranță

Producție și aprovizionare

durabilă

Vectorii economici

Vectorii sociali

Vectorii politici

Vectorii de mediu

Vectorii tehnologici

Nutriție, sănătate și bunăstare

Capacitatea de adaptare


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 263

fundamentate și orientate către creșterea gradului de educație și conștientizare, consolidarea capitalului social și creșterea PIB/locuitor. La nivel generic

Pentru a reduce în continuare nesiguranța alimentară, Fan (2015) susține o regândire a sistemului alimentar la nivel mondial, acordându-se o atenție sporită calității (nutriției) și siguranței, diversificării în loc de specializare, pierderilor de alimente și reducerii deșeurilor. Consolidarea durabilă a producției ar trebui să includă accentul pe nutriție. Pentru a realiza acest lucru, se pot adopta următoarele căi: investirea în cercetarea și dezvoltarea agricolă pentru a produce mai multă alimentație cu mai puține resurse, sprijinirea agriculturii de mici dimensiuni, sprijinirea politicilor și a instituțiilor pentru o alimentație mai bună și asigurarea securității în sistemele alimentare. Mathijs (2015) susține, de asemenea, coerența și coordonarea politicilor pentru a acționa în direcția unei abordări unitare a sistemelor alimentare.

De asemenea, guvernele trebuie să joace un rol important în administrarea inflației prețurilor alimentelor și a valorii monedelor de schimb, deoarece toate aceste forțe macroeconomice pot avea efecte rapide și devastatoare asupra securității alimentare. Furnizarea de servicii financiare, inclusiv opțiuni de creditare și asigurare la costuri reduse, fiabile și accesibile se pot constitui ca o măsură financiară ce poate genera securitatea alimentară pe baza celei financiare. Programele care corelează măsurile de asistență pe termen scurt, cum ar fi transferurile condiționate de numerar, cu investiții pe termen lung, orientate către îmbunătățirea solului sau a infrastructurii agricole, pot sprijini, ca elemente complementare, construirea securității alimentare.

Este esențială, din perspectivă politică, soluționarea conflictelor și asigurarea accesului la alimente în timpul unui conflict. În mod ideal, sistemele politice și sociale trebuie să îmbunătățească capacitatea de adaptare prin sprijin reactiv, care să satisfacă cerințele și nevoile producătorilor și consumatorilor autohtoni în ceea ce privește dinamicile stabile și previzibile ale piețelor, investițiile în cercetare-dezvoltare și infrastructură, precum și facilitarea comerțului și transporturilor produselor agricole. În plus, este necesar un proces de inovare al politicilor și programelor de eradicare a corupției, orientate către eliminarea pierderilor la nivelul resurselor financiare și al celor de hrană.

În ultimii ani s-a demonstrat că de numeroase politici comerciale deschise au beneficiat țări aflate în curs de dezvoltare, acest proces având ca rezultat o producție și exporturi agricole ridicate precum și o volatilitate mult scăzută a prețurilor agricole. Acordurile comerciale regionale pot fi, de asemenea, o modalitate utilă de îmbunătățire a fluxurilor comerciale transfrontaliere, în special dacă sunt sprijinite prin activități și mijloace de transport și logistică eficiente.

Investiția în infrastructură care reduce pierderile și permite stocarea pe termen lung a rezervelor reprezintă fundamentul capacității de adaptare, punând la dispoziția agricultorilor o mai mare flexibilitate atunci când își comercializează produsele și capacitatea de a răspunde la semnalele date de evoluția prețurilor (care reflectă abundența sau deficitul produselor agricole).

Aplicare pe dimensiuni

• Îmbunătățirea dimensiunii “Accesibilitate” este importantă în multe moduri. Cu toate acestea, există o serie de obstacole în calea îmbunătățirii acestei dimensiuni. Unul dintre aceste obstacole se referă la faptul că veniturile scad odată cu înaintarea în vârstă, în special după pensionare. Rata de non-accesibilitate a alimentelor este ridicată în rândul bătrânilor adulți, ceea ce determină consecințe nutriționale și de sănătate negative, crescând costurile



cu serviciile medicale (Compte et al., 2017). Cu cât populația este mai îmbătrânită cu atât costurile sociale asociate sunt mai mari. Accesibilitatea este legată, în principal, de ponderea cheltuielilor realizate pentru consumul alimentar în total venituri, precum și de valoarea PIB pe cap de locuitor (Turan et al., 2018). Problema creșterii prețurilor la alimente este un alt obstacol ce stă în calea îmbunătățirii acestei dimensiuni. Există o serie de motive pentru care prețurile la produsele alimentare la nivel mondial pot crește, care nu depind neapărat de piețe și de mișcările speculative ale prețurilor la bursele mondiale de produse alimentare de bază: consumul de produse alimentare de origine animală determină o substituție a terenurilor destinate culturilor consacrate consumului uman cu terenuri consacrate hranei pentru animale, subvenționarea culturilor agricole pentru producerea de biocombustibili de primă generație, creșterea producției industriale și a urbanizării conexe care a sporit costul de oportunitate al culturilor agricole. Creșterea prețurilor la alimente va determina producătorii să pună pe piață alimente slabe din punct de vedere nutritiv. Aproape 30% din produsele alimentare, reprezentând aproximativ 1,3 miliarde de tone de alimente produse în lume se pierd în sistemul alimentar sau sunt transformate în deșeuri (FAO, 2011). Pierderile alimentare se produc în cea mai mare parte în lanțul de aprovizionare, în timp ce cea mai mare parte a deșeurilor alimentare este produsă de gospodării. Având în vedere contextul rarității relative a resurselor, orice pierdere de alimente trebuie analizată și, pe cât posibil, evitată. Prin urmare, prevenirea pierderilor alimentare poate determina o îmbunătățire a securității alimentare, nu numai la nivel național, ci și la nivel internațional.

În plus, se observă că sunt necesare măsuri pentru ajutorarea grupurilor vulnerabile (pe termen scurt și mediu, ca ajutoare urgente de hrană, productivitatea crescută și producție agricolă), și stabilirea cadrului necesar pentru creșterea veniturilor celor afectați de foame și insecuritate alimentară cronică (pe termen lung). În același timp, ar trebui realizate investiții complementare educație pentru a îmbunătăți rezultatele nutriționale(OECD, 2016).

Prin dezvoltarea sistemelor de protecție socială și a elementelor specifice ale acestora, reprezentate de subvențiile și ajutoarele acordate (de tipul venitului minim garantat pe cap de locuitor) se poate oferi un răspuns mai eficient la preocupările legate de securitatea alimentară decât intervențiile de pe piețele agricole (OECD, 2016).

• În ceea ce privește îmbunătățirea dimensiunii “Disponibilitate” cea mai facilă soluție, de-a lungul timpului, a fost aceea de a mări cantitatea de teren folosită în agricultură și de a exploata noi stocuri de pește (Turan et al., 2018). Cu toate acestea, costul de oportunitate al acestor politici a crescut în mod semnificativ, deoarece terenurile agricole productive au fost scoase din uz ca urmare a fenomenului de urbanizare și a diferitelor moduri de gestionare sustenabilă a terenurilor (Balmford et al., 2005). Investitorii sunt susceptibili cu privire la investițiile în agricultură ca urmare a costurilor mari de intrare, randamentelor destul de scăzute, precarității infrastructurii de transport și de piață. Deși îmbunătățirile trecute în producția agricolă au sporit dramatic randamentele și disponibilitatea alimentelor, echilibrul nutrițional corect a fost multă vreme ignorat. Studiile privind nutriția oferă perspective valoroase asupra importanței nutriției în dezvoltarea indivizilor (Headey, 2015). Malnutriția suferită în timpul copilăriei precoce are efecte pe termen lung asupra rezultatelor cognitive și de învățare, și ulterior asupra găsirii unui loc de muncă, a salariilor adulților etc. În timp ce subnutriția este o problemă ce poate fi combătută prin programe de ajutorare, prin mijloace financiare, supranutriția poate fi ireversibilă, deoarece nu poate fi combătută decât prin schimbări comportamentale generate prin educație. Randamentele indivizilor în cadrul sistemelor alimentare mai sănătoase sunt mai mari, iar acțiunea în sensul creării obiceiurilor de alimentație sănătoasă poate împiedica costuri mai mari în viitor.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 265

Investițiile în sistemele de producție agricolă vor îmbunătăți inovația și creșterea sustenabilă a productivității. Exemple de astfel de măsuri se referă la dezvoltarea infrastructurii rurale, a instalațiilor de depozitare și prelucrarea, la oferirea de servicii de instruire și consiliere adecvate (OECD, 2016).

Asigurarea unor piețe agricole mai deschise și mai eficiente la nivel regional va sprijini creșterea cererii și menținerea unor prețuri stabile, piețele transmițând semnale producătorilor prin intermediul prețurilor cu privire la zonele în care este cel mai eficient să se obțină anumite produse (Smith et al., 2017).

Toate acestea se pot rezuma în măsuri de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru agricultorii locali, investiții în tehnologia agricolă și activități de cercetare și dezvoltare.

• Dimensiunea “Calitate și siguranță” ilustrează provocările care au apărut loc în ultimele decenii: utilizarea incorectă și utilizarea excesivă a produselor chimice agricole, reziduuri periculoase în alimente, alimentele contaminate biologică (Maxwell et al., 2014), problemele produselor de calitate slabă și cu deficiențe de siguranță în cadrul țărilor în curs de dezvoltare (Levy et. al., 2017). De aceea, dezvoltarea unor programe concrete de siguranță alimentară cum ar fi programele de asigurare a hranei sănătoase în școli, precum și promovarea conștientizării nutriției si elementelor specifice acesteia sunt măsuri ce se vor dovedi mai mult decât necesare.

Concluzii

Siguranța alimentară este o problemă complexă și multidimensională legată de disponibilitatea alimentelor pe piață, gradul de accesibilitate al alimentelor, utilizarea eficientă a alimentelor și stabilitatea acestor elemente în timp. În general, insecuritatea alimentară este un rezultat al sărăciei și necesită măsuri care să permită obținerea unor venituri mai mari pentru cei săraci. Astfel, pe baza identificării PIB/capita ca și cel mai semnificativ indicator din punct de vedere statistic, cu ajutorul metodei regresiei liniare multiple, s-a urmărit gruparea, cu ajutorul clasificării ierarhice a clusterelor, a statelor Europei, în funcție de similitudinile identificate la nivelul indicatorilor componenți ai dimensiunilor GFSI. În urma grupării pe clustere, prin clasificarea ierarhică a acestora, și a setului de măsuri generate de această grupare, se poate observa că, pe lângă creșterea veniturilor sunt necesare politici care să transpună îmbunătățirea veniturilor într-o nutriție îmbunătățită. Aceste politici vizează domeniile sănătății, educației, protecției sociale, infrastructurii, dezvoltare rurală, agricultură și politica economică, în general. Politicile interne și comerciale agricole sunt elemente esențiale ale mixului de politici ce influențează securitatea alimentară. Piețele agricole au un rol dublu: furnizarea de venituri pentru fermierii săraci și furnizarea de alimente consumatorilor, ceea determină autoritățile publice să utilizeze intervențiile de pe piață ca instrument principal de gestionare a insecurității alimentare. Intervențiile de pe piață creează deficiențe în sistemele de producție. Pe de o parte acestea generează o creștere economică și o creștere de venituri, două elemente esențiale pentru îmbunătățirea securității alimentare. Dar în același timp cresc, de asemenea, prețurile la alimente și expun gospodăriile la o reducere a puterii de cumpărare, ambele efecte ale intervențiilor dezavantajând gospodăriile cele mai sărace și mai nesigure din punct de vedere alimentar. De regulă, aceste tipuri de gospodării sunt cele care cheltuie peste jumătate din venituri pentru alimente. Creșterea populației și a veniturilor va exercita o presiune suplimentară asupra resurselor alimentare care în prezent se află într-un echilibru precar. În timp ce disponibilitatea și accesibilitate alimentelor rămâne un obstacol în anumite regiuni,



provocarea schimbărilor climatice probabil va exacerba această problemă. Limitările din domeniul accesului la hrană se referă în principal la disparitățile de venituri, în timp ce provocarea utilizării alimentelor este legată atât de sub-producție, cât și de supra-producție. Pentru asigurarea securității alimentare este necesară o abordare coerentă și unitară a sistemelor alimentare. Pentru cerere, provocările le constituie problemele legate de nutriție și sănătate. În ceea ce privește oferta, provocările sunt generate de producția agricolă care trebuie să asigure acoperirea cererii de alimente în lumina schimbărilor climatice. Diferite modele de producție agricolă bazate pe principii diferite sunt în curs de dezvoltare. Deși multe dintre soluții ar putea fi specifice doar la nivel regional, interacțiunea globală necesită abordări coordonate, printre altele în domeniul politicilor comerciale.

Deși cercetarea a fost caracterizată de anumite limitări (date incomplete, care au influențat capacitatea autorilor de a utiliza a patra dimensiune a GFSI, reprezentată de resursele naturale și capacitatea de adaptare, precum și variabilele complementare) se poate observa că setul de măsuri propuse, atât la nivel generic, cât și la nivelul fiecărei dimensiuni, s-a concretizat pe prelucrarea coerentă a datelor concrete și oferă, pe lângă noutatea cercetării, o viziune detaliată a celor mai potrivite măsuri de implementat într-un domeniu de mare importanță, al securității alimentare. Ca potențiali viitori pași ai cercetării se preconizează generarea setului de măsuri, colectând și datele lipsă, ce vor fi furnizate în viitor de EIU, pe baza unei noi grupări în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor, pornind însă de la premisa existenței unui număr mai mare de variabile independente.

Bibliografie Balmford, A., Green, R.E. and Scharlemann, J.P.W., 2005. Sparing land for nature: exploring

the potential impact of changes in agricultural yield on the area needed for crop production. Global Change Biology, 11(10), pp.1594-1605.

Braun von, J., Gerber, N., Mirzabaev, A. and Nkonya, E., 2013. The Economics of Land Degradation. ZEF Working Paper No. 109. [online] Available at: <https://ssrn.com/ abstract=2237977> [Accessed 11 November 2018].

CFS, 2011. Measuring Food Insecurity: Meaningful Concepts and Indicators for Evidence-Based Policy Making. [pdf] Rome. Round Table on Monitoring Food Security. Available at: <http://www.fao.org/fileadmin/templates/cfs_roundtable/Round_Table_technical_ note.pdf> [Accessed 11 November 2018].

Charles, H., Godfray, J., Beddington, J.R., Crute, I.R., Haddad, L., Lawrence, D., Muir, J. F., Pretty, J., Robinson, S., Thomas, S. M. and Toulmin, C., 2010. Food Security: The Challenge of Feeding 9 Billion People. Science, 327(5967), pp.812-818.

Chitea, L. and Dona, I., 2018. The Romanian Rural Household from Sustainable Rural Development Perspective. Scientific Papers Series "Management, Economic Engineering in Agriculture and rural development", 18(1), pp.115-122.

Compte, V.M., Rossi, P.G. and Escamilla, R.P., 2017. Food insecurity measurement among older adults: Implications for policy and food security governance. Global Food Security, 14, pp.87-95.

European Commission, 2015. Global food security: challenges and options. [pdf] EU Agricultural Markets Briefs, No 9, November 2015. Available at: <https://ec.europa.eu/ agriculture/sites/agriculture/files/09_en.pdf> [Accessed 18 November 2018].


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 267

Fan, S., 2015. Rethinking the global food system - Nutrition dimension. In: ICAE Pre-Conference, Global Food Security Challenges. Milan, Italy, 7 August 2015.

FAO, 1996. World Food Summit. Food and Agriculture Organization of the United Nation, 13-17 November 1996, Rome, Italy.

FAO, 2009. Committee on world Food Security: Assessment of the world Food Security Situation. Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations.

GFS, 2017. Global Food Security Strategic Plan. [pdf] London: Global Food Security. Available at: <https://www.foodsecurity.ac.uk/document/category/policies-strategies/> [Accessed 10 December 2018].

Headey, D.D., 2015. From food to nutrition security: The role of food policies. Washington DC: The International Food Policy Research Institute.

Hoddinott, J., 1999. Choosing Outcomes Indicators of Household Food Security. Technical Guide #7. [pdf] IFPRI. Available at: <http://ebrary.ifpri.org/utils/getfile/collection/ p15738coll2/id/125736/filename/125767.pdf> [Accessed 10 December 2018].

Levy, T.S., Rosas, V.M., De la Vega, M.F. and Fernandez, C.L., 2017. Food Security Governance in Mexico. How can it be improved? Global Food Security, 14, pp.73-78.

Mathijs, E., 2015. Exploring sustainable futures through foresight. [pdf] University of Leuven. Available at: <https://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/expo-milano-2015/cap-events/global-food-security-challenges/mathijs_en.pdf> [Accessed 10 December 2018].

Maxwell, D., Vaitla, B., Coates, J., 2014. How do indicators of household food insecurity measure up? An empirical comparison from Ethiopia. Food Policy, 47, pp.107-116.

McCorriston, S., Hemming, D.J., Lamontagne-Godwin, J.D., Parr, M.J., Osborn, J. and Roberts, P.D., 2013. What is the evidence of the impact of agricultural trade liberalisation on food security in developing countries? A systematic review. [pdf] EPPICentre, Social Science Research Unit, Institute of Education, University of London. Available at: <https://www.gov.uk/dfid-research-outputs/what-is-the-evidence-of-the-impact-of-agricultural-trade-liberalisation-on-food-security-in-developing-countries> [Accessed 10 December 2018].

OECD, 2015. OECD Long - Term Scenarios for Food and Agriculture. In: EAAE and IATRC Conference on Global Food Security Challenges. Milano, Italy, 7-8 August 2015.

OECD, 2016. Getting the Policy Mix Right for Global Food Security and Nutrition. [pdf] OECD Meeting of Agriculture Ministers, Background Note. Available at: <https://www.oecd.org/agriculture/ministerial/background/notes/8_background_note.pdf.> [Accessed 10 November 2018].

Olper, A., Curzi, D., Bedin, E. and Swinnen, J., 2014. Food Security, Health and Trade Liberalization. In: 3rd AIEAA Conference “Feeding the Planet and Greening Agriculture: Challenges and opportunities for the bio-economy”. Alghero, Italy, 25-27 June, 2014.

Pinstrup-Andersen, P., and Watson, D.D. II., 2011. Food policy for developing countries: The role of government in global, national, and local food systems. Ithaca: Cornell University Press.

Saunders, M., Lewis, P. and Thornhill, A., 2009. Research Methods for Business Students. New York: Pearson.



Schanbacher, W.D., 2010. The politics of food: the global conflict between food security and food sovereignty. Santa Barbara: Praeger ABC-CLIO.

Smith, M.D., Kassa, W. and Winters, P., 2017. Assessing food insecurity in Latin America and the Caribbean using FAO's food insecurity experience scale. Food Policy, 71, pp.48-61.

Thomas, A.-C., D'Hombres, B., Casubolo, C., Saisana, M. and Kayitakire, F., 2017. The use of the Global Food Security Index to inform the situation in food insecure countries. EUR 28885 EN, JRC, ISPRA.

The Economist Intelligence Unit (EIU), 2018. Global Food Security Index 2018. Measuring Food Security and The Impact of Resource Risks. [pdf] The Economist Intelligence Unit Limited. Available at: <https://foodsecurityindex.eiu.com> [Accessed 10 November 2018].

Turan, Ö., Gurluk, S. and Issi, E., 2018. Global Food Security Index's reflections to Balkan countries. Sciendo, 1(1), pp. 205-211.

Anexa nr. 1

Tabelul nr. 1: Valorile GFSI și indicatorilor incluși în GSFI la nivelul fiecărui stat

V1.1. Consum

de hrana ca parte a chelt.

gospod.

V1.2. Proc. din pop. sub

limita glob. a saracie

V1.3. PIB

V1.4. Tarifele import. agricole

V1.5 Existenta program.

de siguranta aliment.

V1.6 Accesul fermieri

la finant.

V2.1 Sufic. resurs.

de hrana

V2.2 Chelt.

publice pe C&D in agric.

V2.3 Infrastruct agricola

V2.4 Volatil produc. agricole

V2.5 Gradul de risc

al stabilit.politice

V2.6 Corup

V2.7 Capac.

de absorb. urbană

V2.8 Pierd.

de hrana

(res. de hrana)

V3.1 Diversif.

dietei

V3.2 Standard

nutrit.

V3.3 Disponibilit. micronutr.

V3.4 CalitateProteine

V3.5 Sigur. hranei

Austria 93,3 99 41,7 81,9 100 100 100 25 100 63,4 76,5 75 78,8 93,8 93,1 100 56,5 72,6 100 Belarus 48,1 100 14,3 81,7 100 100 81,8 0 41,7 89,2 29,4 50 71,2 95 75,9 0 58,1 85 98,6 Belgia 86,7 99,8 36,8 81,9 100 100 98,8 25 89,8 61,8 70,6 75 77,8 95,4 89,7 100 58,9 73,8 100

Bulgaria 76,4 97,6 15,4 81,9 75 100 67 25 61,1 62,1 64,7 25 91,1 65 67,2 100 31,1 47,1 99,5 Cehia 80,4 100 28,3 81,9 100 100 82 25 80,6 87,1 64,7 50 87,9 96,7 84,5 100 51,1 54,7 99,9

Danemarca 90,5 99,7 39,4 81,9 100 100 85,9 0 89,8 97,8 76,5 75 77,9 92,4 89,7 100 56,7 80,4 100 Elvetia 95,1 100 50,2 44,1 100 100 86,8 50 100 84,2 82,4 100 74,3 97,4 100 100 54,2 63,7 100

Finlanda 89,2 100 34,7 81,9 100 100 86 12,5 100 86,6 82,4 100 81,2 100 84,5 100 57,3 100 100 Franta 86,6 99,8 34,2 81,9 100 100 90 50 100 93,6 64,7 75 77,1 94,6 86,2 100 72 84,9 100

Germania 92,1 100 39,3 81,9 100 100 90,6 50 89,8 87,7 82,4 75 78,2 93,9 89,7 100 50,9 76,2 100 Grecia 80,4 97,8 20,4 81,9 75 75 87,1 0 70,4 91,4 64,7 25 77,5 87,1 84,5 100 69,6 77,1 100 Irlanda 94 99,3 60 81,9 100 100 94,1 62,5 80,6 75,7 76,5 75 92,4 94,3 79,3 100 69 87,6 99,2 Italia 85 98,1 31,4 81,9 100 100 93,4 12,5 71,3 91,5 52,9 25 76,6 95,5 81 100 67,2 75,1 100

Norvegia 88,3 99,8 47,7 34,6 100 100 90,1 0 89,8 92,4 100 100 73,9 96,9 86,2 100 60 89,2 100 Olanda 89,8 99,8 41,4 81,9 100 100 81 75 89,8 89,5 76,5 100 80,1 97 91,4 100 56,7 91 100 Polonia 79,9 100 22,3 81,9 100 100 88,9 37,5 70,4 90,5 47,1 50 91 90,6 69 100 51,6 70,4 98,5

Portugalia 79,7 99,1 24,7 81,9 100 100 89,8 12,5 90,7 92 82,4 50 80,7 92,7 82,8 100 70,7 92,6 99,9 Romania 43,2 99,1 19,6 81,9 100 100 85,6 25 51,9 69,2 64,7 25 100 95,3 60,3 100 55,9 65,7 100

Rusia 55,7 100 19,4 82,1 100 100 85,7 12,5 50,9 76,9 35,3 0 75,8 95,5 69 100 55,2 72 97,5 Serbia 62,4 99,7 11,3 77,3 75 75 50,1 12,5 61,1 74,2 47,1 25 86 89,4 67,2 34,6 47,6 48 93,8

Slovacia 78,1 99,1 24,6 81,9 100 75 71,1 25 61,1 80,4 64,7 50 89,6 94,7 74,1 100 46,8 31 98,5 Spania 86,5 98,4 29,4 81,9 100 100 79,1 25 90,7 87,4 58,8 50 85,7 93,6 89,7 100 63,6 78,8 100 Suedia 88,3 99,3 39,5 81,9 100 100 79,3 0 100 92,5 82,4 100 79,3 96,1 91,4 100 53 89,7 100 Ucraina 34,9 99,8 6,2 85,1 75 50 64,5 12,5 41,7 84,6 11,8 0 85,1 90,4 67,2 65,4 52 53,8 98,4

UK 96,7 99,8 33,4 81,9 100 100 87,9 100 89,8 93,1 64,7 100 75,8 97,5 84,5 100 56,1 77,9 100 Ungaria 77,3 99,1 21,9 81,9 100 100 74,3 37,5 71,3 65,1 70,6 50 86,4 93,5 86,2 100 49,9 47,7 100

Sursa: date preluate din EIU, 2018


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 269

GESTIONAREA POLITICILOR ALIMENTARE ÎN CONTEXTUL CRIZEI PESTEI PORCINE AFRICANE PRINTR-UN MODEL STATISTIC

DE SUSTENABILITATE ALIMENTARĂ

Valentin Marian Antohi1, Monica Laura Zlati2, Roxana Sârbu3, Silvius Stanciu4*, Florina Oana Virlănuță5 și Sorin Anagnoste6

1, 4, 5)Universitatea Dunărea de Jos, Galați, România 2)Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România

3)6)Academia de Studii Economice, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Antohi, V.M., Zlati, M.L., Sârbu, R., Stanciu, S., Virlănuță F.O. and Anagnoste, S., 2019. Approaches regarding the Management of Food Policies in the Context of the African Swine Fever Crisis based on a Food Sustainability Statistical Model. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 329-346.

DOI: 10.24818/EA/2019/51/329


Rezumat

Politicile alimentare vizează asigurarea necesarului de consum pentru o populație existentă într-un teritoriu vizat. În general politicile alimentare sunt construite pe principii de perpetuare continuă și de producție a alimentelor necesare pe baza unui fond de resurse naturale disponibile la un moment dat. Incidentele critice de securitate alimentară, în particular crizele epidemiologice manifestate în sectorul producției zootehnice dintr-o zonă geografică pot afecta semnificativ resursele de hrană ale populației și politicile agroalimentare locale și naționale. În aceste situații sunt necesare adaptări ale strategiilor statale de securitate alimentară, în contextul aplicării unor măsuri specifice de biosecuritate pentru limitarea efectelor epidemiologice, protejarea fondului alimentar neafectat și al reducerii impactului negativ asupra surselor locale de producție agroalimentară.

Obiectivul principal al studiului a fost analiza politicilor alimentare din România în contextul manifestării recente a epidemiei de Pestă Porcină Africană. Pe baza documentării bibliografice și a prelucrării informațiilor oficiale referitoare la efectele epidemiei asupra exploatațiilor de suine, autorii au propus un model statistic de sustenabilitate alimentară, cu aplicabilitate practică în evaluarea și cuantificarea efectelor crizei pestei porcine africane la nivelul României. Rezultatele studiului au arătat posibilitatea modelarii statistice a indicatorilor de securitate alimentară la nivel național în situația manifestării unor incidente critice pe lanțul agroalimentar. Simularea aplicării modelului realizat a scos în evidență potențiale efecte economice benefice prin modificarea politicilor alimentare ale României.

Rezultatele cercetării au caracter de noutate la nivel național, având un potențial impact pozitiv asupra cercetării științifice în domeniul economic și al producției agroalimentare. Modelul statistic realizat poate fi util agenților economici și în special autorităților naționale pentru ajustarea politicilor alimentare în situațiile critice de securitate alimentară, în vederea limitării fenomenelor de destabilizare a pieței de consum și al evitării unor posibile derapaje economice datorate unor situații de criză în sectorul producției animaliere. Cuvinte-cheie: politici alimentare, pesta porcină africană, ferme suine, model statistic de sustenabilitate alimentară, efecte economice Clasificare JEL: Q18, E21

* Autor de contact, Silvius Stanciu – [email protected]

AE Gestionarea politicilor alimentare în contextul crizei pestei porcine africane printr-un model statistic de sustenabilitate alimentară


Introducere Adaptarea politicilor alimentare naționale în domeniul securității alimentare, în

contextul manifestării epidemiei de Pestă Porcină Africană (PPA) este un subiect de maximă importanță pentru oficialitățile naționale, agenții economici și consumatorii români, mai ales că în perioada 2005-2015 România a fost afectată succesiv de manifestarea unor epidemii zootehnice cu impact major asupra producției alimentare: Gripa aviară AH1N1(2005-2006), Gripa porcină H1N1 (2009), Scrapia (2002-2011) sau Blutongue (2014-2015) (Stanciu, 2015; Stanciu și Sarbu, 2015; Stanciu și Sârbu, 2014).

Începând cu vara anului 2018 România s-a confruntat cu epidemia PPA, un incident critic de securitate alimentară ce a afectat puternic sectorul național al cărnii de porc, limitând furnizarea produselor autohtone pe piața națională și externă. Din punct de vedere economic efectele crizei au fost mult mai profunde, datorită reducerii consumului de carne de porc din producția românească și al creșterii importului intracomunitar. Aplicarea unor măsuri naționale de sprijin a producătorilor în vederea diminuării efectelor epidemiei și de despăgubiri acordate întreprinderilor de profil sau gospodăriilor individuale din zonele cu impact epidemiologic ridicat au condus la importante costuri la nivelul bugetului național.

Prin intermediul cercetărilor efectuate autorii au vizat o cuantificare a efectelor economice datorate PPA și realizarea unui model matematic de sustenabilitate alimentară, bazat pe aplicarea unor sisteme de analiză statistică, cu importanță practică în adaptarea strategiilor de securitate alimentară la nivel național. Modelul statistic propus poate fi generalizat drept un instrument național de gestionare a politicilor alimentare, în contextul declanșării în ultimii ani a unor incidente epidemiologice grave la nivel național.

Pentru a îndeplini obiectivele vizate autorii au utilizat documentarea bibliografică, au evaluat modelele statistice propuse de specialiști recunoscuți în domeniu, au sistematizat datele disponibile în bazele de date naționale și au propus un model propriu de sustenabilitate alimentară, prezentat și aplicat în cadrul lucrării.

Modelul este funcțional și permite evaluarea periodică a securității alimentare naționale din perspectivă economică, pe baza informațiilor privind efectele PPA asupra exploatațiilor de suine furnizate de instituțiile naționale de profil, impactul asupra economiei naționale, reducerea consumului de carne de porc, creșterea cotei importurilor sau nevoia alocărilor financiare pentru despăgubiri și limitarea efectelor crizei epidemiologice. 1. Recenzia literaturii științifice

Politicile alimentare în situații de criză suferă modificări structurale în contextul afectării securității alimentare, ca urmare a declanșării crizelor alimentare care au la baza epidemii. În situații de criză se accentuează problematica securității alimentare, inclusă ca punct principal în Planul de Acțiune al Națiunilor Unite (Millennium Development Goals – MDGs) așa cum a fost definit la Summit-ul Global de Securitate Alimentară al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (Häsler, Howe and Stärk, 2011; Bakardjieva Engelbrekt et al., 2018).

Analiza sectorului cărnii de porc din România, efectuată de Stanciu (2014), a arătat o ușoară tendință de creștere a producției autohtone, datorată în principal măsurilor guvernamentale de stimulare a producătorilor, deși exista o abundență a produselor de import din statele europene, pe fondul restricțiilor impuse de Federația Rusă. Conform estimărilor efectuate de autor, în anul 2019 România putea deveni un exportator regional de carne de


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 271

porc. Principalele investiții în ferme de creștere a suinelor și în abatoare specializate erau datorate companiilor cu capital chinez și olandez. Deși creșterea producției interne a fost realizată în principal pe principii intensive, prin creșterea greutății medii a animalelor sacrificate în abator, sectorul era dependent de importurile de animale tinere, destinate populării fermelor, în condițiile reducerii șeptelului autohton.

Un factor generator de instabilitate a politicilor alimentare este reprezentat de importul ilegal de produse alimentare din zonele în care au fost semnalate cazuri de epidemie (Costard et al., 2013). Studiul realizat de autorii citați a relevat faptul că importurile ilegale de carne și produse din carne pot reprezenta un factor de risc semnificativ în destabilizarea pieței, în condițiile manifestării hazardului biologic și al acțiunii necontrolate a agenților economici din zonele afectate de epidemie. Cercetarea a evidențiat necesitatea consolidării sistemelor de supraveghere bazate pe monitorizarea riscurilor și pe aplicarea unor programelor de prevenire a epidemiilor în Uniunea Europeană.

Alți autori (Fasina et al., 2012; Arias et al., 2018) au scos în evidență beneficiile aplicării măsurilor de biosecuritate asupra dezvoltării economice locale și naționale, corelate cu costurile necesare eradicării focarelor de febră porcină africană în fermele de creștere a suinelor din Africa. Deși aplicarea unor măsuri de biosecuritate implică eforturi economice semnificative, acestea au un impact direct asupra propagării epizootiilor, reducând efectele transversale asupra economiei locale.

Evaluări realizate pe baza analizei cauză-efect au permis simularea impactului economic al epidemiilor PPA asupra populației din zonele industrializate (Halasa et al., 2016; Rich and Perry, 2011). Cercetările efectuate au arătat un potențial impact economic major al epidemiei. Metoda, fundamentată pe determinarea corelației directe dintre costuri si exporturi, a demonstrat că pot apare pierderi globale cuprinse între 12 milioane și 349 milioane euro, dacă epidemia se declanșează simultan în focare dispersate teritorial.

Alte cercetări s-au concentrat asupra relevanței măsurilor de prevenire a propagării pestei porcine africane în Uniunea Europeană (Chenais et al., 2017; Jurado et al., 2018). Lucrările citate au scos în evidență eficiența unor programe de educație sanitară a fermierilor, izolarea focarelor de pestă, limitarea impactului negativ asupra mediului sau aplicarea unor măsuri eficiente de manipulare si distrugere a animalelor moarte, inclusiv sălbatice într-un timp de maxim 48 de ore de la ucidere.

Uniunea Europeană a prezentat disponibilitatea de a ajuta Statele Membre în identificarea unor soluții adecvate și în îmbunătățirea modalităților practice de cooperare administrativă, inclusiv în domeniul combaterii și limitării epidemiilor zoonotice ce pot afecta și populația (Grosu și Socoliuc, 2008).

O analiză a sectorului cărnii din România, făcută de Stanciu, Rizea și Ilie (2015), a scos în evidență fragilitatea acestuia la incidentele critice de siguranță alimentară și dependența ridicată a pieței interne de importurile comunitare de carne și produse din carne. Cercetările au demonstrat vulnerabilitatea autorităților locale în situațiile declanșării unor epidemii în sectorul animalier, necesitatea unei abordări pro-active în cuantificarea impactului economic al unei potențiale crize de securitatea alimentară și determinarea măsurilor economice și administrative necesare pentru limitarea efectelor negative pe termen mediu și lung asupra sectorului alimentar național.

Stanciu și Sârbu (2014) au analizat reziliența lanțului alimentar din România la incidente critice, evidențiind fragilitatea acestuia, în special a micilor companii implicate în procesarea și comercializarea alimentelor. Manifestarea unor epidemii în sectorul producției animaliere poate afecta grav producția internă de alimente, crescând dependența pieței alimentare naționale de importuri.



Drăgoi et al. (2018) au arătat că transformarea radicală a sistemelor agricole naționale, datorată nevoii de armonizare cu cerințele modelului agricol european, a condus la o schimbare semnificativă a piețelor produselor agroalimentare, cu efecte importante asupra comerțului cu alimente și a siguranței alimentare.

Concurența, competitivitatea și nevoia de imagine favorabilă a pieței au determinat companiile să devină din ce în ce mai sensibile la probleme de mediu, la incidentele critice de siguranță alimentară sau la epidemiile care pot afecta sănătatea populației și bunurile biologice (Bostan et al., 2013). 2. Prezentarea contextului macroeconomic al declanșării pestei porcine africane în România

Pesta porcină africană este datorată infectării efectivelor de suine cu virusul Pestivirus din Familia Flaviviridae, modalitatea de răspândire uzuală fiind de la un animal infectat, porc domestic sau mistreț, către un animal sănătos prin contact direct (prin sângele sau secrețiile animalului infestat) sau indirect, prin intermediul vizitatorilor purtători ce pătrund în zonele de creștere a suinelor, al infecțiilor transplacentare sau prin deșeurile alimentare folosite în hrana porcilor. Forma de răspândire cea mai rezistentă o reprezintă animalele care consumă carne infestată și care pot păstra virusul pestos activ timp îndelungat. Perioada de incubație a bolii este cuprinsă între 2 la 14 zile și are ca efect instalarea bolii în forme acute sau cronice, manifestările cele mai grave ale bolii fiind cele congenitale (în care se instalează hipoplazia cerebrală, pulmonară sau alte malformații congenitale). Focarele se identifică după stabilirea și confirmarea PPA, pe baza buletinelor de analiză. Procedura Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA (2018) prevede o anchetă epidemiologică, urmată de un plan de măsuri pentru controlul și combaterea epidemiei. În urma stabilirii focarelor PPA are loc delimitarea zonei afectate, efectuarea dezinfecției, dezinsecției, deratizării și asomarea animalelor bolnave. După evaluarea eradicării focarului se pot lua măsuri de ridicarea a restricțiilor, ca urmare a stingerii epizootiei, prin utilizarea unor animale santinelă, care testează existența virusului. Legislația națională în domeniul biosecurității este armonizată cu prevederile Directivei Consiliului 2001/89/CE (European Commission, 2012), fiind transpusă prin Ordinul ANSVSA 67/2005 (ANSVSA, 2005) și prin Planul de contingență al României pentru pesta porcină clasică, dar și pe direct prin implementarea Directivei 90/423 a Consiliului EU 2016/429 republicată (Consiliul Uniunii Europene, 2016) și a Deciziei 91/42 a Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2000). Deși România a absorbit o parte din fondurile europene alocate siguranței alimentare, efectele acestora pe termen mediu sau scurt asupra reducerii riscurilor epidemiilor zoonotice au fost destul de reduse (Cosmulese și Ciubotariu, 2017).

Regulile de biosecuritate vizează în primul rând prevenția și măsurile de igienă, vaccinarea nefiind o metodă aplicabilă pentru diminuarea răspândirii PPA. Acțiunile autorităților trebuie orientate spre gestionarea eficientă a focarele de boală, pentru o lichidare cât mai rapidă și pentru a împiedica răspândirea epidemiei. Conform informațiilor oficiale epidemia afectase major la începutul lunii noiembrie în România un număr de 18 județe, harta de răspândirii focarelor epidemiei fiind prezentată în figura nr. 1 (ANSVSA, 2018).

Legătura dintre focarele apărute în gospodăriile populației (figura nr. 1) și factorii de propagare de la animale sălbatice (număr de cazuri identificate în teritoriul județelor afectate) este neomogenă. Astfel, județele din nord-vestul țării au fost afectate în special de migrația animalelor bolnave din Ungaria (cu o rată de afectare gospodărie/animal sălbatic infectat de 138,0%), în timp ce în Sud-Estul României rata medie de afectare datorată contactului cu animale sălbatice era doar 16,65%, Dunărea fiind un obstacol natural în calea epidemiei.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 273

Figura nr. 1: Distribuția focarelor PPA și gospodării afectate în România Sursa: Reprezentarea autorilor pe baza datelor ANSVSA, 2018

Conform informațiilor ANSVSA (2018), numărul mediu de animale sălbatice

infectate depistate în Regiunea de Sud-Est a României în perioada 8-23.11.2018 a fost de 10 animale/județ, cu mențiunea că în județele Călărași, Ialomița, Teleorman și Tulcea numărul mediu de animale a depășit mult media județeană înregistrată la nivel național. Nivelul maxim de risc a fost înregistrat în data de 23.11.2018 în județul Tulcea, cu 73 capete animale sălbatice infectate /81 de gospodării.

Un caz particular este județul Teleorman, în care numărul maxim de gospodării infectate este de 7, în timp ce numărul de animale sălbatice infectate identificate a ajuns la 56 în data de 23.11.2018. In această situație rata de infestare a fost de 8 ori mai mare în rândul animalelor sălbatice decât în rândul gospodăriilor, ceea ce a indicat o potențială expansiune a focarelor în această zonă în perioada următoare, în lipsa unor măsuri eficiente de limitare a propagării epidemiei.

În tabelul nr. 1 sunt reprezentate pe baza seriilor relative de distribuție pentru 9 județe din cele 18 afectate (marcate distinct pe harta de risc din figura nr. 1) afectarea pe gospodării infectate cu virusul pestei porcine africane.

Tabel nr. 1: Gospodării afectate de PPA pe județe

Județe Distribuția /Afectare semnificativă 8.11.2018 14.11.2018 23.11.2018

Bihor 3,22% 3,20% 3,98% Brăila 10,22% 10,24% 10,56% Călărași 8,33% 8,27% 8,80% Constanța 8,04% 8,08% 8,06% Galaţi 1,32% 1,41% 1,39% Giurgiu 2,27% 2,35% 2,31% Ialomița 11,83% 11,75% 11,57% Satu-Mare 1,14% 1,13% 0,56% Tulcea 53,64% 53,57% 52,78%

Sursa: Calcule autori pe baza informațiilor preluate de pe site-ul ANSVSA, 2018



Autoritățile au depus eforturi pentru limitarea propagării fenomenului și au aplicat pentru cele 1.120 de focare identificate măsuri de ucidere a animalelor infestate cu PPA aflate în exploatații comerciale și gospodării în număr total de 361.397 capete porcine (din care în exploatații comerciale 297.618 capete iar în gospodării 63.779 capete). Marea majoritate a porcinelor infestate supuse sacrificării aparțin gospodăriilor populației, în care măsurile de igienă și prevenție a răspândirii virusului sunt precare (figura nr. 2).

Figura nr. 2: Distribuția efectivelor de porcine infestate cu PPA sacrificate, în gospodării ale populației și exploatații comerciale

Sursa: Calcule autorilor conform informațiilor preluate de pe site-ul ANSVSA, 2018

Unitățile industriale specializate în creșterea porcinelor care au aplicat măsurile de prevenție recomandate au avut mai puțin de suferit, comparativ cu fermele non profesionale.

La nivelul eradicării efectivelor de animale sălbatice infectate a existat un număr de 300 cazuri confirmate (mistreți morți și vânați). Măsurile extreme luate pentru evitarea răspândirii virusului au condus la uciderea unui număr total de 3.945 porcine sălbatice. Această acțiune, deși a crescut gradul de biosecuritate în zonă, a redus semnificativ fauna din județele afectate. Pentru refacerea echilibrului natural și a fondului cinegetic vor fi necesare măsuri ulterioare, care vor implica economic autoritățile locale.

3. Metodologia cercetării

Scopul cercetării a avut în prim-plan crearea unui model de sustenabilitate alimentară care să genereze premisele optimizării indicatorilor de afectare alimentară. Acest scop a implicat definirea unor obiective ale cercetării astfel:

• O1 – evaluarea situației actuale a afectării economiei naționale în raport cu declanșarea crizei epidemiologice în România;

• O2 – identificarea factorilor cuantificabili și îmbunătățirea lor pentru optimizarea gestionării politicilor alimentare în contextul crizei epidemiologice;

• O3 – identificarea factorilor de stres financiar şi a măsurilor de optimizare pentru limitarea efectelor economice ale crizei epidemiologice;

• O4 – conceptualizarea unui model statistic de sustenabilitate alimentară şi evaluarea impactului acestuia asupra politicilor alimentare viitoare.

Pentru atingerea acestor obiective ale cercetării s-a utilizat studiul literaturii științifice de specialitate, prin identificarea și evaluarea unor modele bazate pe măsuri de biosecuritate (Fasina et al., 2012; Arias et al., 2018) sau pe analize de tip cauză efect cauză-efect pentru previzionarea impactului economic al epidemiilor (Halasa et al., 2016; Rich and Perry, 2011)) dezvoltate la nivel internațional.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 275

Metodele analitice s-au utilizat pentru studierea, analiza și interpretarea informațiilor specifice furnizate de bazele naționale de date ale Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA (2018), de Institutul National de Statistică INS (2018) și de platformele centralizate în sistematizarea informațiilor financiare raportate de către firmele din ramură (Topfirme.ro, 2018).

Aceste informații au fost sistematizate, analizate și interpretate prin utilizarea programelor informatice de calcul tip Excel și al pachetului de programe Microsoft Office. Rezultatele studiului bazelor de date a fost prelucrat statistic în vederea modelării cu ajutorul softului statistic Gretl, versiunea 2018.

Pentru calculul impactului financiar al infestării cu virusul pestei porcine africane a exploatațiilor din România s-a calculat un model vectorial financiar de impact, bazat pe informațiile publicate de ANSVSA (2018) privind numărul total de exploatații afectate, numărul de gospodării afectate în totalul exploatațiilor, respectiv sumele totale acordate cu titlu de despăgubiri, conform formulei:

(1)

unde: 𝐼𝐼𝑒𝑒𝑒𝑒 – indicele agregat de afectare a exploatațiilor comerciale, urmare a manifestării virusului pestei porcine africane în România în cele 12 județe în care s-au acordat despăgubiri după stingerea focarelor; 𝛼𝛼𝑒𝑒 - indicele zonal de afectare a exploatațiilor comerciale, urmare a manifestării virusului pestei porcine africane în România în cele 12 județe în care s-au acordat despăgubiri după stingerea focarelor; 𝑓𝑓𝑒𝑒 - indicele financiar de afectare a exploatațiilor comerciale, urmare a manifestării virusului pestei porcine africane în România în cele 12 județe în care s-au acordat despăgubiri după stingerea focarelor; 𝐸𝐸𝑒𝑒 – total exploatații afectate la nivel județean; 𝐸𝐸𝑔𝑔𝑒𝑒 - total gospodării afectate din totalul de exploatații afectate la nivel județean; 𝐹𝐹𝑒𝑒 – valoarea despăgubirilor acordate pentru sacrificarea animalelor în vederea stingerii focarelor de pestă porcină africană.

Pentru elaborarea modelului statistic de sustenabilitate alimentară s-au formulat următoarele ipoteze de lucru:

• H1 – criza epidemiologică din factori externi este în măsură să afecteze semnificativ politica alimentară în directă dependență cu ineficiența măsurilor de biosecuritate;

• H2 – existența unui comportament preventiv, bazat pe educarea producătorilor poate limita până la minimizare efectele unei crize epidemiologice;

• H3 – crearea unui fond genetic de rezervă în situații de criză poate să atenueze impactul negativ al crizei epidemiologice asupra politicilor alimentare;

• H4 – efortul financiar în situații de criză epidemiologică este direct proporțional cu latența crizei și indirect proporțional cu dispersia/densitatea în teritoriu a exploatațiilor;

• H5 – modelul statistic de sustenabilitate alimentară ales pentru perioade de criză epidemiologică are un impact semnificativ asupra politicilor alimentare viitoare.

În construcția modelului au fost utilizați următorii indicatori: • trendul mediu de evoluție într-o perioadă istorică relevantă de 10 ani a efectivelor de

suine – Es;



• dinamica efectivelor de suine în perioadă de criză epidemiologică – Ds; • dispersia în teritoriu a efectivelor de suine din zonele afectate - Ts; • indicele agregat de afectare a exploatațiilor comerciale, ca urmare a manifestării

virusului pestei porcine africane în România în cele 12 județe, în care s-au acordat despăgubiri după stingerea focarelor – 𝑰𝑰𝒆𝒆𝒆𝒆;

• cuantumul impactului financiar asignat modificărilor de politică alimentară ulterioare crizei epidemiologice – PAs.

Datele preluate de pe site-ul ANSVSA (2018) au fost sistematizate și procesate, pentru evidențierea cuantumului impactului financiar asignat modificărilor de politică alimentară ulterioare crizei epidemiologice, au fost modelate cu ajutorul softului statistic GRETL, versiunea 2018, prin intermediul metodei celor mai mici pătrate, conceptualizându-se un model statistic de sustenabilitate alimentară a cărui ecuație de tip multiplicativ este definită de formula (2):

PAs = + 0,0588*MCSE2017 - 0,0627*MCSE2018 + 0,0744*DESP2018 (2) (0,295) (0,320) (0,0165)

n = 12, R-squared = 0,849 (erori standard în paranteză) unde:

- PAs variabila dependentă, respectiv cuantumul impactului financiar asignat modificărilor de politică alimentară ulterioare crizei epidemiologice;

- Regresorii: • MCSE2017 – Media capete de suine/ exploatație în județ 2017; • MCSE2018 – Media capete de suine/ exploatație în județ 2018; dinamica

efectivelor de suine în perioadă de criză epidemiologică – Ds = MCSE2018/ MCSE2017; • DESP2018 – Suma despăgubirilor acordate (milioane euro).

Modelul statistic de sustenabilitate alimentară a fost generat prin teste statistice bazate

pe metoda celor mai mici pătrate (OLS), la valori ridicate ale pragurilor de semnificație (***) pentru regeresorul de stres financiar (DESP 2018 (Modelul 1)

Model 1 - OLS utilizând observațiile 1-12, Variabilă dependentă: Pas

Coeficient Eroare standard t-ratio p-value

MCSE2017 0,0587663 0,294656 0,1994 0,8464 MCSE2018 −0,0626860 0,320114 −0,1958 0,8491 DESP2018 0,0744376 0,0164870 4,515 0,0015 *** Media variabilelor dependente 0,599208 Variația standard a variabilei dependente 0,950016 Suma pătratelor reziduale 2,142902 Eroarea standard a regresiei 0,487955 R-pătrat necentrat 0,849478 R-pătrat centrat 0,784152 F(3, 9) 16,93061 P-value (F) 0,000482 Probabilitate de log −6,690787 Criteriul Akaike 19,38157 Criteriul Schwarz 20,83629 Criteriul Hannan-Quinn 18,84299

Reprezentarea grafica a testelor statistice pentru normalitatea reziduală, prin intermediul diagramelor de distribuție si previzionale a relevat faptul ca sub ipoteza nulă: eroarea este distribuită normal distribuita (Figura nr. 3).


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 277

a) b)

Figura nr. 3: Testul statistic de normalitate a distribuției variabilei dependente și diagrama de prognoză a variabilei dependente pentru intervalul de confidența de

95%, t (9, 0,025) = 2,262 (a); Cuantumul impactului financiar asignat modificărilor de politică alimentară ulterioare crizei epidemiologice – Pas (b)

Reprezentativitatea statistică a modelului, evaluarea confirmării ipotezelor și relația cu obiectivele studiului au fost abordate în capitolul rezultate și discuții. 4. Rezultate și discuții

În momentul efectuării studiului, conform datelor ANSVSA (2018), în România

erau afectate de PPA 18 județe, 12 înregistrând pierderi semnificative ale efectivelor de porcine și în care producătorii au beneficiat de despăgubiri importante din partea statului. Per ansamblu, a nivelul celor 12 județe puternic calamitate au fost afectate 7.930 de unități de producție (ANSVSA, 2018). Valoarea totală a despăgubirilor acordate crescătorilor de porcine de statul român la data de 23.11.2018 a atins valoarea de 205.580.960 lei (aproximativ 44.691.500 euro), cea mai mare sumă fiind alocată fermierilor din județele Brăila și Tulcea (care au cumulat circa 94% din totalul despăgubirilor acordate la nivel național) (tabelul nr. 2).

Tabel nr. 2: Afectarea zonală a exploatațiilor de suine infectate cu virusul

PPA și cuantumul despăgubirilor acordate pe județe (valoric și procentual) Județe Exploatații afectate

(la data 28.11.2018) Despăgubiri acordate

RON Pondere (%) Satu-Mare 18 60.940 0,03 Bihor 211 947.620 0,46 Tulcea 1141 45.681.430 22,22 Brăila 2997 147.278.090 71,64 Constanța 833 3.688.100 1,79 Ialomița 2389 6.531.000 3,18 Galați 83 248.000 0,12 Ilfov 6 71.640 0,03 Călărași 214 898.000 0,44 Teleorman 7 31.510 0,02 Vrancea 1 7.000 0,00 Giurgiu 30 137.630 0,07 Total 7930 205.580.960 100,00

Sursa: Calcule autori conform informații preluate de pe site-ul ANSVSA, 2018



Din punct de vedere economic, valoarea despăgubirilor acordate crescătorilor de suine în momentul analizei reprezenta circa 30% din valoarea profitului global înregistrat de sector la nivelul anului 2017. Conform informațiilor ANSVSA (2018), la data de 28.11.2018 cea mai mare parte a suinelor infectate și sacrificate în fermele comerciale era înregistrată în județele Tulcea, Brăila și Călărași. Astfel, în 15 unități specializate în creșterea porcilor situate pe teritoriul acestor județe erau înregistrate 297.434 cazuri de animale bolnave sau suspecte de PPA. Sacrificarea exemplarelor infestate a fost realizată respectând prevederile legale privind protecția animalelor, folosind metoda glonț captiv (139.386 capete porcine) și gazul narcotic CO2 (149.992 capete porcine).

Un total de 8.056 de animale au decedat din cauza efectelor PPA. Distribuția metodelor de sacrificare utilizate în România este prezentată în figura nr. 4.

Figura nr. 4: Situația ecarisărilor și a uciderilor de animale infestate cu PPA

în exploatațiile comerciale Sursa: Calcule autori conform informațiilor preluate de pe site-ul ANSVSA, 2018

Luând în considerare o valoare medie alocată de 9,5 RON/kg carne pentru

despăgubirile alocate pe cap porcină sacrificată, distribuția acestora pentru efectivele de porcine sacrificate în județele Tulcea, Brăila și Călărași este prezentată în tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3: Despăgubiri porcine sacrificate în exploatații comerciale (RON)

Județ Despăgubiri porcine sacrificate cu CO2

Despăgubiri porcine sacrificate cu glonț captiv

Despăgubiri porcine moarte PPA

Tulcea 685.102 0,00 5.415 Brăila 551.133 1.309.718 60.534 Călărași 188.024 14.450 10.583 Total RON (%)

1.424.259 1.324.167 76.532 50,42 46,87 2,71

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor ANSVSA, 2018

Datele publicate de INS (2018) prezentau în ultimii 10 ani o reducere a efectivelor de suine la nivel național. În luna mai 2018 sectorul suinelor din România deținea efective estimate la 4.129.293 capete, mai mic cu circa 14% comparativ cu anul 2009. Din punct de vedere al claselor de greutate, cea mai mare reducere de efective a fost înregistrată la grupa de animale cu greutatea de 50 – 80 kg, cu o rată medie anuală de 2.54%. La sfârșitul anului 2018, ca urmare a declanșării epidemiei PPA, rata medie anuală de reducerea efectivelor de suine s-a majorat de aproape 7 ori, atingând un nivel mediu anual de 7,96% în 2018.

Impactul PPA asupra materialului genetic a fost semnificativ pentru grupa de porcine cu greutatea de peste 50 kg, destinate reproducției. Astfel, în perioada analizată scăderea globală a șeptelului de animale a fost de 24,37%, cea mai mare rată de reducere fiind


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 279

înregistrată în anul 2018 (13.91%). Se poate observa astfel că aproape 57% din reducerea globală a șeptelului a fost datorată manifestării epidemiei de PPA, având un impact major asupra repopulării fermelor cu material genetic autohton.

La nivel de ramură, valoarea globală a cifrei de afaceri a celor 614 agenți economici înregistrați în sectorul suine a atins nivelul de 3,8 miliarde RON (860,9 milioane euro).

Valoarea efectivelor sacrificate în abatoare a fost de 44,6 milioane euro, reprezentând 5% din totalul afacerilor din sector. Exploatațiile industriale de suine din cele 12 județe afectate major de PPA au raportat în anul 2017 o cifră de afaceri netă de 355,6 milioane euro și un profit de 72,45 milioane euro, asigurând circa 2.500 locuri de muncă (tabelul nr. 4).

Tabel nr. 4: Distribuția performanțelor economice a ramurii creșterii suinelor anterior declanșării epidemiei PPA în județele afectate de PPA (23.11.2018)

Județe afectate

Cifra de afaceri pe județ Număr de angajați Profit pe județ milioane euro Pondere (%) Total Pondere (%) milioane euro Pondere (%)

Satu-Mare 36,20 1,00 263 0,43 4,900 2,03 Bihor 23,40 0,36 136 0,11 1,900 0,43 Tulcea 6,60 0,40 120 0,41 0,088 0,07 Brăila 78,90 4,21 520 1,29 3,600 2,16 Constanța 19,80 0,20 264 0,20 0,210 0,03 Ialomița 1,10 0,06 24 0,09 0,063 0,05 Galaţi 6,20 0,12 109 0,14 0,466 0,18 Ilfov 35,60 0,17 276 0,16 23,400 1,69 Călărași 27,60 1,43 302 1,19 4,500 2,91 Teleorman 6,90 0,51 248 0,89 0,025 0,02 Vrancea 104,70 5,77 289 0,81 32,000 19,11 Giurgiu 8,60 0,62 30 0,14 1,300 1,07 Total 355,60 1,24 2.581 4,04 72,452 2,64

Sursa: Realizat de autori pe baza datelor Topfirme.ro, 2018

Valoarea indicelui agregat calculat conform formulei nr. 1 variază între 68,91% (valoare maximă) și 0,01% (valoarea minimă). Afectarea economică calculată după aplicarea indicelui agregat asupra principalilor indicatori financiari (cifrei de afaceri, număr de salariați, profit impozabil) este prezentată în tabelul nr. 5.

Tabel nr. 5: Distribuția histogramică a impactului financiar asupra exploatațiilor

comerciale afectate de epidemie (estimare pentru anul 2018 la nivel județean)

Județ Exploatații afectate

Gospodării afectate

Despăgubiri (mil. euro)

Iej (%)

Cifra de afaceri

(milioane euro)

Număr angajați

Profit (mil. euro)

Satu-Mare 18 6 0,01 0,02 24,13 175 3,27

Bihor 211 43 0,22 0,37 18,63 108 1,51 Tulcea 1141 570 10,43 11,12 3,30 60 0,04 Brăila 2997 114 33,46 68,91 75,90 500 3,46 Constanța 833 87 0,84 1,61 17,73 236 0,19

Ialomița 2389 125 1,50 3,01 1,04 23 0,06 Galaţi 83 15 0,06 0,10 5,08 89 0,38 Ilfov 6 6 0,02 0,00 0,00 0,00 0,00



Județ Exploatații afectate

Gospodării afectate

Despăgubiri (mil. euro)

Iej (%)

Cifra de afaceri

(milioane euro)

Număr angajați

Profit (mil. euro)

Călărași 214 95 0,20 0,24 15,35 168 2,50 Teleorman 7 7 0,01 0,00 0,00 0 0,00 Vrancea 1 1 0,00 0,00 0,00 0 0,00 Giurgiu 30 25 0,03 0,01 1,43 5 0,22 Total 7930 1094 46,77 45,73 162,60 1,365 11,64

Sursa: Autorii, utilizând datele ANSVSA, 2018

Pe baza impactului financiar estimat și calculat în tabelul nr. 5, în valoare de 162,6 milioane euro, se poate previziona pentru anul 2019 un impact major asupra politicilor alimentare naționale, atât la nivel cantitativ, prin creșterea importurilor nete de carne de porc, cât și la nivel calitativ, prin nevoia deplasării greutății specifice al consumului populației de carne de porc către alte tipuri de carne (pui, vită etc.), către variante proteice alternative (proteină vegetală) sau către aportul suplimentar de aminoacizi (figura nr. 5).

Figura nr. 5: Dinamica structurii consumului populației României înainte

și după apariția epidemiei de PPA În acest context se observă o reducere a disponibilităților alimentare pentru

consumatorii români, pe segmentul cărnii de porc, fiind necesare măsuri concertate din partea autorităților pentru refacerea efectivelor de animale și protejarea intereselor de consum a populației pe termen mediu și lung.

Pentru calculul modelului statistic de sustenabilitate alimentară s-au utilizat informații disponibile pe portalul Tempo online, publicate de INS (2018), privind efectivele naționale de suine existente la 1 mai 2018, pe grupe de greutate și destinație economică, ca și evoluția acestora în perioada 2009 – 2018. Prelucrarea datelor din statistica națională a permis calculul indicatorilor specifici: trendul mediu de evoluție a efectivelor de suine într-o perioadă istorică relevantă de 10 ani (Es), dinamica efectivelor de suine în perioada de criză epidemiologică (Ds) și dispersia în teritoriu a efectivelor de suine din zonele afectate (Ts) (tabele nr. 6 si 7).


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 281

Tabel nr. 6: Calculul indicatorului trendul mediu de evoluție într-o perioadă istorică relevantă de 10 ani a efectivelor de suine – Es

Dinamica efective porcine existente la 1 mai, pe grupe greutate și destinație economică

2010/ 2009 (%)

2011/ 2010 (%)

2012/ 2011 (%)

2013/ 2012 (%)

2014/ 2013 (%)

2015/ 2014 (%)

2016/ 2015 (%)

2017/ 2016 (%)

2018/ 2017 (%)

2018/ 2009 (%)

Porcine, total 97,83 97,79 99,90 98,57 99,82 103,11 98,18 98,07 92,04 85,93 Purcei sub 20 kg 97,29 92,32 99,71 103,42 100,09 101,12 99,46 96,34 90,62 81,39 Purcei 20 - 49 kg 97,22 95,89 101.83 100,88 98,23 101,87 94,26 97,85 92,09 81,39 Porcine la îngrășat, total 98,60 102,95 97,62 93,84 102,23 105,77 101,62 99,65 93,83 95,55 - 50 - 80 kg 97,06 101,65 95,28 90,55 101,86 107,32 97,54 95,85 90,07 78,35 - 81 - 110 kg 103,54 103,10 103,40 97,14 103,45 103,03 111,98 101,74 101,14 131,68 - peste 110 kg 100,13 142,19 107,65 135,74 101,04 99,31 104,73 138,46 97,92 296,42 Porcine reproducție peste 50 kg, total 98,59 96,91 102,30 98,42 96,27 101,75 97,50 95,61 86,09 75,63 - vieri 110,59 87,91 85,99 98,86 72,75 115,79 108,25 71,41 100,47 54,07 Scroafe de prăsilă, total 98,21 97,23 102,83 98,41 96,92 101,46 97,25 96,24 85,81 76,32 - scroafe montate 100,78 100,34 108,88 97,98 97,77 104,27 97,93 98,92 84,54 90,06 -scroafe la prima montă 101,85 111,93 111,81 104,20 95,05 101,70 97,25 85,28 96,39 102,63 Scroafe nemontate 95,29 93,48 95,00 99,03 95,67 97,26 96,14 91,87 88,06 60,66 -scrofițe nemontate 108,67 87,98 96,58 101,03 100,74 93,92 89,34 84,97 89,31 59,84

Sursa: Calcule autori pe baza datelor furnizate de Institutul National de Statistică, 2018

Tabel nr. 7: Diferențe de evoluție între ratele medii anuale și ratele din perioada declanșării epidemiei legate de dinamica efectivelor de porcine

Dinamica efective porcine existente la 1 mai 2018, pe grupe de greutate și destinație economică

Medie anuală

(%)

Rata totală evoluție efective în perioada 2009-

2018 (%)

Rata evoluție efective 2018/2017 (%)

Porcine - total 98,37 -14,07 -7,96 Purcei sub 20 kg 97,82 -18,61 -9,38 Purcei între 20 și 49 kg 97,79 -18,61 -7,91 Porcine la îngrășat – total, din care 99,57 -4,45 -6,17 - cu greutate de 50 - 80 kg 97,46 -21,65 -9,93 -cu greutate de 81 - 110 kg 103,17 31,68 1,14 - peste 110 kg 114,13 196,42 -2,08 Porcine reproducție (peste 50 kg), total 97,05 -24,37 -13,91 Vieri 94,67 -45,93 0,47 Scroafe de prăsila - total 97,15 -23,68 -14,19 Scroafe montate, din care 99,05 -9,94 -15,46 - scroafe la prima montă 100,61 2,63 -3,61 Scroafe nemontate, din care 94,65 -39,34 -11,94 - scrofițe nemontate 94,73 -40,16 -10,69

Sursa: Calcule autori pe baza datelor furnizate de Institutul National de Statistică, 2018

Au fost realizate calcule complexe de repartizare a mediilor de animale deținute în exploatațiile comerciale. după ponderarea efectivelor existente la 1 mai, pe grupe de greutate și destinație economică cu media de distribuție a animalelor în exploatațiile comerciale și gospodării, fiind obținute datele din tabelul nr. 8.



Tabel nr. 8: Cuantumul impactului financiar asignat modificărilor de politică alimentară ulterioare crizei epidemiologice - PAs

Județe afectate/Indicator

Satu

-Mar

e

Bih

or

Tulc

ea

Bră

ila

Con

stan

ța

Ialo

mița

Gal

ați

Ilfov

Căl

ăraș

i

Tele

orm

an

Vra

ncea

Giu

rgiu

Media capete de suine/ exploatație în județ 2009

404 482 303 583 543 574 496 101 337 101 101 101


395 472 297 570 531 562 486 99 330 99 99 99


386 462 290 558 519 549 475 97 322 97 97 97


386 461 290 557 519 549 474 97 322 97 97 97


381 455 286 549 511 541 468 95 317 95 95 95


380 454 285 548 510 540 467 95 317 95 95 95


392 468 294 565 526 557 481 98 327 98 98 98


385 459 289 555 517 547 473 96 321 96 96 96


377 450 283 544 507 536 464 94 315 94 94 94


347 415 261 501 466 493 427 87 290 87 87 87

Despăgubiri acordate (mil. euro) 0,01 0,22 10,43 33,46 0,84 1,50 0,06 0,02 0,20 0,01 0,00 0,03 Iej (%) 0,02 0,37 11,12 68,91 1,61 3,01 0,10 0,00 0,24 0,00 0,00 0,01 PA (milioane euro), din care: 1,07 0,82 0,15 3,36 0,78 0,05 0,22 0,00 0,68 0,00 0,00 0,06 Creștere import net - carne porc 0,73 0,57 0,10 2,31 0,54 0,03 0,15 0,00 0,47 0,00 0,00 0,04 Creștere consum proteine animale din alte tipuri de carne

0,24 0,19 0,03 0,77 0,18 0,01 0,05 0,00 0,16 0,00 0,00 0,01

Creștere consum proteine vegetale

0,06 0,05 0,01 0,19 0,04 0,00 0,01 0,00 0,04 0,00 0,00 0,00

Creștere consum alimente bogate in aminoacizi

0,03 0,02 0,00 0,09 0,02 0,00 0,01 0,00 0,02 0,00 0,00 0,00

În urma analizei realizate s-a evidențiat faptul că declanșarea PPA a afectat semnificativ în special crescătorii și procesatorii de suine din Regiunile Sud și Sud-Est ale României, fiind necesare eforturi considerabile din partea autorităților române pentru combaterea crizei, prevenirea extinderii focarelor de infecție și reducerea factorilor de risc, acordarea despăgubirilor. Aceste elemente au afectat bunăstarea gospodăriilor din zona de impact și au avut un efect negativ major asupra agenților economici de profil (Obiectivul 1 al cercetării). S-au identificat factorii cuantificabili și îmbunătățibili în raport cu optimizarea gestionării politicilor alimentare în contextul crizei epidemiologice, respectiv comportamentul preventiv de acțiune, bazat pe educarea producătorilor, și crearea unui fond genetic de rezervă pentru atenuarea impactului negativ al crizei epidemiologice asupra politicilor alimentare (ipotezele H2 și H3) (Obiectivul 2 al cercetării)


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 283

S-au identificat factorii de stres financiar în raport cu afectarea exploatațiilor de suine şi s-au analizat valoric cuantumul despăgubirilor acordate de statul român ca urmare a crizei (Obiectivul 3 al cercetării). S-a conceptualizat modelul statistic de sustenabilitate alimentară, valoros din perspectiva aplicării practice și al cuantificării legăturilor între politicile alimentare, aplicate pe principii de sustenabilitate, și efectele financiare ale crizei (Obiectivul 4 al cercetării).

În urma modelării s-a obținut un grad de semnificație statistică ridicat al modelului (84,9%), ceea ce confirmă ipotezele H1 și H4. Corelația dintre regresorul DESP2018 și variabila dependentă conferă semnificație modelului prin valoarea p < 0,001 și demonstrează ipoteza H5. Testele statistice au demonstrat că în ipoteza nulă eroarea este normal distribuită (Testul pentru normalitatea reziduală), iar heteroskedasticitatea nu este prezentă (Testul Breusch-Pagan), ceea ce confirmă omogenitatea și validitatea modelului în relație cu obiectivul 2 propus și ipotezele H2 și H3.

În acest context se constată o înrăutățire a disponibilităților de hrană pe segmentul suinelor, ceea ce impune autorităților luarea de măsuri imediate pentru refacerea efectivelor şi protejarea intereselor de consum pe termen mediu și lung.

Concluzii Politicile alimentare în situații de criză epidemiologică suferă modificări structurale

semnificative în contextul încercării de eradicare a focarelor, distrugerii materialului genetic și a produselor destinate consumului, amenințate de epidemie, fiind necesară adoptarea de măsuri de sustenabilitate alimentară în contextul mutării greutății specifice a opțiunilor de consum a populației către alte produse alimentare alternative și a necesității suplimentării importurilor. Declanșarea epidemiei de pestă porcină africană a generat costuri directe de combatere a epidemiei, alocate dintr-un fond special constituit cu destinație pentru combaterea epizootiilor. Fondurile suplimentare necesare au fost alocate din fondul de intervenție al Guvernului. Pe lângă costurile directe suportate de autorități există un impact indirect asupra exploatațiilor comerciale, cuantificat în cadrul studiului la 162,6 milioane euro cifră de afaceri netă, respectiv o pierdere la nivelul rezultatului financiar de 11,64 milioane euro. Suplimentar modificările de politică alimentară au fost cuantificate financiar la suma de 7,19 milioane euro, din care 4,95 milioane euro creșterea importurilor nete de carne de porc, necesare pentru a stabiliza piața de consum pe termen scurt, 1,65 milioane euro fonduri alocate creșterii rezervelor de alte tipuri de carne pentru asigurarea necesarului proteic al populației după afectarea epidemiologică a exploatațiilor de suine, 0,41 milioane euro necesare pentru acoperirea diferențelor potențiale de consum de proteină vegetală și 0,18 milioane euro pentru asigurarea consumului suplimentar de alimente bogate în aminoacizi. În cadrul studiului au fost stabilite 5 ipoteze de lucru (H1 – H5), care au fost demonstrate după conceptualizarea modelului statistic de sustenabilitate alimentară.

Modelul propus este unul de impact întrucât subliniază legătura între politicile alimentare aplicate pe o bază sustenabilă și efectele financiare ale crizelor epidemiologice declanșate într-un teritoriu la un moment dat, putând fi aplicat la nivel local, regional, statal. Modelul este original, bazat pe date statistice relevante prelevate pentru un interval reprezentativ de 10 ani.

Limitele studiului constau în aplicarea modelului la situația particulară a României, o potențială dezvoltare a modelului fiind creșterea complexității acestuia, prin cuantificarea efectelor unor incidente critice de securitate alimentară la nivel regional.



Bibliografie ANSVSA, 2005. ORDIN nr. 67 din 12 iulie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare

veterinare cu privire la masurile pentru controlul pestei porcine clasice. ANSVSA, 2018. Actualizarea situației privind evoluția Pestei Porcine Africane. [online]

Available at: <http://www.ansvsa.ro/blog/actualizarea-situatiei-privind-evolutia-pestei-porcine-africane-14-12-2018/> [Accessed 14 December 2018].

Arias, M., Jurado, C., Gallardo, C., Fernández-Pinero, J. and Sánchez-Vizcaíno, J.M., 2018. Gaps in African swine fever: Analysis and priorities. Transboundary and Emerging Diseases, [e-journal] 65(S1), pp.235-247. Available through: Wiley Database <https://onlinelibrary.wiley. com/doi/abs/10.1111/tbed.12695> [Accessed 10 December 2018].

Bakardjieva Engelbrekt, A., Bremberg, N., Eriksson, M., Gullstrand, J., Jörgensen, C., Magnusson Sjöberg, C., Michalski, A., Nilsson, N., Noll, G., Österdahl, I., Oxelheim, L., Parker, C., Persson, T., Svensson, R., Wagnsson, C. and Widmalm, S., 2018. The European Union : Facing the Challenge of Multiple Security Threats. 1st ed. [e-book] London: Edward Elgar Publishing. Available at: Google Books <https://books.google.ro/ books? hl=en&lr=&id=EClWDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR1&ots=HSoePn1pbp&sig= 6j4D8RS3HrdSkENyq3KbnkBVnFw&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false> [Accessed 02 December 2018].

Bostan, I., Grosu, V., Hlaciuc, E., Mates, D., Burciu, A., Socoliuc, M., Bunget, O., Domil, A., Moraru, M., Peres, C., Petrisor, B., Dumitrescu, A.-C., Artene, A. and Andronic, B., 2013. The environmental audit (EA) and the environmental balance sheet (EBS) in Romania. Journal of Food, Agriculture & Environment, 11(3&4), pp.2587–2592.

Chenais, E., Boqvist, S., Emanuelson, U., Brömssen, C. Von, Ouma, E., Aliro, T., Masembe, C. and Ståhl, K., 2017. Quantitative assessment of social and economic impact of African swine fever outbreaks in northern Uganda. Preventive Veterinary Medicine, [e-journal] 144, pp.134–148. http://dx.doi.org/10.1016/j. prevetmed.2017.06.002

Comisia Europeana, 2000. Decizia Comisiei 91/42 din 14 ianuarie 2000 de modificare a Deciziei 1999/246/CEE de aprobare a unor planuri de urgență pentru controlul pestei porcine clasice în situații neprevăzute. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 30(03), pp.305-306.

Consiliul Uniunii Europene, 2016. Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, [online] L 84(2), pp.1–208. Available at: <https://publications.europa.eu/en/ publication-detail/publication/ 9de141be-f714-11e5-abb1-01aa75ed71a1/language-en> [Accessed 12 December 2018].

Cosmulese, G. and Ciubotariu, M., 2017. An Overall Analysis on the Implementation of European Funds in Romania. The 30th International Business Information Management Conference. [online] Available at: <https://ibima.org/accepted-paper/an-overall-analysis-on-the-implementation-of-european-funds-in-romania> [Acessed 14 December 2018].

Costard, S., Jones, B.A., Martínez-López, B., Mur, L., de la Torre, A., Martínez, M., Sánchez-Vizcaíno, F., Sánchez-Vizcaíno, J.-M., Pfeiffer, D.U. and Wieland, B., 2013. Introduction of African Swine Fever into the European Union through Illegal Importation of Pork and Pork Products. PLOS ONE, [e-journal] 8(4), pp.1–12. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0061104

Drăgoi, M.C., Andrei, J.V., Mieilă, M., Panait, M., Dobrotă, C.E. and Lădaru, R.G., 2018. Siguranța și securitatea alimentară în românia – o analiză econometrică în contextul transformării paradigmei agricole naționale. Amfiteatru Economic, 20(47), pp.134–150.

European Commission, 2012. Survey programme for Classical Swine Fever (CSF). Unit G5 - Veterinary Programmes, [online] Available at: https://ec. europa.eu/food/sites/ food/files/safety/docs/cff_animal_vet-progs_2012_dec-2011-807-ec_classical-swine-


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 285

fever_rou.pdf, [Accessed 21 December 2018]. Fasina, F.O., Lazarus, D.D., Spencer, B.T., Makinde, A.A. and Bastos, A.D.S., 2012. Cost

Implications of African Swine Fever in Smallholder Farrow-to-Finish Units: Economic Benefits of Disease Prevention Through Biosecurity. Transboundary and Emerging Diseases, [e-journal] 59(3), pp.244–255. Available through: Wiley Database https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1865-1682.2011.01261.x

Grosu, V. and Socoliuc, M., 2008. New aspects of taxation system in agriculture. Bulletin UASVM, Horticulture, 65(2), pp.162–167.

Halasa, T., Bøtner, A., Mortensen, S., Christensen, H., Toft, N. and Boklund, A., 2016. Simulating the epidemiological and economic effects of an African swine fever epidemic in industrialized swine populations. Veterinary Microbiology, [e-journal] 193, pp.7–16. Available through: ScienceDirect database <http://www.sciencedirect.com/science/ article/pii/S03781135 16302097> [Accessed 9 December 2018].

Häsler, B., Howe, K.S. and Stärk, K.D.C., 2011. Conceptualising the technical relationship of animal disease surveillance to intervention and mitigation as a basis for economic analysis. BMC Health Services Research, [e-journal] 11(1), p.225. Available at: https://doi.org/10.1186/1472-6963-11-225.

Institutul National de Statistica, 2018. Efectivele de porcine existente la 1 mai, pe grupe de greutate si destinație economică. [online] Available at: <statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table> [Accessed 14 December 2018].

Jurado, C., Martínez-Avilés, M., De La Torre, A., Štukelj, M., de Carvalho Ferreira, H.C., Cerioli, M., Sánchez-Vizcaíno, J.M. and Bellini, S., 2018. Relevant Measures to Prevent the Spread of African Swine Fever in the European Union Domestic Pig Sector. Frontiers in Veterinary Science, [online] 5, p. 77. Available at: <https://www.frontiersin.org/ article/10.3389/fvets.2018.00077> [Accessed 2 December 2018].

Rich, K.M. and Perry, B.D., 2011. The economic and poverty impacts of animal diseases in developing countries: New roles, new demands for economics and epidemiology. Preventive Veterinary Medicine, [online] 101(3), pp.133–147. Available through: ScienceDirect database <http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/ S016758771000228X> [Accessed 11 December 2018].

Stanciu, S., 2014. The Romanian Swine Market in the EU Context. Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati, Fascicle I. Economics and Applied Informatics, Years XX(3/2014), pp. 87-96.

Stanciu, S., 2015. Food of Animal Origin - Production and Safety Incidents in Romania. Saarbrücken, Germany: OmniScriptum GmbH & Co. KG Publishing House.

Stanciu, S. and Sarbu, R., 2015, Resilience in the Romanian Food Industry. Preliminary Research. Annals of the University Dunarea de Jos of Galati: Fascicle: I, Economics & Applied Informatics, 21(3), pp. 69-74.

Stanciu, S. and Sarbu, R., 2014. Economic Impact of Bluetongue Disease in Romanian Livestock Sector. In: IBIMA (International Business Information Management Association), 24th Conference: Crafting Global Competitive Economies: 2020 Vision Strategic Planning & Smart Implementation. Milan, Italy, 6-7 November 2014. USA: IBIMA Publishing LLC.

Stanciu, S., Rizea, R.D. and Ilie, A.G., 2015. Study on the Competitiveness of the Romanian Meat Processing Industry. Amfiteatru Economic, 17 (Special No. 9), pp.1331–1345.

Topfirme.ro, 2018. Creșterea porcinelor, Cod CAEN 0146. [online] Available at: <https://www.topfirme.com/> [Accessed 24 December 2018].

AE Explorarea rolului securității alimentare individuale în evaluarea securității alimentare a populației


EXPLORAREA ROLULUI SECURITĂȚII ALIMENTARE INDIVIDUALE ÎN EVALUAREA SECURITĂȚII ALIMENTARE A POPULAȚIEI

Magdalena Bobe1, Roxana Procopie2 și Mihaela Bucur3∗ 1)2)3) Academia de Studii Economice din București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Bobe, M., Procopie, R. and Bucur, M., 2019. Exploring the Role of Individual Food Security in the Assessment of Population’s Food Safety. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 347-360.

DOI: 10.24818/EA/2019/51/347

Istoricul articolului Primit: 30 decembrie 2018 Revizuit: 20 februarie 2019 Acceptat: 2 aprilie 2019

Rezumat

Asigurarea unui nivel suficient al alimentației populației din punct de vedere cantitativ, calitativ și structural, reprezintă o prioritate pentru majoritatea țărilor lumii și pentru organismele guvernamentale și neguvernamentale ‒ naționale, regionale și internaționale. Organizația Națiunilor Unite (ONU) atrage atenția că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă astăzi lumea este insecuritatea alimentară. Majoritatea oamenilor se bucură de securitate alimentară, însă reversul reprezintă o realitate zilnică de necontestat pentru aproape un miliard de oameni din întreaga lume.

Conceptul de securitate alimentară a avut semnificații diferite în momente diferite, fiind perfectibil. De aceea, se remarcă necesitatea abordării sale complexe, ținând cont de atenta studiere a factorilor economici, politici, sociali și culturali, dar și de posibilitatea implementării practice a unor soluții. Astfel, soluționarea problemei alimentare și asigurarea securității alimentare trebuie să pornească de la studierea relației necesități de consum–resurse de hrană, să se bazeze pe cercetări antropometrice și să vizeze grupele de populație individualizate după necesități biologice.

Plecând de la studierea cadrului conceptual oferit de literatura de specialitate, lucrarea de față își propune să clarifice și să identifice aspectele ce stau la baza evaluării stării de securitate/ insecuritate alimentară individuală în cadrul unei grupe de populație, printr-o cercetare exploratorie.

Cercetarea exploratorie a securității alimentare și nutriționale individuale permite o profundă înțelegere a conceptului, factorilor de influență a securității alimentare și a interdependențelor dintre aceștia, oferind, cu precădere, informații de ordin calitativ. Rezultatele studiului pot conduce la stabilirea unor măsuri care să vizeze îmbunătățirea securității alimentare individuale, ca parte componentă a securității alimentare.

Aceasta se realizează prin metoda anchetei în rândul studenților Facultății de Business și Turism a Academiei de Studii Economice, folosind ca instrument chestionarul, pentru a obține date care să permită identificarea statutului nutrițional al respondenților, dar și a obiceiurilor lor de consum și a comportamentului alimentar.

Plecând de la necesitatea corectării dezechilibrelor în comportamentul alimentar, demersul nostru științific poate fi valorificat pentru stabilirea unor soluții pentru îmbunătățirea modului de utilizare a hranei la nivel individual, ca dimensiune a securității alimentare, a unui segment al populației din România. Cuvinte-cheie: securitate alimentară individuală, insecuritate alimentară și nutrițională, statut nutrițional, alimentație, educație nutrițională, populație. Clasificare JEL: I 12, L66, Q18, P46.

∗ Autor de contact, Mihaela Bucur –[email protected].


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 287

Introducere

Printre cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea în prezent se numără accesul la hrană și distribuția alimentelor deja disponibile, împreună cu asigurarea unei producții durabile de alimente într-o lume în continuă schimbare, cu probleme acute la nivel mondial.

Milioane de oameni pur și simplu nu au posibilitatea de a accesa produsele alimentare deja disponibile (Young, 2012). Populația planetei a depășit 7 miliarde de oameni și se estimează că va crește până la 9,6 miliarde până în 2050 (ONU, 2013). Ritmul de creștere este mult mai ridicat decât în secolul trecut și din ce în ce mai mulți se bucură de o creștere a nivelului de trai.

Ponderea populației subnutrite din țările subdezvoltate, sărace, atinge uneori cote alarmante, din cauza insuficienței disponibilităților alimentare. Subnutriția și insecuritatea alimentară severă par să crească în aproape toate subregiunile din Africa, precum și în America de Sud, în timp ce situația subnutriției este mai stabilă în regiunile din Asia (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018).

La polul opus, se află țările dezvoltate, în care ponderea populației malnutrite a crescut în ultimii ani, o mare parte din cauza schimbărilor în regimul alimentar, renunțarea la alimentația tradițională și adoptarea alimentației „moderne”, bogată în produse rafinate și dezechilibrate nutrițional, ultraprelucrate, aditivate, bogate în zaharuri și grăsimi. Această „tranziţie” a alimentației a fost determinată de schimbările din societate (creșterea veniturilor, migrarea către orașe, lipsa timpului liber), care au dus și la modelarea comportamentului alimentar.

Cercetările în domeniul securității alimentare s-au cristalizat începând cu anii ’70 și au fost centrate mult timp pe studierea problematicii la nivel internațional/global, regional și național. Rezultatele și efectele slabe înregistrate au condus la lărgirea conceptului pentru a îl face mai suplu și mai flexibil. Astfel, inițial se punea accent pe accesibilitatea alimentelor, disponibilitate lor și pe compensația variațiilor prețurilor la alimentele de bază.

După anul 1996, organizațiile internaționale (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO) au adăugat conceptului și alte dimensiuni, cum ar fi: securitatea alimentară individuală, familială sau locală. Toate acestea converg către satisfacerea nevoilor și preferințelor la nivel individual prin consumul unor alimente cu valoarea nutritivă ridicată, pentru a avea o viață activă și sănătoasă.

Lucrarea evidențiază aceste mutații de la nivel global la nivel individual, de la accesul fizic și economic la alimente de bază către accesul social la alimente variate, nutritive și sigure, pentru realizarea securității alimentare și nutriționale individuale.

Ca atare, lucrarea are drept scop evaluarea securității alimentare individuale din cadrul unei grupe de populație, pornind de la identificarea statutului nutrițional al indivizilor, analizarea indicatorilor antropometrici și observarea obiceiurilor lor de consum alimentar.

Caracterul de noutate al lucrării este pus în evidență de importanța adoptării unor soluții coerente, cercetarea oferind o serie de coordonate generale care pot configura ulterior politici nutriționale, plecând de la cunoașterea comportamentului alimentar real al populației și care ar putea corecta dezechilibrele alimentare, prin educație nutrițională.

1. Recenzia literaturii de specialitate

Organizațiile internaționale au organizat în repetate rânduri întâlniri pentru a găsi soluții și a stabili obiective concrete pentru îmbunătățirea securității alimentare. ONU a



stabilit Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care au fost concepute ca o încercare de susținere a principiilor egalității, echității și demnității umane, cât și de eradicare a foametei și a sărăciei extreme.

Insecuritatea alimentară severă și subnutriția sunt probleme grave care afectează multe zone ale globului (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018). Numărul persoanelor afectate de foamete a crescut de la 815 milioane, în 2016, la 821 de milioane, în 2017, ceea ce înseamnă că 1 persoană din 9 nu se poate alimenta corespunzător (ONU, 2018), un trend pesimist pentru viitor.

În opoziție cu fenomenul subnutriției, la nivel global, există peste 1,3 miliarde de oameni supraponderali și obezi (Consiliul UE, 2018). Provocarea o reprezintă reducerea acestui decalaj prin îmbunătățirea accesului la alimente sănătoase și nutritive pentru o proporție mai mare a populației.

Inegalitățile între păturile sociale sunt în creștere, atât între regiuni, cât și în interiorul țărilor, între zonele rurale și cele urbane. Autoritățile guvernamentale locale trebuie să gestioneze afacerile publice în numele și în interesul comunităților locale pe care le reprezintă (Săraru, 2018). Consolidarea unei dezvoltări rurale multifuncționale poate să fie măsura care pornește de la asigurarea bunăstării sociale prin intermediul statului, reflectată în rezultatele anticipate la nivel rural prin bunăstarea socio-economică (Lile, Boghicevici și Stoian, 2018).

Insecuritatea alimentară moderată și malnutriția afectează populația din țările dezvoltate din cauza unor regimuri alimentare nesănătoase și a lipsei de informare și educare nutrițională Conceptul de securitate alimentară a avut semnificații diferite de-a lungul timpului și a evoluat permanent:

• la începutul anilor '70 era definit ca fiind „disponibilitatea în orice moment a livrărilor de alimente de bază în lume adecvate pentru a menține o expansiune constantă a consumului de alimente și pentru a compensa fluctuațiile producției și prețurilor” (United Nations, 1975).

• în 1996, Summit-ul alimentar mondial a adoptat o definiție și mai complexă: „securitatea alimentară, la nivel individual, familial, național, regional și global [este atinsă] atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente suficiente, sigure și hrănitoare pentru a satisface nevoile lor dietetice și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă” (FAO, 1996).

• în 2001 conceptul de mai sus este din nou completat: „securitatea alimentară [este] o situație care există atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic, social și economic la alimente suficiente, sigure și hrănitoare care îndeplinesc nevoile lor dietetice și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă” (FAO, 2002).

Cea mai populară definiție este declarația dată de Organizația pentru Alimentație și Agricultură în cadrul Sumitului Mondial al Alimentației (WFS) de la Roma din 1996, care subliniază nevoia de hrană nutritivă și sigură, dar modifică conceptul, pentru a include nu numai accesul la alimente suficiente, ci și accesul la produsele alimentare preferate (Schanbacher, 2010). Trebuie totuși să înțelegem și să fim conștienți de limitările acestei definiții și de modul în care siguranța alimentară interacționează cu factorii comportamentali și cei non-alimentari. Securitatea alimentară are mai multe obstacole de surmontat, în principal legate de comerțul internațional, politică, guvernanța globală și planurile de dezvoltare. Alți factori care ar putea afecta securitatea alimentară sunt echitatea, accesul la proprietate privată, problemele legate de mediu și serviciile de sănătate publică (Young, 2012). Securitatea alimentară globală este amenințată de o serie de riscuri transversale și adesea interconectate, cu un impact semnificativ (Figura nr. 1).


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 289

Figura nr. 1: Constrângeri asociate securității alimentare și factori determinanți

Prin înțelegerea acestor riscuri (de exemplu, a cauzelor, efectelor lor și a

interconexiunilor acestora), pot fi dezvoltate perspective privind modul în care acestea să fie atenuate și să se dezvolte capacitatea de reducere a perturbărilor și de redresare rapidă, susținând astfel securitatea alimentară mondială.

Conceptul de securitate alimentară este definit de patru dimensiuni și anume: acces, disponibilitate, stabilitate și utilizare (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018). Accesul la hrană se bazează pe doi piloni principali, unul de ordin fizic și unul economic. Accesul fizic include, în principal, infrastructura necesară funcționalității piețelor de desfacere. Am tăiat Accesul economic este influențat de prețurile alimentelor, venitul disponibil și de accesul la ajutoare sociale.

A doua dimensiune este disponibilitatea. „Furnizarea unei cantități suficiente de alimente pentru populație este o condiție necesară, deși nu suficientă, pentru siguranța alimentară” (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018).

Cea de-a treia dimensiune a securității alimentare este stabilitatea sistemului de aprovizionare și distribuție în condițiile expunerii la diverse riscuri; aceasta poate fi evaluată prin indicatori ce vizează importurile de alimente, fluctuațiile de preț pentru produsele alimentare și de materii prime, producția. Am tăiat (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018).

A patra și ultima dimensiune este utilizarea și este definită de doi factori. Primul include folosirea indicatorilor antropometrici pentru a măsura modul în care subnutriția afectează dezvoltarea copiilor. Al doilea este corelarea alimentației cu indicatori care măsoară condițiile de igienă și sănătate, pregătirea și calitatea alimentelor (FAO, IFAD, UNICEF, WFP și WHO, 2018).

Uniunea Europeană (UE) a răspuns provocărilor în creștere în materie de securitate alimentară, atât în context rural, cât și urban. Cadrul de politică propus de UE abordează cele

• variația prețurilor la produsele alimentare

• costul implementării și controlului standardelor

• finanțarea limitată a fermierilor

• instabilitate politică• conflictele sociale• sărăcie• corupţie• lipsa informării și a

educației nutriționale

• siguranța alimentară scăzută

• bariere comerciale• deficiențele sistemului

de infrastructură

• reducerea biodiversității

• degradări ale terenurilor fertile

• schimbările climatice• gestionarea incorectă

a apei Constrângeri vizând clima și

resursele naturale

Constrângeri vizând

comerțul și aprovizionarea

Constrângeri financiare

Constrângeri politice și

sociale



patru dimensiuni ale conceptului recunoscute pe plan internațional, lărgind semnificația lor (CE, 2010) la:

• îmbunătățirea accesului la alimente; • creșterea disponibilității alimentelor; • stabilitatea prin consolidarea mecanismelor de prevenire și gestionare a crizelor; • îmbunătățirea utilizării alimentelor ‒ din punct de vedere nutritiv al aportului alimentar.

În România, conform Proiectului 5. Securitatea și siguranța alimentară din cadrul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 ani 2016-2035 al Academiei Române, există mai multe vulnerabilități, printre care se numără: ofertă agricolă internă insuficientă (în special la carne, legume, fructe, zahăr şi pește); instabilitate a ofertei agricole interne; nivel scăzut al veniturilor populației, decalaje între venituri în plan teritorial şi pe medii de rezidenţă, infrastructură rutieră şi sanitară inadecvată (mai ales în mediul rural), ce generează insecuritate nutriţională și alimentară; consum alimentar deficitar din punct de vedere calitativ, consum redus de proteină animală ce duce la riscuri nutriționale, pondere ridicată a caloriilor provenite din cereale şi cartofi; existența unor categorii de populație identificate ca având risc alimentar şi nutrițional ridicat, de exemplu, copiii din mediul rural (Academia Română, 2018).

Creșterea securității alimentare se poate realiza prin formularea politicilor şi strategiilor în materie de nutriție, formarea în domeniul nutriţiei şi educaţiei, instituirea unor mecanisme de coordonare între sectorul agriculturii, sănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale, astfel încât viitoarele programe agricole să includă și o dimensiune nutriţională.

2. Cercetarea securității alimentare individuale în rândul grupei de populație – tineri studenți

2.1 Contextul cercetării

Securitatea alimentară, din punct de vedere operațional, este constituită din mai multe segmente:

• securitatea alimentară individuală (SAI) - reprezintă posibilitatea de a avea acces la o alimentaţie sigură, echilibrată şi adecvată pentru o viaţă sănătoasă, acces care trebuie să fie relativ garantat;

• securitatea alimentară a familiei/gospodăriilor - este necesară pentru asigurarea SAI, dar nu este suficientă, deoarece hrana disponibilă nu este întotdeauna repartizată egal între membrii familiei, proporţional cu nevoile acestora;

• securitatea alimentară naţională/regional/global – desemnează posibilităţile pe care le au diferite ţări de a garanta SAI, fără a renunţa la alte obiective naționale/regionale importante (figura nr. 2).

Securitatea alimentară individuală poate fi cuantificată, reprezentând cantitatea de alimente necesară unui individ, exprimată în unităţi fizice, convenţionale şi în trofine (substanţe nutritive), pentru a-i asigura echilibrul fiziologic şi pentru a-i acoperi cele 3 raţii de consum, respectiv raţia de creştere, rația de întreţinere și raţia de activitate.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 291

Figura nr. 2: Ipostazele operaționale ale securității alimentare

Evaluarea securității alimentare individuale trebuie:

• să aibă ca fundament analiza relaţiei necesităţi de consum–resurse pentru identificarea statutului nutrițional;

• să se bazeze pe cercetări antropometrice şi să vizeze grupele de populaţie individualizate după cerinţele biologice;

• să identifice obiceiurilor de consum alimentar. Antropometria permite evaluarea stării nutriţionale a indivizilor, iar datele

antropometrice sunt utilizate foarte mult pentru a analiza factorii ce influenţează statutul nutriţional al indivizilor. Măsurătorile antropometrice oferă informaţii privind nivelul nutriţional al indivizilor şi al grupurilor vulnerabile, ele fiind, de regulă, componenta de bază a sistemelor de supraveghere a nutriţiei, care includ sistemele de colectare a datelor necesare urmăririi evoluției nivelului nutrițional, iar aceste sisteme au evoluat spectaculos în ultimii ani.

Cei mai utilizați indicatori antropometrici sunt raportul greutate-înălțime sau indexul masei corporale, insuficiența ponderală (subponderabilitatea), excesul ponderal (supraponderabilitatea), încetinirea creșterii, greutatea la naștere. Avantajele folosirii acestor indicatori sunt multiple, deoarece reprezintă o metodă simplă şi practică de descriere a problemei, oferă indirect şi date despre alte lipsuri, cum ar fi lipsa unui acces potrivit la hrană şi riscuri ridicate de infecţie sau poluare, constituie o modalitate de verificare a eficacității programelor implementate anterior (OMS, 1995; 2003).

Informaţiile obţinute prin analiza indicatorilor pot fi folosite la nivel naţional pentru evaluarea nivelului nutriţional al întregii populaţii, pentru a stabili grupele de populație defavorizate, cât şi pentru identificarea motivelor existenţei unui nivel mai scăzut al nutriţiei sau a insecurității alimentare la anumite categorii demografice.

În opoziție cu securitatea alimentară, insecuritatea alimentară apare atunci când oamenii nu au acces neîngrădit la cantități suficiente de alimente sigure, nutritive și adecvate

Securitate alimentară

Nivel național/regional/global

Nivel familial (gospodarie)

Nivel Individual

• factori demografice• factori economici• resurse naturale și factori de mediu• factori politci• factori sociali și culturali• factori de risc/constrângeri

• accesibilitate• disponibilitate• valoare nutritivă a alimentelor• mecanisme de gestionare a

crizelor

• prepararea hranei• caracteristicile gospodăriei• sevicii sociale• îngrijire și salubritate

• statut nutrițional • stare de sănătate • consum de alimente • comportament alimentar • educație nutrițională



din punct de vedere cultural pentru o creștere și dezvoltare normală, cât și pentru o viață activă și sănătoasă. (Briones Alonso, Cockx și Swinnen, 2017).

Insecuritatea alimentară este definită ca fiind „o situație de disponibilitate limitată sau incertă a alimentelor nutritive adecvate și sigure sau a unei situații de capacitate limitată sau incertă de a dobândi alimente acceptabile în mod acceptabil din punct de vedere social” (Jones, et. al., 2013; Nyambayo, 2015).

O altă tendință alimentară îngrijorătoare observată la nivel mondial o constituie agravarea problemei excesului de greutate și a obezității, în special în rândul tinerilor, reprezentând o altă fațetă a insecurității alimentare și nutriționale. Statisticile arată că, la ora actuală, 672 de milioane de persoane sunt obeze și 1,3 miliarde supraponderale. Consiliul UE atrage atenția că, la nivel mondial, excesul de greutate și obezitatea coexistă cu subnutriția și alte forme de malnutriție, una din trei persoane suferind de malnutriție (Consiliul UE, 2018).

Studenții din România reprezintă o categorie demografică vulnerabilă, deoarece schimbă condițiile de trai și stilul de viață când încep studiile universitare: mulți nu mai locuiesc cu părinții, stau în campusuri universitare/spații închiriate, unii sunt dependenți financiar de părinți, alții sunt parțial independenți financiar, angajându-se part-time, nu au cunoștințe/timp/condiții pentru a își prepara hrana, nu au preocupări pentru un comportament alimentar corect (program regulat al meselor, diversificarea hranei, cunoașterea cerințelor biologice/necesităților nutritive ale organismului), nu sunt informați și educați din punct de vedere nutrițional.

Pe plan internațional există studii care arată preocuparea diverselor centre de cercetare/organizații pentru îmbunătățirea securității alimentare a tinerilor studenți:

• cercetătorii de la Harvard afirmă că jumătate din studenții americani ar putea lupta cu insecuritate alimentară, ceea ce înseamnă că adesea nu au acces la alimente. Problema transcende geografia și tipologia universităților, iar cercetătorii încă nu pot măsura consecințele depline ale unei astfel de insecurități alimentare, dar au legat-o și cu rate mai mici de absolvire (Tatter, 2018);

• o altă cercetare amplă a fost făcută în SUA, pe 3765 de studenți din colegii și universități din 12 state (Wang, 2016). Rezultatele au arătat că aproape jumătate dintre participanți au declarat că au experimentat insecuritatea alimentară, 22% dintre studenți au declarat că insecuritatea lor alimentară îi califică drept subalimentați, iar 20% au spus că nu au mâncat cel puțin o dată, pentru o zi întreagă, deoarece nu au avut destui bani pentru alimente. Mulți dintre studenți trebuie să găsească o modalitate de a-și asigura propriile cheltuieli de trai, în timp ce plătesc și pentru educația lor, nu au planuri de alimentație echilibrată și adecvată (Report, 2016).

Cercetările americane enunțate anterior merg în direcția stabilirii unei cauzalități între starea de insecuritate alimentară a studenților și abandonul școlar, conexându-l cu lipsa accesului economic la alimente din cauza costurilor crescute de școlarizare. Totuși, aceste cercetări scot în evidență și comportamentul alimentar dezechilibrat, materializat în lipsa unei conduite alimentare adecvate.

Pe de altă parte, în Europa, sfera preocupărilor este lărgită și urmărește consolidarea securității alimentare și nutriționale mondiale prin eradicarea tuturor formelor de malnutriție, așa cum afirmă Concluziile Consiliului UE (Consiliul UE, 2018). Malnutriția se poate manifesta prin una dintre cele trei forme principale - subnutriție, excesul de greutate/obezitate și deficiențele micronutrienților – și este prezentă în diferite grade în toate țările din regiune. Adesea, toate cele trei forme coexistă, creând ceea ce se numește „povara triplă a malnutriției” (FAO, 2018).

https://dailyfreepress.com/blog/author/ludi-wang/


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 293

De aceea, cercetarea noastră este axată pe urmărirea comportamentului alimentar dezechilibrat al studenților, generator de malnutriție și cauză a creșterii insecurității alimentare și nutriționale viitoare.

Insecuritatea alimentară individuală poate fi cronică sau episodică, severă, moderată sau scăzută, iar cauzele ei pot fi multiple și variate, de natură economică, financiară, politică, socială, culturală: indisponibilitatea alimentelor, un sistem de distribuție inadecvat, infrastructura deficitară, dar și slaba putere de cumpărare, lipsa preocupărilor legate de o alimentație sănătoasă și adecvată necesităților, slaba educație nutrițională. 2.2 Obiectivele și metodologia cercetării

Pornind de la cea de-a patra dimensiune a securității alimentare, conform summit-ului mondial al alimentației, Roma 1996, și anume utilizarea, și de la definiția securității alimentare individuale (SAI), cercetarea exploratorie își propune confruntarea - la nivel individual - a cerințelor biologice cu resursele de hrană și obiceiurile de consum în cadrul unei colectivități, reprezentată de studenții Facultății de Business și Turism a Academiei de Studii Economice din București.

Din această perspectivă specială de abordare a securității alimentare (nivel individual, nutriție echilibrată), această cercetare exploratorie urmărește să clarifice și să identifice principalii determinați în evaluarea stării de securitate/insecuritate alimentară individuală a acestor studenți - ca obiectiv principal, pentru a obține date care să permită atingerea următoarelor obiective secundare:

• identificarea statutului nutrițional al respondenților prin calcularea indicelui masei corporale pentru cercetarea antropometrică a colectivității;

• identificarea obiceiurilor de consum alimentar și a comportamentului alimentar; • găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea modului de utilizare a hranei la nivel

individual. Având în vedere că Facultatea de Business și Turism din cadrul Academiei de Studii

Economice București este situată într-o zonă a țării cu rate scăzute ale sărăciei, București fiind capitala țării și totodată orașul cu o rată a sărăciei care este mult sub media națională și un venit mediu al gospodăriei superior mediei naționale, în realizarea cercetării s-a pornit de la următoarele premise:

• o parte a respondenților nu au greutate normală conform indicelui masei corporale calculat individual, deci nu consumă o cantitate echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ de hrană în raport cu nevoile organismului;

• cei mai mulți dintre respondenți consumă alimente dezechilibrate nutrițional; • o parte importantă a respondenților are obiceiuri alimentare nesănătoase și

comportament alimentar inadecvat (program regulat al meselor, diversificarea hranei, cunoașterea cerințelor biologice/necesităților nutritive ale organismului), nu acordă importanță relației stil de viață-alimentație-sănătate ceea ce va duce la dereglări ale statutului nutrițional în viitor;

• nu sunt informați și educați din punct de vedere nutrițional. Designul cercetării nu urmărește un model prestabilit, ci este exclusiv adaptat

specificului și nevoilor studenților, mai mult, își dovedește originalitatea întrucât, în țara noastră, nu au mai fost realizate investigații pe această temă.

Cercetarea de față se bazează pe eșantionare nealeatoare, neavând relevanță statistică, deci nu poate fi considerată reprezentativă și se realizează prin metoda anchetei, folosind ca instrument chestionarul. Eșantionul este format din 350 de studenți ai Facultății de Business



și Turism din cadrul Academiei de Studii Economice din București, dintr-o colectivitate totală de 1400 de studenți. Aceștia au fost invitați în perioada 1-15 noiembrie 2018 să participe la studiu, utilizând ca instrument al cercetării un chestionar cu 18 întrebări. Studenții au fost abordați de cercetători la cursuri fiind întrebați dacă ar fi dispuși să completeze un chestionar anonim, care ar dura aproximativ 10 minute. A fost obținut consimțământul informal de la fiecare participant la studiu pentru a exista siguranța că aceștia au înțeles natura voluntară a participării la studiu, scopul studiului și faptul că răspunsurile lor vor rămâne anonime.

Chestionarul cuprinde două părți: întrebările de la 1 la 13 vizează evaluarea stării de securitate/insecuritate alimentară a respondenților, în timp ce întrebările 14-18 evaluează demografia studenților cu referire la vârstă, gen, starea locativă, media notelor obținute la examenele din anul universitar trecut (respectiv media de admitere la facultate pentru studenții de anul 1). Prelucrarea datelor colectate în urma aplicării chestionarului s-a realizat cu ajutorul programului de calcul tabelar Excel. 2.3 Rezultate și discuții

Caracteristicile eșantionului de studiu sunt prezentate în Tabelul nr. 1. Tabel nr. 1: Caracteristicile eșantionului de studiu

Categoria de vârstă 18-20 ani 21-23 ani 71% 29%

Genul masculin feminin 29% 71%

Cu cine locuiesc Cu părinții În spații închiriate În campus

46% 28% 26% Media notelor obținute la examenele din anul universitar trecut

5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 3% 18% 32% 31% 16%

Analizând structura eșantionului putem observa că respondenții au între 18-23 de ani,

fiind 71% studenți de gen feminin și 29% de gen masculin; 46% locuiesc cu părinții și sunt parțial susținuți financiar de către aceștia, 26% stau în campusuri universitare, 28% în spații închiriate. Media notelor obținute la examenele din anul universitar trecut (respectiv media de admitere la facultate pentru studenții de anul 1) oscilează între 7,01 și 9, fiind prin urmare vorba despre studenți cu rezultate bune la învățătură.

Respondenții fac parte dintr-o grupă de populație individualizată, în funcție de vârstă și gen, în normele de nutriție recomandate în țara noastră și care stabilesc nevoile nutritive ale unui individ. Aceste norme de nutriție exprimă necesarul energetic (în kilocalorii sau kilojouli) şi cantitățile de trofine (protide, lipide, glucide, elemente minerale şi vitamine) necesare pentru 24 de ore, pentru a fi normoponderal și a avea un statut nutrițional adecvat. Cerințele organismului fată de substanțe nutritive variază inter- (gen, stări fiziologice) şi intraindividual/intrapersonal (funcţie de vârstă) și sub influența factorilor de mediu (intensitatea activității depuse). De aceea, normele de nutriție se diferențiază pe grupe de consumatori cu particularități fiziologice comune (copii, adolescenți, femei, bărbați) şi urmăresc realizarea unui bilanț echilibrat între ceea ce organismul metabolizează sau pierde şi ceea ce el primește prin hrană. Necesarul energetic exprimă numai aspectul cantitativ al alimentației cotidiene, dar starea de sănătate a organismului nu poate fi asigurată decât prin acoperirea necesarului de substanțe nutritive, prin respectarea cantităților zilnice necesare şi a proporțiilor normale între acestea, sub aspect calitativ. Statutul


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 295

nutrițional descrie starea organismului, respectiv capacitatea a-și menține integritatea metabolică normală prin alimentație.

Cercetarea a vizat, într-o primă parte, calcularea indicelui masei corporale calculat individual pentru identificarea statutului nutrițional al respondenților. Plecând de la formula IMC=masă/înălţime² respondenții au identificat categoria de greutate în care se încadrează. Astfel, 75% dintre participanții la studiu se încadrează în categoria greutate normală (cu IMC cuprins între 18,5 și 24,9), 15% se încadrează în categoria subponderal (cu IMC mai mic de 18,5), 8% în categoria supraponderal (cu IMC cuprins între 25,0 și 29,9) și 2% în categoria obezitate clasa I (cu IMC cuprins între 30,0 și 34,9). Niciun respondent nu se încadrează în categoriile de obezitate clasa II (cu IMC cuprins între 35,0 și 39,9) și clasa III (cu IMC mai mare decât 40,0).

Aceste date arată că 25% dintre studenți nu sunt normoponderali conform recomandărilor FAO și WHO, ceea ce reprezintă un procent îngrijorător, fiind amenințați de insecuritate alimentară și nutrițională, fie din cauza excesului, fie a insuficienței hranei. În plus, încadrarea în categoria normoponderal nu implică automat echilibru nutrițional și o alimentație sănătoasă. Mai mult, 25% dintre respondenți au afirmat că, în ultima săptămână, au consumat o cantitate insuficientă de alimente, iar 4% excedentară, în raport cu nevoile organismului lor, experimentând senzația de foame sau de suprasațietate.

Din această cauză, a doua parte a cercetării a urmărit identificarea obiceiurilor de consum alimentar și a comportamentului alimentar, întrucât 54% dintre respondenți nu mai locuiesc cu părinții și nu dispun de spații adecvate pentru prepararea hranei sau nu au cunoștințele necesare acestei activități.

Astfel, s-a putut constata un dezechilibru nutrițional al alimentației respondenților, ca o trăsătură generală a comportamentului lor. Aceasta este reliefată de faptul că studenții consumă, cel puțin o dată pe zi, alimente dezechilibrate nutrițional: alimente ce conțin cantități mari de zahăr și grăsimi saturate/hidrogenate, alimente ultra procesate, alimente ce conțin cantități insuficiente de proteine de calitate superioară (dulciuri: 31,14%, băuturi răcoritoare carbogazoase: 19,42%, mezeluri: 37,14%, produse de patiserie industrială – covrigi, foitaje, plăcinte, biscuiți, napolitane, 24,85%, produse de tip fast-food: 10,85%.

Mai grav este că mulți respondenți renunță la produsele de confort alimentar la mesele principale și le înlocuiesc cu alimente dezechilibrate nutrițional, ajungând să consume de 2-3 ori pe zi dulciuri (18%), băuturi răcoritoare carbogazoase (16,28%), produse de patiserie industrială (7,71%), fast-food (2,57%). De asemenea, nu au trei mese principale, nu mănâncă micul dejun (75%) sau prânzul (65%).

Alarmant este faptul că 79,42% dintre respondenți mănâncă zilnic una dintre mesele principale (mic dejun 4,85%, prânz 42,85%, cină 18%) sau își iau gustările (13,71%) în unități fast-food. Aceste date demonstrează tendința creșterii ponderii alimentelor de tip fast-food și junk-food în alimentația cotidiană.

Un alt dezechilibru derivă din lipsa consumului de surse valoroase și diversificate de proteine de calitatea I și a II-a. Astfel, 24,28% dintre respondenți nu consumă niciodată pește, iar 25,14% dintre respondenți nu consumă niciodată leguminoase.

Timpul acordat servirii unei mese principale într-o zi normală este insuficient, întrucât 51% dintre respondenți alocă pentru aceasta doar 20 de minute, iar 23% acordă doar 10 minute.

Un procent de 70% dintre respondenți nu atribuie suficientă importanță unei alimentații sănătoase, nu acordă însemnătate relației stil de viață-alimentație-sănătate, principalele motive fiind lipsa timpului (34%), urmată de oboseală și comoditate fiecare cu 18%, programul zilnic (16%), traficul (4%) sau obiceiurile din familie (3%). Referitor la obiectivele lor personale legate de îmbunătățirea stilului de viață, 24% dintre participanți își



doresc să adopte un stil de viață sănătos, 25% să facă mai multă mișcare (având în vedere că în privința nivelului de activitate fizică al respondenților, aceștia o consideră în proporție de 58% ca fiind ușoară, 19% ca fiind moderată, în timp ce 17% se declară sedentari), 18% să mănânce mai multe legume si fructe și 15% să depună masă musculară.

Analiza datelor arată că studenții adoptă o alimentație bazată pe cantitate în locul calității, pe fondul unei educații nutriționale precare, fiind deopotrivă malnutriți, supraalimentați sau subnutriți. Pentru prevenirea riscului de insecuritate alimentară se impune, mai mult ca oricând, conștientizarea legăturilor dintre alimentație și sănătate și adoptarea, mai ales de către noua generație de consumatori, a principiilor de bază ale comportamentului alimentar echilibrat. (Voinea, Pamfilie și Onete, 2011).

Consecințele comportamentului alimentar dezechilibrat sunt agravate și de un stil de viață sedentar, 17% dintre respondenți declarând că nu fac nicio activitate fizică, iar 58% desfășoară activități fizice de intensitate ușoară (1-2 ori/săptămână).

A treia parte a cercetării își propune găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea modului de utilizare a hranei la nivel individual, prin programe de informare și educare nutrițională, ca formă a politicilor alimentare și nutriționale. Educația nutrițională trebuie concepută ca o intervenție ce vizează modificarea comunicării sociale în nutriție, în scopul ameliorării stării nutriționale a unor grupe de populație.

Programele de informare și educare nutrițională se pot concretiza în ghiduri de bună conduită alimentară, ce trebuie să includă caracteristici cheie pentru a avea succes:

• să aibă obiective clare şi precise; • să reflecte factorii de risc asociați regimurilor alimentare inadecvate - pentru a avea o

influență considerabilă asupra comportamentului nutrițional; • să identifice comportamentele alimentare care pot fi modificate, îmbunătățite, dar

ținând cont de preferințe; • să promoveze schimbări simple şi practice (de exemplu, un număr precis de mese pe zi,

la ora regulate, cantități specifice de alimente); • să fie diferențiate pe anumite categorii de populație, ținând cont de preocupări și stil

de viață; • să fie ușor de recepționat și înțeles, să conțină mesaje clare; • să se deruleze pe termen lung, întrucât chiar şi după ce majoritatea a adoptat

comportamentul dorit, revigorarea mesajelor este necesară pentru a preveni reîntoarcerea la comportamentul inițial;

• să permită evaluarea impactului programelor şi urmărirea regulată a rezultatelor, făcând posibile intervenții viitoare în momente oportune.

Pentru categoria de populație vizată de cercetarea noastră educarea şi informarea nutrițională trebuie să se facă în facultăți, prin cursuri, întâlniri, work-shop-uri cu implicarea profesorilor, specialiștilor în nutriție, asociațiilor studențești pentru a asigura instruirea tinerilor şi propagarea efectelor pozitive pe termen lung.

2.4 Limitări și direcții viitoare ale cercetării

Câteva limitări ale cercetării merită reliefate. În primul rând, trebuie menționat că eșantionul este unul de confort, fiind alcătuit din studenții care au frecventat cursurile și seminariile în perioada derulării cercetării, cu consecințe asupra rezultatelor obținute. În al doilea rând, structura eșantionului este dezechilibrată, având un procent mare de respondenți de sex feminin (71%), ceea ce poate explica într-o anumită măsură cauza subponderabilității


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 297

a 15% dintre respondenți (regimuri de slăbire/menținere a greutății ce implică aport cantitativ scăzut de alimente). În al treilea rând, a apărut imposibilitatea stabilirii veniturilor alocate alimentației cotidiene, generată de dependența totală sau parțială de veniturile părinților, mai mult, 46% dintre respondenți locuind încă cu părinții și depinzând de caracteristicile gospodăriei/familiei.

Recomandăm, ca o continuare a cercetării de față, determinarea sferei de insecuritate alimentară în campusurile universitare, pentru a putea fi dezvoltate măsuri și programe pe termen scurt, mediu și lung în parteneriat cu organizațiile non-profit, agențiile guvernamentale și facultăți și pentru a diminua impactul negativ asupra studenților (scăderea ratei de abandon, creșterea performanțelor școlare). Concluzii

Problema securității alimentare la nivel mondial este departe de a fi rezolvată, atât în țările în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate. Este cert că ea nu poate fi abordată în mod izolat, ci numai în strânsă legătură cu alte fenomene şi procese ce caracterizează economia mondială contemporană. Securitatea alimentară este un concept multidimensional ce se poate îmbunătăți numai prin aplicarea unor politici agricole, alimentare şi nutriționale bine fundamentate, care să vizeze restabilirea dezechilibrelor alimentare, pornind de la cele patru determinante majore ale acestuia. Disponibilitatea și accesibilitatea nu reprezintă condiții suficiente pentru a realiza securitatea alimentară, iar aportul nutritiv a alimentelor consumate nu asigură întotdeauna o dietă echilibrată.

La ora actuală subnutriția și supraalimentația coexistă. Malnutriția de abundență este apanajul ţărilor dezvoltate şi a unor categorii sociale cu venituri crescute. Supraalimentația este favorizată de disponibilitatea mare a veniturilor şi surselor alimentare şi este determinată de consumul excesiv de alimente din ce în ce mai rafinate, de atribuirea unei importanțe exagerate valorii psihosenzoriale a alimentelor. Reducerea proporţiei oamenilor supraalimentaţi necesită o corectare a mentalităţii acestora, o schimbare a comportamentului alimentar. Pentru aceasta este necesar ca guvernele şi instituțiile nonguvernamentale să intervină prin programe de informare şi educare nutrițională a populației.

Cunoașterea comportamentului alimentar individual oferă un punct de plecare în elaborarea unor politici alimentare și nutriționale realiste, capabile să garanteze accesul populației la alimente adecvate, stabilitatea surselor de alimente şi suficiența disponibilităților alimentare, dar și soluții pentru îmbunătățirea modului de utilizare a hranei la nivel individual, deci realizarea unei securități alimentare reale.

Ca atare, lucrarea este un exercițiu de diagnoză a modului de alimentație, de utilizare individuală a hranei pornind de la identificarea statutului nutrițional al indivizilor, analizarea indicatorilor antropometrici și observarea obiceiurilor lor de consum alimentar; urmărește explorarea rolului securității alimentare individuale în evaluarea securității alimentare a populației, SAI constituind un factor care conduce la asigurarea liniștii sociale, la stabilitate şi la prosperitate.

În acest context, evaluarea stării de nutriție a studenților Facultății de Business și Turism din cadrul Academiei de Studii Economice din București capătă o relevanță, date fiind consecințele negative pe care le au asupra sănătății umane regimul alimentar necorespunzător şi fenomenele de genul subnutriţiei/supraalimentației sistematice.

Cercetarea de față și-a atins obiectul principal, putând afirma că insecuritatea alimentară și nutrițională poate apărea și în condiții de disponibilitate și acces la alimente,



această afirmație bazându-se pe următoarele constatări: obiceiurile de consum alimentar ale studenților includ deprinderi nesănătoase, iar comportamentul alimentar este deseori inadecvat, întrucât nu au trei mese principale pe zi, nu acordă suficient timp luării meselor principale, consumă alimente dezechilibrate nutrițional, alimentația lor include alimente fast-food și junk-food, nu consumă alimente din toate grupele de bază și nu acordă importanță relației stil de viață-alimentație-sănătate. Toate aceste aspecte reprezintă factori de risc ce pot duce la dereglări ale statutului nutrițional și la agravarea insecurității lor alimentare în viitor. Persoanele care se bucură de acces la alimente au posibilitatea de a-și îmbunătăți securitatea alimentară individuală prin educare și informare, de aceea trebuie găsite noi soluții la provocările actuale. Aceste soluții reprezintă o direcție de intervenție a autorităților în folosul categoriilor sociale afectate de malnutriție și subnutriție, ele însă trebuie completate de măsuri politice şi economice, care să ducă la o rezolvare durabilă a acestei probleme. Astfel, se poate ameliora securitatea alimentară și nutrițională, atât la nivel individual, familial, local, național şi regional, cât şi la nivel internațional.

Programele de educație şi informare nutrițională trebuie să promoveze regimuri alimentare sănătoase şi un stil de viață sănătos - creându-se oportunitatea unor schimbări comportamentale, ținând cont însă de preferințe individuale, stil de viață, valori culturale - și să ducă la creșterea standardului de viață.

Comunicarea în nutriție trebuie gândită şi formulată în interacțiune cu toți factorii de dezvoltare ai unei comunități. Este necesară o atentă analiză a efectelor modificărilor în profunzime a conduitei alimentare, întrucât ea este parte integrantă a patrimoniului cultural al unei societăți.

Abordarea problemei securității alimentare din perspective multiple face posibilă urmărirea cauzelor sub diferite aspecte și găsirea unor soluții mai puțin limitate ca în trecut.

Bibliografie Academia Română, 2018. Proiectul 5. Securitate și siguranță alimentară, in Strategia de

dezvoltare a României în următorii 20 ani 2016-2035 [online], Available at: <https://acad.ro/bdar/strategiaAR/doc13/StrategiaIII.pdf/> [Accessed 17 November 2018].

Briones Alonso, E., Cockx, L. and Swinnen, J., 2017. Culture and Food Security, in Discussion Paper 398/2017, LICOS Centre for Institutions and Economic Performance, Faculty of Economics And Business, Belgium. Available at: <https://www.researchgate.net/publication/319059417_Culture_and_Food_Security> [Accessed 15 November 2018].

Consiliul UE, 2018. Consolidarea securității alimentare și nutriționale mondiale – Concluzii ale Consiliului (Bruxelles, 26 noiembrie 2018). [pdf], Available at: <http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14554-2018-INIT/ro/pdf> [Accessed 3 December 2018].

Conway, G., 2012. One Billion Hungry. Can We Feed the World?. New York: Cornell University Press.

FAO, 2002. Food security: concepts and measurement, in Trade and Food Security: Conceptualizing the Linkages Expert Consultation Rome, Available at: <http://www.fao.org/3/y4671e/y4671e06.htm> [Accessed 3 December 2018].

FAO, IFAD, UNICEF, WFP and WHO, 2018. The State of Food Security and Nutrition in the World 2018. Building climate resilience for food security and nutrition. [pdf] FAO,


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 299

Rome. Available at: <http://www.fao.org/3/i9553en/i9553en.pdf> [Accessed 3 December 2018].

FAO, 1996. Rome Declaration on World Food Security and World Food Summit Plan of Action. World Food Summit 13-17 November 1996, Rome.

FAO, 2018. Progress on food security and nutrition stagnates in Europe and Central Asia [online] FAO. Available at: <http://www.fao.org/news/story/en/item/1174262/icode//> [Accessed 27 December 2018].

Jones, A.D., Ngure, F.M., Pelto, G. and Young, S.L., 2013. What are we assessing when we measure food security? A compendium and review of current metrics. Adv Nutr, 4(5), pp.481-505.

Lee, R., 2007. Food Security and Food Sovereignty. Centre for Rural Economy Discussion Paper Series. No. 11. University of Newcastle upon Tyne, Newcastle. In: Conway, G. 2012. One Billion Hungry. Can We Feed the World?. New York: Cornell University Press.

Lile, R., Boghicevici, C. and Stoian, C.D., 2018. Role of social professions in the process of sustainable development of rural area. Study case. Juridical Tribune, 8(2), pp.415-424.

Maitra, C., 2018. A review of studies examining the link between food insecurity and malnutrition. Technical Paper. [pdf] FAO, Rome. Available at: <http://www.fao.org/ 3/CA1447EN/ca1447en.pdf> [Accessed 28 December 2018].

Nyambayo, I., 2015. Food Security In Developed Countries (Europe And USA) – Is It Insecurity And Insufficiency Or Hunger And Poverty In Developed Countries?. BAOJ Nutrition, 1(1), pp.1-7.

Report, 2016. Hunger On Campus, The Challenge of Food Insecurity for College Students, National Student Campaign Against Hunger and Homelessness, October 2016, Available at: <https://studentsagainsthunger.org/hunger-on-campus/> Accessed [15 November 2018].

Săraru, C.S., 2018. Considerations about administrative decentralization and local autonomy in Romania. Juridical Tribune, 8(2), pp.596-607.

Schanbacher, W.D., 2010. The Politics of Food. The Global Conflict between Food Security and Food Sovereignty. Santa Barbara: Praeger.

Tatter, G., 2018. Food Insecurity on College Campuses, in Usable Knowledge, November 15, [online] Harvard Graduate School of Education. Available at: <https://www.gse.harvard.edu/news/uk/18/11/food-insecurity-college-campuses> [Accessed 29 November 2018].

Voinea, L., Pamfilie, R. and Onete, B., 2011. Foodstuff Consumption Culture among New Generation of Consumers from Romania. Case Study: Students of the Bucharest Academy of Economic Studies. Studia commercialia Bratislavensia, Scientific journal of Faculty of Commerce, University of Economics in Bratislava, 15(3), pp. 438-451.

Wang, L., 2016. Approximately half of college students report food insecurity, study finds. The daily free press, The Independent Student Newspaper at Boston University, 18 october 2016, [online], Available at: <https://dailyfreepress.com/blog/2016/10/12/ approximately-half-of-college-students-report-food-insecurity-study-finds/> [Accessed 29 November 2018].

Young, E.M., 2012. Food and Development. Routledge Perspectives on Development. Routledge: Oxon.

https://www.gse.harvard.edu/uk/author/grace-tatter/556191

AE Perspective ale securității alimentare în Africa Subsahariană


PERSPECTIVE ALE SECURITĂȚII ALIMENTARE ÎN AFRICA SUBSAHARIANĂ

József Popp1, Judit Oláh2*, Anna Kiss3 și Zoltán Lakner4

1)2)University of Debrecen, Hungary 3)4)Szent István University, Hungary

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Popp, J., Oláh, J., Kiss, A. and Lakner, Z., 2019. Food Security Perspectives in Sub-Saharan Africa. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 361-376. DOI: 10.24818/EA/2019/51/361

Istoricul articolului Primit: 29 decembrie 2018 Revizuit: 18 februarie 2019 Acceptat: 8 aprilie 2-19

Rezumat Starea securității alimentare globale s-a îmbunătățit considerabil în ultimele decenii; totuși, aceste realizări se datorează “revoluțiilor verzi” din America Latină și Asia. Lipsa alimentelor persistă în Africa Subsahariană, unde proliferarea subnutriției este de aproape 30%. Există un număr mare de studii care investighează diferite cauze și aspecte ale crizei actuale sau care evaluează viitorul sectorului agroalimentar african bazat pe unul sau mai multe aspecte particulare (de exemplu, schimbările climatice, dinamica populației). Doar un număr mic de încercări au fost făcute pentru a oferi o abordare holistică axată pe posibilitățile viitoare de dezvoltare. Obiectivele acestui articol sunt (1) stabilirea unui model conceptual pentru dezvoltarea agroalimentară în Africa, (2) testarea acestui model pe două exemple de țări reprezentative, respectiv Uganda și Nigeria, (3) definirea scenariilor de dezvoltare pentru sectorul agroalimentar din aceste două țări, pe baza unor anchete în rândul experților și (4) determinarea acțiunilor-cheie pentru îmbunătățirea situației actuale. Simulările dinamicii sistemului prognozează un viitor destul de sumbru pentru sectorul agroalimentar: chiar și rata de dezvoltare a producției agricole cea mai ridicată din istorie a acestor două țări nu va fi suficientă pentru a răspunde cererii de alimente în creștere rapidă. Scenariile bazate pe estimările experților prevăd stagnarea pe termen lung în Nigeria și doar o probabilitate moderată de îmbunătățire în Uganda. Îmbunătățirea radicală a situației securității alimentare și prevenirea catastrofei sociale iminente necesită reforme socio-economice de amploare concentrându-se pe (1) reducerea fertilității, (2) o modernizare generală a culturii sănătății, (3) promovarea cooperativelor și (4) atractivitatea sectorului agroalimentar pentru o gamă largă de oportunități de investiții în afaceri. Cuvinte-cheie: securitate alimentară, analiza politicilor din Nigeria, dinamica sistemelor, analiza scenariilor, simulare stohastică, Uganda

Clasificare JEL: C51, Q18, O13 Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în limba engleză.

* Autor de contact, Judit Oláh – [email protected]

AE Insecuritatea alimentară a gospodăriilor din țările V4: o analiză microeconometrică


INSECURITATEA ALIMENTARĂ A GOSPODĂRIILOR DIN ȚĂRILE V4: O ANALIZĂ MICROECONOMETRICĂ

Hanna Dudek*

Universitatea de Științe ale Vieții – SGGW, Varșovia, Polonia

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Dudek, H., 2019. Households’ Food Insecurity in the V4 Countries: Microeconometric Analysis. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 377-392. DOI: 10.24818/EA/2019/51/377

Istoricul articolului Primit: 12.decembrie 2018 Revizuit: 9 februarie 2019 Acceptat: 26 martie 2019

Rezumat Nesiguranța alimentară este o dimensiune esențială a sărăciei în rândul gospodăriilor și populației și o problemă esențială atât la nivel global, cât și la nivel de țară. Această problemă este valabilă nu doar în cazul țărilor mai puțin dezvoltate, ci și în cazul țărilor din Uniunea Europeană. În contextul european actual, aceasta implică faptul că persoanele afectate de această problemă nu își pot permite suficientă hrană de calitate care să le asigure sănătatea și participarea activă în societate. Această lucrare încearcă să acopere lacunele din literatura existentă care nu tratează aspecte privind insecuritatea alimentară în țările din grupul de la Visegrad. Scopul acestei lucrări este de a identifica factorii care afectează apariția acestui fenomen. În analiza empirică bazată pe datele obținute din statisticile Uniunii Europene privind veniturile și condițiile de viață, se aplică modele logit cu variabile de țară. Studiul arată că insecuritatea alimentară a gospodăriilor este asociată cu veniturile, gradul de urbanizare, tipul gospodăriei, dizabilitățile membrilor gospodăriei și atributele capului gospodăriei, cum ar fi nivelul educațional, sexul, vârsta, starea de sănătate și statutul activității economice. Mai mult, concluziile susțin puternic ipoteza cercetării conform căreia profilul de insecuritate alimentară prezintă efecte specifice fiecărei țări. Rezultatele oferă o bază de date necesară pentru asigurarea dovezilor privind insecuritatea alimentară în gospodăriile vulnerabile din țările grupului Visegrad. Cuvinte-cheie: insecuritatea alimentară, gospodăriile, țările din Grupul Visegrad, modele logit.

Clasificare JEL: D12, D60, I32, O57.

Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în engleză.

*Autor de contact, Hanna Dudek - [email protected]


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 302

CĂTRE SECURITATEA ALIMENTARĂ A PROTEINELOR ALTERNATIVE: O COMPARAȚIE ÎNTRE SPANIA ȘI REPUBLICA DOMINICANĂ

Cristino A. Gómez-Luciano1, Frank Vriesekoop2 și Beatriz Urbano3* 1) Institutul de Studii Superioare Loyola, San Cristobal, Republica Dominicană

2) Departamentul de Știința Alimentelor, Universitatea Harper Adams, Newport, Marea Britanie

3) Departamentul de Inginerie Agrară și Forestieră, Universitatea Valladolid, Palencia, Spania

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Gómez-Luciano, A.C., Vriesekoop, F. and Urbano, B., 2019. Towards Food Security of Alternative Dietary Proteins: a Comparison between Spain and the Dominican Republic. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 393-407.

DOI: 10.24818/EA/2019/51/393

Istoricul articolului Primit: 23 octombrie 2018 Revizuit: 17 februarie 2019 Acceptat: 6 aprilie 2019

Rezumat

Preocupările actuale privind mediul și sănătatea încurajează trecerea la diete mai sustenabile. În prezent, se investighează o varietate de opțiuni pentru siguranța alimentară a dietelor bazate pe proteine alternative care nu se bazează pe carne. Siguranța alimentară a proteinelor alternative la carne va necesita atenție la disponibilitatea, accesul, stabilitatea aprovizionării, siguranța și calitatea acestor alimente. Scopul lucrării este de a obține o perspectivă asupra atitudinilor alimentare ale consumatorilor în vederea stabilirii securității alimentare a patru alternative la proteinele din carne, și anume: proteinele pe bază de plante, micoproteinele, proteinele cultivate din carne și proteinele din insecte, în diferite contexte de dezvoltare din Spania și Republica Dominicană. În acest sens, cercetarea analizează consumul de carne și atitudinile consumatorilor folosind o analiză principală a componentelor, determină principalele categorii de utilizatori de proteine dietetice alternative utilizând un test Chi-square și ordonează proteinele alimentare alternative preferate folosind o metodă multicriterială de luare a deciziilor. Rezultatele arată că proteinele pe bază de plante sunt cea mai bună alternativă, în timp ce proteinele din insecte sunt cel mai slab poziționate în Republica Dominicană. Genul și educația în cazul Republicii Dominicane și sexul, educația și vârsta în cazul Spaniei sunt factori importanți pentru adoptarea unor alternative la proteinele din carne. Atitudinile privind sănătatea și confortul pot determina asimilarea în diete a proteinelor alimentare alternative în cele două țări. Această cercetare contribuie la identificarea atitudinii consumatorilor pentru a încuraja trecerea la dietele bazate pe alternative la proteinele din carne. Aceasta poate ajuta industria să comercializeze proteine alternative la carne în diferite contexte de dezvoltare pentru a obține securitatea alimentară. Cuvinte-cheie: atitudinile consumatorilor; proteinele alternative la carne; preferințe; procesul decizional multicriterial (MCDM); analiza principală a componentelor (PCA); Spania; Republica Dominicană. Clasificare JEL: O13, Q18.

Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în engleză.

* Autor de contact, Beatriz Urbano ‒ [email protected]

mailto:[email protected]

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 303

Cuprins Interferențe economice

Hărțuire și bullying în rândul studenților din instituțiile de învățământ superior: manifestări singulare de hărțuire și bullying luând în considerare variabile demografice ....................................................................................................................... 304 Jolita Vveinhardt, Vilija Bite Fominiene, Regina Andriukaitiene și Dalia Streimikiene Dobândirea cunoștințelor privind standardele în era digitală ..................................... 305 Ivana Mijatović, Biljana Tošić și Milan Jovanović Asocierea responsabilității sociale corporative cu reputația și brandul firmei ........... 306 Jintao Lu, Licheng Ren, Yifan He, Wenfang Lin și Justas Streimikis

AE Hărțuire și bullying în rândul studenților din instituțiile de învățământ superior: manifestări singulare de hărțuire și bullying luând în considerare variabile demografice


HĂRȚUIRE ȘI BULLYING ÎN RÂNDUL STUDENȚILOR DIN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR: MANIFESTĂRI SINGULARE DE HĂRȚUIRE

ȘI BULLYING LUÂND ÎN CONSIDERARE VARIABILE DEMOGRAFICE

Jolita Vveinhardt1, Vilija Bite Fominiene2, Regina Andriukaitiene3 și Dalia Streimikiene4∗

1)Vytautas Magnus University, Kaunas, Lithuania 2)3)4) Lithuanian Sports University, Kaunas, Lithuania

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Vveinhardt, J., Fominiene, V.B., Andriukaitiene, R. and Streimikiene, D., 2019. Harassment and Bullying among Students in Higher Education Institutions: Manifestation of Single Cases of Harassment and Bullying in Aspects of Demographic Variables. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 409-426. DOI: 10.24818/EA/2019/51/409

Istoricul articolului Primit: 15 noiembrie 2018 Revizuit: 3 februarie 2019 Acceptat: 2 martie 2019

Rezumat Scopul cercetării este de a analiza cazurile singulare de hărțuire și bullying în relațiile dintre studenți și de a le compara, luând în considerare aspecte ce țin de variabilele socio-demografice. Au fost chestionați 623 de studenți ce studiază la instituțiile de învățământ superior din Lituania. S-a determinat o dependență a hărțuirii și bullying-ului de vârsta respondenților: acestea au fost mai des resimțite de studenții cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani, în timp ce studenții mai în vârstă au avut mai puține plângeri. Studenții mai în vârstă au iterat mai des ideea implicării active a instituțiilor de învățământ superior în prevenirea relațiilor negative. Femeile au manifestat mai multă inițiativă în căutarea de ajutor, spre deosebire de bărbați, experiența acestora referitoare la relații negative fiind mai ridicată în trecut. Hărțuirea și bullying-ul au fost mai des experimentate de studenții care studiază la colegii, spre deosebire de cei care studiază la universități. Rezultatele cercetării au o semnificație deosebită în încercarea de a percepe mai bine impactul hărțuirii și al bullying-ului în instituțiile de învățământ superior asupra variabilelor demografice și a relațiilor interpersonale negative experimentate la vârste școlare. Aceste informații sunt folositoare instituțiilor de învățământ superior care pregătesc și dezvoltă acțiuni de prevenire a hărțuirii și a bullying-ului.

Cuvinte-cheie: hărțuire, bullying, variabile demografice, instituții de învățământ superior, universității, studenți.

Clasificare JEL: I20, I23, O15, P46. Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în limba engleză.

∗ Autor de contact, Dalia Streimikiene - [email protected]

Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

AE

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 305

DOBÂNDIREA CUNOȘTINȚELOR PRIVIND STANDARDELE

ÎN ERA DIGITALĂ

Ivana Mijatović1*, Biljana Tošić2 și Milan Jovanović3 1)2)3) Facultatea de Științe Organizaționale, Universitatea din Belgrad, Serbia

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Mijatović, I., Tošić, B. and Jovanović, M., 2019. The Acquiring of the Knowledge about Standards in the Digital Era. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 427-441. DOI: 10.24818/EA/2019/51/427

Istoricul articolului Primit: 10 octombrie 2018 Revizuit: 1 februarie 2019 Acceptat: 20 februarie 2019

Rezumat

Cunoașterea din surse externe a fost recunoscută ca fiind esențială pentru îmbunătățirea capacității întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) de a fi competitive pe piața mondială. Scopul acestei lucrări este de a explora principalii factori care influențează alegerea IMM-urilor în privința sursei dominante de obținere a informațiilor și cunoștințelor despre standarde. Metoda de cercetare, cea a sondajului prin chestionar, a fost utilizată pentru a obține răspunsuri din partea reprezentanților a 130 de IMM-uri care operează în Serbia. Constatările noastre indică patru surse de obținere a informațiilor, anume: site-uri relevante, servicii de consultanță, informații de la clienți, precum și informații primite de la partenerii de afaceri. Rezultatele cercetării au indicat că IMM-urile mai mari, cu o tradiție mai îndelungată în afaceri, vor avea mai multe șanse să utilizeze site-urile web ca sursă primară pentru a obține cunoștințe despre standarde. IMM-urile interne își bazează deciziile de a angaja consultanți, în principal, pe seama unei percepții negative asupra standardelor. Utilizarea informațiilor de la clienți drept sursă dominantă pentru transferul de cunoștințe despre standarde este influențată de experiența IMM-urilor în afaceri și de percepția negativă a beneficiilor standardelor. În era digitală, IMM-urile încă suferă din cauza lipsei de resurse sau de capacități de a utiliza Internetul pentru a obține informații și cunoștințe despre standarde. Cuvinte-cheie: standarde, IMM-uri, certificare, cunoaștere, era digitală.

Clasificare JEL: D83, L15, L25, O33. Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în engleză.

* Autor de contact, Ivana Mijatović – [email protected]

AE Asocierea responsabilității sociale corporative cu reputația și brandul firmei


ASOCIEREA RESPONSABILITĂȚII SOCIALE CORPORATIVE CU REPUTAȚIA ȘI BRANDUL FIRMEI

Jintao Lu1∗, Licheng Ren2, Yifan He3, Wenfang Lin4 și Justas Streimikis5 1)2)School of Economics and Management and Research Center for Corporate Social Responsibility, Taiyuan University of Science and Technology, Taiyuan,

P.R.China 3)4) School of Economics and Management, Taiyuan University of Science and

Technology, Taiyuan, P.R.China 5)Division of Farms and Enterprises Economics, Lithuanian Institute of Agrarian

Economics, Vilnius, Lithuania

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Lu, J., Ren, L., He, Y., Lin, W. and Streimikis, J., 2019. Linking Corporate Social Responsibility with Reputation and Brand of the Firm. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 442-460 DOI: 10.24818/EA/2019/51/442

Istoricul articolului Primit: 18 noiembrie 2018 Revizuit: 6 februarie 2019 Acceptat: 30 martie 2019

Rezumat Nu există acorduri între oamenii de știință în ceea ce privește relațiile dintre responsabilitatea socială corporativă (CSR), identitatea corporativă și imaginea corporativă (CI), reputația corporativă (CR) și brandul corporativ (CB), nici în ceea ce privește impactul lor comun. De asemenea, definirea acestor termeni provoacă numeroase dezbateri în rândul oamenilor de știință. Lucrarea analizează relația dintre CSR, imaginea corporativă, reputația corporativă și brandul corporativ și rezultatele acestora legate de avantajele financiare și de altă natură ale firmei și societății. Au fost analizate principalele studii care se ocupă de acest subiect și s-a dezvoltat un model teoretic care leagă aceste sintagme. Modelul propus poate fi utilizat pentru efectuarea de studii empirice în anumite industrii și ramuri ale economiei pentru a evalua principalele măsuri de creștere a reputației corporative și de maximizare a rezultatelor sale. Cuvinte-cheie: reputație corporativă, brand corporativ, imagine corporativă, responsabilitate socială corporativă.

Clasificare JEL: Q01, Q35, Q51 Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în limba engleză.

∗ Autor de contact, Jintao Lu - [email protected]

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 307

Cuprins Amfiteatru Economic vă recomandă

Entomofagia – o soluție viabilă pentru susținerea securității alimentare ................... 308 Violeta Elena Simion, Rocsana Țoniş Bucea-Manea, Amfim Adriana, Oliva Maria Dourado Martins, Blagica Sekovska și Irina Dijmărescu Titus Cristureanu – personalitate de referință în tradiția școlii superioare românești de relații economice internaționale ................ 326 Mihai Korka Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective......................................... 334 Marian Țaicu

AE Entomofagia – o soluție viabilă pentru susținerea securității alimentare


ENTOMOFAGIA – O SOLUŢIE VIABILĂ PENTRU SUSŢINEREA SECURITĂŢII ALIMENTARE

Violeta Elena Simion1∗, Rocsana Țoniş Bucea-Manea2, Adriana Amfim3, Oliva Maria Dourado Martins4, Blagica Sekovska5 şi Irina Dijmărescu6

1)2)3) Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, România. 4)UDCE of Instituto Politécnico de IPT, Tomar, Portugalia.

5)University St. Cyril and Methodius, Skopje, Republica Macedonia. 6)Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Grigore Alexandrescu, Bucureşti,

România.

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Simion, V.E., Țoniş Bucea-Manea, R., Amfim, A., Dourado Martins, O.M., Sekovska, B. and Dijmărescu, I., 2019. Entomofagy – A Viable Solution for Supporting Food Security. Amfiteatru Economic, 21(51), pp. 462-479. DOI: 10.24818/EA/2019/51/462


Rezumat

Entomofagia sau practica consumului de insecte comestibile este cunoscută şi practicată de milenii la popoare din întreaga lume şi începe să fie tot mai mult luată în considerare şi în ţări în care consumul de insecte este considerat un comportament alimentar exotic ori evoluţia societăţii începe să-l impună. Securitatea alimentară este o condiţie primordială a bunăstării populaţiei şi poate fi realizată prin valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale de care dispune agricultura României. Abordarea şi dezvoltarea acesteia trebuie să se facă în două direcţii puternic interrelaţionate una cu cealaltă, respectiv una cantitativă și cealaltă calitativă. Aspectul cantitativ privește cu prioritate asigurarea cantității necesare de alimente pentru satisfacerea nevoilor fiziologice ale unei populații de referință, în timp ce aspectul calitativ se concentrează pe valoarea nutritivă a alimentelor pe care le consumă populația, astfel încât starea de sănătate a acesteia să nu fie afectată sau pusă în primejdie. Având în vedere cele două aspecte mai sus menționate considerăm că practica consumului de insecte comestibile prezintă o serie de avantaje, atât cantitative cât și calitative, care nu trebuie neglijat în asigurarea securității alimentare. Inovaţia trebuie implementată pe tot parcursul filierei agroalimentare, iar entomofagia poate fi una din soluțiile viabile în susţinerea securităţii alimentare.

Pentru a scoate în evidență importanța entomofagiei în asigurarea securității alimentare, lucrarea aduce în prim-plan o serie de aspecte privind recenzia literaturii științifice în domeniu, valoarea nutrivă a insectelor, impactul producerii hranei din insecte asupra mediului și atitudinea consumatorilor față de de entomofagie. În finalul lucrării se face o scurtă cercetare pentru a evalua în ce măsură consumatorii români sunt pregătiţi pentru acceptarea insectelor comestibile în hrana lor. Cuvinte-cheie: entomofagia, securitate alimentară, insecte comestibile, consumatori români Clasificare JEL: M3, I1, Q1, Q570

∗ Autor de contact, Simion Violeta Elena – [email protected]

Amfiteatru Economic vă recomandă AE

Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 309

Introducere

Conceptul de securitate alimentară este, alături de politica alimentară și nutrițională, o componentă a problemei alimentare pentru toate popoarele, mai ales acum în epoca de combatere a risipei alimentare (Schmidhuber şi Tubiello, 2007). Dacă apa a fost recunoscută ca fiind deja o problemă de securitate la nivel mondial, accesul la hrană devine din ce în ce mai mult o provocare nu doar pentru ţările în curs de dezvoltare, fiind în prezent considerat o prioritate economică a întregii lumi. Dreptul la hrană este un drept fundamental însă doar o parte din ţări îl au inclus în Constituţie. În România, în Capitolul II Drepturile şi libertăţile fundamentale, Art. 47 Nivelul de trai este prevăzut că ,,statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Aceste precizări presupun dreptul la condiţii rezonabile de existenţă (hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă) şi ameliorarea lor continuă. La discrepanţele mari ale sistemului agroalimentar la nivel internaţional, schimbărilor climatice şi incoerenţei unor politici economice sustenabile se adaugă, potrivit statisticilor Organizației Națiunilor Unite, Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, în conformitate cu actualele trenduri de evoluție, o estimare a creşterii populaţiei în următoarele decenii cu peste două milioane de locuitori până în 2050. În același timp, consumul mondial de resurse înregistrează constant o creştere cu mult peste capacitatea de regenerare a planetei, aşa cum Earth Overshoot Day (EOD) marchează în fiecare an, data la care Planeta a consumat mai mult decât a produs. Spre exemplu, în anul 2018, această dată a fost marcată la 1 August. Prin urmare, viitoarele generaţii, vor lupta cu raritatea resurselor – apă, energie, alimente. In Raportul Academiei Române privind Strategia siguranţei şi securităţii alimentare a României pentru intervalul 2015-2020-2030 se atrage atenția asupra faptului că „În ultimii ani, problema securității alimentare a populației a revenit în actualitate datorită provocărilor la nivel global, dintre care amintim creșterea cererii alimentare din noile state emergente din Asia și America de Sud, utilizările non-alimentare date producției agricole prin producerea de biocombustibili, dar și din cauza impactului schimbărilor climatice asupra producției agricole și a ofertei alimentare.” Cu alte cuvinte, existența umană se confruntă cu grave probleme care afectează securitatea alimentară.

În prezent, multe cauze contribuie la accentuarea insecurităţii alimentare: creşterea demografică accentuată, încălzirea globală, utilizarea unor resurse alimentare ca biocombustibili, calamităţile naturale şi nu în ultimul rând, în zone din ce în ce mai extinse, conflictele armate. José Graziano da Silva menţionează într-un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) că ,,astăzi, 60% dintre cei care sunt înfometaţi se află în ţări afectate de conflicte şi 40% sunt în ţări care au suferit de secetă, unul dintre cele mai devastatoare fenomene ale producţiei” (FAO, 2018). În aceste condiţii, insectele comestibile sunt privite tot mai mult ca sursă alternativă de hrană. Rolul acestora este multiplu şi contradictoriu, de la afectarea sănătăţii omului şi animalelor, efectul dăunător în agricultură, până la importanţa în ecologie, reproducerea plantelor, fertilitatea solului, menţinerea echilibrului biologic. În prezent rolul insectelor în alimentaţie începe să fie tot mai mult apreciat pentru valoarea nutritivă pe care o pot furniza ca sursă de hrană, în special pentru conţinutul în proteină (cu o valoare biologică ridicată), grăsime (cu un conţinut important în acizi graşi esenţiali), substanţe minerale şi vitamine.

Entomofagia sau practica consumului de insecte, deşi cunoscută şi practicată de milenii la popoare din întreaga lume, în special din Asia, Africa, America Centrală şi de Sud, este încă tabu în multe ţări şi/sau este considerată puţin accesibilă pentru consumul



populației. Cele mai cunoscute Ordine de insecte sunt: Coleoptera (gândaci, cărăbuşi), Diptera (muşte), Ortoptera (lăcuste, coropişniţe, greieri), Lepidoptera (omizi, molie), Isoptera (termite), Hymenoptera (viespi, albine, furnici), Hemiptera (ploşniţe) şi Odonata (libelule). Utilizarea acestora în hrană variază foarte mult în funcţie de preferinţele locale, contextul sociocultural şi regiune (Costa-Neto şi Dunkel, 2016). Incepând din anul 2010, FAO întreţine un portal web (www.fao.org/forestry/edibleinsects) dedicat insectelor comestibile, unde sunt oferite informaţii relevante despre speciile de insecte folosite în hrană, modul de utilizare şi potenţialul acestora, precum şi alte ştiri relevante. Conform acestor informaţii, ţările tropicale sunt în topul listei cu aproximativ 250 de specii de insecte consumate în Africa, 180 de specii în China şi 160 de specii în Asia de Sud-Est în special în zona fluviului Mekong. Din totalul insectelor comestibile, în proporţie de 31% sunt consumate speciile de gândaci (Ordinul Coleoptera). In aceste condiţii, practica consumului de insecte poate fi o soluţie viabilă pentru asigurarea securităţii alimentare. 1. Recenzia literaturii ştiinţifice

Populaţia globală va continua să crească, iar o reducere a vitezei în fenomenul de creştere a populaţiei conduce spre o prosperitate crescută şi cu o putere de cumpărare mai mare, un consum crescut plus o mai mare cerere de proteine, toate acestea crescând presiunea pe sistemul alimentar. In acelaşi timp, competiţia producătorilor pentru accesul la suprafeţe agricole, apă şi energie va fi din ce în ce mai mare, în condiţiile în care impactul lor asupra mediului va trebui să fie tot mai redus. (Godfray, ș.a., 2010). Insectele utile sunt din ce în ce mai mult considerate alimentele noi, iar acest concept pare a fi un instrument pentru stabilirea de reguli și standarde pentru utilizarea insectelor în alimentaţia omului. Reglementările cu referire la uzul insectelor ca surse de hrană sunt în mare parte absente, ceea ce înseamnă că există cel puțin două situații la nivel internațional ,,pentru țările dezvoltate, absența unei legislații și a unor norme clare care să indice utilizarea insectelor ca hrană și furaj este printre factorii limitativi care împiedică dezvoltarea industrială a insectelor agricole care furnizează materie primă sectorului alimentar și hrană pentru animale. În țările în curs de dezvoltare, utilizarea insectelor pentru alimentația umană sau animală este, în practică, mult mai tolerată decât reglementarea" (FAO, 2013). În zonele în care securitatea alimentară este fragilă, insectele comestibile trebuie promovate ca alimente și hrană-cheie din motive nutriționale, culturale și economice. Deşi sunt tot mai multe argumente ştiinţifice care fac din insectele comestibile un instrument util pentru a limita risipa alimentara, nu ar trebui deloc neglijate aspectele legate de modul în care acestea sunt acceptate de către consumatori. Un astfel de studiu recent a fost făcut în Belgia, iar consumatorii au indicat că prezența insectelor ar trebui să fie clar declarată pe ambalaj și că au dorit să poată cumpăra aceste produse în principal din supermarket (van Thielen, ş.a., 2018).

Din perspectivă legislativă, soluţia ca insectele comestibile să devină o resursă importantă pentru securitatea alimentară, are o serie de limitări pentru comercializare în Uniunea Europeană (UE): nu sunt reglementări sanitare stricte pentru înfiinţarea de ferme, este o lipsă de orientare privind creşterea în masă a insectelor şi a clarităţii cu privire la ce tip de insecte urmează să fie autorizate pentru o piaţă de alimente noi, sunt informaţii limitate privind speciile consumate înainte de 15 mai 1997, care sunt necesare pentru a fi clasificate ca alimente noi, există o restricţie a UE privind hrănirea animalelor nerumegătoare cu proteine animale prelucrate (PAP), inclusiv a celor provenite din insecte


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 311

(în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, ,,făina de insecte este un PAP care trebuie prelucrat în conformitate cu standardele regulamentului’’) astfel, insectele şi alte nevertebrate sunt clasificate ca materiale de categoria 3 şi nu sunt destinate lanţurilor alimentare (FAO, 2013). Aversiunea oamenilor din Europa Occidentală de a include insecte în dieta lor era o problemă de prejudecăţi sau de condiționare culturală: ,,ceea ce mâncăm și ceea ce nu mâncăm este, la urma urmei, o chestiune de obicei și modă (mai degrabă) decât orice altceva” (van Huis, 2015). În acelaşi timp, insectele comestibile sunt parte a dietei tradiţionale în peste 113 țări din Asia, Africa, America de Sud. Tao şi Li (2018) ajung la concluzia potrivit FAO, că ,,populația mondială se apropie de 9 miliarde până în 2050. Pe măsură ce numărul crește, resursele naturale, cum ar fi pământul și apa, se degradează rapid. Insectele comestibile, cu eficiența lor ridicată de conversie a hranei și fecunditate, precum și spațiul lor minim de creștere, reprezintă cu siguranță o soluție avantajoasă pentru insecuritatea alimentară prezentă și viitoare”.

Insectele comestibile pot contribui la securitatea alimentară și pot constitui soluția la lipsa de substanţe nutritive, în special proteină, având în vedere valoarea lor nutrițională ridicată, emisiile reduse de gaze cu efect de seră (GES), cerințele reduse pentru terenuri și eficiența ridicată a conversiei hranei. Producția de biomasă de insecte ca materie primă pentru animale și pești poate fi combinată cu biodegradarea gunoiului de grajd, cu producerea compostului și cu dezinfectarea deșeurilor. Insectele pot înlocui parțial ingredientele din ce în ce mai scumpe din furajele combinate, din industriile de creștere a animalelor și acvacultură. Cerealele utilizate acum ca hrană pentru animale, care adesea reprezintă jumătate din costul producției de carne, ar putea fi apoi folosite pentru consumul uman (van Huis, 2013). De asemenea ,,având în vedere cantitatea imensă de biomasă de insecte necesară pentru a înlocui ingredientele bogate în proteine cum ar fi carnea de peşte şi uleiul din peşte şi boabe de soia, trebuie dezvoltate facilităţi automate de recoltare care produc produse stabile, fiabile şi sigure. Provocarea pentru această nouă industrie va fi aceea de a asigura o producție eficientă din punct de vedere al costurilor și fiabilă, a unei biomase de insecte de o calitate ridicată și consistentă. Cadrele de reglementare trebuie dezvoltate. Colaborarea strânsă dintre guvern, industrie și mediul academic va fi esențială pentru succes” (FAO, 2014).

Religia a jucat un rol important în cultura popoarelor ceea ce în timp a influenţat consumul de produse agroalimentare. Literatura multor religii (creştine, evreieşti, islamice) prezintă dovezi ale consumului de insecte. In Levitic, cartea a treia a lui Moise, de exemplu, lăcustele sunt prezentate ca fiind sursă de hrană (FAO, 2013). Ţări din Asia, America de Sud şi din Africa în care oamenii trăiesc o viaţă predominant rurală sunt mult mai aproape de a avea un sistem agroalimentar bazat pe ceea ce natura poate oferi în forma brută sau după o prelucrare sumară. Agricultura modernă, extinsă în ţările occidentale este bazată pe productivitate ceea ce reduce mult contactul direct al omului cu natura. Mela (1999) afirmă: ,,cultura, sub influenţa mediului, a istoriei, a structurii comunităţii, a eforturilor umane, a mobilităţii şi a sistemelor politico-economice, defineşte regulile privind ceea ce este comestibil şi ce nu este”. Americanii nativi, de exemplu erau obişnuiţi să consume lăcuste, coropişniţe şi greieri (Lockwood, 2004) în timp ce în ţări din Asia de Sud şi Sud-Est au fost identificate în consum între 20-24 de specii de insecte comestibile, iar în Africa, numărul acestora ajunge până la 246 de specii (Ramos-Elorduy, ș.a., 1997). Consumul de insecte pentru aceste popoare este vital pentru asigurarea securităţii alimentare, fiind disponibile, uşor accesibile şi utilizate de milenii, aducând un aport nutritiv însemnat în raţia zilnică.



In prezent, multe ţări se confruntă cu insecuritatea alimentară şi malnutriţia. Programul Alimentar Mondial (WFP, 2015) estimează că la nivel global aproximativ 805 milioane de oameni nu au suficientă hrană ceea ce le va afecta sănătatea şi stilul de viaţă. Un raport FAO (2017) menţionează ca sunt 821 de milioane de oameni subnutriţi ceea ce reprezintă 10,9% din populaţia globală. Rata cea mai ridicată de foame se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare din Asia (în special Asia de Sud) şi Africa (zona subsahariană), iar 97% din populaţia subnutrită provine din aceste regiuni (Patel şi Agnetta, 2016). Cel mai important element al securităţii alimentare dintre cele trei – disponibilitate, acces şi utilizare sau dintre cele patru care include şi stabilitate (Schmidhuber şi Tubiello, 2007), este cu siguranţă disponibilitatea hranei. Acest element se referă la furnizarea de alimente la nivel de piaţă şi reflectă foarte bine dezvoltarea economică a unei ţări (Patel şi Agnetta, 2016).

Subnutriţia instalată în copilărie are consecinţe dintre cele mai grave asupra sănătăţii populaţiei şi a fost raportată ca find cel mai important risc pentru producerea unor afecţiuni patologice şi chiar deces din cauza acestora (WFP, 2015). Dintre consecinţele majore ale subnutriţiei cronice enumerăm: moartea prematură (sunt raportate cca 35% cazuri de mortalitate infantilă având această cauză); utilizarea mai multor resurse în îngrijirea medicală pentru aceste afecţiuni în defavoarea altor servicii medicale (costuri sporite pentru serviciile neonatale necesare copiilor cu greutate mică la naştere, servicii medicale necesare suplimentar pentru copiii malnutriţi şi care sunt predispuşi la numeroase boli); pierderea productivităţii la vârsta adultă (reducerea abilităţilor congnitive, nivelul mai scăzut de educaţie ceea ce determină scăderea productivităţii muncii); impact negativ asupra populaţiei unei ţări (subnutriţia în perioada maternală afectează pe termen lung sănătatea generaţiilor viitoare). Dovezile continuă să semnaleze creşterea alarmantă a efectelor malnutriţiei care afectează în acest moment una din nouă persoane. Raportul FAO din 2018 precizează că ,,în timp ce se fac unele progrese pentru reducerea malnutriţiei, nivelul rămâne inaceptabil de înalt. Aproape 151 de milioane de copii între 5 şi peste 22% sunt afectaţi în 2017”. José Graziano da Silva, director general al FAO atrage atenţia că neasigurarea necesarului de substanţe nutritive şi în egală măsură, supraalimentarea la copii şi adulţi sunt în acest moment două dintre cele mai grave probleme legate de siguranţa alimentară şi nutriţie, ambele având ca rezultat afectarea sănătăţii populaţiei cu consecinţe asupra productivităţii muncii. Totodată, menţionează că multe ţări continuă să lupte cu povara malnutriţiei în toate cele trei forme ,,subnutriţia, deficienţele în micronutrienţi şi în acelaşi timp, creşterea rapidă a obezităţii şi a excesului de greutate” (FAO, 2018). Obezitatea adultă conform raportului FAO (2017) afecta la nivelul anului 2016, 672 milioane de persoane ceea ce reprezintă 13,3% din populaţia adultă. In aceste condiţii, entomofagia susţine securitatea alimentară şi poate fi o soluţie pentru toate popoarele, indiferent de gradul de dezvoltarea al acestora. 2. Valoarea nutritivă a insectelor comestibile

Valoarea nutritivă a insectelor comestibile este dată de conţinutul acestora în energie, proteine, grăsimi, glucide, elemente minerale şi vitamine şi este comparabilă cu valoarea nutritivă a altor surse de alimente de origine animală. Valoarea energetică a insectelor comestibile este dată de conţinutul acestora în substanţe nutritive calorice şi este influenţată de o serie de factori legaţi de specie, de mediul în care acestea trăiesc şi de tipul de preparare. Studiul FAO (2013) menţionează o specie de furnică din Australia


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 313

(Oecophylla spp.) ca fiind în topul valorii energetice furnizate de insecte, cu 1272 kcal/100g. Valori crescute de energie furnizează şi o specie de termite (Macrotermes subhyalinus) din Coasta de Fildeş (535 kcal/100g), o specie de lăcuste (Chortoicetes terminifera) din Australia (499 kcal/100g) dar şi o specie de furnici (Mymecocystus mellinger) din Mexic (404 kcal/100g). Compoziţia Alimentară INFOODS şi FAO Baza de date pentru biodiversitate lansată în 2010, colectează date despre compoziţia alimentelor şi consumul acestora, inclusiv al unor alimente mai puţin utilizate, cu scopul de a promova biodiversitatea. In versiunea 1.0 (PhyFoodComp.1.0 din 2018, figurează la Cod grup 08, Cod subgrup 01 categoria Insecte şi larve de insecte (furnici crude; larve de insecte; lăcuste fierte; termite crude; termite fripte).

Cu siguranţă, proteina brută (PB) reprezintă cea mai importantă substanţă nutritivă din compoziţia insectelor. Evaluarea a peste 100 de specii de insecte privind conţinutul în proteină a arătat valori începând de la 13-14% la insecte din Ordinele Hymenoptera, Lepidoptera şi până la 60-70% la insecte din ordinele Coleoptera, Hemiptera, Odonata şi Ortoptera (Xiaoming, ș.a., 2010). Larvele de insecte din Ordinul Ortoptera (Locusta migratoria, Acridium melanorhodon, Ruspolia differens) au un conţinut de 14 până la 18% PB în timp ce în stadiul de adult valoarea acesteia poate ajunge până la 28%. O specie de lăcuste (Sphenarium purpurascens) din Mexic, binecunoscute în gastronomia şi cultura acestui popor se remarcă prin cele mai mari valori proteice. Acestea sunt colectate numai în anumite perioade ale anului (primăvară-vară), iar în stadiul de adult pot avea până la 35-48% PB. Larvele unor insecte din Ordinul Coleoptera (Rhynchophorus palmarum, R. phoenicis, Callipogon barbatus) pot ajunge de asemenea la un conţinut de 36% PB (FAO, 2013). Prin comparaţie, carnea de vită poate avea între 19 şi 26% PB, iar carnea de pui între 17% şi 33% PB. Valoarea proteică a insectelor este dată şi de conţinutul acesteia în aminoacizi esenţiali, precum triptofanul, lizina, leucina, izoleucina. Astfel, la o specie de insectă (Tenebrio molitor) conţinutul în lizină este de 26,8 g/kg substanţă uscată (SU), în triptofan de 3,9 g/kg SU, iar în leucină de 52,2 g/kg SU; prin comparaţie, carnea de vită are un conţinut nesemnificativ în triptofan şi doar 42 g/kg SU în leucină (Finke, 2002).

Cea mai mare valoare calorică o furnizează grăsimile, cu 9,5 calorii/gram. Conţinutul în grăsimi al insectelor este variabil, fiind influenţat de specia de insecte, dar şi de tipul de hrană consumată de către acestea, variind de la 9% GB/SU (grăsime brută/substanţă uscată) la o specie de lăcustă (Zonocerus variegates) până la 67% GB/SU la o altă specie de lăcustă (Ruspolia differens) (Womeni, ș.a., 2009). Insectele comestibile sunt o importantă sursă de grăsime bogată în acizi graşi polinesaturaţi şi conţin frecvent acizi graşi din gama ω3: acid α-linolenic (18:3ω3), acid eicosapentaenoic (20:5ω3), acid docosahexaenoic (22:6ω3) şi acizi graşi din gama ω6: acid linoleic (18:2ω6), acid γ-linolenic (18:3ω6), acid arahidonic (2:4ω6) recunoscuţi pentru efectul lor benefic asupra sănătăţii, atât la populaţie (adulţi şi copii) cât şi la animale (Michaelsen, ș.a., 2009; Yang, ș.a., 2012).

Insectele comestibile sunt de asemenea surse bune şi de glucide. Conţinutul acestora în glucide variază între 6,71% şi 15,98% la unele specii de gândaci din Ordinul Hemiptera. Sun ș.a. (2007) remarcă de asemenea şi conţinutul în polizaharide al insectelor şi rolul acestora în îmbunătăţirea sistemului imunitar.

Conţinutul în micronutrienţi este de asemenea remarcabil, în special prin cantitatea de fier şi zinc pe care insectele o conţin. Prin comparaţie cu carnea de vită sau de pui al cărei conţinut în fier este de 1,2 respectiv 3 mg Fe/100g, (Sirimungkararat, ș.a., 2010) conţinutul în fier la unele specii de insecte este mult mai ridicat: 12 mg Fe/100g la gărgăriţa palmierului (Rhynchophorus phoenicis), 20 mg Fe/100g la lăcustă (Locusta migratoria)



(Oonincx şi col., 2010) sau chiar de 31 mg Fe/100g la fluturele de mopane / ,,ochi de păun imperator’’ (Imbrasia belina) (Banjo, Lawal şi Songonuga, 2006). Conţinutul în zinc este de asemenea important, de exemplu, la larvele de gărgăriţa palmierului conţinutul poate ajunge la 26,5 mg Zn/100g (Bukkems, 2005). Vitaminele, atât cele hidrosolubile cât şi cele liposolubile se găsesc în cantităţi însemnate în insectele comestibile. Astfel, o specie de termite din Ordinul Isoptera (Macrotermes nigeriensis) întâlnită în Africa şi Sud-Estul Asiei se remarcă prin 0,35 mg/100g retinol, 17.76 mg/100g acid ascorbic, 1,56 mg/100g riboflavină, 0,67 mg/100g tiamină şi 2,74 mg/100g niacină (Igwe, ș.a., 2011). Bukkens (2005) a arătat pentru o gamă largă de insecte că tiamina a variat între 0,1-4 mg/100g SU în timp ce riboflavina a avut valori între 0,11- 8,9 mg/100 mg la speciile analizate.

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că această valoare nutritivă conferită de substanţele nutritive din compoziţie este incertă şi variabilă, depinzând de o serie de factori: specie, habitat, sezonalitate, tipul de hrănire, stadiul metamorfic al insectei, părţile consumate, metodele de preparare etc.

3. Impactul producerii hranei din insecte comestibile asupra mediului

In prezent există o preocupare din ce în ce mai mare cu privire la impactul stilului de viață modern asupra ecosistemului din perspectiva modificărilor climatice. Fenomenul de încălzire globală reprezintă un punct de interes care face ca cercetătorii din diverse domenii să facă eforturi intense în a găsi soluții pentru limitarea efectelor negative generate de emisile de gaze ca urmare a activităților antropice care conduc la schimbări climatice în multe cazuri, ireversibile. Cunoscându-se faptul că producția globală de alimente reprezintă aproximativ un sfert din toate emisiile antropice de gaze cu efect de seră, consumul pe bază de insecte este sugerat ca o metodă mai durabilă (de exemplu, emisii de dioxid de carbon reduse) și mai sănătoasă de a consuma proteina animală (Miglieta, ș.a., 2015).

Tot mai multe studii în domeniu susțin faptul că producția alimentară are un impact negativ considerabil asupra mediului, cum ar fi defrișarea, eroziunea solului, poluarea apei sau emisiile de gaze. În lipsa modificărilor obiceiurilor alimentare, emisiile globale de GES (gaze cu efect de seră) generate de producția alimentară se estimează că vor crește cu 80% în 2050 (Tilman şi Clark, 2014). Multe din aceste efecte negative se pot reduce prin folosirea în alimentație a insectelor comestibile, ele reprezentând o sursă alternativă de hrană, schimbând și percepția oamenilor în ce privește entomofagia. În prezent, în politicile tot mai active de tip ,,comportament prietenos cu mediul” se recomandă liminarea activităţilor agresive pentru mediu şi folosirea în locul acestora a unora prietenoase, cum ar fi de exemplu utilizarea bicicletei în locul automobilelor. In privinţa comportamentului alimentar, scăderea consumului excesiv de carne, a condus sistematic la încercarea de a găsi surse alternative de proteină animală. În acest sens producția de insecte comestibile se consideră că ar fi mai durabilă decât producția animalieră din mai multe motive: emisii reduse de GES și amoniac (Oonincx, ș.a., 2010), mai puțină suprafață de teren necesară (Oonincx şi de Boer, 2012), o rata de conversie mai eficientă (van Huis, 2013). Printre speciile de insecte ”numai gândacii, teriții și gândacii de scarab produc CH4 din fermentația bacteriană de către Methanobacteriaceae” (Egert, ș.a., 2003). Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de către Oonincx ș.a., (2010), care prezintă într-un studiu că emisiile la unele specii de insecte (larvele de râu, greierii și lăcustele) sunt mai mici de aproape 100 de ori decât la porci sau bovine. Dintre motivele care le fac a fi utilizate în consum este și faptul că au o rată de conversie ridicată a hranei. De exemplu, greierii necesită o cantitate


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 315

de hrană de șase ori mai mică decât bovinele, de patru ori mai mică decât oile și de două ori mai mică decât porcinele și puii de broiler pentru a produce aceeași cantitate de proteine. În multe cazuri, insectele pot fi cultivate pe deșeuri organice permițând agricultorilor să reducă astfel cantitatea de cereale utilizate în hrana animalelor, care necesită multă energie și resurse de apă. Producția de carne după prelucrare este de asemenea mult mai mare pentru insecte (de exemplu, 80% la greieri) decât pentru carnea de vită (55%), porc (70%) sau miel (35%) (FAO, 2018). Prin comparație, producția de greieri este de 20 de ori mai eficientă ca sursă de proteină decât producția de carne de bovine și generează de 80 de ori mai puțin metan (Halloran şi col, 2017). Una din ipotezele științifice care susțin efectele pozitive asupra mediului, menționează că pentru creșterea de insecte este necesară mai puțină hrană decât pentru producția cărnii de vită. De exemplu, insectele consumă doar 2 kilograme de hrană pentru a produce o jumătate de kilogram de carne, în timp ce bovinele necesită 8 kilograme de hrană pentru a genera 1 kilogram de carne de vită (FAO, 2016).

Din 2008, câțiva cercetători s-au reunit și au început să revizuiască o gamă largă de cercetări publicate și nepublicate și informații cu privire la creșterea și consumul de insecte. Numai un efort multidisciplinar (experți tehnici specializați în silvicultură, creșterea animalelor, industria hranei pentru animale, legislație etc.) poate stabili politici de securitate alimentară ,,din cauza creșterii cererii de carne și a disponibilității terenurilor agricole în scădere, există o nevoie urgentă de a găsi surse alternative de proteine. Insectele comestibile pot fi produse cu un impact mai mic asupra mediului decât animalele. Producţia de insecte poate înlocui făina de pește utilizată ca supliment alimentar, în special în industria acvaculturii cu creștere rapidă. Insectele comestibile pot ameliora problemele de eliminare a deșeurilor prin creșterea acestora pe subprodusele organice. Aproximativ 2000 de specii de insecte sunt consumate în întreaga lume, în majoritatea țărilor tropicale” (van Huis, 2015).

Aşadar, putem spune că sunt câteva puncte de vedere cu privire la consumul insectelor comestibile din perspectiva impactului asupra mediului, care au valoare științifică și pe care le regăsim în literatura de specialitate (eficiența ridicată în conversia hranei; reutilizarea deșeurilor organice; emisia unor cantități mult mai mici de contaminați pentru mediu; necesarul redus de apă etc.) care ar putea determina creșterea gradului de conștientizare al consumatorului asupra necesității înlocuirii consumului de carne cu consumul insectelor. Însă studiile asupra acestui subiect sunt foarte puține și insuficient mediatizate astfel încât să schimbe percepția majorității care simte mai mult decât lipsa dorinței de a consuma, chiar o aversiune. Considerăm că motivele sunt multiple de la lipsa de informare, barierele culturale sau religioase până la lipsa legislației în domeniul alimentar care să permită comercializarea insectelor ca hrană. În acest scop considerăm că ar trebui să se intensifice și să se extindă cercetările multidisciplinare asupra percepției consumatorului uman, astfel încât să se găsească mijloacele necesare și eficiente pentru a-l determina că insectele comestibile pot fi o alternativă la hrana sănătoasă și sunt prietenoase cu mediul, așa cum de exemplu regimul de viață raw-vegan a devenit un adevărat stil de viață. 4. Atitudinea consumatorilor faţă de entomofagie

Recunoscând degradarea globală puternică a securităţii alimentare, un prim pas în rezolvarea acesteia este schimbarea comportamentului consumatorului pentru a crea o producţie durabilă şi ecologică. O soluţie poate fi reducerea consumului de carne sau



crearea unor surse alternative de proteină. Insectele comestibile ar putea fi considerate înlocuitori pentru carne, ca produse alimentare bogate în proteine (Hartmann şi Siegrist, 2017). Cu toate acestea, procesul de schimbare în societăţile occidentale ar putea fi unul de durată. Pentru noii cosumatori, motivaţiile iniţiale de a consuma insectele ca hrană sunt sentimentul că acestea sunt ecologice, durabile, benefice sănătăţii, dorinţa de a gusta sau varietatea dietelor (House, 2016). Atitudinile negative ale consumatorilor de a încerca acest tip de hrană au fost susţinute de neofobia alimentară, în timp ce atitudinile pozitive ale consumatorilor de a încerca au fost susţinute de consumul anterior de insecte. Conform lui Wilkinson ș.a., (2018), numai 21% dintre participanţi au experimentat acest tip de hrană. Un punct de vedere exprimat de Menzoli ș.a., (2017), pentru a depăşi barierele atitudinale, este intenţia de a încerca să mănânci insecte comestibile. Autorii au identificat trei bariere principale: i) senzaţia de dezgust la vederea insectelor; ii) diferenţele culinare locale; iii) lipsa produselor pe piaţă. Recent, insectele au căpătat interes în ţările occidentale ca alternativă la carne (Megido, ș.a., 2016). Cu toate acestea, gândind să schimbe comportamentul consumatorilor, cercetătorii ar trebui să distingă între curiozitatea de a încerca o hrană pe bază de insecte faţă de adopţia lor ca hrană (Tan, Berg şi Stieger, 2016). Conform lui Oyserman (2017) cultura influențează în trei moduri comportamentul uman: (1) cultura ca practici și norme sociale care determină alegerea unui tip de alimentaţie; (2) cultura ca ansamblu de mentalități culturale (individualism/independență, colectivism/ interdependență) care au fost dobândite şi au rolul de a ghida percepţia omului; (3) cultura ca un set de practici specifice într-o anumită societate, timp și loc care influențează percepţia consumatorului. Acelaşi punct de vedere este susţinut şi de Lee şi Lopetcharat (2017) care arată că percepţia şi comportamentul consumatorilor este influenţat de cultură. De asemenea, valoarea nutriţională, textura, microstructura şi digestibilitatea sunt factori care influenţează alegerea insectelor ca hrană (Azzollini, ș.a., 2018). Conform lui Laureati ș.a., (2016), consumatorii italieni nu erau dispuşi să accepte să mănânce insecte însă au acceptat să le folosească în hrana pentru animale. Vârsta, sexul, cultura şi neofobia alimentară au fost factori de influenţă pentru adoptarea insectelor ca hrană, atât pentru om cât şi pentru animale. Un rol important îl pot avea politicile de marketing care să vizeze controlul comportamental al consumatorului prin dezvoltarea unor produse cu o oarecare similaritate cu cultura occidentală cât şi prin strategii de comunicare a efectelor benefice asupra sănătăţii oamenilor precum şi impactul favorabil asupra mediului (Menozzi, ș.a., 2017). Ca o întărire a influenţei aspectului preparatului culinar (ceea ce se vede la aliment), studii anterioare sugerează că utilizarea sub formă prelucrată astfel încât insectele să nu fie vizibile, este benefică (Megido, ș.a., 2016; Wilkinson, ș.a., 2018).

Prepararea insectelor în produse alimentare pentru hrană, familiaritatea şi trăsăturile individuale sunt aspecte favorabile pentru a fi acceptate de consumator. Cu toate acestea, acceptabilitatea depinde de combinaţia de produse, în timp ce familiaritatea şi trăsăturile individuale ale produsului alimentar joacă un rol minor (Tan, ș.a., 2016). Conform Wilkinson, ș.a., (2018), faza de tranziţie pentru integrarea insectelor în cultura alimentară occidentală va implica tocarea, măcinarea sau încorporarea insectelor în preparate coapte (Wilkinson, ș.a., 2018). Mascarea insectelor în făină pentru biscuiţi poate fi o soluţie. Pentru a motiva consumul de carne ecologică, de exemplu, Hartmann şi Siegrist (2017) au sugerat dezvoltarea cercetărilor în vederea schimbării comportamentului. In occident, proiectarea adecvată a produselor este importantă, dar nu este însoţită de acceptarea de către consumatori a insectelor, ca hrană. Pentru a încuraja acest lucru, insectele, ca aliment, au nevoie de suplimente adiţionale pentru a le integra în hrană (Tan ș.a., 2016).


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 317

Unele agenţii internaţionale (de exemplu, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură) recunosc deja beneficiile nutritive ale entomofagiei, precum şi aspectele favorabile pentru mediu, fără a menţiona costul acestora, mai redus comparativ cu cel a cărnii, care se va reflecta în calitatea alimentelor pentru persoanele cu o putere de cumpărare mai redusă (Wilkinson, ș.a., 2018). Beneficiile nutriţionale şi de mediu ale insectelor comestibile promovează un interes în optimizarea producţiei de insecte pentru a dezvolta lanţul valoric (Alemu, ș.a., 2017). Pentru consumatorii italieni, beneficiile asupra mediului şi cele nutriţionale au fost considerate ca având efect pozitiv, dar nu au fost relevante. Sustenabilitatea nu a jucat un rol important în adoptarea insectelor ca hrană (Laureati, ș.a., 2016). Viermele de făină măcinat a îmbunătăţit valoarea nutritivă a unui produs extrudat. Microstructurile cu caracteristici digestibile adaptatate ar putea fi o modalitate inovatoare, iar concentraţia de proteine a gustărilor cu 10% viermi de făină este în conformitate cu legislaţia europeană privind produsele alimentare (Azzollini, ș.a., 2018). Urmărirea beneficiilor pare să nu fie suficientă în faţa unor bariere atitudinale care persistă. Pentru ca un consumator să încerce să consume insecte, este necesară îndeplinirea unor factori principali de influenţă precum gustul, aspectul, calitatea şi siguranţa alimentului.

Beneficiile socio-economice de a folosi insecte pentru alimentaţie şi furaje sunt diverse: reducerea sărăciei, a impactului asupra mediului, creşterea stimulentelor economice şi nutriţionale. Gestionarea măsurilor trebuie să vizeze în egală măsură obiective sociale, culturale şi economice pentru a avea şanse de succes. Chiar dacă colectarea şi creşterea insectelor pentru hrană şi furaje în ţările în curs de dezvoltare se face informal, vânzarea insectelor şi/sau a produselor pe bază de insecte pe piaţă se face într-o formă mai mult formală. Pieţele şi comerţul de insecte comestibile formează o reţea incluzând producători/colectori, intermediari, vânzători şi procesatori. Cu toate acestea, atunci când insectele nu sunt văzute ca o sursă importantă sau reală de hrană, poate fi dificil pentru diverşi actori să intre sau să creeze noi pieţe în ţările în care entomofagia nu este populară. 5. Opinii ale consumatorilor români privind consumul de insecte comestibile

In România consumul de insecte este încă o idee greu de acceptat, mai ales în privinţa includerii acestora în alimentaţia oamenilor. Majoritatea românilor consideră că doar anumite animale ar putea consuma insecte (cele care sunt deja obișnuite cu această practică, de exemplu păsările). Deși este o fază incipientă în privinţa acestui tip de alimentaţie, pe bază de insecte (Simion, Amfim şi Belous, 2018), această idee atrage tot mai mulţi adepţi, deoarece reprezintă o sursă ușor de procurat şi reprezintă un furaj hrănitor și sănătos pentru animale. In condițiile crizei resurselor de hrană, alimentaţia animalelor cu furaje şi alimente sănătoase se va repercuta pozitiv și asupra alimentaţiei umane, prin sporirea cantității și a calității producţiei de carne. Totuși, este de luat în considerare faptul că deschiderea graniţelor și călătoriile în țările asiatice, precum și mediatizarea emisiunilor cu privire la cultura și obiceiurile alimentare populației asiatice, au avut o influență pozitivă asupra anumitor persoane, în special tineri, în privinţa consumului de insecte. Astfel, o primă cercetare în acest domeniu a fost realizată în octombrie 2018, pe un eșantion de 73 de respondenţi finali, care studiază la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti. Aproximativ 10% dintre respondenţi au declarat că au consumat produse pe bază de insecte sau insecte. De asemenea, deşi au acceptat această sursă de hrană pentru animale, în ceea ce priveşte consumul propriu, părerile au fost contradictorii: peste 60% au afirmat că nu ar consuma insecte sau produse pe bază de insecte în timp ce peste 58% au afirmat că dacă acestea nu sunt vizibile în hrană, le-ar putea consuma (Simion, Amfim şi Belous, 2018).



Din punct de vedere metodologic se pot preciza câteva aspecte esențiale ale investigației de pionierat a acestui articol, descrise în continuare și legate de întrebările majore, transformarea lor în ipoteze ale cercetării, prelevarea și structura eșantionului și tipologia întrebărilor chestionarului aplicat. Investigația expusă sintetic a identificat și analizat opiniile unui grup ușor extins de studenţi din România, mai precis ale unui eșantion final de 122 de respondenţi (56% de gen masculin şi 44% de gen feminin, dominant tânăr, cu vârsta depășind 20 de ani), autoextras prin tehnica voluntariatului, cu ajutorul unui chestionar axat pe o tematică strict referitoare la consumul de insecte. Cele trei întrebări majore ale investigației realizate au fost: i) Care pot fi metodele alternative de alimentaţie a populaţiei?; ii) Cât de dispuşi sunt respondenţii să încerce?; iii) Ce tip de insecte şi în ce mod trebuie acestea preparate pentru a influenţa decizia grupului ţintă de a le consuma? Demersul specific al obținerii opiniilor și al prelucrării datelor rezultate a reunit atât stabilirea ipotezelor pornind de la întrebările din chestionarul cercetării în scopul testării și validării unor corelații posibile ale acestora, stabilirea intensității unor asocieri între variabilele rezultate, precum și studierea diferitelor orientări și tendințe, axate pe noile soluții de consum, în contextul unei crize alimentare așteptate. Transformarea întrebărilor în ipoteze a impus studierea prin matrici de corelație și testări a unor legături anticipate prin elaborarea întrebărilor, între criza alimentelor clasice şi alternativele la această criză (noi surse de proteină de origine animală). Metoda de prelevare statistică a eșantionului, într-o astfel de investigație de pionierat în România, a fost axată pe o selecție dirijată prin tehnica voluntariatului, pornind de la noutatea tematică și de la conservatorismul și tradițiile specifice consumului alimentar, fără posibilitatea de a determina eroarea de reprezentativitate, iar după elaborarea chestionarului prelucrarea acestuia s-a realizat prin tehnica CAWI (Computer Assisted Web Interview). Ierarhizarea și prelucrarea opiniilor și implicit a rezultatelor au valorificat o scală clasică de tip Likert cu cinci trepte pornind de la afirmaţiile din chestionar. Rezultatele acestei cercetări inovative, nu pot fi generalizate la nivelul populaţiei României dar constituie un pas absolut necesar pentru cercetările noastre ulterioare, și chiar dacă nu prezintă adevăruri statistice însoțite de erori de sondaj, reușesc să surprindă opinii și să expună percepţii asociate în rândul unei populaţii intervievate preponderent tinere. Astfel, studenții ca subiecți dominanți investigați au specificat nivelul de acord respectiv dezacord față de afirmațiile din chestionar, contribuind la final la identificarea și parametrizarea unui model econometric incipient între variabile rezultate din cercetarea opiniilor generației tinere, chiar dacă acestora nu li se poate preciza gradul de reprezentativitate statistic. Răspunsurile lor asociate identifică o legătură potențială între tipul de insecte, forma de preparare a acestora și decizia de a consuma (mânca) produse alimentare pe bază de insecte comestibile. Opinii privind folosirea insectelor în hrana animalelor În urma aplicării instrumentului de cercetare s-a observat că majoritatea persoanelor chestionate (62%) consideră că insectele pot fi o foarte bună sursă de proteină pentru hrana animalelor în timp ce 21% nu sunt de acord cu acest lucru. Mulţi dintre ei consideră că ar trebui să fie un lucru normal sau natural pentru animale. Totodată, a fost apreciat conţinutul ridicat în proteină al insectelor, acestea fiind o sursă foarte bună de azot, potasiu şi magneziu, sursă variabilă de sodiu şi fier şi rareori sursă adecvată de calciu. Aceste observaţii pot fi considerate importante, deoarece insectele sunt o sursă durabilă de hrană. Insectele şi părţi din insecte pot fi o alternativă sigură la materiile prime tradiţionale. Acestea sunt surse alimentare cu valoare nutritivă importantă datorită conţinutului în proteine şi valoare energetică bună (figura nr. 1). Un procent de 17% dintre respondenţi nu au avut o opinie clară în această privinţă. Aceştia consideră că proteinele provenite din insecte pot fi înlocuite cu alte surse proteice.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 319

Figura nr. 1: Opinia respondenților privind utilizarea insectelor în hrana animalelor

Opinii referitoare la consumul de insecte/produse pe bază de insecte comestibile La întrebarea dacă au consumat insecte sau un produs alimentar având în compoziţie insecte, majoritatea respondenţilor (90%) au spus că nu au consumat până acum nici un preparat alimentar bazat pe insecte. Unii dintre ei au acceptat ideea de a consuma vitamine extrase din insecte, iar unii dintre respondenți ar fi de acord că s-ar putea folosi ca parte a unei diete echilibrate. Restul de 10% dintre respondenţi a fost distribuit între persoanele care au consumat deja ca sursă de proteină insecte (7%) şi persoane care nu au o opinie clară. Unele persoane consumă ketchup având un pigment din insecte ca sursă de culoare, insecte pe care nu le-ar consuma niciodată ca atare. Totodată, consideră că totul este în regulă atâta timp cât sunt respectate toate regulile de igienă și legislaţia în vigoare (figura nr. 2).

Figura nr. 2: Opinia respondenților privind consumul anterior de insecte/produse pe

bază de insecte comestibile



Opinii cu privire la oportunitatea de a consuma insecte/produse pe bază de insecte comestibile

În cazul în care ar apărea posibilitatea de a consuma insecte, 61% dintre respondenţi nu ar mânca aceste alimente. Un procent de 39% dintre respondenţii care ar fi de acord să mănânce insecte şi-au manifestat preferinţa pentru lăcuste şi furnici. De asemenea, ar consuma arahnoide, gândaci, viermi, albine, greieri, larve, cărăbuşi şi fluturi (figura nr. 3). Unii respondenţi ar mânca insecte însă doar acelea care sunt consumate tradiţional în Asia şi care sunt mai populare în rândul consumatorilor.

Figura nr. 3: Opinia respondenților privind speciile de insecte

pe care le-ar agrea în consum Opinii cu privire la modul de prezentare în consum a insectelor/produse pe bază de insecte comestibile Multe persoane nu ar dori să vadă insectele în farfurie. Pentru 55% dintre respondenţi ar fi mai uşor să consume insecte dacă acestea nu sunt vizibile (preparate sub formă de făină, de exemplu). Acestea trebuie să fie gătite astfel încât să nu le refuze de la început şi să se afle sub control sanitar veterinar. Din analiza opiniilor reiese că, dacă respondenţii ar avea ocazia să mănânce insecte, ar dori să aleagă ce insectă vor consuma. De asemenea subiecții eșantionului susțin că insectele trebuie să fie foarte bine preparate sau să fie prezentate sub formă de făină, pentru a spori probabilitatea de a fi consumate. Se observă, cu cât vârsta respondenţilor a fost mai mare, probabilitatea acestora de a consuma insecte este mai mică datorită conservatorismului și tradiționalismului asociat maturizării, ca urmare a permanentizării obiceiurilor, influenţelor posibile ale unui comportament alimentar cu care devin deja obişnuţi. Genul respondenţilor nu are nici o influenţă, conform testelor statistice aplicate, diferența dintre rezultatele structurate conform acestei variabile fiind aproape nulă, ceea ce înseamnă că femeile şi bărbaţii au opinii similare cu privire la consumul alimentelor pe bază de insecte. Subiecții consideră că tipul de insecte şi modul de preparare sunt asociate și influenţează decizia de a mânca insecte, dacă apare o astfel de necesitate sau ocazie. În realizarea modelului econometric clasic de regresie și a specificării și parametrizării acestuia s-a pornit de la validarea ipotezei alternative, cu speranța că se va identifica o diferență semnificativă între opiniile subpopulațiilor delimitate de două


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 321

variabile, respectiv tipul de insecte care vor fi consumate şi metoda de preparare. S-a constatat că opiniile respondenţilor au fost semnificativ diferite în medie, iar modelul de regresie logaritmic a fost singurul apt, după prelucrarea datelor cu pachetul de programe Eviews, să surprindă asocierea dintre opinia descriind utilizarea insectelor ca sursă de proteină în hrana animalelor și variabila tipologică a acestor insecte. Intenția majoră a investigației și a modelării finale a fost aceea de a sublinia apariția sau prezența unor tendințe de schimbare a opiniilor populației tinere referitoare la consumul alimentar tradițional. Chiar dacă modelul deține o valoare relativ mică a lui R2 sau R-squared de numai 0,100077, ceea ce ar traduce o determinație limitată la numai 10 % din variația totală a opiniei despre consumul alimentar, pornind de la variația tipului de insecte inclus (și chiar metoda de preparare a acestora), valoarea desprinsă de aici a raportului de corelație devine R=0,3163 iar legătura statistică descrisă este supusă testării. Prin modelare econometrică clasică descrisă în tabelul nr.1 corelația ce esențializează modelul unifactorial este specificată și parametrizată printr-o relație matematică specifică:

Log(Opinie)i i + ε i (1)

în care: Opinie – variabila explicată sau rezultativă definită prin răspunsul la întrebarea ,,Cum

apreciaţi utilizarea insectelor ca sursă de proteină în hrana animalelor ?” Tip – variabila explicativă sau factorială definită prin răspunsul la întrebarea ,,Care

sunt speciile de insecte pe care aţi fi de acord să le aveţi în farfurie ?” și supusă testării, fiind practic validată legătura statistică neliniară dintre variabile (conform unui F-statistic=13,34 chiar și la un prag de semnificație α=0,01 (F tabelat=6,85).

Tabelul 1: Model de regresie logaritmică realizat cu pachetul de programe Eviews

Dependent Variable: LOG(OPINION) Method: Least Squares Sample: 1 122 Included observations: 122

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob. C

LOG(TYPE) 0.508308 0.245390

0.028900 0.067174

17.58853 3.653037

0.0000 0.0004

R-squared Adjusted R-squared S.E. of regression Sum squared resid Log likelihood F-statistic Prob(F-statistic)

0.100077 0.092577 0.250281 7.516875

-3.111396 13.34468 0.000385

Mean dependent var S.D. dependent var Akaike info criterion Schwarz criterion Hannan-Quinn criter. Durbin-Watson stat

0.573835 0.262738 0.083793 0.129761 0.102464 2.272964

Modelul descris și validat prin testare atât ca intensitate a corelației ce îl sintetizează conform testului Fisher cât și ca inexitență a unor auto-corelări reziduale în raport cu valoarea testului Durbin-Watson constiuie o investigația de pionierat, incipientă și cu limitele sale evidente, dar deschide posibilități de cercetare științifică largi în contextul unei crize alimentare așteptate.



Concluzii

Există o contradicţie enormă în răspunsurile la chestionar deoarece marea majoritate, 55% dintre respondenţi, a declarat că insectele pot fi o modalitate de alimentaţie dacă ele nu sunt vizibile în hrană, dar, în acelaşi timp, 61% a spus că nu va dori să le consume. Totodată, 90% dintre respondenţi nu au consumat până în prezent insecte în hrană. In schimb, 62% acceptă includerea acestora în hrana animalelor. Dovezile conduc la interpretarea faptului că insectele nu sunt încă o sursă de hrană, chiar dacă acestea sunt mai ieftine şi bogate în substanţe nutritive. Spre deosebire de hrana pe bază de insecte, există nenumărate alte alimente despre care majoritatea oamenilor probabil nu ştiu cum sunt procesate sau nu se gândesc la producţia lor. Carnea, cârnaţii, şunca, hamburgerul etc. implică prezenţa sângelui şi a grăsimii, pe lângă procesul care presupune luarea vieţii (adesea în mod crud) a animalului. Totodată există feluri de mâncare care folosesc în compoziţie intestinul, stomacul, organele provenite de la animale. Considerând că oamenii pot mânca animale, sânge, grăsimi etc, se pune următoarea întrebare: De ce spun ei că nu vor mânca insecte? Sunt motivele culturale importante, deoarece există locuri in care insectele fac parte din cultură? Ar trebui să luăm în considerare aspectele biologice sau psihologice? Pe de altă parte, oamenii evită să se gândească la felul în care animalul a fost tratat ori la ce este consumat de la acesta. Pentru a rezolva această problemă, pot fi considerate două ipoteze: i) oamenii nu cunosc procesul şi compoziţia alimentelor pe care le consumă sau ii) oamenii nu se gândesc la ceea ce mănâncă.

S-a considerat inacceptabilă introducerea insectelor în alimente pentru populaţie, fără o informare prealabilă. Din acest motiv, cercetarea consideră valabilă ipoteza unei atenţii selective a fiinţei umane, în care oamenii îşi îndreaptă atenţia asupra a ceea ce îi interesează. Intr-o analogie cu comportamentul consumatorului, pentru a introduce proteine de la insecte, putem gândi cel puţin două modalităţi de a fi utilizate simultan: i) disocierea alimentele de realitate, transformându-le în făină, produse de patiserie sau introducându-le în alimente gătite sau ii) asigurarea experimentării acestor tipuri de alimente în consum. Majoritatea modelelor sociale sunt de acord cu premisa că intenţia precede comportamentul. Atitudinea şi percepţia au o influenţă asupra intenţiei. Astfel, variabilele vor evalua comportamentul individual. Mai mult decât atât, curba de inovare susţine că este necesar să se depăşească 16% dintre consumatori pentru ca un produs să aibă succes pe piaţă.

Entomofagia poate fi o soluţie viabilă pentru susţinerea securităţii alimentare, deşi, în prezent, un procent însemnat dintre consumatorii români, dacă ar avea posibilitatea, nu ar consuma acest tip de hrană. Insectele comestibile pot fi o sursă sustenabilă de hrană. Este nevoie pe de o parte de acceptarea acestora în consumul populaţiei, pe de altă parte de identificarea celor mai potrivite resurse încât să poată fi considerate o hrană care să susțină siguranța alimentară. Consumatorul trebuie să fie informat precis, corect şi complet în privinţa alimentelor pe care le consumă, iar extinderea cercetării va ajuta prin rezultatele obţinute la pregătirea consumatorilor români pentru acceptarea insectelor comestibile în hrană.

Bibliografie Alemu, M.H., Olsen, S.B., Vedel, S.E., Pambo, O.K. and Owino, V.O., 2017. Combining

product attributes with recommendation and shopping location attributes to assess consumer preferences for insect-based food products. Food Quality & Preference, [e-journal] 55, pp.45–57. doi: 10.1016/j.foodqual.2016.08.009.

Azzollini, D., Derossi, A., Fogliano, V., Lakemond, C.M.M. and Severini, C., 2018. Effects of formulation and process conditions on microstructure, texture, and digestibility of


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 323

extruded insect-riched snacks. Innovative Food Science & Emerging Technologies, [e-journal] 45, pp.344–353. doi: 10.1016/j.ifset.2017.11.017.

Banjo, A.D., Lawal, O.A., and Songonuga, E.A., 2006. The nutritional value of fourteen species of insects in southwestern Nigeria. African Journal of Biotechnology, 5, pp.281–301.

Bukkens, S.G.F., 2005. Insects in the human diet: nutritional aspects. In: Paoletti M. G. (ed.) Ecological Implications of Minilivestock; Role of Rodents, Frogs, Snails, and Insects for Sustainable Development. Science Publishers, New Hampshire. pp.545–577.

Costa-Neto, E.M. and Dunkel, F.V., 2016. Chapter 2 – Insects as Food: History, Culture, and Modern Use around the World. In: Aaron T. Dossey, Juan A. Morales-Ramos, M. Guadalupe Rojas. Insects as Sustainable Food Ingredients. Academic Press. pp. 29-60, [online] Available at: <http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780128028568000028> [Accessed 22 November 2018].

Egert, M., Wagner B., Lemke T., Brune A. and Friedrich, M.V., 2003. Microbial Community Structure in Midgut and Hindgut of the Humus-Feeding Larva of Pachnoda ephippiata (Coleoptera: Scarabaeidae). Applied & Environmental Microbiology, 69(11), pp. 6659–6668.

FAO Forestry Paper, 2013. Edible insects: future prospects for food and feed security. [pdf] Available at: ˂http://www.fao.org/docrep/018/i3253e/i3253epdf˃ [Accessed 22 November 2018].

FAO, IFAD, UNICEF, WFP, WHO., 2018. The State of Food Security and Nutrition in the World 2018. Building climate resilience for food security and nutrition. Rome, FAO. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO. [pdf] Available at: <http://www.fao.org/3/I9553EN/i9553en.pdf.> [Accessed 22 November 2018].

Finke, M.D., 2002. Complete nutrient composition of commercially raised invertebrates used as food for insectivores. Zoo Biol, 21, pp.269-285.

Food and Agriculture Organization of the United Nations, 2014. Edible insects and the environment [online] Available at: ˂http://www.fao.org/edible-insects/84744/en/˃ [Accessed 18 December 2018].

Food and Agriculture Organization of the United Nations, 2018. Insects for food and feed. [online] Available at: ˂http://www.fao.org/edible-insects/en/˃ [Accessed 18 December 2018].

Godfray, H.C.J., Beddington, J.R., Crute, I.R., Haddad, L., Lawrence, D., Muir, J.F., Pretty, J., Robinson, S., Thomas, S.M. and Toulmin, C., 2010. Food Security: The Challenge of Feeding 9 Billion People. Science, 327(5967), pp.812–818.

Halloran, A., Hanboonsong, Y., Roos, N. and Bruun, S., 2017. Life cycle assessment of cricket farming in north-eastern Thailand. Journal Clean Prod, 156, pp.83-94.

Hartmann, C. and Siegrist, M., 2017. Consumer perception and behavior regarding sustainable protein consumption: A systematic review. Trends in Food Science & Technology, 61, pp.11–25.

House, J., 2016. Consumer acceptance of insect-based foods in the Netherlands: Academic and commercial implications. Appetite, 107, pp. 47–58.

Igwe, C.U., Ujowundu, C.O., Nwaogu, L.A. and Okwu, G.N., 2011. Chemical Analysis of an Edible African Termite, Macrotermes nigeriensis; a Potential Antidote to Food Security Problem. Biochem & Anal Biochem, 1, pp.105.



Laureati, M., Proserpio, C., Jucker, C. and Savoldelli, S., 2016. New Sustainable Protein Sources: Consumers. Willingness to Adopt Insects as Feed and Food. Italian Journal of Food Science, 28(4), pp. 652–668.

Lee, H. and Lopetcharat, K., 2017. Effect of culture on sensory and consumer research: Asian perspectives. Current Opinion in Food Science, 15, pp.22–29.

Lockwood, J.A. 2004. Locust: the devastating rise and disappearance of the insect that shaped the American frontier. New York: Basic Books.

Megido, C.R., Gierts, C., Blecker, C., Brostaux, Y., Haubruge, E., Alabi, T., Francis, F., 2016. Consumer acceptance of insect-based alternative meat products in Western countries. Food Quality & Preference, 52, pp. 237–243.

Mela, D.J.,1999. Food choice and intake: the human factor. Proceedings of the Nutrition Society, 58, pp.513–521.

Menozzi, D., Sogari, G., Veneziani, M., Simioni, E. and Mora, C., 2017. Eating novel foods: An application of the Theory of Planned Behaviour to predict the consumption of an insect-based product. Food Quality & Preference, 59, pp.27–34.

Michaelsen, K.F., Hoppe, C., Roos, N., Kaestel, P., Stougaard, M., Lauritzen, L., Mølgaard, C., Girma, T. and Friis, H., 2009. Choice of foods and ingredients for moderately malnourished children 6 months to 5 years of age. Food and Nutrition Bulletin, 30(3), pp.S343-S404.

Miglietta, P., De Leo F., Ruberti, M. and Massari, S., 2015. Mealworms for food: a water footprint perspective. Water, 7, pp.6190–203.

Oonincx, D.G.A.B., van Itterbeeck J., Heetkamp, M.J.W., van den Brand, H., van Loon, J.J.A., van Huis, A., 2010. An Exploration on Greenhouse Gas and Ammonia Production by Insect Species Suitable for Animal or Human Consumption, PLoS ONE, 5(12), pp.1–7.

Oonincx, D.G.A.B. and De Boer, I.J.M., 2012. Environmental Impact of the Production of Mealworms as a Protein Source for Humans - A Life Cycle Assessment, PLoS ONE, 7(12), pp. 1–5.

Oyserman, D., 2017. Culture three ways: culture and subcultures within countries. Annu. Rev. Psychol., 68, pp.435-463.

Patel, D.R. and Agnetta, A., 2016. Food insecurity and nutrition. Journal of Alternative Medicine Research, 8(1), pp.17-22. [online] Available at: <http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=114302369&site=ehost-live> [Accessed 19 January 2019].

Ramos Elorduy, J. 1997. The importance of edible insects in the nutrition and economy of people of the rural areas of Mexico. Ecology of Food and Nutrition, 36, pp.347–366.

Raport Academia Română, 2014. Strategia siguranţei şi securităţii alimentare, [pdf] Available at: <https://acad.ro/viataAcademica/doc2015/i0307-StrategiaAgroalimRo-PIOtiman.pdf> [Accessed 19 January 2019].

Schmidhuber, J. and Tubiello, F.N., 2007. Global food security under climate change, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 104(50), pp. 19703–19708.

Simion, V.E., Amfim, A. and Belous, M., 2018. Entomophagia – are Romanian consumers prepared for novel food? In: Volum de rezumate Conferinţa Naţională de Bioetică, Ediţia a XIII-a, Iaşi, 8-10 Noiembrie 2018, pp.152-154.

http://orbit.dtu.dk/en/persons/camilla-hoppe(71d44055-788c-4603-8998-3c0b60013ea6).html

http://orbit.dtu.dk/en/publications/choice-of-foods-and-ingredients-for-moderately-malnourished-children-6-months-to-5-years-of-age(4e9c489f-0962-4f5e-80ac-28d0ae621f76).html

http://orbit.dtu.dk/en/publications/choice-of-foods-and-ingredients-for-moderately-malnourished-children-6-months-to-5-years-of-age(4e9c489f-0962-4f5e-80ac-28d0ae621f76).html

http://orbit.dtu.dk/en/journals/food-and-nutrition-bulletin(8207de89-12ab-43fe-9979-2db3fc820a26).html

http://orbit.dtu.dk/en/journals/food-and-nutrition-bulletin(8207de89-12ab-43fe-9979-2db3fc820a26).html


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 325

Sirimungkararat, S., Saksirirat, W., Nopparat, T. and Natongkham, A., 2010. Edible products from eri and mulberry silkworms in Thailand. In: Durst P. B., Johnson D. V., Leslie R. L., Shono K. (eds.) Forest Insects as Food: Humans Bite Back, Proceedings of a workshop on Asia-Pacific Resources and Their Potential for Development. FAO Regional Office for Asia and the Pacific, Bangkok. pp.189–200.

Sun, L., Feng, Y., He, Z., Ma, T. and Zhang, X., 2007. Studies on alkaline solution extraction of polysaccharide from silkworm pupa and its immunomodulating activities. Forest Res., 20, pp.782–786.

Tan, H.S.G., van den Berg, E. and Stieger, M., 2016. The influence of product preparation, familiarity and individual traits on the consumer acceptance of insects as food, Food Quality & Preference, 52, pp. 222–231.

Tao, J. and Li, Y.O., 2018. Edible insects as a means to address global malnutrition and food insecurity issues. Food Quality and Safety, [e-journal] 2(1), pp. 18. https://doi.org/10.1093/fqsafe/fyy001.

Tilman, D. and Clark, M., 2014. Global diets link environmental sustainability and human health, Nature, 515(7528), pp.518–522.

van Thielen, L., Vermuyten, S., Storms, B., Rumpold, B. and Van Campenhout, L., 2018. Consumer acceptance of foods containing edible insects in Belgium two years after their introduction to the market. Journal of Insects as Food and Feed, [e-journal] 0(0), pp.1-10.

van Huis, A., 2013. Potential of insects as food and feed in assuring food security. Annual Review of Entomology, [e-journal] 58(1), pp.563–583.

van Huis, A., 2015. Edible insects contributing to food security? Agriculture and Food Security, [e-journal] 4(20), pp.578–586.

Wilkinson, K., Muhlhausler, B., Motley, C., Crump, A., Bray, H. and Ankeny, R., 2018. Australian Consumers’ Awareness and Acceptance of Insects as Food. Insects (2075-4450), 9(2), p. N.PAG. doi: 10.3390/insects9020044.

WFP, 2015. Hunger Statistics. [online] Available at: <https://www1.wfp.org/zero-hunger> [Accessed 19 January 2019].

Womeni, H.M., Linder, M., Tiencheu, B., Mbiapo, F.T., Villeneuve, P., Fanni, J. and Parmentier, M., 2009. Oils of insects and larvae consumed in Africa: potential sources of polyunsaturated fatty acids. [online] Available at: <https://www.ocl-journal.org/articles/ocl/pdf/2009/04/ocl2009164p230.pdf.> [Accessed 19 January 2019].

Xiaoming, C., Ying, F., Hong, Z, Zhiyong, C., 2010. Review of the nutritive value of edible insects. In: Durst, D.V. Johnson, R.L. Leslie şi K. Shono. Forest insects as food: humans bite back, proceedings of a workshop on Asia-Pacific resources and their potential for development. Bangkok, FAO Regional Office for Asia and the Pacific.

Yang, X., Zhang, Y., Lin, J., Pen, A., Ying, C., Cao, W. and Mao, L. 2012. A lower proportion of dietary saturated/monounsaturated/polyunsaturated fatty acids reduces the expression of adiponectin in rats a fed a high-fat diet. Nutrition Research, 32(4), pp.285-291.

AE Titus Cristureanu – personalitate de referință în tradiția școlii superioare românești de relații economice internaționale


Titus Cristureanu – personalitate de referință în tradiția școlii superioare românești

de relații economice internaționale

Mihai Korka Academia de Studii Economice, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Mihai Korka, 2019. Titus Cristureanu – Leading Figure of the Romanian International Business and Economics Higher Education Tradition. Amfiteatru Economic, 22(51), pp. 480-488. DOI: 10.24818/EA/2019/51/480

În doar câțiva ani, în perioada 1952-1958, pregătirea de comerț exterior din România postbelică a fost organizată şi apoi, succesiv, reorganizată: Institutul de Comerț Exterior a fost înființat, la Bucureşti, în 1952 și după doar trei ani universitari a fost deființat, iar pregătirea de comerț exterior a fost integrată în Institutul de Științe Economice și Planificare (astăzi, Academia de Studii Economice din București / ASE), mai întâi ca facultate distinctă, apoi ca secție la Facultatea de Comerț. Unul dintre corifeii acelor ani a fost profesorul Titus Cristureanu – cu o experiență de diplomație și negociere internațională cât se poate de relevantă. Încă din 1934, Caius Bardoși, doctor în drept, referindu-se la unul dintre volumele acestuia, scria: „Cartea poate fi și trebuie să fie citită de orice intelectual care dorește să se instruiască și să se orienteze în haosul lumii de azi”. În ASE, dr. Titus Cristureanu se face cunoscut ca profesor de Statistica comerțului exterior la Catedra de Calcul Economic și Cibernetică Economică. În paralel, de la mijlocul anilor 1960, îl regăsim în calitate de conducător de doctorat la Facultatea de Comerț. (Nicolae Lupu)

În existența sa de peste un secol, Academia de Studii Economice din București a

beneficiat de prezența și activitatea didactică a numeroase personalități. Puține dintre


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 327

acestea au însă o contribuție care poate fi comparată cu anvergura, profunzimea și diversitatea implicării profesorului universitar Titus Cristureanu în viața obștei. Publicistica social-economică, ziaristica, diplomația, reprezentarea și negocierea internațională, învățământul superior de comerț exterior, studiile de istorie și cultură, cărțile de călătorie și nenumăratele conferințe pe variate teme economice, istorice și culturale se numără printre domeniile în care Domnia Sa a excelat prin spirit critic-militant, patriotism înflăcărat, profesionalism și competență, sprijinită pe documentare și analiză judicioasă a evenimentelor și situațiilor abordate, dar și prin verticalitate, modestie, realism, raționalitate. Epitetele de mai sus sunt doar câteva dintre cele mai frecvente aprecieri de care s-au bucurat în presa vremii articolele, broșurile și cărțile publicate într-o perioadă de peste 60 de ani.

Premisele acestei angajări sincere, consistente și competente în mișcarea intelectuală pentru progresul României se găsesc în educația complexă obținută prin muncă asiduă și competiție neostoită în mediul multicultural, pluridisciplinar și poliglot specific Universității din Cernăuți, dar și în dragostea sinceră și înflăcărată pentru patrie, limbă și neam promovată de Societatea Academică „Junimea” a studenţilor români din Cernăuți, al cărei președinte a fost în 1927.

Patosul patriotic şi militantismul progresist al viitorului profesor universitar s-au manifestat în multiple ipostaze de-a lungul frământatului secol XX: a fost un înfocat antirevizionist, atunci când, la mijlocul anilor 1920, au devenit stridente pretențiile perdanților din Primul Război Mondial, care sugerau din ce în ce mai insistent redesenarea hotarelor europene; a fost un convins antirasist și antifascist, atunci când, în anii 1930, mișcările extremist-naționaliste de dreapta din România și din alte țări europene au câștigat un nivel îngrijorător de audiență în rândul maselor.

Titus Cristureanu a fost în toate împrejurările vieții sale personale şi profesionale un intelectual de stânga, care și-a manifestat convingerile în numeroase articole apărute în presa vremii și interviuri acordate.

Viața S-a născut la 5 februarie 1904, în familia lui Vasile şi a Paulinei. Vasile

Cristureanu era ceferist, șeful gării Ițcani de la granița cu Ducatul Bucovinei, iar soția sa, fostă învățătoare, era casnică. Singurul lor copil a frecventat gimnaziul şi liceul la Câmpulung Moldovenesc. Proaspătul absolvent de liceu a fost timp de un an student la Şcoala Politehnică din Timişoara, pentru ca apoi să se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuţi, pe care a absolvit-o cu Magna cum Laudae, în anul 1926. A fost imediat angajat ca avocat stagiar la cunoscuta Casă de avocatură „Gheorghe Vântu” din Cernăuţi.

În anii studenţiei la Cernăuţi și imediat după absolvirea facultății a fost membru activ al Societății Academice „Junimea” a studenţilor români, implicându-se în variatele ei

Invitație din 1927 de la Cernăuți, din partea Societății

academice „Junimea” – asociație a studenților români

– avându-l ca președinte pe Tit[us] Cristureanu



manifestări artistice, în seratele literare și evocările istorice, în organizarea de conferințe și cabinete de lectură etc. Educarea artistică și științifică a comunităților românești din orașele și satele Bucovinei era modalitatea prin care „Junimea” își propunea să cultive patriotismul și păstrarea identității naționale și de limbă. Prin glasul lui Titus Cristureanu, la Congresul Mișcării Studențești Naționale de la Blaj din 15 mai 1925, „junimenii” de la Cernăuți și-au exprimat o dată mai mult atașamentul față de valorile spiritualității românești.

În anul 1928 Titus Cristureanu câştigă o bursă pentru studii doctorale la London School of Economics and Political Sciences – LSE, la acea vreme, colegiu constituent al University of London. Urmează cursurile şi susţine examenele specifice domeniului ales: relații internaţionale.

Teza sa de doctorat International Co-operation. A Study of its Causes and Forms investighează teoriile în domeniul cooperării culturale, religioase, militare, politice şi economice. Masiva lucrare de cercetare doctorală, prin care sunt inventariate și analizate acte și fapte din istoria omenirii care au avut ca efect cooperarea între organisme politice, inclusiv formațiuni statale, conduce spre următoarea constatare: comunitățile umane au ajuns în situația de a coopera fie în mod involuntar (prin coerciție fizică sau morală), fie în mod voluntar (din nevoia de a face față împreună unei amenințări sau din dorința de a avea o viață mai bună, ca efect al cooperării) (pp. 327-328 din teză).

Autorul tezei atrage atenția asupra faptului că formele și cauzele conlucrării sunt deseori interșanjabile ca funcție generatoare a cooperării: o formă de cooperare geografică, etnică şi/sau psihologică se poate constitui în cauză a interacțiunii, după cum o aceeași cauză poate fi la originea unor forme diferite de cooperare. Cu toată versatilitatea funcțională a formelor și cauzelor cooperării, teza de doctorat demonstrează, prin evocarea unor împrejurări istorice reale, dar și prin deducții logice, faptul că, dintre toate manifestările de cooperare observate de-a lungul istoriei omenirii, doar cele care își au originea în dorința liber exprimată de conlucrare pentru un viitor mai bun împreună au șansa de a dăinui în timp. O astfel de cooperare se concretizează în federarea sau confederarea comunităților / statelor care au consimțit liber să alcătuiască sau să adere la o astfel de uniune de interese. Este interesant de semnalat și faptul că teza de doctorat insistă asupra distincției ce trebuie să fie făcută între o alianță (cooperare limitată în timp) și o confederație, determinată prin voința liberă a unor entități care împărtășesc aceleași idealuri, aceleași tradiții, aceleași tendințe și care își doresc, mai presus de orice alt scop, o viață mai bună, un viitor mai promițător (pp. 338-339).

Cu această teză, elaborată sub îndrumarea profesorului Charles A.W. Manning – o personalitate marcantă a școlii engleze de relații internaționale din acei ani, Titus Cristureanu a obţinut, la 22 iunie 1932, titlul de doctor în ştiinţe, Ph.D. Conform tradiției universității londoneze, evenimentul este consemnat în registrul pe anul 1932 al arhivei de la House of Senate.

Întors în România, se manifestă activ în publicistică, semnând, cu nume propriu sau sub pseudonim (Gelu Deriu, T.T., T. Tudor, Năstase-Tudor, R.P.), sute de articole într-un număr apreciabil de ziare democrate, precum „Ultima oră”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Dreptatea”, „Prezentul economic”. De asemenea, a publicat în revistele „Viața romînească”, „Cuvîntul liber”, „Stînga”, „Reporter”, „Secera”, „Independența economică”, „Buletinul industriei și comerțului” etc. În perioada 1933-1938 a fost secretar de redacţie la revista „Viaţa Românească”, apoi redactor şef la ziarul „Prezentul economic”. A fost fondator şi director al revistei „Viaţa Bucovinei”.

În anul 1933 este angajat în Ministerul Industriei şi Comerţului. În anul 1937 era deja șef de secție de comerţ exterior în cadrul aceluiași minister. Pentru activitatea depusă


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 329

în domeniul diplomaţiei economice este distins cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, la propunerea ministrului Afacerilor Străine, iar în 1940 primește medalia Meritul Comercial și Industrial.

În perioada 1939-1942 a fost ataşat comercial al Regatului României mai întâi la Moscova, apoi la Istanbul. Până la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial îşi continuă activitatea în Ministerul Afacerilor Străine. După război, face parte din grupul de experți români care a participat la încheierea Tratatului de Pace de la Paris. De asemenea, este prezent în delegaţiile diplomatice care negociază statutul României postbelice.

În climatul de neîncredere și suspiciune instaurat în România de ocupația sovietică în primii ani de după al Doilea Război Mondial, prin înlăturarea forțată a monarhiei și instalarea unui guvern de stânga, Titus Cristureanu este anchetat și temporar încarcerat la Aiud, ceea ce îl obligă să înceteze activitatea profesională și publicistică în perioada 1947-1949.

În anul 1949 este angajat la direcţia Canalului Dunăre – Marea Neagră şi apoi în Ministerul Comerţului Interior. În 1955 este transferat la proaspăt înfiinţata Cameră de Comerţ şi Industrie a României, unde îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte până în 1968.

Odată cu primirea României ca stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite (1955), este desemnat ca prim şef de misiune la New York. În perioada 1964-1966 este conducătorul delegaţiei române la primele două runde ale Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare – UNCTAD, de la Geneva și, respectiv, New Delhi. Participă frecvent la diferite misiuni economice ale ţării pe toate continentele lumii.

Expresie a recunoașterii competenței și profesionalismului cu care și-a îndeplinit variatele misiuni în țară și în străinătate, Titus Cristureanu este distins în repetate rânduri cu ordine și medalii ale regimului socialist, între acestea numărându-se Ordinul Muncii, clasa I (1964), Ordinul Tudor Vladimirescu, clasa a II-a (1974) și medalia 30 de ani de la eliberarea României (1974).

Un grav accident petrecut la domiciliu într-o noapte de vară a anului 1989 l-a ţintuit definitiv la pat. Şi-a purtat cu multă demnitate suferinţa, iar spiritul iscoditor nu l-a părăsit niciodată. S-a stins la 9 ianuarie 1991, la locuinţa sa din Bucureşti.

Opera În 1926 Editura V.I.S. din Suceava publică o lucrare

scrisă de Titus Cristureanu cu patosul tineresc specific vârstei de numai 22 de ani. Dar acest debut scriitoricesc se caracterizează și printr-o indiscutabilă maturitate de judecată

Diplomatul Titus Cristureanu

în exercițiul misiunii, la începutul anilor 1960,

la Organizația Națiunilor Unite

Cartea de debut,

din 1926, apărută la Editura V.I.S.,

la Suceava



a raporturilor de forță la nivelul continentului european la mijlocul anilor 1930. Intitulată Confederația panlatină. Apusul latinității?, lucrarea constituie o vibrantă pledoarie în favoarea intensificării cooperării între statele de cultură latină, ca mijloc de apărare împotriva „imperialismelor” germano-austriece, anglo-saxone, panslaviste, și americane, tendințe expansioniste ce se manifestau tot mai zgomotos şi tot mai evident în spațiul carpato-danubiano-pontic. Apelul la confederare panlatină este adresat „Generației de azi și de mâine, entuziasmului și hotărârii în faptă și acțiune, formei precise de ordine și disciplină, cooperare și solidaritate...” (p. 3). El poate fi astăzi considerat o utopie a vremii, dar tânărul intelectual Cristureanu a înțeles nevoia de a acționa în beneficiul interesului național: „E secolul în care vorbăria, așazisul balast de parlamentarism și ideologia deșartă sunt abolite, când numai acțiunea efectivă are o adevărată valoare reală. Să lucrăm, deci!...” (Ibidem). La aproape un secol de la apariția acestei lucrări de debut, cititorul de astăzi nu poate să nu remarce varietatea și seriozitatea argumentării, finețea și acuitatea observațiilor, pertinența discursului și arta expunerii ideilor, toate acestea contribuind la alcătuirea unui text ușor de lecturat, dar bogat în mesaje, directe și indirecte, transmise atât opiniei publice, cât și partidelor care guvernau la acea vreme țara.

La revenirea în țară după obținerea titlului de doctor în științe la Londra, Titus Cristureanu publică, în perioada 1934-1937, o serie de lucrări menite să familiarizeze publicul cititor din România cu tumultuoasa agendă a vieții internaționale, precum și cu „învățăturile” despre economiile capitaliste avansate, pe care le-a acumulat tânărul doctorand în timpul șederii sale la Londra. Astfel, în 1934 apar Caleidoscop internațional. Evenimente, probleme, aspecte (două ediții); Anglia și România. Relațiunile lor economice: 1929-1934; Uniunea Sovietică – S.S.S.R. și România. Considerațiuni economice și comerciale. Alte două lucrări sunt publicate în 1935: Hotarele statice și dinamice ale României, respectiv, Europa agrară și Europa industrială. În 1936 publică Agricultura neo-capitalistă în Anglia; Imperialisme, iar în anul 1937 tipărește Britannia. O analiză politică, socială, economică și geo-politică a Imperiului Britanic. Presa vremii abundă de aprecieri elogioase la adresa autorului acestor lucrări calificate a fi serioase, amplu documentate, senzaționale din punct de vedere al actualității informațiilor, bine gândite și astfel scrise încât să asigure o lectură instructivă și plăcută, cu sugestii practice pentru puterile guvernante.

Două din aceste lucrări merită a fi discutate separat:

(1) Anglia și România. Relațiunile lor economice: 1929-1934, volum care a fost astfel prefațat de marele economist interbelic Virgil Madgearu: „Ne aflăm într-o perioadă a istoriei noastre economice, în care vechile făgașuri nu mai duc la restaurarea prosperității economice pe care am pierdut-o dinaintea războiului mondial... Totul se află într-o adâncă și continuă prefacere .... Numai observarea sistematică și continuă a forțelor economice ce se petrec cu o iuțeală vertiginoasă, întregită cu informația de fiecare moment poate înlesni astăzi aflarea unui îndreptar pentru politica economică a unei țări ... În aceste împrejurări, studiul științific și în același timp

Domnului Ministru

V. Madgearu, omagiu și modestă expresie a stimei

ce-i port – T. Cristureanu


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 331

de măiestrită popularizare... pe care îl prezintă în paginile ce urmează d. Cristureanu, are o deosebită importanță nu numai pentru lămurirea opiniei publice, ci și pentru trezirea la o acțiune economică de Stat...” (p. 3). Desigur, marele economist se referea la flagranta deosebire ce exista între cele două țări partenere în schimbul internațional de mărfuri din punct de vedere al eficienței tranzacțiilor și al impactului acestora asupra economiei naționale.

(2) Hotarele statice și dinamice ale României, despre care Caius Bardoși, doctor în drept al Institutului de Înalte Studii Internaționale din Paris, afirma, în „Buletinul Institutului Economic Romînesc” (nr. 10-12/1935), că „Este o analiză științifică a marilor probleme românești în vastul și încâlcitul domeniu al relațiilor internaționale. O lucrare de adevărată valoare științifică”. Despre autorul lucrării, Gogu Rădulescu arăta, în „Buletinul Bibliotecii Academiei Comerciale” (nr. 1/1935), că „Dl. T. Cristureanu este un cercetător inteligent, competent și obiectiv”, astfel că „Studiul domnului T. Cristureanu se situează deasupra tuturor studiilor privind relaţiile internaţionale, de pe piaţa noastră literară”.

Dintre lucrările publicate în temeiul experienței acumulate ca vicepreședinte al

Camerei de Comerț și Industrie a României, se disting două: România. Comerţul exterior (1969, ediții în limbile engleză și franceză) și Sistemul informaţional şi calculul statistico-economic în comerţul exterior (1974, coautor). Ambele lucrări se constituie în opere de informare a opiniei publice despre particularitățile schimburilor economice internaționale ale României, precum și despre modalitățile și instrumentele de investigare științifică a fluxurilor de comerț exterior.

O concluzie se impune de la sine: valenţele militante și patriotice ale scrierilor profesorului Titus Cristureanu s-au rafinat continuu şi au căpătat şi mai multă acuitate şi forţă de penetrare de-a lungul strălucitei sale cariere diplomatice şi universitare. Cartea Istoria și evoluția frontierelor românești până în anul 1600 a fost publicată postum (2018), prin diligența Editurii ASE București și strădania doamnei profesor universitar dr. Cristiana Cristureanu – fiica eminentului profesor. Această ultimă lucrare a profesorului reprezintă o indiscutabilă mărturie a erudiției lui Titus Cristureanu și a nemărginitei sale iubiri de neam și de limbă pentru care, iată, militează și dincolo de trecerea în eternitate.

Alături de colegi

prestigioși, în 1974 semnează acest volum de sinteză a stadiului construirii sistemului

informațional și de analiză a comerțului exterior

al României

Cartea postumă, apărută

în 2018, tratează necesitatea și utilitatea frontierelor ținuturilor românești din timpurile geto-dacilor și până la

prima unire a principatelor,

sub Mihai Viteazul



Cariera didactică Bazele pregătirii superioare a viitorilor specialiști pentru comerțul exterior al

României sunt puse în 1952, prin înființarea Institutului Român de Comerț Exterior. Începând cu anul universitar 1955-1956, activitatea institutului este integrată sub formă de facultate distinctă, apoi ca secție în ISEP – Institutul de Științe Economice și Planificare, precursorul universității de astăzi – Academia de Studii Economice din București.

Încă de la începuturile învățământului superior de comerț exterior, Titus Cristureanu a acceptat, alături de Pavel Tiberiu și Alexandru Zanfir, să facă parte din corpul de experți în afaceri economice internaționale care au elaborat și pus în aplicare un plan de învățământ adecvat cerințelor momentului, dar care ținea seama și de uriașa experiență acumulată de acești profesioniști ai negocierii și derulării acordurilor și contractelor comerciale internaționale. Lor li se va adăuga curând Nicolae Sută, proaspăt absolvent al Facultății de Economie Generală, care, de asemenea, a devenit relativ repede un nume de referință în domeniul economiei comerțului internațional.

Ceea ce l-a călăuzit pe Titus Cristureanu în asumarea și practicarea unei cariere de profesor - formator de specialiști în comerț exterior fusese exprimat de el însuși în 1934, în lucrarea Anglia și România. Relațiunile lor economice: 1929-1934: „Diplomația reală și utilă, astăzi... le revine aproape în întregime acelor delegați care sunt însărcinați să țese legături economice strânse între un stat și altul... cu îndemânarea, abilitatea și perspicacitatea unor negustori care înainte de toate au simțul realității... De aici, importanța tratativelor economice, grija cu care se aleg sau ar trebui să fie aleși delegații împuterniciți să ducă tratativele și atenția care se acordă de către guvernele celor mai multe state reprezentanțelor economice externe...” (p. 17).

Grija cu care trebuiau aleși delegații împuterniciți să ducă tratativele, precum și atașații comerciali din reprezentanțele externe ale țării era, în concepția profesorului Titus Cristureanu, punctul de plecare în preocuparea de formare a acestor specialiști, în educarea lor patriotică și profesională, în formarea unei conduite etice și de înaltă moralitate, în dezvoltarea competențelor de analiză a conjucturii piețelor internaționale și de evaluare a eficienței tranzacțiilor prin predarea teoretică și învățarea practică a disciplinei de Statistica comerțului exterior.

Timp de peste două decenii (1955-1974 – cadru didactic titular, apoi profesor consultant), prin prezența elegantă, plină de farmec și umor, în același timp, însă, exigentă și consistentă din punct de vedere metodologic-științific, bine documentată și ancorată în dinamica evenimentelor, profesorul Titus Cristureanu a contribuit la formarea de specialiști în comerț exterior, astfel încât aceștia să dispună de un profil profesional complex, dinamic și competent, apt să negocieze cu partenerii externi și să-și asume responsabilități, demonstrând totodată o conduită morală.

Profesorul a publicat periodic materiale didactice de mare utilitate pentru studenți, fie ca unic autor, fie în colaborare. În acest sens, merită amintite: Supliment la cursul de Statistica Comerțului Exterior (1957); Statistica comerțului exterior. Tehnica de calcul statistic și analiză economică (1965, sub redacția prof.univ. M. Mănescu și conf.univ. T. Cristureanu); Curs de Statistica comerțului exterior. Tehnica de calcul statistic și analiză economică (1971); Statistica comerțului exterior. Tehnica de calcul statistic și de analiză economică (1974, curs și culegere de aplicații practice, în colaborare cu asist.univ. M. Korka) sau Statistica și calculul eficienței economice în comerțul exterior (1977, manual pentru școlile postliceale de comerț exterior, în colaborare cu N. Pop).

Lucrarea din 1971, Curs de Statistica comerțului exterior. Tehnica de calcul statistic și analiză economică este un adevărat model de manual universitar oferit


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 333

studenţilor. Redactat în două părți (634 pagini), acesta cuprinde – pentru prima dată în literatura românească – atât elementele definitorii de statistica schimburilor comerciale internaționale cu mărfuri, cât și aspecte ale statisticii comerțului internațional cu servicii.

În semn de recunoaștere a meritelor didactice și științifice, Titus Cristureanu este numit în 1965 profesor dr. docent și primește dreptul de a îndruma pregătirea doctoranzilor și de a coordona elaborarea de teze de doctorat în domeniul Economia comerțului exterior. Și în această calitate, profesorul s-a dovedit a fi un maestru greu de egalat, căci a știut să combine rigoarea pedagogică și exigența științifică cu căldura și înțelegerea umană. A știut să valorifice deschiderea sa față de nou și să manifeste elasticitate în abordarea subiectelor discutate cu mult tact și răbdare cu fiecare doctorand. Doar un adevărat mare intelectual adună atât de multe calități într-o unică personalitate. Am avut șansa de a fi răsfățat de soartă, deoarece m-am format ca cercetător și dascăl sub nemijlocita sa îndrumare. Pentru această extraordinară experiență îi voi rămâne veșnic recunoscător.

Prof.univ.dr. Mihai Korka desfășoară activitate didactică și de cercetare în ASE

din 1969. Este licențiat și doctor al Facultății de Comerț (în prezent, Facultatea de Business și Turism), specializarea Economia comerțului exterior. Teza sa de doctorat (1975), elaborată în cadrul ASE, sub îndrumarea profesorului Titus Cristureanu, se axează pe „Metode de analiză statistico-economică a componentelor comerțului invizibil”.

La absolvirea facultății a acceptat propunerea profesorului Titus Cristureanu de a deveni asistent universitar la Catedra de Calcul Economic și Cibernetică Economică, la o disciplină de graniță: Statistica comerțului exterior. Adept al abordării interdisciplinare a subiectelor cercetate, poliglot, profesorul emerit Mihai Korka are numeroase contribuții științifice: peste 40 de cărți și manuale universitare (ca autor unic sau în colaborare), 70 de studii și articole publicate în volum sau în reviste de specialitate din țară și din străinătate, 75 de participări la manifestări științifice în România și în alte 20 de țări, implicare în peste 50 de proiecte de cercetare relevante, călăuzire, cu succes, a peste 30 de doctoranzi pe calea consacrării științifice. Variatele competențe și aptitudini l-au calificat pentru a îndeplini, în timp, responsabilități la nivel înalt: director general al Institutului Național de Conjunctură, Marketing și Management „Virgil Madgearu” (1991-1992), prorector al ASE (1992-1996), director general și secretar de stat în Ministerul Educației Naționale (1998-1999), decan al Facultății de Relații Economice Internaționale de la ASE (2004-2008).

„Modelul său profesional este bazat pe onestitate, calitate umană remarcabilă, cultivarea valorilor definitorii ale învățământului superior, respectul convingerilor proprii și al diversității opiniilor altora”. In anul 2000 a fost distins cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer.

AE Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective


GÂNDIREA STATISTICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN ULTIMUL VEAC. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective

Marian Țaicu∗,

Universitatea din Pitești, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Țaicu M., 2019. Romanian Statistical Thinking in the Last Century. Restitutions of the Past, Present Additions and Perspectives. Amfiteatru Economic, 22(51), pp. 489-493. DOI: 10.24818/EA/2019/51/489

O introspecție a evoluției oricărui tip de gândire științifică devine cu atât mai profundă cu cât reușește să acopere o perioadă mai extinsă în timp, pornind de la o cunoscută butadă, conform căreia cu cât pătrunzi mai mult în trecut, cu atât mai bine poți întrezări mai departe ... în viitor. De altfel, chiar gândirea statistică subliniază nevoia de serii seculare de date, cunoscute și ca variabile cronologice sau istorice, ca fiind cu adevărat apte să descrie un profil comportamental, fie că este vorba de acela al unei economii în ansamblu sau al unei simple entități ori subiect economic distinctiv. Cu aceste două remarci introductive lanțul investigativ inerent trecut – prezent – viitor poate fi invocat în orice abordare extinsă sau cu intenții holistice a gândirii științifice.

La finele anului centenar, la Editura Universitară din București și sub egida Societății Române de Statistică, a fost publicat volumul Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective, prin efortul unui colectiv de autori și coordonat de prof. univ. dr. habil. Gheorghe Săvoiu, cunoscut printre iubitorii statisticii drept un cercetător pasionat și neobosit al domeniului gândirii specifice a acestei științe și a aplicațiilor sale. O prezentare succintă a acestei cărți este posibilă pornind de la recunoașterea inițială a manifestărilor concrete ale gândirii științifice în general și a celei statistice în particular, în formele sale multiple: instituțională, axată pe suport informațional, educațională (academică), editorială (publicistică), rezultată din cercetarea inter-, trans-, cros- și multidisciplinară, de breaslă sau comunitate științifică etc.

∗ Autor de contact, Țaicu Marian – [email protected]


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 335

Introducerea aparține coordonatorului lucrării, Gheorghe Săvoiu și se intitulează sugestiv De la Dimitrie Cantemir la Marea Unire din 1918 - o succintă retrospectivă a gândirii statistice. Evocarea personalității lui Dimitrie Cantemir chiar din introducere subliniază rolul său de ctitor al gândirii statistice românești. Originalitatea demersului introductiv este conferită de mutarea accentului de pe Descriptio Moldavie pe Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea, considerată în mod argumentat definitorie pentru manifestarea gândirii statistice în opera lui Dimitrie Cantemir, reîmprospătând astfel perpetuu tezaurul culturii și științei naționale, un gânditor ce se lasă permanent redescoperit și care deține un incontestabil rol de pionierat în știința și cercetarea românească.

Capitolul I - Dezvoltarea gândirii statistice instituționale românești este scris de Ilie Dumitrescu, Gheorghe Săvoiu, Cornel Lazăr și Mirela Lazăr. După cum rezultă din etimologia cuvântului, statistica a implicat de la bun început prezența statului, fiind legată de apariția și dezvoltarea acestuia, oferind permanent informații necesare pentru cunoașterea și administrarea teritoriilor și comunităților umane. În paginile capitolului, gândirea statistică instituțională apare ca un derivat practic al apariției statului fiind esențial legată de evoluția acestuia, așa cum dovedesc informațiile prezentate, în plan internațional, dominant european, și detaliat la nivelul României. În lipsa organizării statale, ar fi fost imposibilă conturarea teoriei și practicii statistice, așa cum le cunoaștem și beneficiem de ele astăzi. De altfel, expresia „statistica statală” constituie practic un pleonasm, în locul căreia statistica instituțională sau oficială au fost, evident, mai îndreptățite a fi utilizate în epocă, după cum se subliniază în cadrul acestui capitol. Autorii realizează o analiză originală a diferitelor aspecte privind evoluția statisticii oficiale din țara noastră, periodizează istoric și creativ gândirea statistică instituțională, prin prezentarea în mai multe etape distincte, respectiv: (l) perioada 1859-1918, de la înființare și până la Marea Unire, (2) perioada 1919-1947, (3) perioada 1948-1989 sau comunistă și (4) perioada după 1990 până în prezent sau post decembristă (Săvoiu, et al., 2018, pp. 30-40) De asemenea, tot în cadrul acestui capitol, sunt prezentate succint personalitățile care au marcat începuturile statisticii instituționale din România, precum Ion Ionescu de la Brad, Dionisie Pop Marțian, Leonida Colescu, Dimitrie Gusti etc.

Capitolul II - Informatica, principalul suport al gândirii statistice are drept autori pe Marius Augustin Pop, Grigorie Grama, Ioan Goreac, Vitty-Cristian Chiran. Încă de la apariția lor, mijloacele moderne de calcul au influențat de o manieră decisivă modul de prelucrare a datelor, facilitând culegerea, prelucrarea, raportarea și stocarea acestora. Astăzi ar fi de neconceput realizarea unor lucrări statistice de anvergură sau cu un grad de acoperire regional, național, european sau internațional, fără suportul oferit de mijloacele informatice. În România, primul pas spre dotarea cu mijloace de calcul a fost făcut cu ocazia recensământului din 1930, în care două treimi din suma alocată realizării acestuia a fost cheltuită pentru „mașinile și accesoriile destinate prelucrării repezi și exacte a datelor adunate”, după cum subliniază autorii (Săvoiu, et al., 2018, p. 45). După ce de-al doilea război mondial, prin dotarea cu echipamente mecanografice – de tipul tabulatoarelor sau primelor echipamente programabile s-a conturat începutul informaticii din România. Eforturile au continuat în direcția dotării statisticii românești cu mijloacele de calcul specifice fiecărei etape de evoluție a suportului informatic autohton. Astfel, procesul de informatizare s-a transformat dintr-unul posibil într-unul real și continuu datorită eforturilor depuse de statisticieni pentru a se specializa și perfecționa în domeniul IT.

Capitolul III - Anuarul, revistele statistice și demografice românești și alte publicații statistice specializate este rezultatul unei ample cercetări a gândirii statistice românești, concretizate în publicații arhivate, inestigație realizată în echipă de Gheorghe

AE Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective


Săvoiu, Ilie Dumitrescu, Ioan Gâlceavă și Marian Țaicu și prezintă de o manieră succintă începuturile și destinul principalelor publicații din domeniul vast al statisticii demografice, economice, sociale etc. Acest demers era absolut necesar întrucât gândirea statistică românească nu ar fi completă fără gândirea publicistică sau editorială care are rolul de a disemina informațiile, metodele, modele specifice statisticii. Apariția și dezvoltarea gândirii publicistice românești în domeniul statistic sunt legate de zona instituțională și academică și au contribuit decisiv la formarea unei culturi statistice a publicului larg din România.

Capitolul IV - Disciplina statistică și educația statistică în România nu putea fi redactat decât de către profesori universitari de statistică, respectiv de Alexandru Isaic – Maniu și Claudiu Herțeliu. O descriere a gândirii statistice în România ar fi de altfel imposibil de realizat fără o componentă care vizează educația și formarea statisticienilor. Astfel, apariția Institutului de Statistică, Actuariat și Calcul, în 1941, pe lângă Universitatea din București este considerată de autori ca o dovadă a atingerii maturității gândirii statistice românești. După cum arată autorii acestui capitol, educația statistică în forma sa actuală este rodul eforturilor depuse de mai multe generații: ”În mod discontinuu, pe o perioadă de opt decenii, și continuu pentru mai mult de o jumătate de veac din centenarul gândirii statistice românești, descris în această carte, trei generații de mentori au pregătit cu entuziasm și competență discipoli ai gândirii statistice științifice teoretice și aplicate, într-un proces amplu de învățământ statistic inter-, trans-, cros- și multidisciplinar, rămas fundamental și astăzi” (Săvoiu, et al., 2018, p. 85).

Capitolul V - Specificul inter-, trans-, cros- și multidisciplinar al cercetării statistice, redactat de Gheorghe Săvoiu, Simona Bara și Marian Țaicu, cuprinde o detaliere conceptuală a inter-, trans-, cros- și multidisciplinarității, urmată de abordarea relațiilor viitoare ale instituțiilor naționale de statistică cu diversele părți interesate de rezultatele acestor cercetări. În contextul actual, unidisciplinaritatea gândirii statistice clasice nu mai poate oferi soluții coerente și de perspectivă, ci reușește doar să izoleze gândirea statistică de ansamblul gândirii științifice în general, ceea ce conduce inevitabil la soluția abordărilor investigative de tip trans-, inter-, cros- și multidisciplinar.

Capitolul VI - Societatea Română de Statistică, scris de Gheorghe Săvoiu, Ioan Gâlceavă, Marin Stănică, Ilie Dumitrescu și Grigorie Grama descrie componenta dedicată profesiunii sau componenta de breaslă a gândirii statistice, formarea primei comunități a statisticienilor la noi și impactul acestui fenomen remarcabil prin rezultatele sale, chiar de la debut. În anul 1937, a fost înființată la București Societatea Română de Statistică (SRS), de către un număr de 62 de membri, între care multe dintre personalitățile marcante ale culturii naționale, precum Dimitrie Gusti în calitate de președinte al societății, Leonida Colescu vicepreședinte, secretar general Sabin Manuilă, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Anton Golopenția, Mircea Vulcănescu etc. Deși o parte din activitățile SRS au fost continuate în forme mai discrete, evoluțiile politice postbelice au influențat destinul SRS, practic desființată după 1948, și reînființată abia în anul 1997.

Capitolul VII - Statisticienii centenarului, prin autorii săi Marin Stănică, Simona Bara, Gheorghe Săvoiu, Ilie Dumitrescu, Ioan Gâlceavă și Marian Țaicu comemorează corifeii sau marile personalități, precum și împătimiții gândirii statistice românești din ultimul veac, prezentându-i succint pe câțiva dintre aceia care au fost formați în domeniul statisticii, ciberneticii, matematicii sau informaticii și care au trăit și au murit în ultima sută de ani, subliniind câteva din contribuțiile lor semnificative. Evident, un asemenea demers nu putea fi exhaustiv, dar autorii s-au străduit să includă în acest capitol cât mai multe personalități care să sublinieze diversitatea pregătirii și preocupărilor acestora.


Vol. 21 • Nr. 51 • Mai 2019 337

Concluziile acestei cărți, apărute cu subtitlul semnificativ Viitorul gândirii și educației statistice românești sunt redactate de coordonatorul cărții, Gheorghe Săvoiu. Multe dintre remarcile finale prezintă o serie de considerații privind evoluțiile așteptate în domeniul statisticii având în vedere abordările investigative de tip trans-, inter-, cros- și multidisciplinar, inovațiile în domeniul tehnologiei informației și necesitatea realizării de echipe adecvate unei creativități statistice adecvate din punctul de vedere al diversității formării profesionale.

Două aspecte majore domină retrospectiva gândirii statistice românești în ultimul veac, conform opiniilor prezentate în paginile cărții. Primul relevă un veritabil triumf al continuității profesionale, în contexte dificile de schimbare perpetuă, iar cel de-al doilea anticipează specificul tot mai clar inter-, trans-, cros- și multidisciplinar al cercetărilor statistice. Alături de originalitatea capitolelor, restituirea unor texte, date și personalități din domeniul statisticii oficiale, academice, publicistice și de breaslă sau profesionale, precum și identificarea perspectivelor de dezvoltare pe termen scurt și mediu, extind lectura acestei cărți către un public larg de la studenți sau doctoranzi, la profesori și la statisticieni practicieni ori la utilizatori de date și metadate generate de acest tip specific de gândire științifică. Bibliografie Săvoiu, G., (coord.), 2018. Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective. București: Editura Universitară. Gheorghe Săvoiu (coordonator)

Este vicepreședinte al Societății Române de Statistică, București și membru în Comitetul Științific al Revistei Române de Statistică, în paginile căreia a publicat peste 60 de articole în ultimele două decenii, rezultate din 12 ani de activitate statistică practică și peste 25 de ani de formare și educare a unei gândiri statistice a tinerei generații. Este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Științe economice și drept a Universității din Pitești și conducător de doctorate în domeniul statistică economică și cibernetică la Școala Doctorală a Universității din Craiova. Valorifică în mod creativ gândirea statistică în calitate de cercetător asociat la Institutul Național de Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, în cadrul Centrului de Economie Montană (CE-MONT) și în Comitetul Român de

Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), aparținând tot Academiei Române. Gheorghe Săvoiu a scris peste 35 de cărți și cursuri precum și peste 300 de articole, dedicate gândirii statistice, teoretice, aplicate, modelatoare, inter-, trans-, cros- și multidisciplinare, La finele anului 2018, conform Clarivate Analytics Web of Science profesorul Săvoiu deținea un indice Hirsch = 5, în Scopus = 6, în Research Gate = 8 și în Google Scholar = 14. În anul 2012, în calitate de editor și coautor Gheorghe Săvoiu a publicat „Econophysics: Background and Applications in Economics, Finance, and Sociophysics”, London: Elsevier Academic Press, carte premiată în competiția din 2013, de către Asociația Facultăților de Economie din România (AFER) iar în 2016, alături de Dinu Vasile și Dabija Dan-Cristian „A concepe, a redacta și a publica un articol științífic”, care a obținut în 2018 tot de la AFER distincția „Cea mai bună carte din domeniul economic”. În ultimii 12 ani a primit în fiecare an diploma de excelenţă pentru activitatea statistică desfăşurată la seminarul ştiinţific Octav Onicescu al Societății Române de Statistică, București.

Documents

Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice