Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru ...climate.literare.ro/arhiva/80.pdf · Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru” pentru literaturã

Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru” pentru literaturã 2008 ºi„Premiul de excelenþã” al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România 2011-2012

Climateliterare

Revistã lliterarã ººi dde cculturã rromâneascãFondatã: mmai 22007

Director fondator:Ion Iancu Vale

●Director editor:

Gheorghe - ValericãCimpoca

80-883AAnnuull 77

iulie - sseptembrie2014

IIvvaann SShhiisshhkkiinn -- PPããdduurreeaa ttooaammnnaa

Climate lliterareClimate lliterare

2 nr. 880, 22014

CCOONNTTUURRII PPEENNTTRRUU DDEEPPUUNNEERRII DDEESSCCHHIISSEE LLAA BBAANNCCAA TTRRAANNSSIILLVVAANNIIAA TTÂÂRRGGOOVVIIªªTTEERROO 5544 BBTTRRLL 0011660011220011UU0022339933XXXX -- ppeennttrruu ddeeppuunneerrii îînn LLEEII

RROO 0044 BBTTRRLL EEUURRCCRRTT0000UU00223399330011 -- PPEENNTTRRUU DDEEPPUUNNEERRII ÎÎNN eeuurroo ((SSWWIIFFTT:: BBTTRRLLRR002222))

AAddrreessaa rreeddaaccþþiieeii pprriinncciippaallee::TTeelleeffooaannee:: 0722 702578 TTâârrggoovviiººttee OOPP 11 -- CCPP 1144EE--mmaaiill:[email protected] ssiittee:: http://climate.literare.ro

RReeddaaccttoorr ººeeff:: IIoonn IIaannccuu VVaallee

CCoolleeggiiuull rreeddaaccþþiioonnaallii:: GGrriiggoorree GGrriiggoorree,,GGhheeoorrgghhee PPaalleell,, EEmmiill SSttããnneessccuu,, FFlloorreeaa TTuurriiaacc,,

LLuucciiaann CCoonnssttaannttiinn

FFoonnddaattoorrii::

IIoonn IIaannccuu VVaalleeMMiirrcceeaa CCoottâârrþþãã

SSeebbaassttiiaann DDrrããggaann

RReeddaaccþþiiii aassoocciiaattee -- RRoommâânniiaa::Bacãu, Bistriþa, Braºov, Cluj-Napoca,Bucureºti, dev, Focºani, Iaºi, Suceava,Turnu-Severin, Hunedoara, Mangalia,Olãneºti, Dragnea, Ploieºti, Ploieºti;AAllttee þþããrrii:: Anglia, Australia, Belgia,Canada, Danemarca, Elveþia, Franþa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia,Macedonia, Portugalia, RepublicaMoldova, Serbia, Spania, SUA,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu,Nicolae Bãlaºa, Elena Buicã, Roni Cãciularu, Luca Cipolla, George Coandã, Mircea Constantinescu, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dãnescu, Mircea Drãgãnescu,Eugen Evu, George Filip, Eugen Florea, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, DjamalMahmud, Alexandru Manafu, Menuþ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, MonicaMireºan, ªtefan Lucian Mureºanu, Florin Vãrlan Neamþu, Emil Persa, George Petrovai, VavilaPopovici, Georgeta Resteman, Puiu Rãducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor,Claudia Serea, Delia Stãniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Þene, Ioan Þepelea, Baki Ymeri, RaqelWeizman.

RRããssppuunnddeerreeaa ddeeoonnttoollooggiiccãã aa mmaatteerriiaalleelloorr ppuubblliiccaattee aappaarrþþiinnee eexxcclluussiivv sseemmnnaattaarriilloorr

RReevviissttãã eeddiittaattãã ddee SSoocciieettaatteeaa CCuullttuurraall--IIssttoorriiccãã „„AARRMM”” TTâârrggoovviiººttrree IISSSSNN 11884433--003355xx RReevviissttaa aappaarree îînn ccoollaabboorraarree ccuu SSoocciieettaatteeaa SSccrriiiittoorriilloorr TTâârrggoovviiººtteennii

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree:: AAddrriiaannaa AAnnddrreeiiaass;; SSeeccrreettaarriiaatt:: RReettaa SSooffrroonniiee IIaannccuu

Cuprins

Maria Oprea - Auguºti Gellu Naum, Cezar Ivãnescu, Panait Istrati...............................................................3 Al. Florin Þene - Elemente psihopatologice în romanul Ciuleandra ..............................................................5Vavila Popovici - Bunãtate vs Rãutate............................................................................................................6Mihai Cezar Popescu - Poeme.......................................................................................................................7Nicolae Nicoarã Horia - Poeme......................................................................................................................8Melania Cuc - Menuþ Maxinilian ºi „Cronica de gardã” ...............................................................................9Mihai Batog Bujeniþã - Excursia de documentare .......................................................................................10Ecaterina Negara - Poem.............................................................................................................................11Octavian Lupu - Arta Zen a Managementului Afacerilor .............................................................................12Florea Turiac - Poem....................................................................................................................................14Propus de A.S. - Scoþiene ...........................................................................................................................15Anton Gagiu - Detectiv în dilemã.................................................................................................................16Aliona Munteanu - Amprenta lui Dostoievski în „Cãlãuza” lui Tarkovski......................................................19Victor Atanasiu - Stareþul sufletelor noastre.................................................................................................20Ion Dodu Bãlan - Puterea destinului........................................................................................................... .21Gabriela Cãluþiu - Sonnenberg.....................................................................................................................22Irina Lucia Mihalca - Poeme.........................................................................................................................24Corina Diamantina Lupu - Întotdeauna sunt aºa de sincerã........................................................................25Luca Cipola - Poeme....................................................................................................................................27ªtefan Lucian Mureºanu - Sensul onomatopeelor........................................................................................28Dorel Schor - Schiþã umoristicã ...................................................................................................................30Ion Iancu Vale - Fugind ................................................................................................................................31Magdalena Brãtescu - Prinþul verde ............................................................................................................34Ion Iancu Vale - Poeme ...............................................................................................................................35Maria Glodici - Despre bucuria vieþii ...........................................................................................................36Virginia Vini Popescu - Poeme ....................................................................................................................37Dan Caragea - Eseu despre eseu ..............................................................................................................38Organizatorii Regulament - Moºtenirea Vãcãreºtilor ..................................................................................39 George Baciu - Columna românismului ......................................................................................................39


3nr. 880, 22014

MMaarriiaa OOpprreeaa

Literatura, NR. 155 - Septembrie2014

Trei scriitori români, GelluNaum, Cezar Ivãnescu ºi PanaitIstrati, nãscuþi în luna august, au fostlegaþi într-o mãsurã sau alta de spaþi-ul balcanic ºi, în special, de cel ilir. Caurmare, am þinut sã-i celebrãm pe toþitrei, împreunã, motivaþi ºi legitimaþi deoriginile lor, de aniversãrile zilelor denaºtere, dar mai ales, de scrierile lor.Desigur, în calendarul lui gustar sausecerar, cum i se spune în popor, seregãsesc numeroºi alþi scriitori caMarin Preda, Tolstoi, Goethe, DumitruRadu Popescu, Zoe DumitrescuBuºulenga, Paul Everac, VirgilIerunca, Guy de Muapassant, dar ºiregele Ferdinand I al României,Napoleon Bonaparte ori MaicaTereza. Aceasta alãturare nu are niciorelevanþã, poate doar în plan subiec-tiv, îndeosebi pentru amatorii deastrologii care fac speculaþii în dome-niul alãturãrii planetelor ºi stelelor.Noi am alãturat aceste „astre” nu pen-tru cã s-au nãscut la 1, 6 ºi 10 august,ci din dorinþa exclusivã de a fi din nouîmpreunã cu ei ºi cu operele lor.

GGEELLLLUU NNAAUUMM ((nn.. 11 aauugguusstt 11991155 –– dd..2299 sseepptteemmbbrriiee 22000011)) este unreprezentant de seamã al suprareal-ismului românesc ºi european. A fosteseist, poet, prozator ºi dramaturgromân, elogiat ºi admirat de elita int-electualã, dar marginalizat - cum seîntâmplã tot mai des cu valorile noas-tre culturale - de publicul larg ºiautoritãþi. Rãdãcinile sale dinspre tatãsunt macedoromane, însã unii scri-itori cred cã acestea s-au intersectatºi cu spaþiul ilir. Tatãl, Andrei Naum(n.18 august 1875 – d. 18 august1917) a murit în luptele de la

Mãrãºeºti pe când fiul sâu, Gellu,avea numai doi ani. Poet ºi traducã-tor, Andrei Naum s-a nãscut înMacedonia (fosta RepublicaIugoslavã a Macedoniei), regiuneaOhrida, ºi a venit în Români în secolulal XIX-lea. Într-un interviu din

România literarâ (nr.30, 1-7 august2001), Gellu Naum recunoºtea cã„Familia lui venise încoace cu oile, pejos, demult, pe când turcii vroiau sa-iomoare în Macedonia. Ei sunt românimacedoneni. Armani, cum zic ei”. ªitot aici îºi aminteºte: “ªi tatãl meu afost orfan de rãzboi. Bunicul a muritpe front când tata avea opt ani ºi,înainte de a muri, i-a trimis, printr-uncoleg, ceasul lui cu lanþ dreptamintire. Era tot ce i-a mai rãmastatãlui meu de la tatãl lui...”. AndreiNaum a publicat poezii în revista„Lumea nouã”, sub pseudonimulAndrei din Zegovia, în „Literatura ºiarta românã” ºi în „Freamãtul”, iardupã moarte i s-a tipãrit o carte decãtre Casa ºcoalelor. Format ºi edu-cat în Bucureºti ºi Paris (studii defilosofie), Gellu Naum a fãcut parte,începând din 1941, alãturi deGherasim Luca, Dolfi Trost, VirgilTeodorescu ºi Paul Pãun, din grupulsuprarealist român, a cãrui activitateîl face pe André Breton sã afirme:„Centrul lumii (suprarealiste) s-amutat la Bucureºti”. Ca ºi AndréBreton, pe care l-a cunoscut la Paris,în 1938, Gellu Naum a rãmas pânã la

sfârºitul vieþii credincios curentului ºistilului suprarealist. Dintre operelecare au fãcut istorie în literaturaromânã enumerãm volumele depoezii (Libertatea de a dormi pe ofrunte, Athanor, Tatãl meu obosit,Exactitatea umbrei, Cartea cuApolodor º.a.), de prozã (Castelulorbilor, Teribilul interzis, Zenobia,Întrebãtorul), teatru (Insula.Ceasornicãria Taus. Poate Eleonora,Exact în acelaºi timp), creaþii pestecare domneºte aura sa covârºitoareºi fascinantã. Gellu Naum meritã maimult decât o simplã semnalare, iar noivom reveni asupra creaþiei sale ori decâte ori vom avea ocazia. „Zenobiaîmi devansa gesturile ºi intenþiile; nuºtiu dacã punctul ei de vedere coin-cidea cu al meu, deºi s-ar puteaspune cã nu trãiam individual; darpunctul nostru de vedere, totdeaunacoincident, era altceva decât coinci-denþã. Aveam impresia cã pânã ºitãcerile ei îmi vorbeau despre ceva

pe care îl ºtiam de mult, ceva imposi-bil de formulat în cuvinte, simþit deobicei ca o împãcare, ca o ºtiinþãtotalã ºi liniºtitã. (…) Mergeam pe digferindu-mã de goluri, ca sã nu-miscrântesc gleznele. Erau niºte bolo-vani pe acolo, negri, prietenoºi, mãpriveau ca pe un frate. Pãreau cã sebucurã ºtiindu-mã iar printre ei.”(Zenobia, 1985, 1991, 2003)

AAuugguuººttiiii GGeelllluu NNaauumm,,CCeezzaarr IIvvããnneessccuu,,

PPaannaaiitt IIssttrraattii


4 nr. 880, 22014

CCEEZZAARR IIVVÃÃNNEESSCCUU ((nn.. 66 aauugguusstt 11994411 ––dd..2244 aapprriilliiee 22000088)),, poetul care ºi-aasumat cu mândrie rãdãcinile balcanico-albaneze ale mamei sale, a avut un„destin consumat între limitele temporalemarcate de douã sãrbãtori cu maximãîncãrcãturã simbolicã pentru creºtini,cum spune Gabriela Creþan: s-a nãscutîn ziua Schimbãrii la Faþã a Domnului ºia murit în Joia Mare din SãptãmânaPatimilor, trãdat de discipolii pe care-iiubea, pãrãsit de mulþi dintre prieteni,umilit de acuzaþii calomnioase ºiabsurde.” Însã, dincolo de acestedezarticulãri, viaþa sa a fost încãrcatã defrumuseþe ºi iubire, pentru cã a trãitîntotdeauna sub binecuvântarea poezieiºi a lui Dumnezeu ºi a iubirii fãrã rest acititorilor care i-au învãþat versurile pe derost. „Artistul trãieºte în lume ºi, dacãDumnezeu l-a trimis în lume, nu sepoate reîntoarce la Dumnezeu decâtprin arta lui, prin scrisul lui, aceasta eyoga lui, jugul lui, crucea lui, singurasfinþenie posibilã pentru artist...” (CezarIvãnescu, octombrie, 1999). Temeleobsesive ale creaþiei sale, pe baza cãro-ra ºi-a creat propria stilisticã, originalã,luminoasã, tenebroasã, caldã, emoþio-nantã, ritualicã, au fost iubirea, moartea,arta. Aceastã autoritate literarã a poetu-lui cu nume regal i-a adus aproape pePetru Creþia, Mircea Eliade, ConstantinNoica ºi Marin Preda, pe poeþii tineri ºicititorii dependenþi de scrisul lui, cul-minând cu recunoaºterea artisticã dinpartea confraþilor albanezi care l-au pro-pus la Premiul Nobel. Numai cãDumnezeu a avut alte socoteli cu acestCezar al poeziei pure, luându-l devremeîn lumea Sa. În limba albanezã i-aapãrut, la Tirana (2007), antologia depoeme Lojë Dashurie (Jeu d’Amour),transpus de Luan Topciu, însã limbaromânã a câºtigat irevocabil surprinzã-toarele volume Rod, Muzeon, La Baaad,Doina, Sutrele muþeniei, Rosarium.„Scrisul rãmâne o artã pe deplin umanãºi divinã, scriind poþi face acel semn caabisul, în care sã se resoarbã lumile,scriind, hârtia poate lua foc de lumina luiDumnezeu... ªtim noi care e cea maicumplitã armã a viitorului? Poate e unblânduþ semn negru, pe o hârtie albã...”.Poemele lui Cezar Ivãnescu trebuie cititemereu, ca un ritual, nu doar la aniver-sare. „! ºi / mâna mea / care / ... acumascrie / ca Pasãrea / veni-þi-Vã-n / preaj-ma Þie, / ºi / viersul meu / pe care-l scriemâna / ca Luna / va lumina / de-l vacetire Faþa Ta Stãpâna!” (CezarIvãnescu, ªutra - VII)

PPAANNAAIITT IISSTTRRAATTII ((1100 aauugguusstt 11888844 ––dd..1166 aapprriilliiee 11993355)) este „romancierulexperimental”, personaj al capitolului„Ereticii, ca fiinþe migratoare” din Istoria

secretã a literaturii române (2007) a luiCornel Ungureanu. Din opera scrisã înlimbile francezã ºi românã, cele maiimportante povestiri sunt CiuliniiBãrãganului ºi Viaþa lui Adrian Zografi,din care fac parte ºi Chira Chiralina,Codin, Moº Anghel, Mihail s.a., apãrutedupã 1924. Originile sale sunt greceºtidupã tatã, însã, îl evocãm aici datoritacreaþiei Kir Nicola, inclusã în lucrareaViaþa lui Adrian Zografi, în care erouleste un albanez. Fiul Joiþei Istrati ºi alunui contrabandist grec, GhergiosValsamis, nu ºi-a cunoscut niciodatãtatãl, ca urmare a avut de suferit o viaþãplinã de greutãþi, fiind nevoit de mic sã-ºicâºtige existenþa ca ucenic al unui cârci-umar, al unui brutar ºi al unui vânzãtorambulant, apoi ca hamal in port,cãldãrar, zidar, servitor, purtãtor dereclame, fotograf si publicist. Un timp s-aaflat la bordul navelor Serviciului maritimRoman, pe post de cãrbunar, nere-nunþând nicio clipã, însã, la lecturã ºiscris. Paºii l-au purtat prin Bucureºti,Constantinopol, Alexandria din Egipt,Cairo, Napoli, Paris ºi Lausanne. Acesteperegrinãri prin Orientul musulmanaveau sa-i devinã sursele de inspiraþiecele mai fecunde. Datoritã lor, literaturauniversalã s-a îmbogãþit cu un roman caViaþa lui Adrian Zografi, în special, ºi cuun portret de neuitat al lui Kir Nicola,plãcintarul albanez care l-a adoptat cape un fiu ºi l-a ajutat sã traverseze unadintre cele mai grele perioade din viaþa,adolescentã. Acest „Gorki al Balcanilor”,cum l-a numit Romain Roland, un hoinarautodidact, plecat în lume din portulBrãilei, a ajuns în scurta vreme dupãîntâlnirea fastuoasã cu autorul Triumfuluinaþiunii ºi a lui Jean-Christophe, oconºtiinþã europeanã. El a fost cel care,dupã o perioadã de aderare la ideilecomunismului, a denunþat lumii întregiatrocitatea regimului aºa-zis egalitaristdin Rusia.

Dar legãtura lui cu spaþiul albanez seface prin povestirile autobiografice ale luiAdrian Zografi ºi prin Kir Nicola. „În tim-pul zilei, kir Nicola se arãta faþã deAdrian un prieten de fiecare clipã ºi tot-deauna vesel. Noaptea însã, cândrãmâneau numai ei singuri, albanezuldevenea un om aproape misterios. (…).La douãsprezece noaptea, kir Nicola sescula ºi se ducea sã frãmânte, timp deun ceas, cincizeci de kilograme de fãina,apoi se culca din nou, pentru a maidormi încã trei ore. (…) Astfel, departede lume, învãluit în beznã, kir Nicola sereîntorcea în fiecare noapte la firea luiadevãratã, redevenea aºa cum îl plãs-muiserã munþii Albaniei, aºa cum fuseseînainte de a-l fi rãnit oamenii ºi de a-l fiîngenuncheat viaþa.”

Evocarea lui Gellu Naum, CezarIvãnescu ºi Panait Istrati sunt imperativeinvitaþii la lecturã pentru a ne reîm-prospãta conºtiinþa ºi normalitatea.

AAmmiinnttiirreeaaPPaarraaddiissuulluuii

CCeezzaarr IIvvããnneessccuu

Când eram mai tânarsi la trup curat,

Într-o noapte, floarea mea,eu te-am visat.

Înfloreai fara pacat,într-un pom adevaratCând eram mai tânar

si la trup curat.

Nu stiam ca esti femeie, eu barbat

Lânga tine cu sfiala m-amculcat

Si dormind eu am visat;tu, visând,ai lacrimat

Când eram mai tânarsi la trup curat

E pierduta noaptea aceeade acum!

Carnea noastra, de-i mai stiial ei parfum

Poamele ce-n poame stau,gustul carnii tale-l auSi cad mâine toate,

putrede,pe drum.

Fa-l sa fie, Doamne Sfinte,numai om

Pe acel care ne-a ispitit sub pom

Si când pomul flori va da,fa sa-i cada carnea grea,

Cum cadea-va, dupa cântec,

mâna mea…


5nr. 880, 22014

AAll FFlloorriinn ÞÞEENNEE

Pentru mulþi scriitori boalamintalã a fost izvor inepuizabil deinspiraþie. Îndrãznesc sã afirm cãscriitorii cu harul talentului înzestratutilizeazã volens nolens în creaþia lorineditul, pitorescul, caracteristiculcomportamental ºi sufletesc,înþelegând aceastã stare o abaterede la norma ternã, banalã, adapta-tivã a integrãrii armonioase. Atuncicând autorul abordeazã aceastãstare, penduleazã, cu personajul sãuºi cu starea de conºtiinþã în imediatatangenþã a psihatriei dacã nu chiar înmiezul acesteia.

În creaþia sa, diversã din punct devedere tematic, Liviu Rebreanucunoscut ca romancier al marilorprobleme de conºtiinþã colectivã ºiindividualã, a abordat în Ciuleandraun caz de conºtiinþã morbidã, dedestructurare psihoticã a persona-litãþii. Încã de la început, romancierulfoloseºte tehnica de a înfãþiºa, la felca într-o fiºe de observaþie medicalã,faptele, analiza stãrilor de conºtiinþãale eroului ºi mersul suferinþei aces-tuia, unde consemneazã în afarasimptomelor ºi evoluþia bolii,antecedentele familiale ºi personaleetc. ca ºi problematica medico-legalã a cazului. În acest sensautorul a izbutit sã utilizeze date depatologie psihatricã ca ºi când ar fifost fapte petrecute în viaþa defiecare zi, mai ales, analizeazãstãrile de destructurare a conºtiinþeisub forma unei introspecþii ce evocãmetoda autopatrograficã.

Naraþiunea începe cu o mani-festare comportamentalã agravantã,uxoricidul prin sugrumare, crimã

nemotivatã aparent sau desfãºuratãsub incidenþa impulsiunii necontro-late ºi irezistibile, într-o stare deobnubilare a conºtiinþei, în decursulcãreia manifestarea se desfãºoarãbrutal, în afara oricãrei opþiuni.Aceastã formã de comportamentantisocial îl întâlnim în nostalgia psi-hiatricã, la starea psihoticãschizofreniformã paranoicã saumaniacal, adesea sub influenþa dez-inhibantã a alcoolului.În timpulinternãrii asistãm la înfãþiºarea cazu-lui, în întregime desfãºurat sub inci-denþa psihiatricã, cãutându-se moti-vaþia gestului sãu reprobabil atât deerou cât ºi de cãtre medicul Ursu,implicat în dubla sa posturã subiec-tivã, umanã ºi obiectivã, profesio-nalã.

Motivaþia uxoricidului din parteatatãlui: „un moment de nebuniesubitã”, dorinþã, dragoste ºi gelozieiniþial, apoi impulsiune sub formãimperioasã a unui instinct criminal,cumul de sadism, toate moºtenite dela antecesorii sãi ºi, în final, mani-festarea unei boli mintale, confirmatãde medicul Ursu, ce eliminã ipotezaunei simulãri, aºa cum pãrea laînceput. Atitudinea contrarã a gar-dianului ce-l pãzea, Andrei Leahu,într-o situaþie similar. Îi prilejuieºte luiPuiu Faranga, reflecþii asupra com-portamentului raþional al unui omsimplu ºi asupra motivaþiei actuluisãu, considerând cã a avut în elînsuºi instinctual criminal. Îºi rãs-coleºte trecutul din care relevã ele-mente sadice al acestui instinct,printre acestea impulsiunea de aomorî pe cineva, plãcerea de a privitãierea pãsãrilor în copilãrie,pornirea de a ucide femeia pe care oposedã, gãsindu-ºi o motivaþie ºi, înacelaºi timp, disculpându-se. În viaþasa au apãrut multe aspect fenome-

nologice ale suferinþei sale, printrecare idei interpretative, idei de per-secuþie, de revendicare, de cupabili-tate ºi de autopuniþiune, iar dininconºtientul sãu þâºneºte amintireacunoaºterii Mãdãlinei, viitoarea soþieºi victimã în acel dans de exaltarepasionalã. Ciuleandra dans al vieþiiºi al morþii, de care este obsedatpathologic ºi în ritmul cãruia sederuleazã episodul acut al stãrii psi-hotice finale. Autorul foloseºte mo-delul psihiatric pe care s-a structuratîntregul roman. Descoperim alter-nanþe între stãrile depresive ºi ace-lea de exaltare afectivã, cu impulsi-vitate necontrolatã aºa cum sedesprind din prezentarea în totalitatea personajului, afecþiune ceoscileazã episodic între douãextreme melancolia ºi mania, fiind înacelaºi timp o afecþiune genetic,constituþionalã, ca un ecou îndepãr-tat de la antecesori.

Talentul lui Liviu Rebreanu a con-stat într-o transfigurare literarã a boliimintale, într-o evoluþie în care seremarcã aspectul unei conºtiinþeaparent lucide, fãrã a exagera desimptomele patologice, folosindu-le,cu mãiestrie artisticã, numai cândera necesar ºi episodic, aºa cum aprezentat comportamentul când ºi-aucis soþia de la începutul naraþiunii.

CClluujj--NNaappooccaa99 aauugguusstt 22001144

ELEMENTE PPSIHOPATOLOGICE ÎN RROMANUL„CIULEANDRA”

DE LLIVIU RREBREAANNUU


6 nr. 880, 22014

VVaavviillaa PPooppoovviiccii

„Nu recunosc alt semnal superioritãþii

decât bunãtatea.”Ludwig van Beethoven

Bunãtatea este un sentimentexistenþial fundamental, este aceaînclinare a omului de a face bine, esteo limbã pe care o înþelege oricine, pecare „surdul o poate auzi ºi orbul opoate vedea”, dupã spusele scriitoru-lui Mark Twain.

Ne naºtem buni, dar condiþiilevieþii ne furã bunãtatea într-o maimare sau mai micã mãsurã. Educaþia,orientarea însã, au o mare impor-tanþã. Viaþa ne pune în faþã anumitesituaþii în care trebuie sã decidem ºisã acþionãm, ne pune la încercare. Peunii încercãrile îi înrãiesc, pe alþii îiînþelepþesc. Deºi este mai greu sã fiibun, sunt destui oameni care auacest curaj ºi dispuºi a se pune în slu-jba binelui.

Bunãtatea aparþine oamenilor decaracter, oamenilor echilibraþi, oame-nilor puternici. Este o atitudine specif-ic umanã, cu origini metafizice, spreregretul nostru din ce în ce mai rarîntâlnitã în societateaactualã. Caracterul se formeazãprintr-o luptã intensã ºi asprã asupraeului nostru, luptã contra înclinaþiilorfireºti moºtenite, atunci când ne dãmseama cã ele existã. Fiecare pãcatcultivat slãbeºte caracterul ºiîntãreºte obiceiul rãu, iar rezultatuleste stricãciunea fizicã, intelectualã ºimoralã. A discerne între a fi rãu ºi a fibun ar fi necesar ºi ar dovedi exis-tenþa inteligenþei noastre. Astãzioamenii se grãbesc sã depãºeascãetapele vieþii ºi din acest motiv devinegoiºti, rãi, isterici. Prin urmarebunãtãþii i se opune rãutatea, o atitu-dine instinctualã primarã, universalrãspânditã. Sã fii rãu este simplu, sãfii bun cere efort, gândire ºiînþelegere. Rãutatea poate duce lacruzime ºi acte de sãlbãticie.

Existã bunãtate interioarã ºi per-sonalã, precum ºi bunãtate exterioarãºi socialã. Omul bun se strãduieºte sãrealizeze în el însuºi, dar ºi la alþii,idealul cel mai înalt de inteligenþã,putere ºi dragoste care duce la feri-cire, chiar dacã fericirea, unora li sedovedeºte pânã la urmã a fi o

îndelungã aºteptare. „Fiþi buni unii cualþii” ne învaþã Biblia. Caracterulesenþial al bunãtãþii este dezintere-sarea, în vederea întregului din careomul face parte. Bunãtatea, amabili-tatea, în familie, în societate, estenecesarã. Henry James spunea cãtrei lucruri sunt importante în viaþã:„Primul este sã fii amabil, al doilea sãfii amabil ºi al treilea… sã fii amabil”.

Una dintre cele mai importantecãi de a manifesta bunãtate estemodul în care vorbim unul cu altul.Atmosfera creatã între oameni estedeterminatã, în mare parte, de cuvin-tele pe care le rostim, fiindcã ele potrãni sau pot jigni. Ar trebui sã nefacem bunul obicei de a vorbi pe unton plãcut, a avea rãbdarea de aasculta pe celãlalt, a folosi un limbajcurat ºi corect, cuvinte pline de bunã-tate, amabilitate. De asemenea tonulcu care ne adresãm - „tonul face muz-ica”, se spune pentru a subliniaimportanþa felului în care se spuneceva. Ce mult conteazã expresia feþei,o privire blândã, un zâmbet pentru ceide lângã noi!

Bunãtatea derivã din iubireanemãrginitã cu care Dumnezeu acreat lumea, prin urmare originea eieste divinã. Bunãtãþii îi sunt asociatecalitãþi precum: mila, compasiunea,înþelegerea, bunãvoinþa, toleranþa,blândeþea, rãbdarea, iertarea, dãrni-cia, admiraþia. Bunãtatea înseamnã ºinobleþe ºi echilibru, prin aceste cal-itãþi putând sã ordoneze viaþa. DacãBiblia spune cã „Dumnezeueste…plin de bunãtate” ºi „Dumnezeueste dragoste”, atunci trebuie sãacceptãm cã nu existã contradicþieîntre bunãtate ºi pedepsirea onestã arãului, pentru cã ,,Domnul este bun ºidrept” ºi ,,Dreptatea ºi pacea sesãrutã”. Aceste învãþãturi ar trebui sãne cãlãuzeascã în relaþiile noastre cusemenii, ca niciodatã bunãtatea sã nuintre în dezacord cu dreptatea. Dardreptatea se face uneori cu duritate,pentru pedepsirea rãului, pentruinstaurarea echilibrului, a pãcii.

A fi rãu înseamnã a fi agresiv ºia ucide calitãþile bunãtãþii, dragosteadin suflet, a ucide credinþa sau a operverti. Înseamnã a anula speranþa,adicã lumina vieþii.

„Bunãtatea sufleteascã nu-i ovirtute subtilã ºi rafinatã, e un atributde bazã al fiinþei omeneºti ºi totodatãun atribut al culturii”, spuneacãlugãrul, scriitorul NicolaeSteinhardt.

Cu toþii am simþit bunãtatea,acest sentiment nobil care înalþã spir-itul uman ºi-l hrãneºte, dupã cum amputut simþi cã avem un sâmbure derãutate. ªi ce-am fãcut cu el? L-amlãsat acolo sã rodeascã în suflet sauam cãutat sã-l anihilãm? ?i cum sepoate anihila decât fãcând locbunãtãþii sã pãtrundã în suflet? Amþinut cont de aspectul practic albunãtãþii, vreun act filantropic,renunþând la ceea ce este al nostru -bani, bunuri, timp – ºi dãruind celorcare au nevoie? ,,Cine are milã desãrac, împrumutã pe Domnul”, spuneun proverb. Sã ne gândim la bãtrâniicare au nevoie sã simtã bunãtateacelor din jurul lor! Numai bunãtatea îimai þine în viaþã pe bãtrâni ºi pe ceibolnavi. Oamenii rãi nu trãiesc decâtpentru ei ºi nu vor sã bucure penimeni. A bucura pe cineva le este onoþiune complet strãinã ºi de neînþe-les. Iar sursa acestei rãutãþi este spir-itul rãului pãtruns în sufletele lor.

Dacã ar fi sã ne gândim la cal-itãþile poporului din care ne-am nãs-cut, apoi am putea spune cã estebun, îngãduitor, iertãtor, cu o notã denobleþe în suflet, cunoscându-ºi ºipãstrându-ºi locul, adicã fiind modest.Nu a fost lacom, nu s-a bãtut nicio-datã pentru pãmânt strãin, dar ºi-aapãrat ºi a luptat pentru ceea ce afost ºi este al lui. Vitejia ºi-a înscris-oîn istorie. Nu vorbim de existenþacelor rãi, a trãdãtorilor, care au existatºi ei, rãsturnând de multe orimersul istoriei dorit. Vorbim demajoritatea celor care formeazã

BUNÃTATE vvs. RRÃUTATE


7nnrr.. 8800,, 22001144

poporul ºi nu despre „uscãturi”.Fereascã-ne Dumnezeu detrãdãtori la vârful puterii politice!

De unde au apãrut în zilelenoastre atâtea specimene de oamenicinici, rãi, orgolioºi, mincinoºi, implan-taþi în politicã? De unde furia necon-trolatã, prefãcãtoria, minciuna,rãzbunarea unor minþi paranoice?Cum au reuºit sã înºele poporul?Cum li se permite sã foloseascãcuvinte de un plasticism uluitor, fãrãpic de sfialã ºi care ne sãlbãticesc ºine vulgarizeazã viaþa?

Cugetul ºi simþirea pare cã ni s-au diminuat, trãim o viaþã complexã ºihaoticã în care manifestãrile de cin-ism ºi rãutate a unor oameni sunt viz-ibile. ªi-mi vin în minte versurile luiEminescu care se pliazã perfectacestei categorii de oameni-politi-cieni: „Prea v-aþi arãtat arama sfâºiindaceastã þarã,/ Prea fãcurãþi neamulnostru de ruºine ºi ocarã,/ Prea v-aþibãtut joc de limbã, de strãbuni ºi obi-cei,/ Ca sã nu s-arate - odatã ce sun-teþi - niºte miºei!/ Da, câºtigul fãrãmuncã, iatã singura pornire;Virtutea?e-o nerozie; Geniul? o nefericire”.

Civilizaþia româneascã a fostuna idealistã, inclinatã spreînþelegerea sufletului. Materia aexercitat o prea micã atracþie asupraromânului, dovadã cã în timpulîndelungat al comunismului, cândateismul îºi întindea aripile negrepeste întreaga populaþie, mulþioameni ºi-au pãstrat credinþa, doarcei lipsiþi de credinþã, politicieniiacelor vremuri, ºi-au fãcut averifurând. Cu atât mai mult în zilelenoastre perceptele morale trebuiepãstratele, Biserica trebuie sãrãmânã dreaptã ºi curatã, pentru a nufi ºantajatã, murdãritã de politicieni.Aminteam într-o carte a mea cãaparþinem lumii carpato-danubianã,în care oamenii au filozofat cu multeveacuri înaintea venirii lui Hristos.Cultura este ceea ce s-a lipit de viaþanoastrã spiritualã. Ne-am cãutat uniipe alþii prin culturã ºi ne-am gãsit.

Pãrintele Stãniloae enumeraunele din trãsãturile poporului românºi pomenea de capacitatea minþiinepãtimaºe a românului, de a valorifi-ca toate potenþele naturii umane, ºipe care o numea „minte întreagã”.

Sã sperãm în efectele acesteiminþi întregi! Cred cã poporul cu„mintea întreagã” trebuie sã aleagãpe cei care îi pot reprezenta cel maibine interesele, oameni buni cãrora lepasã de vieþile oamenilor ºi de soartaþãrii, sã nu se lase cãlcat în picioare,sã nu dea dovadã de dezinteres –laºitate, ci sã acþioneze cu curaj. Maicred cã nu trebuie lãsatã soartapoporului în mâini strãine interesuluisãu, în mâinile câtorva oligarhi carealeg întotdeauna sã sprijine politic peomul cel mai slab, cel care le apãrãinteresele murdare. Sã doreascã sãse termine odatã cu gâlceava, maha-lagismul, machiavelismul ºi rãutatea,pentru ca nobilitatea, bunãtatea ºidreptatea sã revinã în matca sa deodinioarã.

Sã ne fereascã Dumnezeu sãajungem acolo unde credea PãrinteleArsenie Boca – mare îndrumãtor desuflete din secolul XX - cã se poateajunge: „Oamenii vor strânge aºa demulte rele pe pãmânt, încât nu mairãmâne istoriei altã soluþie decâtsfârºitul ei”.

PPooeemmeeMMIIHHAAII –– CCEEZZAARR PPOOPPEESSCCUU

BMW 2014Încinsã strânsSub geaca ta de pieleCu spate dreptªi coapsele rebeleCãlare peste crupaMotorului pustiuTopitã – n vise siniliiÎn spatele lentilelorAscunsãªi împingândDin pulpe strânseCutia de tablãCu þeava întinsã-napoiCe scuipã fumul þicnit.Doar marginea de chilotPe coapsa-ncordatãMai duceSpre odãiþa ta de fatã.

Colþ de uliþã arabãÎn prafulDe pe Srada MareBãtrânul hoþÎntinde gheara

Priviri furiºeColþ de ochiªi-n colþul guriiªtirb ºi mutSaliva curgeAlb ºi mult.„Hai la moºul cu noroaceDai un banDa’ praf te face ! “Ochi albastruªi-altul verdePrintre faþade rãpãnoaseªi scursuri nesãnãtoaseTopire de veninParfum de mirt.“Hai la moºulVino-ncoace...”Pe-ascuns vin femeiS-asculte ghioaceÎn care AllahCoboarã desuetPeste deºertul amorþitÎncet-încetMult prea Încet.

Rugãciunea ca unzumzet continuu

Vibreazã zidul mânãstiriiRotundRostogolire-a firiiÎn leagãnulFrunziº întunecosªi tremurând

Se-ncarcã muriiDe visul nerostit

Al nemuririi.AltarulSe înfãºoarã ca o hainãPeste tãcerea murmuratã.O rugã albã se ridicãÎn adâncFumul ei zboarã.Cercuri înalteCerc cu cercSe împletescCu mâini împreunateÎn ruga ca un rug aprins.


8 nr. 880, 22014

NNiiccoollaaee NNIICCOOAARRÃÃ--HHOORRIIAA

TÃCEREA DIN CUVÂNT

Cuvântule duh vorbitor!Tãcerea e umbracuvântuluinerostitîncã.Între tãcere ºi cuvântam întâlnitîntâiul gânguritde fecioarã!De atunci am învãþatsã ne rostimîmpreunã...

FRUMOASÃ-I ÞARA

Frumoasã-i Þara ca o poezie,Dar cine-i ºtie frumuseþea ei?Aici e partea mea de veºnicie,Cealaltã parte încã nu ºtiu ce-i!

Frumoasã-iÞara ca un mãr desprinsDe pe ramul pomului din rai,Cu ea din tinereþe m-am deprins,Cum se deprind cuvintele din grai.

Acel care i-a pus aici hotareSlãvit sã fie de un neam întreg,Frumoasã-i Þara, Doamne, dã-mi rãbdareMãcar pânã la capãt s-o înþeleg!

ªi frumuseþea ei þi-o las ºi þie,Copilul meu, oriunde-n lume eºti-Frumoasã-i Þara ca o poezie,Numai timp sã ai sã o citeºti...

CU TINE STAU DE VORBÃ

Cu tine stau de vorbã, mamã-Þarã,Cu tine tot mai des, mai supãrat,Cã prea se duc românii în afarãªi amiroase-a liniºte în Sat...

Eu ºtiu cã mã asculþi ºi mã-nþelegi,Cârmuitorilor nici nu le pasã,Dau Ordonanþe noaptea, ziua Legi,Ei au ce pune timpului pe masã...

Mi-e toatã fiinþa verbului durutãªi gura mea de Adevãr flãmândã,Când bani nu sunt cu tine se-mprumutã,Ei nu plãtesc strãinilor dobândã...

Conturile lor de toate-s pline-ªi-aºa mi-e ciudã cã sunt prea de-al tãu!Aud în jurul meu ºoptind- ºovine!Dacã am fost ºi sunt, nu-mi pare rãu...............................................................

Cu tine stau de vorbã Þarã-mamã,Tot mai supãrat ºi tot mai des,Pruncii tãi, plecaþii, cum te cheamãTu nu-i auzi, aici la mine-n vers?

RUGÃ PENTRU CEI PLECAÞI DIN ÞARÃ

Vântul geme prin goruni-Doamne, cum sã nu Te doarã?Se duc oamenii din ÞarãLa... bãtrâni ºi la cãpºuni...

Celor de sus nu le pasãCã rãmân legaþi de DorAici copilaºii lor,Singuri, singurei Acasã...

Ochii mei sunt plânºi acum,Cei plecaþi departe-n lumeCând se roagã, fã anume,Doamne, sã-i întorci din drum!

Celor care ne conducTu sã le aduci aminte-Dã-le lor de-acum-nainteSoarta puilor de cuc..............................................

Câine viu aici, leu mortNu mã vreau pe alte hãrþi,Doamne sfinte, sã mã ierþi-ªterge-mã din paºaport!...

VÃ SCRIU MEREU (File din scrisoarea unui pãrinte)

Vã scriu mereu ºi nu primesc rãspuns,Mã îngrijoreazã dar tãcerea voastrãªi aºteptarea mea e îndeajunsCã mi-a înflorit urâtul în fereastrã...

Nu aveþi timp de gândurile meleªi ale voastre prea destule sunt,ªi totuºi parcã mai aºtept sub steleRãspunsul vostru sincer pe pãmânt...

Vã scriu mereu cu dragoste bogatãªi cu respectul meu fãrã hotar,Dar într-o zi cuvintele se gatãªi-atunci o sã-mi rãspundeþi în zadar...

Poeme de

Ziua Limbii

Române(2014)


9nr. 880, 22014

MMeellaanniiaa CCUUCC

Menuþ Maximinian este o person-alitate complexã, poet, jurnalist, criticliterar, realizator de emisiuni etno-fol-clorice ºi unul dintre etonologii harni-ci si pricepuþi din zona aceasta tran-silvanã. Nu sunt subiectivã când îiaduc laude, ceea ce face el în ultimiiani este o ctitorire socio-culturalã denecontestat. Cu o activitate eferves-centã pe toate aceste fronturi, MenuþMaximinian continuã sã fie generoscu persoanele, evenimentele ºi cãrþilepe care le promoveazã pe toatepalierele mass-media cu care are tan-genþã, dar ºi în scrierile sale literare.

Poet de acum consacrat prinapariþia în reviste literare importantedin þarã si din strãinãtate, cercetãtor-etnolog, cu volume de studii dejaaflate în rafturile biliotecilor, Menuþscrie zi de zi la cotidianul Rãsunetul,acest ziar fãcând parte intrinsecã dinviaþa sa. Cultura judeþului BN ar fimult mai sãracã fãrã inserþiile deculoare ºi tinerete pe care, ca un pro-fesionist bun, Menuþ Maximinian legãseºte locul potrivit în paginã, lepromoveazã cu generozitate.

Cei obiºnuiti sã citeascã ziarul dedimineaþã al bistriþenlor ( Rãsunetul)nu pot trece cu vederea cronicile lit-erare, întâmpinãrile de carte, pe careMenuþ le semneazã cu harnicie ºi dis-cernãmânt de fiecare datã. Este unpuzlle uriaº ºi peisajul editorial pecare l-a construit Menuþ Maximinian,prin scrierile sale critice. De la carteade ºtiinþã, la cultura vizualã, labeletristica contemporanã ºi cãrþile-monografii, consemnãrile zilnice s-auadunat ºi astfel, cronicile semnate deMenuþ au devenit un fel de baromen-

tru care ne aratã starea atmosfereieditoriale la zi, în spaþiul cultural încare trãim.

Ar fi fost trist ca aceste scrieri per-tinente ºi cu amprentã de istorie liter-arã nu doar localã, sã rãmânã numaiarticole în paginile de ziar. Aºa seface cã, Menuþ Maximinian le-aaºezat rând pe rând, în volume, le-adistribuit în pagini de carte ºi le-a datnume.

De data asta titlul celei mairecente cãrþi semnate de M.M. este,,Cronica de gardã,,- un titlu potrivit,zic eu, pentru rolul pe care îl are unscriitor, acela de a fi generos ºi ascrie ºi despre cãrþile colegilor lui,de-a fi mereu în „,gardã” când apareun text important. „Cronica de gardã”,este un volum cu graficã frumoasã ºidetalii moderniste, datorate EdituriiKaruna din Bistriþa, ºi cu un cuprinsconsistent de criticã lilterarã fãrãîncrâncenãri, fãrã mofturi , cum semai obiºnuite. Este o carte de peste400 de pagini, care cuprinde tableteculturale þintind activitatea scriitorilorconsacraþi din judeþ ºi din zona înve-cinatã, dar ºi a altor cãrturari, iubitoride literaturã, istorie localã, viaþã spiri-tialã, care ºi-au pus gândurile pe hâr-tie ºi au scos o carte. Volumul sedeschide cu fragmente de interviu,destãinuiri ale autorului, care vizeazãcrâmpeie cronologice din activitateasa de formare literarã. Apoi, evantaiulpaginilor se pliazã pe nume mai multsau mai puþin cuoscute, autori ce ºi-au fãcut din scris o pasiune, se regãs-esc aici ca sub o lampã Rontgen.M.M. scrie despre fiecare în parte cudiscernãmânt ºi cu bucurie. Este unscriitor harnic, pasionat ºi priceput, ºi-a format mâna în ziaristica (culturalã)dar scrie cu acelaºi aplomb ºi liter-aturã de calitate, ºi lucrãri de cerc-etare etno-folcloricã.

Ce se poate spune, în context,despre volumul nou apãrut pe piaþã,despre cartea în care autorul a înmã-nuncheat idei, sentimente ºi foartemultã generozitate? Doar cã este ocarte mare, mare prin dimensiune (430 pagini), mare prin abordarea din

mai multe unghiuri a vieþii culturalebistriþene ºi nãsãudene. Este o ,,fiºã,,de observaþie, dacã tot facem refer-inþe la titlul ( Cronica de gardã),- esteo veghe constructivã ºi mãrtutisitoarea unui timp în care zona bistriþeanãconstruieºte ( ºi) catedrale editoriale.

În genere suntem tentaþi sã fim rãi,sã criticãm acerb ziua prezentã, sãspuneam cã nimic valoros nu se maiîntâmplã în zona de culturã ºi ceaspiritualã. Cartea scrisã de MenuþMaximinan dovedeºte contrariu, nearatã negru pe alb cã noi, bistriþenii,suntem fericiþii deþinãtori ai unui teza-ur, cã ºtim sã ne punem în valoare, sãlãsam peste vreme mãrturiile noastrecele mai interesante. Clipa trece,scrisul rãmâne.

Menuþ Maximinian a învãþat lecþiaasta de viaþã, ºtie ca nimeni altul sãadune între alte ºi alte coperte fru-moase, pagini de carte interesante.

Felicitari, Menuþ Maximinian!———————————————

————-EErrggeetttteenn,, BBiissttrriiþþaa

iiuunniiee 22001144

MENUÞ MAXIMINIAN ªI „CRONICA DE GARDÃ”


10 nr. 880, 22014

MMiihhaaii BBAATTOOGG BBUUJJEENNIIÞÞÃÃ

Soþia domnului Francu, deºi legã-na într-un mod destul de periculos unpicior, vorbea calm, cu acea voce afemeilor care nu pot fi refuzate nicio-datã ºi asta nu pentru cã sunt fru-moase, ci pentru cã ºtiu perfect cumsã abordeze o problemã delicatã cuun bãrbat, mai bine spus soþul…

- Nu, sã ºtii cã, în nici un caz nueste vorba despre mine! Eu, mã ºtii,singurele mele bucurii sunt casa ºifamilia. Nimic altceva! Este vorba, înprimul rând despre fetiþa noastrã, uncopil de excepþie, un copil supradotataº putea spune, care, uite, din cauzaunei programe ºcolare absoluttâmpite, era cât pe ce sã rãmânãrepetentã în anul acesta, penultimuldin nenorocitul acela de liceu, luar-ardracu’ cu cine l-a mai inventat! Arenevoie, pur ºi simplu de aceastãexcursie de documentare pentru a-ºilãrgi orizontul, pentru a-ºi perfecþionadeprinderile, pentru a se reinventa, terog sã mã crezi!

- Mdaa, daa, daa… rostea dincând în când domnul Togãnel Francu,alintat Dodonel, dând aprobator dincap. De fapt, domnia sa fiind directorde bancã, nu se putea gândi decât lacifra de profit, aºa cã nu auzea nimicdin ceea ce mai tânãra sa soþie,doamna Cleo, rostea cu atâta patos.În fond era, fãrã sã-ºi dea seama, unînþelept! Cine ar putea schimba ideileunei soþii!? ªi dacã tot nu o poþi face,atunci de ce sã nu ai o cãsnicieliniºtitã aºa cum domnul Francu aveade aproape douã zeci de ani.

Convinsã cã ºi de data aceastarezolvase corect problema, doamnaCleo coborî în living unde fetiþa lor,June, stãtea pe o canapea, clefãiagumã ºi asculta muzicã în cãºtibãlãngãnind din cap. Îi fãcu semnulvictoriei ºi îi trimise un pupic dulce.Probabil cã June a vãzut semnelemamei deoarece a deschis telefonulºi a început sã vorbeascã.

June era o fatã modernã cu tot ceînseamnã asta, iar numele i-l dãdusemami, inspiratã dintr-o revistã de gen.Era ceva normal ºi chiar foarte fru-mos, deoarece nu se fãcea sã tenumeºti Decembrie sau Noiembrie.Cu alte cuvinte, cum numele îþi este ºidestinul, se putea prognoza cã fatava avea un viitor minunat nu caproastele numite Caterina sauFilofteia.

Peste câteva zile când, absolutîntâmplãtor, domnul Francu îºi vãzusoþia moºmondind la niºte valize cevamai mari decât o ladã de zestre,întrebã candid:

- Pleci, undeva?

Faptul cã doamna Cleo nu aexplodat ºi nici nu l-a ars cu flacãraprivirii se datora unei nemãrginiteiubiri ºi, mai ales, înþelegeri, faþã debunul ei soþ, un tip absolut nostim,care semãna cu un ursuleþ de pluº.Mã rog, un ursuleþ de pluº purtãtor deportofel dolofan!

- Dragã, dar am vorbit doar!Plecãm, eu ºi June, în excursia dedocumentare necesarã pentru pro-grama ºcolarã! ªi nu uita, te rog, debani!

- Aaa, da, daaa…

În consecinþã, a doua zi, domnulFrancu îºi conducea familia, fetelemele, cum le numea el cu drag, laautocar. Duse cele patru valize încalã, se mirã de cât de uºoare sunt ºi-ºi spuse în gând cã: „uite, dragele deele, modeste, nu ºi-au luat cine ºtiece pentru aceastã excursie destudii…” apoi se întoarse îºi îmbrãþiºãsoþia, aceasta îi permise sã o sãrutepe obraz, iar când sã facã acest lucruºi cu fiica, constatã cã ea era deja înautocar ºi, ca de obicei, mestecagumã ºi dãdea din cap în ritmulmuzicii.

- Eh, tinereþe, dar ce responsabilã,domnule! Cum a urcat ea cu grijã sãocupe locuri bune, în faþã. Eee, secunoaºte ziua bunã, adaptã el unvechi proverb la situaþia datã.

Aºteptã pânã autocarul ademarat, fãcu semne cu mâna ca înfilmele cu soldaþi care pleacã larãzboi, lãcrimã puþin ºi, gata, la slu-jbã, deoarece pe piaþa asigurãrilorapãruse, durã, concurenþa.

„Fetele mele” perfect indiferente lasemnalele trimise de tati, maisporovãirã câte ceva, forfecarã puþinpe acei pe care-i cunoºteau ºi acumerau tot în autocar, observarã cãprintre turiºti se afla ºi domnul Nick,antrenorul de fitness al doamnei, darºi Ted, un tânãr bun sã joace într-oreclamã de Marlborough, dar careera, deocamdatã, student la medi-cinã, apoi, pentru cã stresul pregãtir-ilor le distrusese, au adormit ºi bineau fãcut fiindcã, la destinaþie, seara,în Budapesta, erau odihnite ºi

proaspete, nu ca restul doamnelor,desfigurate de obosealã.

Hotelul la care s-au cazat, unul depatru stele, era cu vedere spreDunãre ºi oferea servicii de calitate.Mami a fãcut un duº prelungit, apoi s-a îmbrãcat cu ceva foarte uºor dar cuo pronunþatã notã sexi ºi i-a spusfiicei:

- Dragã, eu voi rãspunde invitaþieipe care domnul Nick mi-a fãcut-o!Vom mai conversa, vom bea o cafea,vom mai pune la cale restul excursiei,aºa cã, tu culcã-te, nu mã aºtepta…

- Vai, mami, dar ºi eu sunt invitatãde Ted sã mai ascultãm ceva muzicã,la el în camerã, ºi nici nu-mi estesomn… Te rog, daaa…

- Bine, dar sã fiþi cuminþi, glumimami, ameninþând ºãgalnic cu dege-tul…

- Vaiii, dar sã nu-þi faci nici o grijã,tuuu…

ªi-au trimis apoi, conform obiceiu-lui, câte un pupic dulce ºi au plecatfiecare în treaba ei…

Dimineaþa cu o orã înainte de ple-care au luat micile bagaje din camerãºi au bãut o cafea la micul dejun.Cafeaua era îndulcitã probabil cusomnifere, deoarece peste zi au dor-mit ca înþepate de musca tze-tze,total indiferente la obiectivele turisticepe care ghidul se tot strãduia sã leprezinte. Numai la Viena, când s-afãcut un mic tur de shopping, s-autrezit brusc ºi au dat dovada uneienergii remarcabile. E drept cã ºiaveau cu ce. Tati fusese el generos,

EEXXCCUURRSSIIAA DDEE DDOOCCUUMMEENNTTAARREE


11nr. 880, 22014

EEccaatteerriinnaa NNeeggaarraa

aripi de apaNu mã cãuta,nici nu mai gândi cumîncepe numele meu,s-au aºezat toate florileintr-o petalasi aripile îngerilor intr-ooastemereu cuceritoare, mereu

biruitoare.

Aºa sunt departe de tine,singura, mãresc canonic ,depãrtarea.

Întâmplãri voi avea cu altechipurialte revelaþii, cu statut deînvingãtoare,voi tãia panglici,deschizând noi ceruri.numai tu, nu mã cãuta,e prea târziu ºi profanareainteriorului încreþeºtepãsãrile în cântec.

Nu mã cãuta,îmi ridic aripile de apãºi mersul meu e lichid,transpun bulevardul cumulþimi agitate,ecranelor mari,ºi nu existã spectatoritransparenþiprin care sã privesc înurma mea,

numai tu,nu mã mai cãuta.depãrtarea s-a aºezat fãrãsfârºit între noi.

Îmi ridic aripile de apãºi încep zborul meu lichidtot mai sigur, tot mai con-cretin locuri cu iubire ade-vãratã,cu excepþionale prognozemeteo,si ceruri deschise.numai tu, nu mã cãuta,nu mã mai cãuta,încep zborul meu lichid,îmi ridic aripile de apaSI....

CChhiiººiinnããuu

dar nici ele nu s-au lãsatdoar pe mâna lui. Îºi com-pletaserã de multã vremececurile de cãlãtorie ca sãnu rãmânã, Doamne,fereºte, la poziþia lor, maiproaste decât alte turiste.Cam aºa a decurs toatãexcursia cu diferenþa cãshopping-ul era ba laMünchen, ba la Milano saula Paris. Oricum, ultimasearã au petrecut-o înacelaºi hotel din Budapestadar, dupã cazare, turiºtiierau invitaþi la o croazierãromanticã pe Dunãre. Prinurmare „fetele mele” auservit un scurt în camerãapoi s-au regalat cu o cinãde vis pe puntea vaporului.Domnii erau parcã puþinmelancolici, vinul de Tokaipredispunea la visare, iarmami plinã de vervã,ducea, mai mult singurã, oconversaþie spumoasã dincare nu lipseau micilepicanterii care fac deliciuloricãrei cine cu oameni despirit. June zâmbea miste-rios ºi cu talpa desculþã apiciorului fãcea unele exer-ciþii pe care le cunoºtea deasemenea din revistele ºifilmele de profil. Ted muºca,din când în când, furculiþa.Nick tãcea din principiufiind el mai greoi la conver-saþie. Apoi a urmat noapteadespãrþirii cu tot ce înseam-nã asta, dupã mai bine de osãptãmânã de rãsfãþ, iardrumul spre oraºul natal afost la fel de plãcut ca ºiprima datã pentru cã,firesc, toþi au dormitbuºtean.

La sosire îi aºtepta tati,anunþat prin telefon. Cândautocarul a oprit ºi a fostnevoit sã scoatã geaman-

tanele din calã a constat cãacum cântãreau fiecarecam cât un vagon demarfã. Dar nu a avut timpsã facã nici un fel decomentariu deoarecemami, dupã aºezareabagajelor în maºinã, l-aîmbrãþiºat lipindu-se de elºi i-a dat un sãrut pasionalpe gurã. Extrem de sur-prins, tati a gândit în modulsãu simplu ºi naiv:

- Mititica, i-a fost dor demine, ºi un fior plãcut, oamintire a vremurilor dedemult, l-a strãbãtut dincap pânã în picioare. Undemai pui cã, acasã, a primitcadou un breloc pentrucheile de la maºinã, unursuleþ panda, la fel cucelelalte cincizeci pe carele mai primise de-a lungultimpului.

Peste cam o lunã, cânda reînceput ºcoala, la orade limba românã, clasaunde învãþa June a primitsarcina sã facã o com-punere pe tema: Amintiridin vacanþã. Entuziastã, ascris: „Wow! Supercool!” Aprimit nota doi, cu uneleobservaþii cam acide referi-toare la surprinzãtoarea eicapacitate de analizã ºi sin-tezã.

Adevãrul este cã nu s-asupãrat deloc fiindcã dejaîºi fãcea planuri de viitorproiectându-ºi o carierã desucces în modeling saufashion, evident, doar catrambulinã pentru o cãsãto-rie cu un fotbalist sau, lanevoie, cu un babalâcbogat pe care sã-l îndoapecu viagra. Episodul numitTed devenea din ce în ce

mai mult o amintire plãcutãfiindcã, hai sã fim sinceri, înviaþã, nu te poþi baza pe unbiet doctor cu salariu demizerie. Visele îi eraupotenþate de jocul zilnic, unadevãrat antrenament amputea spune, cu noul vibra-tor pe care ºi-l cumpãrasedin Paris, o minunãþie atehnicii moderne, avânddublã penetrare ºi jet, plusacumulatori care þineauzece ore. Cel vechi, care-i

rãmãsese ºi cam mic, segândea sã i-l dea în darunei colege, o tocilarãochelaristã care mai mereuse smiorcãia cã pe ea n-obagã nimeni în seamãdeºi… Se simþea fru-moasã, bunã, generoasã…Era fericitã! ªi, precum bineºtim, nimic nu conteazãmai mult decât asta!

IIaaººii,, 1155 ooccttoommbbrriiee 22001144


12 nr. 880, 22014

OOccttaavviiaann LLuuppuu

„Dacã îþi propui un scop în viaþã ºidepui eforturi constante pentru a-latinge, atunci în mod sigur te vei dez-volta ºi vei creºte. Repetã zilnic aces-te eforturi pânã când scopul propuspãtrunde atât de adânc în mintea taîncât devine propriu tãu crezul. Avândacest gând în minte, am elaboratCele 7 Principii ale managementuluiafacerilor. În esenþa lor, acesteaîncorporeazã dorinþa mea profundãde a atinge orice gen de scop ce teprovoacã prin intermediul unei abor-dãri de acþiune „pas-cu-pas” în viaþade zi cu zi.” (Konosuke Matsushita,1935)

Cu o profundã admiraþie am cititaceste gânduri scrise de cãtreKonosuke Matsushita, cel care în cur-sul anului 1918 a pus bazele com-paniei Matsushita Electric, care ulteri-or a devenit cunoscutã sub numelede Panasonic. Viaþa sa plinã de abne-gaþie, perseverenþã ºi spirit de sacrifi-ciu a inspirat pe mulþi oameni de-alungul timpului oferind perspectivaunui alt gen de afaceri decât cel bazatpe dorinþa de câºtig ºi pe lupta de a fiprimul strivind pe ceilalþi. Acest lucrueste cu atât mai neaºteptat, cu câtviaþa lui Konosuke Matsushita a fostmarcatã de spectrul sãrãciei ºi lip-surilor de tot felul, fapt pentru care nua reuºit niciodatã sã parcurgã maimult decât primele clase primare alesistemului public de educaþie.

Însã fiind un spirit autodidact ºidovedind un profund simþ al evoluþieitehnologiilor electrice ºi electroniceaflate la început în acea perioadã,Konosuke Matsushita a reuºit sãinoveze acolo unde alþii, deºi aveaustudiile de rigoare, eºuau ºi sãdepãºeascã mentalitatea comodã ºibirocraticã a marilor corporaþii dor-nice doar de un câºtig maxim cu efor-turi minime. Încercând iarãºi-ºi-iarãºi,eºuând ºi luând-o de la capãt,riscând totul ºi investind tot ce aveamaterial ºi uman, KonosukeMatsushita a oferit imaginea unuiadevãrat samurai modern, neataºatunui clan sau vreunui interes de grup,ci acþionând pentru bunãstarea gen-eralã ºi pentru progresul sãu ca fiinþãumanã responsabilã faþã de colectivi-

tate ºi universul înconjurãtor.

Ulterior, crezul sãu a fost exprimatsub forma a 7 principii scurte, similarecelor din codul Bushido al samurailoranonimi, care ne oferã perspectivaunei abordãri alternative a activitãþilorde afaceri faþã de cea occidentalãaxatã pragmatic, dar inuman, doar peideea de profit cu orice preþ. Esenþagândirii sale, aºa cum este enunþatãde fragmentul anterior, ne aminteºtecã doar prin eforturi perseverente ºisistematice putem sã evoluãm indi-vidual ºi colectiv, cã nu putem înaintadacã nu avem un scop nobil ºi pro-fund în viaþã. De fapt, un om de afac-eri nu este altceva decât un rãzboinicaflat în slujba colectivitãþii din careface parte ºi deopotrivã a umanitãþiide care aparþine.

Obiectivul FFundamental aalManagementului dde AAfaceri

„Recunoscând responsabilitateanoastrã în calitate de agenþi economi-ci, ne vom dedica progresului ºi dez-voltãrii societãþii, precum ºi bunãstãriioamenilor prin intermediul activitãþilornoastre de afaceri, contribuind astfella creºterea calitãþii vieþii la nivel mon-dial.”

Scopul pentru care un om de afac-eri deruleazã activitãþi comerciale nuare drept principal obiectiv numaidobândirea unui câºtig maxim cuinvestiþii minime, ci deopotrivã sereferã la oferirea unor servicii de cali-tate care sã aducã bunãstare ºi pro-gres comunitãþilor umane în contextulcãrora evolueazã. Ulterior, cercul deinteres al omului de afaceri trebuie sã

se extinde la nivelul întregii umanitãþi,care sub o formã sau alta devinebeneficiara acþiunilor pe care le între-prinde. Dacã doar interesele financia-re sunt cele care conferã sens afacer-ilor sale, atunci acþiunile pe care el legenereazã nu vor avea un sensbenefic, ci doar vor cauza problemeînlãnþuite tot mai dificil de soluþionat.Scãderea calitãþii vieþii în multe zoneale lumii se datoreazã tocmai uneiabordãri unilaterale din partea unoroameni de afaceri dezinteresaþi desemenii lor.

1. Contribuþia Socialã

„Ne vom comporta în toate ocazi-ile în conformitate cu ObiectivulFundamental al Managementului deAfaceri, îndeplinindu-ne cu fidelitateresponsabilitãþile pe care le avem încalitate de agenþi economici cãtrecomunitãþile umane în mijlocul cãrorane desfãºuram activitatea.”

Orice om de afaceri are o anumitãcontribuþie socialã pozitivã sau nega-tivã în cadrul comunitãþilor în mijloculcãrora îºi desfãºoarã activitatea. Unaspect particular al gândirii Zen sereferã la interdependenþa dintre toatefiinþele ºi toate lucrurile. Astfel, oriceacþiune desfãºuratã asupra unei pãrþiva afecta în cele din urmã ºi întregul,fiind vorba doar de timp pânã cândfaptul devine vizibil. Ignorarea con-tribuþiei sociale de cãtre oamenii deafaceri genereazã perturbaþii nega-tive ce afecteazã în cele din urmãchiar ºi pe cei care le-au iniþiat. Nu depuþine ori, lãcomia agenþilor economi-ci a generat nemulþumiri ºi tulburãrisociale care au condus ulterior laapariþia unor sisteme politice restric-tive pentru derularea pe mai departea afacerilor.

2. Cinstea ºi Onestitatea

„Vom fi cinstiþi ºi oneºti în cursultuturor activitãþilor de afaceri ºi înviaþa personalã. Nu conteazã cât detalentaþi sau cunoscãtori putem sãfim, fãrã integritate personalã nu vommerita respectul celorlalþi ºi nici nu nevom întãri respectul de sine.”

AArrttaa ZZeenn aa MMaannaaggeemmeennttuulluuii AAffaacceerriilloorrîînn VViizziiuunneeaa lluuii KKoonnoossuukkee MMaattssuusshhiittaa


13nr. 880, 22014

Integritatea oamenilor de afacerireprezintã o problemã sensibilã ºi deregulã, se cautã ascundereaaspectelor sensibile generate deîncãlcarea normelor de cinste ºionestitate în funcþie de interesele per-sonale sau de grup. Însã, de fiecaredatã când minciuna ºi frauda suntalese ca modalitate de dezvoltare aunei afaceri, spectrul întunecat alconsecinþelor nu va întârzia. Pe dealtã parte, respectul de sine nu poatesã se dezvolte pentru o fiinþã umanãdedatã înºelãrii semenilor ºi însuºiriide avantaje ce nu i se cuvin. Doaracþiunile cu motivaþie nobilã vor con-duce la evoluþia unui om de afacericãtre o persoanã nobilã ºi demnã deîncredere, lucru obligatoriu în afaceri.Însã orice acþiune negativã pe care ocomite se va rãsfrânge în cele dinurmã ºi asupra sa.

3. Cooperarea ºi Spiritul de Echipã

„Ne vom uni capacitãþile noastrepentru a ne îndeplini scopurilecomune. Nu conteazã cât de talentaþisuntem la nivel individual, fãrã coop-erare ºi spirit de echipã vom fi o com-panie doar cu numele.”

Individualismul reprezintã unobstacol major în constituirea ºi deru-larea unei afaceri. Ciocnirea de orgoliiºi dorinþa de a conduce cu orice preþvor ruina chiar ºi cea mai prosperãcorporaþie. Fiinþa umanã este desti-natã sã se dezvolte ºi sã evolueze încadrul unui grup, adicã a unei echipe,fie ea familie, ºcoalã sau loc demuncã. Doar prin unirea talentelordiferite se poate ajunge la perfor-manþa întregului. În gândirea Zen seconsiderã cã distincþia dintre individ ºiceilalþi este artificialã, fiind maidegrabã o convenþie de limbaj decâto realitate. Talentele contopite alemultor persoane acþionând unitar voraduce efecte mult mai ample decâtînsumarea capacitãþilor individuale,dar lipsite de corelare. Competiþia tre-buie înlocuitã cu cooperarea, iar indi-vidualismul cu spiritul de echipã pen-tru a avea o afacere de succes.

4. Efortul Neobosit pentru Îmbunãtãþire

„Vom cãuta constant sã neîmbunãtãþim capacitatea de a con-tribui la bunãstarea societãþii prinintermediul activitãþilor de afaceri.Numai printr-un astfel de efort neo-bosit vom putea atinge ObiectivulFundamental al Managementului deAfaceri ºi sã contribuim la realizareaunei pãci ºi prosperitãþi fãrã sfârºit.”

Nu existã vreo limitã de creºterepentru fiinþa umanã. Similar, oriceafacere se poate derula la nesfârºitdacã ea respectã principiile armonieiuniversale. Dorinþele negative ºi igno-rarea bunãstãrii celor din jur reprezin-tã factori perturbatori ce afecteazãdezvoltarea celui care le propagã.Concepþia Zen despre lume ºi viaþãaccentueazã importanþa cultivãriiarmoniei între toate lucrurile ºi stin-gerii conflictelor de orice fel. Pe dealtã parte, îmbunãtãþirea continuã nuse obþine fãrã un efort constantdirecþionat cãtre scopul final care nupoate fi altul decât pacea ºi armoniape pãmânt. Un om de afaceri esteasemenea unui misionar aflat în sluj-ba îmbunãtãþirii vieþii pe pãmânt. Elnu trãieºte pentru sine sau pentrusatisfacerea plãcerilor egoiste, ci defiecare datã se gândeºte în cemãsurã acþiunile sale vor aduce unimpact pozitiv asupra lumii în caretrãim.

5. Amabilitatea ºi Modestia

„„ÎÎnn ttooaattee ooccaazziiiillee vvoomm mmaanniiffeessttaaccoorrddiiaalliittaattee ººii mmooddeessttiiee rreessppeeccttâânnddddrreeppttuurriillee ººii nneevvooiillee cceelloorrllaallþþii ccuu ssccoopp--uull ddee aa îînnttããrrii rreellaaþþiiiillee ssoocciiaallee ººii ddee aaîîmmbbuunnããttããþþii ccaalliittaatteeaa vviieeþþiiii îînn ccoommuu--nniittããþþiillee nnooaassttrree..””

Înãlþarea de sine ºi afiºarea zgo-motoasã a meritelor personale, chiardacã ele existã, reprezintã un afrontfaþã de ceilalþi ºi o afirmare a uneisuperioritãþi lipsite de temei. Chiardacã un om de afaceri este mai dotatîntr-o anumitã direcþie faþã de ceilalþi,nu trebuie sã uite vreodatã cã acestlucru îl datoreazã tuturor celor dinjurul sãu, care sub o formã sau alta l-au orientat, l-au îndrumat ºi l-au spri-jinit. Nimeni nu se realizeazã doarprin sine. De fiecare datã existã fac-tori în jurul fiinþei umane care o ajutãpe drumul progresului interior. De aicidecurge amabilitatea faþã de oricesemen, ba chiar faþã de orice fiinþãsau lucru. În sens opus, violenþa,chiar ºi numai cea de limbaj, nu facealtceva decât sã distrugã ºi sãotrãveascã relaþiile dintre oameni prinrãspândirea seminþelor distrugerii.Calea adevãratã presupune ca omulde afaceri sã continue sã rãmânã unadevãrat „om între oameni” în toatecircumstanþele vieþii.

6. Adaptabilitatea

„Ne vom adapta continuu gândi-rea ºi comportamentul pentru a facefaþã condiþiilor mereu schimbãtoaredin jurul nostru având grijã sã

acþionãm în armonie cu natura pentrua ne asigura progresul ºi succesul întot ceea ce realizãm.”

Universul în care trãim estedinamic ºi supus unei transformãricontinue. Natura îºi schimbã mereucãile ºi legile de manifestare. Nimeninu poate sã se dezvolte dacã nu estedispus sã se schimbe neîntrerupt.Calea armoniei presupune o modifi-care continuã încât armonia sã semenþinã în cele mai diferite circum-stanþe. Indiferent de obstacolele pecare le întâlneºte un om de afaceri,dacã va distinge oportunitãþile ce i sedeschid înainte, va putea sã treacãmai departe cu succes. Rãmânereaprelungitã în anumite cliºee degândire ºi tipare comportamentale nupot genera decât stagnare. În con-cepþia Zen, fiinþa umanã trebuie sã fieflexibilã asemenea apei care poatelua orice fel de formã, dar fãrã a-ºischimba în vreun fel natura ei inte-rioarã. Astfel, adaptabilitatea îi oferãposibilitatea unui om de afaceri de aface faþã oricãrui gen de circumstanþeprin care ar putea sã treacã el saucorporaþia pe care o deþine.

7. Spiritul de Recunoºtinþã

„Vom acþiona într-un spirit derecunoºtinþã pentru toate lucrurilebune pe care le primim încrezãtori cãaceastã atitudine va deveni o sursãde nesfârºitã de bucurie ºi vitalitatecare sã ne întãreascã sã depãºimorice gen de obstacole am întâlni pecalea vieþii.”

Omul de afaceri modern priveºtecu mândrie cãtre sine pentru cât demulte a realizat, dar acest lucru nudovedeºte decât ignoranþã. Succesulpe care îl are se datoreazã unor fac-tori nenumãraþi care l-au favorizat înmarea competiþie cu scopul de a-iasigura mijloacele necesare pentru amanifesta o recunoºtinþã pe mãsurã.În primul el datoreazã o atitudine derespect faþã de cei care i-au datviaþã, l-au crescut ºi l-au educat.Ulterior, ca om de afaceri, el a


14 nr. 880, 22014

De atâta suferinþã nu mai poþi sã scrii un vers – Toate îþi apar cã-s altfel parcã ai privi cruciºFiindcã lumea astãzi merge pe un drum care-i inversIar pãdurea deasã,-naltã a rãmas cât-un tufiº

Munþii cu-ai lor codrii falnici stau în zare-acum golaºiNu mai au o verziturã sã o nalþe pân-la cerC-ale lor grãdini de aur prãduite prin miºmaºªi tãiate fãrã milã au rãmas doar un mister...

Cum conduce-alesul þara nu se poate-nchipuiCãci aproape tot poporul are-n suflet numai jarSimþind mintea lui bolnavã ce nu poate a-l suiCi-l coboarã-n întuneric când luminã el vrea-n dar

Vrând-n feerica-i grãdinã sã se plimbe în extazEl invocã doar dreptate aþintit spre CreatorFrãmântând valuri de urã ºi cernând câte-un necazCa sã scape neamu-acesta ºi de chinuri ºi de dor...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Alte þãri sunt þãri bogate pline de-aur ºi argintªi ºtiu sã-ºi pãzeascã-averea pe când noi lor suntem

sclavi – În trufia lor imensã tot ne furã ºi ne mintDeºi suntem tuturora sinceri cum suntem ºi bravi –

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O industrie-nfloritã ca niºte grãdini de criniUnde îºi gãsea de lucru orice om de era harnicLa fier vechi a fost vândutã pe nimic unor veciniCã-mpãratul pus în frunte era-n fire foarte darnic

Iar pãmântul plin de sânge din rãzboaiele mai vechiE vândut tot pe nimica la cei tari ºi la strãiniCare au averi cu sacul ºi se strâng perechi-perechiPentru-a-i jefui câmpia c-a-lor gene-s de haini.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Peste tot vezi frunþi plecate deraiate la macazC-a lor viaþã-nfloritoare acum toatã s-a uscatDe o iau cu toþii razna cufundaþi doar în necazCã au braþele în lanþuri iar la gurã au lãcat

Toþi aud cum geme þara cã-i prea plinã de corupþiDar e orb încã poporul s-au aºteaptã doar un glasSã-l îndemne iar la luptã cã se vor uni cei supþiªi de vlagã ºi de sânge ca sã iasã din impas

Sã uimeascã omenirea c-au scãpat de cruntul jugªi de neciopliþii þãrii care n-au ºtiut decâtSã subjuge ºi sã fure iar de-acum cu toþii fugSpre-nchisorile eterne stând în ele – neºtiind cât –

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Multe condamnãri se dau la cheremul din politicCând comandã împãratul care e ºi dictatorCã-i bolnav la cap sãrmanul sau e poate sifiliticDacã nu vrea sã mai lupte pentru-al binelui popor

Iar justiþia îºi pune mãnuºi albe pentru uniiSã nu îi contamineze nicidecum cu vreun microbC-o mânã spalã pe alta iar obrazul doar nebuniiJudecând cu nedreptate – pe cel drept fãcându-l zob –

Pentru-alesul ce greºeºte puºcãria n-are cheiCã-n celula-n care-l bagã stã în ea decât o ziCãci se luptã avocaþii pentru el de sar scânteiªi îl scot basma curatã ºi-i dau gardã spre-al pãzi

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Când supusã e o lege pentru-a se vota-n senatSau de deputaþi cu vicii – ei sã numere nu ºtiu – Rezultatul fiind-acela ce-l vrea marele-mpãratNu ce îºi doreºte neamul – c-acest neam e mort – nu viu

La fel lege dupã lege e votatã din condei – Nu þin cont de voturi contra sau de câþi-au fost prezenþiLegea trebuie sã iasã cã-i fãcutã pentru eiNu pentru poporul þãrii cã-i compus din impotenþi

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cât va mai rãbda poporul e-o-ntrebare foarte greaDar veni-va ziua-n care glasul lui s-o auziDin rãrunchi cãci împãratul altceva atunci va vreaSã tot fugã – fugã-i paºii – pânã când se va trezi...

2255--2266 iiuunniiee 22001133

beneficiat de ajutorul multor per-soane de la care a deprins artade a conduce o activitate eco-nomicã. Recunoºtinþa îi oferã

acum ocazia de a returna ceea ce aprimit ºi de a experimenta o bucurielãuntricã dãtãtoare de vitalitate auten-ticã. Orice succes în afaceri trebuiesã aibã drept rezultat cultivarearecunoºtinþei faþã de semeni ºi faþã demediul înconjurãtor. Nimeni nutrãieºte izolat în raport cu ceilalþi.Barierele sunt artificiale ºi trebuiedate la o parte. Astfel, deopotrivã

afacerile ºi persoana proprie vorprospera!

La Final de ArticolViziunea lui Konosuke

Matshushita asupra managementuluiafacerilor reprezintã o transpuneremodernã a concepþiei Zen desprelume ºi viaþã, precum ºi o translatarea principiilor codului Bushido alrãzboinicilor anonimi. Progresul miciisale afaceri din domeniul electricitãþii,prin evoluþia ulterioarã a companiei

care mult timp i-a purtat numele, neoferã posibilitatea de a proba ade-vãrul principiilor pe care ºi le-aasumat drept crez personal în viaþade afaceri. Sunt sigur cã exemplul sãuar trebui sã fie mult mai atent studiatºi luat în considerare de cãtre ceicare sunt oameni de afaceri, precumºi de cãtre toþi cei implicaþi în vreun felsau altul în managementul activitãþilorde afaceri, fie ele publice sau private.

BBuuccuurreeººttii2200..0066..22001144

De aatâtasuferinþã

(satirã)FFlloorreeaa TTuurriiaacc


15nr. 880, 22014

Un scoþian aduce acasã un coº cucãpºuni. Ia una din ele ºi o dã fiuluisãu zicându-i:- Ia fiule! restul au acelaºi gust.***Un scoþian pe patul de moarte:

- Mamã, eºti aici??- Da , fiule sunt aici!- Nevastã esti aici??- Da, bãrbate, sunt aici!- Copii sunteþi aici??- Da tatã, suntem aici- Toatã lumea e aici??- Da mãi, toþi suntem aici! - Atunci de ce e lumina aprinsã la

bucatarie?????

> > ***Un scoþian care avea o sticlã de

whisky în buzunarul de la pantalonise împiedicã pe scãri. Când îºirevine pune mâna pe bunzunarulunde era sticla ºi simte ceva ud:

- Sper ca e sânge!!!

> > ***Doi scoþieni mergeau. Unul dintre eiscoate un pieptene ºi dupã ce ºi-ltrece prin pãr îl aruncã. Al doilea,mirat, îl intreabã:- De ce l-ai aruncat?- Pai i se rupsese un dinte!- Pãi ºi doar pentru un dinte?...- Era ultimul!

> > ***Cum a apãrut sârma de cupru?Doi scoþieni au gãsit simultan unpenny...

> > ***Cicã un scoþian se trezeºte într-odimineaþã ºi-ºi gãseºte nevastamoartã în pat lângã el. Se speriescoþianul ºi dã fuga pe scãri la servi-toare:- „Daisy, Daisy! Sa fierbi doar un sin-gur ou pentru micul dejun!”

> > ***- Cum recunoºti casa unui scoþian?- Este singura care are hârtie igien-icã la uscat.

> > ***Q: Care este cea mai Fair-Play

galerie de fotbal din lume?A: Cea a scoþienilor! Nu aruncã cuNIMIC pe stadion!

> > ***Un scoþian cumpãrã un autotur-

ism. Îl întreabã pe vânzãtor:- Cât consumã maºina?- O linguriþã la sutã.- Mare linguriþã sau micã?

Doi scoþieni treceau prin faþa unuibar. Unul dintre ei întreabã:- Bei o bere?- Da.- Atunci du-te ºi o bea mai repede,cã eu te aºtept afarã.

> > ***Sfârºitul scrisorii tatãlui din Scoþia:“Am vrut sã-þi mai trimit ceva bani,dar, din pãcate, plicul era dejaînchis...”

> > ***Pe o stradã din Scoþia, se întâm-

plã un accident rutier. Un turist iesede pe carosabil ºi dã cu maºina într-un pom. Omul se târãºte afarã dinmaºinã ºi rãmâne întins în iarbã. Unscoþian trece prin apropiere. Se ducela accidentat ºi-l întreabã:

- Sunteþi asigurat?- Da, rãspunde acesta cu greu.- Aveþi o asigurare ºi pentru per-soanele aflate în maºinã?- Daaaa....- Aveþi ceva împotrivã dacã îmirãvãºesc puþin hainele ºi mã întindlângã dumneavoastrã?

> > ***Un scoþian îi scrie fiului sãu: Îþi trimitzece dolari, cât ai cerut dar þineminte: zece se scrie cu un zero, nucu doi!!

> > ***Cum începe o reþetã în cãrþile de

bucate scoþiene? Se împrumutã...300 de g de ...

> ***Un scoþian tãia o creangã din

copacul din faþa casei, se dezechili-breazã ºi, în cãdere, o strigã pesoþia lui:- Dragã, astãzi gãteºte doar pentrutine, eu mãnânc la spital!

> > ***- Fiul meu vã datoreazã bani pentruun costum pe care i l-aþi fãcut acumtrei ani, îi spuse croitorului, unscoþian care tocmai intrase în maga-zin.- ªi dumneavoastrã aþi venit sã-midaþi banii nu-i aºa?- Nu! Aº dori sã-mi comand ºi eu uncostum în aceleaºicondiþii.

> > ***Doi scoþieni într-un cort:- John, dormi?

- Nu, ce vrei?- Dã-mi 50 de penny.- Dorm, dorm...

> > ***De ce în Scoþia în fiecare castel seaflã câte o stafie?Este mult mai ieftinã decât un sistemde alarmã.

> > ***Un scoþian, întâlnind un doctor ºifiind cam rãcit s-a gândit cã emomentul sã profite de întâmplare ºisã obþinã o consultaþie gratuitã:- Dumneata, doctore, ce faci cândeºti rãcit? întreabã scoþianul.- Tuºesc, rãspunde medicul.

> > ***Un scoþian împreunã cu soþia ºi copi-laºul merg la un concert de muzicãclasicã. Plasatoarea îi spune:

- Dacã cumva copilaºul zbiarã,trebuie sã pãrãsiþi sala. Bineînþelesbanii pentru bilete îi veþi primiînapoi...Cãtre sfârºitul concertului,scoþianul i se adreseazã soþiei:

- Mai e mult?- Câteva minute doar...- Bine, atunci smuceºte-l un pic

pe junior.

> > ***Un romancier la modã primeºte

urmãtoarele rânduride la un admirator scoþian: “Ultimadvs. carte mi-a plãcut atât de mult,încât eram gata-gata s-o cumpãr!”

> > ***Fiul unui scoþian, aflat în armatã, îiscrie tatãlui sãu: „Am cunoscut o fatãfrumoasã, vreau sã mã însor cu ea,trimite-mi douã lire ca sã-mi fac ofotografie cu ea, sã þi-o trimit ca sãºtii ºi tu cum aratã”.La câteva zile, tatãl îi trimite o lirã, cuurmãtoarea scrisoare: „Trimite-mipoza fetei, pe tine te cunosc”.

ScoþienePropus de Alexandru Stãnciulescu


16 nr. 880, 22014

AANNTTOONN GGAAGGIIUU

Înainte de înfrângereaiernii

-Nu vreau, nu vreau! Unde mãduceþi ! Daþi-mi drumul ! Nu mergnicãieri, ticãloºilor! Erau strigãtele dedisperare ale unui tânãr înghesuitîntr-o Dacie hodorogitã care-l cãreaspre o þintã necunoscutã. Era untânãr blond, cu pãr relativ lung pentruun bãiat, de culoarea grâului dat încopt, ce se vedea de sub fesul deculoare neagrã, de bunã calitate,dupã cum îi stãtea pe cap. Se afla pebancheta din spate a maºinii,încadrat de alþi doi indivizi mai scunzidecât el, care-l þineau de mâini pentrua nu se opune. La un moment datzbaterile lui au încetat, semn cã unfoc din lãuntrul sãu s-a stins. Prin par-brizul maºinii se putea distingehanoracul de culoare neagrã a celuireþinut, cu o inscripþie pe spate scrisãartistic, motiv pentru care nu i seputea deduce cu exactitate conþinu-tul: poate Most sau Wost, iar maideparte Water sau Wan... scrisul seputea încheia cu ted sau er. PrinBucureºtiul trist ºi aproape pustiu laacea orã din noapte, maºina circulaprudent pentru a nu atrage atenþiaagenþilor de circulaþie care se gãseaupe stradã la tot pasul, pentru cãoraºul era în febra pregãtirilor unuimare eveniment cu personalitãþi dinîntreaga lume, iar prezenþa cât maimultor agenþi de circulaþie pe stradãfãcea parte din acest plan. Traficul nuera nici prea aglomerat, momentulales de tacticienii planului a fost bun,zi de sâmbãtã, circulaþie redusã,searã, nici prea târziu ca sã cazi înplasa vreunui echipaj de la ordinepublicã, nici prea devreme ca sã techinui sã gãseºti un loc de trecere. Cutânãrul blond, chiar dacã s-ar fi încer-cat nu se putea avea un dialog, eltrãia într-o lume a lui, rece, de umbre

sau poate de lumini obscure undefiecare reprezentare pentru el însem-na altceva decât pentru omul obiºnuit,comun. La volan nu pãrea a fi untânãr, ci mai degrabã o...gorilã, adicãun om de casã al cuiva care are uninteres ºi încã unul mare într-o anu-mitã problemã. Concentrat asupraconducerii maºinii, acesta nu scoteaniciun cuvânt, deºi cu siguranþã aveamulte de spus, dar se conserva,semn cã avea o misiune foarte pre-cisã. Tânãrul rãpit, pentru cã pânã laurmã aºa era, la un moment arenunþat sã se mai zbatã, se resem-nase ºi aproape se cufundase întregãrzile sale aºteptând un momentprielnic pentru a mai încerca ceva.Dar ce poþi face când eºti rãpit, înafarã de a te zbate? Sau, dacã te þincurelele, sã-þi loveºti rãpitorii. Omulnostru nu a mai încercat niciuna, nicialta, a intrat într-o stare de som-nolenþã, pe care þi-o dã numai unmedicament ce te moleºeºte ºi carete face sã renunþi la luptã, putea fi undrog? Ar fi putut fi foarte bine un drogsau un somnifer puternic sau...poateo loviturã într-un anumit loc ce tepoate trimite pentru un timp în lumeacelor drepþi. Dacã, întâmplãtor cinevade pe trotuar ar fi privit în interiorulmaºinii, acum nu ar fi observat nimicsuspect, poate doar s-ar fi nãscut oîntrebare: „de ce se înghesuie treipersoane pe bancheta din spate aunei maºini, iar scaunul de lângãºofer e liber”? Dar cine-ºi pune între-bãri pe stradã despre persoanelecare circulã în maºini? Maºina noas-trã plecase din zona Titan, a urmattraseul de deasupra metroului, apoi laDristor avea douã variante: sãmeargã spre centru, riscând sã deapeste vreun echipaj de poliþie maizelos care sã-i ia la întrebãri sau sã oia la stânga pentru a ajunge pe Splai,malul Dâmboviþei, iar de aici sãurmeze cursului ei, pentru caaproape de centru sã-l pãrãseascã ºisã se îndrepte spre Trafic Greu, iar deaici sã intre în cartierul Militari pentrua ajunge la Autostrada 1. Aºa a ºifãcut, ºi cu grijã a evitat orice undã depericol, astfel încât cu puþin peste oradouãzeci ºi douã trecea pe lângãMetro Militari. Dar cu siguranþã pânãla destinaþie mai avea ceva drum de

parcurs, pentru cã ºoferul era foarteconcentrat asupra traseului.Autostrada era destul de aglomeratãla acea orã a nopþii pentru un sfârºitde martie. Persoana blondã din Daciepãrea cã adormise de-abinelea, aveacapul rezemat de bancheta din spatea maºinii, spre liniºtea gãrzilor care-lîncadrau. Au mai parcurs douãzeci dekilometri sau poate mai puþin ºi ºofer-ul a simþit cã maºina nu-l mai ascultã,iar un zgomot de fier lovit venea dinpartea dreaptã. Da, era o panã, cau-ciucul era distrus, avusese vitezaprea mare ºi mersese câteva sute demetri pe geantã, suficient ca din cau-ciuc sã nu mai rãmânã decât niºtefranjuri. Au coborât toþi trei dinmaºinã.

-Ce facem? a întrebat un individbrunet care-l flancase pe tânãrul dinmaºinã în partea dreaptã.

-Facem pe dracu’! a spus foartesupãrat ºoferul. Suntem fiii ploii, pen-tru cã am plecat nepregãtiþi, asta e !Vai de c...nostru ! Cauciucul e fãcutzob, nu am rezervã ºi ne aflãm ºi peautostradã care nu are vulcanizare.

-Atunci? întreabã din nou celãlalt,convins fiind cã fiecare situaþie are osoluþie.

-Dãm telefon lu’ ºefu’sã trimitã altãmaºinã.

-Nu se poate! Ne-a spus sã facemtreaba în liniºte fãrã sã-l sâcâim lacap.

-Da, dar cum ieºim din aceastãsituaþie?

-Pânã la motel mai sunt doar câþi-va kilometri de parcurs, îi facem pejos.

-ªi cum îl ducem pe ãsta? ºi-laratã pe tânãrul de pe bancheta dinspate a maºinii ce pãrea cã intraseîntr-un somn profund. Îl cãrãm înspate?

-Dacã e nevoie îl cãrãm ºi-n spate,a spus neconvingãtor, dar poateoprim o maºinã care sã ne ia câþivakilometri, iar despre el spunem cã ebeat ºi-l ducem acasã.

-E o idee, a spus celãlalt carepãrea cã avea statutul de executantîn povestea asta. Toþi trei vorbeaustând sprijiniþi pe capota de la portba-gaj cu câte o þigarã în colþul gurii,privind spre sensul de mers din careveniserã. În acel moment tânãrul din

DETECTIV ÎN DILEMÃ

(fragment dde rroman)


17nr. 880, 22014

maºinã pãrea cã se trezise dinletargie ºi dãdea semne înacest sens. Portiera eradeschisã, a coborât uºor spre a

nu le atrage atenþia celor trei. Nu maiavea pantofi în picioare, o pereche deghete originale de sport pe care leachiziþionase la ultima sa cãlãtorie înstrãinãtate, dorise sã aibã picioarelelibere ºi... le eliberase. Aºa cum segãsea, în ºosete, a plecat aproape înfugã, simþindu-se slãbit sau poateameþit spre o luminã care se zãreaundeva în stânga, foarte aproape deautostradã. Era gata, gata ca omaºinã de teren sã-l spulbere, dinneatenþie intrase de pe banda derefugiu pe sensul de mers. Claxonul i-a dezmorþit mintea, dar parcã ºi fiinþasa începuse sã rãspundã la comenzi.Trebuia sã fugã cât mai departe deacei oamenii care-i voiau rãul, aveanevoie de protecþia cuiva ºi numai lao casã ar fi putut s-o gãseascã, la ogospodãrie unde i-ar fi putut cere pro-prietarului sã-l punã la adãpost, sã-lascundã, pânã se va gândi cum sãscape din situaþia în care intrase. Înurma sa se auzeau strigãte...

-Bãããã, a fugit drogatu’! Cefacem? Hai sã mergem dupã el!Tânãrul care scãpase din ghearelecelor care-l rãpiserã a auzit strigãteleºi...parcã deodatã, deºi era halucinat,s-a trezit ca dintr-un vis urât în careera urmãrit de fantome, a cãpãtat put-eri ºi a luat-o la fugã spre luminile,multe la numãr, care se aflau în faþalui. Nu mai privea înapoi, nu mai aveacuraj, alerga spre lumini, credea cãacolo va gãsi salvarea. Luminile eraupe cealaltã parte a autostrãzii, trebuiasã treacã peste ambele sensuri demers. Pe aici maºinile circulau cuvitezã, poate chiar cu zeci de kilo-metri peste sutã, dar va risca ºi vatrece, acolo trebuia sã fie salvarea lui,acolo spera sã fie...Din ambele sen-suri cel puþin douã maºini erau gatasã-l facã una cu pãmântul, au trecutpe lângã el la...centimetri distanþã,nici nu-l observaserã, era doar o fan-tomã în noapte, o nãlucã, iar nãlucilenu sunt ocolite pentru cã prevestescceva rãu. Mai avea de escaladat ungard de sârmã ºi era în curteamotelului, acolo sub luminile pe carele vãzuse de la cinci kilometri. A intratdirect în curte, aici a dat peste patrupersoane, trei bãrbaþi ºi o femeiecare-l priveau ca pe un extraterestru.Era îmbrãcat ciudat, bluginºi de firmã,hanorac ºi fes la fel, un fular mare,roºu deschis în jurul gâtului iar înpicioare...ºosete albe ( fuseserãcândva ) pe care se distingea totuºiînscrisul „adidas”. Deodatã fugarul asimþit cã un tremur îl ia de la picioarede parcã stãtea pe þepi de gheaþã ºitot corpul parcã-i intrase în transã.

Unul dintre bãrbaþii care se învârteaîn jurul unui grãtar pe care sfârâiaumai mulþi mici, îl ajutã ºi-l introduce înbar. Acolo la lumina unui bec chior l-aprivit cu atenþie: era foarte tânãr,poate sub treizeci de ani, douãzeci ºicinci, douãzeci ºi ºapte sau peaproape, privirea îi era rãtãcitã unde-va nedefinit, dar trãsãturile feþei erauatât de regulate, de fine încât aveaimpresia cã mai vãzuse acel chip întelenovelele dupã care se omorasoþia sa. Însã pe faþã se mai putea citio mare durere.

-Cine eºti? a fost întrebat fugarul.Ochii aceia mari, albaºtri au privitdoar, întrebarea nu a primit niciunrãspuns, nici din privire ºi nici dinglas.

-Cum te cheamã? a mai venit oîncercare. Inutilã ºi de data asta.Câteva momente s-a aºternuttãcerea. Omul de la grãtar privea, iarfugarul cugeta, pe faþa lui nu se puteaciti nimic, acum nu mai era niciteamã, nici durere, ci doar dezinteres.

-Mi-e foame ºi...frig, a spus cuglas moale dupã câteva clipe.Repede omul de la grãtar i-a adus treimici ºi o bucatã de pâine. Bucatele aufost înghiþite într-o clipã de parcã nicinu existaserã.

-Mi-e sete, a spus apoi repro-ducând prin glas instinctele primarede parcã ne-am fi aflat la facerealumii ºi Dumnezeu repeta o anumitãstare cu creaþiile sale. A primit urgentun pahar cu apã pe care l-a sorbitdintr-o înghiþiturã. Cu frigul nu serezolvase nimic pentru cã la motel nuexista o pereche de pantofi de rez-ervã pentru orice individ care trece peacolo ºi uitã sã-ºi ia încãlþãrile cu el.

-De unde vii? a pus omul de lagrãtar o nouã întrebare, deºi era con-vins cã nu va primi rãspuns.

-Vin de acolo de unde rãsaresoarele...Iatã a primit rãspuns, dar ise pãrea incoerent, lipsit de sens, unrãspuns aruncat întâmplãtor.

-ªi unde mergi? Ce þintã ai? Undevrei sã ajungi? i-a pus mai multeîntrebãri deodatã în speranþa cã vaprimi rãspuns cel puþin la una.

-Nu ºtiu. Omul de la grãtar era dinnou uimit ºi contrariat în acelaºi timp.Cum sã nu ºtii unde mergi, dinmoment ce ai plecat de acasãspre...undeva. Orice atitudine a omu-lui trebuie sã aibã un sens, aºa cumºi fiecare drum trebuie sã aibã o þintã,o haltã sau un final. Pentru fugar dru-mul nu avea nicio þintã pentru cã el nuavea niciun drum al lui, fizic eraprezent undeva anume, dar cu minteaera departe sau niciunde. Ce ar fiputut face cu el? Sã-l þinã acolo eraimposibil, sã-i dea drumul? Nu ar fiplecat el pentru cã nu avea undemerge sau nu ºtia unde sã meargã,

apoi nu avea nici pantofi... ªi cum sãpleci la drum pe vreme rece, ploioasãfãrã pantofi? Dupã ce a mâncat ºi abãut un pahar de apã, rãmãsesestingher, pierdut parcã într-un spaþiunedefinit, privea în gol precum unsomnambul ºi parcã aºteptaceva...Bãrbaþii care fuseserã contur-baþi din activitatea lor de la grãtar desosirea intempestivã a acestui tânãr,s-au retras la treaba lor lãsându-l sin-gur în acea încãpere care pãrea a fi osalã de restaurant, atunci când exis-tau clienþi. Nu trecuserã mai mult dezece, cincisprezece minute de lasosirea tânãrului la acel motel, cânddupã el...au nãvãlit trei bãrbaþi foarteimpacientaþi...

-N-aþi vãzut un tânãr blond, fãrã...N-a fost lãsat sã continue bãrbatulcare în grupul celor trei fãcea peºeful, un individ brunet, neîngrijit,îmbrãcat într-un pluovãr slinos carecândva fusese gri, cu un fes negru pecap, nebãrbierit, dar cu o mustaþã ce-i acoperea probabil un defect al buzeisuperioare.

-Da, e aici în restaurant, i-am datceva de mâncare, n-am scos nimic dela el, nici nu ne-a spus cum îlcheamã, a spus bãrbatul care-idãduse micii.

-Bine cã l-aþi oprit aici, e bolnavdomnule, a fugit de acasã ºi am aler-gat dupã el, a continuat acesta pentrua fi convingãtor. Îl luãm noi acum deaici, vã mulþumim cã aþi avut grijã deel! A spus totuºi individul ce cãutafugari, cu glas mieros. Tânãrul blond(sã-i spunem Blondul, pânã când îivom afla adevãratul nume, dacã vaavea vreunul) pãrea cu totul strãinfaþã de ceea ce se întâmpla, nimic nu-i atrãgea atenþia de parcã nu eravorba de el. Unul dintre cei treiurmãritori l-a ridicat de subþiori ºi l-aîmpins spre ieºire. În curtea motelu-lui, dezorientat Blondul a privit sprecei trei ca pentru a-i întreba „încotro?”Niciunul dintre cei trei nu l-a bãgat înseamã.

-Uite mãi, acolo la lumina aceeamare locuieºte nea Marin, la el tre-buie sã mergem, nu cred cã avem demers mai mult de cinci sute de metri.Costicã îþi dai seama ce pãþeam de laºefu’ dacã nu-l gãseam pe ãsta...

-Nici nu vreau sã-mi închipui , arãspuns cel numit Costicã.

-Sigur ne dãdea afarã, de mâinene cãutam de lucru. Dar hai sã nu maivorbim despre asta, sã-l ducem lanea Marin, il dãm în primire ºi gata.

-Bãi Floricã, i se adreseazã celuicare fãcea pe ºeful al treilea inter-locutor care nu vorbise deloc pânãacum, dar cum ajungem la Bucureºti,cã maºina noastrã e varzã...

-De aici sunt maºini din orã-n orã,


18 nr. 880, 22014

nu va fi o problemã, iar pentrurabla noastrã de pe autostradãva trimite ºeful pe cineva.

-Floricã, dacã prietena aia a lui vasufla vreo vorbã? a întrebat Costicãpreocupat de problemã.

-Nu va sufla, la câþi bani a luat dela ºefu’ e...mormânt.

-Nu ºtiu, eu nu aº fi aºa de sigur.De ce am lãsat-o acolo lângã staþiade metrou?

-Aºa ne-a spus ea, cã rãmâne la oprietenã care locuieºte acolo pânã vaveni cineva s-o ducã în provincie, arãspuns Floricã care fãcea demon-straþie cã e bine informat. Se apropi-au de casa lui nea Marin sau ce o fiacea clãdire imensã cât un palat saucãmin cultural. Curtea era slab ilumi-natã, pe lângã faptul cã era imensã.Din drum pânã la casã þi se pãrea cãai de strãbãtut o întreagã tarla.Curtea la acea orã era pustie, doar unbec chior se chinuia sã împrãºtieceva din puterea lui în faþa aceleiclãdiri imense. Floricã cu oamenii luiºi Blodul au intrat în curte, cu sfialã,de teamã ca nu cumva vreun ,,prietenal omului” sã le încerce pantalonii.Dar nu se auzea nimic, era o liniºtede mormânt. Ceaþa care-i întâmp-inase la motelul ce se afla doar lacâteva sute de metri de acea clãdire,acum se risipise, cerul era de unalbastru imaculat, încât stelelestrãluceau pe boltã de parcã îngeriiîºi puseserã pietre preþioase în frunte.Floricã nu ºtia spre ce parte a clãdiriisã-ºi conducã...prizonierul, aºa cã aales o formulã de compromis:

-Nea Marineee! a strigat elumflându-ºi borjogii. Nu a primit nici-un rãspuns, nici mãcar ecoul nu l-abãgat în seamã. Într-o încãpere laparter se vedea luminã, acolo ar fi tre-buit sã fie cineva. Floricã a bãtut lauºã cu grijã ca nu cumva sã-ltrezeascã pe stãpân din somn, aceleceasornicului mai aveau puþin pânã ladouãzeci ºi trei. La prima bãtaie nu aprimt niciun rãspuns, nu s-a auzitnicio reacþie dincolo de lemnul masivdin care era construitã uºa. Floricãîncepuse sã-ºi piardã rãbdarea, aºacã a bãtut în uºã cu pumnul. Dupãcirca cinci minute în canatul uºii aapãrut chipul unui individ schimonositde somn, dar mai ales de bãuturã.Duhnea a bãuturã de proastã calitatede parcã atunci se deschisese dis-tilãria.

-Ce e mãã? De ce baþi aºa? a pro-nunþat cu mare greutate cuvintelechipul rãvãºit care deschisese uºa.

-Unde-l gãsim pe nea Marin? l-a

întrebat Floricã.-Acasã.-Pãi nu e asta casa lui?-Ba da, dar acum aici stãm doar

noi, muncitorii.-Câþi sunteþi? s-a arãtat curios

Floricã.-Da’ce te intereseazã bre? Cine

eºti?-Lasã cã nu te intereseazã pe tine

cine sunt eu, vreau sã vorbesc cu neaMarin.

-Pãi nu þi-am spus cã e acasã?-Asta nu e casa lui? a întrebat

mirat Floricã.-Ba e a lui ºi asta, dar el locuieºte

în altã parte la câþiva kilometri de aici.-Pot vorbi cu el la telefon?-Pãi ce te opresc eu? a întrebat

vocea toropitã de bãuturã.-Da, dar nu-i ºtiu numãrul de tele-

fon. Dã-mi numãrul de telefon ºi nu temai deranjez.

-Nu-l ºtiu.-Cum nu-l ºtii? Pãi nu vorbeºti cu

el la telefon atunci când ai probleme?-Eu nu lucrez pentru el domnule,

eu cu echipa mea suntem angajaþi lafirma Art Construct ºi lucrãm la refac-erea autostrãzii, suntem nouã munci-tori aici, Marin ãsta al tãu doar negãzduieºte, nu lucrãm pentru el.

-Dar nu are pe cineva aici?-Are doi sau trei muncitori pentru

animalele lui de aici, dar nu ºtiu peunde dorm prin hardughia asta.

-ªi nu mã poþi ajuta?-Cu ce sã te ajut eu domnule cã

tare mai mã sâcâi?-Sã-i cauþi pe oamenii ãºtia ai lui

poate mã ajutã sã dau de nea Marin...-Hai cã merg cu dumneata sã-i

caut, cã vãd cã nu mai scap...Zis ºifãcut. Floricã ºi-a lãsat colegii cuBlondul afarã, iar el împreunã cu „dis-tilãria” a purces sã verifice hardughia.Au pãtruns pe un hol lung, slab ilumi-nat cu mai multe uºi ºi pe stânga ºi pedreapta, „distilãria”a apãsat clanþatuturor, iar cea care se deschide eracea dincolo de care ar fi trebuit sã fieceea ce cãuta. Ultima uºã pe dreaptade la capãtul culoarului s-a deschis.În încãpere era întuneric beznã.

-Bããã, eºti careva pe aici? a stri-gat „distilãria”. Câteva secunde nu s-a auzit niciun zgomot de parcãpãtrunseserã într-un cavou, apoi...

-Ce mããã, care eºti ºi ce vrei? s-aauzit un glas morocãnos supãrat cã afost trezit din somn. În încãperearespectivã era un miros greu, stãtut,aproape insuportabil.

-Brânduº mã cheamã ºi sunt de la

echipa de constructori, te cautã cine-va, are nevoie de tine, de undedracu’se aprinde lumina asta! a tunatBrânduº ca pentru a fi mai convingã-tor.

-Lãsã cã vin eu, a zis vocea dinîntuneric. În câteva momente un becchior a aruncat asupra încãperii oluminã slabã de parcã ar fi venitcurentul cu gunoaie, ºi încãperea s-aprezentat în toatã „splendoarea” ei, omizerie cum rar poþi vedea undevaunde locuiesc vietãþi înzestrate curaþiune: haine murdare aruncatepeste tot, mobilierul lipsea cudesãvârºire, doar trei saltele murdareºi rupte pe care erau întinse douãtrupuri pe jumãtate dezbrãcate, pen-tru cã al treilea tocmai apãsase peîntrerupãtor sã facã luminã, pereþiierau pictaþi cu fel de fel de deseneilizibile fãcute cu cãrbune, într-un colþse vedeau niºte resturi de mâncare ºiveselã murdarã care rãspândeau unmiros de mucegai. Cel care aprinseselumina ºi care probabil era ºeful, unindivid îmbrãcat în niºte indispens-abili care cândva fuseserã albi, cuniºte braþe lungi terminate cu palmecât cazmalele, nebãrbierit, cu pãrulmurdar care-i atârna pe ceafã în niºtecârlionþi argintii i-a privit pe interlocu-tori, apoi a spus:

-Ia s-aud despre ce e vorba acumnoaptea?

-Vreau sã vorbesc cu nea Marin, aspus Floricã convins cã va fi înþelesaºa cum a spus, dar...

-Cine e ºi „nea Marin” ãsta de mãscoli pentru el?

-Cum cine e? proprietarul acesteicase...

-Eu nu cunosc niciun nea Marin, aspus individul cu palmele cât caz-malele.

-Cum sã nu-l cunoºti? Nu te-aangajat el?

-Pe mine m-a adus aici Mircea allui Burticã, nu...nea Marin.

-ªi pe unul care se numeºte Marinnu-l cunoºti?

-Nu, a spus Cârlionþatul. Da’pânãla urmã ce vrei?

-Am adus aici un bãiat, nea Marinºtie despre ce este vorba. Trebuie sã-l las aici.

-Lasã-l aici ºi gata ºi pentru atâtalucru trebuia sã faceþi tãrãboi?

-N-am fãcut niciun tãrãboi dom-nule, dar nu ºtiam cum sã vã gãsesc.Îl aduc aici pe bãiat?

-Adu-l aici ºi gata, a spusCârlionþatul supãrat cã a fost deran-jat. ...


19nr. 880, 22014

AAlliioonnaa MMUUNNTTEEAANNUU

O mare importanþã au pentru mineacele tradiþii din cultura rusã cepleacã de la opera lui Dostoievski.(Andrei Tarkovski, „Sculpting inTime”)

În concepþia lui Dostoievski, pen-tru mântuirea omului este indispens-abilã suferinþa, nãdejdea ºi cãutarea.Majoritatea personajelor sale(Raskolnikov, Mâºkin, Alioºa, DimitriKaramazov º.a.) trec printr-o crizãspiritualã din care iese triumfãtoare,în ei, „o nouã fãpturã”. Aceastã crizãajutã personajele sã se regãseascã,sã îºi descopere Sinele. Tarkovskidescrie aceastã transformare în felulurmãtor: „… este o încercare de a neregãsi, de a dobândi o nouã credinþã.ªi cum ar putea fi altfel, când sufletultânjeºte dupã armonie, iar viaþa esteplinã de dispute?”.[1]

Majoritatea personajelor din filmo-grafia tarkovskianã, inclusiv„Cãlãuza”, trec prin momente deacutã dezamãgire ºi disperare atuncicând propria credinþã le este zdrunci-natã. Însã odatã cu depãºirea încer-cãrilor prin care trec îºi înþeleg maibine menirea ce le-a fost hãrãzitã –menirea de a sluji umanitãþii, de a sepune în slujba celor ce ºi-au pierdutcredinþa ºi speranþa. JacquesGerstenkorn ºi Sylvie Strudel au evi-denþiat în opera lor[2] cã în ceea cepriveºte concepþia construirii person-ajelor, Tarkovski este un moºtenitor allui Dostroievski.

Tarkovski ºi-a dorit prin „Stalker”sã-l facã pe om capabil sã nãdãj-duiascã, sã se comporte în sensulmântuirii sale.[3] Acesta este ºimotivul pentru care „Stalker” este ºiastãzi vizionat. Fãrã nãdejde omul nupoate trãi cu adevãrat, de aceea,opera lui Tarkovski, odatã cu prop-unerea nãdejdei, propune viaþa, chiardacã uneori filmul întristeazã pemoment.[4] Deci, Tarkovski crede cãdrumul spre fericire se face prin sufer-inþã. Artistul îºi asumã ºi suferinþasemenilor[5], este hãrãzit sã exprime

adecvat idealurile ºi nãdejdile.Regizorul considera cã datoria artis-tului este de a-i mângâia pe ceilalþi,de a-i întãri în nãdejde. Prin artã,artistul „poate atinge adâncul sufletu-lui omenesc ºi sã îl lase pe om lipsitde apãrare în faþa binelui”.[6]

Tarkovski are intenþia de a nearãta prin filmele sale cã: „fiinþa ome-neascã trebuie sã rãmânã o fiinþãumanã chiar ºi atunci când se aflã încondiþii inumane”.[7] La fel ca si per-sonajele dostoievskene, personajelelui Tarkovski se confruntã cu situaþiiexistenþiale limitã, ajung adesea înpragul deznãdejdii, în situaþii cândtotul depinde de libera lor alegere,când trebuie sã continue sã fie fideleunui crez ºi sã rãmânã fiinþeomeneºti, create dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu, ºi astaîntru deplinã smerenie. Eroultarkovskian are idealuri nobile:„Stalker” cãlãuzeºte oamenii spre Ca-mera Zonei pentru a le fi îndeplinitecele mai intime dorinþe ale acestoraîn cãutarea de sine, pentru a-i luaacolo pe oamenii nefericiþi ºi a le trezicredinþa. Prin aceasta se îndeplineºteactul de credinþã, ne spune Tarkovski.

O altã instanþã importantã este„Cãutarea”. Personajele tarkovskieneau ceva de aflat, de descoperit, ºianume ceva de tainã. La fel ca ºiautorul lor, au ºi ele idealuri, sunt într-o continuã, neliniºtitã ºi amplãcãutare: cãutarea de sine, cãutarealui Dumnezeu; în „Stalker” – cãutareasalvãrii ºi pãstrãrii credinþei.„Cãutarea” este o constanþã a filmelorlui Tarkovski, cãutarea spiritualitãþii,cãutarea mântuirii. El a fost preocupatdeseori de raportul dintre mântuireaindividualã ºi cea colectivã. Vizionândfilme sale vom observa cã majoritateapersonajelor principale tind spre aîncerca salvarea celor de lângã ei,uneori chiar a întregii lumi, dovedindîn acest sens înrudirea lor cu uneledintre principalele personaje dos-toievskiene. În direcþia aceasta regi-zorul considera cã nu poþi fi de ajutorîntru mântuire, atâta timp cât nu te aflitu însuþi bine aºezat pe aceastã calea împlinirii de sine. În caz contrar, riºtisã devii un fariseu, impunând anumitecredinþe pur raþionale fãrã sã le fi înþe-les ºi mai ales fãrã sã le fi simþit nicio-datã.[8]

Tarkovski considerã cã existãdouã posibilitãþi de mântuire: una înmijlocul lumii, al cãrei mijloc principaleste fapta bunã, între care include ºiarta adevãratã, iar alta care se pro-duce în condiþiile fugii din lume ºi delume, cea a pustniciei. Prin urmre,regizorul vede o posibilitate de mân-tuire ºi prin creaþia artisticã, întrucâtaceasta intrã în categoria faptelor ceîntrupeazã credinþa. Deºi arta reprez-intã o cale spre mântuire, ea este unaprintre multe altele – deci nu con-teazã mijlocul ales prin care se înfãp-tuieºte mântuirea, ci duhul înfãp-tuirii.[9] Cãutarea este însoþitã desuferinþã. Cãlãuza ºi soþia lui trec prinfocul purificator al suferinþei – ºi nueste doar o suferinþã proprie, ci osuferinþã amplificatã de compãtimireasuferinþei semenilor.

Consider cã spre deosebire depersonajele lui Dostoievski, person-ajele tarkovskiene par a fi maiconºtiente de cãutarea pe catre osãvârºesc, de mântuirea lor, de exis-tenþa Sacrului. Afirm aceasta,aducându-l ca exemplu pe eroul prin-cipal al filmului „Cãlãuza”; el simte cutoatã fiinþa sa Zona ºi suferã enormdin cauza neputinþei oamenilor de aaccesa Sacrul.

AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CÃLÃUZA” LUI TARKOVSKI


20 nr. 880, 22014

VViiccttoorr AAttaannaassiiuu

Evenimentul spiritual al fiecãreiduminici a ajuns, de mai multa vreme,sa fie pentru mine slujba de duminicade la Mãnãstirea Radu-Vodã.(Poatem-am înnobilat sufleteºte, nu pot sãmã calific, am ajuns la vârsta la carenu-ti mai faci iluzii asupra teribilei taleinteligenþe). Ceea ce era cronica liter-ara a lui Nicolae Manolescu dinRomânia literarã a devenit pentrumine cuvântul final cu care seîncheie, tradiþional, slujba de laMãnãstirea Radu-Vodã. Este vorbade predica tânãrului stareþ Nectarie.Iþi rãzbeºte în urechi, la modul tãios-nobil, glasul tenoral, dar marcat de oapãsata, decisa nota bãrbãteascã.

Discursul sau e axat pe temelezilei, fiind comemorate sãrbãtori alemomentului, cutare sau cutare. Numai puþin, el are subtilitatea sã dea onobleþe suplimentarã subiectelorprintr-o rafinatã încadrare în cotidian,printr-o infuzie delicatã, deloc osten-tativã, a temporalului în atemporal,printr-o discretã arãtare „cu degetul”în direcþia a ceea ce se întâmplã subochii noºtri, ca exemplificare pentruceea ce este notat în textul biblic,reliefându-se astfel într-o modalitateineditã valabilitatea eternã a acestuitext.

De pildã, se vorbeºte despre cele-brul îndemn al lui Iisus de a întoarceºi obrazul celalalt când ai fost pãlmuit.Stareþul nu pierde ocazia sã facã oreferire concretã la evenimenterecente, de pildã pornirea de a repri-ma prin violenþã terorismul, de asuprima prin mijloace care implicãinevitabil ºi implacabil, uciderea pop-ulaþiei nevinovate ºi lipsite deapãrare, pentru a elimina monºtriicare încalcã cu sãlbãticie drepturileomului, care aplicã în secolul XXImetode medieval, nu doar ºi, uneori,nu în primul rând în ordinea torturiifizice, ci a obligãrii omului de a gândiºi de a se purta cum i se comandã sãgândeascã ºi sã se poarte.

Pãrintele are perfectã dreptate: seºtie totuºi ce dezmãþ al represiunii aucauzat forþele care s-au autoprocla-mat democratice cu cea mai acutãînflãcãrare.

Într-o altã predicã, inimosulpãrinte, se referã la acel bãrbat cãruiai s-a dat teribila comandã, invalidfiind, sã-ºi ia patul sau ºi sã umble,care nu a cãutat o cale de prevenire

sau de vindecare a bolii înainte de a-L fi întâlnit pe Mântuitor. Prelatul neatrage atenþia sã nu aºteptãm unmiracol, sã ne ajutam noi pe noiînºine, pentru ca Dumnezeu sã neajute. În cuvinte miºcãtoare, altãdatãPãrintele ne trage de mânecã sã nucrâcnim împotriva destinului, dinmoment ce avem o bucata de pâine,cei care o avem, avem un acoperiºdeasupra capului, cei care-l avem.Nici o întrupare în formã sensibilã, casã folosim termenii lui Hegel, nugãsim decât aceasta, adevãrul etern,ca nemulþumitului Dumnezeu îi iadarul.

Aceasta laturã de predicator estedoar o faþeta a unei activitãþi com-plexe ºi neobosite a tânãrului stareþ,care, înalt ºi suplu, dar nu lipsit de onotã fizicã de robusteþe cu irizãri dis-cret roºcate ale pãrului, seamãnizbitor la trãsãturi cu celebrul cardinal- duce de Richelieu.

El trebãluieºte zi-luminã prinMãnãstire ºi în afara ei. Dacã nu estechemat cu treburi importante laPatriarhie, el se ocupa de variiaspecte gospodãreºti ale Lãcaºului.Evlavios, pana peste poate, e departede a fi tot timpul un cãlugãr pierdut înrugãciuni, cãci a înþeles ca Îl slujeºtipe Dumnezeu mult mai bine servindoamenilor. Aici se vede latura nobil-pragmaticã a alcãtuirii sale. A ridicatnoua aripa a Mãnãstirii. Pânã ºitoaletele noi, corespunzãtoare epocii,s-au ridicat pentru mulþimea decreºtini care vin la Mãnãstire.

Oamenii stau în ºiruri-ºiruri, câtãfrunzã, cãtã iarbã, pentru a ascultacuvântul charismaticului cãlugãr,charismatic Staret-Arhiereu compa-rabil întru charisma sa incandescen-tã, atât de incandescentã, precumatingerea unui corp solar de o abso-lutã iradiere, aºa cum va fi fost PapaUrban al II-lea, dar mai degrabã cumva fi fost tânãrul, incomensurabilulgeneral Bonaparte, viitorul binefãcã-tor al omenirii, cum scrie cel mai mareromancier al lumii, Dostoievski.

Cu aceeaºi osardie îºi îndeplineºteºi îndatoririle din timpul slujbei, rân-duiala fiind respectatã în amãnuntatât de el cât ºi de tinerii cãlugãri dinsubordinea sa. Mãnãstirea Radu-Vodã este un exemplu pentru cat destrãlucitã este tânãra generaþie întruspiritualitate.

La sfârºitul slujbei de duminicã,puhoiul de oameni se revarsã pentrua fi stropit cu apa sfinþitã de cãtre

tânãrul stareþ. Între aceºtia se aflã ºiun oarecare care se iluzioneazã cãnu e încã bãtrân ºi care se simte atâtde onorat când stareþul remarca înmulþime spunându-i: „Sã trãieºti,frate Victor”.

Cu mai bine de treizeci de ani maiîn vârstã, te simþi ca ºi cum ai fi tucopilul pãrintelui. Într-atât acesta estede coagulat lãuntric. El asculta pefiecare cu atenþie, dar cât trebuie,ajutã pe cine îi solicitã sprijinul, pe catpoate, dar, discernãmântul fiindu-Icontinuu-ascuþit ºi în mãsura în caresolicitantul o merita.

Strãlucita sa predicã permite ocomparaþie la nivel axiologic cuînflãcãratele fraze ale altui tânãrcãlugãr, Fabrice del Dongo, dinpartea finalã a celui mai importantromân al lui Stendhal, Mãnãstirea dinParma.

Când iese din Bisericã, la sfârºitulslujbei de duminicã, tãnãrul, chipeºulbãrbat, e sorbit din priviri de atâteafrumoase femei din generaþia sa, darnu numai, îmbrãcate elegant, unele înmãtãsuri fine, ori în stofe fine, darcuviincios. Pãrintele le priveºte petoate, cum ne priveºte pe toþi, cuegalã dragoste creºtineascã, strictcreºtineascã.

Dacã þi s-a întâmplat sã stai pânãseara târziu la Mãnãstire, îl zãreºti peStareþ, cu obrajii sãi, dogãrind deroºeaþa vârstei, dar mai ales de ceapricinuitã de obosealã, îndreptându-se spre cãsuþa sa. E epuizat. Nu aapucat sa-ºi tragã sufletul o clipã. Afost între timp ºi la Seminar, unde seocupa de formarea viitorilor slujitoriai Bisericii.

În ziua urmãtoare, o va lua de lacapãt cu neistovita roboteala. ªi aºatot mereu…

Stareþul sufletelor noastre


21nr. 880, 22014

IIoonn DDoodduu BBÃÃLLAANN

Într-un roman se naºte un dra-maturg, în stare sã-l transforme într-un reuºit scenariu de film.

Romanul „Puterea destinului”, detalentata poetã ºi prozatoare RodicaElena Lupu ne relevã prin structuracompoziþionalã frecvenþa dialogului,indicaþiile scenice ºi suspansurileaºezate la locul lor - un autentic dra-maturg. Tematica, natura person-ajelor, conflictul, cãutãrile lor asidue,este ca într-un roman poliþist.Personajele din felurite generaþiisunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu,rãnit într-un accident de maºinãprovocat de soþia lui Eva, la ieºireadin spital este luat de Mara acasã laea, intre ei înfiripându-se o idilã, darîntr-o zi, surprizã pentru cei dinfamilia lui se întoarce acasã. Evacare se preface cã îºi pierde lucidi-tatea îºi revine ºi se declanºeazã onouã serie de conflicte. E implicatãîn demersul epic ºi fiica lor, care areun mariaj nefericit cu escrocul Grig,un personaj din stirpea lui DinuPãturicã, din romanul „Ciocoii vechiºi noi”, al lui Nicolae Filimon,Tãnase Scatiu, din romanul omonim

al lui Duiliu Zamfiresu, StãnicãRaþiu, din „Enigma Otiliei”, arivistulfãrã scrupul moral ºi escrocul loc-vace, un avocat fãrã procese, IancuUrmatecu din „Sfârºit de veac înBucureºti”, de Marin Sadoveanu.Este un personaj care ruineazã oîntreagã familie prin patima jocurilorde noroc.

Personajele sunt oameniobiºnuiþi, nici eroi de epopee, nicisãraci, nici sfinþi.

Romanul acesta rãspunde,parcã, cerinþei autenticitãþii dingândirea esteticã a lui CamilPetrescu. Prin vivacitatea acþiunii,prin cultul amãnuntului în analizacomportamentului personajelor dinfelurite cupluri,romanul RodicãiElena Lupu esteun roman modern,realist, cuadmirabile analizepsihosociale ºidiscrete note deroman poliþistceea ce sporeºteinteresul cititoru-lui. Frumos scris,romanul are, cumspuneam, struc-tura stilisticã aunei piese deteatru sau scenar-iu de film.

Romanul so-cial, erotic, psiho-logic „Putereadestinului”, deRodica ElenaLupu impre-sioneazã prin aut-enticitate, prinfirescul oamenilor,prin francheþea,curajul cu areabordeazã prob-leme delicate,relaþii, vicii într-unstil foarte direct ºi

original. Autoarea se distinge prinîndrãzneala spiritului sãu de analizãºi de a prezenta totul realist, fãrã sãtãinuiascã nimic din ceea ce esteomenesc.

A existat în istoria criticii cã ofemeie romancier nu dezvãluienimic din ceea ce este strict misterîn sufletul feminin. De aceea marispirite critice au apreciat atât demult pe romanciera HortensiaPapadat Bengescu care ar fi depãºitacest handicap în prezentarea per-sonajelor sale feminine. Aºa staulucrurile ºi cu romanul „Puterea des-tinului” care cucereºte în chipdeosebit prin frumuseþea ºi profunz-imea gândirii ºi a stilului aforistic.

PPUUTTEERREEAA DDEESSTTIINNUULLUUII


22 nr. 880, 22014

GGaabbrriieellaa CCÃÃLLUUÞÞIIUU--SSOONNNNEENNBBEERRGG

Într-una din inevitabilele mostre deînþelepciune gratuitã de prin internetsuntem sfãtuiþi sã avem grijã ce vor-bim, pentru cã spusele noastre setransformã în fapte iar faptele nemodeleazã caracterul, conturându-nedestinul.

„Corect” mi-am zis încã de laprima citire, cea în limba englezã, pecare o primisem iniþial în urmã cuvreo trei ani. La intervale variabile i-auurmat versiunile în germanã, span-iolã, francezã ºi românã. Din când încând, mesajul se repetã, dupã cumface valuri vestea, ca o piatrã arun-catã într-un lac, formând cercuri con-centrice prin masa densã a prietenilorcu care corespondez, respectiv a pri-etenilor ºi contactelor contactelor lor.

Nu mã surprinde conþinutulmesajului, ci faptul cã are aceeaºivalabilitate în toate limbile în care afost tradus. De fapt ar trebui sã fiubucuroasã cã mesajul e valabil pestetot; e semnul cel mai sigur cã are val-oare universalã, deci o fi ceva decapul sãu.

De ce atunci neliniºtea mea?Pentru cã am constatat cã gândim întipare diferite, în funcþie de limba încare ne exprimãm. Cu alte cuvinteiatã enunþul problemei mele: oaredacã vorbim mai multe limbi avemmai multe destine, sau, dacã vreþi,personalitãþi multiple?

Poate o sã râdeþi, dar vorbescserios. Mã refer pentru început la lim-bile romanice. De obicei au pro-nunþare foneticã, adicã literele se

citesc aºa cum se scriu. Rar se înreg-istreazã excepþii, cum este cazul unortermeni din francezã (mereu mãamuzã încãpãþânarea cu care ununchi de-al meu insista pe vremuri:„Renault se scrie, RENAULT seciteºte!”).

Ce ne spune asta desprepopoarele care vorbesc limbilelatine? Nimic, fireºte. De ce oareatunci sunt admirate naþiunile noastrepentru stilul direct, deschis, fãrãocoliºuri, acel „ce-i în guºã-i ºi-ncãpuºã”? V-aþi întrebat vreodatã dacãexistã vreo legãturã între abundenþavocalelor din italianã, spaniolã,românã sau portughezã ºi modul încare sunt clasificate aceste popoaredrept comunicative, gãlãgioase,extrovertite? ªi de ce nordicii,japonezii ºi chinezii, care vorbesclent, cumpãnit ºi par a se interoga tottimpul, trec drept oameni introvertiþi,greu de pãtruns?

Trec dincolo de foneticã ºi aruncun ochi pe gramaticã. Ce se întâmplãcând legãm cuvintele în propoziþii saufraze? „Tu citeºti acest articol”, ziceromânul. Englezul zice la fel, dar nu eclar ce vrea sã spunã: „You read thisarticle” sunã ambiguu, nu ºtim dacãne tutuieºte sau ne ia politicos cuDumneavoastrã; nu e clar nici mãcardacã vorbeºte despre acum sau odin-ioarã. „ªmecher englezul”, îmi vine-ngând, „îºi lasã loc de-ntors ºi nu sefixeazã ferm pe o idee. Nu ca noi,latinii”. Britanicii sunt întotdeauna unpic altfel, vezi preferinþa pentru parteastângã a carosabilului sau pentrumoneda naþionalã, alta decât cea dinrestul Europei.

Vãzând cât de simplã pareengleza, logica-mi spune cã ar fi nor-mal sã aibã un vocabular mai redus.Dealtfel nouã ni s-a spus la ºcoalã cãromâna e o limbã bogatã, având celpuþin douã sinonime pentru aproapefiecare concept, unul de origine latinã(„amor”) ºi altele din slavã sau de prinalte idiomuri („iubire”, „dragoste”...). Ofi, când sunt concepte abstracte, darla lucruri palpabile ne bat anglo-sax-onii, care par sã cultive o adevãratãmanie pentru firul despicat în patru,botezând fiecare variantã cu un numeseparat (la ei, de exemplu, „iepure”poate fi „rabbit”, „bunny” sau „hare”).

Nu întâmplãtor, tot într-un mesaj

din internet, stã scris cã engleza aravea fondul lexical cel mai extins,circa un milion de cuvinte, incluzândjargonul ºi termenii tehnico-ºtiinþifici.Înseamnã oare aceasta cã trebuie sãne consolãm în ideea cã nu suntem lafel de sofisticaþi, pentru cã am aveaun vocabular mai sãrac? O eroaremai grosolanã nici cã se putea! Nucumva e iarãºi vorbe de confuzia cla-sicã dintre cantitate ºi calitate?

Fac o parantezã, promit cã escurtã: un reputat om de ºtiinþã amer-ican (vorbitor de englezã!) susþine cutãrie: „Este ridicol sã trãieºti o sutã deani fiind capabil de a memora doartreizeci de milioane de biþi. Este maipuþin decât capacitatea de stocare aunui compact-disc. Condiþia umanãeste, evident, depãºitã.” (MarvinMinsky, n. 1927). Mã-ncumet sã-l con-trazic, deºi sunt convinsã cã e multmai inteligent decât mine, dar poatenu aºa de înþelept cum se crede. Euchiar cred cã nu masa de informaþiipe care le manipulãm ne conferã put-erea, ci legãturile pe care le facemîntre idei (e unul din citatele preferateale tatãlui meu, vorbitor de românã,evident!).

Sã cred acum cã anglo-saxonagenereazã oameni care se ataºeazãmai mult de cifre, de calcule ºi derealitatea palpabilã, mulþumindu-secu un singular „love”, în timp ceromânii, ca naþie visãtoare, preferã sãnumeascã în trei feluri sentimente ºilucruri imateriale ca acesta? ªi nu, nueste adevãrat cã vestitul nostru „dor”ar fi intraductibil în alte limbi! El areechivalent chiar ºi în germanã, cucondiþia sã se precizeze exact, dupãstil nemþesc, cauza suferinþei (sespune la ei fie dor de casã –„Heimweh” sau dor de ducã -„Fernweh”).

Revin însã la tema adevãratã aacestui articol ºi continui pe exemplullimbii lui Goethe: emblematicã estupoarea ºi consternarea cu carereacþioneazã orice om nededatfineþurilor germanei atunci când intrãpentru întâia datã în contact cu ea.Spre deosebire de majoritateacovârºitoare a popoarelor lumii, ger-manii îºi compun propoziþiile cu min-uþiozitatea cu care matematicianulconstruieºte enunþul unei prob-leme complicate. Începe culocalizarea în timp ºi spaþiu,

Mintea pe limbã


23nr. 880, 22014

numeºte protagonistul, descriemodul în care acesta se dedicãacþiunii ºi abia la sfârºit spunede fapt ce anume se întreprinde

exact. Aºa se face cã, uneori cinevate þine pe jãratec explicându-þi cu luxde amãnunte ceva care abia lasfârºitul frazei se verificã sau seanuleazã, dupã caz.

Graþie capacitãþii practic nelimitatede compunere ºi descompunere acuvintelor-fluviu din limba germanã,prefixul care exprimã acþiunea are unfel de abonament pentru ultimul locdin propoziþie, menþinând pânã înultimul moment încordarea atentã ainterlocutorului. Propoziþia scurtãlegatã de citititul acestui articol, la tre-cut, s-ar traduce cuvânt cu cuvântcam aºa: „Acest articol îl am eu citit.”Dacã nu m-aº fi molipsit eu însãmi defascinaþia jonglãrii lingvistice nelimi-tate i-aº suspecta poate de sadism ºiobrãznicie pe zeloºii nemþi. Ce credei, cã am timp sã ascult o eternitatefrazele lor lungi?!

E lucru ºtiut cã orice carte tradusãîn limba germanã are nevoie de maimulte pagini ºi cântãreºte mai multdecât originalul scris în alte limbi. Din

modul în care germanii îºi trateazãlimba reisese cã sunt exacþi, meticu-loºi, ordonaþi. Le-am face însã o marenedreptate, condamnându-i pentrurisipã de timp. Ei vor de fapt sã-leconomiseascã! Limba lor e oglindamentalitãþii lucrului bine fãcut, reflec-tând dorinþa de a exprima realitateacât mai exact. Paradoxal, complicaþi-ile limbii lor se explicã tocmai prindorinþa de a simplifica mesajul, uzândpe cât posibil de termeni clari, fãrãechivoc. Pentru un þel aºa deambiþios, nu conteazã dacã dureazãceva mai mult pânã ne picã fisa lafinal.

Nu am ambiþia de a adânci aicianaliza în sens ºtiinþific. Cumspuneam, dacã reuºesc sã transpunsimpla perplexitate amuzatã care mãcuprinde uneori prin conversaþiilepoliglote, consider deja cã mi-amatins scopul cu vârf ºi-ndesat. Mãrezum aºadar la un singur exemplu:banalul verb german „nehmen” („alua”) este doar unul din numeroselecuvinte care poate schimba completsensul oricãrei fraze, în funcþie de„adaosul” cu care se completeazã.Aufnehmen, annehmen, abnehmen,ausnehmen, benehmen, erstnehmen,

entnehmen, einnehmen, hinnehmen,hochnehmen, mitnehmen,vornehmen, wahrnehmen, zunehmensunt derivatele sale cele mai rãspân-dite, echivalente cu: a înregistra, aprezuma, a slãbi, a excepta, a secomporta, a extrage, a îngurgita, aaccepta, a lua în râs, a prelua, a-ºipropune, a sesiza, a se îngrãºa.

Spart în douã, cu prefixul aruncatca un cârlig de undiþã la final, verbulacesta mã þine cu sufletul la gurã.Circa o mie de cuvinte am folosit aicipentru a exprima ceva care tot neclara rãmas.

Iatã esenþa: dacã destinul unui ome influenþat de cuvinte, care-l împingla fapte, atunci destinul unei naþiunidepinde ºi de limba sa, acest instru-ment care modeleazã gândurileoamenilor. Sau nu e aºa?

„Nehmen sie meine Theseauf/an/aus/ernst/hin/mit/wahr?”

„Înregistraþi, acceptaþi, exceptaþi,luaþi în serios, toleraþi, preluaþi,recepþionaþi teza mea?”

—————————————————————————

BBeenniissssaa,, SSppaanniiaammaaii 22001144

Ea a fost lucrata laBrasov, in anul 1542, sieste opera sasului IoanHonterus, care a desenat-o, a gravat-o pe o placa delemn si apoi a tiparit-o inatlasul sau personal denu-mit „Rudimenta Cosmo-graphica”.

Pe aceasta harta, taranoastra apare sub numelede “Dacia” si este marginitade Ungaria, Macedonia,Bonsa (Bosnia), Dalmatia,Thracia si Bulgaria.

Fata de timpul cand a fost

intocmita, harta este destulde corecta si frumos execu-tata. Tarile cuprinse in easunt reprezentate cu multaproportie si simetrie fata demarile din jur. MareaNeagra apare sub numelede „Pontus” si este plasataexact in partea de sud-esta Daciei.

Tara noastra apare imparti-ta in trei principate:Valachia, Moldavia siTransylvania; numirileacestea sunt scrise culitere mici, iar peste toateeste scris cuvantul „Dacia”,

cu litere majuscule.

Cele mai multe denumiri depe aceasta harta suntscrise in limba latina, deexemplu: „Danubius”(Dunarea), „Alutes” (Oltul),„Pruth” (Prutul), „Theis”(Tisa) etc.

Printre localitati sunt men-

tionate: „Tergovisti”, care,pe atunci, era capitala TariiRomanesti, „Soszavia”(Suceava), capitalaMoldovei, „Brayla” (Braila),„Bistricza” (Bistrita),„Varadinum” (Oradea),„Cibinium” (Sibiu) si„Croana” CRO-NOS (Brasov).

CEA MAI VECHE HARTÃ A TERITORIULUI

ACTUALEI ROMÂNII REALIZATA CHIAR

PE TERITORIUL SÃU pare sã fie cea a lui

Honterus ºi ARE VÂRSTADE PESTE 400 DE ANI


24 nr. 880, 22014

IIrriinnaa LLuucciiaa MMIIHHAALLCCAA

CHEIA TIMPULUI

În marea din adâncurile noastre mã vei gãsi, iubitule, în pictura fumului,risipit de orele timpului, ca ºi cum ceva continuã sã curgã, când vei simþi iubirea, vei simþi ºi dorinþa, petale de luminã din fructul iubirii.

Un vis, de neuitat, am trãit cu tine, în cea mai frumoasã cãlãtorie, nebunie sau nu,inconºtient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea purã, acel ceva ce noi, pãmântenii, încã nu avem puterea sã per-

cepem! S-a întâmplat pentru noi, sã mulþumim Cerului!

Simþi cum palpitã inima noastrã, ascultã-i muzica unicã, las-o sã curgã prin fiecare celulã, nu o bloca, nu o mai bloca, simte

tot.

Când vei fi copleºit de însingu-rare,

- deºertul în care suflã doar pustiul nisipurilor miºcãtoare

- vei gãsi poarta mereu deschisã ºi-atunci vei simþi atingerea

mâinilor mele.

De tine depinde ca tot ce-ai trãitsã fie, acolo, candelã vie, am fost una cu Viaþa, fãrã început ºi fãrã sfârsit, mai mult decât Viaþa ºi Moartea.Un cântec îþi cânt acum în cheia

fericirii!

Ne-a fost dat un timp întâlniriinoastre,

dar cântecul nostru îºi poartã, departe,ecoul visului înflorit.Acolo, frunzele copacului meuîþi vor ºopti:marea eºti tu, marea sunt eu, acel spaþiu imens,mister, neliniºte, exaltare, fior,melancolie, vibraþie, purã emoþie, necuprinsul din

infinit!

Dincolo de tãcerea albã, un câmp de pãpãdie este acolo, un câmp ºi liniºtea lui verde, ai sã rãmâi cu mine, acolo,

mereu, priveºte-mã, priveºte-mã, hai, vino, întinde mâna ºi simte-

mã!

AI NEVOIE DE O ATINGERE LINÃ

În apusul soarelui, în camera ta prelungã, totul este estompat, linii stranii se deseneazã pe sticla ferestrelor, mâinile pereþilor se desfac, se lungesc, se-agaþã, unindu-se.

În aceastã confuzie de foºnete, ceaþã ºi descompunere, umbre nebune se sfâºie, tãcerea suspinã, zvâcneºte, te-apasã fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pãmântul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-þi seamãnã umblã prin tine, devorându-te.

În amurgul însângerat existã o clipã magicã, o razã strãlucitoare de luminã coborâtã din ceruri, un flux de argint þesut la marginea de întuneric, ruga te schimbã pentru a cãuta în inimã.

Ai nevoie de o atingere linã, de cineva lângã tine, de o mânã întinsã, de yod - punctul scânteie,de o nouã respiraþie ºi totul va fi bine.Faliile se miºcã, ezitãrile se risipesc, sunetele sacre coboarã,salvând visele condamnate cândvasã nu mai respire...

LA ÎNCEPUT –CUVÂNTUL...

La Început, Cuvântul a fost ºi Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lunã,în piatrã, fântâni ºi în mare.Omul a luat cuvintele, le-a amestecat,le-a compus prin fulgii de nea, în stropii de ploaie, în vânt ºi miresme de frunze, în floarea-de-colþ, în SteauaPolarã, în suflet-pereche, în nu-mã-uita, în gândul din vis, într-o caligramã.Cuvintele au început sã zboare, un dans spre cer ºi spre soare.Din teamã, omul le-a smuls, le-a îndepãrtat, le-a ascuns în adâncuri, formând noi cuvinte, mereu mutilate, psalmi de dor ºi de jale, cuvântul durere, rãni, boalã ºimoarte, noroi, întuneric, cuvinte udate în lacrimi dinveºnica teamã.Treptat cuvintele s-au stins prin gãri, în spitale, pe fronturi,rãzboaie.Au mai rãmas amintiri ºi umbrele lor în inimi, în cânturi, în poveºti, balade ºi doine, mici felinare în zboruri de fluturi, petale de lotus, priviri de copil, gânduri-poeme în muguri de floare, în raze desoare...

ATINGEREA TTIMPULUI ((POEME)


25nr. 880, 22014

CCoorriinnaa DDiiaammaannttaa LLuuppuu

(Prima parte)

MMoottttoo:: PPeennttrruu aacceeaassttãã ...... ffooaarrtteessiimmppllãã ppoovveessttee ppee ccaarree--nncceepp ss--ooddeeppããnn ppee hhâârrttiiee,, nnuu aaººtteepptt ººii nniiccii nnuucceerr ccuuiivvaa ccrreezzaarree..

((EEddggaarr AAllllaann PPooee,, „„PPiissiiccaa nneeaaggrrãã””))

Am aflat de curând cã modelul depoºetã la care visam zi ºi noapte pecând urma sã împlinesc douãzeci deani, poartã un nume franþuzesc:minaudiere. La vremea aceea,vãzusem o singurã datã ominaudiere, la o tânãrã profesoarã defrancezã, invitatã ca ºi mine, într-osearã caldã de sfârºit de august1985, la aniversarea unei prietenecomune. Proaspãt revenitã de laParis, aceasta purta o micã poºetã cuînchizãtoare ºi rame metalice aurii ºifeþele din goblen. Pe un fond albastru,de mãtase, goblenul înfãþiºa un bãiatîntr-o atitudine meditativã, pescuindpe malul unei ape. În pantaloni bufanþipânã la genunchi, bluzã cu platcã ºipãlãrie canotier, micul pescar înpicioarele goale dãdea un aer ele-gant, capricios ºi suav melancolicpoºetei, fãcând-o sã semene cu obagatelã costisitoare.

În ceea ce mã privea, poºeta îmicãzuse cu tronc din prima, iar gândulcã nu aº mai putea trãi fãrã ominaudiere a început sã mã chinuie.Înþelegeam cã douã obstacole majoremã despãrþeau de a avea ºi eu cevaasemãnãtor - preþul ºi locul de undesã fi obþinut o astfel de poºetã. Cutoate acestea, intram aproape zilnicîn orice magazin ºi raion demarochinãrie, dar ºi la Consignaþia, încãutarea mult râvnitei poºete. ªtiamcã eventualitatea de a gãsi ceea cevroiam era inexistentã, dar nu mãdãdeam bãtutã. Aºa cã înainte de apãrãsi prãvãlia, întrebam vânzã-toarea dacã nu cumva are idee deunde sã cumpãr o minaudiere. Inutilsã mai descriu uimirea cu care mãprivea aceasta, când auzea cedoresc. Astfel, mi-a trecut vara.

Venise toamna ºi de la 1octombrie reluasem cursurile laUniversitate. Timpul îmi era limitat

acum, iar dezamãgirea cã toatãcãutarea mea de pânã atunci sedovedise în zadar, devenise puter-nicã. Poate de aceea, fãrã nici o log-icã, am pornit-o într-o dupã-amiazã,dupã ore, nu spre casã, ca întotdeau-na, ci cãtre labirintul de strãduþe întor-tocheate, cu case vechi ºigrandioase, din inima oraºului.Mergeam fãrã un scop precis, într-oliniºte clarã, de searã de început deoctombrie, când totul în naturã începesã aibã parfumul ºi forma amintirilorverii. În jur, nici þipenie de om. Deundeva, dintr-o curte, se simþea mirosde frunze arse ºi un fuior de fum seînãlþa tremurând, cãtre cer. Din loc înloc, ºiragul caselor era neprevãzutîntrerupt de câte un mic scuar sau deo bisericã.

Am apucat-o pe o stradã pe carenu mai fusesem pânã atunci. Dupãcâteva case tip, în faþa mea a apãrutceva aproape supranatural. Laparterul unui imobil cu etaj ºi cari-atide, se afla o vitrinã luminatã, încare, aºezate pe postamente îmbrã-cate în catifea ºi mãtase, mã aºteptausã le admir, poºete pe care nu le-ai fiputut gãsi nicãieri în oraº. În culori vii,îmbinate cu gust, având modeleîndrãzneþe ºi ornamente ce fãceaudeliciul oricãrui privitor, acestea com-pletau armonios obsesia mea pentruo minaudiere. Am înþeles imediat cãajunsesem la un magazin particularde poºete. Nu îmi pãsa dacã poºetelepe care le priveam fuseserã con-fecþionate în România sau veniserãdin strãinãtate. Erau reale ºi exactaºa cum mi le închipuisem eu. Iatã dece, nu mi s-a pãrut neobiºnuit, unlucru surprinzãtor: cã nu mai întâl-nisem pânã atunci, nicãieri în oraº,un asemenea magazin.

În acea searã, am rãmas preþ de ojumãtate de ceas în faþa vitrinei, studi-ind cu un interes plin de stimã,poºetele expuse. Am plecat apoi sprecasã, cu sufletul plin de bucurie, cu oluminã scânteindu-mi în ochi, ºtiindacum cã vãzusem într-adevãr, ceeace chiar ºi închipuirea mea cuanevoie putea crede cã existã. Era caºi cum atinsesem nemãrgirea, aºa cãam decis sã pornesc în explorarea ei.De fiecare datã când timpul îmi îngã-duia, treceam dupã ore, pe la maga-zin. Nu intram niciodatã ºi niciodatã

nu zãrisem mãcar în treacãt, o vânzã-toare sau un client înãuntru. Firmã,magazinul nu avea, iar preþurile nuapãreau nicãieri. Nu încape îndoialãcã vitrina era permanent înnoitã decineva, cãci poºetele erau mereualtele. Cu toate acestea, nu se întâm-plase nicicând ca lângã mine sã semai opreascã ºi altcineva sã le con-temple.

Preocupatã de învãþãturã ºi depoºete, nu am bãgat de seamã cât derepede au trecut octombrie ºi noiem-brie. În decembrie, cele trei sãp-tãmâni de cursuri care mai rãmãs-eserã aproape cã au zburat ºi iatãvacanþa bãtându-mi la uºã!

În vacanþa de iarnã, am abando-nat ruta cãtre magazin. Tocmai deaceea, întâia zi de ºcoalã, 6 ianuarie1986, a fost sublim învioratã de unscop precis: aveam sã trec dupã ore,seara, pe la magazin, sã mã pun lapunct cu noutãþile sosite. La ora ºase,dupã finalul cursurilor, mi-am trasnerãbdãtoare canadiana pe mine, mi-am pus pe cap burlanul de lânã,foarte la modã la vremea aceea, ºiam plecat fãrã nici cea mai micãteamã de frig sau de gheaþã, cãtremagazinul de poºete. Nu aveam ideeîn acel moment, de surpriza ce mãaºtepta acolo!

BBuuccuurreeººttii2233 iiuulliiee 22001144

ÎNTOTDEAUNA SUNTAªA DE SINCERÃ!


26 nr. 880, 22014

ÎNTOTDEAUNASUNT AªA

DE SINCERÃ!(Partea a doua)

6 ianuarie 1986, seara. Un ger deminus 15 grade, nãmeþi ce îþi trezeauregretul cã te încumetasei sã ieºi dincasã, strãzile luminate doar de lunã,eu, singurã, preocupatã sã mã vãdcât mai repede la magazinul depoºete... În sfârºit, iatã-mã la maga-zin.

În vitrinã, totul schimbat: dacãpoºetele expuse pânã atunci arãtauca ºi cum ar fi fost croite dupã acelaºicalapod, adicã atractive ºi intere-sante, dar gândite sã acopere oare-cum, o necesitate, cele de acum sur-prindeau prin lux, fiind complicat desimplu alcãtuite. În mijlocul lor, lumi-natã de un bec aºezat lateral, trona ominaudiere: cu închizãtoare ºi ramemetalice aurii ºi feþele din goblen,închipuind un mãnunchi de panseluþemov, pe un fond crem. Visul meu seîmplinise! Ceea ce cãutam de atâtatimp se afla chiar în faþa mea!Neliniºtile mele aveau sã ia sfârºit!Eram în extaz ºi mi se tãia respiraþia!Îmi tremura mâna când am apãsatclanþa, pentru a intra în magazin.

Clinchetul unui clopoþel ce s-aauzit când am deschis uºa, mi-aanunþat prezenþa. Cu toate acestea,înãuntru nu m-a întâmpinat nimeni.Am zãbovit un timp, privind rând perând, de aproape, poºetele. Apoi, amrãmas nemiºcatã. Minutele sescurgeau unul dupã altul ºi eu încre-menisem, singurã, în acea încãpere.Am reînceput sã studiez poºetele.Liniºtea devenea apãsãtoare. Pãreacã mã aflam într-o casã nelocuitã.Poate cã ar fi fost mai bine sã renunþºi sã vin altãdatã. Însã am rãmas, învirtutea sfertului academic. La unmoment dat, am remarcat o arcadãdãltuitã în perete, mascatã de odraperie roºie de catifea, lungã pânãîn pãmânt. Într-un final, când înce-pusem sã simt cã îndelungaaºteptare mã apropiase de epuizare,draperia de catifea s-a dat la o parte,lãsând sã se vadã scãrile ce duceaula etaj. În faþa mea stãtea un bãrbatcam la 45 de ani, cu pãrul coliliu

aranajat într-o frizurã impecabilã,îmbrãcat în stilul sport elegant.

Bunã seara, mi s-a adresat,indiferent. Ce doriþi?

Bunã seara, i-am rãspuns, fericitãcã în sfârºit, mã luase cineva înseamã. Aº vrea sã ºtiu cât costãpoºetele din vitrinã.

Amabil ºi glacial, acesta a începutsã risipeascã mirajul ºi splendoareape care eu le imaginasem în jurulacelor poºete. Toate erau aduse dinOccident ºi aveau preþuri cedepãºeau cu mult posibilitãþile oricuide a le cumpãra, nu doar pe alemele. Ceva din farmecul fiecãreipoºete dispãrea, atunci cândauzeam câþi bani face. Mã simþeampuþin nenorocitã ºi parcã torturatã decuvintele rostite de acel negustor.Fãrã sã îmi dau seama, am bãgatmâna în buzunarul canadienei ºi amînceput sã mã joc cu o monedã decinci lei, rãmasã acolo cine ºtie decând.

ªi aceasta?, am întrebat arãtândspre poºeta cea mai importantã pen-tru mine.

Aceasta era desigur, cea maiscumpã. Venise chiar din Franþa. ªidin cauza asta costa patru mii de lei.ªi domnul îmi dãdea toate amãnun-tele. Iar eu trebuia sã înþeleg val-oarea adevãratã a unei minaudiere.Fãrã ºtiu de ce, ascultându-l, mãsimþeam nesigurã ºi puþin vinovatãcã mã aflam acolo ºi parcã aº fi vrutsã dispar, cãci ceva mi se pãreamonstruos ºi în acelaºi timp, fantasticîn toatã întâmplarea aceasta ºi ...Clinchetul monedei de cinci lei, ceaterizase direct pe mozaicul de pejos, când scosesem mâna din buzu-nar, m-a trezit la realitate ºi i-a între-rupt discursul.

Privirile noastre s-au îndreptatcãtre moneda ce alunecase lapicioarele lui. Domnul s-a aplecat, aridicat calm, moneda ºi mi-a aºezat-o în palma deschisã. Apoi, cu un gestce semãna cu o mângâiere, mi-aînchis degetele asupra ei ºi m-aîntrebat, cu o uitãturã iscoditoare:

Întotdeauna eºti aºa de sincerã?

Un sentiment de revoltã s-a iscatîn mine. Înþelegeam enormitatea situ-aþiei. Perindãrile mele pe la magazin,minutele petrecute în faþa vitrinei,drumul acesta în noapte, totul semã-

na cu o cursã din care în sfârºit, mãoprisem. De ce provocasem acesteveniment ºi prin ce putere a gându-lui ºi a emoþiei izvodisem apariþiaunei minaudiere în acea vitrinã? Mãîntrebam de câte ori mã privise acelbãrbat, dând târcoale vitrinei? Poatecã ieºise în uºa magazinului,urmãrindu-mã pânã dispãream? Cegândise pe când mã observase fãrãca eu sã ºtiu? Ce rãbdare avusesesã aºtepte acest moment ºi cum deputuse sã prevadã cã oricum, într-ozi, tot voi pãºi în magazin? De ce seînnoia atât de des acea vitrinã ºiunde dispãreau poºetele? Lecumpãra cineva? Cine avea aºa demulþi bani încât sã îi cheltuiascã peastfel de poºete?

Întotdeauna eºti aºa de sincerã?,a insistat el, repetând întrebarea.

Fãrã sã îi rãspund, mi-am luat larevedere ºi am pãrãsit magazinul.Am mers încet pânã în capãtulstrãzii, iar apoi, pentru cã el nu mãmai putea vedea, am grãbit pasul, înciuda zãpezii ºi a întunericului. Cândam ajuns în bulevard, m-am uitat laceas. Trecuserã douã ore de cândplecasem de la cursuri.

Iatã adevãrul în detaliu, aºa cum îlvoi pãstra mereu în amintire, atuncicând încerc sã gãsesc explicaþii pen-tru ceea ce s-a întâmplat. ªtiu acumcã erau inofensive dorinþa ºi preocu-parea mea de a pãstra legãtura întremine ºi acel magazin, iar o despãrþirecât vacanþa de iarnã care tocmai seîncheiase, mã fãcea sã vreau cufrenezie sã revin acolo. Nu exista nicicea mai neînsemnatã nepotrivireîntre poºetele expuse la magazinulpe care îl descoperisem din întâm-plare, ºi nevoia mea de spontaneitateºi de frumos. Încã mai pãstrez însuflet aceastã nevoie ºi de aceea, înserile calde de sfârºit de august, mãgândesc mai mult ca oricând la ominaudiere. Aceasta înfãþiºeazã unbãiat în picioarele goale, pescuindîntr-o atitudine meditativã. Miculpescar poartã pantaloni bufanþi pânãla genunchi, bluzã cu platcã ºi pãlãriecanotier ºi duce cu el un mister sim-plu ºi straniu. Acela al unei bagatelecostisitoare, pe care eu fãcusem totposibilul sã o cumpãr cu o monedãde cinci lei, pe când urma sãîmplinesc douãzeci de ani.

CCoorriinnaa DDiiaammaannttaa LLuuppuuBBuuccuurreeººttii

3300 iiuulliiee 22001144


27nr. 880, 22014

LLuuccaa CCiippoollllaa

Una vita sola

Sopra nuvole di gesso,Îúvara mi regge dal sogno,sono pura materia oggima sotto quale forma?Ho guidato carri pieni di lattao forse li ho trainati, il mio alito sul-

l’erba pesta,la nebbia di mâyâ.Ho fatto voto di silenzio,ricordoquando ancora energia sottileleggevo le carte al mio futuro,gioco questo ov’è difficile trovareuno spiraglio.Non importa più dove e quandola mia statura proietti un’ombra..

Doar o viaþã

Peste nori de ghips,Îúvara mã stãpâneºte din vis,sunt materia purãastãzidar sub ce formã?Am condus care pline de tinicheasau poate le-am tras, respiraþia

mea pe iarba strivitã,ceaþa mayei.Am fãcut jurãmânt de tãcere,îmi amintesccând încã o energie subtilãghiceam în cãrþi viitorul meu,jocul acesta unde e greu sã veziluminiþa.Nu mai conteazã unde ºi cândstatura mea sã proiecteze o

umbrã..

Imperfetta

Vagoli spersatra coni di gineproe semi di luna tersa;l’aroma di gelsominocarezza i tuoi capelli,sembri quasi seria

nella timidezzae la gente ti confonde,bella ed imperfetta.Taci nel sorrisod’aurora boreale,è nuova vita grazie a te.

Imperfectã

Colinzi pierdutã printre boabele de ienupãr ºi seminþe de lunã curatã;mireasma iasomieimângâie pãrul tãu,parcã eºti cam serioasãîn timiditateºi lumea te confundã,frumoaso ºi imperfectã.Taci în surâsulaurorei boreale,e viaþã nouã datoritã þie.

Si è soli nella malattia

Soli si è nella malattia,c’è chi si diletta nel conto alla

rovescia,chi scommetteo fugge,chi interpreta e sottolinea,chi traducee racconta, novelli redattori..e Dio veglia dall’alto,sereno nel pattosiglato dall’uomo,la morte che poi non esiste,solo un nomeebanale etichettada secoli applicatasul diario del tempoe quello dello spazio.

Suntem singuri în boalã

Singuri suntem în boalã,cine se delecteazã cu numãrã-

toarea inversã,cine pariazã ori fuge,cine interpreteazã ºi subliniazã,cine traduce ºi povesteºte, proaspeþi redactori..ºi Dumnezeu vegheazã din

înãlþime,senin în pactul parafat de om,moartea apoi ce nu existã,doar un numeºio etichetã banalãde secole aplicatãpe jurnalul timpului ºi cel al spaþiului.

Migrazioni

E ti perdevi nella terra promessa,fuggendo a sentierid’infinitofra le corde dell’oud;amavi i boschie le forme di meditazione,pietra d’angolodel tempio di Gerusalemme.Con quale impeto cadesti a riva...

Migraþiuni

ªi te pierdeai în þara fãgãduinþei,fugind la cãifãrã sfârºitprin coardele oudului;iubeai pãdurileºi formele meditaþiei,piatrã de temeliea templului din Ierusalim.Cu ce avânt ajunseºi la mal...

L’altra finestra

Non potevo concepire,erano lì - pausa - ad attenderminel modo loro d’insegnaree scherzare.Il vaso al davanzalee che candore,il sole non pareva mai esser tra-

montato.Una pellicolasoffiata dal nontempo,la polenta fumante sulla tavola

imbanditaed una festa, storia o lezioneda narraree imparare.

Fereastra cealaltã

Nu puteam sã înþeleg,erau acolo - pauzã - sã mã

aºteaptã în felul lor de predatºi de glumit.Vaza pe pervazºi ce candoare,soarele nu pãrea niciodatã sã fi

apus.O peliculãsuflatã de ne-timp,mãmãliga fumegând pe masa

pregãtitãºi o serbare, istorie sau lecþie de povestitºi de învãþat.

Poeme


28 nr. 880, 22014

Poate ca nimeni altul GeorgeBacovia ºi-a trãit viaþa într-un sensgreu imitabil, descifrat de cãtre mulþidintre biografii sãi ca un om al medi-taþiei profunde, însã definit ca un fiindcu un sens scrutãtor al unei lumii careîºi încheia un ciclu de fiinþare teluricã.El trãia pentru cã fusese dãruit cuviaþã, însã în trupul lui bolnav eul cos-mic gemea la fiecare adiere de vânt,care anunþa apropierea unui sfârºit alegoului teluric. Asculta sunetele ºi,precum marilor înþelepþi ai lumii, ledãdea un sens ºi le unea cu toateideile, sumbre imagini apocalipticeîntr-un joc sinistru al onomatopeelor1.În templul singurãtãþii, al meditaþiei ºial locului în care lumina nu pãtrun-dea, doar eul i se zbãtea întru eliber-area ºi înãlþarea spre culmilenemuririi radiante.

Poezia „Plumb” este creaþia princare i se delimiteazã frontiera exis-tenþialã, eul sãu se umple de mister,revelaþia desparte teluricul de cosmic,însã îi dã supremaþia prin însãºi viaþatainicã de dupã moarte. Cavoulreprezintã trecerea dintr-o dimensi-

une în alta a poetului, acolo seexprimã divinul ºi mediteazã în sin-gurãtatea lui deplinã: „Stam singur încavou... ºi era vânt... / ªi scârþâiaucoroanele de plumb.” (Plumb,1965:37). Imperfectul verbului ono-matopeic „scârþâiau” creeazã oatmosferã de teamã pentru viul trecã-tor prin noaptea neînþelesului ºi dã unsens continuitãþii vieþii dupã moarte.La prezent, verbul „scârþâie” arcuieºteºi tensioneazã starea poetului înanotimpul rece, când încã „ ...crengiostenite / Pe garduri bãtrâne, pestreºini de lemn” (În grãdinã,1965:46) înceteazã viaþa. Fiindulpoetic intrã în amorþealã, cade în vis-are ºi se pregãteºte sã porneascãspre o altã lume, a infinitului. O altãviaþã în care viul se detaºeazã defiind, eul cosmic se rupe de egoulteluric. Singurãtatea dominã peste totceea ce este lumesc, iar ploaia„þârârie”: „Pe-afarã de stai / Te-nãbuºide fum” (Pastel, 1965:38), fumuldevenind gazul toxic al distrugeriieului, pentru cã sufletul este un aburviu, o purificare a eului pregãtit pentrucãlãtoria în Univers, cu totul diferit defumul înecãcios pierzãtor de viaþã.Clipele egoului sunt un þârâit veºnic, oscurgere a timpului într-un infinit cos-mic unde „rãgete lungi / Pornesc dinocol” (Pastel, 1965:38). Substantivulparticipial onomatopeic, la plural,„rãgete”, urmat de adjectivul „lungi”,creeazã un spaþiu în care teama denaturã este continuã, un produs alnostru ºi o întãrire a poetului tocmaipentru a se înþelege cã eternitateaeste continuarea unei alte vieþi lipsitãde sunetul „dogit” al anunþãrii înserãriiºi a cãderii nopþii. Douã stãri de faptprivite cu atâta ºovãialã de omul pro-fan, care nu înþelege sensul potrivit alcelor douã lungimi ale timpuluiapunerii soarelui ºi a domniei fãrãechivoc a lunii în noapte. Sinestezia„glas amar” (Decor, 1965:39)

întãreºte durerea sufletului de asãlãºlui în templele umane uzate. Else manifestã prin glasul pãsãrilor cese înalþã spre ceruri ºi care coboarãapoi aducând speranþa, unica ºansãa vieþii. Gerunzialele „plouând”,„plângând” (Lacustrã, 1965:41), ce auîn compoziþia lor apa ca ºipot alexprimãrii durerii, sintetizeazã douãimagini sanctuar: ploaia, un dat alnaturii, puterea divinã arcuitã pestetimpul existenþei telurice, în careomul, ca cea mai importantã creaþie aUniversului se hrãneºte cu cele maiimportante molecule ale menþineriivieþii, dã prin fiindul lui, când sufletul îiplânge sau îi râde de bucuriaîmplinirii, apa mãrii ochilor, sãratã ºisubstanþial împlinitã în construcþianoastrã. În versul bacovian ºi imag-inile vizuale devin onomatopee, lelanseazã într-un mod personal caimagini vizuale, însã le forþeazã princuvânt, în mental, sã provoace un jocal suneteleor. În poezia „Sonet”, altreilea vers din prima strofã prezintã oimagine dualistã, materia ºi spiritul, încare prezentul verbului „ard” poatesugera atât trosnetul bucãþilor delemn uscat din sobele caselor, cât ºichinul apocaliptic al fiindului teluric,pânã la desprinderea totalã a euluicosmic, în a treia zi a morþii. În versînsã felinarele au un rol al legãrii deîntuneric, departe de a sugera lumi-na. Participiul la plural „afumate”,fumul negru ºi înecãcios, distrugãtorde viaþã, opreºte lumina creândîntunericul suspiciunii existentului,ivirea umbrei presupuse, dubluraumanã fãrã de care fiindul ei ar fiºters. „Triste”, adjectiv la plural sug-ereazã dorul, acea durere înfundatã aomului, tuºitã în amarul inimii.ªoaptele (Amurg de toamnã,1965:44), pe care iniþiaþii le aud, îl facpe poet sã simtã vântul care, dedeparte, anunþã o schimbare ºi înnoapte el aude „ ...gemând amorul

SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAÞIA LIRICÃ BACOVIANÃ

dr. ªtefan Lucian MUREªANU

MMoottttoo:: VVeeaaccuull mm--aa ffããccuutt // AAttââtt ddee ccuulltt,, // ÎÎnnccââtt mmãã uuiitt // PPeessttee ooaammeennii.. // AAmm îînnvvããþþaatt aattââtteeaa // ÎÎnn ttiimmppuull ddiinn uurrmmãã,, // CCããssuunntteemm // LLaa uunn ppuunncctt îînnsseemmnnaatt.. ((GGeeoorrggee BBaaccoovviiaa,, „„VViizziittãã””))

CCuuvviinnttee cchheeiiee:: onomatopee, sens, liric, Bacovia, eul cosmic, egoul teluric


29nr. 880, 22014

meu defunct, / Ascult atent privind unsingur punct / ªi gem, ºi plâng, ºi râdîn hî, în ha...”. Punctul, imagineavizualã a creºterii ºi a infinitului,creeazã în Univers o lume nouã,transferatã spre împlinire a voiideusiene. Cele douã sunete aleexprimãrii râsului, „hî” ºi „ha”, nu suntaltceva decât douã elemente ono-matopeice ale unei manifestãri sar-castice, ale dorinþei exprimãrii uneitensiuni nervoase, delirante. Sunetularamei, metal cu o rezonaþã specificãºi vibraþii puternice, este des amintitde poet când doreºte sã se apropiede divinitate: „Când sunã arama înnoaptea deplinã” (Pãlind, 1965:47),fãcând aluzie la starea lui de om soli-tar, cãutãtor al pustietãþii, dar ºi laGraalul sacru al Mântuitorului.Pustietatea apare în poezia luiBacovia ca dorinþã a meditaþiei, aeliberãrii gândurilor de lumesc în careintra ºi grija lui faþã de boala care îistãpânea trupul. Poezia „Decembre” îldefineºte în noua posturã a chinuluitrupesc ºi a încercãrilor bolii de a-isupune gândurile. Timpul rececreeazã în scrisul bacovian teama deumiditate ºi, atunci, apar ono-matopeele ca scurgeri de viaþã ºiteamã de fiind. Nu sunt exprimatedirect însã ele sugereazã noua expre-sie în gând: „ªi focul s-aud cumtrosneºte” este versul care echili-breazã psihic poziþia sa teluricã, înde-pãrtându-l de teama lumeascã asfârºitului pentru cã are dorinþa: „Lahorn sã ascult vijelia”, acel joc altenebrelor, al semnului cã oricând se

poate „Potop e-napoi ºi-nainte”, iar eldoreºte sã i se citeascã. În decla-maþie cuvintele prind o viaþã cu totulalta faþã de cea gânditã. Se exprimã,se rânduiesc în tonalitãþi, se înde-pãrteazã ºi se lipesc de sufletul ele-vat. Cuvintele rostite au o ono-matopee tainicã, fasciculul de luminãle înteþeºte în universul mitic al pro-nunþiei. Cine ºtie sã rosteascã cuvin-tele cunoaºte ºi sensul existenþei,metamorfozându-se în eul cosmicîncã din timpul egoului teluric.Bacovia murmura gemând, lumina cuversul ºi vibra prin cuvântul sãu cuzeci de înþelesuri. La el scârþâituladucea când liniºte, meditaþie în sicir-iul greu de plumb, când neliniºte,teamã, revelaþie.

În poezia „Vals de toamnã”(1965:116) este interesantã accepþiaîn sens dublu al gerundivului ono-matopeic „hohotind” urmat dupã ver-sul „O lasã-mã acum sã te cuprind...„, în expresia dialogatã „ – Hai, sã val-sãm iubito, hohotind” ce ar putea sug-era sentimentul de bucurie faþã deeliberarea de sumbru, de scãpareade „funerar”, o teamã faþã de un even-tual sfârºit, dar ºi un sentiment denostalgie „Dupã al toamnei bocetmortuar”. Toamna pentru Bacoviaînsemna sfârºitul ºi începutul uneidureri atât fizice, cât ºi spirituale. Eraanotimpul viziunilor, al „descom-punerii materiei” ºi a eliberãrii ideilor:„În noaptea asta-n care am devenitnãuc. / Oh, plouã, ºi tu gemi cu plânsde armonie...” (Nocturnã, 1965:117),era timpul noilor împliniri. În poezia

„Poveste”, apropiatã genului creativeminescian, lirismul erotic este creat„în ºoaptele pãdurii”, un spaþiu aliubirii în care ecoul, tainã a emiterii ºiconservãrii, totodatã, a sunetelor,pentru cã se spune din bãtrâni cãecoul este modul prin care diavolul îºiatrage, în locuri periculoase, spreabisuri, sufletele pentru a le distruge,poetul, un iniþiat, cunoºtea acestdemers satanic ºi va produce râsul: „-Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeamde-a ta plãcere. Interjecþii ºi ono-matopee care exprimã manifestãrisonore nearticulate, sugerând o legã-turã a bãrbatului care este definit caom: „Între om ºi-ntre femeie mi-aispus ura din trecut, / Te-am lãsat sã-nºiri povestea cu dureri ºi cu mistere/ Pentru mine, ca oricãrui trecãtornecunoscut.” Bacovia iubeºte canimeni altul ºi strãluceºte prindragoste precum lumina lucifericã, ocu totul altã formã a iubirii ºi a durerii.El ºtie cã bãrbatul este om, iarfemeia, femeie! Oare în acest vers nudecriptãm „Facerea” ca gest al pãcat-ului adamic, pe care înãlþarea supe-rioarã a puterii de pãtrundere în tainauniversului poetic decodificã lumeaprin femeie? Ultimele douã versuri dinacestã poveste de dragoste a poetu-lui aºeazã liniºtea peste ono-matopeea respingerii jocului luciferic:„Ascultând ecoul rece, înspre toamnafriguroasã, / Ce-aducea-ntâlniriinoastre un adio-ndepãrtat.” Ecoulrece nu sugereazã oare începutulunui nou sfârºit, o trecere superioarãa sunetului din teluric în cosmiculnoilor forme? La un moment dat, poe-tul va spune: „ - Adio, pustiu, ºi fior. /Va fi, poate-odatã amor.” (Romanþa,1965:127) moment grandios al trans-formãrii egoului în eul care va puteasã vadã în adevãr existenþa ascunsãpânã atunci a ideii prin cuvânt, subvãlul fumului gros al recelui anotimpal suferinþelor din trup.

Dezvãluirile lui Bacovia, tãinuitecuvinte în sugestii, simboluri nãdãj-duite în speranþa remarcei: „ – O,genii întristate care mor / În cerc bar-bar ºi fãrã sentiment” (Cu voi...,1965:131), creeazã senzaþia cã, înperioada de intensã creaþie, poetulajunsese la o saturaþie a înþelegeriimenirii sale. De aceea, de multe orise rupe de cei mulþi: „Mai bine singu-ratic ºi uitat, / Pierdut sã te retraginepãsãtor”, conºtientizând cã timpulse scurge, iar el încã nu spusese totceea ce avea de spus lumii elevate.


30 nr. 880, 22014

DDoorreell SSCCHHOORR

De necrezut cenecazuri poate avea un omatât de corect profesionalca doctorul Samuel, toc-mai acum când trebuie sãprimeascã titlul de profe-sor. ªi totul din cauzafemeilor... Cherchez lafemme!

- Înþeleg, vecheapoveste cu harþuirea sexu-alã. Du-te ºi dovedeºte cãnu-i adevãrat. ªtiu omulþime de cazuri cândbãrbaþi de valoare, oamenicu perspective grozave ºi-au terminat carieraprosteºte din cauza asta.Directori din minister, mili-tari de carierã, cadre uni-versitare, sportivi de per-formanþã, actori emeriþi,crainici de televiziune...

Parcã poþi sã ºtii care-iadevãrul?

- Dar nu e cazul.Doctorul Samuel a pãþit-ofãrã mãcar sã ºtie cauza.Adevãrul este cã el are osecretarã blondã, foartefrumoasã, care rãspundela telefon întotdeauna...

- E clar! Vecheapoveste cu secretara ceafrumoasã. Nu degeabaspun chinejii cã dacã vreiliniºte ºi pace, sã nu-þi ieisecretara frumoasã. Maibine o subalternã învârstã, cu puþini ani pânãla pensionare. Astea îºi factreaba conºtiincios ºiabsolut nimeni nu o sãbãnuiascã vreo relaþieneprincipialã. Cunoºtiproverbul care spune cãîntâi îþi iei soþia de secre-tarã ºi apoi, când îþi mergebine treaba, îþi iei secre-

tarã de soþie...- Nu-i ce bãnuieºti.

Doctorul Samuel nu aveanici o relaþie din astea cusecretara blondã. Dar aveaprea multã încredere în ea.Dumneaei era aceea carefãcea programãrile. El nuavea nici un amestec, ªiºtii cum e, mai e câte unacare, contra unui ciubucbine plasat, intra fãrã sãstea la coadã... Avea sec-retara tupeul ºi metodapatentatã.

- Ah, ºi l-au bãnuit cã etovarãº cu ea. ªtiu eu niºteîntâmplãri din astea cares-au terminat cu scandal,cã aºa ºi pe dincolo, du-teºi dovedeºte cã nu ai ºtiutnimic, când sumele suntbarosane...

- Chestia e cã uneori ºisecretara asta exagera.Venea câte o doamnã fãrãprogramare, dãdea discretcontribuþia ºi secretarafoarte senin, spunea cãdoamna e soþia doctoruluiºi nimeni nu protestã.

Numai cã într-o zi, a venitchiar soþia originalã alui Samuel sã-l ia de lalucru, la nu ºtiu ce eveni-ment. ªi s-a întâmplat cãînaintea ei sã fii intrat laconsultaþie o soþie falsã. Elsãracul nici nu bãnuia. ªicând soþia cea adevãratã aspus adevãrul, cã e soþialui, au început toþi sã vocif-ereze, sã discute cã aredouã neveste care nu ºtiuuna de alta, cã aºa seîntâmplã la ginecologi,pentru cã una singurã nule ajunge. Scandalul nu arãmas acolo, s-a extins întoatã clinicã, iar acum sediscutã în consiliul profe-sional...

- Ei, lasã, cã se rezolvãîn consiliu.

- Aºa am spus ºi eu,dar mai grav e cã nu serezolvã cu doamna lui,care acum nu acceptãabsolut nici o explicaþie.

TTeell AAvviivv2222 aauugguusstt 22001144

SCHIÞÃ UMORISTICÃ – CHERCHEZLA FEMME

Literatul cunoaºte adevãrulfiindului teluric ºi faptul cãpuþinii iniþiaþi cunosc adevãrul:

„Ce trist este pe lume / Un cântec, /Un cântec ce-l tot aud: / - La muncã...„. Oare care sã fie sensul acesteiexpresii care a dat vieþii omului unnou sens? Oare unde sunt îndem-nurile la ridicarea anticelor piramide,sau a Coloseumului, a Romei, aSarmisegetusei? Onomatopeiceleinterpretãri ale cãderii cu greutate ale

târnãcopului, „trosc”, crãpând rigidapiatrã de granit, sau a ciocanului,„poc”, nivelând ceea ce „hârºâitul”pietrei abrazive urma sã dea fineþeaobiectului prelucrat. Îndemnul lamuncã este total, nu particular, estetot ceea ce omul a întreprins ca activ-itate conºtientã în desãvârºirea sa.Literatul nu are somn nici liniºte pânãce creaþia lui nu se desãvârºeºte.George Bacovia s-a nãscut în lumeînsã a creat între oameni ºi a devenit

în timp omul-poet care „Sic transit2”:„ Acolo, unde nu-i nimeni, / Niciumbre, / Unde se duc mulþime de ani,/ ªi zgomotele zilei, / ªi tãcereanopþii...”, s-a împlinit ca geniu alscrisului românesc: În lunga satãcere ºi retragere, Bacovia meditaadânc asupra vieþii, rãmânând unveºnic însetat sã cunoascã atâteacâte se ivesc, câte ar fi de ºtiut, decunoscut... .


31nr. 880, 22014

Mulþi oameni, scriitori sau nu, sepot lãuda, desigur, cu prietenia mare-lui scriitor Mircea Horia Simionescu,dar cred cã eu sunt unicul care s-abucurat de o deferenþã ºi de uninteres special din partea acestuia.Acest lucru s-a datorat, probabil, ºifaptului cã eram consãteni ºi mai alesvara, când stãtea mai mult laPietroºiþa, ne întâlneam deseori, pen-tru a sta la „taclale”, sau pentru a-i citidin poeziile mele, dar ºi din cauzã cã(aºa cum de altfel a ºi afirmat într-oprefaþã la prima mea carte „Lupii lamare”) eram „un anarhist într-o soci-etate anchilozatã” demn de abordat ºide studiat, cu toate riscurile, existente

la acel moment, ºi pe care scriitorul ºile-a asumat cu totalã nonºalanþã.

Aº putea povesti multe despreinefabila mea prietenie cu acest aris-tocrat al scrisului românesc.Deocamdatã, însã, mã voi rezumadoar la o întâmplare reprezentativã,petrecutã înainte de ’90, ineditã ºiplinã de conotaþii speciale ºi laredarea a câtorva scrisori, relevanteîn acest sens, din corespondenþa pecare o purtam, cu osârdie, cu MHS,de pe acolo de pe unde viaþa ºi vre-murile mã tot alergau. De asemeneaam inserat ºi un interviu fãcut, cuMHS, pentru un ziar la care am lucratîn perioada anilor douã mii.

*Era miez de varã ºi mã întorceam,

iarãºi, acasã, din peregrinãrile mele,fãrã rost (aºa ziceau unii), pe care lefãceam de-a lungul ºi de-a latul þãrii.Nu cu mult timp înainte de oprireatrenului în staþia Pietroºiþa (capãt deline feratã), cu toate cã noaptea opetrecusem în Gara de Nord, în locsã mã duc întâi ºi întâi acasã sã o vadpe mama, sã mã odihnesc, cum ar fifost normal, m-a trãsnit din seninideea, sã dau o fugã pânã la domnulMircea ºi sã îl salut de sosire.

Acesta a fost unul din acelemomente miracol, din existenþa mea,când (ca dictate, parcã, de altcineva),recurgeam la anumite gesturi ºi acþiu-ni care, iniþial, pãreau ilogice, dar careîn cele din urmã, se dovedeau a fi fostpractic, cele mai fericit ºi beneficalese.

Aºa cã în loc sã ies din incintagãrii, în ºosea, ºi sã mã abat în stân-ga spre Dealul Frumos, pentru aajunge „În vârf la Cocoº”, unde seaflã casa scriitorului, eu am traversatdrumeagul din spatele gãrii, ºi pringrãdini, ºi livezi, trecând peste pâr-leazuri ºi escaladând garduri, amurcat pânã la vila maestrului, pe caream regãsit-o mereu neterminatã ºimereu în lucru. Nu ºtiam dacã acestaeste acasã, dacã este ocupat, dacãare chef de vizite. Nu ºtiam nimic,pentru cã nu îl anunþasem în prealabilîn nici un fel despre aceastã sosire, amea, pe meleagurile natale.

Am urcat poteca, ce ducea, înspate, la intrarea în vilã ºi l-am strigat.Am auzit apoi zãvorul uºii, care s-adeschis ºi în cadrul ei, masiv ºi blond,

s-a înfiinþat maestrul. M-a privit unmoment nesigur, parcã surprins. Apoifaþa i s-a luminat, ºi ºi-a deschis largbraþele... „Ce mai faci domnule? Peunde tot umbli?, mi-a zis. Hai în casãºi scuzã deranjul”. Am intrat încãmãruþa modestã unde lucra (scria),timp în care asculta muzicã, clasicã.

Era singur. Soþia, doamna Dorina,„cerber” ºi înger pãzitor, nu eraacasã, era plecatã la Bucureºti (cenoroc, cãci era cam supãratã pemine...). M-a invitat sã mã aºez într-un fotoliu, mi-a dat ceva sã mãnânc,mi-a fãcut o cafea ºi mi-a pus, în faþã,un pachet de þigãri. Pe atunci, încã,mai fuma ºi el în neºtire.

Dupã toate acestea, primul lucrupe care mi l-a relatat a fost acela cãun bun prieten de familie, IuliuMãrculescu (cel pe care, eu, mai târz-iu aveam sã-l sprijin la întocmirea ºitipãrirea unor foarte emoþionante„Jurnale” despre locurile ºi oameniidin zona noastrã), care locuia în cen-trul comunei, i-a povestit la telefon cãde douã zile mã cãutau prin comunãdoi miliþieni, împreunã cu un civil.

Apoi am vorbit, am vorbit… pânãcând am adormit. M-am trezit dupã-amiazã, buimac ºi speriat nerealizândunde mã aflu. Domnul Mircea m-aliniºtit spunându-mi cã dormeam caun copil ºi nu s-a îndurat sã mãtrezeascã. M-a sfãtuit apoi sã fiu atentca, ducându-mã sã o vãd pe mama,sã nu dau „nas în nas” cu cei care mãcãutau. I-am spus cã nu o sã mã ducacasã ci cã o sã plec din nou în þarã.„Iarã fugi?” mi-a zis.

Nu m-a întrebat unde am de gândsã plec, nu mi-a mai dat nici alte sfa-turi, m-a rugat doar sã nu povestescla nimeni despre aceastã întâlnire anoastrã ºi sã-i scriu cât mai curândposibil.

L-am asigurat cã aºa voi face ºi cãîi voi scrie de pe oriunde mã voi gãsi.Mi-a dat apoi un pachet de „Snagov”(„din rezervele strategice”) ºi ultimiiopt lei pe care îi mai avea în casã. Mi-a pus pe umãr geanta mea de „artist”m-a condus pânã la poartã, m-aîmbrãþiºat ºi am plecat. Se uita lung,lung ºi trist, dupã mine...

Am reluat drumul pe care îl par-cursesem la venire, pânã în spatelegãrii, având grijã sã nu fiu vãzutºi din traversã în traversã amajuns în staþia Þepeº Vodã, de

FUGINDsau

ACASÃ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU

PreambulLa Târgoviºte, cu ocazia Zilelor

Cetãþii, a fost lansat ºi volumul„ªcoala prozatorilor târgoviºteni.Receptarea criticã” (EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2014), volumîngrijit de reputatul om de litere, prof.Mihai Stan. Cartea este constituitãdin douã pãrþi, prima reprezentândintervenþii ale unora dintre cei maiimportanþi critici literari români aimomentului: Acad. Mihai Cimpoi,Eugen Negrici, Nicolae Oprea, LiviuGrãsoiu, Vasile Bahnaru, PetreGheorghe Bârlea, GabrielaGheorghiºor, Ana Dobre, FlorentinPopescu, Aurel Maria Baros. Cea dea doua parte sunt inserate evocãri aleunor scriitori târgoviºteni care l-aucunoscut mai de în aproape penemuritorul scriitorul Mircea HoriaSimionescu, printre aceºtia aflându-mã ºi eu, dupã cum puteþi vedea înfragmentul alãturat.

((IIoonn IIaannccuu VVaallee))


32 nr. 880, 22014

unde m-am urcat în ultimul trenspre Bucureºti ºi de acolo maideparte...

*Eu fugeam din nou ºi mama mã

aºtepta „cu fraþii ºi casa la un loc”.„Ãia” însã nu m-au prins. Le scã-pasem ºi de data asta, graþie luiMircea Horia Simionescu, cu care amrãmas în continuare într-o reciprocãºi caldã corespondenþã poºtalã,fiecare scrisoare pe care mi-o trimiteafiind un dar celest, care îmi uºuraviaþa de poet peregrin ºi hãituit. Iatãîn continuare câteva din scrisorilenoastre, ale maestrului ºi ale mele, lacele pe care eu i le scriam fãcându-lemai întâi ciorne (din cauza scrisuluimeu dezordonat, ce nu mi l-am pututcorecta nici pânã în prezent), ºi pecare Ella Davidescu, fosta mea soþie(Dumnezeu s-o odihneascã!) mi le-adescifrat ºi le-a dactilografiat putând,acum, sã le redau aici:

Iubite prietene,Scrisoarea ta mi-a parvenit cu

destulã întârziere – a trebuit sã mi-oaducã cineva de la Pietroºiþa laBucureºti, unde plecasem cu douãzile mai înainte. Cum era de imaginat,am încheiat cartea – romanul –„Redingota” – cu mare întârziere. Afost un chin teribil, mã îngrozescnumai când îmi amintesc.

De altfel nici la aceastã orã nu s-aîncheiat, pentru cã dupã ce mi-a fostreceptat la editurã, s-a dus laConsiliul Culturii, la o lecturã... supli-mentarã. Stau blocat în Bucureºti, pecãldurã mare, în aºteptarea verdictu-lui.

Treburi urgente pe care le aveamde împlinit, le amân mereu din cauzãcã n-am dispoziþie, sub apãsareaaºteptãrii, ca sã le scriu. Nici sãnã-tatea nu mi-e bunã, au fost niºtemuºte1 meteorologice care mi-au datbãtaie de inimã oribilã. Dar oi trece ºipeste astea...

Ce faci? Mi-a pãrut rãu cã n-aigãsit (poate între timp ai gãsit) niºteprieteni de suflet cu care sã te simþibine. Ai mai scris? Te-ai adaptatmediului transilvan? Am speranþa cãatmosfera de acolo e propicemuzelor, cã ai ochiul limpede sãprinzi frumuseþea locurilor desprecare mi-ai scris.

Mi-e dor de Pietroºiþa. Aº sta lataclale, pentru cã vezi, activitateascrierii cãrþii m-a suspendat cu totulde la toate bucuriile – câte mai pot fi– ale vieþii. Cred cã dupã 15 iunie mãvoi duce la noi, sã mai leg douãcãrãmizi ºi trei scânduri la casã. Ejale cu lipsa de forþã ºi, fireºte, degologani.

Te evoc adesea cu prietenii, ce potface altceva în starea de perpetuãalarmã în care mã aflu?

Am proiecte încã – semn cã n-amîmbãtrânit! – dar energia e pe mãsuravârstei ºi, iatã, chiar ºi scrisul îmi estezãpãcit, grãbit ºi nervos, de-mi esteruºine de mine.

Dacã voi avea un rãgaz mai gen-eros, îþi voi mai scrie. Poþi face acelaºilucru, când ai timp. Pânã la revedereanoastrã, te îmbrãþiºez frãþeºte,

MMiirrcceeaa HHoorriiaa SSââmmbbããttãã,, 22 iiuunniiee 11998844..

Stimate ºi bunule prietenM. H. Simionescu

Astãzi este duminicã ºi, fiind zinelucrãtoare, mã gãsesc pe„camerã”, cum se spune pe aici.

Vã scriu de undeva dintr-o pãdure,dintr-o cabanã a I.F.T. – ului, aflatã lavreo treizeci de km de Orºova, cucare se face foarte greu legãtura,mijloacele de transport fiind doarcamioanele ce carã lemne în depozi-tul forestier al oraºului.

ªi aici a venit toamna ºi pãdureade foioase a început sã-ºi etaleze fan-tasticul cromaj autumnal. În timpulsãptãmânii, însã, nu am cum sã bagîn seamã frumuseþile naturii pentru cãlucrãm zi-luminã ºi într-un ritmdrãcesc. Noroc cã sunt clãdit bine ºitonele de lemne pe care le tai cutoporul, le miºc ºi le ridic în maºinã,nu mã pun aºa uºor pe brânci. Celmai mult mã supãrã mâinile, pe caremi le julesc întruna, ºi picioarele ce-mi transpirã crunt în cizmele de cau-ciuc.

Am început câteva poezii, dar nule pot termina încã, una se va chemachiar „Pãdurea toamna”. Aici oameniisunt ca la pãdure, simpli, „din topor” ºinu prea duºi la bisericã. Lucrez cu felde fel de inºi din toatã þara, români,dar ºi maghiari ºi slovaci (care suntfoarte buni muncitori forestieri).

Am coborât de douã ori în oraº,pânã acum, unde mi-am fãcut un pri-eten maghiar, la Depozitul final, lacare de altfel vã rog sã îmi trimiteþirãspunsul la scrisoarea aceasta.

Oraºul Orºova este un oraº nouconstruit ºi fãrã prea mult farmec,excluzând bineînþeles Dunãrea ce-lscaldã pe toatã lungimea lui.

Ca toate oraºele noi, este uniform,fãrã vestigii ºi tradiþii, Orºova Vecheaflându-se sub undele lacului de acu-mulare al hidrocentralei Porþile deFier. Peste cinzeci la sutã din popu-laþia lui este formatã din þigani...

Un mare neajuns, cel puþin pentrumine, îl constituie faptul cã aici este

zonã de frontierã, ºi încã una foartecãutatã de cei care vor sã treacã din-colo, iar eu cu fizionomia mea nu preaortodoxã, sunt foarte des oprit ºichestionat ba de grãniceri, ba de mil-iþieni, lucru ce mã râcâie al dracului,cãci mi-e teamã sã nu se interesezemai amãnunþit de soarta mea...

Într-una din zilele mele libere amajuns la Craiova ºi de acolo laBulzeºti, satul natal al lui MarinSorescu (care mi-a dat premiul revis-tei „Ramuri”), de unde este ºi uncoleg de-al meu de muncã ºi care m-a dus acolo. Întâmplarea a fãcut,însã, sã nu îl pot aborda, el fiind lanecaz, deoarece i-a murit mama, zileacestea trebuind sã îi facã pomanade trei sãptãmâni.

Mã gândesc cu mare nostalgie lamomentul când m-am despãrþit dedumneavoastrã, la afecþiunea ce amsimþit cã o aveþi pentru mine ºi mã mirºi sunt al naibii de mândru cã amputut ajunge la sufletul dumneavoas-trã (un dumnezeu al scrisului româ-nesc, ce sunteþi).

E destul de greu aici, dar ce sãfac, aºa mi-e scris. Momentan trebuiesã muncesc cu þapina pentru a faceniºte bani ºi a mã miºca spre un oraºunde sã pot trãi liniºtit ºi sã pot scrie.

Vã anunþ cã am terminat o prozãscurtã, pe care poate reuºesc sã obat la maºinã ºi sã vi-o trimit pentru avã crea o imagine despre ea.

Cum vã mai simþiþi fizic? Ce maieste nou în ce faceþi ºi pe undemergeþi? Pe la Pietroºiþa cum maieste vremea? Pe aici este încã destulde bunã ºi sper sã mai þinã tot aºa,cãci munca în aer liber e foarte multcondiþionatã de starea timpului.

Voi încheia cu pãrerea de rãu cãmã despart de dumneavoastrã, darcu bucuria de a vã regãsi la fel decald ºi de apropiat în scrisoarea cemi-o veþi trimite ºi care, fiþi sigur, îmiva aduce un plus de putere ºi de sen-inãtate pentru a mã putea descurcaîn continuare.

Cu drag, acelaºi Iancu Vale, carevã iubeºte ºi vã apreciazã.

P.S. Aþi trimis grupajul meu la„Ramuri”?

VVaalleeaa IIeeººeellnniiþþeeii ((OOrrººoovvaa)) 2200ooccttoommbbrriiee 11998866

Dragã prietene,În primul rând un cald „La mulþi

ani!” pentru ziua numelui2, când m-am gândit cu bune sentimente la pri-eteni mei Nicolae, tu printreprimii.

Sosind la Pietroºiþa chiar în


33nr. 880, 22014

apusul zilei, am aflat, acasã, cãmã cãutasei în acea zi. Mi-apãrut rãu cã nu m-ai gãsit... Eu

mã aflam la ora aceea în trenul spreBucureºti, sau, mai probabil, în garaTitu, în frig, fãrã bani de platã a supli-mentului (legãtura de 19, de laPietroºiþa, plecase ca o vacã înainteca eu ºi vreo patruzeci de cãlãtori são putem ajunge). Am fãcut cuieserioase, mi-am blestemat zilele, maiales cã eram ºi bolnav. Mã dusesemla Pietroºiþa sâmbãtã de dimineaþã,cu intenþia de a plãti dãri restante ºide a controla starea conductelor dupãgeruri, zãcusem la pat, mã luasem degânduri privindu-mi viitorul foartenesigur (bolnav, fãrã un sfanþ înbuzunare, bãtut de o mulþime de altenevoi). În Bucureºti am sosit dupã ora12 noaptea, vai de capul meu.

Nu fii bãnuitor asupra prieteniei ceîþi port, dacã te arãtai la telefon, nunumai cã n-aº fi stat de lemn, dar aºfi alergat sã te felicit.

Am crezut cã îþi pot arãta prieteniamea ºi atunci când, cerându-mi orecomandare sumarã pentru CezarIvãnescu, m-am smuls de la treburilemele ºi-am întocmit o lungã (4 pagini)scrisoare cãtre luceferist. Te-am cãu-tat sã þi-o dau (îmi spuseseºi cã ainevoie de ea în acea sãptãmânã), darcãutãrile mele au fost zadarnice, dis-pãruseºi de trei zile – aºa mi s-a spusde acasã. Acum, la „serviciu” înPietroºiþa, am gãsit scrisoarea, pemasã, din pãcate nu te-am mai pututcãuta din nou: eram serios bolnav.

Nu ºtiu când voi mai reveni laPietroºiþa. Mi s-a descoperit o boalãurâtã în bronhia stângã, bacilul pio-cianic, trebuie sã fac un tratament decâteva luni. Deja plãmânul stâng areo ventilaþie3 diminuatã, pericol pentruinima mea dinainte bolnavã. Mi secere sã nu mai fumez, ceea ce mãaruncã în disperare, cãci nu pot, mi s-au prescris în primã tranºã 30 deinjecþii, tocmai într-o perioadã cândcirculã hepatita ºi se ia prin acele deseringã. ªi tocmai când vroiam sãîncep scrisul! Mã clatin pe picioare,înjur birjãreºte ºi mã întreb dacã maimeritã eforturile...

Singura bucurie pe care þi-o potcomunica (mie nici asta nu-mi mai dãfiori) este anunþul cã viitoarea carte„Toxicologia” se aflã într-o fazã înain-tatã de tipãrire. E de prisos a-þi spunecã o vei avea din mâna mea, cum ova avea ºi Florin Neamþu, cãruia terog sã-i dai din partea-mi o priete-neascã îmbrãþiºare. N-aº vrea sã fii însufletul meu de acum. Din nefericire,nefiind bãutor, ca alþii, eu trebuie sã-

mi primesc suferinþa în plinã lucidi-tate. N-am ieºire la mare, cum ziceaunul, odinioarã. Încerc sã mã tratezde piocianic (cu speranþe mici dereuºitã), sã mã reechilibrez, sã nu-miscriu încã testamentul, ba mai mult,sã-mi scriu ºi cea de-a 12-a carte.Izbuti-voi? Roagã-te de cer sãizbutesc, cã ºi eu mã voi ruga pentruizbânda ta poeticã, ºi nu numai.

În speranþa cã va fi aºa cum vremnoi (ºi vrem binele, evident!), teîmbrãtiºez frãþeºte ºi-þi trimit toategândurile mele bune,

MMiirrcceeaa HHoorriiaa SSiimmiioonneessccuu,, 88ddeecceemmbbrriiee 8833

Stimate domnule MHS,Încep prin a-mi cere scuze pentru

meschinul fapt de nu-mi fi onoratpânã în prezent datoria ce-o am ladumneavoastrã, dar vã asigur cã nuam uitat de ea...

Vã scriu de data aceasta dinSomova, o localitate în apropiereaoraºului Tulcea. Iatã cã destinul meude hoinar m-a adus ºi-n mirificulunivers al Deltei. Tabãra noastrã seaflã la marginea localitãþii ºi de lângãea începe balta. Ea, tabãra, estepustie pânã la începerea campanieigeologice (în aprilie). Din toamnã aicinu se gãseºte decât un om, care aregrijã sã nu-i fie deranjatã solitudinea.

De douã sãptãmâni eu sunt celcare o face, urmând sã mai stau aiciîncã pe atât. Vieþuiesc într-o cãsuþãtip camp, singur ºi bucuros cã amlângã mine caietul în care scriu, câte-va cãrþi, un aparat mic de radio, unreºou ºi câteva „canþarole” în care-mipregãtesc mâncarea (ce puþin îi tre-buie unui om pentru a se simþi bine!).Am uitat. Mai am lângã mine un dulãunegru-corb, moºtenire de la bãieþiiplecaþi în þarã ºi cu care împart buca-ta de pâine. De asemenea, e foarteprezent ºi vântul, care-mi zgâlþâiesomnul ºi uºa când o uit deschisã(ieri era gata, gata sã o rupã)

Dimineaþa când mã scol amuºinezaerul, ce-mi aduce mirosuri necunos-cute, mie ca muntean. Ceva tot îmieste familiar: mirosul primãverii,acelaºi peste tot, ºi care în curând vaschimba faþa lucrurilor.

Dar gata, am terminat cu senti-mentalismele. Vreau, maestre, încontinuare, sã vã anunþ cã am fãcut ºieu pasul cel mare. Ajutat de un pri-eten geolog, Daniel Juverdeanu (celdespre care v-am zis la telefon cãvrea sã vã cunoascã), flãcãu de tre-abã ºi dezinteresat ca Apolo, am pre-dat ºi eu o mapã cu poezii la „Cartea

româneascã”. Prietenul meu este unapropiat al doamnei Maria Graciov,pe care bãnuiesc cã o cunoaºteþi, ºifost coleg cu fiul acesteia, poet ºi el.Am fãcut împreunã o vizitã doamnei,dânsa a ascultat câteva dintrepoemele mele ºi a reacþionat salutar,dupã care m-a chemat la redacþie,unde am predat manuscrisul, urmânda fi înmânat domnului MirceaCiobanu. Dar, ca întotdeauna, faclucrurile fãrã cap ºi coadã, cãci nu ampredat toate poemele ºi nici nu le-amrecitit dupã dactilografierea pe caremi-au fãcut-o niºte colegi de la sediulîntreprinderii. Mi-am dat seama deasta mai târziu, citind copiile, cã estenevoie de unele corecturi. O sã reparînsã totul când o sã ajung laBucureºti, doamna Graciov fiind pusãîn temã de amicul meu.

Încã ceva: doamna Graciov îlcunoaºte pe doctorul RãzvanPetrescu, pe care l-a ajutat ºi pe el lapublicarea primei cãrþi de prozã. Cemai face Rãzvan? I-aþi vãzut cartea?Salutaþi-l din partea mea dacã-l întâl-niþi!

ªi acum despre dumneavoastrã:ce mai faceþi? Sper sã fiþi sãnãtos,cãci este necesar a ne mai ferici cuîncã alte producþii literare. Ultima oarãcând am discutat cu doctorul MirceaBogdan, acesta era foarte entuzias-mat. Spunea cã citindu-vã descoperãuniversuri inedite ºi fantastice, lucrucare nu i s-a întâmplat decât citindu-ipe Dostoievski sau pe GarciaMarquez. Ce mai aveþi în „atelier”? Nuv-am citit cam de mult ultimele douãcãrþi, nereuºind sã le procur.

Închei. La radio se anunþã un con-cert al Filarmonicii bucureºtene. Seva cânta din Hayden ºi Ravel. Mamãdoamne, iatã-mã ºi meloman...

Mi s-au terminat þigãrile ºi e deza-stru. Noroc cã am un borcan cuchiºtoace ºi hârtie de ziar. O sã fac„penale” în seara asta, iar mâine o sãdau o fugã pânã la Tulcea dupã þigãri.

Afarã a început iar sã batã vântulºi trebuie sã mã duc sã închid porþile,cã le face praf nebunul ãsta.

Noapte bunã maestre! Vã dorescsãnãtate multã ºi la fel de multã cer-bicie, ca ºi pânã acum, în lupta cufaþa imaculatã a colii de scris. Larevedere!

IIaannccuu VVaallee

PP::SS:: TToott vvãã mmaaii þþiinn oo þþâârrãã,, iieerrttaaþþii--mmãã,, ccããccii iiaattãã:: „„iinniimmaa mmeeaa ppaassããrree sseeffããccuu aattuunnccii // dduurrâânndduu--ººii ccuuiibb ssuubbssttrreeaaººiinnaa iiuubbiitteeii // vveenneeaa pprriimmããvvaarraa..””

22 mmaarrttiiee 11998899,, SSoommoovvaa


34 nr. 880, 22014

MMaaggddaalleennaa BBRRÃÃTTEESSCCUU

„Prinþul verde” a câºtigat„Premiul de audienþã” laimportantul festivalul cine-matografic „Sundance”2014 din Utah, StateleUnite, festival iniþiat deactorul Robert Redford. Lapremierã, filmul fost aplau-dat timp de un sfert de orã.Creatorul sãu este scriitorulºi producãtorul NadavSchirman, cunoscut pentrufilmele „Spionul ªampanie”(2008) ºi „Camera obscurã”(2013).

„Prinþul verde” este unfilm documentar-artistic,realizat fãrã scenariu, carese axeazã pe mãrturiilecutremurãtoare ale celordoi eroi principali ai acþiuniiºi inspirat din cartea „FiulHamasului”, povestea ade-vãratã scrisã de MosabHassan Yousef , unul dincei mai importanþi informa-tori ai ªabak-ului, care aspionat conducereamiºcãrii Hamas timp undeceniu. Legãtura specialãdintre informatorul palestin-ian ºi israelianul care-lacþiona, ºabaknicul Gonen,s-a închegat pe fundalulterorii, trãdãrii, unor dilemeimposibil de rezolvat (pen-tru oamenii de rând!) ºi s-atransformat într-o prieteniedincolo de graniþe, nu odatã la un pas de sacrificiulsuprem. Filmul este o dublãdefulare care þine specta-torul cu sufletul la gurã timpde 95 de minute. El a fostturnat la München în 10 zileºi iniþial dura patru ore.

Mosab Hassan trãieºte

azi în America ºi se temepentru viaþa lui. Se mutãdintr-un apartament în altulºi duce o existenþã secretã.În sânul familiei ºi în mediulsãu, el este considerat untrãdãtor, iar de-a lungulanilor, singurul sãu prietena rãmas Gonen Ben Iþhak,cel care l-a recrutat caspion pentru ªin Bet.

Tatãl lui Mosab e ºeiculHassan Yussuf, unul din ceiºapte întemeietori aiHamasului, un ºef identifi-cat cu miºcarea islamistã.Mosab s-a nãscut în 1978într-o familie musulmanãcredincioasã dintr-un satde lângã Ramallah. A cres-cut în umbra tatãlui sãu,

dar când ºi-a cumpãrat oarmã pentru a ucideisraelieni ºi a fost arestat. Înînchisoare a fost recrutatde Gonen, un star al servi-cilor de securitateisraeliene. „A recruta e oºtiinþã ºi o artã, trebuie sã fipsiholog, sã înþelegi cenecesitãþi are informatorulºi sã te foloseºti depunctele lui slabe. Victoriarecrutãrii lui Mosab a fostînsã începutul sfârºituluicarierei mele. „Mosab adevenit la 17 ani informa-torul numãrul 1 al ªabaku-lui, sub numele de cod,„Prinþul verde”, „prinþ” pen-tru cã era fiul unui ºeic,„verde” deoarece aceasta eculoarea drapelului Hamas.

Experienþa vastã înmunca lui Gonen cu infor-matorii l-a condus spreatingerea celei mai impor-tant succes al carierei sale,dar ºi la o prietenie carepânã la urmã l-a fãcut sã-ºidistrugã cariera, fiindcã afost concediat din ªin Betconsiderându-se cã nu arespectat normele. Într-olume de minciuni, secreteºi viaþã dublã, cei doi auînceput treptat sã aibãîncredere unul în celãlalt,iar prietenia lor a devenituna dintre cele mai prof-itabile din istoria serviciuluiisraelian de informaþii.Trecut printr-un viol sãvârºitde fiul unui vecin pe cândavea cinci ani, asistând înînchisoare la torturile lacare erau supuºi islamiºtiiconsideraþi colaboratori deproprii lor coreligionari ºifãrã niciun temei verificat,sãtul de vãrsãrile de sângenevinovat, rãvãºit de ruºinepentru minciunileHamasului care sefoloseºte de suferinþelepalestinienilor ºi de copiipentru a-ºi atinge þelurile,Mosab ºi-a schimbat ide-ologia. A trecut la creºtin-ism, adoptând principiiledragostei ºi milei pentrusemeni propovãduite deNoul Testament. A decis sãopreascã violenþele ºiteroarea cu care se identi-ficã islamul, ºi crimeleîmpotriva cetãþenilorisraelieni nevinovaþi. Întorsacasã din închisoare, stândlângã tatãl sãu al cãruimânã dreaptã a devenit, s-a întâlnit cu Arafat, MarwanBarguti ºi alþi ºefi de laHamas ºi Fatah. Graþieinformaþiilor lui preþioase ºireale, au fost prinse bandede teroriºti sinucigaºi ºi deatentatori împotrivaunor personalitãþi dinviaþa politicã a

„„PPRRIINNÞÞUULL VVEERRDDEE”” DDEE NNAADDAAVV SSCCHHIIRRMMAANN


35nr. 880, 22014

Israelului. Paradoxal, el însuºi afãcut ca tatãl sãu sã fie închispentru a-i salva viaþaameninþatã de braþul extremist

al miºcãrii în momentele când dãdeadovadã de slãbire a vigilenþei.

„Prinþul verde” este un film de sus-pense psihologic cu multiple semnifi-caþii, dincolo de convenþii ºi care oferãun punct de vedere nou asupra con-flictului din regiune. Mãrturia directã,cu momente dramatice, emoþionanteºi cu fragmente de arhivã inedite, îltransformã într-un film captivant ºiimpresionant. El a rulat în prezenþaeroilor sãi care, la sfârºit, s-au urcatpe scena teatrului din Nes Ziona ºi au

discutat cu publicul din salã care le-apus întrebãri incitante. „Eºti erou sautrãdãtor?” „Nici una nici alta. Am alesîntre rãu ºi mai rãu. Cine nu înþelegece am fãcut, demonstreazã doar olimitare mentalã.”

Mosab a povestit cã odatã cu pub-licarea cãrþii ºi aflarea adevãrului, laun pas de expulzarea sa din SUA caterorist, a rãmas complet singur, fãrãcasã, fãrã familie, fãrã identitate, fãrãviitor, respins de comunitate, aproapede moarte dacã ar fi fost extrãdat într-o þarã arabã unde-l aºteptauduºmanii. Gonen, a riscat totul, avenit în America ºi i-a luat apãrarea,salvându-i astfel viaþa.

Gonen Ben Iþhak e azi avocat,cãsãtorit ºi tatã a patru copii. Mosabtrãieºte în continuare în Statele Unite,iar despre viaþa lui privatã, din motivede securitate, nu a dorit sã dea amã-nunte.

În încheierea acestui evenimentde neuitat, mi-am spus, probabil ca ºimajoritatea spectatorilor, cã oamenica aceºtia, fac ca lumea în care trãimsã fie mai frumoasã ºi se existe sper-anþe de viitor.

———————————————BBuuccuurreeººttii

aauugguusstt 22001144

IIoonn IIaannccuu VVaallee

nesperatul sfânt

Lumea a auzit, surda, cã a picatun sfânt ºi pe aicis-au þicnit oamenii ãºtia de tot ºi vin la el sã se roage,risipindu-ºi prinosul de omenie.El se autointituleazã cu emfazã Nesperatul Sfântºi le dã oamenilor stele de pecerul gurii lui,scobindu-se între dinþii protezeicu un trident de mucava.Oamenii au început sã se teamãde el ºi-i aduc ofrandã merinde ºi vin.Nesperatul Sfânt le primeºtebucuros ºi le considerã deja o obligaþie.Merindele le descântã cu unºaman sã le scapede gustul sudorii ºi al sângelui.Mãnâncã din ele pe sãturate,râgâie ºi-ºi freacã satisfãcuombilicul,dã din ele ºi altor sfinþi mai mici, mai puþin descurcãreþi dar ascultãtori.Vinul îl bea pânã transpirã

ºi devine rând pe rând pasãre, leu ºi mãgarse mai odihneºte puþin ºi bea ºi bea nepãstrândnici un strop pentru mâine.Oamenii sunt tot mai nemulþumiþi,neputincioºi aºteptatã ajutor dinsoarede unde vor veni niºte luptãtoricare,obosiþi de drum vor cereºi ei merinde ºi vin.Negãsind, îl vor bea pe el, peNesperatul Sfânt,ºi pe toþi lacheii lui umili ºi unsuroºi,strecurându-i printre dinþii strânºi.

1995

urcarea pe munte

ªamanii veacului din urmãîºi latrã radioactivele vrãji,supãrând ºi rãnind timpanul firiiprecum apa rãmasã în ureche.Se lãbãrþeazã ura pe altarul raþiuniiºi sunã asurzitor tam-tamulunui dans bolnav ºi ilogic.Ca un ombilic netãiat atârnã disperareape cheutoarea gânduluiºi viermii corodaþi ai istorieirod temeliile vremurilor.Peste tot nesãtuii timpuluiînºiruiþi ca în parabola orbilor,ignorã cu inconºtienþã viaþa,dar mai ales moartea.Lacomã ºi trufaºã, cununatã cu scârbase rostogoleºte ameninþãtoarea,pustiitoarea viiturã.Tãvãlugul ei opac ºi cenuºiu

zdrenþuiefaldurile nesfârºite ale zãriiºi prin vadurile proaspãt sãpate serevarsãvaluri de teamã ºi moarte.Talazuri uriaºe ºi grele fac sã seprãbuºeascãzidurile milenare ale cetãþilor.Din catedrale n-au mai rãmasdecât clopotele chinuite de dangãte într-o dungã, iar oamenii, ah oamenii,nici rugãciuni nu mai clãdesc, Dumnezeufiind, ca niciodatã, pãrãsit, singur,vândutºi dincolo de speranþã.Þipã pãdurile ºi apele ºi pietrele,ca niºte copii loviþi fãrã noimã,cãci nicio cruce ºi nicio stea nu mai pot unicu trãinicie mâinile lunecoase aleoamenilorºi nimeni nu mai este, sã urce pe munte...

1995

Ce-ar putea spuneprimul soldat ucis

sunt primul soldat ucisîn rãzboiul acesta

de aceea lãcrimeazãatâta lume în urma mea

oare cine va mai presãra floripe mormântul ultimuluisoldat ucis

DDiinn vvoolluummuull „„SSiinngguurr îînn ttuurrnn””


36 nr. 880, 22014

MMaarriinnaa GGLLOODDIICCII

Una dintre cele mai importantelucruri pe care trebuie sã le cultivãmde-alungul întregii noastre trãiripãmântene este bucuria de a trãi.Fãrã aceastã bucurie profundã ceizvorãºte din dragostea de viaþã,incandescenþa sufletului poate sãdisparã, potrivit cu afirmaþiile unora,odatã cu înaintarea timpului, darchiar ºi de la cele mai fragedevârste. De când ne naºtem, rãul careluptã mereu împotriva tuturor, are cascop primordial sã rãpeascã fiinþelorumane bucuria de a trãi ce derivã dindragostea necondiþionatã, fãcândastfel din oameni niºte trecãtori prinaceastã lume blazaþi ºi uºor demanipulat, lipsiþi de voinþa de a luptaîmpotriva rãului ºi de a spune un„NU” categoric: urii, pizmei, cer-turilor, ambiþiilor, rãutãþii ºi altorroade ale egoismului uman.

De multe ori când stãteam devorbã cu interlocutorii mei, obser-vam cu uºurinþã cât putem obosi subpresiunea atâtor oameni care parcãsunt teleghidaþi sã necãjeascã, sãfacã rãu aproapelui, cu scopul unicde a le fura bucuria de a trãi, de a lelua entuziasmul de pe faþã, avândchiar satisfacþia sã îºi vadã semeniicã „sunt la pãmânt”. Trebuie sã mãr-turisesc cã am trãit clipe în caredacã nu eram ridicatã de DuhulSfânt al lui Dumnezeu nu ºtiu dacãmai puteam azi iubi, zâmbi sauspera ori lupta mai hotarât „împotrivaduhurilor rãutãþii care stau în locurilecereºti” din oameni.

Bucuria de a trãi, ori bucuria vieþiiîºi are rãdãcina nepieritoare doar îndragoste, fiind a doua componentã aroadei Duhului Sfânt (Galateni cap.5). Sufletul omenesc e ca ºi unpãmânt în care ce semeni aceea cul-tivi ºi seceri. Degeaba strângi înmemorie multe lucruri frumoase,dacã nu le imprimi în sufletul tãu ºi lepractici ca un om nou ºi sfinþit prinharul nemãrginit al lui Dumnezeu.Lucruri necunoscute? NU! Doar

uitate de mulþi ºi pentru alþii suntniºte teorii, de aceea „practica i-acam omorât” prin iubirea de sine ºide lucrurile materiale, care se parecã le-a anihilat cu totul fericirea ºibucuria vieþii, înlocuindu-le cu satis-facþie, ori noroc, cum spun ei.Vorbeam despre fericire ca ºi de ostare în care aspiraþiile sunt atinse,iar bucuria vieþii constã în a le pãstraca ºi o comoarã nepreþuitã. ªi primullucru pe care trebuie sã îl respectãmºi sã îl pãstrãm cu sfinþenie esteînsãºi Viaþa din noi. Ea ne este datãde Dumnezeu pentru a urma „ºcoalanobleþei” prin golirea sinelui, (asta,însemnând ºi suferinþã uneori) ºiumplerea cu Duhul Sãu. Ca sãputem înþelege cã bucuria noastrãnu poate fi deplinã doar atunci cândavem bucuria Domnului Isus, adicãcea a libertãþii sufleteºti de sub toatefãrãdelegile ºi tentaþiile acestei lumi.

ªi oare, cum putem avea bucuriade a trãi cu adevãrat în noi? Bucuriavieþii care nu ne-o poate rãpi nimeniºi niciodatã este bucuria mânturii, cederivã din credinþa fiecãrui ins înjertfa Domnului Isus ºi pocãinþa ºiregretul pentru toate faptele relesãvârºite. Abia atunci, Duhul luiDumnezeu creazã în om o personal-itate spiritualã care implementeazã ostare de bucurie lãuntricã profundãindependentã de împrejurãri ºi carelumineazã mereu fiecare colþiºorsufletesc ºi îl face sã se simtã iubitcu adevãrat, scãpat de orice situaþiegrea ºi de sub povara tuturor tentaþi-ilor lumeºti de încãlcare a legilordivine ºi a celor pãmânteºti.

Sã ai bucuria de a trãi! Ce fru-moasã stare! Sã trãieºti cu bucuriaomului împlinit prin credinþa cãDumnezeu te-a inclus în planul Sãude mânturire ºi sã ai onoarea sã fiilucrãtor împreunã cu El. Sã lupþiîmpotriva oricãrui fel de nelegiuirealãturi de cerul întreg pentru bineleîntregii rase umane. Sã ºtii cã trãieºtisub ochii Creatorului care vede totulºi ºtie totul despre fiecare, e o marebucurie. E o mare împlinire sãtrãieºti cu bucuria omului care are o

conºtiinþã curatã prin credinþa cãDomnul Isus te-a mântuit de sub put-erea pãcatului care încearcã sãdegradeze omenirea. Dacã bucuriaadevãratã a vieþii îºi are sorgintea îndragoste, atunci ea este promo-toarea pãcii lãuntrice care „întreceorice pricepere” omeneascã. Bucurieîn momente de încercãri? DA!Bucurie când oamenii te lovesc, tebârfesc ºi cautã sã te destabilizezeprin orice mijloace? DA!

Într-o altã ordine de idei, nu poþisã-i mulþumeºti o lume întreagã ºi dejudecata ei nu scapã nimeni. Dacã tevede cã eºti optimist în necazuri,încerci sã te încrezi în providenþã ºiaºtepþi ajutorul lui Dumnezeu înliniºte ºi pace sufleteascã, sunt uniicare spun cã eºti insensibil, nein-teresat, inconºtient ºi alte „epitete ºicomparaþii” din partea celor care nuînþeleg ºi nici nu vor sã înþeleagã cãscãparea noastrã se aflã doar înDumnezeu. El e gata sã ne ajute, sãne mântuiascã sã ne este alãturi înorice împrejurare. El ne înþelege cuadevãrat ºi absolut pe toþi. Slavã Lui!

Aºadar, sã avem dragoste deviaþã, bucuria vieþii ºi a muncii împli-nite printr-o conºtiinþã curatã,deoarece acesta este secretul uneivieþi pline de sens. Bucuraþi-vã, pen-tru cã avem un Dumnezeu VIU ºi plinde bunãtate ºi îndurare înnoitoare!„Bucuraþi-vã în Domnul! - zic, iarãºizic: Bucuraþi-vã!”

BBaaiiaa MMaarree1188 sseepptteemmbbrriiee 22001144

DESPRE BBUCURIA VIEÞII


37nr. 880, 22014

VViirrggiinniiaa VViinnii PPOOPPEESSCCUU

TRAMVAIUL LUI LABIª !

Mai moare câte-o cãprioarã,Cu fiecare vers citit, ªi lacrima-mi, încet, coboarã Pentru poetul meu iubit.

Tramvaiul vieþii lui a fost,Un trist vehicul, ce-n tãcere,L-a rupt din lumea sa cu rost, Ducându-l, fulger, în durere!

Petale de mãlin tot zboarã, Ca-n jocul de a nu muri, Crezând mereu în primãvara, În care el va reveni!

FLOAREA DIN STEA

De mana cerului, stropitã,Râdea o floare-n glastra saªi se credea, mult, prea iubitã În faþa vremii ce trecea.

Suava rouã- a dimineþii, ªi ziua care va sã fie,Îi rãcoreºte ochii vieþii Cu-o nouã, mare bucurie.

Aºa, trecând clipã cu clipã, Privind spre cerul ce-o iubea, De-odatã prinde o aripã ªi- ajunge floare într-o stea.

MIROSUL DEMNITÃÞII

Miroase-aici a demnitate,ªi nu mã satur de parfum, ªi-mi vãd trecutul prin luminã,ªi vãd prezentul ca prin fum.

Din curtea lor cu un obor,Din izul ei de oseminte,Dinspre osuare, cu fior, Îmi vine sufletul cuminte.

Îmi vãd strãbunii ?i bunicii,Le vãd ºi palmele bãtute,Mã mirã tainele furnicii, ªi gândul dã sã le sãrute !

Mâna miroase-a demnitate Prin unghii rupte de pãmânt, ªi i se-ntinde din dreptate ªi mâna mea spre legãmânt!

TURNUL BABEL

Trãim o epocã Babelªi ne-nþelegem ca în turn, Când fiecare pentru elVorbeºte singur de nebun.

Parcã suntem dupã potop, ªi parcã altul stã sã vinã, Totul apare fãrã scop,ªi lumea fãrã de luminã.

Cu cât se-nalþã cãtre cer, Sã-l ia de piept pe Cel de Sus Din vârful Turnului Babel, Omul e mai uºor rãpus!

RÃBDAREA TIMPULUI

Mã rog ca timpul sã aibã timp, Sã punã pace cu trecutul ªi sã mai aibã ºi-un rãstimp, Sã nu zdrobeascã începutul.

ªi cu rãbdarea lui frumoasã Sã replanteze-n suflet flori, Sã dea speranþã pentru viaþã,Printre cadavre ºi tumori.

Cum scrie cel mai bun fecior, Când îl cuprinde de-ai lui dorul, El, timpul binefãcãtor,Sã scrie-n gânduri viitorul!

ªi dacã pânã numai doare, Dezleagã el orice mister, Ar fi o ultimã favoare,Ce timpului etern i-o cer!

În timp ce sufletul se înalþã ªi trupul cade-ncet din cer, Sã dea urmaºilor speranþã,Cã voi fi stea ºi nu mai pier!

NAVA RÃZBOIULUI SE-MBARCÃ !

File uitate în tãcereAduc idei ce vor sã spunã,Cum cã istoria-i durere, ªi ea adesea se rãzbunã.

Se scriu ºi încã se mai taie ªi frontiere ºi destine,Viaþa planetei se îndoaie,ªi nu din rãu înspre mai bine.

Cortina rece îºi face loc, Tratatul lumii se încalcã, Se schimbã pacea, pe un foc,Nava rãzboiului se îmbarcã!

Pândeºte frica la hotare, ªi gândul rãu îºi ia avânt, Cãci vorba bunã nu e-n stare Sã facã pace pe Pãmânt !

SUB SEMNUL LOR !

Când raza cade pe o pleoapã,Cu zâmbetu-i ºi mângâierea, Scaldã privirea ca o apã ªi- aduce-n inimã plãcerea .

Dar tatãl ei, bãtrânul Soare, O urmãreºte în tãcere, Dorind puþin sã mai dogoare S- arate cã e în putere.

Când vara va sosi ,voioasã,Soarele, tineri, va uni, Ce sub haloul lui de aur, Pe valul marii s-or iubi.

Soarele, marea, împreunã, Rãmân un cuplul cunoscut, Sub semnul lor ºi cel de Lunã Mai toþi copiii s-au nãscut !

AªTEPT

Aºtept, iar, noaptea-n nerãbdare, ªi iert lipsa luminii ei, Uit de rãspuns ºi întrebare, Privesc la boltã ºi la zei.

E cerul plin de bulgãri dragi De aur ºi de strãlucire, Precum ghirlandele de fragi, Pline de fructe ºi iubire.

Aºtept ºi ziua ce-o sã vinã Sã îmi aducã iar o floare,ªi sã mã bucur de luminã, ªi sã zâmbesc din nou la Soare.

TRAMVAIUL LUI LABIª (VERSURI)


38 nr. 880, 22014

DDaann CCAARRAAGGEEAA

Douã dintre cele patrucicluri pictate pânã acumde Romeo Niram au fostintitulate, într-un mod încãnedesluºit, „eseuri”: „Eseudespre luciditate” ºi „Eseudespre neluciditate”. Suntîntemeiat sã cred cã primuleste un împrumut dupãcartea omonimã a lui JoséSaramago, în timp ce ultim-ul (dar, cronologic, anterior)a fost botezat, prin con-trast, retrospectiv. Sã fievorba de o preluare (oma-gialã), motivatã de fasci-naþie, de o „coincidenþã”apãsatã de intenþii comunesau de o simplã crizã deimaginaþie? Rãspunsul nueste nici singular ºi nicilimpede.

Reflectând maistãruitor, am înþeles cãeseul este, la Niram, însãºistructura creatoare aoperei. ªi asta pentru cãartistul insistã asupra lui

atât denominativ cât ºi pro-cesual ¯ e „atelierul” imagi-narului sãu, dacã mã potexprima aºa.

Culturaliceºte vorbind,genul apare mai întâi înliterele europene, prin pub-licarea celebrelor Eseuri(1580) ale lui Montaigne,ca modalitate fragmentarã,pornind de la unele expe-rienþe existenþiale ºi individ-uale ale autorului.

Astãzi eseul (ca formulãliterarã) pare traversat deun anume disconfort saususpiciune faþã de valorileinstituite, ceea ce-i permitescriitorului ca ideile sãþâºneascã fãrã aceaºlefuire absolutã dictatã degenuri mai procustiene. Înacest sens, eseul devine unexerciþiu de libertateîmpotriva disciplinãrii tensi-unilor ºi contradicþiilorideatice. Este Niramdeparte de aceastãînþelegere?

Dacã am trece la teoriaplasticii, am putea afirmacã eseul plastic are aceeaºifuncþie de rezistenþã, cãrecunoaºte caracterulprovocator, violent uneori,dar ºi arbitrarietatea relaþieidintre semne, precum ºi arelaþiei pe care acestea ostabilesc cu spectatorulsau cu propria cunoaºtere.Astfel, ceea ce un eseistplastic propune lumii nueste un lucru nici comod,nici conformist, nici neutru,nici autoreferenþial. Pe dealtã parte, aºa cum vedemla Niram, lucrãrile surprindformal ºi stilistic, având oconcepþie autonomã,impurã, mediatã ºi careapeleazã la reflecþie criticãpentru justa lor receptare.Raportat la poezie, eseulplastic preia plãcerea eiludicã, fãcând ca realitateaºi fantezia sã seîngemãneze; la fel,rigoarea metodicã ºi imagi-naþia. Metaforele, „imag-inile”, pulverizeazã demulte ori coerenþa seman-ticã, devenind „dizertaþie”,digresiune, însã con-ceptele, dacã le sesizãm,recapãtã mult din puritateaoriginarã a ºtiinþei saufilosofiei. De aceea, eseulplastic este, în chipesenþial, interpretare.

Experienþã intelectualãtrãitã de pictor e, fireºte,subiectivã, dar mereuîmpãrtãºitã. O propuneredeschisã, cordialã, sãspunem, dar polemicã înfundamente, ºi caredepinde de spectator pen-tru a-ºi produce efectul.Menirea pictorului esteaceea de a ne arãta insolit-ul vieþii, dimensiuneaumanã ºi istoricã într-oformã mobilã, caleidoscop-icã, dar cu o profundã sim-patie.

Eseurile lui RomeoNiram sunt, aºadar, cicluri,succesiuni, cu reveniri ºi„rescrieri”, o eternãîntoarcere la anumite mon-taje spaþiale emblematice,eutopice, unde eroul sãu apãºit întâia datã. Întotdeau-na artistul îºi ia ºi un martoral „adevãrului” ºi empatiei(pe Celãlalt) pe care„ordinea desfãºuratã” de pepânze îl pune destul debine în evidenþã.

Erou miturilor lui Nirameste întotdeauna MareleRomân (cãlãtor sau exilat)pe care artistul îl întâlneºteîn peisaje strãine ºi, totuºi,familiare. Deocamdatã, încea mai occidentalã capi-talã a Europei. Aºa se facecã trei din cunoscutelepieþe ale Lisabonei se„reîntorc”, în aceastãexpoziþie, într-o viziunenouã, laolaltã cu dos-toievskiana locuinþã (a pic-torului, bãnuim) formândmarele scenariu. Erouleste, de astã datã, cinealtul decât Mircea Eliade înanii petrecuþi în Portugalia(1941-1945).

Suntem, evident, lapunctul terminus al eseului,al intrigii, la „lovitura deteatru”. Niram ne revelã, însfârºit, identitatea eroului înnumele cãruia a construitcu luciditate, etapã cuetapã, acest îndrãzneþ sce-nariu. O dramã în patrutablouri, domesticã ºistradalã.

Iatã cum eliadofania adevenit tema þintã aJurnalului portughez al luiRomeo Niram. Ingenios,nu?

——————————————————-

BBuuccuurreeººttii22000077 -- 22001133

ROMEO NIRAM:ESEU DESPRE ESEU


39nr. 880, 22014

În organizarea Centrului Judeþeande Culturã Dâmboviþa, SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni, a BiblioteciiJudeþene „I.H.Rãdulescu”,Complexului Naþional Muzeal„Curtea Domneascã”, cu sprijinulUniunii Scriitorilor din România, sedesfãºoarã Concursul Naþional deLiteraturã „Moºtenirea Vãcãreºtilor”,cu patru secþiuni de creaþie (poezie,prozã scurtã, eseu ºi teatru scurt),ajuns anul acesta la ediþia a XLVI-a.Concursul se adreseazã creatorilordin toatã þara, care nu au împlinit 40de ani, indiferent dacã sunt membriai uniunilor de creaþie ori au volumede autor.

Concursul urmãreºte sãdescopere, sã sprijine ºi sã pro-moveze o literaturã de certã valoareumanist-esteticã, deschisã tuturorabordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor dininteriorul oricãror experienþe alecanonului specific românesc ori uni-versal. Concurenþii – care pot partici-pa la una sau mai multe secþiuni - sevor prezenta la concurs cu un grupajde maxim 10 titluri pentru secþiuneade poezie, 3 proze, însumând maxi-mum 8 pagini la secþiunea prozãscurtã, 1-2 piese de teatru scurt(inclusiv piese pentru copii), pentrusecþiunea teatru scurt. Se pot abordateme la alegere. La secþiunea eseu (douã lucrãri de circa 4 – 5 pagini),tema este „Dinastia Vãcãreºtilor ºi lit-eratura românã premodernã laTârgoviºte”.

Lucrãrile vor fi editate în word, cucaracter Times New Roman, corp 12,la un rând ºi jumãtate. Acestea voravea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis, conþinând un CV detal-iat (numele concurentului, datanaºterii, activitatea literarã, adresa ºi,obligatoriu, numãrul de telefon), ºivor fi trimise prin poºtã (imprimate pehârtie ºi pe un CD), pânã la data de25 octombrie 2014, pe adresa:Centrul Judeþean de CulturãDâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, codpoºtal 130007, Târgoviºte. În cazul în

care, lucrãrile vor fi trimise prin poºtaelectronicã (e-mail – [email protected]), acestea vor fiînsoþite de un motto, precum ºi de unCV (datele personale solicitate maisus), organizatorii asigurând confi-denþialitatea acestora pânã ce juriulva delibera ºi va stabili premianþiiediþiei.

Concurenþii care au obþinut unpremiu la una dintre secþiuni, în ediþi-ile anterioare, se vor putea înscrie înconcurs doar la o altã secþiune.

Concurenþii care nu vor trimitetoate datele de identificare (în specialdata naºterii) vor fi eliminaþi din con-curs.

Nu vor participa la concurslucrãrile care vor fi trimise dupã 25octombrie 2014, data poºtei.

N.B.Premianþii vor fi invitaþi de cãtre

organizatori în zilele 7 ºi 8 noiembrie2014, la Târgoviºte, la manifestãrileorganizate în cadrul Festivalului-Concurs Naþional de Literaturã„Moºtenirea Vãcãreºtilor” – ediþia aXLVI-a, 2014.

Premiile, în numãr de 18, în val-oare de circa 5000 lei, vor fi acordateconcurenþilor, în vechea Cetate deScaun, cu ocazia festivitãþii deîncheiere a concursului. De aseme-nea, lucrãrile premiate vor fi publi-cate într-un volum editat de CentrulJudeþean de Culturã Dâmboviþa, încolaborare cu Editura „Bibliotheca”.

Relaþii suplimentare:CCeennttrruull JJuuddeeþþeeaann ddee CCuullttuurrãã

DDââmmbboovviiþþaa – telefon-0245/613112; e-mail – [email protected] pe pagina wwwwww..ccjjccdd..rroo (unde vorfi publicate ºi rezultatele finale).

Notã finalã:Orice modificare a actualului regu-

lament va fi notificatã în procesul-ver-bal de jurizare ºi adusã la cunoºtinþapublicului de cãtre juriul naþional, alcã-tuit din personalitãþi recunoscute alevieþii cultural-literare naþionale.

Organizatorii

CCoonnssiilliiuull JJuuddeeþþeeaann DDââmmbboovviiþþaa,,Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,Biblioteca Judeþeanã „I.H.Rãdulescu”.Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”,

REGULAMENTFestivalul-Concurs Naþional de Literaturã „Moºtenirea Vãcãreºtilor”

Ediþia a XLVI-a, Târgoviºte, 7 - 8 noiembrie 2014

George Baciu


40nr. 880, 22014

Cãrþi nnoi îîn bbibliotecarevistei CClimate LLiterare

Documents

Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru ...climate.literare.ro/arhiva/80.pdf · Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru” pentru literaturã