Upload
darkangel441
View
47
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Resurse de sol
Citation preview
Resurse de sol – oraşul Potcoava
Cuprins
- Localizare
- Tipuri de sol
- Modul de utilizare al solurilor
- Procesele de degradare
- Măsuri de combatere a proceselor de degradare
- Tipuri de agricultură
Localizare
Teritoriul oraşului Potcoava este situat de o parte şi de alta a
văii răului Plapcea, afluent pe partea dreaptă a râului Vedea, în
nordul câmpiei Boianului, la contactul acesteia cu platforma
Cotmeana, prezentând caracteristici ale câmpiei înalte cu câmpuri
prelungite şi netede, separate de vai puţin adânci orientate spre
sud-est şi cu o înclinaţie uşoară între 218 m la nord şi 145 m la sud,
la o lungime de 16 km, pe cât se întinde comuna.
Din punct de vedere administrativ este situată în partea de est
a judeţului Olt, la aproximativ 30 km, de municipiul Slatina. De
asemenea, la nord este mărginită de teritoriile oraşului Scorniceşti (
cu satele Bălţaţi şi Bircii), la sud Ciuresti, la sud-est Corbu, la sud-
vest cu Movileni, la est cu Optasi-Măgura, la vest cu Bălteni,
Mierleşti şi Perieti.
Tipuri de sol
Solurile din ţara noatră au fost clasificate în 12 clase şi 29 de
tipuri de sol. Pe teritoriul oraşului Potcoava a fost evidentiată o
gama variată de soluri.
Mai jos este o hartă detaliată a tipurilor de soluri prezente in
zona regiunei Potcoava.
Protisolurile - Aluvisolurile
Această clasă de soluri cuprinde solurile tinere, în curs de
formare, care au doar un orizont, în general slab format. Din
această clasă fac parte argiluvisolurile.
În lunca râului Plapcea s-au format soluri aluviale. Acestea se
diferenţiază din punct de vedere textural şi al conţinutului de
schelet. Caracteristic pentru aceste soluri este conţinutul de humus
mai ridicat, ceea ce le sporeşte fertilitatea.
Coluvisolurile se găsesc la baza versanţilor văii Plapcea,
precum şi pe văile sale afluente. Se caracterizează prin acumulări
de materiale coluviale într-un orizont gros de peste 50 de cm. Ele
sunt nestructurate, iar textura este foarte variată, în funcţie de
natura materialelor acumulate.
Luvisolurile (Preluvisolurile)
În câmpie, în condiţiile unui relief uşor ondulat s-au dezvoltat
soluri brune argiloiluviale.
Solurile brune argiloiluviale au mare răspândire în teritoriu,
având o grosime de până la 100 cm si sunt bogate în argilă,
favorizând alunecările de teren. Sunt impermeabile, de aceea în
multe cazuri, mai ale în zonele puţin drenate, apa din precipitaţii
stagnează la suprafaţă solului.
Conţinutul de humus este cuprins între 2-3% în partea
superioară a profilului şi cade treptat în adâncime.
Reacţia solului este în general moderat spre slab acidă, iar
după gradul de saturaţie în baze, acestea sunt soluri emuezobazice.
Vertisoluri (Vertosoluri)
Vertisolurile au răspândire atât la nord cât şi la sudul
teritoriului. Ele sunt solurile cu cel mai ridicat conţinut de argilă,
peste 50%, care prin umezire îi măresc volumul, iar în perioadele
de seceta se usucă şi crapă foarte mult.
Cernisoluri - Faeoziomurile (Lacovistele)
Lacovistele se regăsesc în zonele în care nivelul apei freatice
nu depaeste 1 – 1,5 m adâncime. Acete soluri se caracterizează
prin prezenţa orizontului situat în primii 125 cm. Lăcoviştea este
ceva mai închisă la culoare şi mai bine structurată decât solul gleic
(spălat). Ocupă spaţii restrânse cu caracter insular. Tot faţă de
solurile gleice, lacovistele au un potenţial de fertilitate mai ridicat
(4-12%).
Cambisoluri (Eutricambisolurile)
Solurile bruneluvice au răspândire în partea de nord şi de est.
Aceste soluri sunt puţine, procentul de aluvionare este slab ca şi cel
de argilă. Stagnarea apei în precipitaţii favorizează procesul de
solidificare în direcţia aluvionării. La suprafaţă este lutos, mai în
profunzime este luto-nisipos şi chiar argilos. Solurile bruneluvice
sunt mai puţin strălucitoare decât cele brune argiloiluviale, mai
puţin favorabilde asemenea şi proprietatil chimice. Au mai puţin
humus (circa 2%), ph mai acid (5,5%). Gradul de saturaţie în baze
este cuprins între 60-80%.
Modul de utilizare al solurilor
Solurile bruneargiloiluviale, în general sunt destul de bune
pentru utilizare în agricultură (grâu, porumb, floarea soarelui,
sfeclă de zahăr, orz, soia). Sunt inferioare cernisolurilor, din cauza
că în anii ploiosi au exces de apă, iar în anii secetoşi au deficit de
umiditate.
Solurile bruneluvice sunt folosite pentru culturile de câmp,
vii, pomi, pajişti şi păduri. Producţiile sunt destul de ridicate,
datorită fertilităţii sporite pentru cultivarea de porumb, grâu, ovăz,
secară, cartofi, etc., dar şi pentru cultivarea de pruni, meri, peri şi
nuci.
Verisolurile din păcate, aceste tipuri de soluri au fertilitatea
redusă datorită proprietăţilor argilei (textura acesteia,
permeabilitatea destul de redusă şi compactarea redusă). Sunt
folosite pentru trifoi şi lucerna. În cazuri mai rare sunt cultivate cu
porumb, floarea soarelui şi plante furajere.
Lacovistele nu sunt favorabile agriculturii, dar pot fi ocupate
de păduri, fâneţe naturală sau păşuni.
Solurile aluviale şi coluvisolurile sunt folosite ca şi terenuri
arabile, pentru legumicultura, pentru cultivarea de arin, salcie,
fâneţe, păşuni, etc.
Procese de degradare
Procesele principale de degradare ale solurilor din această
regiune sunt: degradarea structurii solului mecanic şi fizico-
chimic. De asemenea mai este şi compactizarea solului, fie
naturală sau artificială.
Măsuri de combatere a proceselor de degradare
Unde sunt vertisoluri se recomandă lucrarea energetică şi
adâncă a solului, folosirea gunoiului de grajd, executarea arăturilor
în spinări, lucrări la care se folosesc mult condiţiile aerohidrice şi
de fertilitate.
Solurile argilolutoase şi argiloase au o răspândire mare în
regiune. În această situaţie aplicarea lucrărilor pedoameliorative
este pe deplin justificată.
Pentru o valorificare superioară a potenţialului de producţie
al solurilor sunt necesare măsuri de combatere a excesului de
umiditate, de prevenire şi combatere a proceselor de eroziune.
De asemenea, pe versanţii uşor înclinaţi este indicat
asolamentul antierozional.O altă măsură ar fi lucrarea solurilor de-
a lungul curbelor de nivel.
În zonele de alunecări de teren şi de procese de eroziune de
adâncime, ar trebui să se împădurească, astfel diminuîndu-se
distrugerea solurilor, chiar şi stoparea lor. Reacţia fiind moderată şi
slab acidă este necesară amendarea cu carbonat de sodiu.
O ultima soluţie, ar fi aplicarea raţională a îngrăşămintelor
organice şi minerale, de asemenea şi a seminţelor de soi.
Tipuri de agricultură
În regiunea Potcoava, se regăsesc mai multe tipuri de
agrigulturi, cum ar fi agricultura organică, agricultura biologică, în
unele părţi puţin agricultura durabilă, iar în altele, cea
convenţională.