ONIXGreat minds have purpose, others have wishes.

Washington Irving“ ”

numărul 1, iunie 2009

Revistă realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu”, Bucureşti

Octav Onicescu5 decenii de existenţă

» pag 5

Featuring: Adrian Soare

» pag 32

CultuRă • EduCaţiE • SăNătatE • SpoRt • MotivaţioNal • dEzvoltaRE pERSoNală • divERtiSMENt

• despre viaţă

ONIXRevistă realizată de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

IntrOEditorial

MOnOgrAfIeC. N. “Octav Onicescu” - 5 decenii de existenţă

IntervIuOctav Onicescu - matematicianul şi omul

AbsolvenţiLooking back, over my shoulderO clipă, înapoi la inocenţă

glObe trOtterPrater & GardalandO incursiune prin farmecul Canadei

CiviliZAţiiCăderea aztecilorOperaţia de înmulţire înainte de Pitagora

teHnOlOgIeEvolutie tehnologiei informaţiilor

vOCAbulArI love DEXPovestea cuvântului “mafia“Poveşti onomastice

IStOrIeDin istoria costumului de sport

bIOgrAfIeSalvador Dali - între geniu şi nebunie

SPOrtCursa de 24 de ore de la Le Mans

DeSenJonathan ForemanWaiting for the sun to set

POezIePrin pereteÎn capsulă

feAturIng: Adrian SoareĂsta nu e un articol despre adolescenţi frustraţi

SănătAteCum să avem grijă de părul nostruO mână de ajutor în îngrijirea mâinilor

PAgInA Cu PrIetenIMic dicţionar de limba animalelor

buCătăriA de liCeuIstoricul îngheţateiSandvişuri

PArADOxParadoxul vremurilor noastre, de Octavian Paler

CArteConfesiunile unui cap al Mafiei

fIlM17 again

MuZiCăSting, Pink FloydPatricia Kaas, Joe Dassin

SPOrtCu burtă sau fară burtăO finală, un singur cuvânt: Barca

OutrOSPeCtIveExperienţa de bobocChiar vine vacanţa ?Miroase a... vacanţă!

5

6

10

12

14

18

20

21

22

24

26

28

30

32

34

36

38

39

40

41

42

44

45

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment, realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

ONIXNumărul 1, iunie 2009

Coordonatori:prof. Corina Popescu

Cosmin Epureanu

redactori:Cosmin Epureanu

Ana Maria GhintuialăMonica Dinu

Corina MitricoaiaMarian Butucel

Cristian AlexandruCristian BotezatuGeorge Dragnea

Sorin NitaCarmen SaghinHoria PopescuMihaela Necula

Mirela MateiGeorgeta Iatan

featuring:Adrian Soare

Colaboratori:Cristina Roşca

Luiza IlioiuMădălina IlioiuBogdan ArseneIuliana Voicu

Fotografii:Udrea Dănuţ

Flickr.comPanoramio.com

Grafică şi dtP:Cosmin Epureanu

revista înfiinţată de:Cosmin Epureanu

Web:http://onix.onicescu.ro

eMail:onix@onicescu.ro

Colegiul naţional “Octav Onicescu“

str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

Foto

: Tom

Cow

e

6

ONIX | 3

6

32

26

41

Octav Onicescu - 5 decenii de existenţă

La-nceput a fost…avantul, efervescenta constructiva a anilor ’50, cand orasul se extindea tentacular, inghitind suburbie dupa suburbie. Fosta mahala Mandravela, ramasa in memoria bunicilor dupa vestitul han, situat undeva, in perimetrul actualu-lui magazin Big Berceni, intra in prefaceri economice majore, extinzandu-se datorita marilor centre industriale. Aparitia acesto-ra genereaza ...

Cursa de 24 de ore de la le Mans

Cursa de 24 de ore de la Le Mans este cea mai veche cursă de andurantă pentru maşini sport ce a avut loc în fiecare an în-cepând cu 1923 în apropierea oraşului Le Mans, Franta. Cunoscut şi sub numele de Grand Prix of Endurance, este organizat de Automobile Club de l’Ouest (ACO) şi se desfăşoară pe un circuit care conţine dru-muri publice închise a căror scop nu este numai de ...

17 again. And again, and again...

Daca nu v-as cunoaste pe voi, colegii mei din liceu, nu v-as indemna sa mergeti la filmul asta, in regia lui Buur Steers. Va suna prea…suedez ? Ei bine, e american get beget, ca si moravurile si mentalitatile americane pe care le reia, intr-un registru comic si satiric totodata acest regizor des-pre care sper sa mai auzim. Dar, in sfarsit, pentru ca va stiu si pentru ca tin la voi, vi-l recomand cu caldura ...

ăsta nu e un articol despre adolescenţi frustraţi

Nu te-ai săturat să vezi, să auzi sau să ci-teşti despre frustrările din adolescenţă? M-am săturat eu la 27 de ani să mai vad articole de genul ăsta. M-am săturat să văd că oamenii “maturi” îi iau pe tineri cu un aer superior şi arogant. Ăia mici care trebuie să înveţe. Ăia mici care n-au expe-rienţă şi freacă menta zi de zi. Ăia care nu prea ştiu cum e treaba cu viaţa. Cu toate astea, ăştia mai în vârstă au dreptate într-o singură chestiune ...

32

26

41

4 | ONIX ONIX | 5

la început a fost...

Jurnal de Liceuziar redactat de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

onix • editorial

la început a fost...

La început au fost doar nişte idei pierdute prin mintea mea. Îmi place printul. Îmi place

să lucrez în grafică, să fac din 3 cuvinte şi o linie o operă de artă, aşezându-le într-un mod perfect, plăcut ochiului.

Ideea unei reviste a apărut încă de când îmi căutam un liceu la care să mă înscriu. Mă uitam pe lista cu licee, Car-agiale, Ion Creangă, Sava, deja erau prea pretenţioase. Am ajuns la pagina cu Onicescu. Am căutat mai multe informaţii despre liceu, am găsit pe In-ternet un site, un forum, am văzut că au un ziar al liceului şi mi-am zis: „Bun, vreau să lu-crez aici.” Am pus Onicescu ca prima opţiune şi asta a fost.

În urmă cu un an, stăteam cu un coleg şi ne uitam peste o revistă din Jean Monnet. Era frumos făcută, avea articole drăguţe şi ne-am zis „Ce-ar fi dacă am face noi o revistă în liceu?” Timpul a trecut, ideea a rămas. Cu cât înaintam în timp, îmi alimentam mai mult dorinţa de a face o revistă.

În ianuarie mi-am făcut bilanţul personal pe anul 2008, am tras nişte concluzii, am văzut ce am făcut şi ce n-am făcut, şi mi-am stabilit nişte obiective. În această lungă listă de obiective se afla şi realizarea unei reviste de li-ceu. O revistă care avea drept scop educarea şi motivarea elevilor din Octav Onicescu. Datele problemei erau altele. Trebuia să iasă în luna mai şi să fie printată. Vorbisem cu con-ducerea liceului, aveam acor-dul lor, trebuia doar să o scot. A

urmat o perioadă de „ups and downs”, în care eram indecis, tipografiile erau scumpe, nu ştiam dacă să o mai lansez sau nu... În cele din urmă am auzit că dna. prof. Corina Popescu vrea să facă o revistă on-line. „Perfect, e în domeniul meu.” I-am propus planul meu, l-a acceptat, şi astfel s-a născut ONIX. Au urmat 2 luni de brain-storming, în goana după un nume potrivit, după un layout frumos şi după elevi dornici să scrie în revistă.

Nu e uşor să faci o revistă, chiar şi on-line. Diferenţa din-tre printat şi on-line este aceea că revista printată o ţi în mână, iar cea on-line o ţi cu mouseul. Se foloseşte aceeaşi tehnolo-gie.

S-a muncit mult la revistă, s-au pierdut multe ore din timpul nostru liber, s-au scris mii de cuvinte, s-au con-sumat multe mine de creion şi s-au stricat mulţi nervi. Ori-cum, totul e istorie. Important e că primul număr ONIX este on-line şi poate fi citit de ori-cine, oricând. Să dăm pagina şi să ne continuăm lectura.

Cosmin Epureanucoordonator ONIX

6 | ONIX ONIX | 7

La-nceput a fost…avantul, efervescenta constructiva a anilor ’50, cand orasul se extindea tentacular, inghitind sub-urbie dupa suburbie. Fosta mahala Mandravela, ramasa in memoria bunicilor dupa vestitul han, situat undeva, in perimetrul actualului magazin Big Berceni, intra in prefaceri economice majore, extinzandu-se datorita marilor centre industriale. Aparitia acestora genereaza firesc o extensie demografica, urmata de necesitatea sporirii numarului de asezaminte culturale si unitati de invatamant.

Astfel, in peisajul pes-trit al cartierului Ber-ceni Sud, amestec de vechi si nou, prelun-

gire a dealurilor unor celebri Vacaresti in curtile cu aroma de vita-de-vie si mere cretesti, se vor naste intr-un ritm infer-nal sute de blocuri de locuit, care dau materie umana prima pentru zecile de scoli in con-structie.

In randul scolilor din sec-

tor insa, domina inca notorie-tatea unor licee cu traditie, pa-tronate spiritual de un Sincai, un Creanga sau un Eminescu, atunci cand, in toamna lui 1957, un colectiv profesional puternic se prezenta la postu-rile nou create, o data cu infi-intarea Liceului 30 in cartierul tanar Aparatorii Patriei. Des-chiderea cursurilor se facea in prezenta unui grup directorial alcatuit dinprofesorii David

Sava, Iacob Furtuna, apoi, din 1958, si Valentin Slavescu, al-turi de un numar restrans de clase, adopostite vremelnic in localul, insuficient adecvat ne-cesitatilor unor cursuri liceale, al actualei scoli 102.

Din 1959 devine evi-denta nevoia introducerii cur-surilor serale, coordinate de profesoara Elena Elefterescu, secondata de Dumitra Duna, fapt care implica un necesar

de spatiu mai mare pentru de-rularea unui process de invata-mant de calitate. Asstfel, a fost construit un alt sediu pentru adopostirea deja foarte soli-citatului Liceu 30, de aceasta data in strada Nitu Vasile, ac-tualul local al Scolii generale 190 “Marcela Penes”. Dotata cu 24 de Sali de clasa, noua cladire a devenit un punct de reper in geografia cartierului, dominate pana atunci de trista

notorietate a Spitalului 9, con-struindu-si o rapida reputatie in ierarhia liceelor din sector.

Scoala a functionat in noul sediu cu clasele I-XII, sub conducerea profesorului Ion Coman, ca director coordina-tor, si a directorilor adjuncti Georgeta Misescu, Ion Drago-mir, Elena Elefterescu si Nico-lae Mohorea.

Dupa deceniul ’60, car-tierul se extinde in ritm alert, determinand cresterea po-pulatiei scolare si, implicit, a necesitatii absorbtiei acesteia in unitati scoare. Devine, deci, incadecvat si sediul din strada Nitu Vasile, inlocuit cu cel ac-tual, din strada Trivale nr.29.

Din 1971, liceul functioneaza in acest local, dat in folosinta la 1 ianuarie, fara finalizarea lucrarilor pentru laboratoare, completate si utilate ulterior, prin efortul sustinut al elevilor si profesorilor. In aceste condi-tii, e firesc sa se fi inregistrat o crestere evidenta a nivelului calitativ in procesul de invata-mant desfasurat in liceu, fapt ce se va remarca prin rezulta-tele din ce in ce mai bune ale elevilor, datorate in mare ma-sura colectivului puternic de profesori, mai varstnici si cu o bogata experienta pedagogi-ca, precum Constantin Cazan, Gheorghe Nistor, Pavel Gordes, sau mai tineri, dar inzestrati cu deja evidente calitati didacti-ce, ca Timofei Ciobanu, present inca de la infiintare si dedicate de-a lungul intregii cariere pro-fesorale scolii, careia i-a fost si director. Elena Horhoianu, Lei-la Torsan, Victoria Cocu, Adrian Boerescu, present si acum cu aceeasi vigoare, Marilena Var-laam, Georgeta Barsa, Gabriela Georgescu, Draguta Serban, Alexandrina Iordachescu.

Dupa 1970, prestigiul Liceului 30 este, deci, bine consolidat, sub conducerea directorilor Elena Radan, Leila Torsan si Nicolae Mihailescu, inregistrandu-se rezultate no-tabile la concursuri scolare ori alte activitati didactice si culturale, elemente care situ-eaza difinitiv unitatea noastra scolara in randul invatamantu-lui de elita din sectgor si care explica afluenta anuala con-stanta de elevi care aspira sa devina liceeni aici.

Anii ’70 sunt marcati, de asemenea, de prezenta si schimbul benefic de opinii cu elevii liceului a unor per-

sonalitati marcante din viata cultural-stiintifica, precum academicienii Nae Teodores-cu, Alexandru Dima, Tamara Dobrin ori Octav Onicescu, cel din urma – savant, matemati-cian de prestigiul european – urmand sad ea numele liceului mai tarziu.

In 1976, Liceul 30 se tr5ansforma in Liceul real-umanist nr.8, apoi, din toamna lui 1977m ca urmare a noilor exigente, impuse de puterni-ca industrializare a zonei si a crearii atelierelor-scoala (de tricotaje, lacatuserie si elec-trotehnica), scoala se schimba radical, capatand profil indus-trial si, implicit, titulatura Lice-ul industrial nr.27, proces care cuprinsese si alte mari licee ale sectorului si capitalei. De asemenea, dupa o scurta pe-rioada de scadere a numarului de clase la inceputul anilor ’70, acum se remarca un pu-ternic reviriment in privinta numarului de elevi, dar si a dotarii cu materiale si mobi-lier scolar, datorate preluarii sub patronajul IMUC a liceului. Sub coordonarea unei echipe directoriale, formate din ing.Ion Stan si prof.dr.Apostol Nas-ta, cei care au preluat stafeta manageriala de la profesorii Ion Stoica si Otilia Negru, au luat fiinta cabinete scolare (de limba si literatura romana, isstorie, limbi staine), dar si la-boratoare (de desen tehnic si electrotehnica).

Unor asemenea activitati li se adauga continua sporire a calitatii actului didactic, ce determina definitva asezare a liceului in elita valorica a sco-lilor sectorului, fapt ce atrage multiple vizite si schimbuuri de experienta si marcheaza

interesul elevilor pentru scoa-la noastra. Continua seria de intalniri cu personalitati cultu-rale – Alexandru Piru, Paul Cor-nea, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, scriitori ca Al.Mitru, Vi-oleta Zamfirescu ori Mircea Di-nescu, precum si cu prof.Maria Pavnotescu, autoare de manu-ale scolare. Semnul cel mai clar al calitatii demersului didactic desfasurat in scoala este insa reusita in proportie insemna-ta a elevilor nostrii in institu-tii de invatamant superior si, mai cu seama, reintoarecrea unor dintre absolventi in liceul care i-a format, in ipostaza de profesori (prof.Mariana Lupu,

prof.Corina Popescu), alaturi de fostii lor mentori, preluand stafeta nobila a deucarii altor generatii, chiar din mainile ce-lor care i-au modelat.

In toamna anului 1992, Liceul industrial nr.27 a primit numele de Grup scolar “Octav Onicescu”, titulatura ce inglo-ba multitudinea de prifiluri, dar stabilea si un patron spi-ritual, in persoana remarcabi-lului matematician Octav Oni-cescu, cel care i-a aprecieat, in vizitele anterioare, calitatile corpului didactic dar si dispo-nibilitatile spre cultura si dia-log deschis cu elevii.

In anii ’80, liceul a bene-ficiat de o buna coordonare din partea directiei, asigurate de profesorii Valentina Rosiianu si Constantin Popescu, urmati, dupa 1990, de Elena Ionescu si Elena Radu, apoi de Gheor-ghe Ivan, Dumitru Pena si Ti-

Intrarea din faţăOctav Onicescu5 decenii de existenţă

foto

: Dăn

uţ U

drea

onicescu • monografie

8 | ONIX ONIX | 9

mofei Ciobanu. Echipa rodnica a transformat scoala intr-un asezamant curat si disciplinat, optiune permanenta si prefe-rinta declarata a elevilor si pa-rintilor si concurrent de temut al celorlalte licee din sector.

In prezent, liceul si-a castigat statutul de Colegiu National, prezentand o bogata oferta scolara de clase cu pro-filuri diverse: informatica, limbi straine, discipline umaniste si socio-umaniste, vocational atletism. Cabinetele scolare nou formate sau cu istorie contemporana cu scoala – chi-mie, fizica, limbi straine, limba si literatura romana, informa-tica, educatie antreprenoria-la, biologie, religie – asigura patrunderea in atmosfera de lucru specifica fiecarui obiect de stuidu si imbunatatesc cali-tatea formarii in domeniul ales de elevi.

Sala de sport nou con-struita se alatura si ea proce-sului de innoire general, la care se adauga terenul de basche si pista de atletism. De aseme-nea, cabinetul psihopedagogic al scolii s-a dovedit un sprijin

real pentru activitatea de con-siliere a profesorilor diriginti.

Climatul de efervescen-ta stiintifica si didactica a fost intretinut si de ultmul colectiv managerial, format din prof.Gh.Ivan, director, prof.Livia Pavelescu, director adjunct si prof.Cristina Iliescu, consi-lier educativ, coordonatori ai multor programe nationale si interntionale desfasurate in scoala.

La moment de bilant, pentru generatiile de ieri si de azi, Colegiul National “Octav Onicescu” se dovedeste o in-stitutie in care elevilor le place sa vina sau sa revina nostalgic, constituind un punct placut de reper pe harta valorica a sec-torului dar si a sufletelor ab-solventilor de ieri si de azi.

Colegiul Naţional “octav onicescu“str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

www.onicescu.roadmin@onicescu.ro

ultima medie de intrare 2008:Matematică - Informatică: 8,13

Socio - uman: 8,31Filologie: 8,21

Sala de sport

Strada trivale, nr 29

onicescu • monografie

10 | ONIX ONIX | 11

Î

onicescu • interviu

În 1982, tanarul pe atunci Alexandru Mironov capata privilegiul unui interviu acasa la academicianul Octav Onicescu, glorie a stiintei romanesti si mondiale care urma sa devina patron spiritual al colegiului nostru in anii 90. Arc peste timp, vom continua, cu acordul tacit al stelei in care s-a retras apoi marele om, acest interviu in imaginar si in sensibil, revitalizandu-l pentru cateva clipe numai pe cel care, de undeva, din infinit, va raspunde inocentelor noastre de adoles-centi, cateva generatii dupa ce institutia a fost luata sub obladuirea sa spirituala.

Caricatură octav onicescu

interviu de graniţăîntre realitate şi imaginar

Octav Onicescu - matematicianul şi omul

Vara, un nuc urias, o stradela retrasa, coborata parca din Bucurestii inceputu-

lui de veac, o casuta modesta, incaperi umbrite si racoroase. Subtire, cu ochii vii, distins, cu trasaturi de ascet, interlo-cutorul meu pare coborat din portretele care orneaza peretii Universitatii.

Alexandru Mironov: Stimate domnule academician Octav Onicescu, e o onoare sa va fiu alaturi azi, in aceasta atmo-sfera familiara si ireala parca. Sunteti unul dintre fondatorii si stalpii invatamantului mate-matic romanesc. Zeci de gene-ratii de specialisti au pasit in viata si in stiinta romaneasca instruiti dupa manualele dum-neavoastra universitare, supli-ment al fascinantelor cursuri si seminarii ale profesorului Oni-cescu. Un portret facut domni-ei voastre inseamna, de fapt, o tentative de construire pentru posteritate, a prototipului de savant creator de scoala, lup-tator pentru construirea si im-plinirea catre perfectiune a sti-intelor. Iertati-mi introducerea prea lunga, am sa va rog san e vorbiti despre viata dumnea-vostra, adica despre matema-tica romaneasca.

Octav Onicescu: Consemnea-za atunci ca ma aflu inca in activitate, predand si in invata-mantul tehnic. Matematica s-a apropiat, de altfel, dintotdea-una de problemele tehnicii, inca de pe vremea caldeenilor si a Egiptului faraonic, cand s-a pornit de la masuratori agrico-le, pentru a se ajunge in epoca noastra, la teoria masurii, care merge alaturi de fizica cea mai profunda, cea a atomului. Am preocupari imprastiate, am fa-cut matematica, dar am si stu-dii in filosofie. M-am impartit intre amandoua. Matematica am cautat sa o introduce si sa o impun peste tot. Inca din primii ani ai tineretii am parti-cipat, foarte serios, la activita-tile Institutului de Statistica, la Asigurarile sociale si Casa ge-nerala de pensii, am fost mem-bru in fel de fel de consilii si organisme economice – ince-puse sa fie clar pentru toata lumea ca matematica ajuta, ca matematicianul trebuie sa aiba un statut special in societate, ca factor capabil sa aprecieze, mai bine ca oricine, parametrii economici si sociali necesari axiomatizarii vietii…

Activitatea mea era fo-lositoare. Cu ocazia recensa-mantului populatiei din 1930, efectuat sub conducerea so-ciologului Dimitrie Gusti, noi

am infiintat o scoala de sta-tistica, actuariat si calcul, un centru serios, cu masini de calcul (!) – ale timpului, bine-inteles – s-a si transformat mai tarziu in Institutul de specia-lizare al Universitatii si acolo au profesat matematicieni de seama: I. Argesanu, S. Saniele-vici, Al.Pantazi, Sabin Manoila. Scoala a functionat, cu profit pentru toata lumea, pana prin 1946…

Eu mi-am vazut tot tim-pul de activitatea mea de ma-tematician, dar cu economia m-am reintalnit cu 15 – 16 ani in urma, intr-un seminar care s-a bucurat de gazduirea Di-rectiei Centrale de Statistica.

Alexandru Mironov: In-draznesc sa va rog, poentru cititorii nostril, cateva date bi-ografice…

Octav Onicescu: M-am nascut la Botosani, in 1892, acolo am terminat si liceul (Liceul Laurian), am trecut in Bucuresti, ca student la mate-matica, dar si filosofie, in doi ani am terminat amandoua facultatile, prima in 1911, a doua in 1912, apoi am trecut in armata, ca elev la Scoala de artilerie si geniu, dupa care mi-am inceput cariera de profesor la unul dintre liceele moderne

ale vremii, cel de la Manastirea Dealu, de langa Targoviste. Am facut razboiul mondial, pori-mul, bineinteles, ca specialist in aeronautica, ma ocupam de baloanele cdaptive care con-stituiau puncte de observa-tie, aveam sediul la Tecuci, pe frontul de la Marasesti. Dupa razboi, in 1919, am plecat la Roma, ca doctorand la celebrii Levi-Civitta, Castelnuovo si Voltera, apoi la Young, Picard, Hadamard si Birchoff.

Alexandru Mironov: Cand v-ati intors in tara ?

Octav Onicescu: In 1922. Dupa ce am refuzat o bursa Rockefeller in America. Mi se oferise insa un post de confe-

rentiar in Romania si n-am ezi-tat. In America n-am mai ajuns decat tarziu. La Bucuresti am inceput sa poredau Mecanica teoretica la Facultatea de sti-inte, dar m-am ocupat, de-a lungul anilor, si de ecuatii di-ferentiale, geometrii, structuri matematice, am predate si cur-suri de algebra – pot sa spun ca am introdus algebra moderna in facultatile romanesti – fizi-ca, teoria probabilitatii, functii de variabila reala si complexa. Am tinut mereu legatura cu mentorii mei si din 1967 detin functia de rector de onoare la un mare centru international de stiinte mecanice de la Uni-versitatea din Udine, Italia.

Alexandru Mironov: Pe perete vad o fotografie a lui George Enescu, inramata cu dedicatie. L-ati cunoscut ?

Octav Onicescu: Sigur, am fost chiar prieteni. In 89 de ani cunosti multa lume. Am fost apropiat de Nicolae Iorga,

Simionescu, presedintele Aca-demiei, Perpessicius, binein-teles de poetul matematician Ion Barbu, colegul meu, de pictorii Teodorescu-Sion, Da-rascu, Tonitza, ma salutam cu Tudor Arghezi… Dar asta parca e din alt timp…”

…Sa ne inchipuim acum,

pentru cititori, ca interlocuto-rul nostru, personajul din is-toria vie a stiintei, se afla inca la masa de lucru din curtea cu nuc urias sau intr-unul dintre cabinetele, mirosind a carti si praf de creta, din incinta Uni-versitatii bucurestene. Ori, mai bine, ca e in vizita in colegiul nostru, imortalizat pe frontis-piciul pe care-l privim cu man-drie in fiecare zi, cand intram in scoala. Voi, urmasii sai de astazi in ale spiritului, cei in care matematicianul isi punea atatea sperante, ce intrebari esentiale, care va exprima cu-riozitatea de adolescenti cu ochi deschisi catre minuile sti-intei i-ati adresa marelui om,

daca exercitiul nostru de ima-ginatie ar avea, pentru o clipa, sorti de implinire reala. Scrieti-ne pentru a face posibil acest arc peste timp…

onix@onicescu.ro

Colegiul Naţional “octav onicescu” etajul 1

Colegiul Naţional

“octav onicescu”- online -

www.onicescu.ro

12 | ONIX ONIX | 13

Eonicescu • absolvenţi onicescu • absolvenţi

Din clepsidra nemi-loasa a vremii s-au scurs, iata, sapte ani ! Pe nesimtite,

am crescut, am evoluat, ne-am implinit in meseriile alese, dar in fiecare iunie, ne intoarcem nostalgic si repetat la locul de-savarsirii noastre ca intelectu-ali si ca oameni – scoala.

Cei patru ani de liceu s-au consumat cu o viteza in-nebunitoare, frumos, egal dar folositor, pentru ca am invatat sa deosebesc bogatia mate-riala din mult (prea) invocatul time is money si bogatia inte-rioara, acumulata la o banca ce nu da niciodata faliment (cum

ar spune colegii mei care au ales ASE-ul) – cultura noastra generala.

Daca cineva m-ar pune sa asez intr-o anumita ordine lucrurile care mi-au placut cel mai mult in anii de liceu si apoi m-ar intreba care este aceas-ta orine, cred ca as raspunde imediat: cea alfabetica. Pentru ca totul m-a fascinate, de la a-mi descoperi colegii, la a-mi cunoaste profesorii, de la a ma putea regasi ca fiinta ganditoa-re la a-mi alege meseria.

Cand am intrat prima data in liceu, am fost putin confuza, o umbra discreta lunecand pe culoarele unei cladiri mari, dar

looking back, over my shoulder

Cristina Sprinţu- jurnalist

calde. In patru ani am capatat insa siguranta, experienta de carte si de viata, maturitate. Am legat prietenii si am intrat intr-o mare familie, cu multi copii si multi parinti spirituali, de la care am invatat ca a fi este deseori egal cu a sti.

Cand cercul s-a inchis, am parasit cu inima stransa lacasul formarii mele ca om, luand cu mine amintiri despre profesori severi, care puneau note rele ca raspuns la nepa-sarea noastra, despre profe-sori indulgenti, la care era usor sa copiezi si despre profesorii daruiti, pe care ii revedem cu drag de fiecare data.

Mi-am promis ca nu voi rupe niciodata legatura cu co-legii si cu dascalii nostri si mi-am tinut promisiunea, retraind anual vremea adolescentei noastre ca varsta a etern con-servatei inocente si iata-ma si in acest an, alturi de scoala mea de suflet, pentru inca o evocare ce ma umple de nos-talgie.

Pentru noua revista a scolii, fie si in format on line, viata lunga si plina de sccese, cat mai multi vizitatori si cola-boratori din partea unei absol-vente a generatiei 2002 !

O clipă, înapoi la inocenţă...

“propria noastra copila-rie e varsta de aur trai-ta candva. olimpul din care am coborat si unde

am crezut in toate povestile”, spunea octavian paler in “Mi-tologii subiective”. in aceasta varsta ma intorc acum, chiar daca am coborat muntele, chiar daca poate “am pierdut inocenta si puterea de a privi un cipac ca pe o poveste”, cum se intreba nostalgic acelasi ganditor.

O sa incerc s-o ia de la ca-pat, asezand o vreme clepsidra de-a curmezisul…Se facea ca trecusem deja de primul meu examen serios (pe vremea ace-ea se dadea “capacitatea”) si intram cu emotie evidenta dar pe care ne feream s-o imparta-

sim din orgoliu adolescentin, intr-o lume noua, ostila parca la inceput – viata de liceu.

Recunosc, m-a atras re-numele acestei scoli si…calcu-latorul, faptul ca puteam sa fiu indrumata intr-un loc primitor si promitator in aventura asta virtuala a mea. Asa a si fost la inceput, dar mai apoi, surprin-zator pentru mine, cea din cla-sa a noua, am ales alta cale, una de suflet, cedand fascinatiei unor ore de literatura pe care le-am stocat in memoria afec-tiva si pe care le mai “activez” uneori si acum, dupa cinci ani, cand am ajuns deja profesor de limba romana. Dezbaterile, confruntarile acerbe cu sabii-le ideilor, celebrele “studii de caz”, intrate pentru prima data

atunci in uzul scolar, proble-matizarea ori controveresele iscate din cartile citite, toate astea mi-au deschis un univers nou, sub bagheta fermecata de adevarata magiciana a cu-vintelor a profesoarei mele.

Am ales, asadar, cu sufle-tul, asa cum sfatuiesc acum pe oricine, o meserie legata vital de scoala si de cel mai minunat material de modelare, omul in formare, omul “mic”.

Imi amintesc insa intot-deauna cu drag cateva repere pe harta, redusa la scara, a lo-cului inceputurilor mele – era o salcie batrana, in frunzele careia cautam uneori “inspi-ratia” la teze, incercand sa-mi adun ideile, era o sala la etajul al doilea, prima de la cabinetul

de informatica, unde am intrat zilnic, cu drag, timp de patru ani, era o planta ornamentala, de care ma atasasem si pe care o salutam in gand in fiecare di-mineata, era o pisica in curtea scolii, care ma saluta ea in gand si in somn in zori, la intrarea in scoala, era o sala de sport prin care mai picura uneori cand ploua afara (sper ca voi, cei de acum sa nu fi “beneficiat” de acela si dus nedorit) … Si mai erau si niste oameni, care veneau mereu si se asezau cu-minti la catedra, punandu-si cunostintele si uneori sufletul ca material didactic, increzatori in vocatia lor de modele si in-drumatori de fiintele in deve-nire care eram pe atunci. Cu ei am ramas in minte si unii din-tre acestia stiu si acum ca locul meu intr-o banca de la fereas-tra o sa ramana intotdeauna al meu, lipit de numele si figura mea adolescentina, chiar daca generatii si generatii de dupa a mea vor adauga si ei etichete afective pe banca asta, atat de banala dar casa a atator neli-nisti ale mele.

Auzeam ca se croiesc planuri pentru o revista atunci, am asistat la nasterea si cres-terea ei o vreme, ma bucur sa aflu ca pasiunea n-a apus in domeniul jurnalismului scolar, ca se mai gasesc oameni ca ai nostri, cu pasiune pentru scris si paginat. Nu e de mirare, daca socotesc ca vechii indrumatori au ramas. Asadar, voua, celor de acum, din partea celor de atunci, daruire si incredere, ca sa va puteti intoarce la origini-le voastre spirituale cu man-drie, asa cum intuia poetul: “Ma-ntorc de-acum ca albina la stup / cu harul sub aripi / cu amurgul in trup…”

Ruxandra avadanutei - absolventă, acum profesor -« »

«

«

Explozie de culori, de zambete, de flori si chipuri…Recu-noasteti cu totii definitia simbolica a inceputului de an scolar. In schimb, bilantirile, nostalgiile ori promisiunile de mai bine, pa-radele in robe si lacrimile de emotie definesc repetabil, in fiecare miez de iunie, sfarsitul de an scolar si alta serie de absolventi.

Tot acum, refveniti cu totul sau doar cu gandul pe urmele formarii lor spirituale, generatii trecute de absolventi isi vizitea-za scoala si si dascalii, intr-o alta parada, a destinelor implinite deja.

E momentul in care te incearca sentimente contrarii, ca om si ca dascal – senzatia timpului care curge nemilos spre eterni-tate, punandu-ti pe frunte inca o cuta, dar si mandria ca acesti oameni isi datoresc o parte din desavarsire si celor care i-au mo-

delat prin stiinta de carte transmisa si prin daruirea unei parti din sufletul lor.

Tot astfel, acum, la ceas inaugural pentru un proiect am-bitios, iesit din iubire pentru aceasta scoala si din consideratie pentru oamenii ei, ni se alatura, depanand cu vorbe mestesugite, cum au invata de aici, amintiri de pe bancile si acum neschimbate ale scolii, doua dintre cele care ne-au trecut prin mainile forma-toare, de dascali, slefuindu-se in chip minunat. Ca unul dintre parintii de spirit, le salut si le multunesc pentru placuta reintalni-re de suflet, mereu surprinzatoare, dar minunata mereu.

prof Corina Popescu

14 | ONIX ONIX | 15

Parcul prater este cel mai vechi parc din Europa. Nu se ştie data exactă insă se

crede că el datează de prin anii 1160. Se intinde pe o su-prafaţă de 6 km² in nord-estul vienei, de-a lungul falezei du-nării.

La Prater, putem ajunge folosind U-bahn-ul (metroul vienez), S-bahn-ul (tramvai, Strase-linien (autobuzul) şi cu

linia de tren urban (Schnell-bahn).

Parcul a ajuns faimos da-torită Rotii Vieneze, Riesenrad. Roata este un simbol al Vienei

si este cea mai mare si cea mai veche roată de pe intreg conti-netul european. Are peste 25 de cabine si a fost contruită de către Daniel Prater in 1895.

Parcul are o multime de atractii, multe dintre ele fiind

noi, doar roata si carouselul cu cai vii sunt cele originale, calul fiind simbolul Vienei. Aici, in-trarea este liberă insă fiecare cursă in atractii se plăteste. La Riesenrad există o ofertă de 21 € pentru familie (doi adulti si doi sau un copil). Din roată se poate observa parcul dar si Viena de deasupra orasului, un peisaj splendid. Parcul este bazat mai multe pe atractii pentru cei mici, doar patru fi-ind pentru adulti.

In parc mancarea este scumpă la magazine dar ime-diat langă iesirea din parc este o gară unde sunt magazine la care mancarea este, as putea spune, exagerat de ieftina, buna si consistenta. Cu 30 €, trei persoane pot manca frip-tura de pui, vita sau porc, sa-lata, bautura racoritoare si de-sert.

Magazinele cu suveniruri atat din parc cat si din interio-rul parcului au produse ieftine.

PRAtER

foto

: Nti

nos

Lago

s

17 € costa o roata in miniatu-ra.

Dintre toate, cel mai in-teresant loc mi s-a parut sala de asteptare de la Riesenrad unde sunt expuse multe vitri-ne in care sunt reprezentate in miniature diverse actiuni, de la construirea unei cladiri, la un coltisor din parc. Toate figuri-nele sunt miscate de motorase electrice si sunt extrem de in-teresante.

foto

: M&

KGardaland&G

ardaland este poate unul din cele mai superbe parcuri de distractii din italia.

Este situat in nordul italiei in regiunea Ravenna.

Include roller-coastere, montagne-rousse insa si diver-se atractii pentru cei mici. In-trarea costa 35 € pentru adulti si 14 € pentru copii iar intrarea

in toate atractiile este gratuita. Dezavantajul major este acela ca poti sta la rand chiar si cate o ora jumate pentru a te da macar o data intr-un carusel dar pentru un ticket de 12 € beneficiezi de statutul de VIP, adica nu mai trebuie sa stai la rand. Nu va ganditi ca este asa

de simplu. La 10 folosiri expi-ra.

Pentru cei mari exista roller-coastere mari si pericu-loase iar pentru cei mici sunt

barcute, trenulete si isi pot face cate poze doresc la anu-mite panouri reprezentand diverse figure. Toate atractiile sunt reprezentate intr-o harta a parcului pe care o primesti

la intrarea in parcarea parcu-lui si sunt pe culori in functie de intensitatea lor dupa cum urmeaza : rosu pentru pericu-los, aici se pot da doar adultii,

portocaliu pentru mediu unde se pot da atat adulti cat si copii si verde pentru atractiile des-tinate copiilor. Majoritatea fac si poza pasagerilor in timpul cursei iar pentru 5 € poti lua

acasa o poza.Masa se poate servi la

unul din multele magazine si buticuri. Cu 6 € poti cum-para un hamburger, o portie de cartofi prajiti si o sticla de apa minerala sau suc. Portiile sunt uriase. Hamburgerul este mare, portia de cartofi prajiti se serveste pe un platou de asemenea mare iar bautura ra-

coritoare este la un litru.Dupa o zi de plimbat

prin parc, te poti racori la una din pulverizatoarele de apa, o idee foarte ingenioasa si ex-trem de bine facuta de cei care s-au gandit la asa ceva.

de Cristian BotEzatu

cultură • globtrotter

16 | ONIX ONIX | 17

O incursiune prin farmecul

Canadei

M-am intors cu bine! Sunt ex-treme de mul-tumita. Mai mult

ca oricand, astazi se impune educarea elevilor pentu a de-veni cu adevarat europeni, familiarizati cu diferite culture ale lumii si cu diferite limbi de circulatie, capabili sa faca fata unei societati moderne in care vor trai.

Eu am avut sansa si in-drazneala de a calatori peste ocean, in America de Nord, mai precis, in Canada, a doua tara ca marime din lume.

Canada este o tar ape care o descoperi doar la fata locului, nu pe internet. Este o natiune bilingva (engleza si franceza sunt deopotriva limbi oficiale), fapt ce m-a ajutat foarte mult sa ma integrez in grupul tinerilor si sa fiu asimi-lata cu cordialitate, depasind

astfel bariera limbajului (acum am probat, cu adevarat, utilita-tea orelor de limbi straine).

Am locuit la o familie din orasul Montreal, o gazda prietenoasa si primitoare. Tot programul urmat pe parcursul celor treizeci de zile a inclus activitati sociale, culturale, sportive si excursii, multe ex-cursii.

Am intrat in atmosfera cosmopolita din Toronto si in farmecul authentic patriarchal din Ottawa, am respirat ae-rul francez al Quebec-ului si

am vizitat miracolul natural al continentului – renumita cas-cada Niagara.

Petrecandu-mi majorita-tea timpului in Montreal, su-pranumit si orasul insula, am legat prietenii cu adolescenti de diferite etnii. Alaturi de acestia strabateam neconenit strazile orasului, alergam ca nebunii ope cheiurile fluviu-lui Sfantul Laurentiu. In zilele ploioase ne refugiam in orasul subteran, care reuneste o re-tea de artere, mall-uri, resta-urante si fantani, construite

special pentru a evita vremea rea. Acolo, fiecare cartier isi are specificul sau: Platoul Mont-Royal, considerat cartierul ar-tistilor, de asemenea, cartierul latin, cu cladirile si mansardele sale pestrite, orasul chinezesc,

cu pagoda si buticuri exotice, mica Italie, cu pietele si cafe-nelele sale tot timpul pline de oameni.

Am fost placut impresio-nata si mandra pentru ca sunt romanca atuncicand am vizitat locul in care Nadia Comaneci a luat primul 10 din istoria gim-nasticii, pentru ca, printre cele douasprezece steaguri flutura-te in bataia vantului, unul era al Romaniei, iar numele tarii noastre ramane vesnic scris pe placutele din piatra.

Desi mi-e greu sa aleg unul dintre punctele de atrac-tie ale tarii, la intrebarea ce mi-a placut cel mai mult, as ra-spunde – Cascada Niagara ! De ce ? Pentru ca, in primul rand, panta abrupta ii confera raului un mare potential turistic, iar din cauza caderii puternice de apa, se formeaza o ceata care, impreuna cu lumina soarelui, da nastere unui mare numar de curcubee. De asemenea, noaptea, cascada este lumi-nata cu reflectoare puternice, multicolore, care ofera turisti-lor un spectacol unic de culoa-re si lumina.

Mi-a mai placut si CN Tower, cea mai inalta structura din lume. Desi am stat cateva ore bune pentru a ajunge la aproape 181 de etaje inaltime, a meritat din plin. Odata ajun-sa acolo sus, m-am simtit ca pe un acoperis al lumii si ma as-teptam sa-mi vina tot felul de cugetari filosofice si ganduri…adanci. Ca doar de, ma aflam

intr-un moment solemn de poace si armonie, eu si un fur-nicar de oameni. Totusi, n-am emis nicio… maxima. Simteam o liniste de o banalitate crunta si aveam un sentiment mic-burghez de bine. Si m-am gan-dit ca, pana la urma, este foar-te bine sa crezi, chiar si pentru cateva clipe, ca esti deasupra tuturor.

In sfarsit, este prea pu-tin un articol sa cuprinda, sa evalueze sis a aprecieze in mod deosebit toate frumuse-tile intalnite. Cred ca trebuie sa fac un loby permanent in ONIX pentru a face cunoscu-ta cititorilor nostril intreaga atmosfera americana, dar care totusi pastreaza un discret aer european.

CN Tower - Toronto

de ana Maria Ghintuială

Ana Maria Ghintuială

Căderea aztecilor

Un mister de înda-tă ce le vezi: ora-şe temple care se ridică deasupra

pădurilor tropicale america-ne şi a câmpiilor din Mexic şi america Centrală te duc cu gândul departe, dar de fapt acestea sunt monumente ale unor civilizaţii pre-europene înfloritoare, amplasate în me-dii dure, aparent nelocuibile… oraşe mari părăsite şi lăsate în voia sorţii, a timpului şi a vân-tului care încet dar sigur le-a măcinat perdaful, se zăresc din depărtare, care învăluie pe oricine în lumea misterioa-să şi uimitoare a acelora care cândva erau aztecii.

Veniţi din sudul Mexicu-lui, unde trăiau strămoşii lor toltecii, aztecii, popor cuceri-tor, se stabilesc în secolul al XIV-lea pe valea fluviului Me-xico. Aici îşi construiesc capi-tala, Teotihuacan. Oraşul Teoti-huacan era venerat in America antică ca fiind locul de naştere al zeilor, locul sacru în care lu-mea a început printr-un sacri-ficiu. Se bănuia că în colosala structură masivă a Piramidei Soarelui zeii au creat lumea de azi. Potrivit unei vechi legen-de, un zeu s-a sacrificat aici şi a renăscut drept al cincilea soare, care a dăruit viaţă şi lu-mină lumii actuale. Tot în acest stăvechi oraş s-a născut un

alt tip de război al cărui unic scop era luarea de prizonieri, pentru sacrificii umane; ce e şi mai surprinzător e că locuitorii acestui oraş porneau la război în funcţie de deplasarea plane-tei Venus, care era luceafărul de dimineaţă şi asociat cu zeul Quetzalcoatl, cunoscut drept „şarpele cu pene”. Aztecii ana-lizau foarte intens activitatea planetei Venus şi considerau orice deplasare a acesteia ca fiind semnul iniţierii unui răz-boi în numele luceafărului de dimineaţă. Scopul ciudatelor războaie era acela numai de a captura numeroşi prizonieri pentru a-i da drept jertfă. Dar nu era doar o sete neîdestu-lată de sânge, ci aceşti indieni chiar credeau că sacrificarea războinicilor era absolut nece-sară pentru însăşi existenţa lumii lor; vărsarea de sânge era o cerinţă a zeilor din ce-ruri, iar fără o ceremonie de acest gen, lumea s-ar fi sfârşit.

Te o t i h u a -can a prospe-rat datorită războaielor închinate lui Venus ajun-gănd să domine Mexicul şi Ame-rica Centrală, iar din toate colţurile imperiului tributurile curgeau necontenit.

Au fost atraşi, o dată cu descoperirea Americii de către Columb în 1492, exploratori, aventurieri si conchistadori de terenurile Lumii Noi încă ne-descoperite de avarii europeni. Printre cei dornici de călătorii pe noul continent s-a numărat şi Hernan Cortes, liderul arma-tei spaniole ce a cucerit Impe-riul Aztec. În timpul cuceririi, acesta a distrus rând pe rând templele şi obiectele de artă indiene şi a întreprins campa-nii nemiloase de creştinare a indienilor. Când a debarcat, în 1519, Cortez era însoţit doar

de 600 de soldaţi şi armata lui era insuficientă pentru cu-cerirea unui aşa vast imperiu, dar cu ajutorul sclavilor şi al amantei, prinţesa indiană Ma-linche, spaniolul a găsit indi-eni aliaţi cauzei sale împotriva dispreţuitorilor conducători azteci. După ce a trimis o navă înapoi în Spania, Cortes a dat foc flotei sale şi astfel nu mai era nicio cale de întoarcere, iar soldaţii au pornit spre munţi. Căutând comorile aztece, Cortes şi aliaţii săi indieni au ajuns în oraşul Cholula, unde era cea mai mare piramidă din Mexic. Malinche l-a convins pe amantul său că locuitorii din Cholula complotau împotriva spaniolilor şi ca

răs- p u n s bărbatul a masacrat 3000 de cetăţeni inocenţi ai oraşului care nici nu bănuiau ce avea să li se întâmple. Tot atunci, spa-niolii au jurat să înlocuiască toate templele indiene cu bi-serici, astăzi, singura piramidă care se regăseşte în acest loc este o replică ce se află pe te-renul de joacă al copiilor. După Cholula, setea spaniolilor pen-tru faimosul aur din capitala aztecă a atins apogeul, iar următorul oraş vizat de către

cuceritori era legendarul Teoti-huacan. Ajungând aici, soldaţii au fost atât de impresionaţi de cele văzute, încât li se părea totul un peisaj mirific.

Un conducător aztec, Montezuma al II-lea, convins de fatalismul religiei sale şi de predicţile preoţilor cum că zeul Quetzalcoatl se va întoarce, i-a oferit lui Cortes tronul Mexi-cului. Curând, spaniolii si-au arătat adevăratele intenţii ma-teriale, astfel încât Montezuma şi oamenii lui au început să se îngrijoreze în privinţa „trimisu-lui”. La plecarea spre Spania, Cortes a aprobat băştinaşilor

interpretarea unui dans ri-tualic care l-a deranjat pe

conducător, iar uciderea dansatorilor comandată de către acesta a dus la o revoltă generală. În

timpul asediului Montezuma a fost ucis, iar Cortes şi ai lui

au scăpat din oraş. Dar armata

aztecă vroia să termine ce tocmai

a început; astfel, cele două armate

s-au întâlnit în orăşelul Octumba, unde conducă-

torii au fost ucişi într-un atac spaniol. După cucerirea stea-gului învinşilor, aztecii cuprinşi de confuzie s-au retras.

A existat un împărat az-tec, ultimul chiar, Cuauhtemoc, despre care s-a spus că ar fi fost un protector al oamenilor săi. Acesta nu-şi făcea iluzii deşarte în legătură cu presu-pusa divinitate a Teotihuaca-nului, ba din contră se aştepta la un atac din partea acestuia. Atacul a venit în 1521, când actualul împărat a cedat unui asediu cumplit de nouăzeci de zile, demn de Purgatoriu. După

înfrângere Cuauhtemoc îl ruga pe Cortes să-i curme suferinţa, dar din respect pentru curajul împăratului, a refuzat oferta. Înfrângerea aztecă era inevi-tabilă: oraşul fusese mistuit

de varicelă, iar bravii soldaţi ai apărării au căzut răpuşi de boală. Spaniolii, imediat după victorie, au distrus templele aztece şi le-au înlocuit cu ca-tedrala ce se odihneşte peste

Mască, Tlaloc, Muzeul Naţional de Antropologie - Teotihuacán

ruinele fostului imperiu glori-os odată. Multe opere de artă şi cărţi aztece au fost arse sau îngropate, iar preoţi europeni au venit cu misiunea civiliza-toare în Lumea Nouă, dar de fapt, se urmărea o distrugere sistematică a culturii. Din cei 200.000 de locuitori pe care îi avea capitala, în urma asediu-lui populaţia supravieţuitoare era de doar 70.000.

Ca oricine şi orice, ora-şul Teotihuacan a avut şi o fi-nalitate, dar una catastrofală, în jurul anului 750 d.Hr., când a fost ars din temelii de către invadatori necunoscuţi. To-tuşi, cultul zeului Quetzalcoatl s-a perpetuat, iar credinţa în

această zeitate şi-a păstrat in-fluenţa şi în secolele care au urmat pecetluind soarta tutu-ror marilor civilizaţii străvechi din America..

Câteva secole mai târziu, exploratorul John L. Stevens şi-a publicat călătoriile prin aceste situri indiene aban-donate şi uitate, reaprinzând interesul pentru aceste miste-rioase oraşe din trecutul înde-părtat al Americii.

În prezent, centrul Me-xicului este concentrat în ju-rul catedralei sub care se află vechea capitală aztecă şi în piaţa Xocala, centrul politic mexican.

18 | ONIX ONIX | 19

de Monica dinu

operaţia de înmulţire înainte de pitagora

Desi de la Pitagora nu ne-a ramas niciun manuscris, traditia i-a atribuit matematicianului antic grec inventarea tablei inmulti-

rii. Cum Pitagora a trait aproximativ intre anii 560 si 500 a.H., reiese ca tabla inmul-tirii are in prezent respectabila varsta de aproximativ 2500 de ani. Si totusi…

Popoare din antichitate, ca mayasii, egiptenii, babilonienii sau chinezii au cunoscut cu mult inainte de era noastra o serie de elemente matematice legate de calendar, de miscarea astgrilor, de ma-surarea terenurilor sau de impartirea bu-nurilor. Asa-numita astazi teorema a lui Pitagora era cunoscuta babilonienilor cu peste 1000 de ani inaintea acestuia. Babi-lonienii o foloseau pentru problemele de “ecuatii patratice”. Pe multe papirusuri eghiptene sau pe tablitele de lut ale lo-cuitorilor din Babilon figureaza probleme rezolvate si calcule destul de complicate, legate de masurarea ariilor, a volumelor sau chia de rezolvarea unor ecuatii de grad superior. Problema care se pune este cum se descurcau matematicienii antici cu operatia de inmultire inainte ca Pitago-ra sa fi descoperit celebra lui tabla ?

Cand intre 1527 si 1697 spaniolii au supus pe azteci si au cucerit Mexicul, ei au gasit acolo urmele unei vechi civilizatii, dezvoltate in peninsula Yucatan din Gol-ful Mexic. Se mai spune ca aztecii, la ve-nirea spaniolilor, mai socoteau inca dupa metoda mayasa si, dintre toate, inmultirea numerelor – fara tabla inmultirii – a con-stituit pentru cuceritori o adevarata sur-priza. Cum procedau mayasii ?

Sa presupunem ca avea de inmultit doua numere (le luam la intamplare, 51 cu 73). Sa calculam produsul lor, dupa meto-da noastra: 51 x 73 = 3723

Mayasii nu stiau tabla inmultirii, ei stiau doar sa dubleze si sa injumatatea-sca un numar dat. Sa procedam si noi ca mayasii: vom aseza unul dintre factori, de exemplu 51, la stanga unei linii veticale, iar pe celalalt factor, 73, la dreapta acele-iasi linii si langa 51. Deasupra lui 51 vom scrie :2, iar deasupra lui 73 vom pune x 2.

:2 x251 73

Si acum sa urmam procedeul. Pe 51 il vom imparti la 2 si vom avea 25,5. Ma-yasii neglijau zecimala si retineau pe 25, pe care il scriau sub 51. Luau acum pe 25 si il imparteau la 2 si rezultatul (dupa ce se indeparta zecimala) ramanea 12 si se scria sub 25. Mai departe, procedeul era analog si continua astfel:

12 : 2 = 66 : 2 = 33 : 2 = 1,5 (neglijand zecimala = 1)

: 2 x251 7325 14612 292 6 584 3 1168 1 2336 3723

Aici se oprea operatia pe coloana din stanga. Pe coloana din dreapta, numarul 73 se dubla si 73 x 2 = 146 se scria sub 73, dar in dreptul lui 25. Se dubla apoi 146 si se obtinea 292, care se scria sub 146 si in dreptul lui 12. Apoi procedeul continua cu 292 x 2 = 584 (sub 292, pe linie cu 6); 584 x 2 = 1168 si asa mai departe.

…si vi se parea complicati algoritmii matematici de pana acum !... Iata ce stradanii intreprindeau mayasii. Desi e ingenios, sistemul e destul de complicat, insa dezvaluie o inteli-genta si o perseverenta care au condus civili-zatia maya la performantele artihtecturale si la statutul de mare putere a lumii antice.

In ceea ce ne priveste, ramanem la tabla inmultirii invatata in clasele mici, multumind inca o data lui Pitagora pentru minunata sa in-ventie.

piramida del Sol

Pitagora

cultură • civilizaţii

20 | ONIX ONIX | 21

evoluţia tehnologiei informaţiei

Dacă ai fi unul într-un milion în China, ar mai exista încă 1300 de oameni exact ca tine.

China va deveni în curând ţara numărul unu vorbitoare de limbă engleză din lume.

25% din populaţia Indiei cu cel mai ridicat nivel de IQ este mai mare decât populaţia to-tală a Statelor Unite. Adică... India are mai mulţi copii inteli-genţi decât totalitatea copiilor din America.

Job-urile care vor fi cele mai căutate în 2010, nu existau în 2004.

Studenţii de astăzi sunt pregă-tiţi pentru slujbe care nu există încă... folosind tehnologii care nu s-au inventat încă... pentru a rezolva probleme pe care nu le cunoaştem încă.

Departamentul Muncii din Sta-tele Unite estimează că elevul de astăzi va avea 10-14 slujbe până la vârsta de 38 de ani.

În 2002, producătorul de jo-curi video Nintendo a investit mai mult de 140 milioane de dolari în cercetare şi dezvolta-re. Guvernul american a chel-tuit mai puţin de jumătate din această sumă pe cercetarea şi îmbunătăţirea educaţiei.

În Statele Unite, 1 din 8 cupluri căsătorite în 2007 s-au cunos-cut online.

În prezent există peste 200 milioane de utilizatori înregis-traţi pe MySpace.com

Dacă MySpace ar fi o ţară, aceasta ar fi a cincea cea mai mare ţară din lume (între Indo-nezia şi Brazilia)

Există 31 miliarde de căutări

pe Google în fiecare lună. În 2006, numărul acesta a fost 2,7 miliarde. Cui au fost adre-sate aceste întrebări Î.G. ? (îna-inte de Google)

Câţi ani le-au trebuit ca să ajungă la o audienţă de 50 de milioane: - Radio: 38 de ani - TV: 13 ani - Internet: 4 ani - iPod: 3 ani - Facebook: 2 ani

Primul SMS a fost trimis în De-cembrie 1992. Astăzi, numărul de SMS-uri trimise şi primite în fiecare zi depăşeşte populaţia actuală a planetei.

Numărul de sisteme contectate la internet în 1984 a fost 1.000. În 1992 a fost 1.000.000. În 2008 a fost 1.000.000.000

Există aproximativ 500 000 de cuvinte în limba engleză. De 5 ori mai multe decât pe timpul lui Shakespeare.

Se estimează că o săptămână de ziare New York Times conţi-ne mai multe informaţii decât ar fi putut să dobândească o persoană de-a lungul vieţii, în secolul al 18-lea

În 2008 au fost generaţi 4 exa-biţi (4*10^18) de informaţie unică. Asta înseamnă mai mul-tă informaţie decât preceden-ţii 5000 de ani la un loc.

Cantintatea de informaţie nouă se dublează o dată la doi ani. Pentru studenţii care încep o şcoală tehnică pe o durată de 4 ani asta înseamnă că: jumă-tate din ce învaţă în primul an de studiu, va fi depreciat până în al treilea an de studiu.

NTT Japan a testat un cablu cu fibră optică care trimite 1 mili-

trăim în timp exponenţial. suntem afectaţi de schimbări mai mult sau mai puţin, într-un fel sau altul.

ard de kilobiţi pe secundă într-o singură direcţie. Acesta este echivalentul a 2.660 de CD-uri sau 210 milioane apeluri tele-fonice pe secundă. Se triplea-ză la fiecare 6 luni, şi este de aşteptat să se întâmple aşa pentru următorii 20 de ani.

Până în 2013, va fi construit un supercomputer care să de-păşească abilităţile de calcul a creierului uman.

Predicţiile afirmă că până în 2049, un computer de 1000$ va depăşi capacităţile de cal-cul a întregii specii umane.

Timp de 5 minute, 67 de copii se nasc în America, 274 în Chi-na şi 395 în India, iar 694.000 de melodii sunt downloadate ilegal de pe internet.

Un studiu realizat de Karl Fisch, Scott McLeod, şi Jeff Bronman

Adevăratul peri-col nu este acela că computere-le vor începe să gândească ase-meni oamenilor, ci că oamenii vor gândi asemeni computerelor.

Sydney J. Harris

IDEX

Să recunoastem – deseori am fost tentati sa ignoram modul de a vorbi al celor de langa noi, sfarsind prin a neglija propriul nostru limbaj. Asa cum spunea Tudor Vianu insa, cine comuni-

ca, se comunica, transmite informatii despre sine, chiar daca ele sunt uneori trimise spre interlocutori cu sens tendentios ori batjocoritor deformat.

Noi, semnatarii acestei rubrici permanente a re-vistei noastre electronice, ne-am propus sa sfidam “moda” hada a ultimelor tendinte in limbajul adoles-centin, si sa ajustam greseli de diferite tipuri si categorii pe care le facem in vorbire, avand uneori falsa impresie ca doar asa am capatat “faima” printre amici.

Asadar, poti fi cool si daca vorbesti corect, poti fi trendy si fara sa te exprimi argotic !

Alatura-te noua in campania de lunga durata sub titlul i lovE dEX, pune in practica vorbirii tale ordine si semnaleaza-ne eventuale greseli ale altora, pentru a le supune atentiei si corecta pe parcurs !

iata pentru început propunerile noastre:

Greşeli de pronunţare:

broşe*, cămaşe*, cenuşe*, grije*, ţigare*, uşe* Corect: broşă, camaşă, cenuşă, grijă, ţigară, uşă

teneşi*, vereghete*, plastec*, petec*, purece*, sălba-tec*, siringă*, trimete*Corect: tenişi, verighete, plastic, petic, purice, sălbatic, seringă, trimite

optisprezece*, patrusprezece*, ştrangula*, servici*Corect: optsprezece, paisprezece, strangula, serviciu

* formele cu asterisc sunt greşite

in numarul viitor vom prezenta greseli frecvente de utilizare a unor structuri morfologice !

POveSteA CuvântuluI “MAfIA”

de Cosmin Epureanu

Trăia cândva o familie de oameni bogaţi, influenţi, lideri în lumea interlopă din Sici-lia, Italia. Şi într-o zi, soţia celui mai impor-tant om din familie a plecat la plimbare cu fetiţa sa de numai câteva luni. Ajunsă pe un pod, femeia a scăpat copilul în lac şi a început să strige din răsputeri: “Ma fia! Ma fia!” (=fica mea, it.). Se spune că oamenii au auzit-o pe femeie şi au denumit acea familie “Mafia”.

Cuvântul “mafia” se pronunţă cu accent pe i.

« poveşti onomastice »putini dintre noi, atunci cand se recomanda sau sunt reco-mandati cuiva se gandesc la originea numelui lor, la semni-ficatiile stravechi de obicei ale acestora. in goana dupa false valori straine, imprumutate cosmopolit dupa principiul ca ce e de la altii e mai bun, a venit vremea reintoarcerii nu-melor romanesti, cu conotatii deseori religioase. iata cateva propuneri de “povesti ono-mastice”

GaBRiEl – in ebraica, Gabri’El (Dumnezeu a fost puternic), desemna pe purtatorul vesti-lor ceresti, vestitorul divin al nasterii Mariei;

EMiliaN – in greceste inseam-na “duios”, “bland” (se sarba-toreste pe 18 iulie)

StEFaN – gr. Stephanos – “co-roana”, “ghirlanda”, “cununa” (semnul biruintei); se sarbato-reste pe 27 decembrie;

iliE – in ebraica Elijahu (alca-tuit din doua nume ale divi-nitatii: Eli si Jahve), cu sensul “Domnul e adevaratul Dumne-zeu”, 20 iulie

MaGdalENa – cea originara

din provincia Galileea, satul Magdala (intelesul toponimu-lui este de migdal, dar si “turn”, “castel”) – 22 iulie

pEtRu – correspondent gre-cesc al aramaicului kepha/dchefa (“piatra”)- 29 iunie ElENa – stravechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul helane (“torta”, “facile”, dar si “foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin grecescul hele (“lu-mina arzatoare a soarelui”) cu presupunerea ca Helena a fost o straveche divinitate indo-europeana a luminii solare. Se sarbatoreste pe 21 mai

iuliu/iulia – nume de origine latina, amintind de numele di-vinitatii supreme romane Iovis (Jupiter sau Joe). Sunt, de fapt, doua nume gentilice, sarbato-rite pe 18 mai.

In numerele viitoare, va pro-punem alta serie de “Povesti onomastice”. Si daca, intre timp, v-ati regasit in cele de mai sus si urmeaza sa fiti sar-batoriti, redactia va ureaza an-ticipat “la Multi aNi !”

“

”10700520209

cultură • tehnologie cultură • vocabular

22 | ONIX ONIX | 23

Practicarea din placere a exercitiilor fizice pare sa fie o activitate foarte veche a speciei umane. In Gre-cia antica, unde aceasta avea prestigiul unei dis-cipline spirituale, gimnastii erau fara vesminte. La

Roma, in schimb, luptele de gladiatori – mai mult spectacol crud decat intrecere sportive – au dat nastere unui echipa-ment cam grotesc, dar care manifesta una dintre notele stabile ale costumului purtat de competitori, adica elemen-te de individualizare, ce permit recunoasterea de la distan-ta a concurentului favorit sau a celui pentru care s-a pariat. In Bizant, cursele de care erau foarte apreciate. Concurentii purtau culorile specifice gruparii lor: verde sau albastru.

din istoria costumului de SPOrt

In evul mediu, vanatoarea detine un loc important. Treptat se alcatuieste si un costum specific. Verdele e folosit pentru vara, iarna vesmintele fiind de preferinta gri. Aspectul hainelor de vanatoare urma moda pentru ca acest divertisment era rezervat claselor privilegiate. Vanatoarea pedes-tra insa nu a imopus niciodata un costum special,. In tonuri de toamna, vesmintele trebuiau sa poata fi folosite in teren variat. Fiecare vanator se imbraca dupa bunul plac sin u s-a conturat niciodata o formula pe care s-o putem considera tipica.

Cursele de cai, nascute la sfarsitul secolului al XVIII-lea, au avut nevoie de jochei. Cu timpul, vestonul a devenit pentru ei o camasa din panza colorata, iar palaria – o cascheta. Jocheii au purtat tot-deauna culorile proprietarilor de cai pentru a putea fi recunoscuti de departe.

La inceput (secolul al XVIII-lea), boxul era practicat cu pum-nii goi, bustul descoperit, pantaloni lungi si o batista colo-rata legata la incheietura mainii pentru combatanti. Desi lo-viturile sub centura erau inerzise, pumnul gol era periculos, astfel ca din 1880 s-a impus purtarea manusilor captusite (inventate in 1747). Inainte de primul razboi mondial, se purtau pantaloni lungi tricotati, introdusi in ghete lacuite.

Jocurile colective cu mingea au fost primele care au avut nevoie de semne care sa permita recunoasterea jucatorilor din fiecare echipa. Brutalitatea socurior a facut necesara adoptarea jambierelor intarite pentru a proteja jucatorii de cri-chet (in a doua parte a scolului al XiX-lea), spre revolta puristilor, care preferau pantalonii lungi, prinsi sub genunchi, asemeni celor purtati de taranii olandezi.

In aceeasi perioada a secolului, femeile se limitau sa joace crichet sau tenis, intai in haine obisnuite, extreme de incomode. Spre sfarsitul secolului, tinuta lor sportiva asocial un corsaj ce imita camasa barba-teasca (chemisier) cu fusta simpla, care lasa piciorul liber. Canotiera, purtata si de bicicliste, completa linia acestui costum de sport. Barbatii jucau tenis in pantaloni de flanela si in blazere dungate. Abia dupa primul razboi mondial au indraznit sa apara pe teren in camasi cu maneca lunga si chiar cu gulerul descheieat; urmatorul pas a fost spre camasa cu maneci scurte. De aseme-nea, fustele s-au tot scurta pana in 1925 si au ramas astfel si dup ace moda a revenit la lungimi mai mari..

Primul sport practicat iarna a fost patinajul; se purta orice, doar incal-tamintea era speciala. Ideea de a fixa patinele prin insurubare a marit stabilitatea dar nu exista un costum special pana nu s-a descoperit ce interesanta e calatoria pe schiuri. Dupa traversarea Groenlandei (efectuata de exploratorul Nansen in 1888) s-a declansat o moda pentru a-l imita. Barbatii copiau cos-tumul acestuia: haina cu centura, buzunare mari, pantaloni bufanti, cascheta cu cozoroc si aparatoare de urechi. Femeile foloseau tinuta obisnuita de iarna. Pe la 1930 au adoptat pantal-onul pe care nu l-au mai parasit pana in present, cu forme variabile.

Un alt sport va impune o ti-nuta speciala – automobilis-mul. Intai rezervat pionierilor indrazneti, care nu riscau sa urce in vehiculele lor desco-perite decat inveliti intr-un pardesiu alb din piele de ca-pra, cu ochelari fumurii si o cascheta vatuita pe cap, ma-sina a atras repede si femeile. Prima care a obtinut permisul de conducere in Europa a fost ducesa d’Uzes. Automobilis-tele curajoase purtau peste taior un pardesiu de postav iar palariile in forma de toca sau clos erau acoperite cu un voal ce le invelea tot capul, cu exceptia ochelarilor.

Istoria costumului de sport e pitoreasca. Ea ilustreaza mecanismul mental care conduce la adoptarea unui costum particular, cautarea co-moditatii neavand un rol absolut predominant. Multe costume ar putea fi mai functionale, insa aspectul magulitor este o componenta deloc neglijabila (casca motociclistilor, inspirtata de cosmonautica sau echi-pamentul pentru skate-board sunt edificatoare).

Se poarta costumul special pentru sport in scopul de a manifesta apartenenta la un grup ales. Mandria acestei “uniforme” nu e resim-tita ca negare a personalitatii, ci ca marca a integrarii intr-o comunitate. Sportul e unul dintre rarele sectoare de joc accesibile adultilor. Bucuria pe care o incearca sportivii care isi imbraca tinuta specifica, legata de ideea importanta a unei ocupatii dorite si nu impuse, are drept conse-cinta dezvoltarea … imbracamintii tip “sport” pentru orele de destindere si odihna. Este una dintre ramurile prospere ale industriei confectiilor. Tinuta sportiva este un exemplu de imbracaminte creata pentu a se adapta la o situatie data, careia i-a devenit simbol.

cultură • istorie

24 | ONIX ONIX | 25

Pictorul spaniol Salva-dor Dali se misca deja intr-un spatiu de mis-ter si legenda, fiind

una dintre cele mai controver-sate personalitati ale secolului al XX-lea.

Si-a cladit opera pe con-trarii si pe surpriza. La el, pro-vocarea a ajuns un gen artistic, un mod de a fi. E, fara indoiala, unul dintre cei mai iconoclas-ti, iar in cazul lui, viata a fost cat se poate de congruenta cu opera. Recunosterea sa timpu-rie, ca si talentul sau, a deter-minat acest apetit pentru pro-vocare, desi el a fost, poate, un atribut innascut.

Imagini monstruoase, dramatice. O fata umana mu-tilate de timp, de conceptul de timp, de utopie. Animale fantastice, care ar putea ali-menta cu usurinta un bestiariu personal. Pesti inghitind tigri. De fapt, metafore inghitind metafore – pentru frica, pentru lumea subtire, de abur, a visa-rii. O lume a artei pure, a artei pentru arta.

Nuduri dormind peste banchize, roci si harti. De mul-te ori, Gala, sotia artistului, si fosta sotie a poetului francez Paul Eluard, apare urcata pe soclu, intre unghiuri drepte, ar-monioase. Universul Dali este unul dislocat, explodat, expan-dat. Se revarsa in afara, ase-menei ceasurilor, curge, umple lumea reala – si in final, in mod fatal, o inlocuieste. Dincolo de legenda, Dali are un cuvant de spus in arta, desi, uneori la el legenda bate arta maestrului.

Obsesiile lui Dali pen-duleaza (sau pensuleaza, am putea inventa verbul) intre vi-suri si poduri. Tot universul lui Dali pare un vis, are carnatia unei himere. Iar podul se ter-mina intotdeauna in aer, ca si cum ar fi urmat de un pod in

alta dimensiune, de unul invi-zibil. Puntea nu mai apartine lumii sensibile. Iar siluetele par decupate din registrul oni-ric. Noul om se naste dintr-o vointa divina, dintr-o coaja a unui ou-matrice, care se scur-ge si el peste pamant, peste suprafetele plane, parca inde-cise si ele. Din crapatura oului strabate un firicel de sange, la inceput subtire. Cuplul primor-dial se regaseste si aici, dar cel care se naste este, direct, barbatul, in timp ce femeia s-a nascut deja , este afara.

Salvador Dali ae intot-deauna indrazneala de a re-scrie sacrul. Crucificarea lui Isus (e bine de stiut ca in anii 50 Dali revine la credintaq ca-tolica, dupa casatoria cu Gala si dupa ce se dezisese de tot) – in socante forme cubice o atesta din plin. Lectia lui Dali, foarte vizibila, de altfel, este despre curaj in arta. Curaj mai ales in reinterpretarea temelor fundamentale, mai cu seama cea cristica ori cea a timpului devorator. Unul dintre tablou-rile sale il infatiseaza pe Hris-tos crucificat deasupra lumii. Deasupra este Cerul si Paman-tul, dedesubt este lumea. O conditie care seamana cu cea a artistului, crucificat si el pe opera sa, undeva, deasupra lumii. O viziune terifianta, care inchide cercul existentei sale, asa cum Figueres, orasul de suflet al lui Dali, o inchide pe cea a ciclului sau biologic, care are drept punct de start pre-cum si de oprire acelasi loc pe harta istoriei artei mondiale.

Asadar, geniu sau nebun? Cu siguranta, un geniu nebun dar un nebun de geniu !...

cultură • biografie

Salvador DALIde Corina Mitricoaia

Între geniu şi nebunie

26 | ONIX ONIX | 27

Cursa de 24 de ore de la Le Mans este cea mai veche cursă de andurantă pentru

maşini sport ce a avut loc în fi-ecare an începând cu 1923 în apropierea oraşului Le Mans, Franta. Cunoscut şi sub nume-le de Grand Prix of Endurance, este organizat de Automobile Club de l’Ouest (ACO) şi se des-făşoară pe un circuit care con-ţine drumuri publice închise a

căror scop nu este numai de a testa capacitatea bolidului de a fi rapid, ci şi competenţa de a rezista timp de 24 de ore. În perioada în care cursele Grand Prix se răspandeau în întreaga Europă, Le Mans a fost consi-derat o competiţie aparte. Ac-centul nu cade pe competenţa companiilor de a construi cele mai rapide maşini, ci pe capa-citatea acestora de a proiecta maşini cât mai fiabile. Acest

lucru presupune însă şi econo-misirea combustibilului.

automobile

Sunt aproximativ 50 de competitori. Maşinile necesită cel mult 2 scaune si tot atâtea uşi. De multe ori, maşina casti-gătoare este cea mai rezisten-ta, nu cea mai rapida. “To finish first, first you must finish”,

acesta este motto-ul celui care participă la o astfel de cursă.

La început Bentley şi Bu-gatti dominau cursa ; treptat, însă şi-au facut simţită prezen-ţa Jaguar, Ferrari, Aston Martin, Porsche (de 16 ori castigător), BMW şi nu în ultimul rând Ford. Compania Ford era in pragul dezastrului si pentru a evita acest lucru, Henry Ford II decide sa intre in cursă cu unul din bolizii special proiectaţi

pentru o astfel de cursă, vesti-tul Ford GT 40, cu care a reuşit să câştige de 4 ori consecutiv cursa, între anii 1966-1969.

accident « celebru »

Cel mai cumplit accident din istoria cursei a fost cel din 1955, când un Mercedes-Benz pilotat de Pierre Levengh a lovit marginea pistei la viteza foarte mare şi a explodat. Ex-

plozia a ucis cel puţin 80 de persoane, majoritatea de origi-ne franceză. Accidentul a avut loc cu 2 ore înaintea începerii cursei, la viteza de 240km/h.

informaţii

Cea de-a a 77 ediţie a cursei de 24 de ore de la Le Mans va avea loc în data de 13-14 iunie 2009. Biletele se pot cumpăra direct de pe si-

te-ul www.lemans.org, cel mai ieftin fiind în valoare de 26 euro. Informaţii despre cazare în oraşul Le Mans se pot gasi pe www.hotelium.com

Pentru cei care vor sta acasă, cursa de la Le Mans va fi transmisă şi pe Eurosport şi Eurosport 2.

de Marian Butucel

cultură • sport

Cursa de

de ore de la le Mans13-14 iunie 200924

28 | ONIX ONIX | 29

Realizat pe data de 30 aprilie 2008, acesta reprezinta primul desen care nu se rezuma numai la fata unei persoane.

Daca pâna atunci desenele pe care le faceam se opreau la portrete ale prietenilor, actorilor, etc., când am gasit poza în albu-mul unei prietene pe HI5, mi-am propus sa încerc ceva diferit, asa ca dupa ce am terminat de desenat hainele, am adaugat background-ul si, în sfârsit, desenul era complet.

de elisabeta Chelu

Jonathan Foreman are 32 ani si este solistul formatiei Switchfoot. Initial, Switchfoot era formata din 3 membri: Jonathan Foreman, Ti-mothy Foreman si Chad Butler. Ulterior s-au ala-turat Jerome Fontamil-las si Andrew Shirley, iar in prezent trupa are 5 membri.

De Switchfoot am auzit prima oara o data cu fil-mul “A Walk To Remem-ber”, cu melodiile “Dare You To Move”, “You”, “Learning To Breathe”.De atunci am inceput sa caut mai multe melodii si Switchfoot este acum una dintre formatiile mele preferate.

de Ioana Chelu

talent • desen

30 | ONIX ONIX | 31

talent • poezie talent • poezie

Nu sughiti ?De jumatate de ceas,

ma uit prin peretesi imi apare numai chipul tau

prin perete.Te-am zidit probabil ca pe Ana a lui Manole.

Stiu ca nu poti sa-mi raspunzi,dar sper macar ca te-am amuzat putin.

Aprinde o lampa pe cerca sa-mi dau seama

ca mesajul meu a ajuns la tine.Dar ai grija,

sa nu te vada vreo stea,caci stelele acestea sunt invidioase

cand cineva ca mine, dintr-un alt universte cauta.

Din ce lume ai aparut ?Pastrezi asta in taina,

ori eu nu mi-am aflat Universul pana acum ?Peretele imi spune ca taina ta

si Universul meuau o legatura.

O legatura ca un lasou.Cine pe cine a prins ?

prin perete

de Bianca dinu

Vreau sa ma apar,Vreau sa nu ajung

Asa cum lumea vrea.Vreau sa traiesc,Vreau sa reusesc

Sa stau in capsula mea,Sa astept acolo ,ceva...

O intamplare...O strafulgerare...

O apocaliptica intamplare...Realitatea asta cruda si rea

Sa dispara in atmosfera grea.Si atunci eu sa ies,

Cu mainile sa modelezO noua realitate

Plina de bunatate,Bucurie, sinceritate,Iubire si libertate...

Astept in capsula mea,Ferita de lumea rea,De realitatea atat,atat de... ireala...

În capsulăde Horia popescu

32 | ONIX ONIX | 33

despre viaţă • featuring

Ăsta nu e un articol despre adolescenţi frustraţi

de AdriAn SOAre

Nu te-ai săturat să vezi, să auzi sau să citeşti despre frustrările din adolescenţă? M-am săturat eu la 27 de ani să mai vad arti-

cole de genul ăsta. M-am săturat să văd că oamenii “maturi” îi iau pe tineri cu un aer superior şi arogant. ăia mici care trebuie să înveţe. ăia mici care n-au experienţă şi freacă menta zi de zi. ăia care nu prea ştiu cum e treaba cu viaţa. Cu toate astea, ăş-tia mai în vârstă au dreptate într-o singură chestiune. Până nu dai piept cu viaţa pe spinarea ta, nu prea ai drept să dai sfaturi altora. Până când nu începi să te întreţii singur şi trăieşti pe banii lu’ mămica şi tă-ticu’ şi la 25, 30 de ani nu eşti în măsură să vorbeşti despre greutăţi.

O să vă întrebaţi cine sunt eu să vă dau sfaturi. Sunt unul care atunci când a terminat liceul habar n-avea ce vrea să facă în viaţă. La fel ca 90% dintre voi. Simţeam că aş putea face orice, şi totuşi mi-era frică să mă focusez într-o singură direcţie. Dacă direcţia asta e proastă şi îmi îngrop viaţa datorită unei singure decizii greşite? După 4 ani de medicină mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru a fi doctor şi că mă pricep mai bine să moti-vez oameni, să vând, să îmi dau seama ce îşi doresc alţii, să fac oamenii să viseze sau să le vând soluţii. Aşa am ajuns să fac marketing online şi îmi place la nebunie. Dar am trecut prin toate. Am avut săptă-mâni când mâncam cartofi copţi 7 zile pe săptămână. Când n-aveam bani să-mi iau un pahar de apă. Când stăteam înghesuit în cămin cu 4-5 inşi. Când alţii râdeau şi arătau cu degetul: “Ha, eşti un visător. Vrei să schimbi lumea.” Am strâns din dinţi şi am mers mai departe. Nu ai timp să plângi. Cel mai frumos moment din viaţă este cel în care îţi dai seama că indiferent de vâr-stă deciziile tale iţi aparţin. Nu mai dai vina pe mama sau pe tata, pe profesori, pe mediul înconjurător, pe situaţie, pe guvern. Eşti responsabil pentru viaţa ta şi pentru ceea ce faci din ea .

Partea cea mai frumoasă e că îţi poţi modela de acum viitorul. Atitudinea pe care o ai faţă de ce ţi se întâmplă în via-

ţă va influenţa decisiv ce vei face peste 5 sau 10 ani. O companie producătoare de încălţăminte a trimis doi cercetători în Africa să vadă care sunt oportunităţile deschiderii unei fabrici acolo. Unul din ei s-a întors şi a zis: “Veşti proaste: oamenii din Africa nu sunt obişnuiţi să poarte în-călţăminte.” Al doilea s-a întors şi a zis: “Veşti extraordinare: nimeni nu poartă în-calţăminte, ÎNCĂ!”

Ceea ce ţi se întamplă în viaţă repre-zintă 1%. Restul de 99% e dat de atitudi-nea ta faţă de ce ţi se întamplă. Gândeşte-te ce vrei să fii şi fă zi de zi ceea ce trebuie ca să fii acea persoană care doreşti să ajungi.adrian Soare

www.succesdublu.ro

despre autor

Adrian Soare este proprietarul site-ului www.succesdublu.ro şi agen-ţiei de marketing online Metromind Media.

Pe succesdublu.ro scrie despre succes, potentialul uman, articole mo-tivaţionale, idei de afaceri, vânzări şi internet marketing. A colaborat cu ar-ticole pentru dgeneration, askmen, da mai departe şi Basic Marketing.

În particular, îi plac câinii (mari), oamenii care trăiesc cu pasiune, mun-tele, femeile inteligente şi frumoase, să citească şi să îşi facă prieteni.

A acceptat cu entuziasm colabo-rarea cu revista ONIX în vederea unui articol “despre viaţă“ şi deja face parte din familia noastră spirituală.

34 | ONIX ONIX | 35

despre viaţă • sănătate

Cum să avem grijă de părul nostru

de Cristina Roşca

Parul este cartea noastra de vizita. Indiferent de culoare, de textura sau de tipul parului, acesta trebuie sa arate ingrijit si curat. Totusi, pentru majoritatea dintre noi este greu sa ne mentinem parul mereu ingrijit. Greu, dar nu imposibil. Iata cateva sfaturi si trucuri pentru ingrijirea parului, in functie de nevoile fiecarui tip de par.

părul normal

Daca faceti parte dintre putinii norocosi care au parul normal din toate punctele de vedere (al texturii si tipului de par), este foarte important sa il mentineti astfel folosind un sampon care sa nu fie dur (cum sunt cele anti-matreata) si un balsam care sa previna dete-riorarea firului de par datorita luminii, caldurii sau vantului. De asemenea, puteti folosi si o masca o data sau de doua ori pe saptamana. Este recomandabil ca spalarea sa fie facuta de maxim doua ori pe saptamana, evitand deteriorarea firului de par.

parul lipsit de stralucire, tern

In general, parul lipsit de stralucire si tern este astfel datorita deshidratarii sau unei ingrijiri necorespunza-toare. Indiferent de cauza, este important sa folositi, pe langa produsele clasice (sampon, balsam, masca) des-tinate unui par uscat, un ser pentru par uscat, care sa il ingrijeasca intensiv si sa ii confere un aspect mai putin rebel. De asemenea, sunt recomandata si mastile natu-rale, cum ar fi cea cu ulei de masline usor incalzit. Parul se maseaza cu uleiul, dupa care se spala in profunzime. Puteti adauga in uleiul de masline si 3 picaturi de ulei de ricin, care sa favorizeze regenerarea parului. Este important ca firul de par sa fie hranit. Trebuie evitata, pe cat posibil, coafarea facuta prin caldura.

parul gras

Parul gras este unul dintre cele mai problematice tipuri de par deoarece spalatul zilnic deterioreaza firul de par, uneori fiind insa unica solutie. Ei bine, puteti combate ingrasarea rapida. Cum? Folosind numai produse destinate parului gras, evitand mai ales produsele pentru stralucire, care evident il incarca. Dupa spalare, puteti clati parul cu apa in care ati stors suc de lamaie. Totusi, daca parul s-a ingrasat si nu mai aveti timp sa il spalati, puteti folosi sampon uscat, pe care il gasiti in farmacii. Acesta absoarbe excesul de sebum, dandu-i parului un aspect curat.

parul fin, lipsit de volum

Parul fin are nevoie de ingri-jire suplimentara, deoarece este predispus ruperii. De aceea, trebuie sa aveti grija la periat, ca acesta sa fie facut bland, incepand cu varfurile. Sunt recomandate produsele profesionale pentru volum, care sunt facute astfel incat sa nu incarce firul de par. Trebuie evitata, pe cat posibil, coafa-rea facuta prin caldura.

parul cret sau ondulat

Pentru acest tip de par exista produse profesionale care sa tempereze buclele si sa hra-neasca firul de par. Pe deasupra, mai aveti nevoie de o crema de separare a buclelor. In general, persoanele cu parul cret sau ondulat au tendinta de a si-l indrepta. Este bine ca indrepta-rea parului sa se faca maxim o data pe saptamana, pentru a nu deteriora firul de par si a-l face si mai rebel.

parul deteriorat

Parul deteriorat este cel mai greu de ingrijit. Este important sa renuntam la factorul deteriorant (in majoritatea cazurilor, coafarea prin caldura sau decoloratul). Trebuie sa folositi produse special destinate acestui tip de par, fiind obligatorie folosirea unui ser nutritiv. De asemenea, trebuie sa folositi chiar tratamente medicinale, cumparate de la farmacie. Pentru a salva parul care creste, trebuie sa folositi masti cu ulei de ricin. Un lucru foarte important, in general trecut cu vederea: trebuie sa tundem din par partea cea mai deteriorata, deoarece firul de par deja despicat si uscat nu isi mai revine.

parul vopsit

Parul vopsit trebuie ingrijit cu produse profesionale destinate acestuia, pentru mentinerea culorii si a stralucirii. Este re-comandata folosirea vopselei de par fara amoniac deoarece nu dauneaza firului de par la fel de mult ca cea cu amoniac.

Ca sfaturi generale, este important sa evitam coafarea prin caldura, inlocuind, spre exemplu, ondulatorul de par cu bigudiurile. Cele mai bune produse pe care le puteti folosi sunt cele profesionale, folosite in saloane, desi sunt mai scumpe, in general acestea sunt vandute in cantitati mult mai mari decat cele de supermarket. Decoloarea parului trebuie facuta numai in saloane, la profesionisti, care stiu sa evite, pe cat posibil, deterio-rarea parului.

Acestea fiind spuse, aveti grija de parul dvs.!

Este bine cunoscut faptul ca toata lu-mea observa mainile celui cu care discu-

ta. unghiile neingrijite sunt total neatractive si, oricat de frumos ar fi imbracata o per-soana, daca mainile nu ii sunt bine intretinute, totul este zadarnic. Statisticile arata ca 30% dintre femei nu sunt mul-tumite de felul in care le arata mainile si mai ales ungiile. In intampinarea acestor proble-me s-a dezvoltat o adevarata industrie de imbunatatire a as-pectului ungiilor (peste doua mii de produse special desti-nate ingrijirii mainilor).

De altfel, cuvantul ma-nechiura deriva de la cuvin-tele latinesti manus (mana) si cura (ingrijire). Asa ca mani-chiura inseamna inghrijirea si a mainii, nu numai a ungiilor. Astfel, pielea mainilor trebuie neaparat intretinu-ta, zilnic, folosind o crema cu ingre-d i e n t e s p e c i a l destina-te pielii supuse la cele mai grele incer-cari: detergenti, inalbitori, frig, soare, vant. Daca dorim sa ne rasfatam atat pielea mainilor, cat si ungiile, putem recurge la un tratament cu parafina, collagen si elastina, o data pe saptamana. In acest mod, vei fi sigura ca ai facut pentru mai-nile tale tot ce este mai bine, astfel incat sa arate tinere cat mai mult timp. Aceste substan-te impiedica si aparitia petelor cu timpul.

Pentru intretinerea un-giilor au aparut produse noi si foarte eficiente. Trebuie numai sa le cauti. Exista in magazine

intaritoare pentru unghii, care trebuie insa folosite conform instructiunilor. Numai astfel, hranind unghia cu substanta respective in mod regulat, se poate obtine rexultate vizibile. De asemenea, vei gasi si pasta de unghii care nu ataca struc-tura acesteia naturala. Este mai scumpa, dar précis este mai buna. Dizolvantul ? Meriti tot ce e mai bun, asa ca incearca macar o data un dizolvant fara acetone.

Lungimea si forma un-giilor variaza in functie de preferinte si ocazie. In situatii speciale, ne sunt permise mici “nebunii”, insa atentie, nu si la scoala. Totusi, iata cateva posi-bilitati care pot fi incercate la ocazii:

Culori noi, aparute in ulti-• mul timp – verde, albastru, galben, gri sidefat. Arata foarte bine pe unghii si trebuie neaparat asortate la vestimentatie:

Poti sa-ti • vosesti un-ghiile cu cla-sicul rosu, dar peste ele se poate lipi o floricica, un flururas sau chiar semnul tau zodiacal

(abtibildurile se gasesc de vanzare si sunt foarte ief-tine, dar de efect);

Pentru excentrice, exista • inele de la care pleaca un lantisor care se prinde cu un mic anou de unghia degetului respectiv. Desi-gur, trebuie sa ai o ocazie speciala pentru a etala o asemenea manichiura, in ton cu vestimentatia.

o mână de ajutor în îngrijirea mâinilor

iuliana voiculuiza ilioiu

de

36 | ONIX ONIX | 37

despre viaţă • pagina cu prieteni

Un proverb urban rautacios spunea, probabil in urma unei dezamagiri

umane a inventatorilor sai – “daca vrei un prieten, ia-ti un caine !” dincolo de nuanta de amaraciune, afirmatia contine si mult adevar, pentru ca, de cand lumea, oamenii au iu-bit animalele si din realatia sufleteasca profunda cu ele, animalul n-a ramas niciodata dator.

Va intrebati firesc unde, in secolul nostru tehnologi-zat, mai ramane loc si timp pentru animale. Intre comput-

ere si telefoane mobile, intre LCD-uri si MP3-uri, intre cuptoare cu mi-crounde, frigidere si com-bine muzicale ori sisteme home-cinema, incercati sa strecurati si o mica fiinta, pe care sa o ingri-jiti si sa-i acordati putina atentie din cand in cand. Asa ne amintim cu totii ca suntem inca oameni. Intr-un veac in care parem ro-

biti masinilor, animalul de care ne atasam capata o functie compensatoare, de a ne apara

de un dezechilibru al fiintei noastre, tinzand ea insasi sa se automatizeze, ca in cliseele filmelor stiintifico-fantastice. Animalul isi face datoria sim-plu si sincer, cu voiosie si daruire pentru stapan – veritabila scoala a sentimentelor autentice, cu care noi, oamenii, nu incetam sa ne mandrim deseori inutil.

In acest nu-mar nu vom vorbi despre caini, dezamagind poate

pe unii, ci vom face o pledoarie pentru feline. Multi iubitori de animale nu adopta o pisica, ci un caine, motivand ca aceasta e neascultatoare, ba mai mult, manipuleaza chiar pe stapan. Asadar, nici vorba de dresaj, caci matele sunt firi foarte in-dependente. Si totusi, daca vreti sa va invatati pisica sa respecte anumite reguli, cititi mai jos:

Inainte de a incepe com-plicate munca de a obisnui pisica sa faca un anumit lucru, trebuie sa cunoastem felul in

care invata felinele: daca o experienta e buna, vor incerca s-o repete. Daca e neplacuta, se vor stradui sa o evite ulterior. Iata cheia dresajului.

Ce e de facut, in mod concret ? Exista un plan mini-

mal in trei puncte, care trebuie urmat.

1. In primul rand, nu o pedepsiti. Straduiti-va ca rela-tia cu ea sa fie armonioasa,

Mic dicţionar de limba animalelor

- piSiCi -

distractiva. Este stiut ca pisica devine agitata cand se plic-tiseste. Veti reusi sa o calmati daca va ocupati mai mult de ea, mangaind-o si jucandu-va cu ea. Un alt lucru important este cu-r a t e n i a m e d i u -luji in care traieste si a sa, pen-tru ca ani-malul de langa voi t r e b u i e mereu sa simta iubirea si re-spectul stapanului.

2. In al doilea rand, trebuie sa stiti ca metoda cea mai eficienta de a o educa este prin recompense, asa ca orga-nizati-i spatiul vital si regimul de viata astfel incat actiunile ei sa fie incununate cu success. Un bun exemplu este cel de a o obisnui sa foloseasca litiera (patutul specific pisicii). Atunci cand o va folosi, laudati-o si dati-i in schimb ceva bunatati pe care nu le oferiti de obicei. Pana nu capata bine aceste deprinderi, nu ii permiteti ac-cesul in alte zone ale casei.

3. A treia etapa se refera la amenajarea spatiului de vi-ata. Am putea lua ca exemplu zgariatul mobilei. Nu va veti mai confrunta cu aceasta prob-lema daca ii procurati un pomi-

sor de catarat, pe care sa poata exersa, faceti-l ca mai atractiv si im-podobiti-l cu jucarii pentru a deveni locul ei preferat, unde sa-si

consume energia. Nu uitati ca pisica are nevoie sa va mai im-plicati si voi, din cand in cand, in sesiunile ei de joaca.

Oricare ar fi situatia com-portamentala pe care vreti s-o indreptati, nu trebuie sa uitati ca gratioasele animale se ed-uca cel mai bine cu ajutorul laudelor si al recompenselor. Si ce paote fi mai placut decat sa aveti o pisica educata, care sa va toarca in brate. Asadar, succes la dresaj !

in numarul viitor, despre pasari de apartament (canari, papagali etc.)

teoria relativităţii pisiceşti:

O pisică se poate deplasa cu o viteză mai mare decât viteza luminii, la auzul unei cutii de conserve care se deschide.

Pisica are auz selectiv:

Pisica poate auzi un şoarece chiţăind la un kilometru distanţă, asta ignorând zgomotul făcut de fiinţa umană care o cheamă, de la doar doi metri.

pRoGRaMul zilNiC al piSiCiloR:

00:00 - 07:00 Somn la pat07:00 - 07:10 Micul dejun07:10 - 12:00 Un “respiro“ matinal pe cuptor12:00 - 12:10 Masa de prânz12:10 - 15:00 Contemplaţie paşnică15:00 - 15:01 Exerciţii fizice (opţi-onal)15:01 - 18:00 Meditaţie într-un loc însorit18:00 - 18:15 Cina18:15 - 00:00 Reflecţii de seară într-un dulap

diCţionAr PisiCesCinsomnie = Inabilitatea de a putea dormi mai mult de 20 de ore pe zi

loialitate = Să locuieşti cu aceeaşi fiinţă mai mult de şase săptămâni

Stres = O stare caracteristică doar altor creaturi

Pasăre = Mâncare cu aripi dar fără a fi conservă

ţânţar = Un dragon mic şi vicios

Câine = Tot un fel de ţânţar, uriaş şi cu păr

Conştienţă = Acel interval plicticos dintre două som-nuri

Mâncare = Ceva ce trebuie primit la fiecare treizeci de minute

Iubire = Un sentiment pe care, sincer, nu-l poţi nutri decât pentru tine

Cutie = Un posibil portal către utopie, care trebuie exploatat şi păzit

Muncă = O activitate făcută de oameni pentru a menţine confortul pisicilor

umilinţă = Nu cunoaştem definiţia

Stăpâna mea crede că sunt arogant, egoist şi leneş. Are dreptate şi mai am multe alte calităţi.

- Motanul Tom

“torc deci exist, dorm deci sunt fericită, miaun deci sunt

hrănită.”

- Catfucius, 598 Î.H.

“”

38 | ONIX ONIX | 39

În timpul verii, pe canicu-la, dar si in celelalte ano-timpuri, o inghetata este consumata cu deosebita

placere. dar de cand se prepa-ra acest delicios desert ?

Rasfoind istoria, aflam ca in antichitate oamenii ameste-cau zapada cu miere si fructe, obtinand un produs mult apre-ciat si considerat ca o delica-tesa. Hipocrate, cel mai mare medic al antichitatii (460-377 i.H.), prescria acest amestec pacientilor sai, pentru ca se considera ca invioareaza tru-pul si spiritual. Despre Ale-xandru cel Mare, regele Mace-doniei (356-323 i.H), aflam ca punea in zapada vin si lap;te si oferea acest desert ofiteriolor sai inainte de a porni la lupta.

Imparatul roman Nero (54-68 d.H) obisnuia sa se ra-coreasca, in zilele toride, cu gheata adusa din muntii Alpi, amestecata cu fructe.

Dupa unii cercetatori, reteta inghetatei, asa cum o cunoastem noi astazi, ar fifost adusa in Europa din indepar-tata China, in 1295, de ccate celebrul calator Maco Polo, dar altii atribuie inventarea aces-tui produs de cofetarie unei italience, Caterina de Medicis, fiica lui Lorenzo al II-lea, con-ducator al Republicii Florenti-ne inter 1469 si 1492. Casa-

torita cu Henric al II-lea, rege al frantei. In anul 1560, ea a devenit regenta pentru fiul ei, Carol al IX-lea si este autoarea morala a masacrului hughe-notilor din noaptea de 24 au-gust 1572, intrat in istorie cu numele de Noaptea Sfantului Bartolomeu. Tot de numele ei se leaga si alte crime mai mult sau mai putin misterioase, dar putini stiu ca de existenta ei se leaga si raspandirea inghetatei in Europa.

In documentele vremii se consemneaza ca la curtea familiei Medicis din Florenta traia un anume Bernardino Bu-ontalenti, un adevartat talent, cum il recomanda si numele, specialist in inginerie militara, sculptura, chimie, poezie, sce-nografie dar mai ales in gastro-nomie. Specialitatea, in acest ultimo domeniu, erau dulciu-rile, iar tanara Caterina, care avea 14 ani cand s-a casatorit cu viitorul suveran al Frantei, era o mare consumatoare de asemenea delicatese.

Cand curtea Spaniei a trimis o delegatie de ambasa-dori la Florenta pentru a cere mana Caterinei, familia Medi-cis s-a hotarat sa le faca solilor o primire deosebita. De aceea l-a chemat pe Buontalenti, ca-ruia i-a comandat sa prepare ceva deosebit pentru distinsii

despre viaţă • bucătăria de liceu

oaspeti. Si, desi solii spanioli au apreciat in mod deosebit inghetata servita, tanara Cate-rina a preferat in cele din urma sa mearga la Paris, aducand cu ea si reteta ingheetatei, cu care si-a ropus sa-i delecteze pe nobilii francezi.

Peste mai bine de 100 de ani, in 1672, un alt italian, sicilianul Procopio Coltelli din Palermo, a deschis la Paris, vi-zavi de palatal Comediei fran-ceze, prima cafenea, “Café Pri-cope”, care servea inghetata si care mai exista si astazi.

Primele cornete de in-ghetata vandute de el la Paris aveau forma ovala, drept pen-tru care francezii le-au numit “oua dulci si reci”. In 1790, o gospodina din America a con-struit prima masina de facut inghetata, iar in 1910, o data cu descoperirea frigului indus-trial, in marile orase din Ger-mania au aparut la colturile de strada negustorii ambulanti de inghetata, cu carucioarele lor colorate si cu clopotei de arama.

In 1923, un american a inventat inghetata pe bat, care, in scurt timp, s-a raspandit in toata lumea.

Desi meritele prioritatii producerii inghetatei revine italienilor, nu ei sunt si cei mai mari consumatori din lume. Daca, in medie, fiecare italian consuma 8 kg, de inghetata pe an, in SUA se consuma 16 kg, in Rusia 14 kg, in Germania 12 kg si in Suedia 11 kg.

La noi, inghetata a fost adusa din Italia, cam pe la in-ceputul secolului al XX-lea si se vindea pe strada, din caru-cioare special amenajate.

Istoricul îngheţateiluiza ilioiuMădălina ilioiu

de

sandvişuride Carmen Saghin

E dimineata, esti in intarziere si hainele parca nu vor sa se lase reperate prin camera ? Nu-ti gasesti ghiozdanul, desi ceasul spune ca ar trebui sa fi plecat deja si foamea pune stapanire pe tine in pofida ra-dioului, din care crainicul iti spune ca a tarziu. Ti se pare cunoscut, nu-i asa ? Atunci, ce te faci cu pachetul pentru scoala ? Sa treci pe la chiscul din coltul strazii sau sa risti o intarziere sau chiar o absenta la prima ora, cumparandu-ti ceva de la minibufetul scolii ? Redactia ONIX iti vine in aju-tor, propunandu-ti doua retete foarte simple si rapide pentru sandvisurile dintre pauze.

Îngheţată de căpşuni

Ingrediente: 200 g zahar pudra, 250 g frisca, 500 g capsuni, zeama de lamaie.

Se zdrobesc bine fructele si se trec printr-un sita/strecu-ratoare. Sucul se amesteca impreuna cu zaharul si se bate pana se topeste zaharul. Se adauga frisca, batand rapid, apoi zeama de lamaie. Com-pozitia se toarna in tavite de inghetata si din cand in cand se amesteca puternic cu lin-gura de lemn. Se pun la rece

timp de 1-2 ore si se servesc decorate cu diferite alte fructe de sezon.

sandvis cu gust de pizza

Ingrediente: felii de paine, branza topita (triunghiuri sau folii), cascaval, salam de Sibiu, masline.

Se unge fiecare felie de paine cu branza topita. Se pune peste ea cascaval ras si salam taiat felii subtiri. Se introduce in cuptorul cu microunde timp de 5 minute. Se scot cu atentie si se decoreaza cu masline ta-iate in doua.

Sandvis racoros, de vara, cu branza telemea

Ingrediente: o paine feliata, 150 g unt, 150 g branza telemea, o rosie taiata felii

Se ung cu unt feliile de paine, se rade branza telemea dea-supra (pe razatoarea cu gauri mari), in strat mai gros. Se or-neaza cu felii de rosii.

POFTĂ BUNĂ!

Paradoxul vremurilor noastre

de OCtAviAn PAler

paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

Clădiri mai mari dar suflete mai mici;Autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; Cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari dar familii mai mici,Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;Avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată;Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,Mai multă medicină dar mai puţină sănătate. Bem prea mult, fumăm prea mult,Cheltuim prea nesăbuit,Râdem prea puţin,Conducem prea repede,Ne enervăm prea tare,Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă,Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm stra-da să facem cunoştinţă cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior.Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune. Am curăţat aerul dar am poluat solul.Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comuni-căm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri,Case mai frumoase dar cămine destră-mate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosin-ţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea mul-te în vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îţi poate adu-ce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoa-nele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate. Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilu-lui care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine. Aminteşte-ţi să-l îmbraţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic. Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” partene-rului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales sa o spui din inimă. O sărutare şi o îmbărţişare vor alina dure-rea atunci când sunt sincere. Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vor-beşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai. tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.

despre viaţă • paradox

40 | ONIX ONIX | 41

divertisment • carte divertisment • film

Am asteptat foarte mult sa apara o ast-fel de carte. “Con-fesiunile unui cap

al mafiei” este un best-seller distribuit de ziarul “Saptama-na financiara” in urma cu cate-va luni.

Inca de la primele pagini citite, ne dam seama de seri-ozitatea cu care este privita aceasta organizatie numita “ La Cosa Nostra”, de oamenii care faceau parte din aceasta mare linistita la suprafata dar cutreierata de curenti puter-nici in adancuri. Aceasta orga-nizatie despre care este vorba in carte, “La Cosa Nostra” a venit in America odata cu mi-gratia masiva de italieni in pe-rioada interbelica ca un virus biologic letal.

Actiunea il are in prim-plan pe Anthony “Teava” Cas-so, unul din cei mai cunoscuti mafioti. Acesta si-a dat viata pe “tava” unui jurnalist care a copilarit alaturi de el, Philip Carlo .Este unul din singurii mafioti care au acceptat acest armistitiu.

Cartea incepe cu descri-erea locului in care personajul principal a copilarit si continua cu ascensiunea catre capete-nia familiei Luchesse din New York. Personajul principal este descris ca fiind un om foarte linistit in viata de zi cu zi, dar si un om foarte dur in ceea ce priveste afacerile sale din “La Cosa Nostra”. De-a lungul lec-turii, putem recunoaste intam-plari din filme cu mafioti pe

care le-am vazut pana in pre-zent. De exemplu este remar-cat Joe Pistone, agentul FBI care a dat peste cap pentru un moment afacerile unor mafioti, sub numele de Donnie Brasco. Stiu. Ati auzit de filmul aces-ta: Al Pacino (Lefty) si Johnny Depp (Donnie Brasco). Printre altii mai este si Michael Mad-sen. Ceea ce este interesant in carte este faptul ca este de-scrisa dusmania pe care o pur-tau unul altuia Casso si Gotti. Al doilea este personajul prin-cipal din “Gotti” unde Armand Assante, Tony Sirico si Vincent Pastore au facut din acest film o capodopera in ceea ce pri-veste filmele de gen. Intrigi si fapte verosimile ce sunt dez-valuite fac din aceasta carte una din cele mai interesante biografii existente la ora ac-tuala, in beletristica moderna. Lectura placuta!

Confesiunile unui

Cap

al mafiei

PhILIP

CARLO

de George dragnea

Daca nu v-as cunoas-te pe voi, colegii mei din liceu, nu v-as indemna sa mergeti

la filmul asta, in regia lui Buur Steers. va suna prea…suedez ? Ei bine, e american get beget, ca si moravurile si mentalita-tile americane pe care le reia, intr-un registru comic si satiric totodata acest regizor despre care sper sa mai auzim. dar, in sfarsit, pentru ca va stiu si pentru ca tin la voi, vi-l re-comand cu caldura. vedeti-l acum, pentru ca atunci cand nu veti mai avea, conform ti-tlului, 17 ani, poate nu va mai avea acelasi farmec.

Carcotasii (criticii, bi-neinteles) au acuzat pelicula pentru ca, din punct de vedere narativ, e previzibila si sche-matica, imprumutand elemen-te din povesti fanteziste deja ecranizate, precum Vreau sa fiu mare, cu Tom Hanks, ori se-ria Inapoi in viitor, cu Michael J. Fox. Dar, desi ii lipseste ori-ginalitatea absoluta, 17 Again ramane o comedie simpatica, la care cu siguranta veti rade cu pofta si veti afla multe din-tre mentalitatile barbatilor americani, fie ei adolescenti sau maturi, mentalitati prezen-tate cu o doza de ironie acida.

Asa cum va spuneam, ca si in mai vechea serie Inapoi in viitor, filmul porneste de la ideea revenirii – de asta data nu cu ajutorul vreunei masina-rii sofisticate, ci pur si simplu a magiei (e mai simplu pentru producatori, ar zice alti carco-tasi !) in trecut, pentru a schim-ba lucrurile si a indrepta grese-

lile facute candva. In cazul de fata, intrebarea care se pune e: ce-ai face daca ai deveni din nou licean ? E intrebarea care-l framanta pe eroul Mike O’Donnell, interpretat, la ma-turitate, de un Matthew Perry mereu in verva, iar in tinerete de Zac Efron, revelatia actori-ceasca a anului. In 1989, cand avea 17 ani, Mike era vedeta liceului, lider incontestabil al echipei de baschet, febletea fetelor si preferatul profesori-lor (alt cliseu, fir-ar sa fie, dar v-ati obisnuit, nu-i asa, de aici si titlul meu – again and aga-in end…). Toti ii prevedeau un viitor stralucit cand, surpriza – afla ca prietena lui, Scarlet, a ramas insarcinata. Obligat sa ia o decizie rapida, Mike, care tocmai trebuia sa joace in meciul carierei lui, renunta la baschet, la facultate si implicit la viitorul stralucit, alegand sa ramana alaturi de ea. Cu alte cuvinte, in loc sa caute viitorul pe care si-l dories atat, il arun-ca pur si simplu pe fereastra, pentru a trai alaturi de priete-na lui din liceu si copilul lor.

Douazeci de ani mai tarziu, Mike este un matur tra-casat, amarat si dezgustat de

viata deja, care simte ca zile-le sale de glorie au apus de mult. Mariajul sau cu Scarlet s-a cam dus pe apa Sambetei si ei sunt implicate intr-un di-vort zgomotos, luptandu-se pentru custodia celor doi copii adolescenti (ambii inadaptati, cum altfel ?) pe care barbatul, robit muncii sale, abia daca ii cunoaste (vi se pare familiar, nu-i asa ?).

Asadar, dezgustat de via-ta, barbatul rataceste pe strazi si ajunge, coincidenta sau nu, la liceul adolescentei sale. Aici, un portar misterios dis-cuta cu el, parand sa cunoasca uimitor de multe amanunte despre viata si necazurile sale (deh, fictiune, unde nu avem si nou unul din asta !...). Barbatul se intoarce mahnit in aparta-mentul pe care-l impartea cu cel mai bun prieten, Ned Gold, spre a descoperi, uimit, ca re-devenise, ca prin farmec, pus-tiul Mike.

Situatia e complicata, ta-narul se inscrie la liceul unde invata copiii sai, Ned prezen-tandu-se drept tatal lui. Acum pustiul va avea ocazia sa-si in-deplineasca visul de a deveni o vedeta sportiva si de a trai

viata pe care nu o avusese, din pricina alegerii facute candva. Chestia interesanta e ca, desi are 17 ani ( again !) Mike stie totul despre familie, casatorie, femei si cresterea copiilor, re-flectand perspectiva unui bar-bat de 40 de ani. In plus, Mike descopera ca fiica sa, Maggi, nu-i chiar atat de inocenta pe cat pare, ba mai mult, se intal-neste cu batausul liceului, un personaj arogant si antipatic, care-l bate mereu pe fiul lui Mike, Alex. In aceste conditii, tatal adolescent se impriete-neste cu fiul sau, Alex, reusind sa-i fie, in sfarsit, dupa atatia ani aproape. Mai mult, el se intalneste cu mama acestuia, propria lui sotie, si redescope-ra ca de fapt o iubeste si are nevoie de ea si de copiii lui, pentru care n-a fost pana acum altceva decat un strain.

Comedie de situatii, in care carisma actorilor are un rol important, in mementele sale mai serioase, 17 Again devine un film mesaj, vorbind despre alegerile pe care le facem in viata si despre consecintele, bune sau rele, ale acestora. In final, eroul intelege ca dorinta de mai bine intotdeauna duce la mai rau (va mai amintiti de paradox – logica, clasa a IX-a ?) si ca de multe ori trebuie sa te multumesti cu ce iti aduce vi-ata, care a facut o alegere mai buna decat ai fi facut-o tu.

Asadar, atentie, dragi co-legi cinefili, contrar titlului de film si jocului meu de cuvinte din titlul articolului, traiti cli-pa si fiti atenti la alegerile pe care le faceti, sentimentale ori scolar-profesionale, pentru ca in viata reala, ai o singura data 17 ani.

17 again ...and again, and again...

Regia: Burr Steersin rolurile principale: Matthew Perry, Zac EfronGen: Comediedurata: 102 minuteanul: 2009

de Mirela Matei

42 | ONIX ONIX | 43

Pink floyd are an English rock band who initially earned rec-ognition for their psychedelic and space rock music, and later, as they evolved, for their pro-gressive rock music. Pink Floyd are known for philosophical lyrics, sonic experimentation, innovative album cover art, and elaborate live shows. One of rock music’s most successful acts, the group have sold over 200 million albums worldwide including 74.5 million certi-fied units in the United States. Pink Floyd influenced progres-sive rock artists of the 1970s such as Genesis and Yes, as well as contemporary artists such as Nine Inch Nails, Dream Theater, and Porcupine Tree.

divertisment • music

“Another brick in the wall”(lyrics)

We don’t need no educationWe dont need no thought controlNo dark sarcasm in the classroom

Teachers leave them kids aloneHey! Teachers! Leave them kids alone!

All in all it’s just another brick in the wall.All in all you’re just another brick in the wall.

“Wrong, Do it again!”“If you don’t eat yer meat, you can’t have any pudding.

How can you have any pudding if you don’t eat yer meat?”“You! Yes, you behind the bikesheds, stand still laddy!”

“shape of my heart”(lyrics)

He deals the cards as a meditationAnd those he plays never suspect

He doesnt play for the money he winsHe doesnt play for the respect

He deals the cards to find the answerThe sacred geometry of chance

The hidden law of probable outcomeThe numbers lead a dance

I know that the spades are the swords of a soldierI know that the clubs are weapons of war

I know that diamonds mean money for this artBut thats not the shape of my heart

He may play the jack of diamondsHe may lay the queen of spades

He may conceal a king in his handWhile the memory of it fades

I know that the spades are the swords of a soldierI know that the clubs are weapons of war

I know that diamonds mean money for this artBut thats not the shape of my heart

Thats not the shape, the shape of my heart

And if I told you that I loved youYoud maybe think theres something wrong

Im not a man of too many facesThe mask I wear is one

Those who speak know nothingAnd find out to their cost

Like those who curse their luck in too many placesAnd those who smile are lost

I know that the spades are the swords of a soldierI know that the clubs are weapons of war

I know that diamonds mean money for this artBut thats not the shape of my heart

Thats not the shape of my heart

Patricia Kaas, née le 5 décem-bre 1966 à Forbach en Lor-raine, est une chanteuse fran-çaise. Depuis plus de 20 ans, elle connaît le succès dans les principaux pays francophones, germaniques, ainsi qu’en Russie, où elle se produit ré-gulièrement sur scène. Ses albums sont commercialisés dans une quarantaine de pays et ses ventes sont estimées en 2009 à 16 millions à travers le monde la demande de France 3, elle est la représentante de la France au Concours de l’Eurovision, le 16 mai 2009 à Moscou. Très populaire dans les pays de l’Est et plus par-ticulièrement en Russie, sa présence au concours était cen-sée mettre toutes les chances

de la France dans ce concours remporté pour la dernière fois en 1977 par l’hexagone. Après avoir un temps hésité, notam-ment parce qu’elle n’avait ja-mais chanté un 16 mai, date anniversaire de la mort de sa mère, elle finit par accepter.

Et quand le temps se lasseDe n’être que tué

Plus une seconde passe,Dans les vies d’uniformité

Quand de peine en méfiance,De larmes en plus jamaisPuis de dépit en défianceOn apprend à se résigner

Viennent les heures sombresOù tout peut enfin s’allumer

Ou quand les vies ne sont plus qu’ombres

Restent nos rêves à inventer

Il me dit que je suis belleEt qu’il n’attendait que moi

Il me dit que je suis celleJuste faite pour ses bras

Il parle comme on caresseDe mots qui n’existent pas

De toujours et de tendresseEt je n’entends que sa voix

Eviter les regards, prendre cet air absentCelui qu’ont les gens

sur les boul’vardsCet air qui les rend transpar-

entsApprendre à tourner les yeuxDevant les gens qui s’aiment

Tu sais, je n’ai jamais été aussi heureux que ce matin-là

nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci

c’était l’automne, un automne où il faisait beau

une saison qui n’existe que dans le Nord de l’Amérique

Là-bas on l’appelle l’été indienmais c’était tout simplement

le nôtreavec ta robe longue tu ressem-

blaisà une aquarelle de Marie

Laurencinet je me souviens, je me souvi-

ens très biende ce que je t’ai dit ce matin-là

il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

Eviter tous ceux qui marchent à deuxCeux qui s’embrassent à perdre haleineY a-t-il un soir, un momentOù l’on se dit c’est plus pour moiTous les mots doux, les coups de sang,Mais dans mes rêves, j’y ai droit

Il me dit que je suis belleEt qu’il n’attendait que moiIl me dit que je suis celleJuste faite pour ses brasDes mensonges et des betisesQu’un enfant ne croirait pasMais les nuits sont mes églisesEt dans mes rêves j’y crois

Il me dit que je suis belle...Je le vois courir vers moiSes mains me frôlent et m’entraînentC’est beau comme au cinémaPlus de trahison, de peinesMon scénario n’en veut pasIl me dit que je suis reineEt pauvre de moi, j’y croisHmm, pauvre de moi, j’y crois

on ira où tu voudras, quand tu voudraset on s’aimera encore, lorsque l’amour sera morttoute la vie sera pareille à ce matinaux couleurs de l’été indienaujourd’hui je suis très loin de ce matin d’automnemais c’est comme si j’y étaisje pense à toioù est tu?que fais-tu?est-ce que j’existe encore pour toi?je regarde cette vague qui n’atteindra jamais la dunetu vois, comme elle je me couche sur le sableet je me souviensje me souviens des marées

« il me dit que je suis belle »(paroles)

« l’été indien »(paroles)

Joe Dassin est un chanteur franco-phone et compositeur américain et français. En tant que chanteur, il a connu plusieurs succès dans la fran-cophonie.Pendant les années 1960, il connaît ses premiers succès : Les Dalton, Guantanamera, Siffler sur la colline et Les Champs-Élysées. Durant la décennie suivante, il connaît d’autres succès, tels L’Amérique (reprise de Yellow River de Christie), Le Mous-tique (reprise de “The Mosquito” de The Doors), Si tu t’appelles mélanco-lie, L’Été indien et Le Café des trois colombes.

hautesdu soleil et du bonheur qui passaient sur la meril y a une éternité, un siècle, il y a un anon ira où tu voudras, quand tu voudraset on s’aimera encore, lorsque l’amour sera morttoute la vie sera pareille à ce matinaux couleurs de l’été indien

Gordon Matthew Thomas Sum-ner, known commercially by his stage name Sting, is an Eng-lish musician from Wallsend in North Tyneside. Prior to starting his solo career, he was the principal songwriter, lead singer and bassist of the rock music band The Police. As a solo musician and mem-ber of The Police, Sting has sold over 100 million records, and received sixteen Grammy Awards for his work, receiving his first Grammy for Best Rock Instrumental Performance in 1981, and receiving an Oscar nomination for best song.

selecţie de informaţii:Cosmin EpureanuSorin NiţăBogdan Arsene

44 | ONIX ONIX | 45

hA

Sedentarismul nostru si viata plicticoasa de messengeristi aduc ki-logramele ca pe banda

rulanta. Aceste nedorite kilo-grame vin repede si pleaca greu. Vine caldura si am trecut cu bine astenia de primava-ra. Afara soarele incinge deja asfaltul si imaginatia noastra se incinge si ea – mare, plaja, miscare, multa miscare. Deo-data, ne amintim ca e doar in-ceput de iunie, mai e pana la vacanta, desi atmosfera de la scoala e din ce in ce mai rela-xata (dar, vai, nu si relaxanta!).

In curtea colegiului nos-tru, tensiunea se simte in aer, e ca o bomba cu ceas. Toti vrem sa ne consumam energia acu-mulata peste an, investind-o in ceva care sa ne aduca sa-tisfactii si nu sanctiuni. Tocmai de aceea, in ajutorul tinerilor amatori de miscare a venit ca-tedra de educatie fizica, cea care a organizat competitii interclase, activandu-ne si spiritul competitiv si pe cel de fair-play.

Aceste competitii, de volei, handball si fotbal, se desfasoara organizat, dupa un program prestabilit. In aceste intreceri, fara discriminare de gen, se constituie echipe mix-te de jucatori, putandu-se ape-la chiar la amestecul a doua clase, daca nu sunt destule optiuni sau exista neincredere in fortele proprii, care-i fac pe unii sa dea inapoi.

Celor care au renuntat usor la provocare, le spun ca nimeni nu s-a nascut invatat si ca am un principiu dupa care ma ghidez in orice provocare imi apare in fata: “Daca incerci, poti sa pierzi, dar daca nu in-

cerci, ai pierdut sigur !” Vi-l pot imprumuta ca deviza de viata (doritorii sa ma contacteze pentru detalii).

Asadar, competitiile au inceput. Echipele s-au alini-at la start (folosesc un cliseu sportiv, dar asta e, e un articol in tema, deci e permis!). Intre-cerile s-au desfasurat in peri-oada 1 aprilie – 1 mai la volei si handball. Castigatorii me-ciurilor au fost recompensati cu laude si diplome, astfel:

vOleI:locul i

clasa a XI-a Blocul al ii-leaclasa a X-a E

locul al iii-leaclasa a XI-a F

HAnDbAllocul i

clasele a XI-a D si a XII-a D

locul al ii-leaclasa a XI-a Clocul al iii-leaclasele a X-a G

si a X-a F

Despre fotbal, numai de bine, dar poate alta data. Dar, pana la indemnul “Jos kilogra-mele/jos burta !” ma vad nevo-ita sa va avertizez ca anul sco-lar inca nu s-a termiant, asa ca ramane de actualitate alt im-bold care sa cuprinda nelistile noastre de liceeni: “(Puneti-va cu) burta pe carte !”

cu burtă... fără burtă...de Georgeta iatan

divertisment • sport

o finală, un singur cuvânt:

Barça

Miercuri seara. Imi salut prietenii si ma grabesc sa ajung acasa. E

deja destul de tarziu si ma tem ca voi rata inceputul finalei. Care finala ? De ce atata graba ? Simplu: doar e ultimul meci din Champions League, meciul care stabileste castigatoarea competitiei. Este pentru prima data cand nu am o favorita si acest lucru nu se intampla din faptul ca nu imi plac echipele care vor juca ( Manchester United si Barcelona ), ci din simplul fapt ca acest cam-pionat romanesc mi-a taiat elanul asupra pasiunii pentru fotbal. Dar gata, ajunge ! Nu are rost sa vorbesc despre liga 1, nu ? Acest material este adresat campionilor.

Ora 21:30. Am ajuns la fix; las mess-ul deschis si ma duc la televizor. Festivitatea de deschidere a meciului in-cepe si raman placut surprins de transmia italiana. Au stiut sa capteze cele mai spectacu-loase momente din tribune.

Manchester domina primele minute din meci si se pare ca Sir Alex Ferguson a ghicit asezarea castigatoare a acestui mecit. Total gresit !

Formatia catalana reus-este sa treaca peste forcin-gul detinatoarei trofeului si deschide scorul prin Eto’o, in minutul 10, la o faza la care camerunezul l-a depasit spec-taculos pe Vidic si nu i-a lasat nicio sansa lui Van der Saar. Dupa acest moment, pe teren a existat numai o singura echi-pa, ibericii zburdand practic pe gazon. Pana la pauza nu se mai inscrie, iar englezii sperau intr-o minune in cel de-al doi-lea act.

Din pacate pentru supor-terii lui United, echipa nu se trezeste, iar Henry 49’ si Xavi 53’ rateaza ocazii imense. Iza-bavirea avea sa vina in minutul 70’ atunci cand Messi inscrie spectaculos cu capul si inchide practic meciul.

Ceea ce parea sa fie o finala echilibrata a fost de fapt o demonstratie de fotbal

din partea Barcelonei, catalanii preluand tro-feul chiar de la invinsa Manchester United.

Si uite ca s-a mai terminat o finala din Champions League. Una care nu a dus lip-sa de faze spectacu-loase, de o atmosfera superba in tribune si

in final de o petrecere in cin-stea unei noi regine a Europei: Barcelona.

de Cristian alexandru

onix • outrospective

“Hei! A trecut un an de şcoala!”. Aşa s-au trezit majori-tatea piticilor de a IX-a… prin-tre care şi eu. Acum, în vreme de bilanţ ne confruntam si noi, pentru prima data, cu inchide-rea mediilor “ la liceu”; o emo-tie, un zâmbet, un nerv, orice e binevenit. Acum cred ca sunt în masura să împartăşesc din experienţa mea de un an, nu? Ei bine... îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: Cum am pus pi-ciorul pe pragul şcolii, cei mari au izbugnit: „ Bobooooci”, apoi în primele doua saptamâni probabil au avut butonul „re-play” activat pentru că numai asta auzeam. A mai fost si aco-modarea cu profesorii, care a

Experienta de bobocfost chiar OK; danşii cu noi nu ştiu în ce masura s-au acomo-dat... (speram ca nu e asa rau). Între colegi, presiunea din at-mosferă a fost “mai minima”; mai o poză, mai o glumă, mai o palmă... De chiul nu zic că ci-teşte doamna dirigintă.

Si asa a trecut o vreme, pana ne-am dat seama ca mai este o firimitura de vreme si se termina anul scolar; anul in care am fost, intr-un fel sau al-tul, actorii principali. În toamna ce vine, vor fi alţi protagonişti Acum ne numim deja „ fosti boboci”; am evoluat exact ca în celebrele desene animate „Pokemon”... Bine, bine! N-a fost o comparaţie prea nimeri-tă, dar se acceptă.

Cert e că abia aştept noul an. Şi stiţi care e primul lucru pe care vreau să-l fac ? Sa-mi bifez opţiunea „replay” când işi vor intra bobocii în rol.

de Mihaela Necula

Clasa a iX-a Cdiriginte prof. Cristina iliescu

Sfârşit de an şcolar 2008-2009

A mai trecut un an de scoala, cu bune, cu rele, cu gandul ca poti ramane corijent la mate sau la info, cu gandul ca am ajuns intr-un stadiu avansat la o olimpiada (nu stiu cati dintre noi am avut gandul asta) sau ca poate pur si sim-plu.. am gasit noi prieteni in liceu, care au aceleasi pasiuni ca si noi, care asculta exact aceeasi muzica si multe altele (exemplele pot continua). Eu ma incadrez in ultima catego-rie si, desi acest lucru poate fi doar imbucurator la prima vedere, ei bine, nu e asa. Sunt sigur ca majoritatea dintre noi au trait senzatia de deziluzie, de faptul ca un prieten(a !) nu a fost exact asa cum te asteptai tu sa fie, ca atunci cand iti era lumea mai draga, exact atunci acea persoana te-a lasat cu ochii in soare. Aceste lucruri fac parte din micile neplaceri ale vietii, insa de la viata nu poti avea mereu tot ceea ce iti doresti, nu ?

Eu din acest punct de vedere sunt bucuros ca ince-pe vacanta. Bine, un motiv il poate avea si faptul ca scap de unele ore plictisoare si de tre-zitul de dimineata (cateodata

poate fi asa insuportabila so-neria aceea de la telefon care te trezeste); dar motivul princi-pal este acela ca o sa pot evita cat mai bine pe acele persoa-ne care m-au facut sa ma simt singur la un moment dat. Cu siguranta o sa ii revad pe cei care m-au facut sa rad in pauze si nu numai, cu siguranta ca o sa ies cu ei la vreo terasa ca sa mai schimb cateva vorbe si sa le revad chipul.

Insa putem vedea totusi partea plina a paharului cand vorbim de prietenii noi din li-ceu: extrem de multe amintiri frumoase, de la petreceri si chiar de la ore ne-au ramas in-tiparite in cap si aceste lucruri care mereu reusesc sa iti pro-voace un zambet oricat de trist ai fi. Oare cine nu a mintit ca se simte rau ca sa poata pleca mai devreme acasa, sa se cer-te cu portarul 5 minute ca nu il lasa sa plece sau nu stiu.. sa faca tot posibil ca sa nu stea in clasa la vreo ora anume. Eu unul am facut cate putin din fiecare.

Per total a fost un an destul de ok. In urma ta raman doar amintirle frumoase...

Chiar vine vacanţade Cristian alexandru ?

puBliCitatE

46 | ONIX ONIX | 47

Perioada tezelor s-a terminat. Pe culoarele liceului incepe sa bata vantul, semn ca nu este prea “frecventat” in ultima

vreme. Elevii si-au incheiat socotelile cu scoala si asteapta clopotelul oficial de terminare a anului scolar. Trebuie sa gas-easca ceva de facut pentru urmatoarele 3 luni. Variante sunt multe, insa depinde de cheful si nevoia fiecaruia.

Eu unul mi-am ales un job part-time, intr-un mediu prietenesc, la unul dintre colosii internationali “fast-food”. E chiar ala de la iesire din metrou la Brancoveanu. Inca putin si fac un an si jumatate de activitate acolo. La inceput imi puneam o intrebare gen: “ce caut eu aici?”, dar cu timpul m-am obisnuit, pana cand a intrat in rutina mea. Scoala, munca, acasa. Inca putin si primul cuvant dispare din propozitie, iar in locul acestu-ia intra distractia. Pe mine sincer nu m-a “cocosat” prea tare acest an scolar. Dar sa vedem ce ne rezerva anul viitor, mai ales ca ne asteapta si acel nefericit eveniment din viata fiecarui licean. Orice elev are nevoie de relaxare, de un lenevit la plaja, de un volei in apa, de o bere rece pe malul marii, si, de ce nu, un rasarit cum numai constantenii il vad in fiecare zi. Incerc sa ating toate aceste lucruri, in masura in care timpul imi permite.

Asadar, dragi colegi, folositi timpul acesta cat mai util, ca eu unul il folosesc din plin, si ne vedem pe 15 ale lunii sep-tembrie. Va doresc o vara suportabila si un cocktail cat mai rece!

In boca al lupo!!

Miroase a... vACAnţă !

de George dragnea

onix • outrospective

48 | ONIX

părerile voastre sunt importante.vă rugăm scrieţi-ne pe adresa onix@onicescu.ro

dacă vreţi să faceţi parte din redacţia oNiX, vă rugăm să ne contactaţi.

http://onix.onicescu.roonix@onicescu.ro