Restaurarea-Casei-Filipescu

8/19/2019 Restaurarea-Casei-Filipescu

http://slidepdf.com/reader/full/restaurarea-casei-filipescu 1/5

Restaurarea Casei Filipescu-Cesianu

Casa Cesianu, datată pentru sfarsitul sec XIX. Locaţie: Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 151; Administrator:Muzeul Mmunicipiului Bucuresti; Categorie: Monument istoric, poziţ ia 2190, cod B-II-m-B-19870,

Beneficiar: Municipiul Bucureşti; Proiect restaurare: Executat.

Amplasată în apropiere de Piaţ a Victoriei , casa Filipescu-Cesianu a adăpostit câteva familii din

aristocraţ ia românească (Iancu şi Maria Ghica Filipescu, de la care a fost preluată de Constantin Cesianu

în 1890), ulterior aici găsindu-şi sediul Societatea Română de Radiodifuziune şi apoi Muzeul Comunal,

astăzi Muzeul Municipiului Bucureşti. După 1990, în Casa Filipescu-Cesianu s-a aflat depozitul de

patrimoniu al muzeului sus-menţ ionat.

Intalnita la intersecţ ia dintre Calea Victoriei şi strada Sevastopol (stradă care purta în trecut numele de„Uliţ a Filipescului”)reprezintă una dintre puţ inele reşedinţ e aristocratice din perioada Belle Époque a

Bucureştiului care îşi păstrează aspectul dat de arhitectul Leonida Negrescu in 1892, anul în care

intervine cu modificări radicale pe faţ adele casei existente.

In perioada 1875-1909 parcela pe care este amplasată Casa Filipescu-Cesianu a avut parte de

modificări în urma unei vaste operaţ iuni urbanistice de sistematizare ale Primăriei Capitalei,. În planul

adoptat la 1936 („Planului director de sistematizare a spaţ iilor verzi”) au loc schimbări radicale de viziune

urbanistică, impunând păstrarea grădinii şi includerea acesteia în spaţ iul verde.

Clădirea este compusă din două corpuri, probabil realizate în aceeaşi. Intrarea se afla în partea de vest a

casei, interiorizată şi orientată spre grădină, elementul dispersat care stabileşte legătura dintre oraş şimonumentul istoric. În prezent, pe latura opusă, pe fund de lot se găseşte ladidariumul, fostă magazie,

care a fost modificată şi transformată.



Imobilul în ansamblul său – casa şi grădina – au suferit de-a lungul timpului o serie de intervenţ ii, unele

nefericite şi neconforme statutului său, datorate pe rând neîntreţ inerii şi defectuoasei întrebuinţări a

spaţ iului interior, corelate cu intervenţ iile realizate în anii ‘90, urmărilor diverselor cutremure,bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial. Traficul pe calea Victoriei este deasemenea un

elemen ce dauneaza ansamblului.

Restaurarea

Povestea interventiei, a început odată cu şantierul, a evoluat şi s-a adaptat la situaţ iile neprevăzute

apărute în timpul execuţ iei. Perioada mare de timp de la finalizarea şi autorizarea proiectului până la

execuţ ie si alte considerente au condus la evoluţ ia masivă a degradărilor interioare şi exterioare. O parte

din elementele de detaliu s-au definitivat în timpul executării lucrărilor partrand conceptul original.Proiectul de consolidare, conservare şi restaurare al Casei Filipescu-Cesianu a constat în lucrări de

consolidare structurală a corpului principal, recompartimentare şi refuncţ ionalizare a spaţ iului interior,

astfel încât fostele încăperi ale casei împreună cu spaţ iile nefolosite din subsol şi pod să devină spaţ ii

expoziţ ionale care sa satisfaca cerintele actuale. Faţ adele cu toate elementele exterioare decorative au

fost reanalizate pe schelă cu restauratorii executanţ i. Identificarea pieselor originale de pe faţ ade, precum

şi a intervenţ iilor ulterioare au făcut obiectul unui proiect de detaliu de componente artistice, care s-a

dezvoltat şi completat în paralel cu şantierul.

Astfel, elementele decorative ale faţ adelor au fost reîntregite şi readuse la starea iniţ ială ca volumetrie şi

înlocuite acolo unde în intervenţ iile anterioare s-a folosit cimentul (mortare din ciment). Astfel, imobilul şi-aredobândit identitatea, devenind un reper vizual caracteristic Căii Victorieiv.



Consolidarea casei a vizat mai multe componente, de la substructura pana la acoperire. Pe şarpantă,

element deosebit al casei, care servea doar la acoperirea unui pod folosit ca depozit, s-a intervenit

punctual, astfel încât spaţ iul nou-obţ inut să poată primi funcţ iuni cu multiple activităţ i. O parte din aceastaa rămas aparentă, fiind recuperată prin curăţ are şi tratare corespunzătoare, devenind astfel un element

decorativ dominant în spaţ iul nou-creat şi, în același timp, un exponat în cadrul muzeului care atestă

măiestria vechilor meşteri tâmplari, în timp ce alte elemente mai puţ in fericite ca structură şi condiţ ie fizică

au fost înlocuite şi antichizate sau îmbrăcate.

Au fost realizate intervenţ ii la elementele verticale – cămăşi armate, subfundări şi ancorări ale arcadelor

din subsol, rigidizarea planşeelor din lemn şi transformarea lor în şaibe rigide. Zidăriile originale au fost

reţ esute local cu cărămidă veche, iar recompartimentările interioare şi noile goluri în zidăria exterioară au

fost subordonate materialului şi tehnicii originale.

Fiecare element ornamental al fatadelor: denticul, mascheron, brâu şi cartuş, au facut subiectul unei

evaluari a starii şi vechimii lor. Elementele degradate grav, nerecuperabile şi replicile neconforme ale

elementelor originale au fost inlocuite. La nivelul cornişei au fost identificate profile metalice cu rol de

susţ inere a cărămizilor scoase în consolă şi s-a dispus restaurarea pe toată lungimea, păstrându-se

modelul original şi materialul iniţ ial: tencuială decorativă cu praf de piatră. Intervenţ iile anterioare cumortar de ciment au fost înlăturate.

Cromatica aleasă a urmărit sublinierea monumentalităţ ii volumului, raportându-se la specificul casei.

Feroneria faţ adelor a fost demontată şi restaurată în atelier. Ferestrele de la parter au primit toate, pe

exterior, grilaje din fier forjat după modelul existent, găsit in situ.

Sobele existente , fara valoare istorica au fost dezafectate, iar în locul lor s-a realizat un sistem

centralizat.

Finisajele interioare au preluat elementele specifice caselor boiereşti de secol XVIII-XIX, insistându-se pe

materiale autentice adaptate cerinţ elor actuale. Tavanele s-a realizat în lipsa componentei originale,



pliindu-se pe nevoile stricte ale funcţ iunii muzeale. La pardoselile din camere s-a folosit parchet masiv de

stejar, iar cele ale scărilor şi spaţ iilor de trecere, marmură de Ruschiţ a antichizată.

Umezeala excesivă din subsol a determinat alegerea unei pardoseli din cărămidă pusă pe cant în pat denisip şi separată de zidărie printr-un strat marginal de pietriş.

Spaţ iul nou-creat de la mansardă a urmărit evidenţ ierea prin contrast a elementelor originale ale

şarpantei cu finisarea în stil minimal şi funcţ ionalist a celorlalte componente.

Starea avansată de degradare a impus ca tâmplăria veche să fie înlocuită complet, dar elementele

vechi specifice (cremoane, druckere, şilduri) au fost preluate în modelul nou.

Elementul de identitate al Casei Filipescu-Cesianu este acoperişul imperial, ce marchează intersecţ ia

străzii Sevastopol cu Calea Victoriei. Teşitura de la colţ ul străzii Sevastopol cu Calea Victoriei este

evidenţ iată de un accent vertical – turnuleţ ul cu fleşă metalică şi un hublou rotund cu un ancadrament

decorativ din tablă de zinc. Aceste elemente sunt preluate la restul acoperişului. Realizarea învelitorii

acoperişului imperial s-a facut solzi de tablă de zinc în locul solzilor de ardezie vopsiţ i – care au fost

descoperiţ i pe o parte a acoperişului, în momentul desfacerii.

. Lucarnele au fost extrase şi refăcute în întregime, după modelul original, ca rezultat al unei degradări

masive.

Un detaliu important pentru Casa Filipescu-Cesianu a fost amenajarea grădinii. S-a dorit crearea unui

foaier urban care să concentreze activităţ i culturale şi să susţ ină traseul de promenadă pe Calea Victoriei,

păstrând în acelaşi timp imaginea de grădină specifică locuinţ elor boiereşti din secolele XVII-XIX.

Elementul principal al grădinii devine foişorul de lemn ridicat în punctul cel mai înalt al grădinii şi care

subordonează restul construcţ iilor şi aleilor din grădină. S-au utilizat statuile şi fragmentele litice aflate în

patrimoniul MMB pentru a susţ ine un traseu expoziţ ional şi a echilibra compoziţ ional grădina în zonele în



care nu exista vegetaţ ie medie sau înaltă. Pavajele exterioare din piatră, de diferite mărimi şi texturi, au

completat legătura dintre arhitectura clasică a casei şi construcţ iile noi adăugate ansamblului.

Asadar interventia facuta asupra acestui monument reuseste sa puna in valuare elementele acesteicase, reveland estetic si istoric cea ce a existat dand totusi o noua viata constructiei. Modificarile facute

configuratiei initiale a interiorului fac obiectul incercarii de a_da pozibilitatea folosirii viabile in scopul ales,

astfel incat interventia sa fie una durabila, iar activitatea intreprinsa sa asigure pastrarea intr-o buna stare

a monumentului.

Bibliografie:

- Lista monumentelor istorice - Primăria Municipiului Bucureşti

- Revista Arhitectura

Eseu : Conservarea monumentelor. Tipuri de intervenţii

Student: Tone Alexandru Nicusor GR: 52B

Documents

Restaurarea-Casei-Filipescu